Tehnici Informatice In Domeniul Medical

I. INTRODUCERE

Informatică medicală este o disciplină aflată la granița dintre știința calculatoarelor, informatică, electronică și medicină. Cuprinde aspecte teoretice și practice ale prelucrării și comunicației informației în domeniul sănătății și al biomedicinei, urmărind optimizarea achiziției, a stocării, utilizării și regăsirii informației. Scopul sau general este îmbunătățirea calității proceselor medicale și de îngrijire a sănătății. Obiective corelate sunt: reducerea costurilor, eficientizarea gestiunii informației în unitățile furnizoare de servicii medicale, îmbunătățirea procesului de instruire în medicină, eficientizarea cercetării științifice medicale, și altele. Exemple de aplicații ale informaticii medicale sunt: sistemele informatice de spital, sistemele de monitorizare de la distanță a stării de sănătate a pacienților, sistemul de prescripție electronică (ePrescribing), dosarul electronic al pacientului (EHR), sistemul informatic al asigurărilor de sănătate la nivel național, sistemele de prelucrare și analiză a imaginilor medicale care oferă asistență în actul decizional medical, etc.

Informatică medicală din România a cunoscut o puternică dezvoltare în ultimii zece ani, fiind favorizată de progresele tehnicii de calcul, prezența pe piață a unor dispozitive medicale performanțe și dezvoltarea infrastructurii rețelistice a României. Industria românească de software medical s-a dezvoltat, devenind competitivă pe plan mondial. Această și că o consecință favorabilă a orientării către utilizarea standardelor internaționale în implementarea sistemelor informatice medicale, premiza a interoperabilității la nivel național și internațional.

Standardele asigura interoperabilitatea sistemelor informatice furnizate de producători diferiți. În ultimii ani se constată și pe piață de software medical din România o orientare tot mai accentuată către folosirea standardelor. Setul de standarde folosit cu preponderență în majoritatea țărilor din lume este ISO/ANSI HL7. Acesta cuprinde st Interoperabilitate și standarde în informatică medicală.andarde referitoare la schimbul de date între aplicații (ex. HL7 V2.x și HL7 V3), la structura documentelor electronice (ex. CDA: Clinical Dată Architecture, EHR: Electronic Health Record), standarde conceptuale (ex. HL7 RÎM) și altele. HL7 EHR va stă la baza implementării Dosarului Electronic al Pacientului în România.Utilizarea tehnicii de calcul în medicină asigura avantaje certe pentru actul medical asigurat pacienților: noi tehnici de investigație, îmbunătățirea preciziei și complexității investigațiilor și analizelor de laborator la un preț mai scăzut, un timp mai lung petrecut de medici cu pacienții, o organizare mai bună a întregii activități medicale.

Fig.1 – Captarea biosemnalelor, prelucrarea si redarea acestora.

II. INFORMATICĂ ÎN DOCUMENTAREA MEDICALĂ

Bazele de date informatice sunt 'aduse la zi' mult mai rapid decât ajunge la destinatar informația tipărită, în prezent revistele și cărțile de specialitate întârzie cu cel puțin un an difuzarea noutăților, în toate ramurile științei. În plus, suntem martorii unei creșteri vertiginoase a volumului de cunoștințe și de date noi, în special în toxicologie și farmacologie. De aceea au fost create sisteme informatice în domeniile medicale, unele chiar specializate pe un profil strict.

Spre deosebire de o baza de date clasică, de tip 'biblioteca', ce permite accesul la intreaga informație conținută, sistemele documentare moderne permit un acces limitat, ele ajută utilizatorul în selectarea documentelor, pe baza unor indecși (cuvinte-cheie = key-index) și reprezintă rezumatul lucrării dorite (abstract). Așadar, înainte de a fi introdus în sistem, un 'document' nou va trebui analizat atent de către un specialist, care să-l rezume, să-i atribuie indecsul corespunzător în mod corect, și să precizeze coordonatele secundare.

Cel mai mare sistem de documentare (automatizat) din lume este MEDLINE (MEDical literature analysis and retrieva system în LINE), a fost creat de Biblioteca Națională de Medicină a S.U.A., se completează anual cu sute de mii de referințe, indexate de specialiști. Însă principalul sau avantaj este faptul că poate fi interogat prin rețele de comunucatie, practic instantaneu, de pe cinci continente. Dispune de 'subsisteme ' specializate, cum sînt: BIOETHICSLINE, CANCERLINE, CHEMLINE (pentru biochimie), TOXILINE (pentru toxicologie), etc. Menționăm doar că accesul în acest sistem se face cu ajutorul indexării MESH (Medical Subject Headings) și numai în limba engleză.

III. INFORMATICĂ ÎN AJUTORUL MEDICULUI INDEPENDENT

La noi în țară medicul independent, avînd propriul cabinet de consultații care îi asigura existența, este încă o raritate. Într-o societate modernă însă, locul sau este bine determinat. Există două categorii distincte: generalistul și specialistul. Un medic generalist trebuie să fie capabil să recunoască toate problemele de sănătate pe care le prezintă pacientul, inclusiv cele de natură psihică și socială. Iar medicul specialist independent ar trebui să consulte bolnavul doar după consultarea să de către un generalist.

Odată cu extinderea producției de microcalculatoare în țările avansate, informatizarea cabinetelor de consultații ale medicilor independenți a început să devină o realitate. Poate și datorită faptului că destui medici s-au transformat în pasionați ai programării, creând de altfel sute de microprograme cu rolul de a satisface diverse necesități profesionale.

Conform unor studii-anchetă occidentale, 90% dintre medicii independenți cosideră că informatizarea în domeniul medical trebuie să aibă că scop prioritar accesul rapid la informațiile privind medicamentele și interconexiunile lor, precum și accesul la bibliografie, iar 80% sunt de părere că ar fi necesară crearea unor fișiere de observare a bolnavilor, ușor de consultat (care să conțină așa numite 'dosare ' ale bolnavilor), și ar dori accesul la automatizarea operațiilor de contabilitate, sau a celor de ereditare, tot atât de puțini au apreciat ca prioritară conectarea aparatelor medicale la automate.

Cât privește structura 'dosarului' bolnavului, în urmă unor anchete largi s-a ajuns la următoarea componentă recomandată (care ar trebui 'salvată' după fiecare actualizare):

1. Identificarea bolnavului: nume, prenume, sex, dată nașterii, adresa, afilierea.

2. Consultații: sinteză consultațiilor precedente (conținând acele date pe care medicul le consideră utile în viitor), consultația curentă: dată, antecedente familiale și personale, rezultatul examinării, prescripția terapeutică medicamentoasă recomandată, alte prescripții.

3. Diagnostic propus inițial, diagnostic curent (acestea vor trece apoi în sinteză consultațiilor precedente)

4. Informații contabile: actul emis, onorariul, numărul de zile de concediu medical prescrise.

5. Date particulare (destinate tratării statistice sau unor cercetări ulterioare): vaccinuri, eventual urmărirea sarcinii în timp.

6. Date arhivate: observații medicale și informații contabile ce trebuie reținute din punct de vedere juridic-legal.

Evident, medicul independent trebuie să-și păstreze și un dosar de contabilitate, în care să înregistreze încasările (din consultații, procurări de materiale etc.). Acestea sunt suficient de simple pentru a nu justifică doar prin ele însele dotarea cu un microcalculator. Odată cu legarea microcalculatorului la o rețea informatică amplă, se deschid noi perspective.

IV. INFORMATICĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE

O populație educată corespunzător trebuie să fie informată asupra situației 'la zi' în domeniul sănătății, politică guvernelor care păstrează secrete datele 'neplăcute' asupra stării de sănătate se dovedește în final profund criminală.Starea de sănătate a unei populații nu poate fi apreciată doar după datele provenite din spitale; ea este determinată de modul de viață (obiceiurile tradiționale, culturale), de mediul înconjurător, de starea economică, de nivelul de educație și informare, de organizare etc. Așadar, urmărirea stării de sănătate la nivel național cade în sarcina întregului guvern, nu doar a ministerului sănătății, întrucît informațiile despre ceea ce o afectează provin din surse diferite; dar este evident că aprecierea finală trebuie să aparțină ministerului sănătății.

Informatică poate ajută mult în acest scop, întîi oferind posibilitatea centralizării rapide a datelor la nivel național, apoi permițând difuzarea concluziilor. Urmărirea indicilor de natalitate și mortalitate (inclusiv mortalitatea infantilă), pentru întreaga populație, necesită evident, datorită volumului mare de date, intervenția informaticii.

Odată cu dezvoltarea tehnicilor de analiză statistică și cu apariția unor programe de calculator performanțe în acest domeniu, s-a impus tot mai mult, în țările europene, ideea folosirii tehnicii sondajului de opinie pentru a obține,în scurt timp, informații credibile. Se organizează astfel, periodic, anchete pe eșantioane (reprezentative) de câteva zeci de mii de persoane, prin interogare directă, urmărindu-se diverse probleme considerate importante în acel moment, dar și probleme de interes continuu, cum sunt cele de sănătate. Cu toate defectele lor, aceste anchete permit o evaluare a stării de sănătate a populației mult mai precisă decît prin alte metode, și cu cheltuieli infime în comparație cu acestea. Efectuate sistematic, ele permit și urmărirea evoluției în timp.

V. INFORMATICĂ ÎN CABINETE MEDICALE

Fig.2 Tehnică medicală modernă

Cabinetul medical este, după cum se știe, o instituție ce are că scop să consulte și, dacă este posibil, să vindece bolnavi. În mod obișnuit, bolnavul este primit în cabinetul medical pentru o consultație, prin care se încearcă diagnosticarea bolii(sau bolilor) de care suferă, iar apoi asigurarea tratamentului. Într-un cabinet nu se află însă mijloace tehnice de diagnosticare (aparate de investigație radiologică, ultrasonică, eventual pe baza de izotopi radioactivi) astfel încât, pacienții cu complicații (iar acestea se identifică corect) sunt trimiși la laboratoare sau în spitale, acolo unde se tratează în continuare boală.

Însă, în cazul unor afecțiuni mai ușoare, a căror tratare se face prin medicație adecvată, este necesară o identificare corectă a acestora, o studiere adecvată a antecedentelor, o medicație potrivită.

Pentru a studia fluxul de informații ce își are originea sau își are destinația într-un cabinet, acest flux va fi descompus în mai multe părți (nu neapărat disjuncte însă).

O prima parte ar constă din informațiile pe care le obțin medicii care vin în contact direct cu bolnavii. Aceste informații se obțin atât prin interogarea directă a bolnavilor, cât și prin examinarea clinică și din testele de laborator; în plus, ele se completează cu informații legate de cunoștiințele medicale ale cadrelor active în cabinete. Toate acestea le vom găsi în așa-numită fișa a bolnavului. O a două parte constă din informațiile care pot folosi unei activități de studiu și cercetare, de la cercetarea clinică sau epidemiologică, până la evaluarea calității actului medical. Aceste informații se vor utiliza ulterior nu numai de către medici, ci și de către 'administratori'. A treia parte o constituie informațiile legate de gestiunea financiar- contabila a cabinetului, despre care nu este cazul să insistăm.

În fine, o a patra parte este formată din informațiile care privesc atât analiză activității trecute, cât și planificarea viitorului: noi construcții, angajări de personal și altele; aceste informații provin în parte și din afară cabinetului, atât de la populație, cât și de la autorități. Este clar că acestea nu sînt grupe de informații distincte, ci sunt interdependente. Mai mult, ele se întrepătrund cu informații din lumea înconjurătoare, cu cunoștințele medicale din biblioteci și bănci de date, cu informațiile comerciale (despre resursele disponibile și costul lor), implicînd de asemenea și transferul de date spre exterior.

În mod simplist, putem grupa informațiile legate de cabinet în două grupe: informații medicale și informații administrative, această separare se face ținând seama de cel care primește informația. Informațiile medicale sunt formate din datele bolnavilor care le descriu starea de sănătate și evoluția ei în timp, diagnosticele și tratamentele recomandate împreună cu rezultatele lor, cunoștiințele necesare medicilor pentru a putea culege date și a le interpreta corect.

În concluzie consider că fluxul de informații legate de un cabinet există din totdeauna, calculatoarele permit preluarea lor și prelucrarea automată, folosind eventual și tehnicile de comunicație. Însă este evident că nu vor înlocui omul în totalitate,căci procesele de decizie (atât medicală cât și administrativă) vor trebui să rămână apanajul oamenilor.

Fig. 3 Adoptarea și TIC de administrație.

Pentru punerea în practică a strategiei, este nevoie să se respecte anumite cerințe de ordin organizatoric, având în vedere că este nevoie de coordonare, îndrumare și management continuu, de ordin funcțional, pentru că indiferent de sistemele IT folosite, apare nevoia ca informațiile să fie integrate (integrarea fluxurilor de lucru, integrarea funcțională, integrarea interfețelor pentru utilizatori, integrarea semantică, integrarea datelor și integrarea tehnică), cerințe de ordin financiar, pentru a putea acoperi costurile implicate de funcționarea unui sistem integrat și, nu în ultimul rând, cerințe de ordin legislativ.

CUPRINS:

INTRODUCERE

INFORMATICĂ ÎN DOCUMENTAREA MEDICALĂ

INFORMATICĂ ÎN AJUTORUL MEDICULUI INDEPENDENT

INFORMATICĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE

INFORMATICĂ ÎN CABINETE MEDICALE

REFERINȚE:

http://www.creeaza.com

http://www.ittrends.ro

https://ro.wikipedia.org

http://www.bibliotecascolara.ro

http://www.itnews.com