Tehnologia de Preparare a Formei Medicamentoase Industriale Holosas Sirop 130.0

Medicina

Tehnologia de Preparare a Formei Medicamentoase Industriale Holosas Sirop 130.0

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

TEHNOLOGIA DE PREPARARE A FORMEI MEDICAMENTOASE INDUSTRIALE HOLOSAS SIROP 130.0

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. SIROPURI MEDICAMENTOASE

CAPITOLUL II. REGULAMENTUL TEHNOLOGIC DE CONDIȚIONARE A FORMEI MEDICAMENTOASE HOLOSAS SIROP 130.0

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Siropurile din fructe sunt o sursă importantă de vitamine și săruri minerale necesare pentru o bună funcționare a întregului organism. Fructele de măcieș conțin acid ascorbic și acid dehidroascorbic, diverse carotenoide, vitaminele B, B2, PP, K, P, zaharuri, pectine, taninuri, acizi organici, flavonoide, săruri minerale. Datorită conținutului ridicat în vitamina C și acid dehidroascorbic, fructele au acțiune importanță în procesele de oxido-reducere la nivel celular, flavonoidele reduc permeabilitatea și fragilitatea capilarelor, normalizează circulația sîngelui, la fel manifestă acțiune antiinflamatoare, diuretică, astringentă și tonică generală. Toți acești nutrienți prezenți în fructe, se vor regăsi în produsul finit – sirop.

Siropul este un produs cu valoare energetică ridicată, atât datorită glucidelor din fructe cât și datorită zahărului adăugat. Siropul de măcieș este un produs cu aromă puternică, specifică fructelor din care se obține.

În prezent siropurile sunt considerate, deosebit de avantajoase și se folosesc pe scară largă în industria farmaceutică. Siropurile ca formă medicamentoasă lichidă permit o absorbție mai rapidă în circulația sistemică în comparație cu formele medicamentoase solide, care necesita o perioadă mai îndelungată de absobție. Se cunosc o varietate mare de siropuri cum ar fi cele medicamentoase, edulcorante, cu rol de vehicul în medicația terapeutică și multe altele.

În realizarea proiectului de licență am înnaintat urmatoarele cerințe:

Scopul proiectului de licență: De a elabora procesul tehnologic de preparare a formei medicamentoase industriale Holosas Sirop 130.0 G (Farmaco).

Obiectivele operaționale:

definirea și clasificarea siropurilor;

determinarea avantajelor și dezavantajelor siropului cu conținut de zahăr;

studiul materiei prime – fructele de măcieș;

studiul materiilor auxiliare;

descrierea fluxului tehnologic pentru produsul farmaceutic Sirop Holosas 130.0.

CAPITOLUL I. SIROPURI MEDICAMENTOASE

Definiții și generalități

Siropurile sunt forme farmaceutice lichide cu un conținut crescut în zahăr, de consistență vîscoasă, destinate administrării interne (Sirupi-F.R.X). Majoritatea siropurilor conțin 2/3 zahăr, dar există siropuri cu mai puțin zahăr, siropurile industriale au cel puțin 40% zahăr. O altă abordare a definiției siropurilor poate fi aceea din punct de vedere al fitoterapiei, care definește siropurile ca fiind soluții exctractive apoase la care se adaugă zahăr (610 g de zahăr la 360 ml de lichid).

a b

Fig.1.1. Sirop cu conținut de zahăr [10, p. 226].

Siropurile au fost oficilizate de F.R. ed I, printr-un mare număr de exemple. Monografia de generalități Sirupi este introdusă în F.R. ed. a III-a. Actuala farmacopee nu prevede niciun produs industrial, ci numai patru exemple de monografii cu siropuri oficinale: siropul simplu, siropul de codeină, siropul de mătrăgună și siropul de balzam de Tolu (F.R.X).

Siropurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

După modul de preparare se pot obține prin:

dizolvarea zahărului în apă caldă sau rece, sucuri de fructe, soluții extractive;

amestecul siropului simplu cu soluții medicamentoase, extractive, alcoolice.

După scopul în care sunt folosite, siropurile pot fi:

siropuri aromatizate, întrebuințate pentru corectarea gustului și mirosului;

siropuri medicamentoase care au acțiune terapeutică bine definită (purgative, expectorante, diuretice, antidiareice).

După conținut:

simple – o singură substanță medicamentoasă (Peritrol, Nurofen, Ibufen, Mig);

compuse – mai multe substanțe medicamentoase (Sirop de pătlagină cu propolis, Sinupret, Imupret, Bronhipret).

După modul de formulare:

oficinale;

industriale.

După forma farmaceutică:

pulberi pentru siropuri ( prezentare utilizată de industrie pentru unele specialități cu stabilitate foarte limitată, care nu pot fi stocate sub formă lichidă ca de exemplu unele antibiotice);

granulate pentru siropuri ( de asemenea, o formă farmaceutică solidă prezentată în flacoane, care conțin granulate bogate în zahăr și substanțe medicamentoase, solubile sau insolubile).

În momentul întrebuințării, bolnavul adaugă o cantitate de apă peste pulbere sau granulatul din flacon și prin agitare se obține o soluție sau o suspenzie zaharată care se administrează cu lingurița dozatoare, ce însoțește flaconul în ambalajul industrial. Siropul obținut se poate păstra o săptămînă, la temperature obișnuită;

doze unitare de pulberi sau granulate ( condiționate în plicuri termosudabile, care se dizolvă în apă, în momentul întrebuințării, sunt cele mai moderne, aceste forme farmaceutice rezolvă, de către industria farmaceutică, problema întrebuințării unor substanțe medicamentoase instabile în soluție).

concentrate pentru siropuri ( preparate extractive cu volum redus, obținute prin diferite procedee de dizolvare, extracție și concentrare a unor produse vegetale). Aceste soluții concentrate sunt diluate cu sirop și alcool, pentru a obține o concentrație alcoolică finală, care facilitează conservarea.

După modul de utilizare:

siropuri medicamentoase (substanțe cu acțiune terapeutică);

siropuri aromatizante (edulcorante);

siropuri cu rol de vehicul în medicația terapeutică;

siropuri cu rol protector contra acțiunilor iritante a unor substanțe medicamentoase.

După acțiunea terapeutică:

cu acțiune tonică (Ginseng, Cătină, Măcieș);

cu acțiune sedativă ( Tei, Romergan, Peritol, Valeriană);

cu acțiune purgativă (Duphalac, Lactuloză, Imoper);

cu acțiune antibiotică (Augmentin,Clavomed, Sumamed, Bactox, Hemomicin);

cu acțiune antipiretică (Nurofen, Panadol, Paracetamol, Eferalgan);

cu acțiune antihistaminică = antialergică ( Claritin, Ketotifen, Aerius).

În general, siropurile sunt preparate cu zaharoză în concentrație de 65% și au densitate de 1,32 care le asigură protecția antimicrobiană. Prin convenție, o soluție cu o concentrație de 45 % zaharoză este numită sirop. În categoria siropurilor sunt incluse toate preparatele lichide cu gust dulce, dense sub formă de soluții de uz intern, care au vehicul siropul.

Zaharoza poate fi înlocuită cu glucoză, fructoză, zahăr invertit sau alte zaharuri și de asemenea pot fi obținute siropuri din polioli, cu gust dulce, glicerol, sorbitol, xilitol, cît și cu edulcoranți sintetici pentru a conferi vîscozitate asemănătoare siropului de zahăr.

Siropurile pot conține una sau mai multe substanțe medicamentoase, cît și substanțe auxiliare ca aromatizanți, coloranți, agenți antimicrobieni, denumirea și concentrația acestora trebuie să fie indicate pe eticheta preparatului.

Unele siropuri nu conțin substanțe medicamentoase, ele sunt destinate a fi utilizate ca vehicul pentru diferite forme farmaceutice lichide de uz intern.

Forma farmaceutică de sirop oferă o serie de avantaje și dezavantaje reprezentate în schema de mai jos:

Tab. 1.1 Avantajele și dezavantajele siropului [13, p.64].

Fructele de Măcieș utilizate ca materie primă la prepararea siropului medicinal

La prepararea siropului Holosas 130.0 ca materie primă se utilizează fructele de măcieș (Rosae fructus) care la rîndul său au o întrebuințare mare în farmaceutică datorită numărului mare de vitamine (C, B1, B2,K,P) ce se conțin în ele, obținînd un sirop vitaminizat (Sirupus fructus Rosae vitaminisatus).

Fig1.2.Măcieș (Rosa Canina) [14, p.142]. Fig.1.3.Fructele de măcieș (Rosae fructus) [14, p.143].

Descriere: Măcieșul (Rosa Canina) este un arbust, înalt de 1-3 m, avînd ghimpi cu bază lată, iar vîrful curbat în jos în forma de seceră. Frunzele sunt compuse, formate din mai multe foliole, de obicei în număr de 5-7, de formă ovală, dințate pe margini. La baza frunzelor se afla 2 frunzișoare mai mici. Florile sunt de culoare roz, uneori albe, dispuse cîte 2-3 la vîrful ramurilor. Fiecare floare este formată din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul, care la maturitate devine cărnos și de culoare roșie. În acest receptacul, numit impropriu fruct, se află numeroase achene, în realitate adevăratele fructe, cărora în mod obișnuit li se spune semințe.

Etimologie: numele genului, se consideră ca provine de la grecescul rhodon (trandafir, roză), la rîndul său legat de cuvîntul chelt rhood (roșu), aluzie la culoarea fructelor și florilor.

Răspîndire: Crește prin tufărișuri, pe dealuri, la marginea drumurilor și a pădurilor. Organul utilizat, recoltarea: Ca produs vegetal se folosesc fructele de măcieș-Rosae fructus. Recoltarea începe în momentul cînd fructele trec de la culoare cărămizie spre roșu – portocalie.

Formarea vitaminei C începe în momentul cînd fructele sunt verzi, atingînd cantitatea maximă în faza cînd ele capătă colorația roșie – portocalie. Mai tîrziu măcieșele intră în perioada de supracoacere, fapt care determină scăderea conținutului de vitamina C și le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale.

Fructele sănătoase, nerănite și neatacate de dăunători se culeg cu mîna. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare, deoarece se încing ușor, dînd naștere la un proces de fermentare care scade conținutul în vitamina C. Pînă în momentul transportării la locul de uscare fructele se vor păstra întinse în strat subțire într-un loc răcoros. Fructele de măcieș care urmează a se usca, dupa eliminarea corpurilor străine și a impuritaților pin vînturare, se transportă la locul de uscare.

Particularitați farmacologice: Fructele de măcieș conțin vitamina C ( 0,5-1,7 % în fructele proaspete, adică de 10 ori mai mult decît in lămîie), carotenoide (6% betacaroten și xlicopină), vitamine din grupul B, tocoferoli, acizi citric și malic (cca 15 %), pectină (pînă la 25 %),tanine (2-3%), flavonoide , minerale și microelemente, inclusiv seleniu. Manifestă acțiune coleretică, diuretică, antiinflamatoare, hemostatică, crește rezistența organismului la factorii nocivi ai mediului extern. Pot fi utilizate în loc de ceai. Prin presarea semințelor se obține uleiul de măcieș. Acesta conține acizi grași saturați și nesaturați, carotenoide, tocoferoli. Manifestă acțiune antiinflamatoare și cicatrizantă.

Indicații terapeutice: Hipoavitaminoza și avitaminoza C, gastritele, ulcerul gastric sau duodenal, ulcere trofice, bolile ginecologice, hemoragii uterine, hipertensiunea arterial, ateroscleroza, litiaza biliară, colecistite, hepatitei, vitaminizant.

Întrebuințări: Preparatul Cholosasum (extract fluid) se întrebuințează în tratamentul colecistitei și hepatitei, bolile vezicii biliare. Datorită conținutului în vitamina C, produsul este important pentru funcționarea normala a tuturor glandelor cu secreție internă, a ficatului, cordului, creierului etc. Din fructele proaspete se obține sirop, extract, infuzie, iar pe baza lor concentrate vitaminice.

Materii auxiliare utilizate în procesul de elaborare a siropului Holosas

Pentru prepararea siropurilor se utilizează următoarele materii: substanțe medicamentoase (ca materie primă) și substanțe auxiliare: zahărul, vehicule ca apa, ape aromatice, soluții extractive: adjuvanți și aditivi.

În cea mai mare parte a siropurilor, pentru preparare se utilizează zahărul oficinal, cristalizat sau bucăți, care conține 98-99,5% zaharoză, 0,25-0,50% apă, solubil pînă la o concentrație de 85%, în apă fiind la pH 4-8. Se poate asocia cu sorbitolul, glicerolul sau alte substanțe, care reduc tendința zaharozei la cristalizare.

Ca solvenil pînă la o concentrație de 85%, în apă fiind la pH 4-8. Se poate asocia cu sorbitolul, glicerolul sau alte substanțe, care reduc tendința zaharozei la cristalizare.

Ca solvenți se utilizează: apa, soluții apoase concentrate, ape aromatice, soluții extractive (apoase, hidroalcoolice), sucuri de fructe etc. Substanțele adjuvante și aditivii sunt în general aceiași care sunt indicați și pentru soluțiile de uz intern: agenți de mărire a solubilității, stabilizanți, aromatizanți, corectori de gust și miros, coloranți, conservanți etc. În plus se utilizează o serie de subtanțe cu rol de clarificare, decolorare a siropurilor (cărbune, caolin etc.).

Siropurile cu o concentrație mai mică în zahăr, decît a siropului simplu (64% zahăr) se conservă cu amestec de agenți antimicrobieni 1,5% nipagin-nipasol 1:9 sau alți conservanți ca acid benzoic, clorură de benzalconiu, prin dizolvare în alcool și amestecare cu sirop.

Extractele concentrate pentru siropuri se prepară numai în industrie; ele se utilizează la fabricarea siropurilor prin amestecarea cu siropul simplu, în proporțiile indicate; în general, se amestecă 3 părți sirop si 1 parte extract.

De asemenea, tot în industrie se prepară și sucurile de fructe care sunt utilzate pentru siropurile medicamentoase.

Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri și aveau ca edulcorant mierea de albine. Zahărul este utilizat din antichitate de chinezi și a fost adus în Europa de Alexandru cel mare (Macedon) în sec.IV.î.e.n. Multă vreme, zahărul a fost considerat ca medicament și era eliberat numai prin farmacii. După descoperirea zahărului din trestia de zahăr și apoi fabricarea din sfecla de zahăr, în 1746, de către A. MARKGRAF, nu s-a mai utilizat mierea de albine.

Zahărul ( lat. Saccharum) – sinonim Zaharoză, este o substanță de semisinteză care se obține, în principal, din sfecla de zahăr sau trestie de zahăr. Zahărul prezintă niște cristale incolore sau pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust dulce. Se topește la temperatura de 160C, iar la temperatura mai înaltă se caramelizează, fiind însoțită de un miros caracteristic. Pentru identificare, soluția de zahăr se tratează cu soluția de nitrat de cobalt și hidroxid de sodiu. Se obține o colorație violetă. La prepararea siropului de măcieș zahărul este utilizat ca edulcorant și stabilizant al acidului ascorbic (vitamina C).

Apa ( lat. Aqua), H2O – reprezintă un element indispensabil vieții, constituind un factor important în aproape toate procesele de producție industrială. În industria farmaceutică apa are întrebuințări multiple în procesul tehnologic ca: materie primă sau auxiliară; apă de spălare; apă de sortare; apă de răcire și transport al diverselor materiale.

Apa folosită pentru prepararea siropului trebuie sa fie distilată și fără impurități. Purificarea apei utilizate pentru prepararea medicamentelor se face prin distilare, schimb de ioni. Pentru prepararea formelor medicamentoase se folosește o apă pură.

Actualmente sunt în vigoare două monografii farmacopeice:

– apă purificată ( lat. Aqua purificata), MF 42.2619-89 .

– apă pentru injecții ( Aqua pro injectionibus), MF 42-2620-89 . [2, p.443].

Apa purificată este un lichid incolor, străveziu, fără miros și gust, pH=5.0 – 7.0. Farmacopeea prevede cerințe sporite asupra bunei calități a apei purificate și a apei pentru injecții.

Sunt inadmisibile impuritățile de calciu, metale grele și bioxid de carbon. Prezența sărurilor de acizi azotic și azotos se constată după culoarea albastră care apare la adăugarea în probă de apă analizată a soluției de difenilamină în acid sulfuric. În prezența nitriților difenilamina se oxidează. Nu se admite prezența amoniacului (impurități biologice alea apei). [2, p.444].

Recipiente de condiționare

Pentru condiționarea primară a siropurilor industriale se utilizează aceleași recipiente ca și pentru soluții: flacoane de sticlă incoloră sau colorate, cu fundul plat, însoțite de linguriță sau mensură dozatoare (din material plastic), sau flacoane presurizate prevăzute cu sistem dozator, reprezentate mai jos:

Fig.1.4.Tipuri de recipiente și ambalaje pentru siropuri [16, p.295].

Siropurile se prepară în cantități relative mari și se divizează în recipiente farmaceutice, din sticlă, de tipul I, incolore sau colorate (brun), sau alte ambalaje de diferite capacități: 10 g, 30 g, 50 g, 100 g, 130 g, 200 g, 250 g, 300 g, 500 g, mai rar 1000 g.

După umplere cu soluție se aplică subcapace și capace din plastomer, prin înșurubare.Toate ambalajele trebuie să fie închise pentru a feri produsul de contactul cu aerul. Acestea se spală cu apă potabilă, se clătesc cu apă distilată și se usucă înainte de introducerea soluției.

Ambalajele vor fi marcate cu etichete purtând următoarele specificații: marca de fabrică, denumirea siropului și masa netă.

Produsele finite sunt păstrate în containere, în depozitul secției pînă la sosirea buletinului de analiză, de la Laboratorul de control al întreprinderii; ele prezintă etichetă cu mențiunea: ,,Produs în carantină’’. Dacă produsul analizat este corespunzător, stocul primește eticheta cu mențiunea: ,,Corespunde’’ și de aici este transportat în sectorul de expediție însoțit de documentele corespunzătoare. Siropurile ambalate sunt depozitate în locuri uscate, răcoroase și ferite de lumină pînă la sosirea buletinului de analiză, păstrîndu-se în același ambalaj.

CAPITOLUL II. REGULAMENTUL TEHNOLOGIC DE CONDIȚIONARE A FORMEI MEDICAMENTOASE HOLOSAS SIROP 130.0

2.1. Generalități

Siropurile sunt definite conform Farmacopeei Române X astfel: sunt preparate farmaceutice lichide cu un conținut crescut de zahăr, care au o consistență vâscoasă și sunt destinate administrării interne (conținutul de zahăr trebuie să fie peste 40 %).

Siropurile înscrise în Farmacopeea Româna ediția X a nu se eliberează în farmacie însă se folosesc la obținerea unor soluții de uz intern pe baza rețetelor magistrale.

2.1.1. Denumirea produsului farmaceutic:

Lat. Sirupus Cholosasum 130.0

Rom. Sirop Holosas 130.0

[20, p.4].

2.1.2. Descrierea produsului farmaceutic:

Lichid siropos, dens, de culoare brună – închisă, cu miros specific.

2.1.3. Compoziție cantitativă:

Pectinaza participă la scindarea polizaharidei pectina în zaharuri simple, astfel îmbunătățind asimilarea substanțelor nutritive datorită procesului de „ înmuiere” al componentelor macromoleculare din structura fructelor și legumelor. Contribuie la reglarea funcționării tractului gastrointestinal prin stimularea creșterii microflorei intestinale benefice.

Acid tartric, aditiv alimentar din categoria regulatorilor de aciditate, regăsit în mod natural în fructe. Forma utilizată în industria farmaceutică este cea cristalizată, cunoscută sub denumirea de “sare de lămâie”, obținută pe cale chimică. Se utilizează în cantitățile prevăzute de rețete. Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 30 mg/kg corp. Dozele mari și repetate pot produce tulburări gastrointestinale, hiperaciditate, greață, vărsături, afecțiuni ale gurii, ale rinichilor, tulburări respiratorii, convulsii, somnolență, dureri musculare. Acidul tartric este un toxic pentru sistemul muscular, putând duce chiar la paralizie, dar dozele utilizate în alimente nu pot produce astfel de efecte.

2.1.4.Gupa farmacoterapeutică și codul ATC:

A05Ax. Terapia biliară și hepatică.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: Preparat fitoterapeutic cu acțiune coleretică, diuretică, vitaminică. Fructele de măcieș conțin vitamina C, B1,B2, K, P, provitamina A, zaharuri 14 – 16%, acid malic și citric, pectine –25%, uleiuri volatile, dextrină, vanilină, lecitină, săruri de K, Ca, Fe, Mg. Posedă proprietăți antiscorbutice, stimulează digestia și metabolismul, crește rezistența nespecifică a organismului la infecții. Sporește capacitățile fizice și intelectuale ale organismului. Accelerează procesul de regenerare a țesuturilor și sinteza hormonilor, diminuează permeabilitatea capilară, participă la metabolismul glucidic.

Indicații terapeutice: Colecistite, hepatite, bolile vezicii biliare, diatezele hemoragice, profilaxia și tratamentul hipovitaminozelor C și P. Adjuvant și tonizant general.

2.1.5.Modul de administrare:

Intern: Adulți – cîte 1 linguriță (5 ml) de 2 – 3 ori pe zi. Copii – cîte ¼ – ½ linguriță de 2 – 3 ori pe zi. Doza pentru 24 ore: 1-3 lingurițe în caz de insuficiență și lipsa vitaminelor (în organism), mai ales la copii.

Contraindicații: Bolnavii cu diabet zaharat.

Atenționări și precauții speciale de utilizare: Nu este cazul.

Interacțiuni cu alte medicamente: Nu sunt descrise.

Păstrare: La loc uscat, răcoros și ferit de lumină.

Termen de valabilitate: 3 ani.

Statutul legal privind eliberarea din farmacie: Fără prescripție medical. [13, p.984].

2.2.Specificația materiei prime și a materialelor (componența calitativă)

2.3. Specificație de aparate și utilaj

2.4.Fazele procesului tehnologic și controlul interfazic al calității

În industrie, fabricarea medicamentelor, deci și a siropurilor, este divizată în loturi de fabricație (șarje), care se realizează pe baza fișei de fabricație, ce cuprinde : formula de preparare a soluției cu componentele în kilograme ; specificarea fazelor de lucru și a randamentelor pe faze; descrierea completă a operațiilor și aparatura folosită; modul de lucru și bilanțul de materiale, pe fiecare fază; condiționarea primară, marcarea, gruparea și ambalarea. Prima demarare a procesului de fabricație începe cu domeniul de gestiune: evidența stocurilor de materii prime și auxiliare, programarea producției, stabilirea ordinii operațiilor de fabricație.

Fazele procesului tehnologic și controlul interfazic sunt următoarele :

2.5.Schema fluxului tehnologic pentru produsul farmaceutic Sirop Holosas 130.0

2.6.Descrierea procesului tehnologic de elaborare a siropului Holosas

2.6.1.Pregătirea spațiilor de producție, utilajului și a personalului.

Spațiul de producție terbuie să fie igienizat corespunzător pentru asigurarea calității produselor avizate.

Proceduri pentru igienizarea spațiilor de producție:

a.Pereții: Se spală cu apă și săpun lichid înainte de producerea fiecărei serii de produs.Operația se efectuează de către personalul îngrijitor.

b.Geamuri și uși: Se spală cu apă și detergenți înainte de producerea fiecărei serii de produs. Operația se efectează de către personalul îngrijitor.

c.Mese și rafturi: se efectuează spălarea după terminarea fiecărei operații cu perie, apă și detergent ecologic. Se clătește cu apă pentru înlăturarea urmelor de detergent.

Se dizenfectează cu soluții de peroxid de hidrogen 6% sau soluție de Cloramină “B” 1%. Operațiile sunt efectuate de către personalul îngrijitor.

d.Pardosele: Se spală cu apă și detergenți și se clătește cu apă. După spălare pardoselele se dezinfectează cu apă în care se introduc, alternativ, soluții bactericide și fungicide. Operațiile se efectuează de către personalul îngrijitor.

e.Mediu: Aseptizarea se efectuează de fiecare dată înaintea începerii proceselor de producție conform procedurii de asigurare a clasei de puritate ,,D” – care corespunde clasei 100 000 M 5.5, ISO 7 (camere de cîntărire, preparare și conndiționare).Gradul de puritate (clasa D) se menține pe parcursul desfășurării întregului proces tehnologic de fabricație.

Toate compartimentele sunt întreținute în condiții de curățenie riguroasă pentru a evita contaminarea cu microorganisme și praf, ele sunt prevăzute cu instalații de ventilație și aerisire corespunzătoare, instalație antiex (sisteme de construcție care nu provoacă scîntei la conectarea și întreruperea unui aparat).

2.6.2.Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului auxiliar:

– vase și oale inox de diverse capacități;

– veselă (spatule, lingurițe, lopeți);

După terminarea fiecărei etape din fluxul tehnologic (cînd e cazul) sau după terminarea fiecărei serii de produs pentru veselă și recipiente obligatoriu se efectuează următoarele operații de curățire și întreținere:

a.Spălare. Echipamentul auxiliar (recipiente, veselă) se spală cu peria, detergenți necorosivi. Pentru îndepărtarea urmelor de detergent echipamentul se clătește sub jet de apă. Operația se efectuează de către personalul îngrijitor avizat.

b.Dezinfecție. Echipamentul auxiliar spălat se dezinfectează cu o soluție de peroxid de hidrogen 6%. Operațiile se efectuează de către personalul îngrijitor avizat.

c.Uscare. Se efectuează în încăperi amenajate cu curent de aer cald.

d.Etichetare. Echipamentul auxiliar, spălat și uscat se etichetează cu eticheta care să conțină semnătura persoanei care a efectuat operațiile și specificarea “CURAT”. [6,p.4].

2.6.3.Proceduri de curățire și întreținere a echipamentului tehnologic.

– balanță cu precizie 200 g (0 – 500 kg).

– balanță cu precizie 5g (0 – 10 kg).

– vas (capacitate-200 l).

– mașină de spălat căpăcele (temperatura apei 60-70ºC ).

– dulap de uscare a borcanelor și căpăcelelor ( temperatura de uscare a borcanelor 60-70ºC, temperatura de uscare a căpăcelelor 40 ºC ).

– cazan de aburi ( capacitate 250 l),

– reactor cu malaxor (capacitate 0,63 ) .

– malaxor tip ancoră.

– pompă.

– filtru – presă

– Mașină universală de dozare УФM ( productivitate – 1,7 mii buc/oră) sau

– Mașină de umplere a tuburilor V.Tonazzi & C ( productivitate – 1,14 mii buc/oră).

După terminarea fiecărei serii de produs se efectuează următoarele operațiuni de curățare și întreținere:

a.Spălare: Echipamentele se spală cu apă caldă și detergenți, prin agitare. După 10 minute se verifică starea de curățenie. Dacă este necesar, spălarea continuă.

După spălare vasele se golesc, prin robinetul de scurgere. Se clătesc de mai multe ori, pînă cînd apele de clătire nu mai conțin urme de detergenți.

b.Dezinfecție: Interiorul vaselor și aparatelor se dezinfectează prin pulverizarea unei soluții dezinfectante de Nipagin sol. alcoolică 1% sau soluție de peroxid de

hidrogen 6%.

c.Uscare: Vasele și aparatele se usucă deschis la temperatura camerei sau cu aer încălzit.

d.Etichetare: Echipamentele curate, dezinfectate uscate și verificate tehnic (de personalul mecanic de întreținere ), pregătite pentru un nou produs sau o nouă serie, se etichetează cu etichete care să conțină următoarele specificații: data, ora, semnaturile operatorului și a personalului tehnic de întreținere și mențiunea ”CURAT-VERIFICAT”.

Seria este schimbată de către farmacist, se aplică eticheta pe aparate, cu următoarele specificații:

Data – Denumirea produsului – Seria de fabricație – Semnatuara farmacistului.

2.6.4.Proceduri pentru pregătirea personalului antrenat în procesul de producere:

Personalul trebuie să respecte regulile de igienă și să poarte echipament corespunzător de producție dotat cu dispozitive de protecție. Procedurile se efectuează conform “Cerințele către igiena personală a lucrătorilor din întreprinderile și instituțiile farmaceutice ” al “Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice " aprobată prin ordinul MS RM Nr. 334 din l9.07.95.

Procedurile menționate în acest compartiment se efectuează conform “Instrucției despre regimul sanitar în întreprinderile și instituțiile farmaceutice ” aprobată prin ordinul MS RM Nr. 334 din 19.07.95 și recomandărilor parvenite din practica de activitate a producătorilor de medicamente din industria farmaceutică.

2.6.5.Metoda de fabricație:

Prepararea se efectuează în spații corespunzătoare fiecărei etape de lucru în conformitate cu fluxul tehnologic.

Procesul tehnologic de obținere a formei medicamentoase industriale Sirop Holosas 130.0 (Farmaco) include următoarele etape:

1. Recepția materiei prime;

2. Spălarea și uscarea borcanelor și căpăcelelor;

3. Pregatirea și cîntărirea materiei prime;

4. Prepararea siropului:

Încărcarea componentelor

Încălzirea 30-40 min

Răcirea siropului

Filtrarea

Amestecarea componentelor

5. Condiționarea siropului și etichetare;

6. Ambalarea: în cutii individuale, în ambalaj colectiv;

7. Depozitarea produsului finit.

Etapa 1. Recepția materiei prime

Pe baza fișei de fabricație a siropului se eliberează din depozitul întreprinderii materia primă necesară – fructele de măcieș, precum și materialele de condiționare și ambalare (flacoane de sticlă de culoare întunecată, cutii individuale și colective). Materia primă trebuie să prezinte pe recipientul în care este condiționată eticheta cu avizul de acceptare de la Departamentul de Control al Calității. Ambalajul materiei prime nu trebuie să fie deteriorat.

Etapa 2. Spălarea și uscarea flacoanelor și căpăcelelor

Spălarea se efectuează cu apă demineralizată la temperatura de 30- 35ºC. Dopurile și căpăcelele se spală cu apă fierbinte cu temperatura de 60- 70ºC la mașina de spălat tip CM – 10БУ4. Uscarea flacoanelor, dopurilor și căpăcelelor se efectuează la temperatura 40ºC pînă la o oră.

Recipientele de sticlă se spală automat, în mașina de spălat flacoanele .

Fig.2.1. Mașină pentru spălat și uscat flacoane tip Perrier, cu elemente modulare, care permit poziționarea precisă a flacoanelor [16, p.590].

Etapa 3. Pregătirea și cîntărirea materiei prime- fructele de măcieș

În camera de cîntărire se căntăresc cu balanța tip PП-500Ш 13 M cantitățile stabilite în rețetă de fabricație pentru o serie de produs, după care se transferă în camera de preparare.

La începerea procesului de fabricație a unui lot, în atelierul de producție, materiile prime sunt din nou cântărite cu exactitate, conform fișei de fabricație, cu ajutorul balanțelor de precizie (automate – tip Sartorius, Mettler). În industrie, prepararea se efectuează la greutate sau la volum, dar toate componentele sunt exprimate în unități de masă. Lichidele cu vîscozitate mică, apa în cazul soluțiilor apoase, se pot măsura cu ajutorul unui debitmetru. După cântărire, materiile prime sunt transferate în primul recipient de amestecare.

In general, materiile prime se cântăresc cu un exces de 3-30%, prevăzut în fișa de fabricație a produsului, pentru a compensa eventualele pierderi de pe recipientele de preparare, filtrare sau aparatele de repartizare în flacoane.

Etapa 4. Prepararea siropului

Forma medicamentoasă sirop Holosas 130g reprezintă o formă farmaceutică lichidă care se prepară din extractul fluid de măcieș la care se adaugă siropul de zahăr preparat conform FR.ed.X.

Prepararea siropului de zahăr (Sirupus Simplex) conform FR. ed X.

Compoziția cantitativă: Saccharum 64g; Aqua distillata q.s.ad 100 g.

Zahărul se dizolvă, prin încălzire, în apă, se fierbe timp de 1 — 2 min, agitînd continuu, se completează cu apă încălzită la aproximativ 70 °C la 100 g și se filtrează fierbinte.

Siropul simplu trebuie să corespundă prevederilor de la ,,Sirupi“ și următoarelor prevederi:

Conține cel puțin 97,0% și cel mult 103,0% zahăr față de valoarea declarată.

Descriere. Lichid vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce.

Soluția A. 7,8 g sirop se diluează cu apă la 50 ml.

Identificare. 10 ml soluție A se fierbe cu 0,5 ml acid sulfuric 100 g/l (R) timp de 1 min. După răcire se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l (R), se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (R) și se încălzește la fierbere; se formează un precipitat roșu. La 3 ml soluție A se adaugă 1 ml nitrat de cobalt (II) 50 g/l (R) și 2 ml hidroxid de sodiu 300 g/l (R); apare o colorație violetă.

– Densitate relativă = 1,3005 — 1,3247 (IX.C.3).

– Indice de refracție = 1,4464 — 1,4550 (IX.C.5.6).

– Aspect. 10 ml sirop trebuie să fie incolor. O eventuală colorație nu trebuie să fie mai intensă decot colorația unei soluții-etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer-B.c. și apă la 10 ml (IX.C.2).

– Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluție A se adaugă 0,3 ml fenolfta- leină-soluție (I); soluția trebuie să rămonă incoloră. La adăugarea de cel mult 0,25 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/l soluția trebuie să se coloreze on roșu.

Cloruri. Cel mult 0,0025%.

10 ml soluție A se compară cu 2,5 ml soluție-etalon completată cu apă la 10 ml (0,025 ml ion cloruri) (IX.C.13).

Metale grele.10 ml soluție A nu trebuie să dea reacția pentru metale grele (IX.C.13).

Agenți de îndulcire artificiali. La 25 ml sirop se adaugă 25 ml apă și 3,5 ml acid sulfuric 100 g/l (R); se agită într-o pîlnie de separare cu 25 ml amestec format din volume egale de eter (R) și eter de petrol (R). Reziduul fazei organice separate, dizolvat on 5 ml apă, nu trebuie să aibă gust dulce.

Glucoză, zaharuri reducătoare. 5 ml soluție A se oncălzesc pe baia de apă cu sulfat de cupru (II) și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (R); nu trebuie să se formeze imediat un precipitat galben sau roșcat.

Dozare. Se determină indicele de refracție. Concentrația în zahăr, corespunzătoare indicelui de refracție determinat, se calculează din tabelul ,,Concentrația soluțiilor de zahăr în funcție de densitatea relativă și de indicele de refracție, la 20 °C". [16,p.295].

Prepararea siropului simplu cuprinde urmatoarele faze:

cîntărirea zahărului și a apei distilate;

dizolvarea zahărului la rece sau la cald;

completarea la masa prevăzută;

filtrarea siropului;

condiționare;

depozitare.

Se cîntaresc 64 g zahăr pentru 100g sirop simplu și se dizolvă în apă distilată. Se pot folosi următoarele metode de dizolvare a zahărului:

sau

la rece la cald

Dizolvarea zahărului la rece se aplică dacă vehiculul utilizat conține și substanțe termostabile. Se utilizează zaharalizoare, în care dizolvarea zahărului decurge ca în percolator. Zaharalizorul KLEIN-DETHAN, reprezentat în este format dintr-un recipient cilindric din oțel inoxidabil (5), prevăzut cu capac (1); la jumătatea înălțimii recipientului sunt plasate diafragme demontabile (3), între care se introduce materialul filtrant: hîrtie de filtru, vată între două straturi de tifon, pîslă. Aceste diafragme se pot scoate și curăța ușor pentru schimbarea materialului filtrant.

Zahărul se introduce în recipientul cilindric (2), plasat la partea superioară a aparatului.

Se adaugă solventul (apa distilată), care străbate straturile de zahăr și-l dizolvă ; siropul este filtrat și colectat prin robinetul (7), aflat la partea inferioară. Aparatul este dotat cu un tub de nivel (6), în care se află o bilă, ce arată concentrația siropului. Această metodă evită: alterarea substanțelor medicamentoase, hidroliza și caramelizarea zaharozei.

Fig. 2.2. Zaharalizor KLEIN-DETHAN, părți componente [8, p.154].

1.capac;

2.rezervor cu zahăr și apă;

3.parte filtrantă formată dintru-un capac perforat, acoperit cu filtru;

4.rezervor cu sirop;

5.tub pentru eliminarea aerului;

6.geam pentru observarea nivelului siropului;

7.robinet.

Metoda prezintă și dezavantaje:

timpul de dizolvare a zahărului este lung;

operația de filtrare a zahărului decurge cu viteză mică;

posibilitatea contaminării cu microorganisme;

fermentarea siropurilor, provocată de eventuale enzime existente în vehicul (soluții extractive din plante);

în cazul în care concentrația în zahăr este sub 60%, ceea ce impune asociera de conservanți;

o ușoară hidroliză a zahărului, care este mai pronunțată la siropurile acide;

nu rezultă siropuri limpezi în toate cazurile (depinde de sortul zahărului sau de vehiculul utilizat).

Pentru prepararea siropurilor la rece, se pot folosi următoarele metode:

dizolvarea zahărului ,, per descensum’’;

dizolvarea zahărului prin percolare;

dizolvarea zahărului prin agitare mecanică.

Dizolvarea ,,per descensum’’, numită și dizolvarea circulantă, este o metodă mai veche, de preparare a siropului, în care zahărul se introduce într-un săculeț de pînză, ce se suspendă la suprafața apei distilate.Apa dizolvă treptat zahărul și în final se formează un strat de sirop dens, saturat, în jurul particulelor solide de zahăr.

Datorită forței gravitaționale, acest strat de sirop dens se deplasează la partea inferioară a recipientului, antrenînd în mișcare o altă cantitate de apă în sus, se crează astfel curenți de convecție, care dizolvă treptat tot zahărul. După dizolvarea întregii cantități de zahăr, săculețul se scoate și siropul se omogenizează prin agitare. Se filtrează prin hîrtie de filtru.

Dizolvarea prin percolare: în metoda percolării se utilizează un vas de sticlă cilindro-conic, terminat cu un tub efilat și robinet, numit percolator.

Fig. 2.3. Percolator.[19, p.292].

La partea inferioară a percolatorului se plasează un strat de vată, umectată cu apă distilată, deasupra se introduce zahărul sub formă de cristale sau bucăți.

Dacă zahărul este pulverizat, el formează o masă compactă, pe care apa sau alt lichid o străbat greu.

În continuare, peste zahăr se adaugă apa distilată (sau alt vehicul); aceasta trece repede prin coloana de zahăr, robinetul fiind deschis. Lichidul astfel obținut este adus din nou în percolator; se reglează robinetul în așa fel încît debitul de curgere a siropului să fie constant.

În final, după dizolvarea totală a zahărului, percolatorul se spală cu apă distilată (și filtrul). Siropul se completează cu apă distilată la masa indicată și se omogenizează prin agitare; nu mai este necesară filtrarea.

În laboratoare se utilizează această metodă pentru prepararea a 1.000 g sirop: în general se utilizează inițial 500-600 g apă distilată, restul servește pentru completarea la 1.000 g sirop.

Dizolvarea prin agitare constă în agitarea energică a amestecului de zahăr cu apă distilată sau alt vehicul, pînă la dizolvarea completă, într-un recipient închis, care are o capacitate de 2 ori mai mare ca volumul siropului. Metoda se aplică pentru prepararea unor cantități de sirop pînă la 2.000 g. Dizolvarea decurge mai greu și este necesară o agitare prelungită.

II. Dizolvarea zahărului la cald în apă sau alt vehicul este o metodă frecvent utilizată, datorită avantajelor:

operațiile de dizolvare și filtrare decurg rapid ;

posibilitatea de contaminare cu microorganisme și fermentarea siropului sunt mai reduse ;

prin încălzirea la fierbere are loc și sterilizarea siropului;

se obțin preparate clare și limpezi, prin coagularea substanțelor albuminoase sau, eventual, a unor substanțe balast prezente în zahăr, sucuri, soluții extractive etc.

Dintre dezavantaje enumerăm:

apariția de cristale, datorată hidrolizei zaharozei, sub acțiunea căldurii, în glucoză și fructoză, zaharuri reducătoare, cu solubilitate mai redusă decît zaharoza și care separă;

de asemenea, aceste două faze pot favoriza alterarea siropului, prin fermentare;

posibilitatea caramelizării zahărului.

Fig .2.4. Reacția de hidroliză a zaharozei [15, p.292].

În această metodă, zahărul se aduce, împreună cu apa distilată sau alt vehicul, într-un recipient; amestecul se încălzește în baia de apă sau direct pe o sursă de foc;

se agită continuu, pînă la dizolvarea completă a zahărului. Se preferă ca încălzirea să aibă loc moderat; eventuala spumă care se formează în timpul fierberii este îndepărtată.

O parte din apă se poate evapora; în acest caz se adaugă apă distilată fierbinte, pînă la masa prevăzută, în continuare se determină concentrația siropului. În farmacie se utilizează diferite mijloace :

prin introducerea unui termometru într-un sirop care fierbe și are concentrația corespunzătoare; acesta indică temperatura de 105°C; siropurile mai concentrate se diluează cu apă distilată fierbinte, omogenizînd și urmărind scala termometrului;

prin cîntărirea la balanță a siropului și compararea cu masa inițială; se completează tot cu apă distilată fierbinte.

Determinarea concentrației în zahăr și aducerea la densitatea prevăzută înainte de operația de filtrare a siropului se determină concentrația în zahăr, respectiv densitatea siropului, care trebuie să corespundă prevederilor din fișa de fabricație.

În imaginea de mai jos reprezentată de instalația industrială pentru fabricarea siropurilor este constituită din urmatoarele componente: A, B, C, D – tancuri prevăzute cu sistem de agitare și manta prin care circulă vapori de apă, pentru dizolvarea separată a substanțelor componente (zahăr, substanțe medicamentoase, adjuvanți, aditivi), soluțiile rezultate sunt amestecate pentru obținerea siropului.

Fig.2.5. Schema tehnologică a instalației pentru fabricarea siropurilor [15, p.295].

Fig. 2.6. Instalația industrială pentru fabricarea siropurilor și a suspensiilor buvabile [15, p.299].

Concentrația optimă în zahăr a siropului simplu este de 64%, respectiv 55-65% zaharoză și corespunde densității de 1,2614-1,3207 (densitatea medie = 1,314) și un indice de refracție de 1,4464-1,4532.

Controlul acestor parametri se efectuează cu ajutorul densimetrului, zaharimetrului sau areometrului Baume.

În cazul utilizării densimetrului, cantitatea de apă distilată necesară diluării se calculează după relația:

x = cantitatea de apă, în grame;

a = cantitatea siropului care trebuie diluat, în grame;

d2 = densitatea diluantului (apa distilată);

d, = densitatea siropului care trebuie diluat;

d = densitatea pe care trebuie să o aibă siropul, în final.

Dacă s-a utilizat areometrul BAUME, siropurile mai concentrate se diluează cu apă distilată la masa prevăzută în fișa de fabricație, după formula:

E = 0,35 • S D , în care :

E = cantitatea de apă în grame ;

S = masa siropului în grame;

D = numărul de grade Be' peste 35.

Aparatele industriale sunt prevăzute cu zaharimetre, areometre, cu scală gradată, care indică direct concentrația în zahăr a siropului, în tor timpul procesului de dizolvare, astfel încît operația de dizolvare, respectiv încălzirea, se poate opri la concentrația prevăzută.

Filtrarea siropului fierbinte are loc imediat, prin hîrtie de filtru sau vată.

Pentru siropul simplu, FR.X prevede dizolvarea a 64 g zahăr, prin încălzire, în apă distilată; siropul se fierbe 1-2 minute, agitînd continuu; se completează cu apă, încălzită la aproximativ 70°C, la 100 g și se filtrează fierbinte.

Amestecarea tuturor componentelor pentru obținerea formei medicamentoase industriale Holosas Sirop 130.0 G

Siropul de măcieș (Sirupus fructi rosae) se prepară din concentratul fluid și siropul de zahăr invertit (pentru stabilizarea acidului ascorbic). In cazanul emailat de fiert siropul, dotat cu cămașă de abur și malaxor tip ancoră, se încarcă, conform prescripției, zahărul și apa.

După adăugarea acidului tartric, se încălzește 30-40 min. la temperatura 90ºC. În acest timp circa 30% de zahăr s-a invertit. După o perioadă de răcire siropul se trece prin pompă în filtrul-presă. Filtratul se strînge într-un măsurător, de unde în porțiuni aparte se trece în malaxor. Tot acolo din măsurător se toarnă concentrat de măceș.

După malaxare amestecul,cu ajutorul pompei, se trece într-un măsurător tip colector, de unde siropul nimerește în aparatul de divizare (în flacoane cîte 130 g), iar de acolo la conveierul de divizare și mai departe la ambalare.

Preparatul prezintă un lichid roșu-brun de consistența siropului fără particule suspendate. Gustul este dulciu, iar mirosul specific fructelor de măcieș. Reziduul uscat constituie 71-73%, acidul ascorbic – nu mai puțin de 4 mg/ml, zahărul – nu mai puțin de 50%. Densitatea 1,37. Siropul se conservează mai bine la temperatura de ponă la 12°C.

Etapa 5. Condiționarea siropului și etichetarea

Siropul se trece la aparatul de dozat . Se efectuează procesul de divizare reglînd masa dozelor în funcție de cantitatea pentru un flacon. Se verifică în mod selectiv masa siropului în flacon. În caz de necesitate dispozitivul de dozare se ajustează la masa cerută. Se condiționează în flacoane de sticlă întunecată cite 130g.

Fig.2.7.Flacon de sticlă întunecat [12, p.87]. Fig.2.8.Capac din plastic cu inel interior [12, p.88].

Flacoanele sunt etanșate cu căpace din plastic apoi se etichetează cu etichete individuale.

Se folosesc în acest scop mașini de etichetat, cu o construcție deosebită de a celor pentru cutii, în sensul că recipientele din sticlă sunt aduse în picioare pentru a se evita spargerile ce s-ar putea produce în cazul când prin rostogolire s-ar lovi între ele. Capacitatea acestor mașini este de 6000 recipiente pe oră.

Pentru recipientele specifice unui anumit produs – sucul de fructe – s-a introdus în ultimul timp un procedeu nou de etichetare, numit decalcomanie. Pe etichete mici de hârtie se imprimă în mai multe culori textul ce urmează a fi scris. Datorită unui lac transparent care se pune pe locul tipărit, eticheta poate fi lipită pe sticlele ce au fost încălzite la circa 50° C.

Aplicarea acestor etichete se face cu ajutorul unei mașini de etichetat la care s-a îndepărtat dispozitivul de ungere a etichetei. Se îndepărtează apoi hârtia, iar sticlele se țin timp de o oră în cuptoarele încălzite la 620° C. În acest timp stratul subțire de lac, care a făcut ca eticheta să adere la sticlă, dispare sub acțiunea căldurii, iar porțiunile imprimate se topesc la suprafața sticlei și nu mai pot fi șterse. Aceste sticle pot fi folosite de nenumărate ori, fără să fie necesară operația de etichetare după fiecare umplere. Mașina cu ajutorul căreia se etichetează recipientele din sticlă este următoarea:

Fig.2.9.Mașina de etichetat recipiente de sticlă [18, p.355].

Etichetele constituie un element obligatoriu în producția și comercializarea de alimente, fiind purtătoare de informați multiple, deosebit de necesare pentru producător, consumator, comerciant, precum și pentru organele de control.

Mesajul informațional al etichetei în funcție de modul de ambalare este variabil, însă anumite mențiuni sunt comune:

-tipul produsului;

-denumirea, simbolul sau marca fabricantului, clasa de calitate;

-cantitatea netă de produs aflată în ambalajul respectiv;

-data fabricației, termenul de valabilitate;

-standardul de stat sau norma tehnică de calitate;

-pe ambalajul de prezentare se consemnează de asemenea constituenții rețetei de fabricație, aditivii utilizați, potențialul sau valoarea nutritivă, instrucțiunile de utilizare.

Etichetele se aplică individual pe flacoane. Flacoanele se închid și se etichetează conform Documentației Tehnice de Normare.

Pentru divizarea și condiționarea primară a siropurilor se utilizează aceleași linii automate ca și la soluții; în acest caz vîscozitatea siropului micșorează viteza de curgere în recipiente.

Nu se recomandă condiționarea în flacoane a siropurilor fierbinți (în care caz viscozitatea mai scăzută mărește viteza de curgere), întrucît se favorizează condensarea vaporilor de apă pe pereții recipientelor.

Aceasta duce la formarea unui strat de sirop diluat, la suprafața preparatului, în care se dezvoltă mai rapid microorganismele din aer, ce eventual au contaminat produsul.

Alte metode indică sterilizarea și păstrarea siropurilor în sticle sterilizate.

Se condiționează în sticle pline, bine închise (cel mult 1.000 g).

Etapa 6. Ambalarea flacoanelor în ambalaj secundar sau colectiv

Ambalaj secundar: cîte un flacon împreună cu prospectul pentru pacienți se plasează în cutia individuală de carton.

Ambalaj colectiv: ambalajul secundar se plaseaza in ambalaj colectiv din carton. Se permite plasarea flacoanelor împreună cu instrucțiunile de administrare direct în cutia colectivă. Se verifică numărul de flacoane în ambalaj și inscripționarea pe etichetă. Siropurile se ambalează și se grupează în mod asemănător cu soluțiile. Adăugarea de conservanți se menționează pe etichetă. Se grupează și se ambalează în pachete (a cîte 20 flacoane) în hîrtie, se aplică eticheta.

Depozitare și expediție

Produsele finite sunt păstrate în containere, în depozitul secției până la sosirea buletinului de analiză, de la Laboratorul de control al întreprinderii; ele prezintă etichetă portocalie cu mențiunea: „Produs în carantină”.

Dacă produsul analizat este corespunzător, stocul primește eticheta verde cu mențiunea : „Corespunde” și de aici este transportat în sectorul de expediție, însoțit de documentele corespunzătoare.

Siropurile ambalate sunt depozitate în locuri uscate, răcoroase și ferite de lumină, păstrându-se în același ambalaj până la expirarea termenului de valabilitate. Siropurile se depozitează la loc răcoros, ferit de lumină. Siropurile care conțin antibiotice, vitamine, sulfamide se păstrează în condiții de protecție la o temperatură între 2-25°C, sau conform indicațiilor specificate pe eticheta produsului.

Transport

Transportul se efectuează numai cu mijloace de transport acoperite, în containere prevăzute cu mențiunea: „Fragil! ”. Din sectorul de expediție al întreprinderii, prin intermediul depozitelor farmaceutice, medicamentul ajunge în farmacie și de aici el este eliberat bolnavului.

Pentru fabricarea medicamentelor pe cale industrială sunt necesare următoarele condiții:

rentabilitatea producției, asigurată prin cererea în masă de medicamente;

standardizarea materiilor prime și a produselor fmite, pentru a asigura liv-rarea unei producții omogene ;

stabilitatea materiilor prime și a produselor finite pe toată perioada de fabricare, depozitare și administrare la bolnav. Pe toată durata de valabilitate, medicamentul trebuie să-și mențină calitatea și efectul terapeutic.

2.7.Controlul calității.

Controlul tehnic se efectuează conform Monografiei farmacopeice temporare. În general aspectul siropurilor industriale depinde deci de claritate și culoare. Controlul soluției constă în identificarea și determinarea substanțelor medicamentoase, determinarea zahărului, a indicelui de refracție, a densității relative, pH-ului, masa totală pe recipient.

Operația de clarificare se efectuează numai dacă este necesară și pentru a facilita o filtrare ulterioară. Ea constă în modificarea preparării prin încălzire ușoară, pentru a coagula proteinele, sau prin adăugarea de adjuvanți de filtrare, care realizează un sirop limpede și incolor, prin reținerea particulelor solide sau lichide (coloidale) în suspensie.

Calitatea unui sirop depinde în primul rînd de calitatea zahărului; dacă acesta nu este bine rafinat el formează soluții tulburi și ușor colorate. De asemenea, un sirop industrial semifinit poate fi neclar și datorită vehiculului (sucuri de fructe, soluții extractive).

Clarificarea siropurilor se efectuează prin diferite procedee :fizice, fizico-chimice; biochimice.

Clarificarea prin procedeele fizice permite separarea mecanică a impurităților din sirop, utilizînd ca agenți de clarificare:

hîrtia de filtru, sub formă de pastă (1 g hîrtie de filtru pentru 1 kg sirop): se tritureză cu apă caldă, pînă cînd hîrtia de filtru se transformă în pastă ; se presează pentru a se elimina apa și se adaugă în siropul fierbinte ; se agită și se continuă fierberea cîteva minute; amestecul se filtrează ; metoda se utilizează și în farmacie;

cărbunele activ în concentrație de 2-5 % : se amestecă cu siropul fierbinte și se filtrează printr-un material filtrant; o dată cu clarificarea se realizează și decolorarea siropului.

Aceste procedeu se aplică mai rar, datorită proprietăților adsorbante și catalitice ale cărbunelui pentru substanțe (alcaloizi); eventual operația se efectuează numai pe siropul simplu, pentru decolorare, înainte de adăugarea substanțelor :

caolinul, silicatul de aluminiu hidratat, gelul de siliciu sunt produse anorganice, utilizate în concentrație de 2%, pentru clarificarea, mai ales, a siropurilor care conțin mucilagii sau preparate extractive din plante; aceste substanțe au dezavantajul de a prezenta proprietăți adsorbante; ele se agită cu siropul și apoi se filtrează ;

talcul, în proporție de 10% realizează o bună clarificare a siropului, dar îngreunează operația de filtrare, datorită fineții pulberii;

carbonatul de magneziu, oxidul de magneziu au proprietăți clarifiante asemănătoare talcului, dar conferă siropului o reacție alcalină (pH = 10);

alcoolul și apa sunt utilizate pentru clarificarea soluțiilor extractive apoase (alcoolul) și respectiv a celor alcoolice, tincturi și extracte (apa).

Siropul nu poate fi clarificat cu alcool, deoarece zahărul este insolubil în acest solvent și recristalizează. Agenții de clarificare sunt astfel aleși încît să nu adsoarbă nici substanțele medicamentoase, nici alte componente importante din sirop ca:

– conservanți;

– coloranți.

Procedeele biochimice se bazează pe clarificarea prin reacții enzimatice (fermentare) și se folosesc la clarificarea sucurilor de fructe (măcieș, zmeură etc.), pentru precipitarea materiilor proteice, a gumelor, mucilagiilor, pectinelor, spre a putea fi utilizate lă prepararea siropurilor industriale.

Filtrarea siropurilor. În general o simplă filtrare este suficientă pentru a se obține un sirop limpede. Ca materiale filtrante se folosesc : hîrtia de filtru, plăci filtrante din țesături diverse (bumbac, lînă fibre sintetice), adaptate la viscozitatea siropului. Se folosesc filtre presă, la cald, cînd siropurile au fluiditate mare. Filtrarea siropurilor este obligatorie când siropul este cald.

Stocarea intermediară

Această fază a procesului tehnologic necesită recipiente de stocare adecvate, bine închise, pentru a evita o posibilă contaminare microbiană. Se controlează pH-ul, densitatea, concentrația în substanțe medicamentoase în vederea condiționării.

2.8.Tehnica securității, securitatea antiincendiară și condiții sanitare.

Tot procesul tehnologic se petrece cu sistemul de ventilare inclus.

Personalul trebuie să fie echipat cu mijloace de protecție corespunzătoare.

Este interzis accesul la utilajul de producere a personalului neinstruit.

Este interzis de a lucra la utilajul cu defecte.

Reglarea și repararea utilajului să fie efectuată numai de personal instruit.

Spațiul de producere trebuie să fie amenajat cu mijloace de stingere a incediilor și cu trusa de medicamente pentru acordarea primului ajutor.

2.9. Deșeurile de producție.

Deșeuri de producție nu sunt.

2.10.Lista instrucțiunilor de producție.

Instrucțiuni: – Regulile și normativele tehnicii securității;

-Instrucțiuni de exploatare a utilajului electric.

Măsuri sanitaro-igienice:

– Instrucțiuni referitor la starea sanitaro-igienică a încăperilor;

– Instrucțiuni pentru respectarea igienei personale;

– Instrucțiuni și reguli de efectuare a măsurilor de dezinfecție;

– Instrucțiunea-tip despre ordinea efectuării instructajului cu personalul de producere și auxiliar.

2.11.Normative tehnico-economice.

Normele de consum ale materiei prime

[1, p.587].

2.12.Normarea timpului de lucru în procesul de producție

Pregătirea spațiilor de producție 0,5 ore

Pregătirea utilajului și aparatajului 0,25 ore

Pregătirea materiei prime 0,5 ore

Amestecarea componentelor 0,5 ore

Condiționarea amestecului de sirop 1oră

Închiderea flacoanelor 0,25 ore

Ambalarea, etichetarea și gruparea flacoanelor 1 oră

Total 4,5 ore

CONCLUZII

Am constatat că:

Siropurile sunt soluții concentrate de zahăr, destinate administrării interne unde se absoarb avînd efect coleretic, diuretic,vitaminic, tonizant acestea mai conțin substanțe active medicamentoase sau aromatizate. Siropurile pot fi clasificate conform anumitor criterii, cum este modul de preparare, după scopul în care sunt întrebuințate sau după forma farmaceutică.

Siropul Holosas 130.0 G face parte din grupa farmacoterapeutică: Terapia biliară și hepatică. Se întrebuințează în tratamentul colecistitei (inflamația veziculei biliare), hepatitei (inflamația ficatului), profilaxia și tratamentul hipoavitaminozelor C și P.

Substanța activă din care se prepară siropul este extractul apos din fructe de măcieș ca materie primă iar ca substanțe auxiliare sunt folosite: siropul de zahăr, pectinaza, acidul tartric și apa purificată.

Am descris tehnologia de preparare a formei mediamentoase industriale Holosas Sirop 130.0 G conform regulamentului tehnologic de condiționare, care cuprinde ansamblu de reguli, ce determină ordinea efectuării tuturor opeațiilor necesare preparării produsului finit.

Siropul de măcieș (Holosas) se prepară din concentratul fluid din fructe și siropul de zahăr invertit trecînd prin următoarele etape: fierbere, răcire, filtrare, malaxare și divizare în flacoane.

Siropul Holosas reprezintă un lichid siropos, dens, de culoare brună – închisă, cu miros specific, care se condiționează în flacoane de sticlă de culoare întunecată, bine închise cu o capacitate de 130.0 G, la loc răcoros, ferit de lumină, se utilizează în decurs de 14 zile de la momentul deschiderii.

BIBLIOGRAFIE

1. BARBĂROȘIE I., DIUG E., CIOBANU N. Tehnologia medicamentelor industriale. Chișinău: Știința, 1993. 685p.

2. BABILEV F. Chimia farmaceutică. Chișinău: Editura Universitas, 1994. 675p.

3. DIUG E., TRIGUBENCO I. Tehnologia medicamentelor în farmacie. Chișinău: Universitas, 1992. 392p.

4. Farmacopeea Română. Ediția a X-a, București: Medicală, 1998. 1316p.

5. Farmacopeea Română. Ediția a X-a, București: Medicală, 2000. 1320p.

6. Farmacopeea Română. Ediția a X-a, București: Medicală, 2004. 1345p.

7. Farmacopeea Română. Ediția a X-a, București: Medicală, 2006. 1350p.

8. FLOREA V. Plante Medicinale. Chișinău: Cartea moldovenească, 1976. 335p.

9. GHICAVÎI V., STRATU E. Medicamentele – baza farmacoterapiei raționale. Îndrumar pentru medici. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013. 1400p.

10. LEUCUȚĂ S. Tehnologie Farmaceutică Industrială. Editura: Dacia, 2001. 700p.

11. LEUCUȚĂ S., PREDA M., ACHIM M. Prepararea medicamentelor. Cluj-Napoca: “I. Hațieganu”, 2000. 309 p.

12. LEUCUȚĂ S. Tehnologia formelor farmaceutice. Cluj-Napoca: Dacia, 1995.

245 p.

13. MATCOVSCHI C., SAFTA V. Ghid Farmacoterapeutic. Chișinău, 2010. 1298p.

14. MATCOVSCHI C., PROCOPIȘIN V., PARII B. Ghid Farmacoterapeutic. Chișinău, 2006. 1150p.

15. NISTREANU A. Farmacognozie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2001. 672p.

16. POPOVICI I., LUPULEASA D. Tehnologia Farmaceutică.Volumul I. Iași: Polirom, 2001. 607p.

17. ȚÎSLINSCAIA N. Metode de uscare a Măcieșului. Chișinău, 2007. 90p

18. VERBUȚĂ A. Tehnologie Farmaceutică.TIPO MOLDOVA, 2009. 422p.

19. VICAȘ L. Tehnica Farmaceutică. Oradea: Editura Universității din Oradea, 2006. 457p.

20. http://medicamente.romedic.ro/holosas-sirop