Tratamentul Medicamentos Si Remedii Homeopate In Obezitate

CUPRINS

CAPITOLUL I 4

1.1. INTODUCERE 4

1.1.1. Definția obezității 4

1.1.2. Clasificarea obezității 5

1.2. Cauze ale obezității 5

1.3. Factorii de risc ai obezității 6

1.3.1. Vârstă și metabolismul 6

1.3.2. Sexul și metabolismul 6

1.3.3. Nivelul de activitate fizică 6

1.3.4. Preferințele alimentare 7

1.3.5. Medicamentele 8

1.3.6. Factorii ereditari 8

1.4.7. Factori psihologici 9

1.4.8. Factori fiziologici 9

1.4. Complicații 10

1.4.1. Creșterea și dezvoltarea țesutului adipos 10

1.4.2. Consecințe endocrine și metabolice ale obezității 10

1.4.3. Obezitatea și funcția glandei tiroide 11

1.4.4. Obezitatea și funcția glandelor suprarenale 11

1.4.5. Obezitatea și hormonii sexuali 11

1.4.6. Obezitatea și diabetul zaharat 11

1.5. Consecințele metabolice ale obezității asupra diferitelor aparate și sisteme 12

1.5.1. Aparatul respirator 12

1.5.2. Sistemul cardiovascular 13

1.5.3. Sistemul gastrointestinal 14

CAPITOLUL ll 15

2.1. Tratamentul obezității 15

2.1.1. Tratamentul inițial 16

2.1.2. Educația alimentară 16

2.1.3. Dietă prin aport caloric redus și fixat 17

2.1.4. Dietă prin aport caloric foarte redus 17

2.1.5. Tratament de întreținere 17

2.1.6. Tratament chirurgical 17

CAPITOLUL lll 21

3.1. Tratamentul medicamentos și remedii homeopate în obezitate 21

3.2. Tratamentul alternativ 27

3.3. Beneficiile scăderii în greutate 28

3.4. Schimbarea stilului de viață 28

CONCLUZII 29

BIBLIOGRAFIE 30

CAPITOLUL I

1.1. INTODUCERE

1.1.1. Definția obezității

Obezitatea este considerată o afecțiune medicală de natură nutrițională și de metabolism în care grăsimea corporală se acumulează în exces, cu posibilitatea unui efect advers și negativ asupra sănătății, reducând speranța de viață sau determinând apariția problemelor de sănătate. O persoană este considerată obeză când indicele de masă corporală (IMC) este mai mare de 30 kg/m2. Aceasta este o mărime obținută în urma împărțirii greutății, a kilogramelor, unei persoane la pătratul înălțimii, măsurată în metri.

Obezitatea a fost din totdeauna o tulburare de nutriție, însă aceasta a fost privită doar din punctul de vedere al esteticii corporale. S-a evidențiat că această boală se manifestă prin creșterea greutății corporale mult peste cea ideală, cu consecințe dure asupra stării generale de sănătate, influențând substanțial aspectul fizic și negativ psihicul.

Poate avea caracter generalizat sau un aspect segmentar, iar distribuția excesului ponderal are două forme de depunere. Prima, sub linia taliei, fiind obezitate de tip ginoid sau ”formă de pară” („pear-shaped„) și cea de deasupra taliei numindu-se obezitate androidă. Aceasta din urmă numită și abdominală, este corelată cu o rată mai mare de apariție a complicațiilor, context în care, dacă se atinge pragul obezității, sănătatea poate fi serios afectată.

În cazul copiilor creșterea în greutate trebuie să fie un prim semnal de alarmă pentru părinți, întrucât obezitatea apărută în perioada copilăriei dictează starea de sănătate de mai târziu, în sensul că acel copil va avea șanse ridicate să fie obez în perioada adultă.

Fig. 1.1.1. Modele de obezitate indicate prin trasarea liniei imaginare de la nivelul taliei

Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numește „bariatrie”.

În cultura noastră obezitatea poate fi un stigmat social, întrucât persoanele obeze sunt percepute ca fiind delăsătoare și lipsite de voință, însă în cele mai multe cazuri obezitatea se datorează unor factori genetici și mai puțin din cauza supraalimentării. În această situație, nu este de mirare că în fiecare an milioane de persoane cheltuiesc sume importante de bani pe regimuri alimentare și medicamente pentru a slăbi.

1.1.2. Clasificarea obezității

Obezitatea se clasificată pe trei trepte de greutate: ușoară cu un procent de +10-15%, moderată cu un procent de +10-20% și gravă având un procent de +20% cu pontențial de creștere. Factorii perturbatori sunt de natură exogenă manifestați prin alimentația în exces și de origine endogenă reprezentați de dereglările de metabolism survenite de la hipofiză (obezitatea hipofizară), aceasta mai poartă și numele de boala lui Cushing. Dereglarea tiroidei produce obezitatea tiroidiană, iar un alt tip de obezitate este cea Zondek care este de apă și de sare.

1.2. Cauze ale obezității

Fenomenul obezității este mai larg răspândit în grupurile care au un nivel socio-economic inferior în comparație cu cele care au un statut superior. Însă, în țările în curs de dezvoltare situația este inversată în sensul că o persoană cu cât are un statut socio-economic mai ridicat, cu atât probabilitatea apariției obezității este mai ridicată.

Ca urmare a faptului că obezitatea are la bază dezechilibrul complex de tip nutrițio-metabolic, aceasta se manifestă frecvent sub forma unei degradări a echilibrului energetic. Dezechilibrul energetic este determinat de o acumulare de energie provenită din caloriile din alimentație și care depășesc numărul celor consumate.

Copiilor supraponderali sau obezi li se modifică metabolismul în sens negativ, astfel încât, procentul de a fi obezi în adolescență este mult mai ridicat față de copii care de obicei sunt slabi. Cu atât mai mult, obezitatea se va menține până la o vârstă înaintată.

Obezitatea poate fi întâlnită atât la bărbați cât și la femei, indiferent de vârstă, dar cu frecvență ridicată de a fi întâlnită la femei.

Afecțiunile frecvente care determină obezitatea sunt diabetul, bolile tiroidei, o dietă de slabă calitate, lipsa exercițiilor fizice și ereditatea. Indivizii care au o predispoziție la îngrășare adesea își agravează starea prin fumat, consum de alcool și un stil de viață sedentar.

Fig. 1.2.1. Cauze ale obezității

1.3. Factorii de risc ai obezității

Obezitatea este unul dintre riscurile importante la adresa sănătății contribuind la incidența crescută a diabetului, a tensiunii arteriale ridicate și a bolilor de inimă precum și a altor probleme grave de sănătate. Dar și concepția că persoanele obeze sunt percepute ca delăsătoare și lipsite de voință determină izolarea celor cu tendință de îngrășare sau deja obeze și implicit la refugiul alimentar.

Factorii etiopatogenici sunt multiplii și pot fi împărțiți în factori individuali și de mediu, sociali, economici, profesionali, familiali.

1.3.1. Vârsta și metabolismul

O dată cu trecerea timpului și îmbătrânirea organismului, ritmul metabolismului se încetinește necesitând puține calorii pentru a menține greutatea normală. Astfel că, mulți oameni mănâncă la fel și depun aceleași activități ca atunci când erau mai tineri, doar că, la 40 de ani, încep să se îngrașe.

Fig. 1.3.1.1. – Vârsta și metabolismul

1.3.2. Sexul și metabolismul

Sexul este un factor cu o amprentă sigură, având în vedere că bărbații au un ritm metabolic mai accelerat decât cel al femeilor, și astfel că bărbații au nevoie de mai multe calorii pentru a-și menține greutatea corporală. Femeile când ajung la menopauză, ritmul metabolic scade considerabil.

1.3.3. Nivelul de activitate fizică

Activitatea fizică tinde să diminueze apetitul la persoanele obeze, crescând în același timp capacitatea organismului de a metaboliza preferențial grăsimile, ca sursă de energie. S-a demonstrat că o mare parte a creșterii ratei obezității din ultimii ani este rezultatul nivelului scăzut al activității fizice în viață cotidiană.

Stilul de viață familiar sau cel al cercului de prieteni contribuie la apariția obezității: alimentația bogată în grăsimi de natură animală sau bazată pe gustări de tip fast-food, orele de masă neregulate sau omiterea meselelor principale. De asemenea, socializarea de tipul luării mesei în familie, întâlnirile cu prietenii sau activitățile de altă natură, sunt centrate în jurul mesei. Dar și o dietă săracă în carbonați însă bogată în grăsimi, prin consumul ridicat de cărnuri grase în locul vegetalelor, va determina creșterea și mai accentuată a obezității.

Fig. 1.3.3.1. – Activitate fizică

1.3.4. Preferințele alimentare

Supraalimentarea este în mare parte impusă prin tradiția familiară. Cantitatea în exces a mâncărurilor de tip fast-food, preparatele de la restaurante sau gătirea de mâncăruri grase, duc la un aport caloric excesiv.

Fig. 1.3.4.1.- Fast food și sedentarism Fig. 1.3.4.2.- Alimentație sănătoasă

Cât privește regimul alimentar, acesta, reprezintă o constrângere conștientă, iar colapsul controlului conștient fiind unul dintre factorii aportului ridicat de calorii. În astfel de situații, deși regimul alimentar este încheiat, unele persoane continuă să fie obeze datorită momentelor de ingerare complusivă de alimente.

Fig. 1.3.4.3. – Preferințe alimentare

1.3.5. Medicamentele

În condițiile în care o persoană ia medicamente pentru slăbit acesta poate inhiba direct apetitul, reducând senzația de foame, sau poate reduce valoarea la care este fixată greutatea corporală pe care organismul încearcă să o mențină. În urma instalării efectului de reprimare directă a apetitului, întreruperea medicației determină readucerea greutății la nivelul inițial, cu posibilitatea de a depune în plus. De asemenea, unele medicamente precum estrogenii, progesteronul, insulină sau steroizii, pot provoca o creștere în greutate.

Unele substanțe, cum este nicotina, pot ajuta persoanele să slăbescă ridicând rata metabolică a celulelor determinând o ardere mai rapidă și a unei cantități mai mari de calorii decât în mod obițnuit.

Anumite medicamente prescrise pentru procese inflamatorii, crize comitiale și boli mentale, anticoncepționalele pot, de asemenea, să scadă ritmul metabolic, provocând obezitatea. Însă sunt și medicamente pentru scăderea în greutate care au numeroase efecte negative cum ar fi depresia sau halucinațiile.

Fig. 1.3.5.1.- Stare imaginară de violență Fig. 1.3.5.2.- Diverse comprimate pentru slăbit

1.3.6. Factorii ereditari

În familiile în care părinți sunt slabi, numărul copiilor obezi este redus, în timp ce în familiile unde unul dintre părinți este obez, procentul celor mici care urmează să se îngrașe este mai ridicat. Iar în cazul în care ambii părinți sunt obezi, aproximativ 70% dintre urmași vor avea predispoziție spre îngrășare. Influența genelor este mediată de efectul lor asupra celulelor adipoase, a ratei metabolice cât și a valorilor homeostatice. Corpurile unor persoane tind să acumuleze o proporție ridicată de calorii sub formă de depozite de grăsime, iar în alte cazuri, corpul arde acestă cantitate de calorii suplimentare în diferite procese metabolice, indiferent de cantitatea de mâncare.

1.4.7. Factori psihologici

Factorii psihologici contribuie adesea la o supraalimentare printr-o serie de constrângeri pe care persoana în cauză și le asumă, însă acest gest este determinat și de trecerea prin experiența trăirilor emoționale cu caracter perturbator.

De asemenea, evenimentele traumatizante precum abuzul fizic sau cel sexual, în special în perioada copilăriei, decesul unei persoane dragi în adolescență sau probleme de cuplu, pot genera un impact important în etiopatogenia obezității. Stările de stres psihic, anxietate sau afecțiunile de tipul depresiei sau durerilor cronice, determină persoana să se refugieze în mâncare, din încercarea de a se elibera de emoțiile negative sau de a amâna rezolvarea problemelor.

Stima de sine începe să scadă o dată cu creșterea în greutate, postura de obez dând o stare negativă sau chiar depresivă, astfel încât persoana în cauză înclină și mai mult către un consum ridicat de alimente. De asemenea, eșecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă făcând și mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală.

Fig. 1.4.7.1.- Stresul de la servici Fig.1.4.7.2.- Refugiul în alimentație

1.4.8. Factori fiziologici

Sunt reprezentați de sarcină, urmată de lactație și se încheie cu menopauză.
Cel mai adesea prin sarcină se ia în greutate, iar după naștere eforturile pentru slăbire sunt ridicate mai ales în cazul persoanelor cu tendință de îngrășare. Astfel că, prin greutatea luată crește factorul de risc în apariția obezității. Odată cu instalarea menopauzei scade cantitatea de estogeni, iar țesutul adipos preia funcția de sinteză a estrogenilor, astfel fiind favorizată apariția surplusului de grăsime.

Fig.1.4.8.1.- Sarcina

1.4. Complicații

Impactul obezității asupra stării de sănătate și implicit a complicațiilor ulterioare, depinde de: sex, vârstă, metabolismul grăsimilor și activitatea fizică.

Dintre complicațiile obezității cele mai des întâlnite sunt diabetul zaharat de tip ÎI, hipertensiunea arterială, hiperlipoproteinemiile, ateroscleroza coronariană, accidentele vasculare cerebrale, afecțiunile locomotorii (artroză) sau sindromul de apnee în somn.

Obezitatea este un factor de risc independent în cardiopatie, hipoxie, tulburările de apnee în somn, hernii și artroze, fiind însoțit frecvent de uzura prematură a articulațiilor și de boală varicoasă a membrelor inferioare.

1.4.1. Creșterea și dezvoltarea țesutului adipos

Creșterea țesutului adipos uman are la bază înmulțirea celulelor adipocite dar și dimensiunile acestora. Primele celule adipoase (proadipocite) apar în săptămâna a 15 de viață intrauterină, având o creștere rapidă până în săptămâna a 23 de gestație. În perioada adolescenței țesutul adipos își reia creșterea ca, apoi, la adulți să apară variațiile în greutate întrucât apar modificări asupra masei țesutului adipos care se desfășoară prin modificarea dimensiunilor celulare.

Creșteri mari ale masei țesutului adipos se pot realiza pe seama măririi dimensiunilor celulare conducând la apariția obezității hipertrofice. De asemenea, țesutul adipos se mărește pe seama creșterii atât a dimensiunilor cât și a numărului celulelor determinând obezitate hiperplastica, hipertrofică. Obezitatea hiperplastică debutează de obicei la personele tinere, cu vârsta până în 20 de ani. Obezitatea care are debut tardiv prezintă un caracter hipertrofic astfel încât în anumite circumstanțe există posibilitatea asocierii și componenței hiperplastice.

La obezii a căror greutate corporală trece de 170% față de greutatea ideală, este depășită capacitatea maximă de înmagazinare a adipocitelor (1-1,2µg lipide pe celulă) și apoi gradul obezității are leătură strânsă cu numărul celulelor adipocite. Hipercelularitatea este o anomalie de tip ireversibil care se întâlnește la pacienții care au obezitate hiperplastică, iar reducerea ponderală este direct proporțională cu dimensiunile celulelor.

1.4.2. Consecințe endocrine și metabolice ale obezității

Modificărilor endocrine cât și cele metabolice, în special al celui intermediar al lipidelor, este asociată obezității, fiind doar o consecință și nu cauza obezității.

Secreția de STH este redusă în cazul pacienților obezi însă revine la normal atunci când scad în greutate, secreția fiind stimulată de hipoglicemie și arginină.

1.4.3. Obezitatea și funcția glandei tiroide

Deși obezi, glanda tiroidă are funcțiile normale, apărând uneori, modificări minime al metabolismului hormonilor tiroidieni. Acestea duc la valori plasmatice crescute de triiodotironină (T3) concomitent cu cele plasmatice scăzute de revers de triiodotironină (rT3). În acest caz, nivelele plasmatice ale tironinei (T4) și ale TSH-ului sunt normale, variațiile fiind reversibile o dată cu scăderea în greutate.

Însă pentru a îndepărta orice dubiu cu privire la afecțiunile tiroidei, persoanelor obeze li se indică să facă teste pentru a exclude hipotiroidismul.

1.4.4. Obezitatea și funcția glandelor suprarenale

La acest tip de pacienții rata secreției de cortisol este ridicată păstrând concentrația plasmatică a cortisolului în limite normale respectând și ritmul circadian de secreție hormonală. În acest caz răspunsul la testul de supresie cu dexametazonă este normal.

Pentru a exclude ideea existenței sindromului Cushing din etiopatologia obezității, persoanele superponderale sunt obligate să facă testele necesare.

1.4.5. Obezitatea și hormonii sexuali

Tulburarea metabolismului hormonilor sexuali determină, adesea, dereglări sexuale la pacienții obezi, ca urmare a alterării funcției axului hipotalamohipofizar. Astfel că, apar anomalii în sinteza sexostericoizilor suprarenalieni și ovarieni sau testiculari, în metabolizarea țesutului adipos cu creșterea transformării androstendionei de origine suprarenaliană în esternă și cu metabolizarea ulterioară a acesteia.

Femeile obeze întâmpină adesea modificări hormonale, cele mai fercvente fiind: creșterea nivelelor plasmatice ale LH-ului simultan cu scăderea celor plasmatice ale FSH-ului și creșterea raportului dintre FSH și LH cu creșterea nivelelor plasmatice ale estrogenilor și androgenilor. Efectele modificărilor se remarcă prin: menarhă și menopauză precoce sau diferite tulburări menstruale evidențiate prin hipermenoree, amenoree, oligomenoree, infertilitate sau cicluri menstruale dereglate sau anovulatorii. Obezitatea este adesea asociată cu boala ovarelor polichistice, hiperandrogenism și hirsutism, în schimb predispoziția la apariția cancerului fiind ridicată la persoanele obeze.

Deși multe dintre aceste tulburări devin reversibile din momentul reducerii greutății, femeile care înregistrează un declin brusc al curbei ponderale pot fi afectate de amenoree de origine hipotalamică. La aceasta se poate asocia diminuarea nivelelor plasmatice ale leucopeniei, triiodotiroininei (T3) și creșterea sensibilității la frig. Modificări care sunt frecvent rezistente față de hormonoterapie și care au persistente în timp.

La bărbații obezi, deși există o scădere a concentrației plasmatice a testosteronului asociată cu creșterea nivelelor serice de estrogeni și prin creșterea conversiei periferice a androgenilor în estrogeni, libidoul și capacitatea sexuală rămân nemodificate.

1.4.6. Obezitatea și diabetul zaharat

Există o strânsă relație de determinare reciprocă între obezitate și diabetul zaharat tip ÎI, în sensul că obezitatea devine un factor de risc important în cazul diabetului zaharat tip ÎI, unde peste 70% dintre pacienții cu diabet zaharat tip ÎI sunt obezi.

Obezitatea diabeticilor este determinată și pe cale genetică fiind vorba pe de o parte de rezistența țesuturilor periferice la insulină, iar pe de altă parte este alterată funcția celulelor pancreatice și insulare.

Atât rezistența la insulină cât și creșterea nivelelor plasmatice ale hormonului sunt strâns legate cu numărul ridicat al adipocitelor și nu cu masa totală a țesutului adipos. Astfel că, odată cu scăderea în greutate și redimensionarea adipocitelor, modificările capătă caracter reversibil.

Efectul diabetogenic al obezității depinde foarte mult și de distribuția depozitelor grase de rezervă, astfel că obezitatea androidă, care se manifestă prin acumulare excesivă de grăsime în țesutul adipos abdominal, depinde în mare măsură de diabetul zaharat comparativ cu obezitatea periferică, ginoidă.

Factorii care determină creșterea rezistenței periferice la insulină sunt:

– creșterea nivelelor plasmatice a acizilor grași liberi datorită eliberării lor crescute din celulele adipocite și creșterea gradului de oxidăre în țesuturile periferice. Urmată, apoi, de o reducere a procesului de metabolizăre a glucozei care influențează creșterea glucogenezei hepatice.

– ridicarea nivelului plasmatic al leptinei (peptid) ca urmare a eliberării unor cantități crescute de leptină din țesutul adipos în exces, relația dintre nivelele plasmatice ale leptinei și insulinei fiind de tip inversă.

– secreția ridicată de TNF-a-ului (factor de necroză tumorală A) determină creșterea rezistenței periferice la insulină

Rezistența la insulină determină o creștere a secreției de insulină generând apariția hiperinsulinemiei consecutive. Expunerea cronică la valori foarte ridicate ale insulinei serice este un factor major de declanșare a sindromului metabolic care apare în condiții de obezitate și care se asociază cu gluconeogeneza hepatică, intoleranța la glucoză, dislipdemie în special hipertrigliceridemie, creșeterea LDL-ului asociată cu scăderea HDL-ului, ateroscleroza, hipertensiune arterială și diabet zaharat.

Efectul diabetogenic al obezității se manifestă și prin supraalimentare ca urmare a unui aport caloric necontrolat ce conduce la secreția în exces a insulinei pancreatice determinând decompensarea. Acest exces trebuie eliminat prin activitate fizică zilnică moderată cu creșterea ritmului și a timpului acordat mișcării. Acestea sunt motivele pentru care restricția aportului caloric are rol semnificativ benefic în controlul glicemiei independent de scăderea ponderală.

1.5. Consecințele metabolice ale obezității asupra diferitelor aparate și sisteme

Fig. 1.5.a. Complicațiile medicale ale obezității

Consecințele metabolice ale obezității se resfrâng asupra tuturor sistemelor care contribuie la menținerea vieții.

1.5.1. Aparatul respirator

La pacienții cu obezitate apar tulburările respiratorii care se manifestă prin creșterea consumului de oxigen, prin reducerea complianței pulmonare, modificarea volumelor pulmonare sau sindromul de apnee în somn.

Creșterea țesutului metabolic activ de origine adipos cât și a travaliului muscular determină un consum ridicat de oxigen și de producere de bioxid de carbon. Surplusul travaliului respirator este generat de presiunea intraabdominală ridicată, de scăderea complianței pulmonare bazale și de acitivitatea metabolică în urcare. Acest necesar pentru menținerea unui minut-volum crescut este ceea ce face că pacienții obezi, în marea lor majoritate, să rămână normocapnici în ciuda creșterii producerii de bioxid de carbon.

Pe parcursul unui efort fizic, consumul de energe și oxigen cresc foate mult la obezi spre deosebire de cel de la persoanele normoponderale. Astfel, scade eficacitatea respirației care este determinată de o insuficiență a mușchilor respiratorii putând antrena hipercapnia.

Complianția parietală toracică și pulmonară parenchimatoasă, poate scădea, ca urmare a infiltrării adipoase a cutiei toracice, diafragmului și abdomenului. Moment în care intervine și limitarea mișcărilor toracice ca urmare a cifozei toracice și hiperlordozei lombare.

Scăderea acesteia are drept efect o respirație superficială și o creștere a frecvenței respiratorii.

Modificările care apar la pacienții obezi asupra volumelor pulmonare în sensul scăderii lor, se manifstă asupra capacității reziduale funcționale (CRF), volumului expirator de rezervă și a capacității pulmonare totale.

CRF-ul poate scădea la pacienții care au obezitate morbidă, devenind inferioară volumului de închidere, determină modificarea raportului dintre ventilația perfuziei cu deschiderea șunturilor arteriovenoase și a hipoxiei consecutivă. Astfel se reduce capacitatea pacienților de a tolera efectul de apnee.

La pacienții care suferă de afecțiunea obezității apar modificări și la nivelul căilor aeriene determinând obstrucții variabile prin flexia coloanei vertebrale cervicale, perturbări ale mobilității coloanei vertebrale ca urmare a numeroșilor osteofiți și de creșterea masei țesutului adipos toracic și abdominal, volumul mare al limbii, deschiderea gurii poate fi limitată de țesutul adipos submentonier, obrajilor, al palatului moale, al țesutului faringian și supralaringian, apertura laringiană poate ocupă o poziție infantilă.

Chiar dacă majoritatea obezilor sunt normocapnici, pot să apară afecțiuni pulmonare intercurente sau fenomene de hipertensiune pulmonară care dezvoltă sindroame patologice. Acestea sunt legate de hipoventilație asociată obezității care este însoțită de diminuarea sensibilității centrului respirator la bioxid de carbon, apnee în somn, hipersomnolență, obstrucții de căi aeriene și sindrom pickwick care se manifestă prin hipercarbie, hipoxemie, policitemie, hipersomnolenta, hipertensiune pulmonară și insuficientă biventriculara.

1.5.2. Sistemul cardiovascular

Modificările și afecțiunile cardiovasculare la pacienții obezi se remarcă prin creșterea volemiei, hipertensiune arterială, creșterea debitului cardiac, ischemia miocardică, tulburările de ritm și insuficiență cardiacă.

Creșterea masei corporale pe seama țesutului adipos și muscular mărit determină o scădere a volumului sanguin raportat la greutate, pentru persoanele superponderale comparativ cu cele normoponderale. Chiar dacă volumul sanguin la obezi este ridicat datorită activării sistemului renină-angiotensină-aldosteroizi, deosebirea dintre obezi cei normali este volumul ridicat de sânge distribuit masei adipocitare.

Activitatea metabolică și debitul cardiac sunt, astfel, mai crescute la pacienții obezi, proporțional cu surplusul de greutate, diferențele arteriovenoase istemice ale oxigenului rămânând în limite normale. Creșterea debitului cardiac la cei obezi (debitul cordului drept crește cu 0,1 l/min pentru a perfuza 1kg de țesut adipos suplimentar) se realizează prin creșterea volumelor cardiace și astfel frecvența pulsului rămâne în limite normale.

Hipertensiunea arterială are frecvență ridicată la cei obezi înregistrându-se o creștere a tensiunii arteriale, în medie cu 3 mmHg la fiecare 10 kg excedentare. Hipertensiunea arterială este de tip secundară, ca urmare a creșterii volemiei și a debitului cardiac însă intervin factorii de risc genetici, hormonali, renali și hemodinamici. Dintre factorii hormonali cei mai importanți sunt hiperinsulinemia care prin activarea sistemului nervos simpatic contribuie la retenția sodată cu HTA. Și astfel, rezistența la insulină determină efectul vasopresor al noradrenalinei și angiotensinei III.

Tot hipertensiunea arterială cauzează hipertrofia ventriculară stângă cu creșterea presiunii telediastolice la nivelul vetriculului stâng și hipertensiunea capilară pulmonară. Acestea duc la insuficiența cardiacă stângă și implicit la modificări, parțial reversibile, finalizate cu scăderea în greutate.

Obezitatea este considerat factor major de risc pentru afecțiuni coronariene intervenind moartea subită. Complicațiile consecutive ale ischemiei miocardice se ivesc independent de HTA, de dislipidemii, sedentarism sau diabet zaharat, care atunci când se asociază generează efecte complementare.

Factorii etiologici ai tulburărilor de ritm cardiac la obezi se manifestă prin hipoxie, hipercapnie,

hipopotasemie datorată unui tratament diuretic, coronaropatia, hipercatecolaminemia, sindromul de apnee în somn, ischemia miocardică și infiltrarea adipoasă a căilor de conducere intracardiacă.

În urma studiilor s-a constatat că țesutul gras devine opac la nivelul pericardului și al cordului drept putând apărea tulburări de ritm și de conducere. Astfel, greutatea cordului crește proporțional cu cea a corpului până la 105kg ca apoi să se reducă într-un ritm lent, în funcție de hipertrofiea concentrică a ventriculului stâng.

Studiile realizate pe pacienții obezi prin cateterism cardiac au evidențiat creșteri ale presiunilor de umplere și a dimensiunilor cavităților cordului, deși performanța ventriculului stâng era în limite normale. La pacienții superponderali sau la care se asociază HTA-ul, este afectată funcția sistolică și cea diastolică ventriculară stângă, ajungând la nivele diferite de insuficiență cardiacă reversibilă urmată de scăderea în greutate. Cardiomiopatia obezilor apare inițial ca urmare a creșterii volumului circulant și a debitului cardiac complicțiile fiind generate de HTA, de insuficiența coronariană și tulburările respiratorii. Reducea complianției cordului și creșterea presiunilor de umplere ale ventriculului stâng precum și riscul de edem pulmonar acut, sunt generate de hipertrofia ventriculului stâng.

Condițiile de repaus favorizează performanțele ventriculului stâng încadrându-le în limitele normale, însă adaptabilitatea la efort este scăzută, iar creșterea debitului cardiac se face doar pe seama creșterii frecvenței cardiace deoarece volumele de ejecție nu se pot adapta.

Apeneea în somn este efectul disfuncției ventriculare, a hipertensiunii pulmonare care poate fi accentuată sau precipitată de vasoconstricția pulmonară hipoxică și ce apare în urma modificării volumelor pulmonare statice descrise mai sus.

1.5.3. Sistemul gastrointestinal

Sistemul gastrointestinal al celor obezi este predispus la pneumonie de aspirație ca urmare a unui cumul de factori cum sunt: presiune intraabdominală crescută (creștere similară cu creșterea în greutate), volum rezidual crescut, pH gastric scăzut, evacuare gastrică întârziată și incidența crescută a herniei hiatale cu reflux gastroesofagian.

Încărcarea cu grăsime a ficatului este o consecință des întâlnită la obezi dar, în analizele uzuale de explorare a funcției hepatice, aceasta, nu apare. Acest fapt se poate să fie corelată cu durata perioadei de prezență a excesului ponderal dar nu și cu gradul obezității.

Altă afecțiune întâlnită frecvent este litiază veziculară care afectează disfuncțiile hepatice în special la persoanele obeze care au suferit intervenții de tip bypass intestinal.

CAPITOLUL ll

2.1. Tratamentul obezității

Revenirea la greutatea ințială sau doar reducerea acesteia către limite normale, a unei persoane obeze are mai mulți pași. Primul pas este colaborarea constructivă și eficientă a pacientului cu medicul prin care se stabilesc condițiile de respectare a tratamentului ce va fi urmat un timp îndelungat. De obicei, pacienții confirmă că au înțeles drumul ce îl au de parcurs, însă prin starea de disperare, pe care o afișează după ce au plecat de la medic, pentru a slăbi cât mai repede, dovedesc superficialitatea cu care au tratat problema. Eficiența unui tratament de lungă durată este garanția unui succes.

2.1.1. Tratamentul inițial

Înainte de începerea unui tratament o persoană obeză trebuie să își cunoască gradul de disponibilitate pentru schimbările ce vor intervi în modul de viață. Scăderea în greutate și menținerea unei greutăți normale se obțin doar prin motivație și perseverență, mai importante fiind în situația unor eșecuri repetate de a slăbi sau de menținere.

Pentru persoanele sensibile în fața schimbărilor presupuse de regimul dietetic, medicul va recurge la stabilirea menținerii greutății constante, fără câștig ponderal și fixarea unei alte date pentru desfășurarea regimului dietetic. În acel moment în care persoana se consideră aptă să înceapă un tratament indicat, medicul va stabili pașii care vor avea drept țintă principală scăderea în greutate cu 10% cu o rată de 0.5-0.9 kg pe săptămână.

2.1.2. Educația alimentară

Educația alimentară poate fi impusă sau poate fi gândită deliberat, ea fiind un mod de viață. Scăderea în greutate este o opțiune lentă cu adoptarea unui nou stil de viață. De aceea, hotărârea fermă de a slăbi este mai mult decât o problema alimentară.

Astfel că, dietoterapia este primul element din cadrul tratamentului unui pacient obez. Se elaborează un program nutrițional bazat pe conceptul unicității fiecărui individ (bagaj genetic, istorie medicală, mod general de viață), dieta fiind adaptată sau personalizată fiecărei persoane în parte, dar având ca punct comun alimentele sănătoase, variate și echilibrate nutrițional.

Fig. 2.1.2.1. – Fructe consumate rațional

Fig. 2.1.2.2. – Piramida unei alimenatații echilibrate

2.1.3. Dietă prin aport caloric redus și fixat

Este o dietă prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viață, este slab calorică, între 1200-1500 calorii pe zi la femei și 1500-1800 calorii la bărbați, dar mai puțin flexibilă având rezultate bune doar în cazul acelor pacienți care au nevoie de un control mult mai puternic. Limitarea cantității de calorii a unei diete sănătoase echilibrate cu un conținut caloric scăzut, este mult mai eficientă decât eliminarea carbohidraților sau a grăsimilor din alimentație. Regimul alimentar trebuie să fie diversificat iar alimentele preferate trebuiesc ingerate în cantități mici.

2.1.4. Dietă prin aport caloric foarte redus

Este o dietă dură, rar recomandată și doar acelor persoane cu obezitate extremă care necesită o scădere rapidă în greutate fiind desfășurată doar sub strictă supraveghere medicală. Se recomandă alimente care însumează 800 – 1200 cal / zi dieta fiind, de regulă, de trei luni de zile.

Studiul diverselor diete cu conținut redus de carbohidrați au relevat faptul că sunt mai eficiente, acestea, comparativ cu cele care au conținut caloric scăzut. Astfel, că sunt recomandate regimurile Atkins, The Zone, Sugar Busters, care sunt practicate de persoanele obeze. Deși sunt diete renumite, regimul alimentar va fi întocmit numai de un nutriționist specializat, care știe care sunt regulile de bază ale unei alimentații sănătoase: planificarea zilnică a meniului, noul tip de regim alimentar va fi menținut prin consumul unor cantități scăzute (4-5 mese pe zi) fără a se sări peste o masă, evitarea grăsimilor saturate care vor fi înlocuite cu cele monosaturate și se va consumă numai carne macră.

În parcurgerea planului alimentar se pot accepta devieri alimenatre, însă pentru a menține un comportament alimentar sănătos este necesară anticiparea situațiilor care pot schimba planul de alimentație și imaginarea unor soluții pentru acestea. De exemplu, vizita făcută unui prieten pentru a vedea un film se va reduce la o gustare cu fructe sau legume proaspete sau biscuiți cu conținut scăzut de grăsime. De asemenea, pregătirea pentru ocazii sau situații speciale precum vacanțele, petrecerile, călătoriile sunt ocazii în care tentația de a se mânca este ridicată.

2.1.5. Tratament de întreținere

În această etapă este necesar ca după 6 luni de tratament să se facă un control medical pentru evaluarea progresului obținut. În timp, organismul se obișnuiește cu cantitățile reduse de calorii intervenind stagnarea procesului de scădere în greutate care poate reduce motivația persoanei supraponderale. Pentru ca pacientul să poată avea în continuare rezultate, medicul va recomanda o creșetere a activității fizice și se va recurge la ajustarea planului alimentar, pentru menținerea greutății.

În cazul în care un pacient pune repede kilogramele pierdute, se recurge la alte diete sau la repetarea celor indicate. Înainte de a face asta se va cere sfatul medicului care poate reomanda și programele de grup pentru slăbit.

2.1.6. Tratamentul chirurgical

Acest trtament este indicat doar atunci când IMC-ul depășește 40 sau este mult peste 35 și cu comorbidități asociate (obezitatea mereu este asociată cu diabetul zaharat sau afecțiuni osteo-articulare).

Tratamentul chirurgical are drept scop reducerea greutății corporale implicit de rezolvare a altor probleme de sănătate: DZ de tip ÎI sau hipertensiune arterială. Întrucât în urma intervenției chirurgicale se reduce dimensiunea stomacului persoana obeză sau supraponderală nu va reuși să revină la o greutate normală, ea trebuind să urmeze un regim alimentar redus cantitativ.

Operația de stomac are două tipuri de intervenții chirunrgicale pentru tratarea obezității morbide:

– proceduri de restrictive: prin care are loc o reducere a capacității gastrice, ce limitează ingestia de alimente solide și se induce o senzație de sațietate mult mai rapidă;

– proceduri de malabsorbție (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa în "Y" și diversia biliopancreatică cu sau fără switch duodenal). Această procedură constă în realizarea unui rezervor gastric de dimensiuni reduse care este anastomozat la o ansă jejunală montată în "Y". Este tehnica cea mai des aplicată în cazul obezității morbide.

Fig. 2.1.6.1. – Baypass gastric

– în cazul banding-ului gastric (BG) se montează un inel de silicon reglabil prin care se obține un rezervor proximal gastric mic. Avantajul acestei tehnici este simplicitatea în execuție și reversibilitatea tehnicii, dar nu este foarte eficientă dacă pacientul folosește o alimentație lichidă sau semisolidă bogată în calorii.

Fig. 2.1.6.2. – Banding gastric

– gastroplastia verticală calibrată (GVC) constă în obținerea cu ajutorul stapler-ului liniar a unui rezervor cu poziție verticală localizat în lungul micii curburi.

Fig. 2.1.6.3. – Gastroplastia verticală calibrată

– diversia biliopancreatică (DBP) induce o modificare a absorbției normale a substanțelor nutritive prin micșorarea stomacului și șuntarea intestinului cu diminuarea consecutive a absorției.

Fig. 1.2.6.4. – Diversia biliopancreatică

Alte tehnici chirurgicale folosite pentru tratarea obezității morbide nu au dat rezultatele scontate pe perioadă lungă de timp (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-mandibulară "jaw wiring", liposucție, gastroplatie verticală cu bandare, balonul endogastric), având și efecte secundare.

Fig. 1.2.6.5. – Gastroplastie verticală cu bandare

Balonul endogastric se prezintă sub forma unui dispozitiv pus în stomac, care are caracter temporar și prin intermediul căruia se tratează obezitatea celor care au contraindicații sau care nu doresc să efectueze operația bariatrică. Prin montarea dispozitivului se dislocă un volum de circa 550 ml din totalitatea capacității utile din interiorul stomacului și pentru că determină stimularea mecano-receptorilor din zona gastrică superioară, se generează senzația de sațietate.

Fig. 1.2.6.6. – Balonul endogastric

Precauții

În urma realizării intervenției chirurgicale cantitățile de lichide și alimente solide ingerate trebuie să fie reduse. În primele două săptămâni este permisă o dietă bazată pe lichide, urmată de o alimentație solidă sub formă de pireu. De asemenea, se va evitat consumul băuturilor cu conținut caloric crescut (băuturile dulci) și al laptelui. Este impetuasă o modificare, o adaptare a comportamentului alimentar, pentru a se învăța noi "tehnici de a mânca": alimentele vor fi mestecate bine și înghițite încet, în caz contrar vor apărea vomismente sau dureri abdominale.

Principalele consecințe ale procedurilor malabsorbție sunt legate de cea a calciului și fierului (cu apariția demineralizării osoase și anemiei) ducând diaree. Pentru reducerea acestor efecte se administrează suplimente minerale (calciu și fier) și medicamente antidiareice. În urma intervenției chirurgicale la unii pacienți se manifestă o serie de simptome vasomotorii (sindrom de dumping) care apar după mesele cu alimente sau lichide dulci (bomboane, sucuri, înghețată, băuturi răcoritoare, anumite condimente). Sindromul de dumping se produce ca urmare a evacuării rapide a conținutului gastric în intestinul subțire.

Simptomele sindromului de dumping se manifestă prin palpitații, tahicardie, amețeli, diaforeză (transpirații abundente) și uneori, diaree severă. Pentru evitarea simptomelor se recomandă alimentele cu conținut natural de zaharoză cum sunt fructele, laptele de vacă sau legumele.

IMPORTANT!

Toate tipurile de intervenții chirurgicale prezintă riscuri, astfel înainte de a se selecta o procedură terapeutică specialistul trebuie să analizeze atent toate riscurile și beneficiile intervenției respective pentru a alege varianta cea mai potrivită. Primul efect al tratamentului chirurgical, este scăderea în greutate al pacientul, această slăbire continuând timp de 2 ani. Cele mai dese complicații care apar la intervențiile chirurgicale sunt infecțiile plăgii operatorii, scurgerea conținutului gastric sau intestinal în cavitatea peritioneala (cu apariția peritonitei) și trombembolismul pulmonar. O treime dintre pacienții operați gastric pot avea anemie și osteoporoză.

CAPITOLUL lll

3.1. Tratamentul medicamentos și remedii homeopate în obezitate

Terapia medicamentoasă are o valoare limitată în tratarea obezității, fiind ineficiente fără o dietă sau efort fizic.

Drogurile nu vor fi niciodată utilizate fără modificarea concomitentă a stilului de viață. Este necesară evaluarea continuă a eficacității și a siguranței în administrare în terapia medicamentoasă. Drogurile pot fi benefice în determinarea scăderii ponderale sau pentru menținerea acesteia doar dacă efectele adverse sunt insesizabile.

Medicamente aprobate de FDA cu utilizare îndelungată.

Fig. 3.1.1. – Reductil (Sibutraminum)

Substanța activă este Sibutraminum

În formă comercială se numește REDUCTIL 10 mg, capsule (Clorhidrat monohidrat de sibutramina )

În ceea ce privește grupa farmacoterapeutică, prezintă indicații pentru combaterea obezității, având acțiune centrală.

Este folosit ca adjuvant în cadrul programului de combatere a obezității, pentru pacienți cu obezitate al cărui indice de masă corporală (IMC) este de 30 kg/m2 sau mai mare, datorat dezechilibrului nutrițional, celor supraponderali datorită unui dezechilibru nutrițional, cu IMC-ul egal cu 27 kg/m2 sau mai mare la care riscul instalării obezității, prin diabetul zaharat de tip 2 sau dislipidemie, este ridicat.

Pentru ca medicamentul să își facă efectul este necesară modificarea stilului de viață prin abordarea unei diete corespunzătoare, schimbarea comportamentului, precum și creșterea activităților fizice. Altfel, se va ajunge la creșterea greutății, iar tot efortul depus se dovedește a fii în zadar.

Este contraindicat persoanelor cu hipersensibilitate la clorhidrat monohidrat de sibutramina sau la oricare dintre excipienții ai medicamentului, anorexie și bulimie nervoasă, celor cu antecedente de tulburări majore privind alimentația, galucom cu unghi deschis, afecțiuni psihice, la pacienții maniaco-depresivi poate induce un episod maniacal, în cazul afecțiunilor coronariene, de insuficiență cardiacă congestivă, tahicardie, afecțiuni ocluzive ale arterelor periferice, aritmii sau afecțiuni cerebrovasculare, hipertensiune arterială controlată inadecvat, hipertiroidie, insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă, persoanelor cu epilepsie, cu probleme hepatice moderate, cei cu afecțiuni renale, cei care au în familie antecedente cu ticuri verbale etc.

Cei ce folosesc acest medicament trebuiesc supravegheați atent verificându-le tensiunea arterială și frecvența cardiacă și poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra în condiții periculoase.

Reductil conține lactoză și de aceea nu trebuie utilizat de către pacienții cu intoleranță la acesastă substanță transmisă ereditar, deficiența Lapp de lactază sau malabsorbție a glucozei-galactozei.

Se administrează la adulți 10 mg, o dată pe zi, dimineață, în amestec cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. cu un pahar cu apă), iar la pacienții care nu au răspuns adecvat la tratamentul cu Reductil doza poate fi crescută la o capsulă de 15 mg o dată pe zi, durata tratamentului nu trebuie să depășească un an de zile.

Tratamentul se întrerupe la pacienții a căror pierdere în greutate staționează la mai puțin de 5% din greutatea inițială sau la aceia care au recâștigat 3 kg sau mai mult față de greutatea inițială.

Efecte adverse se manifestă asupra întregului organism. Astfel, afectează inima prin modificarea frecvenței cardiace sau prin apariția fibrilației atriale, tahicardiei paroxistice supraventriculare; sângele și sistemul limfatic prin trombocitopenia, purpura Henoch-Schonlein; sistemul imunitar prin reacții alergice la diferite intensități, cu erupții cutanate ușoare și urticarie, la edem angioneurotic și reacție anafilactică; psihice agitație, depresie; sistemul nervos prin convulsii, sindrom serotoninic în combinație cu alți agenți care influențează eliberarea serotoninei; tulburări trecătoare ale memoriei, pe perioade scurte; tulburări vizuale ca vedere încețoșată; tulburări gastrointestinale cu diaree și vărsături; pielea și țesutul subcutanat cu alopecie, rush, urticarie; aparatul urinar prin nefrită acută interstițială, glomerulonefrită capilaromesangiană, retenție de urină; aparatul reproductiv și ale sânilor, ejaculare/(orgasm) anormală, impotență, tulburări ale ciclului menstrual, metroragie.

Fig. 3.1.2. Regenon

Are ca substanță activă: amfepramonum și are drept scop reducerea poftei de mâncare.

Este indicat în terapia adjuvantă pentru pacienții cu obezitate și determină scăderea greutății, având efect de scurtă durată dacă nu este combinat cu o dietă adecvată.

Este constraindicată persoanelor cu hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramona sau la oricare dintre excipienții produsului, tahicardie paroxistică, tahiaritmii, feocromocitom, hipertiroidie, forme severe de angină pectorală, glaucom cu unghi închis, hipertensiune pulmonară, ipertensiune arterială severă, afecțiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau în antecedente, afecțiuni psihiatrice actuale sau în antecedente inclusiv anorexie nervoasă și depresii, dependență cunoscută la droguri, sau alcool etilic, tendința la abuz de medicamente, ateroscleroza avansată, copii sub 12 ani, asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală datorită riscului de hipertensiune pulmonară potențial letală.

Este contraindicată administrarea seara întrucât poate produce nervozitate și insomnie, ultima administrare se face cu cel puțin 4 ore înainte de culcare. Perioada de tratament este de 4 – 6 săptămâni și nu se vor depăși 3 luni, iar dacă scăderea în greutate nu s-a produs în timp de 3-4 săptămâni de la utilizarea medicamentului tratamentul se va întrerupe. În cazurile de scădere în greutate perioada de tratament nu trebuie să depășeasă 12 săptămâni.

Este contraindicat un tratament îndelungat întrucât poate apare rezistența dobândită și fenomenul de dependență iar, întreruperea bruscă a tratamentului după o perioadă îndelungată de timp poate induce astenia psihică extremă și stări depresive, modificări ale electroencefalogramei (EEG) în timpul somnului. Are loc intoxicarea cronică a organismului cu anorexigene care se manifestă prin dermatoze severe, insomnie profundă, iritabilitate, hiperactivitate și tulburări de personalitate, psihoză.

Din punctul de vedere al precauțiilor medicamentul poate duce la apația de numeroase efecte negative severe manifestate prin grave tulburări psihice (halucinații și psihoze), determină afecțiuni uretro-prostatice cu retenție urinară, în boli metabolice, în hipertensiune arterială, în boli cardiace, există riscul de apariție a toleranței, dependenței și sindromului de abstinență. S-au descris stări de tensiune, iritabilitate, amețeli sau cefalee, cazuri izolate de dikinezii, tulburări de vedere, hiperexcitabilitate, anxietate, euforie, disforie, tremor, midriază, somnolență sau influențarea stării generale cu disconfort general, crize convulsive.

La nivelul aparatului cardiovascular au fost întâlnite efecte manifestate prin tahicardie, palpitații, hipertensiune arterială, dureri precordiale, accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare, în special accidente vasculare cerebrale, angină pectorală, infarct miocardic, insuficiență cardiacă și stop cardiac.

La nivelul aparatul digestiv au fost observate uscăciunea mucoasei bucale, ocazional constipație sau greață, în cazuri izolate s-au întâlnit: diaree, dureri epigastrice, gust neplăcut sau alte tulburări gastro-intestinale. Sistemul endocrin este afectat prin impotență sexuală, scăderea libidoului, ginecomastie sau tulburări menstruale, iar în cazul celui hematopoietic apar tulburări evidențiate prin displazie medulară, agranulocitoză. leucopenie sau trombocitopenie.

Afectează participarea la traficul rutier, folosirea utilajelor de precizie sau desfășurarea unor activități cu grad mare de periculozitate.

În cazul interacțiunii cu alte medicamente simpatomimetica indirectă a amfepramonei poate fi potențată negativ prin administrarea în paralel a aminelor adrenergice, antidepresivelor, amantadinei și a inhibitorilor de monoaminooxidaza.

Alte acțiuni ale produsului folosit ca și un supradozaj ca urmare a utilizării concomitente a dozelor mari de cofeină (cafea, băuturi tip Coca-cola); poate influența necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulină), administrarea și de anestezice poate produce aritmii.

Pe durata tratamentului este necesară evitarea apariției sarcinii iar consumul abuziv de amfepramona în perioada de sarcină determină apariția sindromului de abstinență la nou născuți.

Se administrează la adulți și copii cu vârsta de peste 12 ani câte o capsulă de 3 ori pe zi, iar doza zilnică recomandată este de 3 capsule pe zi.

În timpul tratamentului este necesar ca pacientul să fie supravegheat de unui medic specialist.

O capsulă conține acid tartric, parafină solidă parafină lichidă stearat de aluminiu, clorhidrat de acid glutamic, dioxină, dioxid siliciu coloidal, gelatină, glicerol (85%), sorbitol, oxid roșu de fier (E172), 3-etoxi-4-rHdroxibenzaldehida, acid fosforic (85%).

Fig. 3.1.3. – Orlistat

Orlistat (Xenical) a fost aprobat de FDA în mai 1997 și are ca rol inhibitor al lipazei pancreatice, scade absorbția vitaminei D și altor câteva principii nutritive importante, duce la scăderea ponderală obținută prin asocierea drogului la dietele hipocalorice este modestă.

Are ca substanță activă orlistatumul.

Este indicat în tratarea obezității fiind un inhibitor potent, cu durată lungă de acțiune asupra lipazelor gastro-intestinale permițând ca aproximativ 30% din grăsimile ingerate la o masă să treacă prin intestin nedigerate. Astfel, corpul nu va putea folosi aceste grăsimi alimentare ca sursă de energie și nici nu le va transforma în țesut gras, dar, totuși, se recomandă o dietă hipocalorică.

S-a constatat că la unii pacienți, medicamentul, poate preîntâmpina întârzierea apariției diabetului zaharat de tip ÎI.

Este contraindicat în cazul de alergie la substanșele medicamentului, la sindrom de malabsorbție cronică și colestază (tulburare hepatică).

Se administrează o capsulă la fiecare dintre cele trei mese principale ale zilei, poate fi luată înainte, în timpul sau la maximum o oră după masă, iar tratamentul se poate întinde până la 4 ani de zile.

Medicamentul se folosește ca o dietă echilibrată, controlată caloric, bogată în fructe și legume cu conținut scăzut, cu 30%, de calorii provenite din grăsimi. Pentru rezultate eficiente se recomandă evitarea consumului, între mese, al alimentelor ce conțin grăsimi cum ar fi biscuiți, ciocolată sau gustări dulci.

Conține celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu, povidonă, laurilsulfat de sodiu și talc. Învelișul capsulei este alcătuit din gelatină, indigo carmin (E132), dioxid de titan (E171) și cerneală de imprimare comestibilă.

Din punct de vedere al precauțiilor, scăderea greutății poate necesita schimbarea dozelor de medicament folosite în alte afecțiuni. Pentru rezultate bune tratamenul trebuie combinat cu un program de alimentație realizat de medic după necesități.

Utilizarea acestui medicament poate duce la modificărea ușoară a funcționării intestinului, apariția de scaune grăsoase sau uleioase ca urmare a eliminării grăsimilor nedigerate în materiile fecale. Prin urmare este necesară evitarea unei diete bogate în grăsimi.

Reacțiile adverse se datorează ca urmare a acțiunii locale, a medicamentului, la nivelul tubului digestiv. Adesea fiind descrise necesitate acrescută sau urgența de evacuare intestinală, flatulență (gaze) cu eliminare, eliminări uleioase și scaune grase sau uleioase.

Sunt simptoame care apar la începutul tratamentului din cauza meselor bogate în grăsimi, dar care se reduc total după o perioadă de timp în care se continuă tratamentul și se urmează regimul recomandat.

Ca simptoame alergice cele mai des întâlnite sunt prurit, erupții cutanate, pustule (pete ușor reliefate, pruriginoase, mai pale sau mai roșii decât pielea din jurul lor), dificultăți severe de respirație, greață, vărsături și stare de rău. Foarte rar s-au înregistrat cazuri de creștere ale concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, de diverticulită, de calculi biliari sau de hemoragie rectală, în general de intensitate moderată.

Este recomandată folosirea unei măsuri contraceptive suplimentare pentru a preveni posibilul eșec al contracepției orale, ce poate apare în cazul diareei severe.

Prin interacțiunea cu alte medicamente poate modifică activitatea anticoagulante (de exemplu warfarină), ciclosporinei și a amiodaronei.

Este contraindicat utilizarea în perioada sarcinei precum și alăptarea.

3.2. Tratamentul alternativ

Fig. 3.2.1. – Obesimed

Avantajele acestui medicament sunt că previne și tratează obezitatea la copii și adulți fără efecte adverse, are eficientă terapeutică dovedită clinic și este recomandat de Societatea Română de Pediatrie

Conține ingrediente vegetale ca amidon de cartofi (Amylum Solani), hidroxipropilmetilceluloza (Hypromellose – E464), ulei de floarea soarelui (Oleum Helianthus), dioxid de titan (E171).

Este indicat în tratarea supraponderalității și a obezității la copii și adulți, pentru susținerea unei diete echilibrate, previne excesul alimentar, duce la pierderea substanțială în greutate, reglează nivelul glucidelor, lipidelor și a colesterolului din sânge.

Este contraindicat persoanelor cu hipersensibilitate la unul sau mai multe ingrediente ale medicamentului și de asemenea, dministrarea în timpul sarcinii sau alăptării.

Se recomandă copiilor cu vârsta de peste 10 ani câte 2 capsule de 2-3 ori pe zi, iar la adulți se administrează 2 capsule de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de masă și cu 2 pahare mari de apă. Tratamentul complet este de 30 de zile consecutiv cu pauză de patru zile.

Fig. 3.2.2. – Detox

Este sub formă de pliculețe care conțin mate, fenicul, păpădie, urzică, cicoare, ceai verde, ceai yunnan, ceai pu-erh, guarană, cretușcă și arome de anason.

Pentru preparare se toarnă apă fierbinte peste un pliculeț și se lasă la infuzat timp de 3-5 minute până la obținerea gustului dorit.

Fig. 3.2.3. – Nutravit ceai de slăbit

Este sub formă de pliculețe care conțin leuștean, mentă, varga de aur, sena, hibiscus, ceai negru, în proporții variabile.

Eficacitatea lui se manifestă prin reducea și menținerea greutății corporale având o acțiune complexă asupra întregului organism.

Se consumă timp de 3 luni, perioadă în care se face pauză după trei săptămâni de utilizare.

Se face infuzie cu 1-2 lingurițe de ceai la o cană de apă fierbinte.

3.3. Beneficiile scăderii în greutate

Fig. 3.3.1.- Avantajele scăderii în greutate

Scăderea în greutate duce la creșterea gradului de supraviețuire în cazul complicațiilor obezității, în special a DZ-ului de tip ÎI și determină o slăbire de 2- 4.4 kg reducând semnificativ hipertensiunea arterială. De asemenea, valorile glicemiei precum și dozele antidiabetice orale se reduc, la pacienții cu astm bronșic se reface funcția pulmonară, iar numărul exacerbărilor și necesarul de glucocorticizi orali scade evident, la pacienții cu sindrom de apnee în somn li se îmbunătățește somnul dispărând somnolența diurnă.

3.4. Schimbarea stilului de viață

Adoptarea unui alt stil de viață ajută la stabilirea mecanismelor patogenice ce au generat obezitatea, determină identificarea consumului unor medicamente care reduc șansele de scădere în greutate și ajută la identificarea factorilor emoționali care contribuie substanțial la creșterea în greutate sau care reduc șansele de control al greutății.

Fig. 3.3.2. Abordarea unui regim sănătos de viață

CONCLUZII

Peste un miliard de persoane adulte din lumea întreagă sunt supraponderale, 300 de milioane fiind adulți obezi.

În China, Japonia și în alte țări africane procentul acestora este redus, sub 5%, pe când în unele zone urbane din Samoa, numărul acestora depășește 75%.

În Statele Unite, 30% dintre cei adulți sunt considerați obezi reprezentând aproximativ 60 de milioane de persoane. În regiunea Europeană, în Marea Britanie sunt în jur de 23% de persoane obeze comaprativ cu Germania care are doar 12% din populație supraponderală și Italia cu 8% dintre indivizii săi cu greutatea peste limita normală.

Obezitatea afectează și copii astfel că în lume sunt 22 de milioane de copii obezi având vârsta sub cinci ani. În Uniunea Europeană, obezitatea infantilă cuprinde 14 milioane de copii supraponderali îngrijorător fiind creșterea accelerată a numărului acestora în fiecare an cu 400.000.

Întrucât hrana prea bogată în zaharuri și grăsimi nocive iar activitatea fizică este extrem de redusă sau absentă, obezitatea ia amploare generând variate maladii cronice și complicații ale acestora sau ale altor boli deja existente. Cea mai des întâlnită problemă de sănătate determinată de obezitate este diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale și unele forme de cancer.

Fig. 1. – Gradul obezității în lume

În România circa 30% dintre cetățenii țării suferă de obezitate, 20% dintre ei fiind supraponderali, efectivul copiilor supraponderali ajungând la 18% cu o creștere rapidă în ultimii zece ani. Persoanele ușor afectate au vârsta între 15-64 de ani, dintre care bărbații obezi reprezintă 27%, iar femeile au un procentaj de 29%.

În concluzie, este necesară educarea oamenilor cu privire la alegerea alimentelor, modului în care acestea trebuiesc consumate, programul orar de mâncare a anumitor alimente, de asemenea, exercițiile sportive trebuiesc desfășurate zilinic. Astfel, se va reduce stresul asupra organizmului și se va revenii la o formă normală de viată.

În opinia OMS-ului, cauzele principale ale creșterii numărului de persoane obeze este nivelul de cultură, aspectele psihosociale, biochimia, cât și cele neurologice și psihologice.

BIBLIOGRAFIE

Farmacopeea Română, ediția a X-a, Editura Medicală, București, 2002;

Ionescu P. S., Stănescu V., Savopol E., ”Formular farmaceutic” – Editura Medicală, București, 2002;

Manolescu E., Mateescu I, Cruceanu I, Marin ”Produse farmaceutice folosite în practică medicală” – Editura Medicală, București, 2002;

Atkinson B. ” Obezitatea intre a fi și a nu fi ”, Editura Alex-Alex, 2001;

Peretianu D. ” Echilibrul energetic și obezitatea”, Aditura All, 2009;

Duță V. ” Cum să scăpăm de obezitate”, Editura Andreas;

Montignac M. ” Obezitatea la copii. Metode de prevenție și tratament”, Editura Litera, 2010;

Paveliu F. ” Supraponderalitatea și obezitatea”, Editura, Info Media;

Bălcești-Popescu A. ” Boli metabolice la adult și copil – diabetul, obezitatea, subnutritia, guta, ateroscleroza”, Editura Triumf, 2002;

Larocque M. ” Cum sa slabim prin controlul emotiilor. Tratament personalizat contra obezitatii”, Editura Polirom;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate;

http://www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/influenta-factorilor-genetici-si-psihologici-asupra-obezitatii-articol-21705.html;

http://www.gastroenterologia.ro/Cabinet/balon_intragastric.htm;

http://sanatate.bzi.ro/factorii-de-risc-ai-obezitatii-12381;

http://www.obezitate.org/Articole-obezitate/Factorii-de-risc-in-obezitate/factorii-de-risc-in-obezitate.html;

http://www.info-sanatate.ro/articol,40,748,Cifre_ale_obezitatii_in_Romania_si_in_lume.html;

Figura 1.1.1. – http://greenly.ro/greenly.ro//wpcontent/uploads/2012/07/Tipurideobezitate.jpg;

Figura 1.2.1. – http://mirelacalutu.blogspot.ro/p/obezitatea.html;

Figura 1.3.1.1. – http://herghelia.org/wp-content/uploads/2013/07/exercise1.jpg;

Figura 1.3.3.1. – http://www.fetelestiu.ro/sanatate/cum-sa-te-ingrasi-intr-un-mod-sanatos/;

Figura 1.3.4.1. – http://www.altamedicina.com/wp-content/uploads/2012/08/obezitatea-lacopii .jpg;

Figura 1.3.4.2. – http://www.revista-tratamentenaturiste.ro/totar.php?totart&na=Sindromul%20 metabolic%20-%20hipertensiune,%20dislipidemie%20si%20obezitate;

Figura 1.3.4.3. – http://www.reginele.ro/factorii-care-duc-la-obezitate-17498;

Figura 1.3.5.1. – http://timpolis.ro/wp-content/uploads/2015/04/Violenta-domestica.jpg;

Figura 1.3.5.2. – https://farmaciiledona.ro/dona-info/cromul-va-poate-ajuta-in-lupta-cu-obezitatea-I179;

Figura 1.4.7.1. – http://www.alegesaprevii.ro/ce-este-stresul-si-cum-te-afecteaza/;

Figura 1.4.7.2. – http://www.doctorulzilei.ro/drumul-de-la-depresie-la-obezitate/;

Figura 1.4.8.1. – http://unica.md/wp-content/uploads/2015/02/Alimentatie-sanatoasa-pentru-femeile-gravide.jpg;

Figura 1.5.a. – http://www.romedic.ro/obezitate;

Figura 2.1.2.1. – http://adevarul.ro/locale/arad/cum-nu-mai-ingrasi-renuntat-dieta-alimentara-nutritionistii-explica-modalitatile-evita-efectul-yo-yo-1_54f590d6448e03c0fd2d781b/index. html;

Figura 2.1.2.2. – http://www.universdecopil.ro/educatia-alimentara-si-stilul-de-viata.html;

Figura 2.1.6.1. – http://www.gastric-band.ro/gastric-bypass/;

Figura 2.1.6.2. – https://eatingwellafterwls.wordpress.com/2013/11/12/choices-choices/;

Figura 2.1.6.3. – http://www.ohsu.edu/xd/health/services/bariatric-services/planning-your-surgery/choosing-surgery/gastric-sleeve.cfm;

Figura 1.2.6.4. – http://www.mymed.ro/img/chirurgiebariatrica6.jpg;

Figura 1.2.6.5. – http://www.mymed.ro/img/chirurgiebariatrica4.jpg;

Figura 1.2.6.6. – http://www.dirmedical.ro/pagini/chirurgie.php?q=bariatrica;

Figura 3.1.1. – http://adelgazarmasrapido.com/wp-content/uploads/2011/09/pastillasreductil.jpg;

Figura 3.1.2. – http://top100dietpills.com/regenon-review/;

Figura 3.1.3. – http://sfaturi-diete.com/Produse-de-Slabit/39/Pastile-de-Slabit-Xenical/;

Figura 3.2.1. – http://www.fitermanpharma.ro/2012/08/23/obesimed-capsule/;

Figura 3.2.2. – https://sanafarm.ro/media/catalog/product/cache/1/image/650x/040ec09b1e35df1 39433887a97daa66f/4/3/4321-diet-tea-bags.jpg;

Figura 3.2.3. – http://www.shopmania.ro/produse-naturiste-diverse/p-ceai-de-slabit-naturavit-20-doze-68243807;

Figura 3.3.1. – http://www.fitbody.ro/ghidul-pentru-scaderea-in-greutate–sfaturi-si-trucuri.html;

Figura 3.3.2. – http://www.evenimentsibiu.ro/sfaturi-de-viata-sanatoasa-pentru-elevii-din-scolile-judetului/;

Figura 1 http://adevarul.ro/sanatate/medicina/harta-obezitatii-lume-tarile-cei-mai-grasi-prezinta-romania-1_54c289b7448e03c0fde45536/index.html.