Tratamentul Alergiilor

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………….. 4

Capitolul I-Alergiile…………………………………………………………………………….. 5

1.1 Alergia……………………………………………………………………………………….. 5

1.1.1 Tipuri de reactii alergice……………………………………………………………………. 6

1.2 Diagnosticul unei alergii………………………………………………………………………. 7

1.3 Terapia antialergica…………………………………………………………………………… 8

Capitolul II-Tratamentul alergiilor……………………………………………………………….. 9

2.1 Tratamentul tulburarilor alergice……………………………………………………………… 9

2.1.1 Tratamentul specific………………………. …………………………………….………….. 9

2.1.2 Tratamentul nespecific……………………………………………………………………… 10

2.2 Antagonistii fiziologici ai histaminei si altor autacoizi………………………………………. 10

2.2.1 Glucocorticoizi……………………………………………………………………………. . 10

2.2.2 Inhibitoarele degranularii mastocitelor…………………………………………………….. 11

2.3 Histamina si antihistaminicele H1…………………………….……………………………… 11

2.4 Antihistaminice H1 din prima generatie…………………………………………….…..…… 13

2.5 Antihistaminice H1 din a doua generatie …………………………………………………… 16

2.6 Antiasmatice ……………………………………………………………………………..… 23

2.6.1 Astmul bronsic ………………………………………………………………………..….. 23

2.6.2 Bronhodilatatoare adrenomimetice ……………………………………………………..… 27

2.6.3 Bronhodilatatoare parasimpatolitice …………………………………………………..….. 28

2.6.4 Bronhodilatatoare musculotrope ………………………………………………………..… 28

2.6.5 Antileucotriene …………………………………………………………………………….. 28

2.6.5 Corticosteroizi ………………………………………………………………………..…… 29

2.8 Posologie……………………………………………………………………………..….….. 31

2.8 Teofilina…………………………………………………………………………..………… 32

Artrovent……………………………………………………………………………………………..33

Albuterol-Salbutamol……………………………………………………………………….……….34

Hidrogortizon………………………………………………………………………………………..36

2.8 Concluzii………………………………………………………………..………………………38

2..9.Bibliografie……………………………………………………………..………………………39

Introducere

Organismul este in permanenta solicitat de factori ai mediului externi care, intrand in contact permanent cu aparatul sau de aparare, declanseaza reactii de impotrivire a ceea ce este nonpropiu pentru celulele aparatului respectiv, axeasta avand drept rezultat fie o neutralizarea si eliminarea acestora, fie o reactie de hipersensibilitate imunologica,numita reactie imunitara.

Imunologia este stiinta care se ocupa cu studiul raspunsului organismului la actiunea unei substante straine, pe care acesta o recunoaste ca fiind straine. Fenomenele imunologice care intervin in acceptarea sau respingerea unor grefe, apararea antimicrobiana a organismului manifestata prin imunitate activa sau pasiva, procesele alergice sau de autoimunizare.

Prin imunitate se intelege lipsa de rezistenta specifica a unui organism fata de infectia cu un anumit agent patogen.Imunitatea este un fenomen specific, pentru ca organismul reactioneaza imediat la patrunderea unui anumit agent patogen strain(antigen), prin formarea unei substante (anticorp) cu actiune specifica de neutralizarea a agentului patogen sau a substantelor straine, prin unirea antigenului cu anticorpul.

Antigenele sunt substante care, patrunse in organism sunt capabile sa determine-dupa un oare care timp de latenta aparitia anticorpilor, cu care reactioneaza specific. In limbajul de specialitate se mai foloseste si termenul de alergen pentru antigenele care produc de regula reactii generale sau locale zgomotoase si nefavorabile organismului. Reactia antigen-anticorp poate produce cele mai variate si mai grave tulburari generale, acestea constituind fenomene de alergie, de hipersensibilitate.

In unele scazuri, anticorpii pot conduce la o rezistenta marita, iar in altele, la o sensibiliate sporita, mergand chiar pana la hipersensibilitate. Sistemul imunologic poate declansa si o reactie imunologica, indreptata insa impotriva propriilor structure (boli prin autoagresiune, boli autoimune).

Bolile autoimune sunt provocate deci de antigene proprii organismului si se caracterizeaza prin:

– predispozitie genetica: apare in grupuri familiale, la rude apropiate, cel mai frecvent la femei;

– leziuni histologice caracteristice: acumulare de plasmocite si limfocite;

– punerea in evidenta a anticorpilor;

– hiperimunoglobulinemii ;

– raspuns favorabil la imunodepresoare. Si corticoizi

Capitolul I .Alergiile

Alergia

Alergia reprezinta o reactivitate modificata a unui organism, pornind de la cuvantul( grecesc “allos” care inseamna deviere de la starea originala, normala). Alergia consta in diverse simptome provocate printr-un mecanism imunologic ca urmare a expunerii la un alergen bine determinat, avand la baza reactia antigen-anticorp. Reactia alergica cuprinde deci un ansamblu de fenomene datorate introducerii(sensibilizarii) si apoi reintroducerii antigenului.

Alergenii au fost denumiti antigenii care provoaca simptome alergice si care in contact cu un organism stimuleaza productia de anticorpi dar si de celule sensibilizate, conferindu-le calitatea de a fi imunogeni.

Alergenii (antigenii) sunt formati dintr-o parte ( sau mai multe) denumita “determinant antigenic”=epitop, situat la exteriorul moleculei de antigen pentru a fi recunoscut de receptorii celulari, cu rol de a se lega de anticorpi. Are structura complementara cu paratopul – locul de fixare pe molecula de imunoglobulina.

Structural, determinantii antigeni pot fi identici, asemanatori sau deosebiti. Sunt posibile interactiuni intre determinantii antigenici identici ai unor antigene diferite si paratopul unic, ceea c ear explica reactiile de alergie incrucisata. De exemplu nucleul beta-lactam reprezinta determinantul antigenic comun pentru penicilinele naturale, semisintetice si cefalosporine.

Procesul de sensibilizare

Termenul de alergie se aplica la reactiile obtinute odata cu reintroducerea unui alergen la un individ sensibizat dinainte la acesta.

O serie de factori influenteaza procesul de sensibilizare si anume:

-reactivitatea individuala- apare la personae predispuse.

-calea de contact alergen-organism, mai susceptibila fiind pielea, apoi mucoasele aparatului respirator, digestiv, calea injectabila.

-frecventa si intensitatea contactului alergen-organism.

Sensibilizarea poate fi activa, atunci cand apare ca raspuns la o stimulare antigenica, asa cum se intampla in alergie sau injectarea de vaaccinuri, si pasiva care se obtine prin injectarea de ser continand anticorpi.

Elaborarea anticorpilor

Anticorpii sau imunoglobulinele sunt glicoproteine prezente in fractia gama-globulinica a serului

Raspunsul imun specific,declansat de patrunderea in organism a unei macromolecule sau a unei celule straine se caracterizeaza prin aparitia de proteine specifice-anticorpi ce reprezinta produsul de secretie a limfocitelor B si a limfocitelor T-helper(ajutatoare)

IgM intervine ca prim anticorp la patrunderea antigenului in organism(raspuns imunologic primar),cresterea nivelului sau indica o infectie recenta

IgE creste la bolnavii cu reactie alergica de tip 1,fiind anticorpul responsabil de reactiile de hipersensibilitate imediata,fiind secretata in tesutul limfatic de la nivelul suprafetelor care vin in contact cu mediul exterior(epiteliul respirator si digestiv)

Contactul IgE cu un antigen specific provoaca degranularea leucocitelor polimorfonucleare bazofile si mastocitelor care elimina un numar mare de mediatori ca histamine,serotonina,PAF,leucotriene,prostaglandine(PGD2).

Reactia Antigen – anticorp

Reactia Antigen – anticorp are loc in situatia cand un organism sensibilizat (purtator de anticorpi)vine din nou in contact cu antigenul ,intr-o cantitate suficienta pentru a o declansa

Aceasta reactie determina eliberarea de anticorpi,hepartina,acetilcolina,protease,hidrolaze.

In marea lor majoritate alergenii sunt factori exteriori organismului,elemente din mediul extern si sunt grupati dupa calea de partundere astfel:

-Pneumoalergeni(polen,fungi atmosferici,praf de casa,de origine animala,pasari,etc);

-Alergeni alimentari si digestive(albusul de ou,lapte de vaca,capsuni,fragi,etc);

-Alergeni de insecte(veninul de insecte);

-Alergeni medicamentosi(antibiotice beta-lactamice,insulina,protamina,substante radiologice de contrast,etc);

-Alergeni chimici(profesionali sau nu)

Tipuri de reactii alergice

Se descriu patru tipuri de reactii alergice,care au la baza o stare de hipersensibilizare:tip I,tip II,tip III,tip IV.Cele patru tipuri de sensibilizare pot fi foarte diferite unul de altul,alteori mai multe tipuri pot fi intricate in acelasi sindrom sau proces.

›Tipul I,denumit si hipersensibilizare imediata este initiat de alergeni(sau antigen)fiind dependent de IgE.Cuplarea alergenilor cu IgE care acopera suprafata unor celule ca:mastocite,bazofile,antreneaza pornirea mecanismului celular si eliberarea mediatorilor anafilaxiei,preformati ca:histamine,factorul chemotactic al eozinofilului,altii sunt neoformati ca:leucotrienele LTB4,LTC4,LTD4,LTE4,factorul de agregare plachetara,prostaglandina PGD2.

Printre bolile recunoscute ca apartinand tipului I citam:socul anafilactic,urticaria,rinita si conjunctivita alergica,astmul bronsic allergic,edemul quincke,dermita atopica,pruritul.

›Tipul II-reactia citotoxica sau citolitica.Haptena se combina cu o proteina constitutive a celulei.

Anticorpii liberi,circulanti de tip IgG si IgM sunt specifici pentru anumite structuri din celula agresionata si care se comporta ca antigene(A1) dand reactii de antigen-anticorp.

Agresivitatea anticorpilor pentru antigen depinde de potenta lui de a fixa complementul seric(reactie A-a-C)si de a-l activa cu formare de anafilatoxine cu rol distructiv pe celulele pe care s-a fixat(hematii,trombocite,leucocite,celule din diverse tesuturi).

Tipul II se asociaza cu tipul III in nefrite,boala serului,astmul bronsic,unele alergii medicamentoase.

Tipul II se asociaza cu tipul IV in fenomenul rejectiei de grefa,tiroidita,orhita acuta.

›Tipul III.Leziunile tisulare se dezvolta datorita complexelor antigen-anticorp circulante capabile sa actioneze complementul in peretele vaselor si tesuturile perivasculare.Participa IgG si IgM –anticorpi solubili si usor exces de antigene,realizand complexele antigen-anticorp,asa cum se intampla in boala serului,unde complexele imune se depun in rinichi ,inima,vase sanguine,articulatii,splina,unde poate apare distrugere vasculara si necroza.

Interventia complementului,mastocitelor,bazofilelor si aplachetelor prin secretia de amine vasoactive explica faptul ca administrarea de antihistaminice si metisergid ca tratament preventive si curative reduce depunerea de complexe imune.

Sindromul de tip “boala serului”postmedicamentos se intalneste dupa:penicilina,PAS,streptomicina.

Medicamentul se combina printr-o legatura stabila covalenta cu o proteina,inainte de a devenii antigenic.Sindromul clinic este evidentiat dupa 1-3 saptamani de la inceputul tratamentului si poate dura chiar dupa intreruperea lui inca 2 saptamani,manifestat prin urticarie,febra,astm,edem articular,etc;

Tipul III de reactii alergice se intalneste deci in alergia medicamentoasa,alveolite,astm.

›Tipul IV-denumita si reactie de sensibilizare mediate celular sau intarziata deoarece apare tardiv dupa actiunea agresorului(A)si pentru ca induce un flux mare celular de limfocite sensibilizate se elibereaza limfokine.Limfokinele sunt substante solubile ce au proprietatea de a atrage alte celule imflamatorii in zona de agresiune:macrofage,neutrofile,eosinofile.Infiltratia celulara da aspectul de imflamatie a zonei.

Acestui tip de reactie intarziata,ca forme clinice,ii apartin tuberculoza,fenomenul de rejectie de grefa,dermatitele de contact.

In tratamentul tipului IV imunologic se administreaza citostatice pentru reducerea numarului de limfocite(Ciclosporina A,Ciclofosfamida)si corticoizi pentru rolul lor de reducere a activitatii macrofagelor si antiinflamator.

Diagnosticul unei alergii

Anamneza este baza diagnosticului. Se interogheaza bolnavul asupra specoficului

tulburarilor, daca sunt sezoniere , daca apar acasa, in legatura cu substantele sau animalele ( caini,pisici,etc.) cu care vine in contact.

– Indexul leucopenic consta in numarul leucocitelor inainte de ingerarea alergenului banuit (bolnavul fiind pe nemancate) si apoi de mai multe ori in urmatoarea ora ; diminuarea numarului leucocitelor cu 1000 ar indica o sensibilizare.

– Testele cutanate ( cutireactia si intradermoreactia) sunt utile in decelarea alergenelor de contact, inhalate, micotice si bacteriene. Sunt mai putin folositoare in alergiile alimentare. Pot sa apara reactii immediate (dupa 10-30 de minute apare o papula urticariana) sau tardive ( dupa1-4 zile se iveste o papula eritematoasa, fara reactie urticariana). Pentru diagnosticarea alergiilor alimentare se porneste fie de la alimentele consumate de bolnav- administrandu-se o puternica doza din alergenul banuit, fie de la un regim simplu alcatuit din alimente mai putin alergizante( legume, orez), adaugandu-se la fiecare doua zile un nou aliment, pana ce apar fenomenele alergice.

Terapia antialergica

Terapia Antialergica implica:

– profilaxia tulburarilor prin evitarea contactului cu alergenul sensibilizant ( polen,praf de camera, etc.), igienizarea camerei in care locuieste bolnavul ( aerisire cu fereastra deschisa, aspirare cu aspiratorul, curatire cu carpa curate si umeda, in toata camera inclusiv pereti). Se recomanda parasirea zonei respective cca o luna si jumatate pe an.

– desensibilizarea (hiposensibilizarea) reprezinta unul din tratamentele de baza care consta in injectarea subcutanata a bolnavului, a antigenului, in doze progresiv crescande. Se produc astfel anticorpi circulanti (anticorpi blocati) care neutralizeaza antigenul ce patrunde apoi in organism, evitand astfel contactul cu anticorpul fixat pe celule.

Hiposensibilizarea specifica are valoare mare in astmul bronsic si febra de fan. Actioneaza prin producerea de anticorpi blocati, scaderea eliberarii de histamina si reducerea de Ig.E.( imunoglobulina E) . Poate fi utila si in rinita prin praf de camera si polinoza. Hiposenzibilizarea la polenul alergizant, se face prin injectarea in doze crescande de extracte de polen. Dupa aceeasi metoda se poate actiona si cu extracte de fungi, sau de praf de camera ( situatie in care problema este mai complicata).

– tratamentul cu cromoligat de sodiu, poate aduce uneori beneficii importante.

Se administreaza cca 6 saptamani, 10mg de cromoligat (Intal,Lomudal).

Metoda este utila si in astmul bronsic.

-antihistaminicele de sinteza- antagonisti ai histaminei- actioneaza in special impotriva efectelor histaminei la nivelul muschilor netezi si impotriva permeabilitatii membrane celulare effect al histaminei.Dintre numeroasele preparate existente prezentam:Benadry(50mg doza la adult),Clorfenoxamin(50mg la adult),Pribenzamin(50mg),Neo-Antergan(25-50mg),Tavegly(pirolidina),Diametanfenergan(25-50mg),Tacarly(8mg),Feniramina(50mg x 2),Periactin,Peritol(4mg),Actidil(2,5mg),Atarax(25mg).

Prin aceasta metoda se obtin rezultate bune in rinita aperiodica,febra de fan, urticaria si edemul angioneurotic precum si in unele reactii alergice postmedicamentoase.

Se obtin rezultate slabe in astmul bronsic, dermatitele medicamentoase,edeme alergice,etc.

– corticoterapia, actioneaza antialergic, prin efectul sau antiinlfamator si antihistaminic.

Unii autori o prefera hiposensibilizarii specifice. Se administreaza Metilprednisolon acetate(Depo Medrol 40-80mg la 30-45 zile),Volon-A40 si diprophos, comprimate de betametazona (glucocorticoid de sinteza) 0,5 mg, fiole de 1 ml (4 mg solutie), intravenous, intramuscular sau intraarticular.

Durata de actiune este de 30-45 zile. Sunt utile si preparatele cortizonice cu actiune locala (hidrocortizon,dexametazon etc) . Corticoterapia este utila in toate bolile alergice:-

-astmul bronsic in special in starile de rau astmatic,

-boala serului,-

-unele alergii medicamentoase.

-Reactiile alergice la medicamente sunt stari morbide frecvente si se intalnesc mai des dupa administrare de penicilina, aspirina, piramidon etc.

Hiposensibilizarea specifica este utila doar in reactiile dupa penicilina, iar procentul comporta riscuri mai mari

-Tratamentul socului anafilactic se face cu medicatie antisoc:a drenalina 0,3 ml solutie 1‰im., repetata dupa 30 minute, corticoizi in doza mari, sub forma de hemisuccinat de hidrocortizon, 200mg in perfuzie. Antihistaminicele de sinteza si oxigenoterapia sunt discutabile ca valoare.

Capitolul II.Tratamentul alergiilor

Tratamentul tulburarilor alergice

Terapia antialergica are la baza cateva principii generale:

-eliminarea alergenului pe cat posibil;

-masuri de igiena ca:pastrarea curateniei pentru diminuarea acarienilor,a parului de animale de casa,etc.

-tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specifica cu alergen,cunoscuta initial ca desensibilizare specifica(hiposensibilizare);

-tratamentul nespecific in bolile alergice vizeaza combaterea modificarilor fiziopatologice prin mijloace care actioneaza patogenic sau simptomatic reducand astfel sau prevenind manifestarile clinice.

Tratamentul specific

Imunoterapia specifica (ITS) presupune identificarea alergenului si consta in administrarea la bolnavul alergic in doze crescute a unui extract alergenic in scopul obisnuirii (tolerarii)de catre organism a alergenului cauzator de boala.Desensibilizarea specifica se face prin injectarea subcutanata a alergenului cu cresterea lent progresiva a dozelor pana la obtinerea unei doze de intretinere.Se mai pot administra oral si sublingual,avand la baza stimularea antigenica a limfocitelor din sistemul imun local.

Ca mecanism de actiune s-a postulat ideea inducerii de catre extractele alergenice a aparitiei unor”anticorpi blocanti”,evidentiati a fi anticorpii de izotip IgG4,capabili sa blocheze alergenul inainte ca acesta sa se uneasca cu anticorpii fixati in tesuturi.

Se impune o standardizare a extractelor alergenice,preocupare intrata in ultimile doua decenii sub controlul unor comitete internationale de experti.

Datorita duratei lungi de tratament – minimum 2-3 ani – se pune problema conservarii extractelor alergenice astfel:

-extractele apoase se conserva 2-3 ani de la producere si 12 luni dupa prepararea diferitelor dilutii;

-extractele depot-5 ani in stare liofilizata si 3 -18 luni dupa obtinerea unor dilutii intermediare;

-se pastreaza la fridgider la 4-8 grade Celsius,evitandu-se inghetarea solutiilor.

Initiereea ITS se face de catre medical specialist alergolog in colaborare cu un serviciu ATI,fiind dotat cu trusa antisoc anafilactic(adrenalina,corticoizi injectabili,antihistaminice injectabile,solutii perfuzabile,flacoane cu aerosoli de beta-2-adrenergice,aminofilina,garou,etc).

Manifestarile clinice care beneficiaza de ITS sunt cele respiratorii(rinita,astmul),oculoconjunctivitele,urticaria,alergia la veninul de insecte.se foloseste foarte rar in alergia medicamentoasa.

Tratamentul homeopathic poate reprezenta o alternativa la tratamentul obisnuit alergologic sau o completare la acesta.Homeopatia ofera avantajul reducerii folosirii medicamentelor cu risc (corticoterapie)cu o terapie mai “blanda”.

Homeopatia asigura o stricta individalizare a terapeuticii –obiectiv al homeopatiei prin administrarea unor dilutii foarte mari ,deci cantitati infinitezimale de substanta.

Influenta factorilor cauzali se face prin utilizarea unor dilutii homeopatice a alergenilor responsabili sau banuiti de producerea sensibilizarii pacientului.

Tratamentul nespecific

Terapia nespecifica a bolilor alergice sau cu componenta alergica cuprinde o serie de grupe de medicamente care influenteaza eliberarea si fixarea mediatorilor dintre care amintim:

– antihistaminice

– antiserotoninice

– adrenalina( antagonist fiziologic al histaminei)

– corticosteroizi

– inhibitorii degranularii mastocitare

– imunodepresive

– psihotrope

Utilizarea acestor clase de medicamente reprezinta o alternativa extrem de viabila, avantajoasa prin efectele favorabile si extrem de constante in terapia antialergica.

Antagonistii fiziologici ai histaminei si altor autacoizi

Antagonistii fiziologici ai histaminei si altor autacoizi se folosesc in tratamentul reactiilor alergice de tip I. Adrenalina este indispensabila, salvatoare in socul anafilactic si pentru combaterea crizelor de astm bronsic. Se administreaza s.c. 1 mg (o fiola de adrenalina 1 la mie) pentru adult si copil o patrime.

Glucocorticoizi

Introducerea corticosteroizilor in practica medicala a reprezentat o revolutie in tratamentul bolilor alergice.

Au dat rezultate favorabile in toate formele de astm in afara de astmul de efort. Se folosesc in tratamentul nespecific corticoizi de sinteza( prednison, metilprednisolon, triamcinolon, dexametazona, betametazona, parametazona) administrati pe cale generala( orala, injectabila) si cei cu actiune prelungita- retard ( metilprednisolon acetate, triamcinolon acetonid).

Tratamentul cu corticosteroizi are urmatoarele efecte:

– antiinflamator, antilimfokinic;

– antialergic( scad fixarea anticorpilor IgE, inhiba eliberarea de mediatori chimici);

– creste sensibilitatea receptorilor beta la bronhodilatatoarele beta adrenergice;

– stimuleaza adenilatciclaza si producerea de AMPc;

– inhiba actiunea bronhoconstrictoare a prostagrandinelor.

Din nefericire, o administrare prelungita, peste 20-30 zile, induce efecte secundare negative ca:

– reduce rezistenta la infectii;

– efecte adverse digestive( hiperaciditate, ulcer);

– osteoporoza;

– hipo- sau hipercorticism;

– accentueaza hipertensiunea arteriala;

– provoaca tulburari psihice sau le decompenseaza pe cele existente;

– determina diabetul cortizonic sau decompenseaza diabetul preexistent;

– produce leziuni oftalmice;

– induce corticodependenta.

Indicatiile indiscutabile ale corticoterapiei sunt:

– status astmaticus( starea de rau asthmatic);

– socul anafilactic;

– edemul angioneurotic Quincke;

– boala serului;

– dermatite alergice severe;

– reactii vasculare alergice acute;

– boli cu componenta imunologica( colagenoze, alveoliteintrinseci).

In astm se administreaza 14-20 zile si se incepe cu 30-60 mg predninson/ zi, scaderea dozei se face in 15-30 zile. Doza pe zi se administreaza dimineata, iar daca este prezenta dispneea nocturna se imparte in doua. In urgentele asmatice se administreaza hidrocortizon hemisuccinat 250 mg pana la o doza totala de 1-2 g/zi si se mentine tratamentul 6-7 zile.

Introdecerea preparatelor cortizonice cu administrare locala ( inhalatorie, sub forma de aerosoli dozati sau pulberi de aspirat, colir, creme, gel, unguent) a redus la minim efectele secundare.

Preparatele cortizonice inhalate au un effect antiinflamator remarcabil( cresc AMPc la locul de contact, inhiba eliberarea de histamine), scade vascozitatea secretiei bronsice, nu determina efecte secundare sistemice ci doar locale.

Inhibitoarele degranularii mastocitelor

Blocarea eliberarii de histamina s-a realizat prin descoperirea efectului frenator asupra degranularii mastocitului (continator de histamine si alti mediatori) a cromoglicatului de sodiu. Cromoglicatul de sodiu stabilizeaza membrana bazofilului si mastocitului prin impiedicarea patrunderii intracelulare a calciului, necesar degranularii si astfel inhiba eliberarea medialorilor bronhospastici.

Are un efect preventive in aparitia manifestarilor clinice din rinitele sezoniere, astmul bronsic, conjuctivitele alergice. Este eficace preventive si in astmul de efort, frig, cazuri in care nu participa un mecanism imunologic, la fel ca si nedocromilul sodic. Se foloseste pentru profilaxia de durata a crizelor, in astmul bronsic allergic.

Ambele produse administrate local ( inhalator, conjuctival) inhiba eliberarea sau sinteza mediatorilor celulari care favorizeaza inflamatia si bronhoconstrictia.

Un alt produs antiasmatic si antianafilactic este ketotifenul; are actiune antihistaminica, blocand receptorii h1, eliberarea de mediatori celulari; inhiba acumularea de eozinofile determinate de PAF, eliberarea SRS-A, histaminei. Se indica in rinitele sezoniere si astm.

Histamina si antihistaminicele H1

Histamina

Histamina este considerata unul din cei mai importanti mediatori ai alergiei si inflamatiei, dar functioneaza si ca un neurotransmitator. E o molecula hidrofila, larg distribuita in regnul animal, veninuri, bacterii, plante(urzica).

Sinteza, depozitare, metabolizare

Cea mai mare cantitate de histamina este sub forma legata, biologic inactiva preformata si depozitata in granulele citoplasmatice ale mastocitelor in tesuturi si ale bazofilelor in sange.

Mastocitele sunt abundente indeosebi in organele de soc, implicate in bolile alergice ca: piele, mucoasa tractului respirator superior si inferior, mucoasa gastro-intestinala. Cresteri plasmatice sau tisulare ale histaminei s-au gasit in urticarie, anafilaxie, bronhospasm natural si provocat, mastocitoza. Histamina urinara creste in mastocitoza, boli alergice, sindrom Zollinger-Ellison, ocazional in sarcina.

Antihistaminice H1(Antagonisti de receptori H1)

Antihistaminicele H1, primele descoperite, se utilizeaza in unele alergii de tip I, avand capacitatea de a impiedica efectele histaminei.

Clasificarea antihistaminicelor H1 in functie de structura chimica:

– Etilendiamine:cloropiramina, mepiramina, antazolin;

– Etanolamine: clorfenoxamina, clemastina, bromazin;

– Aichilamine: feniramina, clorfeniramina;

– Fenotiazine: prometazina, alimemazina, oxomemazina, mequitazina;

– Piperazine: meclozin, cetirizin, levocetirizina;

– Piperidine: tenalidin;

– Alte structuri: bamipin, astemizol, terfenadina, loratadina, azelastin, ebastin, mizolastina, fexofenadina, desloratadina, ciproheptadina, ketotifen.

Antagonistii H1 sunt bine absorbiti din tractul gastro-intestinal. Dupa administrare orala, picul plasmatic este atins in 2-3 ore si efectul dureaza uzual 4-6 ore, ceea ce impune administrarea a 3-4 doze/ zi.

Efecte corelate cu blocada receptorilor H1

Antihistaminicele H1 ofera o protectie partiala in reactiile alergice de tip I, impiedica permeabilizarea capilarelor si formarea edemului. Suprima pruritul.

Terfenadina, cetirizina si loratadina scad expresia moleculei de adeziune intracelulara-1 in celulele din secretiile conjuctivale sau nazale in timpul provocarii alergice.

Efecte necorelate cu blocada receptorilor H1

Antagonistii H1 mai vechi poseda efecte farmacologice care nu sunt cauzate de blocarea actiunilor histaminei. Din cauza asemanarii lor structurale cu structura unor medicamente( anticolinergice si anestezice locale), antihistaminicele H1 poseda urmatoarele actiuni:

– Actiuni anticolinergice- multi antagonisti H1 blocheaza receptorii muscarinici colinergici intr-o maniera dependent de doza. Cele mai comune efecte secundare anticolinergice constau in uscaciunea gurii si mucoaselor nasului si gatului- un beneficiu in rinoreea nonalergica, dar poate cauza si retentie urinara si tulburari de vedere. Aceste efecte anticolinergice ar explica eficacitatea unor antagonisti H1 in suprimarea simptomelor parkinsoniene datorate unor medicamente anti psihotice.

– Anestezie locala- unii antagonisti H1 au efect anestezic local, stabilizand membranele excitabile prin blocarea canalelor de sodiu ca si procaina si lidocaina. Sunt si analgezice, sugerand astfel implicarea cailor centrale histaminergice in nociceptie.

-Sedarea- majoritatea antihistaminicelor din prima generatie au efect sedativ, ceea ce face ca unele din ele: difenhidramina, prometazina sa fie utilizate pentru favorizarea aparitiei somnului, fiind numite si antihistaminice de noapte. Ele potenteaza efectul deprimant central al bauturilor alcoolice, tranchilizantelor. La doze terapeutice pot produce oboseala, ameteala, incoordonare, incapacitate de concentrare, somnolenta nu se recomanda in timpul zilei, la soferi, la cei ce manipuleaza masini.

Antagonistii H1 din generatia a-2-a ( astemizol, terfenadina, loratadina, cetirizina ) nu traverseaza bariera hematoencefalica, fiind slab lipofile, nu sunt sedative, beneficiu d.p.d.v therapeutic.

– Actiunea antivomitiva- unii antagonisti H1 ( difenhidramina, prometazina ) previn raul de miscare, dar sunt putin eficace curativ, intr-o situatie deja prezenta. Au si actiune antivomitiva deoarece receptorii H1 sunt implicati in patogenia raului de miscare, a vomei. Deoarece scopolamina este cel mai potrivit medicament in prevenirea raului de miscare, este posibil ca proprietatile lor anticolinergice sa fie responsabile de acest efect.

Farmacoterapie si farmacografie

Indicatii terapeutice ale antihistaminicelor H1 :

– Antihistaminicele H1 se utilizeaza pentru a preveni sau trata simptomele reactiilor alergice din rinitele si conjuctivitele alergice din cadrul febrei de fan, polinozei, situatii cand rinoreea, lacrimarea, pruritul ocular dispar si se atenueaza tusea si stranutul.

– In astmul bronsic au efecte benefice limitate si nu se recomanda ca terapie unica.

– In dermatozele alergice, indeosebi in urticaria acuta controleaza pruritul, fiind eficace in dermatita atopica si de contact ( desi corticosteroizii topici sunt mai valorosi ). Mai sunt indicate in intepaturi de insecte, la atingerea unor plante, in fenomenele histaminice provocate de medicamentele histamino-eliberatoare.

– In prevenirea raului de miscare, medicamentele trebuie administrate cu 1 ora inainte de a se produce.

Antihistaminice H1 din prima generatie

Au in majoritate efect sedative, antialergic cu durata scurta de actiune. Exista putine informatii de farmacocinetica clinica deoarece ele au fost introduse in terapie acum 40-50 ani cand nu se cereau astfel de studii inainte de a fi promovat un medicament.

CLORFENIRAMINA

Este prototipul alchilaminelor, unul dintre cele mai potente antihistaminice, cu durata de actiune de 4-6 ore. Are efect sedative moderat ce persista a doua zi, dupa administrare in seara precedenta. Adulti- 4-8 mg , copii- 0,35 mg/ kg in 24 ore.

CLORFENOXAMINA

Are actiune antihistaminica de 3-6 ore, efecte sedative marcate, miorelaxant central, antiparkinsonian.

Contraindicat in glaucoma, adenoma de prostate, conducatori auto. Se vor evita bauturile alcoolice si asocierea cu alte deprimante centrale. Doze recomandate 20-40 mg de 2-3 ori pe zi.

CLOROPIRAMINA

Are actiune antihistaminica cu durata de 4-6 ore si actiune sedative relativ redusa. Doze recomandate 25 mg de 3 ori pe zi.

CLEMASTINA

Are potenta mare, efect prelungit ( 8-12 ore ), cu efecte sedativerelativ reduse. Anticolinergic, antivomitiv active.

Se administreaza oral cate 1 mg de 2 ori pe zi in: rinite alergice, urticarie, boala serului, eczema, edem Quincke, prurit, mai ales dupa administrarea injectabila poate produce ameteli, hiposalivatie, somnolenta.

PROMETAZINA

Este un derivat de fenotiazina, ca si mequitazina, trimeprazina, methdilazina. Are actiune antihistaminica de lunga durata ( 8-12 ore ). Trece prin bariera hemato-encefalica si prin placenta. Prezinta efecte sedativ-hipnotice importante, anticolinergice, analgezice, anestezice locale.

Se administreaza in afectiunile alergice cate 1 drajeu a 25 mg seara la culcare, sau la nevoie 2-3 pe zi. Se poate folosi ca medicatie preanestezica in doza de 50 mg intramuscular sau in insomnie, anxietate cate 25-30 mg p.o.

Pentru combaterea raului de miscare se administreaza 25 mg p.o. inaintea calatoriei si la nevoie pe parcursul acesteia la intervale de 6-12 ore. Ca antivomitiv se poate da oral sau intramuscular

KETOTIFEN-ZADITEN

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ZADITEN 0,25 mg/ml, picături oftalmice soluție, în recipient unidoză.

COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

 Zaditen 0,25 mg/ml, picături oftalmice soluție, în recipient unidoză.

Un mililitru picături oftalmice soluție conține 0,250 mg ketotifen sub formă de ketotifen fumarat 0,345 mg.

Fiecare picătură oftalmică conține 8,5 micrograme de ketotifen fumarat.

FORMA FARMACEUTICĂ

 Zaditen 0,25 mg/ml, picături oftalmice soluție, în recipient unidoză.

Soluție apoasă, limpede și incoloră până la slab gălbuie.

Doze și mod de administrare

Adulți, vârstnici și copii (vârsta 3 ani și peste): doza recomandată este de o picătură oftalmică Zaditen instilată în sacul conjunctival de două ori pe zi. Conținutul unui recipient unidoză este suficient pentru o administrare în ambii ochi.Conținutul și recipientul sunt sterile până în momentul în care sistemul de închidere original este rupt. Pentru a evita contaminarea, nu atingeți vârful picurătorului de suprafețele învecinate.

Contraindicații

Hipersensibilitate la ketotifen sau la oricare dintre excipienți.

Interacțiunile cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

 Dacă Zaditen este administrat concomitent cu alte medicamente oftalmice, între administrările celor două medicamente trebuie să fie un interval de cel puțin 5 minute.Utilizarea formelor farmaceutice cu administrare orală ce conțin ketotifen, poate potența efectul deprimantelor SNC, antihistaminicelor și alcoolului etilic.Deși acest lucru nu a fost observat în cazul Zaditen picături oftalmice, soluție, posibilitatea apariției acestor efecte nu poate fi exclusă.

Sarcina și alăptarea

Nu există date suficiente privind utilizarea ketotifenului, picături oftalmice, la femeile însărcinate. Studiile pe animale cu doze orale toxice materne au demonstrat creșterea mortalității prenatale și postnatale, dar nu au evidențiat teratogenitate. Concentrațiile sistemice după administrarea oftalmică sunt cu mult mai mici decât după administrare orală. Trebuie recomandată prudență în cadrul prescrierii la femeile însărcinate.Deși datele obținute pe animale, după administrare orală, demonstrează excreția în laptele matern, este puțin probabil ca administrarea topică să conducă la cantități detectabile în laptele matern.Zaditen, picături oftalmice, soluție poate fi utilizat în timpul alăptării.

Are efecte asupra capacității de a conduce vehicule și utilaje

Orice pacient care prezintă încețoșarea vederii sau somnolență nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Reacții adverse

Reacții adverse frecvente: iritare oculară, durere oculară, keratită punctiformă.Reacții adverse mai puțin frecvente: încețoșarea vederii (în timpul instilării), ochi uscat, afecțiuni ale pleoapei, conjunctivită, fotofobie, hemoragie conjunctivală,tulburari ale sistemului nervos.

Reacții adverse mai puțin frecvente: cefalee,somnolenta,eruptii cutanate tranzitorii,eczema,urticarie,gura uscata,hipersensibilitate,etc;

Antihistaminice H1 din generatia a doua

Aceste antihistaminice s-au dezvoltat in ultimii 15 ani si au avantajul ca sunt lipsite de efecte sedative si anticolinergice. Au actiune rapida, de lunga durata, cel putin 24 ore, deci se administreaza o data /zi.

ASTEMIZOL

Fcin.:

Bine absorbit pe cale orala, picul sau plasmatic este atins la 2,2 ore cand se administreaza odata cu alimentele, cu 1 ora mai tarziu decat daca s-ar administra pe stomacul gol.

Administrarea prompta de 25 g carbine activat previne absorbtia astemizolului din tractul gastro-intestinal in cazul unei supradozari. Dupa o doza unica de 30 mg de astemizol, T1/2 prin eliminare a astemizolului nemetabolizat este de 1,1 zile iar T1/2 terminal al DMA este de 9,5 zile.

Eritromicina si ketoconazol, inhibitori semnificativi in vitro a CYP3A4 pot creste concentratiile plasmatice de astemizol sau metaboliti, care pot avea semnificatia clinica.

Ftox.:

Ocazional s-au observat efecte secundare cardiace ca torsada varfurilor. Receptorii H2 din miocardul atrial si ventricular mediaza efectul inotrop pozitiv si vasodilatatia arterelor coronare, iar efectul conotrop pozitiv apare prin mecanism combinat H1 si H2.

Fgraf.:

Se administreaza 10 mg pe zi in tratamentul rinitelor si conjuctivitelor alergice, urticarie cronica.

TERFENADINA

Fcin.:

Se absoarbe rapid dupa administrarea orala cu tablete sau suspensie, nefiind afectata de alimente. Potentiale interactiuni medicamentoase se pot produce cand terfenadina este coadministrata cu antibiotice macrolide ca: eritromicina, claritromicina, cu antifungice imidazolice ca: itraconazol, ketoconazol.

Cand se asociaza cu un inhibitor citocrom P450, terfenadina parentala se acumuleaza in ser si tesutul cardiac si poate provoca o prelungire a intervalului QT,cu distritmie ventriculara ca torsada varfurilor.

Inhibitorii semnificativi in vitro a CYP3A4 sunt eritromicina,ketoconazol,cimetidina,ranitidine si naringenina-flavonoida predominanta din sucul de grapefruit(240ml la fiecare 12 ore).

Asocierea acestor inhibitori cu terfenadina ii creste concentratia serica ceea ce poate contribuii la aparitia unor aritmii ventriculare caracteristice-torsada varfurilor la un procentaj foarte mic de pacienti cu boli hepatice.

Fter. si Fgraf.:

Se recomanda cate 60 mg la 12 ore sau 120 mg la 24 de ore in rinite alergice,urticarie,dermite alergice cand surprima prompt simptomele induse de histamina sau alergen.

O singura doza de 60 sau 120 mg este semnificativ mai eficace comparative cu o singura doza de astemizol-4 mg,loratadina 10 mg,clorfeniramina-4 mg,dar mai putin eficace decat 10 mg cetirizina.

Ftox.:

Este lipsita de efecte sedative si anticolinergice la dozele terapeutice uzuale.La doza de 240 mg,dar nu la 120 sau 60 mg s-a raportat o semnificativa slabire a performantelor soferilor.

Daca doza este destul de mare,se poate produce sedare la terfenadina,loratadina,cetirizina.

CETIRIZINA

Fcin.:

Se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal,picul plasmatic este atins la o ora,ingestia de alimente nu influenteaza marimea absorbtiei,dar poate scadea viteza absorbtiei.Se leaga de proteinele plasmatice 93%.Se matabolizeaza putin,ea fiind metabolitul carboxilat al hidroxizinei.T1/2 terminal este 7-11 ore dupa o doza de 10 mg la adulti sanatosi.T1/2 creste la subiectii cu disfunctie renala.

Fter. si Fgraf.:

Se recomanda 5-10 mg o data pe zi in rinita alergica,urticaria cronica idiopatica,intepaturi de tantari,astm moderat.

LORATADINA

Fcin.:

Este bine absorbita oral,cu un pic plasmatic dupa 1-1,5 ore de la ingestie.Are un volum de distributie mare,119L/KG.Este aproximativ 98% legata de proteinele plasmatice.Eliminarea loratadinei nu este semnificativ scazuta la subiectii cu lezare renala,desii o dublare a ariei de sub curba a metabolitului se produce la cei care au clearance-ul creatininei mai mic de 1,8 L/ora(30ml/minut).

Ca si terfenadina,loratadina este metabolizata de citocrom P450CYP3A4,dar in prezenta inhibitorilor CYP3A4 poate fi metabolizata de izoenzima citocrom P450CYP2D4.

Fter. si Fgraf.:

Se administreaza 10mg o data pe zi in rinita sezoniera,alergica,dermatoze alergice.

Ftox.:

Loratadina nu are efect sedativ,nu potentieaza efectele alcoolului asupra performantelor soferilor,nu afecteaza capacitatea unor piloti de a face fata unor teste sofisticate de simulare a unui zbor.

CLARITINE

Claritine face parte din clasa de medicamente cunoscute ca antihistaminice.

Antihistaminicele duce la reducerea simptomelor alergiei si împiedicâ efectele unei substanțe numite histamină, care este produsă în corp.

Claritine diminueaza simptomele asociate rinitei alergice , cum ar fi strănutul, hipersecreția sau mâncărimea la nivelul nasului, usturimea sau mâncărimea la nivelul ochilor.

Claritine poate fi, de asemenea, folosit pentru reducerea simptomelor de urticarie (mâncărime, roșeață, precum și numărul și dimensiunile erupțiilor de pe piele).

Ameliorarea acestor simptome se menține întreaga zi și vă ajută să vă reluați activitățile zilnice obișnuite și să dormiți.

Folosirea Claritine împreună cu alimente și băuturi

Claritine poate fi folosit cu sau fără alimente.

Sarcina și alăptarea

La gravide nu este recomandată administrarea Claritine.

Dacă alăptați nu se recomandată folosirea Claritine. Loratadina este excretată în laptele matern.

In conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor

La doza recomandată de Claritine nu sa observat ca acesta sar determina somnolență sau scăderea vitezei de reacție. .

Copii cu vârsta peste 12 ani si adulti:

Se recomandai un comprimat o dată pe zi cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente.

Copiiilor cu vârsta între 2 și 12 ani dozarea se face în funcție de greutatea corporală.

Posibile Reacții adverse :

Ca mai toate medicamentele, Claritine poate provoca reacții adverse, insa acestea nu apar la toate persoanele.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate la copii cu vârste între 2 și 12 ani sunt: durerile de cap, nervozitatea și oboseala. Cele mai frecvente reacții adverse intalnite la adulți și adolescenți sunt: somnolență, dureri de cap, creșterea poftei de mâncare și tulburări ale somnului.

După intrarea pe piață a Claritine au fost raportate foarte rar cazuri de reacție alergică severă, amețeli, bătăi ale inimii neregulate sau rapide, greață, uscăciune a gurii, indigestie, probleme ale ficatului, căderea părului, erupții trecătoare pe piele și oboseală.

AERIUS

Aerius este un medicament antialergic, .

Aerius amelioreaza simptomele asociate rinitei alergice , cum ar fi stranutul, secretia abundenta sau senzatia de mancarime nazala, senzatia de mancarime la nivelul palatului, precum si senzatia de mancarime si inrosirea ochilor sau lacrimarea.
Aerius este utilizat, si pentru ameliorarea simptomelor asociate urticariei idiopatice cronice, cum ar fi senzatia de mancarime .
Aerius este indicat adultilor si adolescentilor de peste 12 ani .

Contraindicatii

Nu lse administreaza Aerius daca sunteti alergic (hipersensibil) la desloratadina, si la oricare dintre celelalte componente ale Aerius sau la loratadina.

Administrare: Adultilor si adolescentilor cu varsta de peste 12 ani se recomanda un comprimat o data pe zi.

Compozitie

Substanta activa – Desloratadina 5 mg.
Celelalte componente sunt hidrogenofosfat de calciu dihidrat, talc,celuloza microcristalina, amidon de porumb.

Reactii adverse

Ca toate celelalte medicamente si Aerius poate provoca reactii adverse. La adulti, reactiile adverse sunt similare cu a celor produse de un comprimat care contine zahar. Cu toate acestea, uscaciunea guri, oboseala si durerea de cap au fost raportate mai frecvent decat in cazul administrarii unui comprimat care contine zahar.

Supradozaj
Se administreaza Aerius numai in dozele prescrise de medic. Nu se asteapta aparitia unor probleme serioase in caz de supradozaj accidental.

Cu toate acestea, daca luati din gresala Aerius mai mult decat vi s-a recomandat, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Sarcina si alaptarea

La gravide si mamelor care alaptati adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.
Aerius nu se recomanda mamelor care alapteaza si gravidelor

ZYRTEC

Zyrtec -medicament antialergic.

La adulți, adolescenți și copii cu vârsta de peste 2 ani, Zyrtec este indicat:

– pentru ameliorarea simptomelor de la nivelul nasului și ochilor din rinita alergică sezonieră și perenă si pentru ameliorarea urticariei.

Atenționări și precauții

In cazul tuturor antihistaminicelor, se recomandă evitarea administrării Zyrtec simultan cu consumul de alcool etilic.

Dacă sunteți programat pentru teste alergologice întrebați medicul dacă înainte de testare trebuie să opriți administrarea de Zyrtec pentru mai multe zile. Acest medicament poate influența rezultatul testului alergologic.

Sarcina și alăptarea

Zyrtec –se evita la femeile gravide. Utilizarea accidentală a medicamentului de către o femeie gravidă nu ar trebui să producă efecte nocive asupra fătului. Cu toate acestea medicamentul trebuie administrat doar dacă este necesar și conform recomandării medicului.

Cetirizina trece în laptele matern. Nu luați Zyrtec în timpul alăptării decât dacă v-ați adresat medicului.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor

Nu afecteaza atenția, vigilența și a capacitatea de a conduce vehicule după administrarea Zyrtec în doza recomandată.

.

Reactii adverse /

Ca orice medicament si acest medicament poate provoca reacții adverse.

Următoarele reacții adverse sunt rare sau foarte rare,

Reacții alergice, inclusiv reacții severe și angioedem (reacție alergică gravă care determină umflarea feței sau gâtului).

.

XYZAL

Levocetirizină – medicament antialergic utilizat pentru tratamentul simptomelor asociate cu stări alergice, cum sunt: febra de fan,rinite,eruptie urticariana cronica.

Nu se recomanda Xyzal:

-dacă sunteți alergic (hipersensibil) la levocetirizină sau la orice alte substanțe cu o structură chimică asemănătoare sau la oricare dintre celelalte componente ale Levocetirizină STADA 5 mg.

-dacă suferiți de insuficiență renală severă.

Utilizarea Xyzal cu alimente și băuturi:

La pacienții sensibili, efectele alcoolului etilic pot fi accentuate.

Sarcina și alăptarea

Nu sunt contraindicatiie

Adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Mod de administrare

Luați Xyzal numai la recomandarea medicul dumneavoastră.

Trebuie înghițiț comprimatul întreg cu apă sau alt lichid.

Doza pentru adulți și copii de peste 6 ani este de un comprimat pe zi. Xyzal comprimate filmate.

Dacă suferiți de insuficiență renală ușoară numai, medicul vă poate prescrie o doză mai redusă conform cu severitatea afecțiunii renale.

Reacții adverse.

Xyzal poate determina reacții adverse: uscaciune a gurii,dureri de cap,oboseala,somnolenta. epuizare,dureri abdominale.

Reacții alergice: umflarea gurii, feței și/sau a gâtului sau dificultăți la înghițire însoțite de urticarie, dificultăți de respirație sau scădere bruscă a tensiunii arteriale

Antiasmatice

Astmul bronsic

Este o boala antiinflamatorie a cailor respiratorii, cu character cronic, care se manifesta clinic, periodic, in crize de dispnee expiratorie, cu senzatie de sufocare. Componentele majore fiziopatogenice ale crizei de astm bronsic: – bronhospasm; – hipersecretie bronsica vascoasa, aderenta, obstructive; – inflamatie sau edem al mucoasei. Aceste trei componente concura la obstructia paroxistica a cailor respiratorii, ce declanseaza criza de astm. Manifestarile clinice ale obstructiei cornice sau de criza sunt: tusea, bradipnee, torace blocat in inspiratie, wheezing ( suieratura). Mecanismul patogenic primar in astmul bronsic este reprezentat de: hiperreactivitatea cailor respiratorii si musculaturii netede bronsice, cu reactie bronhospastica puternica, la stimuli obisnuiti ( alergeni, infectiosi, iritanti, fum, frig, effort).

Tipuri de astm bronsic, din punct de vedere etiopatogenic

Astmul extrinsec, allergic ( crize declansate de reactii alergice in majoritatea cazurilor de tip I anafilactic imediat, cu eliberare de histamina si alte autacoide) :

– atopic ( cu atntecedente alergice personale sau/si heredocolaterale ), ci Ig E crescute si reactii alergice de tip I anafilactic imediat cu eliberare de histamina si alti mediatori ( serotonina, leucotriene, prostaglandine ) din mastocite si bazofile.

– neatopic cu Ig anormale, ce formeaza complexe Ag- Ac precipitante pe membrane celulelor tinta bronsice, cu eliberare de mediatori chimici bronhoconstrictori; se caracterizeaza printr-un fond bronhospastic permanent, pe care evolueaza crize asmatice paroxistice.

Astmul extrinsic alergic atopic :

– reprezinta 40 % din cazuri; – mai frecvent la copii si tineri ( sub 45 ani); – Ig E crescute in sange; eozinofilie;

– antecedente de atopie ( eczema, rinita alergica, etc.);

– alergeni posibili: praf, polen, par de animale, pene, microorganisme si acarieni);

– raspuns bun la bronhodilatatoare si la hiposensibilizare specifica;

– protagonist bun.

Astmul intrinsic:

– mai frecvent peste 40 de ani;

– adesea de cauza infectioasa, la care se adauga factori favorizanti( stres, effort, frig, etc.); sputa cu neutrofile si agenti bacterieni;

– tendinta de agravare progresiva; evolutie spre emfizem pulmonar si cord pulmonar cronic; – raspuns mai bun la corticosteroizi.

Astmul intolerant la acid acetilsalicilic ( sau alte AINS):

– este o forma de astm alergic neatopic;

– criza este declansata cu o latenta de aprox.30 minute dupa administrarea medicamentului; – manifestari clinice alergice insotitoare ale crizei de astm: rinoree, edem labial, eritem la nivelul capului.

Forme de astm bronsic, in functie de severitate

Clasificarea astmului bronsic in functie de severitate are utilitate pentru terapia in trepte a astmului bronsic. Diagnosticul de severitate are in vedere simptomele si semnele clinice, precum si functia pulmonara investigata paraclinic.

Astmul intermitent :

– crize scurte ( cateva ore) , < 2/ saptamana;

– crize nocturne < 2/ luna;

– intre crize: asimptomatic si VEMS normal;

– variabilitate circadiana a PEF < 20% ( normal 10% )

– VES sau PEF > 80% ( din valoarea predictibila).

Astmul persistent usor :

– crize > 2/ saptamana ( nu zilnice);

– crizele pot afecta activitatea;

– crize nocturne > 2/ luna;

– VES sau PEF > 80%;

– variabilitate circadiana a PEF este de 20-30%.

Astmul persistent moderat:

– crize de durata;

– crizele afecteaza activitatea;

– crize nocturne;

– simptomatic ( simptome zilnice);

– VEMS sau PEF 60-80%;

– variabilitatea PEF >30%;

– necesita zilnic beta-2 adrenergic, cu durata scurta.

Astmul persistent sever:

– crize inclusive nocturne, frecvente;

– activitate fizica limitata;

– simptomatic ( simptome permanente);

– VES sau PEF <60%

– variabilitatea PEF 30%.

Formele crizelor de astm bronsic, in functie de severitate:

– crize usoare;

– crize moderate;

– crize severe;

– iminenta de insuficienta respiratorie.

Criza usoara:

– dispnee, apnee la effort;

– zgomote respiratorii;

– frecventa respiratorie crescuta;

– stare psihica: posibila agitatie;

– PEF>80%

Criza moderata:

– dispnee, apnee in timpul vorbirii;

– zgomote respiratorii: raluri in expiratie;

– frecventa respiratorie crescuta;

– utilizarea muschilor accesorii ( supraclaviculari si suprasternali) in inspiratie;

– stare mentala: agitatie;

– PEF 50 >80%.

Criza severa:

– dispnee( bradipnee), apnee in repaus;

– zgomote respiratorii: raluri in respiratie ( inspiratie si expiratie);

– utilizarea frecventa a muschilor accesorii ( supraclaviculari si suprasternali) in inspiratie;

– vorbire sacadata ( nivelul: cuvinte);

– stare mentala: agitatie;

– PEF 50%.

Iminenta de insuficienta respiratorie:

– dispnee( bradipnee), apnee in repaus;

– disparitia ralurilor, tacere respiratorie;

– frecventa respiratorie >30%;

– utilizarea muschilor accesorii in inspiratie si miscari toracoabdominale paradoxale;

– dificultate majora in vorbire: mut;

– stare mentala: confuzie, obnubilare, coma.

Starea de rau asmatic ( Status asthmaticus) este o criza severa de dispnee, cu durata prelungita ( minim 24 ore), refractara la bronhodilatatoare, cu cianoza si evolutie spre coma hipercapnica ( prin exces de CO2 in sange). Reprezinta o urgenta medicala.

Mecanisme si mediatori implicati in fiziopatogenia astmului bronsic

Elementele structurate ale arborelui traheobronsic implicate in astmul bronsic:

– muschii netezi bronsici;

– glandele bronsice;

– mucoasa bronsica.

Dezechilibrele semnalate in astmul bronsic:

– deficit de receptori beta-2 adrenergici;

– deficit de eliberare a ADR, ca raspuns la hipoxie, in conditii de efort si in criza astmatica;

– predominenta controlului PS;

– dezechilibru al mesagerilor secunzi nucleotizi ciclici AMPc / GMPc, in favoarea GMPc;

– sensibilitatea bronhiilor la acetilcolina si histamine, crescuta ( de cca 10 ori);

– dezechilibru intre PGE2 ( bronhodilatatoare) si PGF2 ( bronhoconstrictoare).

Clasificare

Clasificare, in functie de mecanismele fiziopatogenice ameliorate:

BRONHODILATATOARE

– adrenomimetice ( adrenalina, efedrina, izoprenalina, izoetarina, orciprenalina, terbutalina, fenoterol, salbutamol, pirbuterol, reproterol, carbuterol, bambuterol, salmeterol, clenbuterol, formoterol);

– parasimpatolitice ( atropina, ipratropium, oxitropium, tiotropium);

– musculotrope ( teofilina, aminofilina);

– antileucotriene ( montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton).

INHIBITOARE ALE DEGRANULARII MASTOCITELOR

– ( acid cromoglicic, nedocromil, ketotifen).

ANTIINFLAMATOARE

– corticosteroizi ( beclometazon dipropionat, budesonidum, flunisolidum, fluticason, mometason, triamcinolon, hidrocortizon hemisuccinat, prednison, prednisolon, metilprednisolon).

– antiinflamatoaare nesteroidiene: fenspirid.

Caile de administrare utilizate in astmul bronsic sunt:

– inhalatorie, in profilaxia si terapia crizei;

– sublingual, in profilaxia imediata si terapia crizei;

– per os, in profilaxia de durata;

– injectabil ( s.c., i.v., i.m.) in terapia crizei.

Sunt contraindicate la asmatici, medicamente:

– cu potential alergizant ( peniciline, cefalosporine, sulfamide, pirazolone ca metamizolul, acid acetilsalicilic);

– ce potenteaza insuficienta respiratorie ( morfinomimetice, barbiturice);

– ce favorizeaza bronhospasmul ( beta- adrenolitice neselective ca propranololul, parasimpatomimetice ca pilocarpina si neostigmina, ANIS inhibitoare COX neselective ca AAS).

BRONHODILATATOARE ADRENOMIMETICE

Clasificare, functie de vechime si selectivitate:

– Generatia a I-a: Adrenomimetice alfa si beta ( adrenalina, efedrina);

– Generatia a II-a: Adrenomimetice beta-1 si beta-2 ( izoprenalina, izoetarina, orciprenalina);

– Generatia a III-a: Adrenomimetice selective beta-2 ( terbutalina, fenoterol, salbutamol, bambuterol, clenbuterol, formoterol, carbuterol, pirbuterol, reproterol, salmeterol).

Clasificare, functie de gruparile de pe benzen, pozitia lor si lipofilie:

– Derivati fenilici ( fara –OH fenolici): efedrina;

– Catecolamine( ortodifenoli): adrenalina, izoprenalina, izoetarina;

– Rezorcinolamine ( metadifenoli): orciprenalina, terbutalina, fenoterol, reproterol;

– Saligenine ( -OH si – CH2-OH, in orto): salbutamol, carbuterol, pirbuterol, salmeterol;

– Derivati ortodiclorfenilici: clenbuterol.

Structuri lipofile: derivati fenilici si diclorfenilici.

Structuri hidrofile: catecolamine, rezorcinolamine si saligenine.

Clasificare, functie de durata efectului aerosolilor, debutul si indicatia terapeutica:

Durata scurta ( 1-3 ore), debut rapid ( 1-3 minute) si indicatie exclusiv in terapia crizei: ADR ( 1-3 ore), izoprenalina ( 1/2-2 ore), izoetarina( 1-3 ore);

Durata medie ( 3-8 ore), debut rapid ( 1-5 minute) si indicatie de electie in terapia crizei si in profilaxia imediata:

– durata sub medie ( 3-5 ore): orciprenalina ( 3-4 ore), salbutamol=albuterol ( 3-5 ore);

– durata medie ( 3-6 ore): terbutalina ( 4-6 ore), clenbuterol ( 3-6 ore), reproterol ( 3-6 ore), pirbuterol ( 4-6 ore);

– durata peste medie ( 4-8 ore): fenoterol ( 5-8 ore), bitolterol ( 6-8 ore);

Durata lunga ( > 12 ore), debut tardiv ( 10-20 minute) si indicatie exclusiv in profilaxia de lunga durata a crizei: salmeterol ( cca 12 ore), formoterol ( cca 12 ore), bambuterol ( cca 12 ore).

Actiuni farmacodinamice, utile in astmul bronsic:

– bronhodilatatie predominanta pe bronhiile mici ( beta-2);

– ameliorarea clearance-ului mucociliar;

– inhibarea degranularii mastocitelor pulmonare ( provocata de reactia antigen-anticorp), cu impiedicarea eliberarii de mediatori proinflamatori ( beta-2);

– hiposecretie bronsica ( alfa-1);

– reducerea edemului mucoasei, prin vasoconstrictie si cresterea rezistentei capilare .

Adrenomimeticele neselective alfa si beta ( ADR) sunt mai eficace la sugar si la copilul mic, deoarece:

– receptorii beta-2 sunt slab reprezentati, comparative cu adultul;

– obstructia este provocata predominant prin hipersecretie si edem ( mai putin prin bronhospasm).

BRONHODILATATOARE PARASIMPATOLITICE

Reprezentanti: atropine, ipratropium, oxitropium, tiotropium.

Mecanism de actiune:

– blocarea receptorilor muscarinici M3, cu scaderea tonusului vagal.

Actiuni farmacodinamice:

– bronhodilatatie, de intensitate moderata, predominant asupra bronhiilor mari;

– hiposecretie bronsica, vascoasa, ce poate produce blocarea bronhiilor, mai ales la copii;

Indicatii: in astmul bronsic cu componenta vagala reflexa importanta.

BRONHODILATATOARE MUSCULOTROPE

Tip: metilxantine ( teofilina si aminofilina= teofilinetilendiamina).

Mecanism de actiune:

– musculotrop ( la nivelul fibrei musculare): inhiba fosfodieteraza ( enzima ce catalizeaza degradarea AMPc) si creste concentratia de AMPc ( la doze mari de teofilina); inhibatia este relativ neselectiva asupra subtipurilor enzimatice;

– antagonist al adenozinei ( ADO), mediatorul sistemului purinergic, blocand receptorii P1-A1 si crescand concentratia de AMPc ( la doze mici te teofilina).

Relatie structura chimica-mecanisme:

Potenta pentru ambele mecanisme diminua pentru metilxantinele naturale, in ordinea: teofilina ( 1,3-dimetilxantina)> cafeina ( 1,37-trimetilxantina)> teobromina ( 3,7-dimetilxantina).

Transmisia purinergica:

Activarea receptorilor P1-A1 de catre edenozina inhiba adenilatciclaza, cu diminuarea concentratiei de AMPc.

Adenozina are actiune:

– sedative-hipnotica; anxiolitica, antipsihotica; anticonvulsivanta;

– vasodilatatoare cerebrala, coronarodilatatoare; deprimanta cardiaca;

– bronhoconstrictoare; modulatoare a secretiei gastrice;

– antidiuretica;

– potenteaza eliberarea de mediatori ai inflamatiei si alergiei, din mastocite, indusa imunologic;

– efect proinflamator ( activarea receptorilor purinergici A-2B ).

ANTILEUCOTRIENE

Clasificare, functie de mecanism:

– Antagonisti selectivi, cu afinitate inalta si copetitivi ai receptorilor Cys-LT, ( receptori pentru cisteinil-leucotriene): montelukast, pranlukast;

– Inhibitori selectivi ai 5-lipoxigenazei ( =inhibitori ai enzimei de biosinteza a LT din acidul arahidonic): zileuton.

Mecanism de actiune:

Efectele sunt rezultatul diminuarii actiunilor SRS-A (= substanta lent reactiva a anafilaxiei), care contine trei cisteinil- leucotriene ( LTC4, LTD4, LTE4 ), fie prin inhibarea biosintezei, fie prin blocarea competitiva a receptorilor Cys-LT1.

Implicatiile fiziopatologice ale Cys-LT in astmul bronsic:

– bronhoconstrictie;

– hipersecretie bronsica de mucus;

– cresterea permeabilitatii capilare;

– cresterea infiltrantului eozinofilelor si bazofilelor in caile aeriene.

Farmacocinetica:

– Absorbtie p.o. rapida, cu biodisponibilitate buna ( 60-90%), variabila de la un compus la altul, functie de marimea efectului primului pasaj;

– Legare de proteinele plasmatice, in procente inalte ( peste 90%);

– Biotransformare hepatica la nivelul SOMH dependente de citocromul P450, diferite izoforme. Numarul de izoforme ce intervin in biotransformare este diferit si influenteaza marimea efectului de prim pasaj hepatic si biodisponibilitatea p.o..

– Eliminarea urinara in forma netransformata este nesemnificativa ( mai putin de 1%).

– T1/2 este in functie de viteza biotransformarii si poate fi: scurt ( zileuton), relative mediu ( montelukast) si lung ( zafirlukast).

Farmacodinamie:

Efectele in astmul bronsic sunt:

– imediate: antagonizarea bronhospasmului, scaderea secretiei de mucus, combaterea edemului;

– indelungate: prevenirea infiltratului eozinofilic.

Farmacografie:

-Ritmul administrarii este in corelatie cu T1/2, astfel ca numarul de administrari zilnice este de: 1-2 ori/zi ( montelukast si zafirlukast) si de 4 ori/zi ( zileuton).

CORTICOSTEROIZI

Clasificarea glucocorticosteroizilor utilizati ca antiasmatice

– Local, inhalator, in aerosoli ( beclometazon, dipropionat, budesonidum, flunisolidum, fluticason propionate, mometason, triamicinolon acetate);

– Sistemic: – per os ( prednisone, prednisolon, metilprednisolon);

– i.m. ( metilprednisolon acetat, triamcinolon acetat);

– i.v. ( hidrocortizon hemisuccinat, metilprednisolon succinat).

Mecanismul actiunii antiasmatice este complex:

– actiune imunodepresiva ( diminua sinteza de Ig E);

– actiune antiinflamatoare;

– actiune antiexudativa ( diminua permeabilitatea membranelor);

– hiposecretie bronsica, cu vascozitate redusa;

– diminua sinteza histaminei si a lipidelor biologic active cu rol proinflamator ( prostaglandine, leucotriene si PAF);

– creste sinteza si numarul de receptori adrenergici, cu favorizarea efectelor beta-2 adrenergice ( actiune permisiva) si cu anularea rapida a tahifilaxiei la izoprenalina ( dupa 6-8 ore).

La administrare locala, efecte secundare locale si sistemice:

– disfonie reversibila datorita miopatiei laringiene;

– atrofia mucoasei respiratorii;

– candidoze orale si orofaringiene; se reduce doza si se trateaza cu amfotericin; preventie: clatirea gurii dupa inhalare;

– insuficienta suprarenala acuta, prin inhibarea activitatii axului hipofizo- hipotalamo- suprarenala, la doze peste 1 mg/zi ( 20 inhalatii) la adult si peste 0,5 mg/zi la copil.

La administrare sistemica cronica:

Efectele secundare mai frecvente:

– HTA, edeme si crestere in greutate, hipernatremie si hipopotasemie ( retentie hidrosalina si eliminare de potasiu);

– fragilitate capilara;

– acne.

Efectele secundare mai rare:

– ulcere hemoragice gastroduodenale;

– diabet medicamentos steroidic;

– osteoporoza ( reducerea tramei proteice) cu fracture spontane;

– miopatie; intarzierea cresterii la copii; sindrom de tip Cushing;

– tulburari psihice ( euforie, depresie, sindrom psihotic).

La trecerea de la corticosteroizi sistemici la cei inhalatori, se poate produce moarte prin insuficienta suprarenala acuta.

Indicatii:

– In crize severe de astm bronsic, refractare si status astmaticus ( corticosteroizi sistemici);

– In tratamentul de fond, in astm bronsic cronic, moderat si sever ( corticosteroizi inhalator) si corticodependent ( p.o.).

Tratamentul crizelor severe si starii de rau astmatic se face in etape:

– hidrocortizon hemisuccinat ( i.v. repetat sau perfuzie), zilnic, pana la incetarea crizelor;

– apoi, prednison sau prednisolon ( per os), 4-5 zile;

– apoi, se reduc dozele, progresiv, lent, in 1-2 saptamani;

Trecerea de la corticoterapia sistemica la cea inhalatorie se face in doua trepte, sub control clinic si spirometric:

– administrare asociata ( sistemic+inhalator), 1-2 saptamani;

– reducere lenta, la 1-2 saptamani, a dozelor de corticosteroid sistemic.

Glucocorticosteroizii inhalatori sunt ineficienti in urmatoarele situatii:

– criza de astm bronsic;

– astm bronsic cronic sever, corticodepedent.

Glucocorticosteroizii sistemici injectabili i.v. sunt de electie in:

– crizele severe de astm bronsic;

– starea de rau astmatic.

Posologie

Inhalator

Beclometazon dipropionat

– la adult 1 puf ( 0,05; 0,1; 0,25 mg) de 2-4 ori/zi, in functie de graviatea astmului;

– la copii sub 12 ani, 0,05-0,1 mg de 3 ori/zi.

Sistemic per os

Prednison

– initial, doze mari, 30-40 mg/zi ( la adult) si 1-3 mg/kg/zi ( la copii), in priza unica, dimineata; dupa ameliorarea simptomelor, dozele sunt reduse progresiv ( cu cate 5 mg la 5 zile pana la 15 mg/zi si apoi cu cate 2,5 mg la 10 zile).

– doza de intretinere: doza minima eficace, 10 mg/zi, in priza unica, dimineata ( cand secretia fiziologica de corticosteroizi este maxima).

Sistemic, injectabil i.m.

Metilprednisolon acetate, suspensie injectabila i.m., cu actiune prelungita, 40-80 mg la 4 saptamani.

Sistemic, injectabil i.v.

Hidrocortizon hemisuccinat ( hidrocortizon hemisuccinat sodic), solutie injectabila i.v. lent, 100-500 mg in decurs de 15 minute, repetat la 2-8 ore sau in perfuzie 0,5 mg/kg/h.

In cazuri severe, cand terapia i.v. nu poate fi intrerupta dupa 24 ore, se asociaza ( din prima zi sau a doua zi) cu un corticosteroid sistemic p.o.

TEOFILINA

Compozitie
1 comprimat contine 300 mg teofilina.

Actiune terapeutica:

Teofilina are actiune bronhodilatatoare, amelioreaza semnificativ functia pulmonara in astmul bronsic, relaxarea bronhiilor datorandu-se unei actiuni directe asupra musculaturii netede. Are efect antiinflamator si efect imunomodulator. Are efect stimulant central care poate avea consecinte favorabile in astmul bronsic nocturn. Are efecte hemodinamice favorabile, marind forta contractila a miocardului, scade presarcina si micsoreaza presiunea venoasa de umplere.
Farmacocinetica: absorbtia digestiva este rapida si completa. Absorbtia este diminuata de prezenta alimentelor. Legarea de proteinele plasmatice este de 56%. Se metabolizeaza in ficat si se elimina prin urina sub forma netransformata si metaboliti. Trece in laptele matern si traverseaza placenta. Preparatele cu actiune prelungita – preparatele retard – realizeaza o concentratie plasmatica mai uniforma, fara oscilatii excesive.

Doze si mod de administrare:

Se incepe cu 1 comprimat/zi, administrat timp de cel putin 3 zile, dupa care se administreaza 2 comprimate/zi, 1 comprimat la 12 ore. Preparatul se administreaza dupa mese, datorita efectului iritant gastric.

Indicatii:

Astm bronsic, pentru inlaturarea bronhospasmului, atat in criza acuta cat si in tratamentul de intretinere; astm bronsic asociat cu insuficienta cardiaca si cardiopatie ischemica; bronsita astmatiforma; angina pectorala si edeme cardiace.

Contraindicatii:

Hemoragie cerebrala, infarct miocardic acut, insuficienta renala acuta, epilepsie, alergie la teofilina.

Masuri de precautie:

Se administreaza cu precautie in ulcer gastric si duodenal, cardiaci, hipertensivi, hipertiroidieni, renali si hepatici, la batrani si la nou-nascuti.
Sarcina si alaptare: se administreaza cu prudenta la gravide si in perioada de alaptare, deoarece teofilina trece in laptele matern si traverseaza placenta.
Interactiuni medicamentoase: nu se administreaza concomitent cu alte preparate xantinice, cu cafea sau ceai. Asocierea efedrinei sau altor simpatomimetice creste riscul reactiilor toxice. Teofilina scade efectul sedativ al benzodiazepinelor si se comporta antagonist fata de curarizantele antidepolarizante. Dozele de Teofilina trebuie micsorate sub tratament concomitent cu eritromicina, clindamicina sau cimetidina si crescute la fumatori. Teofilina mareste eliminarea preparatelor de litiu si antagonizeaza efectul propranololului.
Supradozare: simptome: voma, agitatie, logoree, confuzie mintala, tulburari respiratorii si hiperventilatie, depresie respiratorie, hipertermie, convulsii, tahicardie, fibrilatie ventriculara, hipotensiune. Tratament: spalatura gastrica, tratament simptomatic cardiorespirator, tratament anticonvulsiv, hemofiltrare pe coloana de carbon.

Reactii adverse:

Anorexie, greata, varsaturi, palpitatii, cefalee, nervozitate, insomnie, hipotensiune, palpitatii, aritmii.

ATROVENT

Indicatii
Ca bronhodilatator pentru prevenirea si tratamentul simptomelor în afectiunile cu obstructie cronica a cailor aeriene cu bronhospasm reversibil, ca astmul bronsic si în bronsita cronica cu sau fara emfizem.

Reactii adverse: uscaciunea gurii, iritatii faringiene sau reactii alergice.

Ca si în cazul altor bronhodilatatoare, s-a observat în unele cazuri tuse, iar în cazuri foarte rare, bronhoconstrictie paradoxala.

. 
Supradozare: tulburari de acomodatie reversibile.

Mod de administrare

Se recomanda urmatoarele doze pentru adulti si copii : 2 pufuri de mai multe ori pe zi (în medie câte 2 pufuri de 3-4 ori/zi); in tratamentul crizelor: 2-3 pufuri la nevoie. Inhalarea poate fi repetata dupa 2 ore.
La copii, Atrovent – aerosol presurizat dozat se va folosi numai la sfatul medicului. 
Mod de administrare. :

1. Se scoate capacelul protector.

2. Se agita bine inhalatorul.

3. Se inspira adânc.

4. Se pozitioneaza inhalatorul în fata gurii si se închid buzele peste piesa bucala.

5. Se inspira cât mai adânc posibil, apasând ferm în acelasi timp pe baza inhalatorului, astfel se elibereaza un puf. Se tine respiratia câteva secunde, apoi se scoate piesa bucala din gura si se expira.

6. Se pune la loc capacelul protector. cala trebuie mentinuta întotdeauna curata si poate fi spalata cu apa calda. Daca se foloseste sapun sau detergent, se va clati cu apa curata.

Contraindicatii

Atrovent este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la atropinice sau la ingredientele inactive din acest medicament.

ALBUTEROL- SALBUTAMOL

Compozitie:

Substanta active este salbutamol 20 mg.
Excipienti: trioleat de sorbitan; gaz propulsor: triclorofluorometan si diclorofluorometan pana la 10 ml.
O doza contine 100 mg salbutamol.
Un comprimat contine 2 mg sau 4 mg salbutamol.
Salbutamol sulfat echivalent a 2 mg salbutamol/5 ml sirop.

Actiune terapeutica:

Salbutamolul este un agonist specific pentru receptorii adrenergici localizati in muschii netezi ai bronhiilor.

Stimularea receptorilor adrenergici produce dilatarea muschilor netezi ai bronhiilor.

Receptorii sunt stimulati numai daca sunt administrate doze crescute de medicament.

Salbutamol este eficace in tratamentul obturatiei reversibile a bronhiilor din cursul crizei de astm bronsic si in tratamentul bronsitelor cronice spastice si a emfizemului pulmonar.
La administrare pe cale orala efectul incepe dupa 15 minute, este maxim dupa 2 ore si persista cateva ore.

Indicatii:

Salbutamol aerosol este folosit pentru tratamentul astmului bronsic, eliminarea spasmelor bronhiilor si inlaturarea obturarii reversibile a tractului respirator. Medicamentul poate fi folosit profilactic inainte de efort la persoanele care sufera de astm indus de efortul fizic, si inaintea unor contacte anticipate cu alergeni, care in mod obisnuit produc atacurile de dispnee. Salbutamol este folosit in special in tratamentul astmului usor, mediu si sever, cu conditia ca administrarea sa sa nu intarzie administrarea de glucorticoizi inhalatori.

Contraindicatii:

Nu se administreaza la pacientii sensibili la substanta activa sau la celelalte componente ale aerosolului.

Mod de administrare:

Salbutamolul sub forma de aerosol este folosit numai pentru inhalare. Durata de actiune a salbutamolului la majoritatea pacientilor este de 4-6 ore.
Adulti: pentru tratamentul bronhospasmului se foloseste salbutamol in doza de 100 mg-200 mg (1-2 inhalatii). Profilactic, cu 10-15 min inainte de efort sau inaintea unui contact previzibil cu alergeni, vor fi luate 2 inhalatii (de doua ori 100 mg salbutamol).
Copii: atat in cazul tratamentului bronhospasmului brusc cat si in cazul astmului indus de exercitii, se foloseste o doza de 100 mg. Daca este necesar, doza poate fi crescuta la 200 mg (2×100 mg).
Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 800 mg salbutamol – 8 inhalatii.

Comprimate:
Adulti: 4 mg de 3-4 ori pe zi (la subiectii varstnici si la cei cu hiperreactivitate la beta-mimetice este preferabil ca tratamentul sa se inceapa cu 2 mg de 3-4 ori pe zi).
Copii 2-6 ani: 0,2 mg/kg corp pe zi.
Copii 6-12 ani: 2 mg de 3-4 ori pe zi.
In prevenirea astmului bronsic de efort
Copii mari: 2 mg cu 2 ore inaintea efortului.
Adulti: 4 mg cu 2 ore inaintea efortului.
Sirop:
Copii: 6 luni – 2 ani: 0,5 – 1 mg de 3 – 4 ori pe zi;
2 ani – 6 ani: 1 – 2 mg de 3 – 4 ori pe zi;
6 ani – 12 ani: 2 mg de 3 – 4 ori pe zi;
peste 12 ani: dozaj ca la adulti.
Adulti: in general doza optima unica este de 4 mg 3 pe zi;
Reactii adverse:

Medicamentul poate provoca tremur muscular, in special la nivelul mainilor. Acest simptom este dependent de doza si este adesea observat in timpul administrarii agonistilor receptorilor .

Durerile de cap pot aparea sporadic.

Medicamentul produce dilatarea vaselor periferice, care poate duce la o usoara accelerare compensatorie a batailor cardiace.

Utilizarea medicamentelor care stimuleaza receptorii 2 adrenergici poate determina hipokaliemie semnificativa. La copii pot aparea sporadic simptome de hiperexcitabilitate. Inhalatiile pot cauza iritarea mucoasei orale si faringiene. Aritmia (inclusiv fibrilatia atriala, tahicardia supraventriculara si spasmele aditionale) poate aparea la anumiti pacienti.

Hidrocortizon Hemisuccinat fiole

Compozitie

O fiola de 5 ml (sticla transparenta) contine 0,025 g hidrocortizon hemisuccinat intr-un ml polietilenglicol 400 (solutia A) insotita de o fiola de solvent (solutia B) continand solutie apoasa de hidrogenocarbonat de sodiu, in concentratie de 0,225%. In urma reactiei dintre solutia de hidrocortizon hemisuccinat si solvent rezulta hidrocortizon hemisuccinat de sodiu.

Forma de prezentare

Cutii cu 100 fiole de 5 ml: 50 fiole (sticla transparenta) cu principiul activ (solutia A) si 50 fiole (sticla bruna) cu solvent (solutia B).

Indicatii

Stari de soc (chirurgical, obstetrical, traumatic, alergic, toxic, infectios, cardiogen, din arsuri). Insuficiente respiratorii: criza acuta de astm bronsic, pneumonie prin aspiratie, edem laringian. Edem Quincke. Insuficiente cardio-respiratorii: edem pulmonar acut, gripe cu evolutie severa s.a. Sindroame neurologice: stari comatoase, edem cerebral, encefalite si meningite acute. Insuficienta suprarenala acuta: criza addisoniana acuta, stare post-suprarenalectomie.

Contraindicatii

Fiind o medicatie de urgenta, relativ de scurta durata, nu are contraindicatii corticoterapice sistemice. Este contraindicat tratamentul prelungit cu doze mari.

Reactii adverse

Dupa administrare indelungata a unor doze mari este posibila aparitia semnelor de epuizare corticosuprarenala si antehipofizara.

Posologie si mod de administrare

Dozele uzuale variaza, in functie de gravitatea cazului, intre 0,100 si 0,500 g; in starile foarte grave, de exemplu, in soc, se administreaza 1 g de preparat in decurs de cateva minute, iar apoi cate 0,500 g la 6-8 ore, timp de 3-5 zile daca este nevoie. La copii se utilizeaza doze mai mici, in nici un caz insa doze mai mici de 0,25 g/24 ore. Produsul poate fi administrat in injectie intravenoasa (solutia se prepara extemporaneu, transvazand solventul in fiola cu solutia de Hidrocortizon hemisuccinat) sau in perfuzie venoasa (solutia obtinuta cum s-a aratat mai sus se adauga la 500-1000 ml de glucoza 5% in apa sau in solutie clorurosodica izotonica, eventual la aceeasi cantitate de ser fiziologic).

Actiune farmacoterapeutica

Glucocorticoid de biosinteza cu actiune antiinflamatoare-antialergica, utilizat predominant in terapia de urgenta.

Conditii de pastrare

La adapost de lumina si caldura.

Concluzii

In cadrul lucrarii mele de diploma, am facut un studiu despre alergii, tipuri de alergii si tratamentul alergiilor. Din aceasta lucrare am constata ca:

Alergiile sunt un grup de afectiuni unde sunt implicati deopotriva pacientul si medicul de a caror colaborare depinde uneori viata alergicului.

Alergiile pot aparea la orice varsta, dar mai frecvent se dezvolta in perioada copilariei; Reactiile alergice afecteaza in special ochii, mucoasa nazala, plamanii, tegumentul si stomacul. Cele mai frecvente afectiuni alergice sunt: rinita alergica, astmul bronsic, eczema si urticaria.

Tratamentul antialergic este un tratament complex, care include terapia medicamentoasa si nemedicamentoasa. Tratamentul medicamentos este prescris si administrat sub indrumarea medicului alergolog.

In astmul bronsic sunt utilizate medicamente din grupa bronhodilatatoare iar in anafilaxie sunt utilizate medicamente din grupa corticosteroizi.

In concluzie, alergiile nu sunt decat semnale ale organismului, care ne indica faptul ca acesta a fost abuzat, intr-un fel sau altul si are nevoie de atentie, consideratie, detoxifiere si intarire.

Bibliografie

1. Agenda medicala 2003, Edit. Medicala, Bucuresti, 2003.

2. Agenda medicala 2004, Editia de buzunar, Ed. Medicala, Bucuresti, 2004.

3. Agentia Nationala a Medicamentului, Nomenclatorul Produselor Medicamentoase de Uz Uman 2004, Ed. Medicala, Bucuresti, 2004.

4. Farmacopeea Romana, Editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993.

5. Cristea Aurelia Nicoleta – Farmacologie generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998.

6. Cristea Aurelia Nicoleta – Farmacologie, Note de curs, Ed. Medicala, Bucuresti, 1999.