Valoarea Utilizarii Greutatii Autoraportate Ȋn Practica Medicala

LUCRARE DE LICENṬĂ

Valoarea utilizării greutăṭii autoraportate ȋn practica medicală

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I:Măsurători antropometrice

1.1.Date generale

1.2.Măsurători somatometrice(antropometrice):greutatea,ȋnălṭimea,circumferinṭa abdominală,circumferinṭa brahială,circumferinṭa feselor,pliuri cutanate

1.3.Echipamentul utilizat pentru efectuctuarea măsurătorilor antropometrice

1.4.Indicatori antropometrici – formule,interpretare

1.5.Indici antropometrici

1.5.1.Indicele de masă corporală

1.5.2.Indicele abdomino-fesier

CAPITOLUL II. Tulburările stării de nutriṭie

2.1.Starea de nutriṭie – date generale

2.2.Examenul antropomentric

2.3.Obezitatea – date generale,măsurători

2.4.Malnutriṭia- date generale,măsurători

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL III

Scopul ṣi obiectivul cercetării

Materiale ṣi metode

Studiu ȋn care s-a efectuat greutatea autoraportată

Concluzii

Discuṭii

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Greutatea corporală este o caracteristică ce determină aspectul unui individ, starea de sănătate fizică și psihică, precum și cel mai important: calitatea vieții.

Greutatea (precum si evoluția ei) constituie, în medicina, unul dintre indicii cei mai fiabili. La copil si adolescent, ea permite să se verifice faptul că are loc o creștere normală. În timpul sarcinii, o luare în greutate de 10-12 kilograme de către o femeie de corpolență medie este asociată frecvent cu o greutate normală a copilului la naștere (mai mare de 2,5 kilograme). Ca regulă generală, aceasta greutate la naștere este multiplicată cu 2 la vârsta de 3 luni si cu 3 la un an. 
La vârsta adultă, greutatea  tinde să se plaseze în jurul unei valori aproximativ stabile dacă aporturile energetice sunt echilibrate.Greutatea  fiecărui individ este în mare măsură în funcție de caracteristicile genetice ale acestuia. Modificările care survin în timpul vieții rezultă din influența mediului (activitate fizică, alimentație, efectul anumitor medicamente etc.) și a vârstei. Greutatea tinde să crească cu vârsta, la fel ca și țesutul adipos, în timp ce masa slabă se împuținează. La bătrâni totuși greutatea începe să scadă înainte de a se stabiliza. 

Orice variație importanta a greutății (pierdere sau creștere) pe o durata scurtă trebuie să incite subiectul la consultarea unui medic. Această variație poate traduce, în fapt, o boală de cauză organică sau de alt fel (cancer, edem, tulburări de comportament alimentar, tulburări hormonale). Măsurarea greutății reprezintă, de asemenea, unul dintre cele mai bune criterii ale stării de sanatate a persoanelor în vârsta, la care oricare scădere ponderală rapida trebuie să fie corectată fără întârziere pentru a evita denutriția. 

În afară de măsurarea greutății, luarea în considerație a taliei în calculul indicelui de masă corporală (I.M.C.) permite și el evaluarea corpolenței. După valoarea obținută, subiectul intră într-una dintre categoriile urmatoare: slab (indice mai mic de 18), delicat (între 18 și mai puțin de 20), normal (între 20 și 25), puternic (între 25 și 30), obez (mai mare de 30). Există, de altfel, mai multe formule de calcul (incluzând îndeosebi vârsta) pentru a defini greutatea ideala teoretică, care nu corespunde în mod obligatoriu cu greutatea "de aparență" a unei persoane (cu care aceasta se simte bine). 

CAPTITOLUL I :

1.MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

1.1.DATE GENERALE

ANTROPOMETRIA (din fr. Anthropométrie) reprezintă  ansamblul de metode ṣi procedee de determinare a particularităṭilor morfofuncṭionale ale organismului uman.

Măsurătorile antropometrice se numără printre cele mai vechi metode de apreciere a stării

nutriționale. S-au folosit greutatea corporală, înălțimea, diverse pliuri cutanate și circumferințe,

precum și alte dimensiuni lineare, pentru a caracteriza masa adipoasă și statusul nutrițional

ale unei persoane și a stabili relația între greutate și morbiditate. În consecință, s-au elaborat

tabele, care corespund mediei greutății populației cu cea mai mare speranță de viață și care

sunt folosite ca reper de normalitate (greutatea „ideală”).

Rezultatele acestor măsurători antropometrice sunt utilizate pentru urmărirea tendinṭelor de greutate dintr-o populaṭie,la Centrele de Control ṣi Prevenirea Bolilor,precum ṣi la cercetarea riscurilor pentru sănătate asociate cu excesul de greutate,obezitate.

1.2.MăSURĂTORI SOMATOMETRICE

Greutatea

Măsurarea greutății corporale este cea mai simplă și la îndemână metodă de evaluare a statusului nutrițional. O greutate anormal de redusă poate fi considerată ca un semn de denutriție. În caz contrar, o greutate excesivă poate reprezenta un semn caracteristic al obezității. Scăderea în greutate în cazul unei boli sau post prelungit, ca marker al malnutriției protein-calorice, se asociază cu risc crescut de morbi-mortalitate Câștigul temporar în greutate adesea dezvăluie

existența unei afecțiuni, al unei modificări psihosociale sau a stilului de viață, sau poate fi asociat cu inițierea unei terapii sau abandonarea alteia. Interpretarea valorii greutății corporale trebuie să țină cont de înălțimea și vârsta persoanei respective, mai ales la copil. Prima informație care se culege este greutatea actuală prin cântărire.

Cunoașterea greutății permite a se calcula procentajul de variație a greutății în

plus sau în minus față de greutatea lui anterioară sau față de un reper de

normalitate (tabele). Greutatea normală se poate și calcula prin formule cum ar fi:

– Lorentz:

GI=Î-100-(Î-150)/sex

-Metropolitan Life Insurance:

GI=50+0,75(Î-150)+(v-20)/4

unde:

GI = greutatea ideală teoretică (kg)

Î = înălțime (cm)

sex = 2,5 pentru femei; 4 pentru bărbați

v = vârsta (ani)

Se sugerează că greutatea ideală ar însemna “sănătos”, apreciere care nu

este întru totul valabilă astăzi. Este necesară măsurarea periodică a greutății. O

variație cu >10% față de „normalul” din tabele (în plus sau în minus) este de

semnalat medicului. O scădere sau o creștere bruscă a greutății este de asemenea

de luat in considerație.

Participanṭii vor fi cântăriṭi ȋn kilograme,folosind un cântar digital.La sfârsitul examinării ,rezultatul va fi afiṣat ,astfel ȋncât ṣi participantul să ṣtie valoarea.

Ȋmbrăcămintea este standard si este compusă din:camaṣă de unică folosinṭă,pantaloni.Sub cămaṣă,subiecṭii trebuie să poarte doar lenjerie intimă.

Ȋn cazul sugarilor,aceṣtia trebuie să poarte doar scutece uscate.

Procedurile pentru obṭinerea măsurării greutăṭii sunt:

1.Poziṭionare subiectului.

După ce examinatorul explică ȋn ce constă procedura,acesta,poziṭionează subiectul pe centrul platformei cântarului .Subiectul va sta cu mâinile pe lângă corp,picioarele apropiate ṣi priverea ȋndreptată drept ȋnainte.

2.Afiṣarea rezultatelor.

După ce subiectul este poziṭionat corect ṣi citirea de pe dispozitivul de măsurare digitală devine stabil,examinatorul notează valoarea greutăṭii ,care este exprimată ȋn kilograme,cu două zecimale.

Există ṣi cazuri particulare:

Ȋn cazul copiilor mici ṣi sugarilor,care nu pot sta singuri pe cântar,va fi nevoie de ajutorul unui adult.Fie tutorele ,fie examinatorul va sta singur pe cântar ṣi după afiṣarea greutăṭii acestuia,cântarul va fi setat la cifra zero.Astfel,ȋn momentul ȋn care copilul va fi urcat pe cântar,va fi afiṣat doar rezultatul cântăririi acestuia.

Dacă se obṭine cu succes valoarea greutăṭii ,dar subiectul purta haine de stradă ȋn loc de ȋmbrăcămintea standard necesară procedurii,rezultatul nu este considerat valabil.Astfel,se impune repeetarea procedurii cu subiectul imbrăcat standard.

Datele colectate când subiectul poartă pantofi sunt considerate invalide.Prin urmare,ȋn cazul ȋn care subiectul poartă pantofi ȋn timpul examinării,acesta va fi rugat sa renunṭe la ei ȋnainte de a urca pe cântar.

Ȋn cazul ȋn care acesta refuză să renunṭe la ȋncăltăminte,procedura nu se va mai realiza.

Cântarele portabile pot fi utilizate ȋn trei situaṭii:

a)Greutatea subiectului depăṣeṣte 440 kg

Cântarul digital poate cântări cu precizie până la 440 kg.Dacă la examenul fizic se consideră că subiectul cântăreṣte mai mult de 440 kg,atunci se foloseṣte un cântar portabil.

b)Ȋn cazul ȋn care cântarul digital nu funcṭionează.

c)Ȋn cazul unei pene de curent.

Ȋnălṭimea

Măsurarea înălțimii este necesară în estimarea greutății corporale ideale, în calcularea indicelui de masă corporală (IMC) sau a compoziției corporale și necesarului energetic. Înălțimea se

măsoară corect cu ajutorul unui stadiometru ,la persoanele care sunt ȋn măsură să stea ȋn picioare fără ajutor extern.Ȋn cazul copiilor mai mici de trei ani,această procedură se realizează ȋn poziṭie culcat.

Ornamentele de păr,climiṭele,ȋmpletiturile ar trebui să fie mutate sau chiae eliminate din partea de sus a capului,ȋn scopul de a măsura ȋn mod corespunzator ȋnălṭimea.Călcâiele de la ambele picioare trebuie să atingă placa verticală.Degetele de la picioare vor fi ȋndreptate uṣor spre exterior la un unghi de aproximativ 60 de grade.Greutatea corpului este distribuită uniform pe ambele picioare.

Examinatorul verifică poziṭia ȋn funcṭie de punctele de contact corporal cu placa verticală.Primul punct de contact este reprezentat de călcâie,urmate de fese,umar ṣi ȋn cele din urmă de partea din spate a capului.Ȋn funcṭie de conformaṭia corpului individului ,aceste puncte pot atinge placa verticală.Ȋn acest caz,trunchiul corpului trebuie să fie poziṭionat vertical deasupra taliei,cu umerii si braṭele relaxate.

Capul trebuie să fie aliniat ȋn plan orizontal.Se consideră că ,capul se află ȋn plan orizontal atunci când colṭul extern al ochiului este pe acelaṣi plan orizontal cu orificiul urechii.

Mulṭi oameni ȋṣi asumă această poziṭie ȋn mod normal,dar pentru unii ar putea fi necesar să se facă o ajustare minoră.Dacă este necesar ,examinatorul poate ȋnclina uṣor capul ȋn sus sau ȋn jos până când alinierea este realizată corect ṣi ochii privesc drept ȋnainte.Odată corpul poziṭionat,placa este coborâtă.Subiectul este instruit să respire adânc.

Placa este poziṭionată ferm pe partea de sus a capului,acṭionând cu presiune,pentru a comprima părul.Măsurarea este exprimată ȋn centimetri.

Unele persoane pot avea condiṭii care pot interfera cu procedurile specifice de măsurare a ȋnălṭimii.Una din acele condiṭii este cifoza.

Copilul mai mic de trei ani este măsurat ȋn lungime ȋn poziṭia culcat.Se poate folosi ca material de măsurare o placa de lemn ,gradată orizontal ȋn centimetri ṣi având la unul din capete o placă verticală fixă care va servi ca razant pentru cap.O altă placă verticală,mobilă,va fi fixată la nivelul tălpilor.

Măsurarea necesită prezenṭa a două persoane .Una(de exemplu mama) va menṭine capul lipit de placa fixă ,copilul trebuie deci să privească ȋn sus.Cealaltă persoană va aṣeza ,cu o mână ,placa mobilă ȋn contact cu talpa ṣi călcâiele .Cu cealaltă mână,menṭine membrele anterioare ale copilului ȋn extensie totală.

Circumferinṭa abdominală

Această măsurătoare oferă informații complementare în ceea ce privește riscul persoanelor obeze, independent de IMC. Măsurarea circumferinței abdominale este utilă în special la persoanele care, judecate strict după IMC, s-ar încadra în categoria normoponderalilor sau în cea a supraponderalilor. Valorile circumferinței abdominale peste care persoanele prezinta un risc înalt sunt de peste 100 cm la barbati și peste 90 cm la femei. Circumferința abdominală se măsoară cu ajutorul unei panglici metrice la nivelul abdomenului (în dreptul ombilicului). Măsurarea circumferinței abdominale nu este justificată la persoanele cu IMC mai mare de 35 deoarece nu oferă date suplimentare față de cele furnizate de IMC.

Participanṭii trebuie să-ṣi ridice tricoul,rochia deasupra taliei,să-ṣi ȋncruciṣeze braṭele ,să pună mâinile pe umărul opus(să-ṣi ofere singuri o ȋmbrăṭiṣare).Dacă este necesar,bata pantalonilor ṣi a lenjeriei de corp se va da mai jos de talie.

Se marchează zona de mâsuraominale este utilă în special la persoanele care, judecate strict după IMC, s-ar încadra în categoria normoponderalilor sau în cea a supraponderalilor. Valorile circumferinței abdominale peste care persoanele prezinta un risc înalt sunt de peste 100 cm la barbati și peste 90 cm la femei. Circumferința abdominală se măsoară cu ajutorul unei panglici metrice la nivelul abdomenului (în dreptul ombilicului). Măsurarea circumferinței abdominale nu este justificată la persoanele cu IMC mai mare de 35 deoarece nu oferă date suplimentare față de cele furnizate de IMC.

Participanṭii trebuie să-ṣi ridice tricoul,rochia deasupra taliei,să-ṣi ȋncruciṣeze braṭele ,să pună mâinile pe umărul opus(să-ṣi ofere singuri o ȋmbrăṭiṣare).Dacă este necesar,bata pantalonilor ṣi a lenjeriei de corp se va da mai jos de talie.

Se marchează zona de mâsurare:stând pe partea dreaptă a participantului,se palpează zona de ṣold pentru a localiza osul iliac al bazinului.Cu creionul cosmetic se trasează o linie orizontală chiar deasupra graniṭei superioară laterală a osului iliac drept.

Se extinde banda de măsurare ȋn jurul taliei ,se poziṭionează banda ȋntr-un plan orizontal la nivelul mărcii măsurată.Verificaṭi dacă banda stă paralel cu podeaua,ṣi nu comprimă pielea.Poziṭionaṭi ȋntotdeauna vârful zero al benzii sub partea care conṭine valoarea de măsurat.Rezultatul este exprimat ȋn centimetri.

Pliuri cutanate

Măsurarea pliurilor cutanate aduce date despre nivelul țesutului adipos subcutanat și se utilizează în acest sens aparate speciale de măsurare. Măsurarea circumferințelor sau a pliurilor cutanate la un anumit nivel a fost utilizată în evaluarea statusului proteino-caloric, dar valorile par a fi influențate de variabilitatea interindividuală a compoziției corporale.

Rezultatele măsurării circumferințelor și pliurilor cutanate pot fi influențate de o multitudine de factori cum ar fi vârsta, sexul, etnia, starea de deshidratare sau hiperhidratare. Atunci când este posibil ar trebui utilizate date de referință din tabele, atât la nivel de populație (sănătoasă) cât și la nivel individual.

În practică cele patru pliuri cutanate utilizate frecvent sunt: pliul cutanat, tricipital, bicipital, subscapular și pliul cutanat suprailiac.

Pliurile tricipitale și bicipitale sunt măsurate la jumătatea distanței dintre acromion și olecran la nivelul maselor musculare respective. Pliul suprailiac este măsurat la 1 cm deasupra crestei iliace, pe linia medioaxilară sub un unghi de 45°. Pliul cutanat subscapular este măsurat la 1 cm sub unghiul inferior al omoplatului, tegumentele fiind ținute după un unghi de 45° pentru a respecta pliurile fiziologice. Experiența examinatorului este un determinant important al corectitudinii și reproductibilității măsurătorilor. Valori de referință ale celor patru pliuri cutanate sunt disponibile în cazul copiilor, în funcție de vârstă și sex. În cazul adulților valorile de referință nu sunt direct transpozabile de la o populație la alta și există diferențe

interregionale chiar și în cadrul aceleiași populații, ceea ce duce la o dificultate suplimentară în alegerea valorilor de referință.

Măsurarea pliurilor cutanate și a circumferințelor la nivelul membrelor este puțin costisitoare și ușor de efectuat la patul bolnavului. Aceste date completează indicii antropometrici mai ales atunci când aceștia sunt influențați de prezența edemelor și/sau a ascitei. Precizia măsurărilor (±1 mm) și reproductibilitatea lor (±5%) sunt acceptabile pentru un examinator cu experiență. Aceste măsurători sunt efectuate de obicei la nivelul hemicorpului drept și de câte trei ori pentru fiecare pliu măsurat. Valoarea luată în considerare reprezintă media celor trei măsurători efectuate. La copil pliurile cutanante sunt măsurate prin convenție pe partea stângă. Aceste valori permit estimarea statusului rezervelor adipoase și a masei musculare. Pliul cutanat măsoară țesutul adipos cu un lipocalibrator (plicometru, compas tip harpenden, adipometru), care trebuie să exercite o presiune de 10g/mm3.

Se consideră că există factori de eroare cum ar fi: variabilitatea de comprimare a pliului cutanat cu vârsta (grosimea pliului cutanat diminuă); grosimea pielii, care variază cu localizarea anatomică și sexul pacientului; proporția de grăsime corporală totală este de 0,75 la bărbați și 0,89 la femei. Eroarea între observatori poate să fie de 1 mm. Pentru a calcula masa grasă totală după pliul cutanat s-au propus diverse formule, dintre care formula lui Durnin și Womersley

este una dintre cele mai recomandate pentru populația caucaziană adultă, utilizând suma a patru pliuri (biceps, triceps, subcapsular, suprailiac) și are o eroare de 4%. Principiul de calcul este următorul:

Densitatea corpului (D) = c – m x log (suma celor patru pliuri)

Coeficienții c și m figurează în tabele. Calculele se pot face cu un calculator științific programabil, dar rezultatele pot fi modificate de erori de programare. Din păcate, precizia măsurării pliurilor cutanate este aleatorie și ține de formarea unui tehnician antrenat, care să măsoare cu mare precizie, sfătuit să repete de trei ori măsurarea aceluiași pliu.

Circumferinṭa brahială

Măsurarea circumferinței brahiale și calculele derivate din aceste valori

permit evaluarea masei musculare totale. Circumferința brahială se măsoară la jumătatea distanței dintre acromion și olecran cu metru sub formă de panglică/ bandă, fără a-l întinde foarte tare. Valoarea este exprimată în cm și ajută la determinarea masei slabe. Propusă ca marker la persoanele în vârstă, circumferința moletului este măsurată la nivelul gambei, cu flexia acesteia la 90°, pe partea stângă și la nivelul perimetrului maximal. Ca și în cazul grosimii pliurilor cutanate, au fost stabilite valori de referință și pentru circumferința brațului; astfel, valorile minime sunt de 170 mm la bărbați și 160 mm la femei. Astfel de valori sunt asociate cu un indice de masă corporală de 10 kg/m2, valori ce corespund gradului V de denutriție. Suprafața musculară brahială este calculată plecând de la circumferința brahială și grosimea pliului cutanat tricipital, admițând că circumferința brațului este circulară. Au fost propuși factori de corecție ce iau în considerare suprafața humerusului și pachetul vasculonervos al brațului. Valoarea suprafeței musculare brahiale calculată prin metode antropometrice este superpozabilă pe cea măsurată cu ajutorul tomodensitometriei. Suprafața musculară brahială reflectă importanța masei musculare totale și prezintă relații pozitive atât cu excreția urinară de creatinină la copilul cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani, cât și cu raportul creatininurie/ talie la adult. La subiectul sănătos, dar malnutrit, de ambele sexe, masa slabă calculată plecând de la datele antropometrice și azotul corporal total variază în același sens.

Circumferinṭa feselor

Subiectul este instruit să stea ȋn picioare,cu picioarele lipete ,astfel ȋncât să distribuie greutatea uniform.

Circumferinṭa feselor este singura măsură care nu este luată direct pe piele.Examinatorul stă ȋn faṭa subiectului ṣi adunăṭesătura de la pantaloni.Cu degetul mare ṣi index se ṭin părṭile laterale pliate perfect ale pantalonilor.Aceasta reduce la minimum cantitatea de material inclusă ȋn evaluare ṣi ajută la definirea protuberanṭei maxime ale feselor când sunt vizualizate ȋn profil.Banda de măsurare este plasată ȋn jurul ṣoldurilor ṣi ancorată la protuberanṭa maximă a feselor.Examinatorul eliberează cutele de la pantaloni ṣi ajustează banda ȋn plan orizontal.

Banda de măsurare este ṭinută strâns,fără să comprime pielea.

Rezultatul astfel obṭinut este exprimat ȋn centimetri.

1.3.ECHIPAMENT UTILIZAT ȊN REALIZAREA MĂSURĂTORILOR ANTROPIMETRICE

Camera unde se realizează măsurătorile antropometrice este dotată cu caracteristici unice ,concepute pentru a facilita măsurarea precisă ṣi eficientă ,inclusiv:o oglindă de perete ,pentru a facilita măsurătorile circumferinṭei taliei;o cutie persinalizată construită ȋn cazul ȋn care subiectul poate sta pentru măsurarea lungimii părṭii superioare a piciorului, o scară digitală care este ȋncorporată ȋntr-o deschidere ȋn podea,stadiometru,pediometru.

Fiecare MEC are un set de cincisprezce greutăṭi de 10 kilograme.Ponderile sunt utilizate pentru a calibra cântarele digitale sau cântarele portabile.

Cântarul digital este folosit pentru a evalua greutatea corporală a subiecṭilor ṣi este ȋncorporat ȋn podeaua din camera de examinare.Capacitatea cântarului digital este de 44o kilograme.

Ȋn fiecare cameră de examinare sunt disponibile doua cântare portabile pentru a fi utilizate ȋn cazul unei defecṭiuni a cântarului digital sau ȋn cazul ȋn care greutatea unui subiect depăṣeṣte capacitatea cântarului digital(440 kilograme).

O cutie dreptunghiulară este folosită pe post de scaun pentru subiect ȋn timpul măsurării lungimii piciorului superior .Deasemenea,unii copii pot avea nevoie să stea pe cutie,ȋn timp ce examinatorul ia măsurători ale corpului lor.

Stadiometrul este utilizat pentru a măsura ȋnălṭimea subiectului cu vârsta de 2 ani ṣi peste.

Tija de calibrare este o tijă de 80 centimetri ṣi este utilizată pentru calibrarea stadiometrului la ȋnceputul unui stand ṣi saptămânal.

Atunci când nu este folosită,tija este stocată ȋn cleṣti de adăpostire pe partea stadiometrului.

Pediometrul este utilizat pentru a măsura lungimea suboectului ȋn poziṭie culcat.Se foloseṣte la subiecṭii nou-născuṭi ṣi la cei până la vârsta de 47 de luni.

Dispozitivul de măsurare a pliurilor cutanate este folosit pentru a măsura pliurile subcapsular ṣi triceps.Există două astfel de dispozitive disponibile ȋn fiecare cameră de examinare.Atunci când nu este ȋn uz,fiecare dispozitiv este depozitat ȋntr-un sertar din dulap,oferindu-I acestuia protecṭie.

Un metal,etrier culisant este folosit pentru a marca capătul distal al femurului ȋn determinarea lungimii piciorului superior.

Ȋn fiecare cameră de examinare sunt disponibile două astfel de dispozitive.Atunci când nu este ȋn uz,etrierul este stocat ȋntr-un sertar.

Circumferinṭa maximă a capului subiectului de la naṣtere până la vârsta de 6 luni este măsurată folosind o bandă demăsurare din plastic .Capătul de măsurare este introdus ȋntr-un slot de la zero ,la capătul benzii.

Banda de măsurare din oṭel retractabil este folosită pentru a măsura lungimea ṣi circumferinṭele corpului.

O riglă de plastic de 15 centimetri este utilizată pentru a corecta măsurătorile staturii când subiecṭii au tipuri de păr care interferează cu plasarea stadiometrului ,sau când aceṣtia nu sunt dispuṣi să se descalṭe.

Examinatorul intră ȋn factorul de corelaṭie a ȋnălṭimii ȋn ISIS(Integrated Survery Information System),care calculează ȋn mod automat o valoare ajustată a ȋnălṭimii.

1.4.INDICATORI ANTROPOMETRICI

Există patru indicatori utilizaṭi ȋn evaluare antropometrică:sexul,vârsta,lungimea(sau ȋnălṭimea),greutatea.

Fiecare dintre aceste variabile oferă o singură informaṭie despre o persoană.Atunci când sunt utilizate ȋmpreună,ele pot oferi informaṭii importante cu privire la starea de nutriṭie a unui individ.Atunci când sunt folosite ȋmpreună,aceste variabile poartă numele de indici.

Indicatorii antropometrici cei mai utilizati sunt:greutate pentru ȋnălṭime,ȋnălṭime pentru vârstă,greutate pentru vârstă(la copii) ṣi indicele de masă corporală la adulṭi.

Greutatea pentru vârstă:

Scăderea indicatorului greutate pentru vârstă identifică condiṭia de a fi supraponderal pentru o anumită vârstă .Avantajul acestui indicator este acela că reflectă atât trecuta cât ṣi prezenta subnutriṭie(deṣi este imposibil de a le distinge pe cele două).

Ȋnălṭimea pentru vârstă

O valoare scăzută a acestui indicator identifică o subnutriṭie ȋn trecut sau o malnutriṭie cronică.Schimbările ȋn malnutriṭie nu se pot măsura pe termen scurt.Pentru copii mai mici de 2 ani ,indicatorul se numeṣte lungime pentru vârstă,iar pentru cei peste 2 ani,indicatorul este menṭionat ca ȋnălṭime pentru vârstă.

Deficitul ȋn lungime pentru vârstă sau ȋnălṭime pentru vârstă este menṭionat ca fiind piticism.

Greutatea pentru ȋnălṭime

O valoare scăzută a greutăṭii pentru ȋnălṭime ajută la identificarea copiilor care suferă de subnutriṭie si este utilă atunci când vârstele exacte sunt dificil de determinat.

Greutatea pentru lungime(la copii sub 2 ani) sau greutatea pentru ȋnălṭime (la copii peste 2 ani) este necesară pentru examinarea efectelor pe termen scurt aduse de boală,cum ar fi:modificâri sezoniere sau pe termen scurt ale aprovizionării cu alimente sau stres emotional.

Cei trei indicatori sunt folosiṭi pentru a identifica trei condiṭii nutriṭionale:supraponderalitatea,piticismul ṣi pierderea.

Supraponderalitatea pe baza greutăṭii pentru vârstă ,este o măsură complexă a piticismului ṣi este recomandată ca indicator de evaluare a modificărilor ȋn magnitudinea malnutriṭiei de-a lungul timpului.

Piticismul

Valoarea lungimii pentru vârstă scăzută,care rezultă de la o ȋncetinire ȋn creṣterea fătului ṣi a copilului ṣi care rezultă ȋntr-un eṣec de a atinge lungimea aṣteptată ȋn comparaṭie cu un copil sănătos de aceeaṣi vârstă,reprezintă un semn de piticism.

Piticismul este un indicator al deficitului de creṣtere trecut.Acesta este asociat cu un număr de factori ,inclusiv pe termen lung:proteine insuficiente,aport de energie,infecṭii frecvente,practici inadecvate de hrănire,sărăcie.La copii peste 2 ani efectele pe termen lung a acestor factori nu pot fi reversibile.Ȋn scopuri de evaluare este preferabil să se utilizeze copii sub 2 ani ,deoarece prevalenṭa piticismului la această vârstă este probabil mai receptivă la impactul de intervenṭie decât la copii mari.

Datele privind prevalenṭa de piticism ȋntr-o comunitate pot fi utilizate ȋn analizarea problemei ȋn proiectarea intervenṭiilor.Informaṭiile cu privire la oprirea creṣterii copiilor sunt utile din punct de vedere clinic ,ajutând la diagnostic.Oprirea creṣterii ,bazată pe ȋnălṭimea pentru vârstă poate fi utilizată ȋn scopul evaluării dar nu este recomandată pentru monitorizare,deoarece nu se schimbă pe termen scurt,cum ar fi 6-12 luni.

Pierderea este rezultatul unei greutăṭi care se ȋncadrează cu mult sub greutatea aṣteptată la un copil de aceeaṣi lungime sau ȋnălṭime.

Cauzele includ:alimentaṭie inadecvată,tehnici incorecte de hrănire,boală,infecṭie,sau mai frecvent,o combinaṭie a acestor factori.

Ȋn activităṭile de asistenṭă umanitară ,pierderea la copiii din intervalul de vârstă 6-59 de luni ,combinată cu edem nutriṭional ,este un indicator de malnutriṭie acută ṣi ar trebui să fie utilizate pentru a reflecta gravitatea globală a crizei.

Pierderea este derminată cu ajutorul greutăṭii pentru ȋnălṭime ṣi este calculată ca greutatea fiecărui copil ,ȋn raport cu greutatea unui copil de referinṭă bine hrănit de acelaṣi sex ṣi statură ,folosind standardele de referinṭă .Greutatea pentru ȋnălṭime este exprimată folosind scorurile Z (abateri standard).

Indicele de masă corporală (IMC) – este un indicator oficial de calculare a greutăṭii corporale ideale, pentru o ȋnălṭime dată. Ȋn primul rând, indicele de masă corporală ajută la stabilirea grupei de greutate ȋn care se ȋncadrează o persoana – gradul de obezitate. De asemenea, indicele de masă corporală poate fi folosit pentru calcularea numarului de kilograme pe care o persoană trebuie să le piardă sau să le câṣtige, pentru a ajunge la greutatea ideală, pentru ȋnălṭimea sa.
Indicele de masă corporală este o metodă care poate fi folosită atât de bărbaṭi cât ṣi de femei, cu vârsta cuprinsă ȋntre 18 ṣi 65 ani.

Valoarea normală este între 18-25 kg/m2 (chiar 27 kg/m2) la adult, dar aceste limite se modifică sensibil cu vârsta și sexul.

1.5.INDICI ANTROPOMETRICI:

Indicii antropometrici reprezintă repere ale creṣterii ṣi dezvoltării normale organismului uman,care se determină cu ajutorul raportului dintre diferitele dimensiuni ale corpului.Aceste dimensiuni se măsoară cu ajutorul unor instrumente:taliometru,bandă metrică(pentru ȋnălṭime,bust),cântar (pentru greutate).

Indicele de masă corporală

Cel mai utilizat indice este indicele de masă corporală (IMC) sau body mass index (BMI), cunoscut și ca indice Quetelet.

Indicele de masă corporală – IMC – este un indicator oficial de calculare a greutăṭii corporale ideale, pentru o ȋnălṭime dată. Ȋn primul rând, indicele de masă corporală ajută la stabilirea grupei de greutate ȋn care se ȋncadrează o persoana – gradul de obezitate. De asemenea, indicele de masă corporală poate fi folosit pentru calcularea numarului de kilograme pe care o persoană trebuie să le piardă sau să le câṣtige, pentru a ajunge la greutatea ideală, pentru ȋnălṭimea sa.
Indicele de masă corporală este o metodă care poate fi folosită atât de bărbaṭi cât ṣi de femei, cu vârsta cuprinsă ȋntre 18 ṣi 65 ani.

Valoarea normală este între 18-25 kg/m2 (chiar 27 kg/m2) la adult, dar aceste limite se modifică sensibil cu vârsta și sexul.

Utilizarea IMC în evaluarea greutății funcție de înălțime este recunoscută ṣi recomandată de OMS. Exprimarea prin IMC este indirectă, dar accesibilă, validată prin diverse studii care demonstrează creșterea morbidității proporțional cu valorile IMC-ului.

La nivel individual, o suprapondere (IMC=25-29,9 kg/m2) poate fi considerată ca o problemă medicală dacă favorizează apariția bolilor metabolice (diabet, dislipidemie), a hipertensiunii arteriale sau agravează o maladie asociată de exemplu, respiratorie sau osteoarticulară). Astfel, poate fi justificată o abordare medicală a unui exces ponderal care nu atinge pragul unui

IMC de 30 kg/m2. Atât valoarea mare a IMC cât și cea redusă se corelează cu morbiditatea și mortalitatea. Valori reduse ale IMC se corelează cu astenia și diminuarea productivității la locul de muncă. Nivelul cel mai redus al IMC compatibil cu supraviețuirea este estimat a fi de 12-13 kg/m2, așa cum s-a observat în perioadele de foamete, posturi prelungite, cazuri de anorexie nervoasă sau pe modele teoretice. Când scăderea ponderală este rapidă sau se asociază cu alte afecțiuni, morbiditatea și mortalitatea poate apare la orice nivel al IMC.

O scădere în greutate, în cazul în care nu este constituită din apă, reprezintă martorul fazei dinamice a denutriției. Majoritatea autorilor consideră ca fiind limita de 10% pierderea în greutate de la care sunt agravate morbiditatea/ mortalitatea mai ales în condițiile în care se asociază și pierdere musculară.

Riscurile legate de obezitate nu depind numai de importanța țesutului adipos, dar și de repartiția sa mai ales abdominală, periviscerală. O acumulare de grăsime în partea superioară a corpului, exprimată prin creșterea raportului talie/șold, este un factor de risc metabolic și cardiovascular independent de corpolență.

Indicele de masă corporală are avantajul că determină relații între greutate și înățime exprimate printrun singur număr.

La copil, indicele Quetelet este adeseori insuficient, pentru că talia și greutatea nu evoluează de manieră paralelă în cursul creșterii. În acest caz se recomandă raportarea IMC-ului la curbele de creștere. O reducere sau o creștere a IMC-ului cu mai mult sau mai puțin de o deviație standard trebuie să fie considerată ca un semnal de alarmă în cazul copiilor.

Clasificarea greutății în funcție de valorile IMC (Kg/m2)

Indicele abdomino-fesier se calculează prin raportul dintre circumferinṭa abdominală ṣi circumferinṭa fesieră.

Circumferinṭa abdominală a fost măsurată cu banda metrică ȋntr-un plan orizontal,care trece prin mijlocul distanṭei dintre marginea inferioară a coastelor ṣi creasta iliacă.Ea se corelează cu masa de ṭesut adipos intraabdominal.Valori ale acesteia ≥94 cm la bărbaṭi ṣi ≥80 cm la femei,sunt considerate un risc crescut pentru morbiditatea ṣi mortalitatea cardiovasculară.

Circumferinṭa fesieră: dimensiunea se măsoară la nivelul proeminenței fesiere (în plan transversal de secționare).

Indicele abdomino-fesier apreciază tipul android ṣi tipul genoid al conformaṭiei.

CLASIFICAREA CONFORMAṬIEI ȊN FUNCṬIE DE INDICELE ABDOMINO-FESIER

Fig.1 Clasificarea conformaṭiei ȋn funcṭie de indicele abdomino-fesier

TIPUL ANDROID

Se caracterizează prin IAF<0,85 cm la femei ṣi IAF< 0,95 cm la bărbaṭi,acumularea predominantă a ṭesutului adipos ȋn jumătatea inferioară a corpului,diametrul bitrohanterian mai mare decât cel biacromial,musculatură slab dezvoltată.

TIPUL GENOID

Se caracterizează prin IAF> 0,85 cm la femei ṣi IAF> 0,95 cm la bărbaṭi ,acumularea ṭesutului adipos ȋn jumătatea superioară a corpului la subiecṭi cu musculatura dezvoltată ṣi la cei la care diametrul biacromial este mai mare decât cel bitrohanterian.

CAPITOLUL II

1. TULBURĂRILE STĂRII DE NUTRIṬIE –MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

STAREA DE NUTRIṬIE

Cunoaṣterea stării de nutriṭie a populaṭiei prezintă o mare importanṭă pentru aprecierea stării de sănătate.Starea de nutriṭie se referă la sănătatea persoanelor ȋn legătură cu alimentele ṣi utilizarea acestora,se realizează independent sau asociat cu ancheta alimentară.

Starea de nutriṭie poate fi afectată de cantitatea ṣi calitatea alimentelor consumate ṣi de tulburări ȋn utilizarea alimentelor(digestie ṣi absorbṭie).

Pentru aprecierea corectă a stării de nutriṭie dintr-o colectivitate,trebuie respectate o serie de condiṭii:

-lotul de persoane examinate trebuie să fie reprezentativ pentru ȋntreaga colectivitate ṣi să cuprindă un număr suficient de mare de cazuri pentru a estompa diferenṭele individuale.

-să se folosească teste uṣor de executat ȋntr-un timp scurt si să permită o explorare cât mai completă a organismului.

-studiul să se efectueze pe o perioadă mai lungă de timp ṣi examene repetate.

-să se urmărească atât carenṭa alimentară cât ṣi excesul alimentar.

Aprecierea stării de nutriṭie se realizează prin:

-examen somatometric(antropometric)

-examen clinic general

-examene de laborator

-teste speciale

1.2. EXAMENUL SOMATOMETRIC(ANTROPOMETRIC)

Valorile stabilite prin somatometrie dau relaṭii mai ales asupra valorii calorice a raṭiei ṣi nu depistează cazurile de malnutriṭie incipientă.

Examenul antropometric presupune:

-măsurarea ȋnălṭimii

-măsurarea greutăṭii corporale

-măsurarea perimetrului toracic

-măsurarea grosimii pliului cutanat

Măsurarea ȋnălṭimii se face cu ajutorul antropometruli ṣi pediometrului ,la sugari.

Subiectul,descălṭat va sta ȋn poziṭie verticală,cu spatele la tija gradată ,ȋn aṣa fel ȋncât să o atingă cu călcâiele ,fesele ṣi omoplaṭii;marginea inferioară a orbitei trebuie să fie ȋn acelaṣi plan orizontal cu orificiul conductului auditiv extern.

Măsurarea greutăṭii corporale se face cu subiectul cât mai sumar ȋmbrăcat,pe nemâncate ṣi dupa prealabila golire a vezicii urinare.

Măsurarea perimetrului toracic se face cu ajutorul unei panglici metrice,la nivelul unei linii orizontale care trece posterior pe sub vârful omoplaṭilor ṣi anterior prin punctul mediosternal.La fete ,după pubertate ṣi la femei se ia ca reper anterior coasta IV.

Măsurarea grosimii pliului cutanat se face mereu ȋn acelaṣi loc ,pentru a obṭine date compatibile.

Se recomandă ȋn următoarele zone:

-partea posterioară a braṭului,la jumătatea distanṭei ȋntre acromion si oleocran,mâna fiind sprijinită pe ṣold.

-unghiul inferior al omoplatului.

-deasipra crestei iliace,pe linia medio-axilară.

Se formează o cută ȋntre poilice ṣi index care nu trebuie să cuprindă ṣi ṭesutul muscular subiacent.

Grosimea pliului cutanat se măsoară cu un aparat special(cutimetru).

Pentru aprecierea greutăṭii ideale se folosesc diverse formule,ȋn care greutatea ideală este corelată cu ȋnălṭimea:

-indicele Broca:

G=T-100

-indicele Lorentz:

Gmasculin=(T-100)-0,25(T-150)

Gfeminin=(T-100)-0,50(T-150)

-formula Asigurărilor Metropolitane din New York-adoptată OMS:

Gmasculin=50kg+0,75(T-150)+0,25(V-20)

Gfeminin=Gmasculin×0,9

Greutatea normală +/- 10%

Depăṣirea greutăṭii ideale cu:

●10 – 20% supraponderalitate

●20 – 30% obezitate grad I

●30 – 50% obezitate grad II

●> 50% obezitate grad III

Deficit ponderal –scăderea cu peste 10% din greutatea ideală:

● 10 – 20% slăbire

● 20 – 30% emaciere

● > 30% caṣexie

Indicele de masă corporală:

IMC=G(kg)/T2(m2)

IMC normal :18,5 – 24,9

2.3.OBEZITATEA

Date generale

Cuvântul ”obez” în latină a€”obesus” înseamnă gras, vorace, corpolent.

Histologic, obezitatea descrie o stare de creștere anormală de grăsime la nivelul țesuturilor adipoase Prin obezitate se înțelege depășirea greutății ideale cu 15-20%.

Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o tulburare de nutriție caracterizată prin sporirea greutății corporale mult peste nivelul greutății ideale, cu ample consecințe asupra stării de sănătate. Apariția obezității influențează aspectul fizic al persoanei dar și starea ei psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicații: diabet zaharat, afecțiuni cardiace și cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de somn, tulburări locomotorii. Deși obezitatea este considerată o afecțiune complexă nutrițional-metabolică există numeroase modalități de tratament.

Este considerată obeză acea persoană al cărui Indice de Masă Corporală (IMC) depășește 30. IMC este un instrument de evaluare a greutății raportată la înălțime. Un IMC crescut reprezintă un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizată circumferința abdominală. Aprecierea obezității se poate face după raportul dintre greutate și înălțime, sau după măsurarea pliului cutanat.

După indicele Broca, greutatea ideală este:

G = T-100

Ȋn care G este greutatea ȋn kilograme, iar T ȋnalṭimea ȋn centimetri.

Clasificare obezităṭii:

Obezitatea poate fi:

●simplă – prin ingerare calorică excesivă și o activitate normală sau slab deteriorată (obezitatea „sumo”);

●morbidă – care limitează activitatea normală, respirația, circulația sangvină și impune pacientului perioade îndelungate de odihnă în urma unor exerciții ușoare (sindromul Pickwick);

●hipotalamică;

Cea mai folosită clasificare a obezitatii este cea care utilizeaza IMC-ul (indice de masă corporală):

Subponderal (slab); <18,5 risc de comorbidități asociate obezității scazut, risc crescut pentru alte afecțiuni, sub 53,5-60kg.

Greutate normală, 18,5-24,9, 60-81kg.

Supraponderal; >25,

Stadiul pre-obez (supraponderal), 25-29,9 risc de comorbidități crescut, 81-97kg.

Obez clasa I (obez), 30-34,9 risc de comorbidități moderat crescut, 97-113kg.

Obez clasa II (obez), 35-39,9 risc de comorbidități sever, 113-130kg.

Obez clasa III (obezitatea morbida), >40. 0, risc de comorbidități foarte sever, >130kg.

Criterii diagnostice:

1.Manifestările clinice ale obezității sunt reprezentate în principal de aspectul somatic particular dat de dispoziția excesului de țesut adipos la care se asociază semne și simptome generate de eventualele complicații ale obezității.

2.Date anamestice

Se recomandă ca anamneza să aducă în discuție următoarele aspecte:

vârsta apariției surplusului ponderal;

circumstanțe de apariție a excesului ponderal (ex. stres personal sau familial);

preocuparea subiectului și a familiei față de excesul ponderal;

motivația subiectului și a familiei față de scăderea ponderală;

cauza surplusului ponderal pe care o identifică de subiectul sau familia acestuia;

existența unor antecedentele familiale de obezitate și comorbidități asociate acesteia;

modului de alimentație a subiectului (aspecte cantitative și calitative);

activitatea fizică, ore de sport, joc în aer liber, vizionare TV, activitate pe computer;

tratament prin intervenții igieno-dietetice anterioare (regim alimentar, tratament medicamentos, tratament alternativ);

4. Determinări antropometrice

Determinările antropometrice sunt elemente definitorii în diagnosticul obezității a gradului excesului ponderal. Se evaluează:greutatea,ȋnălṭimea,Indicele de masă corporal(IMC),pliu cutanat,circumferinṭa taliei,circumferinṭa coapselor,circumferinṭa gâtului.

5.Examenul fizic

Prin examenul fizic se identifică:

caracteristicile distribuției țesutului adipos;

prezenta unor tulburări de creștere (hipotrofie staturală) și de dezvoltare, inclusiv dezvoltare pubertară (pubertate întârziată la băieți sau pubertate precipitată la fete);

existența unor dismorfii somatice (mai frecvente în obezitatea genetică);

apariția unor modificări cutanate (xantomatoza, hirsutism, acantosis nigricans, vergeturi);

prezența modificărilor care atestă o eventuală suferință de organ (ex: hepatomegalie datorată steatozei);

6.Explorări diagnostice

Atât pentru evidențierea etiologiei cât și pentru decelarea complicațiilor obezității se apelează la investigații de laborator.

Investigațiile minimale identifică mai ales complicațiile frecvente ale obezități prin

determinarea TA (tensiunii arteriale)

dozarea glicemiei a jeun

testarea colesterolului, a HDL colesterol și a trigliceridelor sanguine.

Investigațiile opționale clarifică în special etiologia bolii și complicațiile acesteia prin

testul de toleranță la glucoză

dozarea insulinemiei

dozarea cortisolului, a androgenilor plasmatici sau urinări

testele funcționale hepatice

efectuarea cariotipului

determinări de imagistică ECHO cord (HTA) ECHO hepatic (steatoza hepatică)

examenul psihologic (evidentiind depresie, tulburări emoționale).

7.Forme de boală

Formele de boală se referă în special la gradul excesului ponderal, indicator important în stabilirea modalității de intrevenție terapeutică. Se consideră obezitate morbidă dacă BMI este > 99%.

MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE ȊN OBEZITATE:

1.Măsurarea greutătii corporale:

Prin măsurarea greutăṭii pacientului obez se apreciază starea de nutriție, stabilirea necesităților calorice ale organismului ṣi scăderea ponderală în raport cu obiectivele tipului de regim alimentar prescris de medic.

Pentru a efectua această manevră,subiectul este sumar ȋmbrăcat,preferabil pe nemâncate,ṣi cu vezica goală.

2.Măsurarea înălțimii

Subiectul este descălṭat, este aṣezat ȋn ortostatism, cu spatele lipit de perete, se plasează o linie pe vertex ṣi se marchează locul de ȋnălṭime. Apoi cu o banda metrică se masoară distanṭa de la sol până la locul marcat. Se notează ȋn carnetul propriu.

3.Indicele de Masă Corporală (IMC) se calculează din datele antropometrice înălțime și greutate după formula standard.

IMC = [(greutatea în kg) / (înălțimea în metri)2]

4. Metoda pliului cutanat.

Se bazează pe măsurarea pliului cutanat în anumite zone ale corpului pentru a determina grosimea stratului de grăsime subcutanată. Valorile sunt convertite pentru a estima procente de grăsime printr-o ecuație.

5.Circumferința taliei și cea a coapselor pot estima grăsimea viscerală.

6.Circumferința gâtului este predictivă pentru aprecierea riscului apneei de somn, iar măsurarea acesteia seriata estimează stratificarea riscului.

7.Raportul talie/coapse se calculează prin măsurarea circumferinței taliei împărțită la valoarea circumferinței coapselor. Valorile normale pentru femei și bărbați sunt de 0. 7 și respectiv 0. 9, fiind corelate strîns cu starea de sănătate generală și fertilitatea. Femeile cu valoarea 0. 7 prezintă nivele optime de estrogen și sunt mai puțin succeptibile la boli majore precum diabetul, afecțiunile cardiovasculare și cancerul ovarian. Bărbații cu valoarea 0. 9 au un risc mai scăzut de cancer la prostată și cancer testicular

2.4.MALNUTRIṬIA

Date generale

Starea de nutriție reprezintă un determinant major al stării de sănătate, un status nutrițional optim având drept consecințe promovarea sănătății și stării de bine și asigurând dezvoltarea normală a individului și o calitate superioară a vieții. Nutriția optimă caracterizează indivizii a căror siguranță a hranei este asigurată, aceștia urmând diete adecvate, echilibrate și prudente. Siguranța hranei se definește ca accesul fizic și economic al tuturor, și în orice moment, la provizii disponibile, suficiente și sigure de hrană adecvată nutrițional pentru dezvoltarea normală fizică și psihică, și o viață sănătoasă ṣi activă.

În accepțiuni mai largi, termenul de malnutriție include toate abaterile de la starea de nutriție optimă, cuprinzând atât tulburările prin deficit (subnutriție, malnutriție), cât și cele prin exces (supranutriție, obezitatea fiind o formă de malnutriție). Frecvent însă, termenii de malnutriție și subnutriție sunt utilizați pentru a desemna malnutriția protein-calorică.

Malnutriția protein-calorică (MPC) este cea mai importantă afecțiune nutrițională în țările în curs de dezvoltare, în special datorită impactului asupra creșterii și dezvoltării, și mortalității infantile. În țările dezvoltate, MPC se poate observa la bolnavii cronici, vârstnici, pacienți spitalizați sau cu dizabilități.

MPC poate rezulta din aportul inadecvat de proteine, de calorii, sau ambele.

Dintre cauzele MPC se pot enumera:

a)Cauze primare: aport alimentar insuficient (caloric, proteic sau de micronutrienți), aport de proteine de calitate inferioară, sărăcie, provizii reduse;

Factori biologici: malnutriția gravidelor, boli infecțioase;

c)Factori de mediu; condiții de viață insalubre, depozitarea hranei în condiții improprii supraaglomerația, calamități, războaie.

Evaluarea statusului nutritiv reprezintă primul pas în tratamentul malnutriției, și necesită o anamneză minuțioasă, un examen clinic complet și teste de laborator.

Anamneza încearcă să identifice anumite:

● manifestări funcționale (anorexia, tulburări de absorbție intestinală sau de tranzit)

● prezența unor boli asociate care pot influența statusul nutritiv (infecții cronice, boli endocrine sau neoplazice, boli pulmonare, ciroză hepatică, insuficiență renală)

● consumul de medicamente cu efect catabolic (steroizi, imunosupresive, chemoterapie)

●existența unor boli genetice cu semnificație în statusul actual.

Examenul clinic are ca prim obiectiv măsurarea greutății corporale. O scădere recentă, neintenționată în greutate de 10% până la 20% din greutatea obișnuită a pacientului indică o malnutriție protein-calorică moderată, iar o pierdere mai mare de 20% din greutatea corporală indică o malnutriție protein-calorică severă. Retenția de apă, frecvent întâlnită în multe afecțiuni, reprezintă variabila majoră care limitează utilitatea greutății corporale ca și indicator al evaluării statusului nutritiv.

Măsurătorile antropometrice, asemeni dimensiunii pliului cutanat și circumferința brațului sunt utilizate pentru estimarea obiectivă a țesutului celular subcutanat și a rezervelor musculare scheletale prin compararea:

● valorilor măsurate cu valori standardizate

● de măsurători seriate în timp la aceelași pacient.

Dimensiunea pliului cutanat (Skinfold thickness, SFT) este corelată cu adipozitatea subiectului, cu o precizie de 3-5%. Măsurat la nivelul tricepsului, are o valoare medie la adult de 12,5 mm (la bărbați ) și de 16,5 mm la femei.

Circumferința brațului (Midarm circumference, MAC) se măsoară la nivelul mijlocului distanței dintre acromion și olecran. Ea are o valoare medie de 29,3 cm la bărbați și de 28,5 cm la femei.

Pe baza măsurătorilor antropometrice: indexul de masă corporală (Body Mass Index- BMI), dimensiunea pliului cutanat și circumferința brațului, denutriția poate fi clasificată ca fiind: ușoară, moderată sau severă. Astfel, pacienții cu un istoric de pierdere ponderală neintenționată, un BMI sub 18, respectiv 16 și o reducere corespunzătoare a circumferinței brațului pot fi considerați ca fiind denutriți moderat, respectiv sever. Indicele de masă corporală este definit ca raportul dintre masa corporală, exprimată în kilograme împărțită la pătratul înălțimii, exprimată în metri (BMI: Greutateaactuala(kg)/[inălțimea2(m)]).

Markeri biologici:albumina plasmatică,transferina,prealbumina,numărul de limfocite.

Pacienți malnutriți, definiți prin oricare dintre următoarele:

-Index de masă corporală (BMI) sub 18.5 kg/m2

– Pierdere neintenționată în greutate peste 10%, în ultimele 3-6 luni

– BMI ≤ 20 kg/m2 și pierdere neintenționată în greutate peste 5%, în ultimele 3-6 luni

Pacienții la risc de malnutriție, definiți prin oricare dintre următoarele:

– Subalimentați sau nealimentați oral de mai mult de 5 zile, și/sau se preconizează că vor fi subalimentați sau nealimentați oral pentru mai mult de 5 zile

– Capacitate de absorbție redusă, și/sau pierderi importante de nutrienți, și/sau creșterea necesităților nutriționale din stările hipercatabolice.

CAPITOLUL III

Scopul ṣi obiectivul cercetării

Greutatea corporală este o caracteristică ce determină aspectul uni individ,starea de sănătate fizică ṣi psihică,precum ṣi cel mai important lucru:calitatea vieṭii.Atât creṣterea cât ṣi scâderea greutăṭii corporale creṣte riscul apariṭiei unor probleme de sănătate.

Astfel,creṣterea greutăṭii corporale duce la apariṭia :

●bolilor cardiovasculare:

-insuficienṭă cardiacă

-hipertensiune arterială

-infarct miocardic

-accident vascular cerebral

●afecṭiuni ale articulaṭiilor

●diabet zaharat

Scopul cercetării este acela de a realiza o statistică care să reflecte relaṭia dintre greutatea autoraportată ṣi cea măsurată.

Mi-am propus să identific cu mijloace accesibile neinvazive parametri antropometrici specifici entităṭii.

Greutatea maximă,greutatea minimă,cât ṣi frecvenṭa cântăririlor declarate de participanṭi au avut ca obiectiv realizarea unei corelaṭii importante statistic,constantând astfel existenṭa unei bune relaṭii ȋntre datele autoraportate ṣi cele măsurate ȋn cazul ȋn care s-au analizat separat ȋn funcṭie de sex.

Material ṣi metode

S-a examinat un eṣantion de 241 de pacienṭi,majoritatea se sex feminin(65,5%),ṣi provenind din mediul urban.Majoritatea persoanelor analizate au fost salariaṭi(52,3%) ṣi numai 0,8% au fost pensionaṭi pe caz de boală .

Ȋn ceea ce priveṣte venitul,majoritatea persoanelor din studiu au refuzat să ofere informaṭii ,43,6% au avut venitul < 1.000 RON,17,8% venitul 1.000-1.500 RON,iar 5,8% venitul > 1.500 RON.

Criterii de excludere:persoanele cu vârsta > 70 ani,cele cu vârsta <18 ani,gravidele,persoanele cu probleme psihice ṣi disfuncṭii cognitive ṣi refuzul pacientului. Pentru a obṭine un număr mare de informaṭii relevante,am aplicat un chestionar care a cuprins date generale despre pacient,ca de exemplu:vârsta,sexul,mediu de provenienṭă,ocupaṭie,antecedente personale,greutatea maximă,greutatea minimă,frecvenṭa cântăririlor,factori asociaṭi creṣterii ȋn greutate.

După aplicarea chestionarului am determinat măsurători antropometrice:greutatea,ȋnălṭimea,circumferinṭa abdominală,circumferinṭa ṣold,circumferinṭa gâtului,circumferinṭa braṭului.

Determinările au fost realizate ȋn duplicat de mine ṣi de o altă persoană.

Ȋn scopul determinării greutăṭii am folosit un cântar digital ,permitându-i ṣi pacientului să vadă valoarea greutăṭii,pacientul fiind cât mai sumar ȋmbrăcat.

Ȋnălṭimea a fost măsurată cu ajutorul unui stadiometru.

Determinând greutatea ṣi ȋnălṭimea pacientului,am putut calcula ṣi indicele de masă corporală(IMC).

IMC=greutatea/ȋnălṭimea2

Astfel,cu ajutorul indicelui de masă corporală putem determina statusul nutriṭional al pacientulului.

Tabel I. Clasificarea statusului nutriṭional ȋn funcṭie de IMC

Circumferinṭele ( abdomen,ṣold,gât,braṭ) au fost determinate cu ajutorul unei benzi metrice.

Determinarea circumferinṭelor au ca scop calcularea unor indici antropometrici,cum ar fi:indicele abdomino-fesier care reprezintă raportul dintre circumferinṭa abdominală ṣi circumferinta feselor.

După culegerea datelor,s-a efectuat prelucrarea acestora .Astfel ,datele au fost centralizate ȋn baza de date EXCEL ṣi SPSS 17,0 ṣi prelucrate cu funcṭiile statistice la care acestea se pretează.

Prelucrare statistică

In analiza statistică s-au utilizat atât metodele descriptive, cât și cele analitice.

Analiza descriptivă – studiază și descrie boala ca fenomen de masă, utilizând criterii de timp, de loc și de caracteristici personale; pe baza acestei descrieri se formulează ipoteze privind factorii care condiționează apariția bolii. Prin urmare, epidemiologia descriptivă răspunde la 3 întrebări: când?, unde?, la cine se produc îmbolnăvirile?

După culegerea datelor, într-o formă accesibilă pentru a le asigura caracterul informațional, s-a efectuat prelucrarea acestora.

Acțiunile de prelucrare au cuprins etapa de ordonare, sistematizare, centralizare și reducere a volumului informațiilor culese, prin operații succesive de grupare, sortare, codificare și sintetizare.

Datele au fost exprimate sub o formă care să permită încadrarea lor în anumite categorii; o variabilă nu va fi înregistrată sub mai multe forme; gruparea datelor se va face pe categorii de variabile. Datele au fost centralizate în baze de date EXCEL și SPSS 17.0 și prelucrate cu funcțiile statistice la care acestea se pretează.

În prezentarea datelor s-au folosit intervalele de încredere la pragul de semnificație 95%, iar pentru testarea diferențelor s-au utilizat testele χ2 și t-Student.

Prelucrarea primară, respectiv sistematizarea datelor prin centralizare și grupare, au condus la obținerea indicatorilor primari, care se prezintă sub formă de mărimi absolute. Pe baza indicatorilor primari, prin diferite procedee statistice de comparare, abstractizare și generalizare s-au obținut indicatorii derivați.

Indicatorii derivați au rolul de a evidenția aspectele calitative ale unui ansamblu, vizând relația dintre diferite părți ale unui grup de pacienți sau diferite caracteristici, legături de interdependență dintre variabile. S-au folosit următorii indicatori derivați:indicatori ai valorii medii: media aritmetică simplă, mediana, modulul;indicatori ai dispersiei: deviația standard, variația.

Testul ANOVA constă în analiza dispersiei variabilei dependente. În ANOVA simpla totalul dispersiei provine din două surse: intragrupal și intergrupal. Ambele surse reflectă dispersia datorata selecției randomizate a eșantionului.

În calculul diferenței semnificative dintre două medii, testul t-Student ține cont de măsurarea variabilității și ponderea observațiilor. Testul calculează un t pe baza mediei și abaterii standard pentru fiecare lot în parte, în funcție de numărul gradelor de libertate (GL). Plecând de la „ipoteza nulă”, care presupune că între grupurile studiate nu există nici o diferență, calculând valoarea lui t și comparându-l cu t tabelar, dacă valoarea calculată este mai mare decât cea tabelară atunci ipoteza nulă este respinsă, iar diferența este declarată „semnificativă statistic”. Pragul de semnificație unanim acceptat este de 95% adică p=0,05. Cu cât valoarea lui p este mai mică decât această valoare cu atât semnificația este mai puternică.

Testul 2 este un test neparametric, ce compară 2 sau mai multe repartiții de frecvențe provenite din aceeași populație; se aplică atunci când evenimentele așteptate se exclud. Uneori, când o frecvență din formula de calcul este mică, se aplică Yates pentru corecția formulei, pentru a obține o estimare mai mare a diferenței. Dacă p obținut este mai mic decât cel tabelar la pragul de semnificație de 95%, evenimentele nu se exclud – în acest caz se pune problema dacă sunt dependente.

Coeficient de corelație „Spearman” (r) are valori cuprinse între -1 și 1. Cu cât valoarea lui r este mai apropiată de 1 (corelație directă) sau de -1 (corelație indirectă) parametri sunt dependenți unul de altul.

REZULTATE

Caracteristici descriptive ale pacienṭilor luaṭi ȋn studiu

S-a examinat un eṣantion de 241 de pacienṭi, majoritatea de sex feminin (65,5%), ṣi proveniind din mediul urban.Majoritatea persoanelor analizate au avut ocupaṭia de 2 (52,3%) ṣi numai 0,8 % erau 5 (ocupaṭia). Ȋn ceea ce priveṣte venitul, majoritatea persoanelor din studiu au refuzat să ofere informaṭii, 43,6% au avut venitul 1, 17,8% venitul 2, iar 5,8% venitul 3.

Tabelul II. Caracteristici sociodemografice

Nu s-au observat diferenṭe semnificative ȋn ceea ce priveṣte distribuṭia sexelor ȋn funcṭie de mediul de provenienṭă.

Fig.2

Vârsta participanṭilor a variat ȋntre 18 ṣi 65 de ani, fiind ȋn medie de 35,66 ± 11,79 ani. Un procent de 46,5% dintre persoane au avut vârsta de 35-59 ani ṣi numai 2,1% peste 60 de ani.

Fig.3

S-a observat că persoanele din mediul rural au avut ȋn special ocupaṭia de 3 ṣi 4, ȋn timp ce toate persoanele cu ocupaṭia de 5 au provenit din mediul urban. Participanṭii din mediul urban au avut mai frecvent ocupatia de 6 , remarcându-se astfel diferenṭe semnificative statistic ale distribuṭiei ocupaṭiei ȋn raport cu mediul de provenienṭa (p˂0,001).

Figura 4. Ocupaṭie vs. mediu de provenienṭă

Majoritatea participanṭilor au avut studii medii (64,3%), existând un procent de 7,1% participanṭi cu studii primare ṣi gimnaziale. Mai mult de un sfert dintre persoane au avut studii superioare (28,6%).

Figura 5. Nivelul educaṭional

Ȋn mediul rural ponderea persoanelor care au absolvit mai puṭin de 8 clase a fost mai mare comparativ cu mediul urban (12,6% vs. 3,9%). Ponderea participanṭilor cu studii superioare a fost mai mare ȋn mediul urban (33,8% vs. 19,5%, p=0.006):

Figura 6.

Ȋn categoria de vârsta sub 25 de ani, 49,3% dintre persoane au avut studii superioare, iar 50,7% studii medii. Ȋn cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă ȋntre 25 ṣi 35 de ani, 52,6% au avut studii medii, 42,1% studii superioare ṣi 5,3% studii primare ṣi gimnaziale. Ȋn ceea ce priveṣte grupa de vârsta 35-59 ani, 9,8% au absolvit mai puṭin de 8 clase, iar 10,2% mai mult de 12 clase. Ȋn rândul persoanelor cu vârste peste 60 de ani au predominat cele care au absolvit mai puṭin de 8 clase (60%) ṣi numai 40% au avut studii licele. Diferenṭa distribuṭiei categoriei de educaṭie ȋn raport cu virsta a fost semnificativă (p;0,001):

Figura 7. Nivel educaṭional vs.vârstă

Ȋn ceea ce priveṣte bolile cronice, s-a observat o prevalenṭă de 20,7% a HTA, de 14,9% a diabetului zaharat ṣi de 8,3% a hepatitei cronice. Ponderea afecṭiunilor cronice a fost mai mare la pacienṭii din mediul urban, dar diferenṭele ȋnregistrate nu au fost semnificative.

Tabel III.

Ȋn ceea ce priveṣte frecvenṭa hipertensiunii, diferenṭele ȋn raport cu grupa de vârsta au fost semnificative (p;0,001), fiind ȋntâlnită la 3% dintre personele cu vârsta sub 25 de ani, la 1,8% dintre cele cu vârsta de 25-35 de ani, la 38,4% dintre cele cu vârste cuprinse ȋntre 35 ṣi 59 de ani ṣi la 80% dintre cele cu vârsta peste 60 de ani.

Tabel IV

Nici un participant cu vârsta sub 35 de ani nu fusese diagnosticat cu diabet ȋn momentul intrarii ȋn studiu. Diabetul zaharat era diagnosticat la 28,6% dintre persoanele cu vârste cuprinse ȋntre 35 ṣi 59 de ani ṣi la 80% dintre cele cu vârste peste 60 de ani (p˂0,001).

Figura 8

Figura 8

In ceea ce priveṣte hepatita cronică, distribuṭia pe grupe de vârste a avut o dispoziṭie diferită comparativ cu HTA sau DZ, fiind mai frecvent ȋntâlnită la vârste tinere (p=0,002): 19,4% dintre participanṭii cu vârsta sub 25 de ani, 3,5% dintre cei cu vârste ȋntre 25 ṣi 35 de ani, 4,5% dintre cei cu vârste ȋntre 35 ṣi 59 de ani ṣi 0% dintre cei peste 60 de ani, cunoscându-se a avea această afecṭiune.

Figura

Procentul persoanelor care au declarat că urmează un regim alimentar a fost de 17%.Ȋn mediul urban 18,2% dintre participanṭi au declarat ca ṭin dietă, iar in cel rural de 14,9% (p=0,595). Se remarcă difereṭe importante ȋn raport cu grupa de vârstă a persoanelor care au declarat că urmează o dietă (p˂0,001): 3% dintre cele cu vârsta sub 25 de ani, 3,5% dintre cele cu vârsta de 25-35 ani, 30,4% dintre cele cu vârsta de 35-59 de ani ṣi 60% dintre cele cu vârsta peste 60 de ani.

Figura 10.

Dintre persoanele cu studii superioare doar 5,8%,iar ȋn cazul celor cu studii medii 19,4% au declarat că urmează o dietă. Ȋn schimb 41,2% dintre persoanele care absolviseră mai puṭin de 9 clase au declarat că respectă un regim. S-a remarcat o diferenṭă semnificativa a distribuṭiei ȋn raport cu grupa de vârstă a persoanelor care declarau că urmează o dieta (p˂0,001).

Fig. 11

In ceea ce priveṣte tipul de dietă, 14,5% au declarat că urmează regim pentru diabet.

Caracteristici antropometrice (declarate de participanṭi)

Greutatea maximă declarată de participanṭii din lotul studiat a fost ȋn medie de 82,60 kg, fiind ȋnregistrată ȋn medie la vârsta de 31-32 de ani, ȋn timp ce greutatea minimă a fost de 61,51 kg, ȋn jurul vârstei de 21,80 ani. Greutatea medie actuală declarată ȋn lotul studiat a fost de 77,54, iar IMC mediu declarat de 27,05 kg/m2, variind ȋntre 16,96 ṣi 47,23 kg/m2.

Figura 12. IMC declarată

Majoritatea participanṭilor au fost normoponderali (41,08%). Ponderea celor cu suprapondere a fost de 28,22%, iar a celor cu obezitate de 30,71%.

Figura 13. Categorii IMC declarată

Ȋn ceea ce priveṣte greutatea măsurată aceasta a fost ȋn medie de 78,28 kg, variind ȋntre 46 ṣi 145 kg, iar IMC-ul măsurat a fost ȋn medie de 27,25 kg/m2.

S-a constat o corelaṭie importantă semnificativă statisic ȋntre greutatea măsurată ṣi cea declarată (r=0,994; p˂0,001), ȋnălṭimea măsurată ṣi cea declarată (r=0,990, p˂0,001) ṣi IMC măsurat ṣi cel declarat (r=0,991, p˂0,001).

Figura 14. Greutate declarată Figura15. IMC declarată

Prezenṭa unei raportari exacte a greutăṭii, taliei ṣi a determinării IMC din datele autoraportate a fost evaluata prin aplicarea testului t-student de măsuratori repetate pe acelaṣi eṣantion, remarcându-se existenṭa unei tendinṭe de subraportate a greutăṭii ṣi taliei, astfel ȋncât ṣi IMC autoraportat a fost ȋn medie semnificativ mai mic comparativ cu cel determinat prin cântărire.

Se constată de asemenea existenṭa unei bune corelaṭii ȋntre datele autoraportate ṣi cele măsurate ȋn cazul ȋn care s-au analizat separat ȋn funcṭie de sex.

Tabel X

Prezenṭa unei raportări exacte a greutăṭii, taliei ṣi a determinării IMC din datele autoraportate a fost evaluată ṣi prin aplicarea testului t-student de măsuratori repetate pe acelaṣi eṣantion. Ȋn cazul bărbaṭilor se observă o tendinṭă de tendinṭă de subraportare a greutăṭii, rezultând astfel o subraportare a IMC.

Aceea tendinṭă de subraportare a greutăṭii a fost observată ṣi ȋn cazul femeilor, greutatea declarată de acestea fiind semnificativ mai redusă decât cea rezultată ȋn urma cântăririi (74,89 vs. 75,55 kg). Astfel cu toate că nu au fost diferenṭe semnificative ȋn ceea ce priveṣte autoraportarea taliei, IMC determinat prin măsurarea participanṭilor a fost semnificativ mai redus (27,44 vs. 27,65 kg/m2).

Mediana vârstei ȋn eṣantionul analizat a fost de 35 de ani. Participanṭii au fost ȋmpărṭiṭi ȋn raport cu mediana ȋn 2 grupe. S-a observat o corelaṭie semnificativă puternică ȋn ceea ce priveṣte parametrii antropometrici autoraportaṭi ṣi cei determinaṭi prin măsurare ȋn cele 2 grupe de vârstă.

Tabel XV

Tendinṭa de subraportare a greutăṭii a fost observată ṣi ȋn raport cu grupa de vârstă ȋn raport cu mediana lotului, greutatea declarată de acestea fiind semnificativ mai redusă decât cea rezultată ȋn urma cântăririi. Astfel cu toate că nu au fost diferenṭe semnificative ȋn ceea ce priveṣte autoraportarea taliei, IMC determinat prin măsurarea participanṭilor a fost semnificativ mai redus.

Astfel la persoanele cu vârsta sub 35 de ani, greutatea măsurată a fost de 71,02 kg, iar cea determinată de 71,85 kg, rezultând o valoare semnificativ mai redusă a IMC autoraportată.

O situatie similara s-a observat si in cazul persoanelor cu virsta peste 35 ani, singura diferenta fiind inaltimea, situatie in care nu s-a observat diferente semnificative intre cea auto-raportata si cea determinata prin masurare.

Analizindu-se pe grupe de virsta se observa ca in general exista o buna corelatie a datelor autoraportate cu cele masurate, cu exceptia inaltimii la persoanele in virsta de peste 60 de ani. Insa mediile valorilor masurate sunt diferite semnificaitv de cele declarate, cu citeva exceptii: inaltimea la persoanele sub 25 de ani si la cele peste 35 de ani, greutatea la cele peste 60 de ani, IMC-ul al grupa de virsta 25-35 de ani si peste 60 de ani.

Tabel XVIII

Analizându-se ȋn raport cu educaṭia se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate. Ȋnsă mediile valorilor măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate, cu excepṭia celor care au absolvit mai puṭin de 9 clase ṣi a taliei persoanelor cu studii superioare.

Tabel XIX

Analizându-se ȋn raport cu venitul se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate. Ȋnsă mediile valorilor măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate ȋn raport cu venitul, cu excepṭia ȋnălṭimii. Nu au existat diferenṭe semnificative ȋntre media IMC declarat ṣi măsurat ȋn cazul persoanleor care au realizat venituri 2 sau 3. Greutatea a fost estimată cu acurateṭe numai de către persoanele care au declarat un venit 3.

Tabel XX

Analizindu-se ȋn raport cu prezența HTA, se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate atât la pacienții hipertensivi, cât și la cei normotensivi. Ȋnsă mediile valorilor măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate, la ambele categorii de pacienți.

Tabel XXI

Analizindu-se ȋn raport cu prezența DZ, se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate, dar valorile măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate, la pacienții nediabetici.

Analizindu-se ȋn raport cu prezența dietei, se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate, dar valorile măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate, la pacienții nediabetici.

Table XXII

Analizindu-se ȋn raport cu IMC se observă că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate. Ȋnsă mediile valorilor măsurate sunt diferite semnificativ de cele declarate ȋn raport cu IMC, ȋn cazul tuturor categoriilor de IMC, surprinzător existând tendinṭa de supraraportare a greutăṭii ȋn cazul obezilor ṣi supraponderalilor ṣi de subraportare a greutăṭii ȋn cazul normoponderalilor. IMC declarat nu a diferit semnificativ de cel măsurat ȋn cazul normoponderalilor.

Table XXIII

Pentru a determina acurateṭea măsuratorilor antropometrice s-a determinat diferenṭa dintre ȋnălṭimea declarată ṣi cea măsurată, precum ṣi ȋntre greutatea declarată ṣi cea măsurată. Ȋnălṭimea a fost subestimată ȋn medie cu aproximativ 0,002 cm, iar greutatea cu 0,71 kg. Mediana diferenṭei dintre valoarea măsurată ṣi cea determinată a greutăṭii ṣi ȋnălṭimii a fost 0. Diferenṭa ȋntre mediana greutăṭii autoraportate ṣi celei măsurate a fost de 0 kg, iar cea dintre mediana ȋnălṭimii autoraportate ṣi cele măsurate de -1 cm.

Nici unul dintre pacienṭi nu a raportat ȋnălṭimea cu mai mult sau mai puṭin de 2 cm, ceea ce semnifică o auto-raportare destul de fidelă a ȋnălṭimii. Greutatea a fost subraportata de 20,3% dintre persoane (au declarat o greutate mai mică cu mai mult de 2 kg decât cea reală) ṣi supraraportată de 4,1% dintre persoane (au declarat o greutate mai mare cu mai mult de 2 kg

Decât cea reală), 75,7% dintre persoane au declarat o greutate care nu a diferit cu mai mult de 2 kg decât cea măsurată. Numai 3,3% dintre persoane au declarat o greutate mai mică faṭă de cea reala cu mai mult de 5 kg nici o persoană nu a declarat o greutate mai mare cu 3 kg comparativ cu cea reală.

Fig.15

Nu s-au inregistrat diferente semnificative intre sexe in ceea ce priveste ponderea supra sau sub raportarii, 72,3% dintre barbati si 77,2% dintre femei raportind greutatea cu o eroare mai mica de 2 kg (p=0,564)

Tabel XXV

Un procent de 24,1% dintre bărbaṭi ṣi 18,2% dintre femei au declarat o greutate mai mică cu 2 kg decât cea reală, iar 3,6% dintre bărbaṭi ṣi 4,4% dintre femei mai mare decât cea reală.

Figura 17.

Nici ȋn raport cu mediul de provenienṭă nu s-au constatat diferenṭe semnificative din punct de vedere al acurateṭei raportarii greutăṭii (p=0,228).

Tabel XXVI

Un procent de 77,9% dintre persoanele din mediul urban ṣi de 71,3% dintre cele din mediul rural au raportat corect greutatea lor. Un procent de 19,5% dintre persoanele din mediul urban ṣi 21,8% dintre cele din mediul rural au raportat o greutate mai mică cu 2 kg decât cea reală, iar 2,6% dintre subiecṭii din mediul urban ṣi 6,9% dintre cele din mediul rural o greutate cu 2 kg mai mare decât cea reală.

Fig . 18 Mediu de provenienṭă

Nu s-au observat diferenṭe semnificative ȋn ceea ce priveṣte acurateṭea raportarii greutăṭii ṣi categoria de venit realizată (p=0,299). Persoanele care nu au declarat venitul au raportat o greutate ȋn limitele a ± 2 kg faṭă de cea măsurată ȋn proporṭie de 68,4%, cele cu venituri 1 ȋn proporṭie de 44%, cele cu venituri 2 de 18,7%, cele cu venituri 3 de 7,7%. Greutatea a fost declarată cu 2 kg mai mică decât cea reală de către 26,6% dintre persoanele care nu au declarat venitul, de 20% dintre cele cu venituri 1, de 16,3% dintre cele cu venituri 2 si de 0% dintre cele cu venituri 3. O greutate mai mare cu 2 kg decât cea reală a fost declarată de către 5,1% dintre participanṭii care nu au declarat nici un venit, de către 3,8% dintre cei care au declarat venituri 1, de către 3,8% dintre cei care au declarat venituri 2 ṣi de către 0,8% dintre cei care au declarat venituri 3.

Tabel XXVII

Figura 19.

Nu s-au observat diferenṭe semnificative nici ȋn ceea ce priveṣte prezenṭa HTA (p=0,741). Un procent de 14% dintre hipertensivi ṣi de 22,1% dintre normotensivi au declarat o greutate cu mai mult de 2 kg comparativ cu cea reală. Numai 4% dintre participanṭii care aveau HTA ṣi 4,2% dintre cei care nu erau cunoscuṭi cu aceasta afectiune declarau o greutate cu mai mult de 2 kg decât cea reală.

Tabel XXVIII

In ceea ce priveṣte pacienṭii cu DZ au declarat mai frecvent o greutate mai mare ca cea reală (11,1% vs. 2,9% la nediabetici), dar diferenṭa observată nu a fost semnificativă (p=0,076). Participanṭii care au declarat că erau cunoscuṭi cu DZ au subraportat greutatea reală cu mai mult de 2 kg ȋn proporṭie de 19,4%, iar cei fără DZ de 20,5%. Greutatea a fost raportată corect de 69,4% dintre persoanele cu DZ ṣi de către 76,6% dintre cele nediabetice.

Tabel XXIX

Figura 20

Nu s-au observat diferenṭe semnificative ȋn raport cu educaṭia (p=0,606). Numai 14,5% dintre persoanele cu studii superioare au subraportat greutatea comparativ cu 23,5% dintre cele cu mai puṭin de 8 clase ṣi 22,5% dintre cele cu studii superioare.

Tabel XXX

Figura 21.

Greutatea a fost mai frecvent subraportată de către participanṭii cu vârste sub 25 de ani (20,9%), respectiv de către cei cu vârsta cuprinsă ȋntre 25-35 de ani (30,6%), comparativ cu participanṭii care au aparṭinut grupelor de vârstă 35-59 de ani (17%) ṣi peste 60 de ani (20%), dar diferenṭa nu a fost semnificativă (p=0,888).

O greutate mai mare decât cea reală cu 2 kg a fost raportată de către persoanele cu vârsta sub 25 de ani ṣi de către cele cu vârste ȋntre 35-59 ani ȋn proporṭie de 4,5%, de către participanṭii cu vârsta ȋntre 25-35 de ani ȋn procent de 3,5%, iar de catre cei cu vârsta peste 60 de ani ȋn procent de 0%.

Majoritatea participanṭilor au declarat o greutate apropiată de cea reală 74,6% dintre cei sub 25 de ani, 70,2% dintre cei cu vârsta de 25-35 de ani, 78,6% dintre cei cu 35-59 de ani ṣi 80% dintre cei peste 60 ani.

Tabel XXXI

Fig. 21

Persoanele care au declarat ca urmeaza dieta au raportat mai frecvent o greutate mai mare decit cea reala (7,3% vs. 3,5% cei fara dieta, p=0,536). Proportia persoanelor care au estimat corect greutatea lor actuala nu a diferit semnificativ intre cele 2 grupe (73,2% vs. 76%).

Tabel XXXII

Figura 23.

Frecvenṭa subraportării a fost mai mare la persoanele cu exces ponderal (23,1% la supraponderali ṣi 21,4% la obezi) comparativ cu persoanele normoponderale (17,4%) dar diferenṭa ȋnregistrată nu a fost semnificativă (p=0,804).

Tabel XXXIII

Pacienṭii normoponderali au declarat ȋn proporṭie de 100% că sunt normoponderalli.

Pacienṭii supraponderali au declarat ȋn proporṭie de 0 % că sunt normoponderali, de 90,4% că sunt supraponderali ṣi de 9,6% că sunt obezi.

Pacienṭii cu obezitate au declarat ȋn proporṭie de 7,4% că sunt normoponderali ṣi ȋn proporṭie de 92,6% că sunt obezi.

Tabel XXXIV

In functie de valoarea IMC declarat s-a remarcat ca 92 de pacienti (38,3%) sunt normoponderali, restul de 148 (61,7%), fiind cu exces ponderal (supraponderali si obezi).

In raport cu valoarea IMC obtinut prin masurare, s-a observat ca 99 dintre pacienti (41,1%) sunt normoponderali si ca 142 (52,9%) sunt cu exces ponderal.

Astfel se observa ca 7 pacienti nu au fost corect clasificati in raport cu categoria de IMC. Coeficientul Kappa de 0,939 intre cele 2 clasificari arata o concordanta buna a datelor autoraportate in raport cu cele masurate.

Inter-rater agreement (kappa)

a Linear weights

Ȋn raport cu frecvenṭa cântăririi se remarcă o scădere semnificativă a diferenṭei dintre greutatea autoraportată ṣi cea măsurată.

Kruskal-Wallis test

Post-hoc analysis

CONCLUZIE:

Investigarea ṣi validarea valorilor autoraportate de greutate permite evaluarea adecvată a studiilor folosind datele bazate pe chestionar.Studiul a evaluat acurateṭea greutăṭii autoraportate la adulṭi.

S-a constatat o corelaṭie important semnificativă statistic ȋntre greutatea măsurată ṣi cea declarată.

Totodată,s-a observant existenṭa unei bune corelaṭii ȋntre datele autoraportate ṣi cele măsurate ȋn cazul ȋn care s-au analizat separate ȋn funcṭie de sex.Astfel,atăt ȋn cazul bărbaṭilor cât ṣi ȋn cazul femeilor se constată o tendinṭă de subraportare a greutăṭii .

Nu au fost diferenṭe semnificative ȋn ceea ce priveṣte autoraportarea taliei,IMC determinat prin măsurarea participanṭilor a fost semnificativ mai redus.

Ȋn urma analizei pe grupe de vârstă,ȋn raport cu educaṭia,venitul,starea general de sănătate s-a observant că ȋn general există o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate,cu excepṭia ȋnălṭimii la persoanele ȋn vârstă de peste 60 de ani.

DISCUṬII.

Am realizat acest studiu cu scopul de a realiza o statistică care să reflecte relaṭia dintre greutatea autoraportată ṣi cea măsurată.

Participanṭii au fost cu vârsta cuprinsă ȋntre 18 ṣi 70 de ani,majoritatea de sex feminin ṣi provenind din mediul urban,salariaṭi dar ṣi pensionaṭi pe caz de boală.Aceṣtia au fost rugaṭi să-ṣi autoraporteze greutatea ṣi ȋnălṭimea.Ulterior am cântărit ṣi măsurat participanṭii.

Pentru a obṭine un număr de informaṭii relevante a fost aplicat un chestionar.A fost calculate : indicele de masă corporală,obezitatea fiind clasificată ȋn funcṭie de valoarea indicelui de masă corporală.

Prelucrarea datelor a fost realizată ȋn baza de date EXCEL ṣi SPSS 17,0.

Rezultate:S-a constatat o bună corelaṭie a datelor autoraportate cu cele măsurate.

Au fost realizate nenumarate studii cu privire la greutatea autoraportată.

1.Măsurarea acurateṭei ȋnălṭimii autoraportate ṣi greutăṭii autoraportată ȋntr-un eṣantion bazat pe o comunitate de tineri.( BMC Medical Research Methodology)

Context:

Datele antropometrice autoraportate sunt de obicei utilizate pentru a estima prevalenṭa obezităṭii ȋntr-o populaṭie.

Scopul acestui studiu este de a:

a)Determina dacă participanṭii la studiu sunt capabili ṣi dispuṣi să autoraporteze greutatea ṣi ȋnălṭimea

b)Evaluarea acurateṭei măsurată ȋn comparaṭie cu datele antropometrice autoraportate ȋntr-un eṣantion de de tineri.

Metodă:Participanṭii (16-29 ani) de un studiu de comportament ,recrutaṭi la un festival de muzică Melbourne (ianuarie 2011) au fost rugaṭi să-ṣi autoraporteze ȋnălṭimea ṣi greutatea .Cercetătorii au cântărit ṣi măsurat ȋn mod independent.

Au fost calculat indicele de masă corporală ,obezitatea a fost clasificată ȋn funcṭie de valoarea indicelui de masă corporală.

Diferenṭele ȋntre datele măsurate ṣi valorile autoraportate au fost evaluate cu ajutorul t-test asociat.

2.Compararea valorilor greutăṭii ṣi ȋnălṭimii măsurate ṣi autoraportate ȋntr-o probă a secṭiunii transversale de tineri adolescenṭi.(International Journal of Obesity and Related Metabolic Disorders:Journal of the International Assiciation for the Study of Obesity 1999)

Scop: Explorarea relaṭiei dintre greutatea autoraportată ṣi ȋnălṭimea autoraportată cu ȋnălṭimea ṣi greutatea reală ,ȋntr-o probă de secṭiune transversală la nivel naṭional reprezentativ de tineri adolescenṭi.

Metodă: Măsurarea greutăṭii ṣi ȋnălṭȋmii au fost obṭinute pe 1932 adolescenṭi ȋn vârstă de 12-16 ani ,ȋnrolaṭi ȋn studiul NHANES III.Greutăṭi ṣi ȋnălṭimi autoraportate au fost disponibile pe 1657 de adolescenṭi (86%).

Rezultate: Corelaṭia dintre greutatea autoraportată ṣi greutatea reală a variat ȋntre 0,87 ṣi 0,94,ȋn funcṭie de sex ṣi rasă.

Cu toate acestea ,greutaṭile autoraportate au fost semnificativ mai mici decât greutatea măsurată la fete ,comparativ cu băieṭii(P< 0,001).

Corelaṭia dintre ȋnălṭimea autoraportată ṣi ȋnălṭimea reală a variat 0,82 – 0,91.

Nu au existat diferenṭe ȋn acurateṭea ȋnălṭimii autoraportată ȋntre băieṭi ṣi fete sau grupuri rasiale.Diferenṭele dintre greutatea reală ṣi greutatea autoraportată au fost semnificativ de mare pentru copii obezi,comparativ cu copii non-obezi (p ≤ 0,001).Cu toate acestea,utilizarea greutăṭii ṣi ȋnălṭimii autoraportate a dus la clasificarea corectă a statutului greutăṭii la 94% dintre copii.Ca rezultat,mici diferenṭe ȋn greutatea ṣi ȋnălṭimea autoraportată nu au avut nici un impact ȋn evaluarea morbidităṭilor legate de obezitate.

Concluzie: Influenṭe de gen ṣi prejudecăṭi rasiale ȋn raportarea de greutate ṣi inălṭime au fost relativ mici.Ȋnălṭimile ṣi greutăṭile autoraportate au fost extrem de fiabile pentru estimarea morbidităṭilor ṣi comportamentelor legate de obezitate.

3.Validarea greutăṭii ṣi ȋnălṭimii autoraportate ȋn studiul de cohortă francez ”GAZEL”.

Obiectiv: Examinarea validitaṭii greutăṭii ṣi ȋnălṭimii autoraportate ,indicelui de masă corporală (IMC),precum ṣi de a explora asociaṭiile dintre factorii demografici,socio-economici ,ȋn scopul determinării grupurilor celor mai susceptibile de excludere.

Context: Studiu de cohortă prospectiv.

Subiecṭi 7350 subiecṭi de vârstă mijlocie,5445 bărbaṭi ṣi 1905 femei,din cohorta GAZEL ,care au fost urmărite din 1989 ṣi lucrate la compania naṭională franceză de Electricitate ṣi gaz(EDF-GDF) ,având diferite ocupaṭii.

Măsurători:

Greutatea ṣi ȋnălṭimea autoraportate s-au bazat pe informaṭii de la chestionare trimise prin poṣtă anual.Valorile greutăṭii ṣi ȋnălṭimii măsurate au fost folosite aici ca adevărate valori ,furnizate de către medicii de la locul de muncă 1994-1997.

Date precum:sexul,vârsta,starea civilă ,educaṭie,ocupaṭie ,antecedente de boală cardiaca ischemică ,ṣi de tratament pentru factorii de risc cardiovascular au fost obṭinute din chestionare trimise prin poṣtă sau de la datele furnizate de către personalul companiei ṣi departamentelor medicale.

Rezultate: Corelaṭii puternice au fost găsite ȋntre valorile măsurate ṣi ,dar greutatea autoraportată ṣi ȋnălṭimea autoraportată afiṣează erori sistemice semnificative .

Greutatea a fost subestimată semnificativ pentru bărbaṭi(0,54 kg) ṣi pentru femei (0,85 kg) ṣi ȋnălṭimea a fost subestimată pentru bărbaṭi (0,38 cm) ṣi femei (0,40 cm).Aceste prejudecăṭi au dus la subestimări semnificative ale IMC (0,29 ṣi 0,44 kg/m2 pentru bărbaṭi ṣi respectiv femei).

Prin urmare ,prevalenṭa excesului de greutate ,definit ca IMC>26,9 kg/m2 pentru femei ṣi IMC > 27,2 kg/ m2 pentru bărbaṭi ,au fost,de asemenea ,subestimat ,cu 13% pentru bărbaṭi ṣi 17% pentru femei.

Cei cinci factori asociaṭi cu părtinire ȋn greutatea autoraportate ṣi ȋnălṭimea autoraportată au fost:stare a excesului de greutate,de preferinṭă la sfârṣitul cifrei,vârsta,nivelul de educaṭie ṣi ocupare.

Concluzie: Aceste constatări sugerează faptul că valorile autoraportate ale greutăṭii ṣi ȋnălṭimii ar trebui să fie tratate cu prudenṭă ,din cauza deviaṭiilor care conduc la clasificări greṣite pentru excesul de greutate ṣi obezitate ,ȋn special ȋn anumite segmente ale populaṭiei.

4.Perioada de valabilitate a greutăṭii autoraportate la adulṭii din SUA,studiu transversal al unei populaṭii de bază.

Context: Investigarea ṣi validarea valorilor autoraportate de greutate permite evaluarea adecvată a studiilor folosind datele bazate pe chestionar.Studiul a evaluat acurateṭea greutăṭii autoraportate la adulṭi.Efectele de vărstă,educaṭie,rasă ṣi etnie,venituri,starea generală de sănătate ṣi diferenṭa dintre greutatea auto-raportată ṣi greutatea măsurată sunt luate ȋn considerare ȋn mod similar.

Metodă: Analiza,a folosit date de la US a treia anchetă de examinare Naṭională de Sănătate ṣi Nutriṭie.

Greutăṭile autoraportate ṣi cele măsurate au fost extrase ṣi analizate ȋn funcṭie de sex,vârstă,greutate măsurată ,greutate autoraportată,indicele de masă corporală (IMC).A fost aplicat un model de cote proporṭionale.

Rezultate: Discrepanṭa greutăṭii a fost asociată ȋn mod pozitiv cu vârsta ṣi negativ asociată cu greutatea măsurată ṣi indicele de masă corporală.Logistic modelată,regresia a arătat că vârsta,rasa,etnia,educaṭia ṣi indicele de masă corporală au fost asociate cu gradul de discrepanṭă ȋn ambele sexe.La bărbaṭi ,predictori suplimentari au fost:consumul de mai mult de 100 de ṭigări ṣi dorinṭa de a schimba greutatea.

La femei,starea civilă,venitul,nivelul de activitate,precum ṣi cu numărul de luni de la ultima vizită la medic au fost importante.

Concluzie: Predictori ai gradului de discrepanṭă a greutăṭii sunt specifici de gen ṣi necesită o analiză atentă atunci când sunt examinaṭi.

Toate studiile efectuate cu privire la greutatea autoraportată ȋn practica medicală demostrează ca există o bună corelaṭie ȋntre valorile autoraportate ṣi cele măsurate.