Tratamentul Somnului

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL1.Somnul

41.1.Tipuri de somn

1.2. Mecanismele biochimice ale somnului

1.3.Dereglări ale somnului

CAPITOLUL 2.Tulburări ale somnului

2.1.Tipuri de tulburări

2.2.Insomnia

2.3.Tipurile de insomnii

2.4.Hipersomnia

2.5.Narcolepsia

2.6.Somnambulismul

2.7.Tulburări de somn legate de respirație

2.8.Tulburarea ritmului circadian de somn

2.9.Ce sunt coșmarurile și ce efect au asupra somnului

2.10.Sindromul picioarelor neliniștite

CAPITOLUL 3.Tratamentul somnului

3.1.Tratament ȋmpotriva insomniei

3.2.Medicamente

4.1.Concluzii

Introducere

Încadrarea somnului ȋn rândul stărilor de conștiință, fie ea si modificată, ar putea părea bizară. Simțul comun arată, cel puțin la prima vedere, că ȋn timpul somnului individul este inconștient,

nu-și dă seama de sine, de alții, de evenimentele ȋnconjurătoare.

Starea de veghe este caracterizată prin activitatea si luciditatea psihicului și identificată cu conștiința, somnul poate fi definit ca o stare reversibilă a organismului asociată cu scăderea până la dispariție a reacțiilor adaptive superioare, a relațiilor și reacțiilor senzorio-motorii cu și față de mediul ȋnconjurător.

Este starea ȋn care omul rămâne complet lipsit de apărare.

Somnul ȋndeplinește funcții majore ȋn existența umană, printre alte perioade de privare de somn, actionează ca o suprasolicitare, epuizează rezervele funcționale ale organismului. Ele se asociază cu modificări ale psihocomportamentului al omului, cu apariția de confuzii, dezorientăre, iritabilitate. Deși somnul ȋndeplinește funcții vitale pentru organismul uman, el este necesar si benefic pentru organism, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că prelungirea lui l-ar putea transforma intr-o piedică ȋn calea existenței omului. Trecerea de la o stare la alta, de la starea de veghe la cea de somn (ațipirea, adormirea) sau de la cea de somn la cea de veghe (trezirea).

În stările de deprivare senzorială, perioadele de somnolență si de somn sunt ȋndelungate. Instalarea somnului ca rezultat al suprimării sau reducerii informațiilor senzoriale explică somnul pasiv, dar exista ȋnă și un somn activ, produs de răspândirea ȋn scoarța cerebrală a unui proces inhibitor activ, ce se difuzează din aroape ȋn aproape.

În timpul somnului creierul uman nu este activ. El receptează stimuli, reacționează la unii dintre ei, coordonează diferite alte funcții ale organismului. În somn individul se mișcă (ȋn decursul celor 8 ore de somn se efectueaza 20-60 mișcvri, fiecare mișcare durând 5-10 secunde), scrȋșnește din dinți, sforăie, manifestă o anumită excitabilitate senzorială, care este diferită in funcție de stimuli si de semnificația lui.

Capitolul 1

SOMNUL

Somnul este o stare de veghe a organismului care alternează peroidic cu starea de veghe constituind bioritmul veghe-somn, se manifestă prin unele modificări de ordin cantitativ al funcțiilor psihice motorii si vegetative comparativ cu starea de veghe.

Nivelul stării de vigilitate si de somn sunt ȋn legătură cu activitatea sistemului reticulat ascendent activator.

Somnul este util la toate vârstele pentru contribuția sa:

-ȋn menținerea echilibrului sănătății;

-procesul de creștere la copii;

-activitatea normală din starea de veghe.

Modificările funcțiilor fiziologice ȋn timpul somnului fiziologic:

-toate funcțiile fiziologice se află la nivel bazal;

-starea de conștiență este suprimată

-subconștientul naște vise;

-motilitatea voluntară este abolită

-motilitatea reflexă este diminuată;

-pragul reflexelor este crescut;

-excitațiile externe nu pot fi recepționate sub o anumită intensitate

-mușchii striați sunt ușor relaxați

-scade tonusul centrului termoregulator

cu hipotermie ușoară

-scade excitabilitatea centrului respirator

-creșterea tonusului vegetativ

-metabolismul bazal este diminuat

Fig.1

1.1.Tipuri de somn

Somnul este constituit din două tipuri de somn:

-somnul lent;

-somnul rapid.

Somnul lent reprezintă un proces reparator si are următoarele caracteristici:

-are unde lente si ample

-ocupă circa 75% din timpul total de somn

-este divizat ȋn 4-6 cicluri de câte aproximativ 90 de minute

-durata si profunzimea sunt mai mari ȋn prima jumătate a nopții când profunzimea somnului este de stadiile profunde de III-IV.

Somnul rapid sau paradoxal este un proces nervos și are următoarele caracteristici:

-are unde rapide și de amplitudine mică,

-ocupă restul de circa 25% din totalul de somn ,

-apare ȋn 3-5 episoade de câte aproximativ 10-30 minute, intercalate ȋntre ciclurile de somn lent

-predomină ȋn a doua jumatate a somnului când somnul este mai superficial

-mișcări oculare rapide, frecvente;vise.

Somnul reechilibrator și stabilizator psihic, contribuie la:

-mărirea autocontrolului

-scaderea reacțiilor impulsive și agresivității

-diminuarea sensibilității la stres.

1.2.Mecanismele biochimice ale somnului

Bazele biochimice  ale somnului nu sunt bine definite. Este posibil, ca aminele biogene și serotonina, să inducă și să controleze stările de veghe și de somn.

Serotona în biochimia somnului poate fi sugerată de unele constatări. Astfel,  triptofanul crește faza paradoxală a somnului, iar rezerpina, care poate produce o eliminare excesivă a monoaminelor din creier, exercită efect similar.

În mecanismele biochimice ale somnului, un rol important îi revine norepinefrinei. Astfel, drogurile prin inhibiția sintezei norepinefrinei suprimă somnul rapid, dieta bogată în fenilalanină (precursor anorepinefrinei) provoacă o tulburare atât a somnului, cât și a memoriei.

Blocarea căilor noradrenergice de către 6-hidroxi-dopa, care diminuează conținutul de noradrenalină în mezencefal, reduce starea de veghe și perioada somnului paradoxal. Amfetamina micșorează durata atât a somnului lent, cât și a celui paradoxal. Posibil, semnificația biologică a somnului constă în menținerea homeostaziei monoaminergice a creierului.

1.3.Dereglări ale somnului

Perturbările somnului sunt frecvent întâlnite. O lipsă de somn sau o dereglare a ritmului circadian poate să ducă la o deteriorare importantă a activității zilnice. O serie de modificări intrinseci sau extrinseci (mediu, medicamente sau afecțiuni) pot conduce la apariția unor tulburări de somn sau de ritm circadian.

Efectele lipsei de somn: fizic înseamnă o suprasolicitare a sistemelor de adaptare la starea de veghe, o creștere a nevoilor energetice pentru a putea susține activitatea fizică și intelectuală.

Cele mai implicate sunt aparatul cardio-vascular (inimă și vasele de sânge), aparatul digestiv și sistemul neuroendocrin. Consecințele favorizarea apariția precoce, la indivizii predispuși, la hipetensiunii arteriale și la bolile cardiace de angină pectorală și infarctul miocardic. Pot să apară gastrite, tulburări de tranzit intestinal care asociază scăderea capacității de concentrare, somnolență diurnă și tulburări de comportament alimentar.

Apar tulburări cognitive legate de felul în care individul se va percepe pe sine, își va percepe performanțele, viața personală, de familie sau a grupului din care face parte. Se pot asocia sentimentele și trăirile de inadecvare, lipsa de înțelegere din partea partenerului de viață.

Capitolul 2

Tulburări ale somnului

Tulburările de somn reprezintă boli care afectează capacitatea de a adormi, de a rămâne adormit, sau de a rămâne în stare de veghe, sau boli care produc comportamente anormale în timpul somnului, cum ar fi teroarea nocturnă sau somnambulismul.

Necesitățile de somn diferă foarte mult de la o persoană la alta. Adulții sănătoși pot necesita între 4 și 10 ore de somn în fiecare zi. Majoritatea persoanelor dorm în timpul nopții, însă mulți oameni trebuie să doarmă în timpul zilei pentru a se putea adapta la programul de muncă – o situație care conduce frecvent la tulburări de somn.

2.1.Tulburările somnului sunt:

-Insomnia

-Hipersomniile

-Narcolepsia

Tulburările de somn afectează funcțiile psihice ale persoanei: 

-scăderea capacității atenției, dificultăți de concentrare

-scăderea timpului de reacție la stimuli

-scăderea capacității memoriei; 

-modificări de dispoziție, emoționale;

-modificări ale impuls-controlului

-deteriorarea capacității de gândire, analiză și luare de decizii. 

Cauze ale tulburarilor de somn ar putea fi:

– depresia

– durerea

– stari de tristete

– anxietate

– tireotoxicoza

– sevraj dupa renuntarea la alcool

Hipnoticele (somniferele)-sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central, care la doze terapeutice hipnotice, fortează sau favorizează instalarea unui somn asemănator celui fiziologic.

Sedativele-sunt deprimante neselective, care la doze terapeutice produc o stare de liniste, de diminuare a hiperexcitabilitații senzitive si psihomotorii. Efectul hipnotic, sedativ si tranchilizant nu se manifestă tranșant ci se intepătrund in funcție de medicamente si doze.

La doze mici hipnoticele:

-au efect sedativ

-anxiolitic

-tranchilizantele au efect hipoinductor.

In functie de farmacodinamie si farmacoterapie, hipnoticele se ȋmpart in două mari grupe:

-hipnocoercitive (care forteaza somnul)

-hipnoinductoare sau hipnogene (care favorizeaza somnul)

Hipnocoecitivele-sunt deprimante sistemului nervos central neselective care prezintă efecte deprimante de intensitate astfel produc intâi: sedare-somn hipnotic-somn narcotic-comă-moarte.

-au efecte deprimante asupra respiratiei, aparatului cardiovascular si asupra temperaturi.

-forțeaza somnul si la indivizii nomali care nu suferă de insomnie

-intrarea in somnul hipnotic fortat de hipnocoercitive este predecata de somnolenta iar trezirea se face cu dificultate si este urmata de somnolență reziduală

-produc obisnuinta cu tendintă de marire a dezelor

-produc dependenta fizică cu sindrom abstinență care se poate manifesta prin excitații la nivelui sistemului nervos central pană la convulsii

-supra dozarea poate fi folosita in scop de sinucidere.

Hipnoinductoarele

-nu produc somn narcotic

-trezirea este ușoară

-somnolența reziduală este de intensitate unică

-nu produc vise neplăcute

-supradozarea nu poate fi folosită ȋn scop suicid.

Sedativele se clasifică ȋn:

-barbiturice

-bromuri

-sedative vegetale (valeriana, passifora)

In funcție de stuctura chimică hipnoinductoarele sunt:

-benzodiazopine (nitrazepam si funitrazepan)

-imidazopiridine (zolpidem)

-ciclopirolone (zoplicon)

Hipnotice barbiturice

-prezinta o bună absorție pe toate căile

-in sânge circulă legate de albuminele plasmatice

-au o bună difuziune in țesuturi si trec prin placentă

-se elimină pe cale renală sub formă netransformată sau metaboliți

2.2.Insomnia este o tulburare a naturii și duratei somnului. Insomnia este subdivizată în dificultățile de adormire (insomnie de adormire), treziri frecvente și prelungite (insomnie de menținere a somnului), sau dorința de a adormi în continuare în ciuda unui somn cu o durată adecvată .

Cele mai frecvente cauze ale insomniilor sunt aferențele senzitive și senzoriale intense care duc la o stare de hiperexcitabilitate a sistemelor reticulate de trezire, hiperdinamismele afective corespunzătoare unor situații caracterizate prin stress, anxietate sau preocupări intense, utilizarea unor substanțe medicamentoase (amfetamine, psihotonice, antiserotoninice de tipulparaclorfenilalaninei, cofeină, stricnină, efedrină, atropină și beladonă, fosfați, alcool etilic etc.), bolile psihice (mania, hipomania, schizofrenia, nevrozele, psihozele maniacodepresive), bolile organice ale sistemului nervos central, bolile infecțioase și febrile, patologiile endocrine (hipertiroidism), bolile organice generale etc.

2.3.Tipurile de insomnii:

-insomnia de scurtă durată apare pe parcursul a câteva zile până la trei săptămâni. Insomnia de lungă durată sau cronică durează luni și ani și prezintă reflexul obișnuit al unei situații psihiatrice sau medicale cronice, utilizării unor medicamente sau o tulburare de somn primară.

-insomnia psihofiziologică este o tulburare de comportament în care subiectul e preocupat de faptul că nu poate adormi în timpul nopții. În acest caz, tulburarea de somn este declanșată de un eveniment afectiv generator de stress. Acești pacienți adorm mai ușor la ore neobișnuite sau atunci când se află în afara locului lor obișnuit.

-insomnia extrinsecă (tranzitorie, situațională) poate surveni după o schimbare de mediu ȋnainte sau după un eveniment vital important, o boală, un accident profesional, un examen etc. Se manifestă prin creșterea perioadei de adormire, treziri repetate sau trezire matinală precoce.

-insomnie de altitudine se întâlnește în condiții de hipobarie și se manifestă prin treziri frecvente după adormire, durata somnului fiind păstrată

-insomniile viscerale, cauzele cele mai frecvente pot fi digestive (în sindroame dispeptice sau dureroase – ulcer, crize gastrice, constipații), cardiace (prin dispnee de decubit în insuficiențele cardiovasculare, crize de angor sau de astm cardiac), pulmonare (astmul bronșic), urinare (nefrite cronice, nicturie, adenoame de prostată cu polakiurie).

-insomnii organice cerebrale din arteriopatii, tumori, debutul unor meningite, sifilisul nervos, coreea acută gravă.

-insomnii psihotice. Se manifestă în deosebi în cadrul psihozelor acute de tip maniacal, delirant sauconfuzional.

-insomnii în cursul toxicomaniilor (prin droguri psihotrope, încetarea administrării de hipnotice etc).

-Insomnii prin intoxicații medicamentoase cu digitală, salicilați, efedrină.

-Insomnii prin consum exagerat de cafea și ceai.

2.4.Hipersomnia reprezintă un exces de somn, care diferă de cel normal prin durată, profunzimea și bruschețea apariției, ea trebuie diferențiată de starea zgomatoasă prin caracterul reversibil al somnului. Formele de somn corespund și cu formele hipersomniilor, unele corespunzând fazei de somn lent, iar altele fazei de somn rapid. Hipersomnia simptomatică (idiopatică) apare într-o serie de boli cerebrale organice, precum encefalita, encefalopatiile toxice sau metabolice, tumori, accidente cerebrale vasculare sau leziuni traumatice. Spre deosebire de comă, din care pacientul nu poate fi trezit, în hipersomnia simptomatică somnul este discontinuu. Patogenia hipersomniei simptomatice depinde de factorul ce o provoacă.

Hipersomniile simptomatice din cursul encefalopatiei hepatice (encefalopatia porto-cava din ciroze, tumori hepatice, hepatite etc.) apariția simptoamelor și a stării de somnolență este atribuită unor substanțe toxice rezultate din alterarea funcționalității hepatice..Tumorile cerebrale pot produce hipersomnii atât prin afecțiunea directă a structurilor nervoase implicate în mecanismul producerii somnului, cât și prin hipertensiunea intracraniană.

Hipersomniile în bolile vasculare cerebrale prezintă consecința unor tulburări de irigare a regiunilor antrenate. Hipersomniile funcționale includ hipersomniile în care nu se poate evedenția nici o cauză organică generatoare a excesului de somn. Odată cu individualizarea celor două forme de somn s-au creat premize pentru diferențierea unor hipersomnii funcționale, ce corespund somnului lent, de altele ce corespund somnului paradoxal (narcolepsia). Sunt descrise unele hipersomnii simple esențiale (diurne sau nocturne) în care somnul, deși durează mult, nu este însoțit de alte manifestări clinice sau anomalii bioelectrice.

Hipersomniile funcționale pot dura câteva ore, zile, chiar săptămâni și pot să apară la intervale de o lună până la cățiva ani. Alte hipersomnii funcționale sunt însoțite de tulburări ale respirației, așa-numita apnee de somn.

2.5.Narcolepsia este definită ca un sindrom de origine necunoscută, caracterizat prin anomalii ale somnului, incluzând somnolența diurnă exagerată, somn nocturn patologic și manifestări anormale ale somnului lent; ultimele apar sub forma instalării bruște a somnului lent și a corelatului proceselor inhibitorii caracteristice, cataplexia și paraliziile de somn; somnolența diurnă, cataplexia și, mai rar, paraliziile de somn și halucinațiile hipnagogice sunt simptomele majore ale bolii.

Narcolepsia este o disomnie, o tulburare de somn primară ce este creionată de existenț dificultățlor ȋn inițierea si menținerea somnului si de prezența somnolentei excerive. Narcolepsia este de obicei diagnosticată de medicul specialist neurolog. Fiind o condiție cronică, are multiple consecințe nefaste pe zona de educație, randament al muncii. Relații sociale si viața personală.

Diagnosticul este cel mai probabil atunci cand cei afectați prezintă somnolență diurnă excesivă si cataplexie (episoade scurte, deseori sub 1 minut, de pierdere subtiă controlului muscular). Este important ca diagnosticul să fie pus la timp, avand in vedere implicațiile multiple ale bolii, in special interferența cu activitățile zilnice și faptul că poate ajunge să pună ȋn pericol viata.

Simptomele ȋntalnite ȋn narcolepsie sunt: somnolența diurnă excesivă ( sub formă de atacuri de somn), somn nocturn fragmentat, cataplexie, halucinații, paralizie, unele apărând cu o frecvență variabilă (diagnosticul se stabilește dacă simtomele apar cel putin 3 luni consecutiv). Somnolența diurnă excesivă nonitențională, este uneori singurul simptom din narcolepsie si se prezintă sun forma unor atacuri bruște de somn reconfortant, de scurtă durată ( de obicei minute, rar până la o oră) ce survin zilnic, de circa 3-5 ore pe zi. Aceasta apare ca urmare a trezirilor nocturne frecvente si este mult mai probabilă asocierea cu relaxarea ( audierea unui concert, citit, privit la televizor, etc.). sau substimularea. Somnolenta diminuează de obicei după un atac de somn ȋnsa revine câteva ore mai târziu. Fragmentarea somnului nocturn, des raportat, atrage după sine somnolență excesivă si comportamentele automate dezvoltate după mai multe nopți de somn alterat calitativ ( ȋn situații extreme pot să adoarmă ȋn timp ce poartă o conversație, manancă sau conduc autovehicule; apar dificultăți de concentrare si memorare). Cataplexia este deseori parțială, rareori se intâmplă să fie completă (perosana cade), frecvent găsim implicați trigeri emotionale ( emotii intense- furie, exaltare, bucurie). Cataplexia nu apare la toate persoanele ce suferă de narcolepsie( doar in 60-70% din cazuri). Când este incompletă, persoana afectată este conștientă pe toată durata atacului insă ca “ i se ȋnmoaie picioarele sau ca ȋi cade capul sau mandibula sau pleoapa, evenimente ce nu sunt intotdeauna sesizate de anturaj. De aceea, cei mai multi ȋnvață să-și suprime emotiile, ca un mecanism de prevenire si control al simptomelor cataplexice.

Halucinațiile din narcolepsie sunt vii, cinematografice ( ca si când ai urmari un film ), de ordinul minutelor. Pot fi hipnagogice ( apar la tranziția din stare de veghe ȋn stare de somn ) sau hipnapompice (la tranziția somn-veghe, la trezire). Cel mai adesea sunt vizulare, ȋnsa pot fi si auditive sau kinetice.

Narcolepsia este ȋnsoțită uneori de inabilitatea celor afectați ȋn a stabili dacă aceste halucinații sunt reale sau imaginare (cei afectați nu prezintă critică). O mai mica proporție din cei afectați desciu un fenomen de paralizie hipnică (sunt treji sau nu pot vorbi sau mișca) cand se face tranziția somn-veghe sau veghe-somn.

Persoanele afectate desriu diverse metode de a da lupta cu atacurile de somn. Unii au un program de ațipeli intenționate , cu scopul diminuării celor inopinante, alții ȋncearcă să respecte cu stictețe un progran regulat de somn nocturn. Pot ajunge să limiteze ȋn mod controlat numărul interacțiunilor sociale din cauza fricii de a nu ațipi brusc de a nu experimenta un nou episod cataplexic.

Anumite neuropeptide au fost gasite drept cauză a narcolepsiei. Ele se numesc generic orexine si sunt secretate de hipotalamus (portiune din creier ce functionează ca intermediar ȋntre sistemul endocrin si cel nervos; implicat ȋn controlul somnului, fricii, senzației de satietate, termoreglării).

Un caz aparte este cel al copiilor sau adolescenților cu narcolepsie (exista cazuri raportate și la vârsta de 2 ani). Apar și ațipiri diurne ȋnsă somnul nocturn este prelungit.

Asociază hiperactivitatea, neintâlnită la adulți. Cataplexia, daca este partială, poate fi gresit interpretată ca stângăcie sau neatenție. Cea totală poate fi gresit diagnosticată ca sincopa a copilului sau adolescentului.

Somnul este perturbat, procesele de ȋnvățarea si memorizare sunt greoaie, dispoziția este afectată.

Fig.2

2.6. Somnambulismul sau tulburarea hipnică deambulatorie face parte din familia parasomniilor, apare mai frecvent la copii ( 10% pana la 0% au cele putin un episod somnambulic pe durata vieții), somnambulismul nu ocolește restul categoriilor de vârstă. În cazul adulților sau vârsnicilor fară istoric de episoade deambulatorii in copilarie, trebuie să excludem o eventuală cauză organică sau un istoric de consum de substanțe.

Este un eveniment ce are loc in timpul somnului profund

( fară vise ), este probabil ca manifestările deambulatorii (persoana merge fară un scop precis, rătăcește ) să apara ȋn prima treime a nopții.

În mod fiziologic, ȋn timpul somnului-REM, apare o inhibiție a impulsurilor nervoase trimise către mușchii scheletici, ȋmpiedicându-ne să ne ridicăm și să punem ȋn acțiune propriile vise. Noctambulul se ridica din pat ȋn timp ce doarme, are un comportament motor automat care ȋn mod normal este rezervat exclusiv stării de veghe.

Somnambulul nu este conștient de ceea ce se ȋntâmplă pe durata episodului deambulator prezintă vigilitate scazută și nu poate fi trezit cu usurință, având o slabă reactivitate la stimuli externi.

Episoadele de deambulare au scurtă durată, sunt rememorate cu dificultate sau pur și simplu nu-și poate aminti ce a făcut pe durata acestora (este amnezic).

Uneori poate să apară o stare de confuzie imediat după episodul deambulator, cu durată scurtă.

Afecțiunea este mai mare un cazul copiilor, cel mai probabil din cauza unor imaturități sau ȋntârzieri de dezvoltare al sistemului nervos central. Numarul episoadelor deambulatorii scade odată cu ȋnaintarea ȋn vârstă, lucru care confirmă ipoteza imaturității neuronală. Frecvent persoanele afectate nu cer ajutor până ȋn momentul ȋn care aparținătorii se confruntă cu situații potențiale periculoase: pot părăsi casa ieșind din zona de siguranță, pot conduce sau folosi diverse arme, se pot lovi sau pot răni o altă persoana. Pentru că nu sunt conștienți de ceea ce li se ȋntâmplă, frecvent unul din aparținatori va fi cel care solicită ajutorul specialistului. În anumite situații se impun măsuri de securitate a spațiului de dormit.

Uneori, somnambulismul se poate asocia cu alte parasomnii: cele mai frecvent teroarea ȋn somn sau coșmaruri, caz ȋn care crește potențialul de periculozitate. Există ipoteze legate de perturbarea ritmului circadian si anumiți hormoni de stres, dovedit că sunt secretați ȋn exces ȋn cazul somnambulicilor. Ar mai putea fi implicate: creșterea temperaturii corporale (febră), deficitul de magneziu, orarul neregulat de somn, consumul de alcool, sedative sau anumite medicamente (tranchilizante, anestezice, neuroleptice, antidepesive, antihistaminice) cu acțiune sedativă ce scade excitabilitatea sistemului nervos central, promovănd somnul profund.

Fig.3

2.7.Tulburări de somn legate de respirație -peroanele care suferă de diverse forme ale tulburărilor de somn legate de respirație trebuie să specificăm elementul definitoriu prezent ȋn toate aceste cazuti: fragmentarea somnului nocturn. Tulburările de somn legate de respirație, ce-și fac simțită prezența pe durata nopții. Cei afectați se trezesc deseori, ȋncercând sa respire normal, odată cu oboseala acumulată, somnolența diurnă ȋncepe să se faca simțită. Pot să apară insomnii urmate deseori la trezire de cefalei supărătoare.

Cei afectați de aceste tulburări, se adreseaza specialistului acuzând somnolență excesivă ȋntr-o măsură mai mare decât somn fragmentat sau insomnii. În funcție de cauza si simptomele prezente in aceste tulburări hipnice sunt descrise: sindromul de apnee obstructivă de somn (apnee hipnică), apnee hipnică de cauză centrală si apnee de tip mixt (sindrom de hipoventilație alveolară) apnee hipnică obstructivă este cea mai des ȋntâlnită. Aceasta aduce ȋn prim plan existența unui obstacol la nivelul căilor respiratorii superioare ce ȋmpiedică realizarea unei respirații normale, eficiente. Cei afectați suferă numeroase momente de pauze respiratorii (apnee) pe durata nopții, ȋn somn . Cazuri grave, pot ajunge la un număr ȋngrijorător de astfel de pauze, circa 400-500, cu durată scazută (de obicei 10-20 sec.), de cele mai multe ori, cei ce se confruntă cu aceste probleme, nu sunt conștienți de ce se ȋntâmplă, ei ajung să ceară sfatul specialistului ȋn 2 situații: pentru somnolență excesivă sau aduși de partenerul ȋngrijorat de episoadele de apnee ȋn somn ori deranjat de respirația zgomotoasă a celui afectat.

Persoana care suferă de apnee hipnică obstructivă este supraponderală sau obeză, de sex masculin, vârsta medie sau ȋnaintarea, eventual fumatoare. Obstucția căilor respiratorii poate fi extrinsecă sau intrinsecă. Poate apărea compresia căilor respiratorii de diverse cauze: la persoanele cu exces ponderal, mișcările respiratorii nu sunt eficiente ( mai ales in pozitie culcată cand creste presiunea din cavitatea toracică ca urmare a pesiunii exercitate de țesutul adipos si de organele abdominale; mai rar cauza este dată de malformații craniofaciale sau tumori cimpresive ȋn exteriorul sau la nivelul căilor respiratorii; uneori boala pulmonară cronică obstructivă ȋn faze avansate). În apnee hipnică obstructivă, epidoadele diurne de somn sunt prelungite, survin ȋn special ȋn momentele de substimulare și deseori nu au rol revigorant. Apare ȋn acest fel un cerc vicios: somn nocturn neodihnitor-somnolență diurnă-somn nerecefortant peste zi-accentuarea somnolentei. Centrii respiratori din creier responsabili de reglarea respirației nu sunt afectați ȋn apneea hipnică obstructivă.

Riscul de moarte sublită: creste direct proporțional cu numărul și durata episoadelor apneice. Este influențat ȋn mod direct de pauzele respiratorii ȋnsă mai ales tulburărilor de ritm cardiac survenite secundar acestora. Somnolența excesivă diurnă, apărută secundar somnului nocturn fragmentat de numeroasele epidoade aneice, atrage după sine consecințe nefaste, potențial periculoase: risc de accidente, scăderea productivitații la locul de muncă sau randament școlar diminuat, dificultății de concentrare si memorare, tulburări anxioase sau depresive, irascibilitate, cefalee matinală, oboseală inexplicabilă, scăderea libidoului.

Persoana afectată nu este conștientă de ceea ce se ȋntâmplă

asta deoarece pauzele respiratorii se produc ȋn timp ce doarme, somnul este fragmentat, ȋnsoțit de zgomote deranjante pentru partener. Deseori, după luni de astlef de simptome, relația partenerială devine tensionată, se degradează. Pierderea ponderală este cea mai fregventă metodă de a ȋmpiedica apariția de noi epidoade, În cazurile selecționate, afecțiunile subiacente vor fi tratate.

Fig.4

2.8.Tulburarea ritmului circadian de somn -ritmul circadian este numit si ritm de somn-veghe sau nictemeral, este o succesiune ciclică a proceselor biologice, fiziologice sau comportamentale pe care le experimentăm pe parcursul unei zile. Durata pare a fi determinată genetic, se pare că există niște factori externi cu rol stimulant care sincronizează ceasul biologic intern cu cel al unei zile (24 ore). Acestia se numesc zeitgebers (cromometru) si sunt reprezentați de anumiți stimuli externi, de exemplu, lumina, activitațile zilnice, consumul de apă sau alimente, preferințele noastre de a ne culca târziu sau a ne trezi devreme sunt, până la un punct, determinate genetic. Termenul de tulburare a ritmului circadian de somn este unul generic. Se foloseste cu referință la o serie deafecțiuni ce au ȋn comun următorul aspect: existența unui dezacord între perioadele când ar trebui să dormim și cele ȋn care dormim efectiv. Somnul este întrerupt fie în mod persistent fie doar în anumite perioade, în functie de solicitările vieții cotidiene (lucru in ture, diferențe de fus orar).

Persoana afectată ajunge să doarmă în afara orelor dedicate în mod normal stării de veghe (ziua).

Tulburarea ritmului circadian de somn afectează următoarele categorii: cei care călătoresc ȋn mod frecvent pe distanțe lungi (deoarece apar diferențe de fus orar), cei care lucrează ȋn ture, cei ce obișnuiesc să adoarmă foarte târziu sau se trezesc foarte devreme. Ȋn toate aceste situații, deoarece ritmul circadian de somn-veghe nu-și urmează cursul, mai devreme sau mai târziu apar insomniile sau stări de somnolență excesivă.

Tulburările de ritm circadian sunt împărtite schematic in 4 categorii: tipul de lucru în ture, tipul de decalaj de fus orar, tipul de fază de somn amânată si tipul nespecificat.

Primele 2 sunt considerate tulburări acute, tranzitorii, ultimele fiind de obicei condiții cronice. Ȋn cazul primelor 2 situații problemele se rezolvă de cele mai multe ori atunci când se poate opera o modificare în programul de lucru sau deplasare (adaptarea la culcatul devreme se face mai greu decât cea la amânarea orei se somn).

Ritmul circadian si tulburarea prin decalaj de fus orar. Cea mai frecventă tulburare de ritm circadian este cea prin decalaj de fus orar .Este o tulburare tranzitorie întâlnită la persoanele care călătoresc mult, pe distanțe lungi, fiind nevoit să se adapteze unor diferențe mari de fus orar într-un timp scurt. Este explicabil de ce se întâlneste mai des la echipajele de zbor sau la cei nevoiți să călătorească mult în interes de serviciu.

Funcție de adaptabilitatea individuală la această situație vor exista persoane care vor dezvolta simptomatologia de diferență de fus orar: somnolența excesivă, oboseala, tulburări ale dispoziției, neliniștea, manifestari vegetative.

Se pare că ritmul de adaptare este de 1 zi pentru fiecare diferența de fus orar de 1 oră. O persoană care parcurge un drum la capătul căriua diferența de fus orar față de ora veche este de 6 ore, va avea nevoie de circa o săptămână pentru readaptare. Pentru a ușura procesul este util să facem ceea ce fac și localnicii, și anume, să dormim, să luăm masa și să fim activi la aceleași ore ca și aceștia.

Expunerea la lumina locală este o parte împortantă, ajutându-ne să rezistăm tendinței de a adormi la orele cunoscute până atunci corpului nostru. Ȋn anumite cazuri, când diferențele de fus orar sunt foarte mari (mai mult de zece) se pot folosi doze mici de hipnotice sau melatonină. Adaptarea este mai ușoară atunci când călătorim spre vest, deoarece este mai ușor să amânăm momentul când adormim decât să încercăm să adormim mai devreme.

Fig.5

2.9. Ce sunt coșmarurile și ce efect au asupra somnului- este o tulburare hipnică ce aparține familiei parasomniilor, caracterizată de trăirea intensă, in vis, a unor evenimente neplăcute ce au stare emotională dezagreabilă si produc trezirea bruscă, răspuns emoțional intens și persistent după trezire precum și o reacție fiziologică de tip vegetativ prin activitatea sistemului nervos simpatic. Toți visăm și cei mai mulți dintre noi visează urât cel putin o dată de-a lungul vieții. Diagnosticul de cosmar trebuie rezervat cazurilor în care apare o detresă importantă ca urmare a repetabilității acestui fenomen. Atunci când apare exclusiv în cadrul altor afecțiuni psihice diagnosticul de cosmar nu este pus.

Coșmarul este modul de proiecție al visului: extrem de expresiv, cinematografic, bogat in detalii, având uneori tematica recurentă. Durata coșmarurilor este de obicei scurtă, de ordinul secundelor sau minutelor, trezirea se face brusc. Persoana afectată revine rapid la starea de vigilitate și poate rememora cu ușurință tematica coșmarului. Deoarece coșmarul se produce mai ales în timpul unui ciclu de somn lent (cu vise), pe care îl întrerupe, este mai probabil ca acesta să apară în special în a doua parte a noptii, atunci când, în mod fiziologic, durata somnului lent creste iar cea a somnului rapid (profund, fară vise) diminuează.

Somnambulismul sau teroarea de somn, coșmarurile apar cu o mai mare probabilitate în copilărie, cu o frecvență maximă la vârste cuprinse intre 3-8 ani, rareori mai târziu de 10 ani. Ele atrag atenția că se întâmplă ceva cu somnul copilului. Necesită, înainte de toate, o investigație amănunțită a eventualelor tulburări respiratorii subiacente.

Cauza coșmarurilor -până în acest moment este destul de clară ideea conform căreia coșmarurile ȋși găsesc într-o mai mica măsură sursa în realitatea imediată ci mai degrabă în propriile noastre trăiri și interpretări. Nu găsim o reație lineară de tip cauză-efect (coșmar) decât cel mult în unele cazuri izolate, traumatizante, când tematica coșmarurilor poate reproduce situația generatoare de anxietate ( ca în cazul victimelor de război). Asocieri mai mult sau mai puțin puternice au fost făcute între apariția coșmarurilor și următorii trigeri: emoționali (anxietate, depresie), uzual anumitor medicamente (sedative, antidepresive, antihipertensive), obișnuința de a servi mese copioase ȋnainte de culcare, privarea se somn, creșterea temperaturii corporale. Nu există tratament specific pentru coșmaruri. Primul pas este acela de a identifica și trata orice afecțiune asociată ce ar putea fi sursa coșmarului (un episod feril, o acțiune organică, consumul sau dependența de substante, sevraj la anumite medicamente).

Fig.6

2.10.Sindromul picioarelor neliniștite- sunt senzații neplăcute în mâini sau la picioare în timp ce suntem relaxați sau dormim.

Persoanele care suferă de asa numitul sindrom al picioarelor neliniștite, este o boală neurologică ce afectează barbații si femeile, odata cu ȋnantarea ȋn vârsta.

Cei ce suferă de sindromul picioarelor neliniștite experimentează deseori percepții dezagreabile, descrise ȋn mod curent sub forma de furnicături, ciupituri sau insecte ce se târâie pe piele, uneori chiar senzații de mâncărime, arsură sau durere.

Acestea apar în special in perioadele de odihnă sau relaxare (când adorm, citesc, călătoresc cu avionul sau sunt imobilizați) și ȋn mod caracteristic se accentuează seara sau noaptea. Sunt localizate frecvent la nivelul membrelor inferioare însă pot să apară și la nivelul membrelor superioare sau ȋn oricare altă parte a corpului.

În general, durera este provocată de mișcare, cei afectați vor simți nevoie de a se mișca cu scopul de a diminua intensitatea simptomelor. Cei mai mulți dezvoltă mișcări ritmicebbsau comportamente ajutătoare în încercarea de a reduce focusul pe senzații. Ȋnsă, disconfortul reapare când aceste comportamente ȋncetează. De aceea, sindromul picioarelor neliniștite ȋntră în categoria tulburărilor de somn asociate unor afecțiuni neurologice.

Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune cu posibilă implicare familială ( transmitere genetică), observată la cei la care boala debutează la vârste tinere. Cauza este insuficient cunoscută, numeroase teorii fiind puse în joc. Multe din ele, bine aprofundate, se referă la existența unor anomalii ale receptorilor dopaminergici din anumite structuri nervoase din creier (ganglioni bazali-zone implicate în controlul mișcărilor voluntare, funcțiilor de memorare si păstrarea stării de vigilitate.). Există o afectare a transmiterii neuronale dopaminergice la acest nivel, circuitele neuronale care folosesc dopamina (neurotransmițător cu rol important în controlul motilității, procesele cognitive, dispozitive si rol terapeutic în stimularea cardio-vasculară) sunt bulversate nemaifuncționând normal. Simptomul principal este reprezentat de senzațiile descrise mai sus.

Sindromul picioarelor neliniștite poate fi de două tipuri, primar si secundar. Cel primar ( familial)-circa 60%, apare progresiv, înainte de 40 ani, cauza este necunoscută, are componența genetică importantă. Uneori simptomatologia dispare pentru o vreme (săptămâni sau luni) apoi reapare. Deseori frecvența și intensitatea simptomelor cresc odată cu înaintarea în vârstă. Cel secundar debutează dupa 40 de ani, asociază comorbiditatea somatice sau consum de substanțe periferice; diabetul; anumite afecțiuni tiroidiene; boli autoimune; boala Parkinson; fibromialgia. S-a observat agravarea simptomatologiei în ultimul trimestru de sarcină, cu dispariția simptomelor la circa 3-4 săptămâni după naștere, administrarea anumitor medicamente poate fi asociată cu apariția sindromului picioarelor neliniștite: anumite antidepresive, antipsihotice, anticonvulsivante, antivomitive sau antihistaminice.

Tratamentul are in vedere: identificarea cauzei ( cu tratare comorbidităților somatice asociate, dacă există) și măsuri generale de igienă a somnului. Specialistul propune să obțină diminuarea intensității și frecvenței simptomelor mergând până la dispariția acestora precum și îmbunătățirea calității vieții. Ȋn formele usoare sau moderate pot fi benefice măsurile nonfarmacologice, de igienă a somnului: ore regulate de somn, reducera consumului de alcool si cafeină, exerciții de relaxare, administrarea de suplimente de fier sau folați sau magneziu când sunt necesare, folosirea așa-numitelor exercitii de alertă atunci când apar simptomele (dezlegare de puzzle, jocuri video interactive), evitarea meselor copioase înainte de culcare.

Sindromul picioarelor neliniștite este o condiție cronică, pentru care nu există încă un protocol de tratament bine definit.

Fig.7

Capitolul 3

Tratamentul somnului

Dificultățile și tulburările de somn ar trebui tratate  cu mijloace nonfarmacologice.

Metodele de tratare a dificultăților de somn, în afara medicamentelor, sunt reguli de igienă a somnului, psihoterapie, metode de relaxare. 

Tratamentul medicamentos al tulburărilor de somn se apelează la benzodiazepine.

Folosirea medicamentelor pentru tratarea tulburărilor de somn se va face cu prudență având în vedere efectele secundare ale benzodiazepinelor, riscul de toleranță și de dependență.

Benzodiazepine sunt de ex: Nitrazepam, Flunitrazepam. 

Medicamente similare benzodiazepinelor au efecte secundare mai blânde. Aici intră medicamente ca Zopiclon, Zolpidem. Unele antidepresive cum ar fi Mirtazapinul au efect în tratarea tulburărilor de somn. Tratarea tulburărilor de somn la vârstnici se va face cu prudență din cauza efectelor secundare.  

Farmacodiamie

La doze terapeutice barbituricele sunt:

-in funcție de substanță si de doză determină sedare si somn hipnotic

-au actiune anticolvulsivantă

-utilă in tratamentul epilepsiei

La doze mari:

-deprimare sistemului nervos central intensă (comă)

-deprimarea peristaltismului tubului diestiv, relaxarea uretelor, vasodilatatie

-deprimarea centrului termoregulator cu hipotermie si starea de coma cu oprirea respirației si moartea

Farmacoterapie

Indicatii:

-ȋn insomnii de hiperexcitabilitate nervoasă pe termen scurt

-ca sedative, barbituricele hipnotice la doze mici asociate medicației fiziopatologice

-in epilepsie, forma de mare rău epileptic, fedobarbitalul

-in preanestezie, barbiturice cu durată medie

-in anestezia generala, barbituricele narcotice

Farmacotoxicologie

Reactii adverse:

– efecte secundare

-sensibilizare (erupții cutanate)

-determină toleranța dobandită sau obișnuită la administrarea repetată de 15-20 de zile cu tendințe de creștere a dozelor si apariția efectelor secundare

-prezintă dependență fizică cu sindrom de abstinentă sau sevraj care in formă gravă se prezintă crize convulsionante si rău epileptic

Contraindicat:

-conducatori auto

-insuficiență hepatică si renală grave

-se administrează cu prudență la batrâni deoarece pot aparea accidente in faza de somnolenta incipientă sau terminală

-cu alte deprimante sistemului nervos central sau alcool pot să dea efect sinergic

3.1.Tratament ȋmpotriva insomniei

1. Remedii naturale pentru insomnii, care utilizeaza proprietatile unor plante sau ale unor saruri minerale. Exista numeroase plante recunoscute pentru calitatile lor terapeutice in ceea ce priveste tratarea insomniilor. De obicei, aceste plante si substante se gasesc combinate in proportii echilibrate, in asa-zisele suplimente nutritive: 

-floarea pasiunii – are efect ușor sedativ si induce somnul

-valeriana – se foloseste ȋn tratamentul anxietatii și al insomniei de peste 1000 de ani

-sunatoarea – are efecte sedative și induce somnul

-Gotu-Cola – este o plantă asiatică ce relaxează și echilibrează trupul și mintea

-musetelul, levanțica

-hameiul, unii aminoacizi, unele săruri si vitamine – calciu, zinc, magneziu, vitamina B.

 2. Acupunctura – se foloseste cu succes in tratamentul insomniilor rebele. 

3. Homeopatia tratează cu succes insomnia, deoarece pune accentul pe cauza acestei tulburări de somn, asadar tratamentul este personalizat.

Tratamentul medicamentos ȋmpotriva insomniei se urmează numai la recomandarea si sub supravegherea medicului. În acest sens se folosesc hipnotice, antidepresive, antihistaminice ȋn doze minim eficiente, pe timp limitat. Dependența de hipnotice nu este o glumă, asadar, mergeti la medic!

In alte situații apar alte tulburări de somn, cum ar fi somnolența diurnă excesivă, caracterizată prin aparițiă unor perioade de somnolență exagerată ȋn timpul zilei, care pot duce la accidente și care pot afecta activitatea zilnică. 

3.2. Medicamente

DC: Persen

Persen atenuează următoarele semne de nervozitate: iritabilitate si agitație; tensiune emoțională si anxietate; dificultatea de concentrare si tulburări de memorie (trec și emoții); oboseală apărută la ridicarea sau cel mai mic efort.

Ingrediente active:

-extract de Melissae officinalis herbae (melisa, roinița)

-extract de menthae (mentă)

-extract de Valerianae rihizomatum (valeriana)

Acțiune terapeutică

-irabilitate și agitație

-tensiune emoțională și anxietate

-dificultate de concentrare și tulburări de memorie

-oboseala apărută la ridicare sau la cel mai mic efort.

Contraindicat: hipersensibilitate, hipotensiune arterială, ulcer gastric si duodenal.

Efecte adverse

-reacții alergice: scăderea vitezei răspunsurilor psihomotorii.

Fig.8

Bien Dormir cu melatonină

Compoziție:

-o capsula conține: 60 mg extract de Passiflora (conține 3,5% flavone exprimate ȋn vitexină), 35 mg extract de Mușețel (conține 0,3% apigenol), 1.5 mg melatonină. 

Indicații:

-dereglarea ritmului circadian
– tulburări de somn
– pentru reglarea bioritmuluii
– oboseală
– stări de indispoziție

Contraindicații:

-nu se recomandă copiilor și, de asemenea, ȋn timpul sarcinii si alăptării

– este contraindicat la persoanele cu tulburări psihice, epilepsie, leucemie, diabet sau cu hipersensibilitate la ingrediente
– ȋntrucât poate influența capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje, nu se recomandă administrarea la conducatorii de autovehicule și manipulatorii de utilaje.

Mod de administrare:

Adulți: 2 capsule pe zi

Administrarea de face cu aproximativ 1 h ȋnainte de culcare, timp de 2-4 săptămâni.

După administrare, se recomandă repaus la pat. 

Recomandări:

Administrarea unor doze mari timp ȋndelungat poate să producă reacții secundare: hipotensiune, oboseală, dureri de cap. Fig.9

Dormolin Forte

Compoziție:

Fiecare capsulă conține:

– extract de Convolvulus pluricaulis 225 mg

– extract de Nardostachys jatamansi 200 mg

– extract de Withania somnifera 50 mg

– extract de Valeriana wallichii 50 mg

Ingrediente inactive: celuloză microcristalină, fosfat de calciu dibazic, dioxid de siliciu coloidal, amidon glicolat de sodiu, benzoat de sodiu, providona, talc purificat, stearat de magneziu, capsulă (gelatină).

Mod de administrare:

Administrare orală: câte 1-2 capsule, de 2 ori pe zi. 

Capsulele se ȋnghit ȋntregi cu un pahar cu apă, după masă

Fig.10

Extraveral

Compoziție: -un comprimat conține extract uscat de valeriană 80 mg, fenobarbital 20 mg si excipienți: celuloză microcristalină tip 102, Starlac (85% α-lactoza, 15% amidon de porumb), amidon de porumb, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Mod de administrare: 
În stări de nervozitate si anxietate: doza recomandată este de un comprimat Extraveral de 3 ori pe zi, ȋnainte de masă.
În tulburări de somn: doza recomandată este de 1-2 comprimate Extraveral seara, ȋnainte de culcare. Tratamentul nu trebuie să depasească 2 săptămâni datorită posibilității de scădere a eficacității medicamentului după această perioadă.
Indicații terapeutice 
– Tulburări ușoare de somn
– Tulburări minore de anxietate
– Hiperexcitabilitate nervoasă.
Contraindicații
– hipersensibilitate la barbiturice sau la oricare dintre componentele medicamentului.
– porfirie
– insuficiență respiratorie severă
– copii
– insuficiență hepaticăgravă
– insuficiență renală gravă
Reacții adverse 
– reacții cutanate: erupții maculopapuloase morbiliforme sau scarlatiniforme
– tulburari psihice: iritație, excitație la copii, stări confuzionale la vârstnici.
– Somnolența
– Reacții de hipersensibilitate
– Artralgii
– Tulburări de coordonare si de echilibru
– Rareori, vertij cu cefalee Fig.11

Passiflora

Indicații:
Insomnie cu dificultatea ȋnducerii stării de somn, stări de iritabilitate, eretism cardiac 
(palpitații, extrasistole, tahicardie, senzație de anxietate), nevralgii, 
sindrom de vezică urinară iritabilă (senzații frecvente de micțiune imperioasă), dureri si stări de tensiune psihică si iritabilitate premenstruală, leucoree, dureri lombare.
Administrare: 
Adulți: 2 capsule de 2 ori pe zi, ȋn timpul meselor, după recomandarea medicului.
Adolescenți: ca la adulți, sau după recomandarea medicului.
Copii (5 – 14 ani): numai la recomandarea si supravegherea medicului (funcție de vȋrsta si greutatea corporală). 
Nu sunt restricții privind durata de administrare, deoarece nu se semnaleazâ apariția dependenței.
Contraindicații: 
În perioada de și alăptare, stări alergice dovedite. 
Reacții adverse: 
Rareori pot să apară simptome ca: dificultați ȋn respirație sau senzație de apasare ȋn gȋt și piept, dureri toracice sau urticarie, erupții cutanate, prurit și tumefacție cutanată, vasculite de natură alergică.

Fig.12

DC:NITRAZEPAM 5 mg

Compoziție

Un comprimat conține nitrazepam 5 mg și excipienți: lactoză monohidrat, amidon de porumb, amidon de cartofi, stearat de magneziu, talc.

Grupa farmacoterapeutică: hipnotice și sedative, derivați de benzodiazepine.

Indicații terapeutice

Nitrazepamul este indicat în tratamentul insomniei ocazionale, tranzitorii și cronice.

Contraindicații

Hipersensibilitate la nitrazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienții produsului.

Insuficiență respiratorie severă.

Sindrom de apnee în somn.

Insuficiență hepatică severă (risc de encefalopatie).

Reacții adverse

Reacțiile adverse sunt dependente de doză și de sensibilitatea pacientului. In timpul tratamentului cu nitrazepam pot să apară următoarele reacții adverse:

–     senzație ebrioasă;

–   astenie, scăderea vigilenței, somnolență (îndeosebi la vârstnici).

Fig.13

DC:DORMICUM

DCI:MIDAZOLAMUM 7.5 mg

Indicații terapeutice :

-insomnii

-inducția anesteziei generale

-procedee endoscopice

Reacții adverse :

– afectează capacitatea de conducere auto si alte performanțe psihomotorii
Contraindicații :ȋn miastenia gravis ( are efect miorelant)

Mod administrare :
-ȋn inducția anesteziei: 0.3-0.35 mg/kg

-ca hipnotic: 7.5-15mg

Interactiuni :

-ȋn asociere cu deprimantele SNC sau saluretice se potențează efectul deprimant

-cu antihipertensivele apare tendință la hTA

-asociate cu antibioticele blocante neuromusculare (aminozide) potențează efectul miorelaxant al anestezicelor generale.

Fig.14

DC:Imovane

DCI:Zolpiclonum

Indicații

Insomnii trecătoare sau cronice, dificultăți ȋn instalare sau menținerea somnului.

Acțiune terapeutică:

Sedativ, anticolvulsivant si relaxant muscular din clasa cyclopyrolonelor.

Produsul este un foarte bun hipnotic, favorizează instalarea somnului, prelungește perioada totala a acestuia, reduce numărul de ȋntreruperi al somnului și asigură o stare bună la trezire. Zopliconul nu modifică fazele somnului și nu determină efectul rebound după ȋntrerupere. În general la doză de 7,5 mg produsul este foarte bine tolerat fară a determină efecte reziduale a doua zi după utilizare.

Mod de administrare:

Per os. Seara 7,5 mg la nevoie doza putând creste la 15 mg.

Reacții adverse:

Sunt reduse, pot apărea rar : senzație de gură uscată, dezorientare, somnolență, necoordonare neuro-musculare, depresii, cefalee.

Fig.15

Concluzii

Somnul insuficient asupra organismului: dă ȋngrăsare, incapacitate de concentrare, imunitate scazută. La fel de periculos este si somnul excesiv, cunoscut si sub numele de hipersomnie.

Somnul are o importanță fundamentală în viața noastră, dacă nu am dormi, viața nu prea ar avea sens, toate experiențele din timpul zilei ar da buzna în creier, fiind acumulate de-a valma. În timpul somnului creierul analizează experiențele trăite în cursul zilei, le clasifică în diverse zone, în funcție de categorie. În aceste zone experiențele noastre pot să rămână sub formă de amintiri câteva zile, luni, ani sau pentru totdeauna, în funcție de importanța pe care o au acestea pentru noi. În timpul somnulu creierul face ordine , eliminând ceea ce nu-i mai e de folos și punând în locuri sigure amintirile de care are nevoie.

Bibliografie

1.Tratat de farmacologie-Aurelia Nicoleta Cristea. Editura medicală 2006.

2. Psihologie-articol realizat de Adina Madarasz, medic.

3. Pcfarm.

4.Agenția Națională a Medicamentelor/ Nomenclatorul Medicamentoase de Uz Uman 2004,Ed. Medicală, București 2004.

5. http://www.farmaciastejara.ro

6. http://www.sfatulmedicului.ro

7. http://www.epsihologia.ro/tulburari-de-somn

8. http://www.psihoterapie.psiholog