Tehnici de Tratament Injectabil Local

TEHNICI DE TRATAMENT INJECTABIL LOCAL

GENERALITATI

Injectia constituie un mijloc de a introduce in tesuturi substante chimice lichide cu ajutorul unor seringi in scop terapeutic.

Administrarea substantelor chimice se poate face prin doua cai:

Directa- foarte frecvent folosita si reprezinta calea prin care medicamentele se administreaza oral , rectal, conjunctival sau la nivel de plagi superficiale.

Utilizand aceste cai , medicamentul vine in contact direct cu mucoasa tubului digestiv, mucoasa respiratorie, conjunctiva etc.

In functie de permeabilitatea mucoasei substanta chimica trece in circulatia sangvina si va prezenta atat actiune locala cat si la distanta.

Exista totusi substante care sunt anihilate total sau partial de catre sucurile tubului digestiv( hormoni, proteine) sau pur si simplu nu pot fi absorbite( plagi superficiale).

Indirecta- se mai numeste ’’cale parenterala’’ si este reprezentata de totalitatea tesuturilor din organism prin care se introduc substante cu ajutorul seringii. Sunt reprezentate de cai care ocolesc tubul digestiv.

Alegerea caii de administrare a injectiilor depinde de scopul injectiei, rapiditatea necesara a efectului prescris si de compatibilitatea tesutultui cu substanta injectata.

Se recurge la cale subcutanata pentru substantele usor resorbabile, densitate mica, care nu provoaca iritatie sau lipoliza tesutului celular adipos de sub piele.

Se recurge la cale intramusculara daca densitatea medicamentului este mai mare , efectul urmarit trebuie sa se instaleze rapid, sau daca intarzierea absorbtiei produce modificari in compozitia medicamentului injectat.

Se vor utiliza caile intravenoase si intraarteriale daca se asteapta o actiune prompta precum si atunci cand substanta introdusa nu este acceptata de tesuturile moi, lezandu-le.

In cazuri de urgenta extrema se va utiliza calea intracardiaca cand inima nu mai este apta pentru a asigura transportul medicamentului.

Injectiile intradermice se utilizeaza cu precadere in scop explorator. Raza lor de aplicare terapeutica prezinta o sfera mai rastransa.

In ccea ce privest injectiile, viteza de absorbtie a medicamentelor depinde de cat de bogata este vascularizatia in tesutul respectiv.

In practica medicala, injectiile ocupa un loc foarte important datorita avantajelor pe care le ofera:

Dozare precisa a medicamentului

Actiune rapida in caz de urgenta

Absorbtia substantei inserate se face in proportie de 100%

Se pot introduce substante medicamentoase in caz de intoleranta digestiva, tulburari de deglutitie, hemoragii, interventii pe tub digestiv, bolnavi inconsienti.

Medicamente sensibile la actiunea sucurilor digestive cum ar fi :hormoni, vaccinuri, seruri terapeutice.

Injectiile au ca obiectiv:

-explorator – consta in testarea sensibilitatii organismului la diferite substante;

-terapeutic:- consta in administrarea medicamentelor.

Exista o categorie de bolnavi carora nu li se pot administra substante decat prin cale parenterala, mai precis: bolnavii psihopati, bolnavii inconstienti, cei in stare de coma ,cei care refuza pur si simplu tratamentul pe cale orala , copiii in special care regurciteaza dupa ingestia medicamentului.

O categorie aparte o reprezinta pacientii cu stenoza esofagiana sau pilorica si ocluzie intestinala, carora nu li se pot administra substante pe cale orala.

In ceea ce privesc dezavantajele injectiilor , acestea sunt relativ minore. Printre ele se numara: frica bolnavului, existenta unor boli dermatologice care contraindica inteparea in zona respectiva sau accidente cauzate de neatentia personalului medical ( inteparea unui organ din vecinatate, hemoragie).

Reguli gnerale de pregatire si administrare a injectiilor:

Pregatire materiale: seringa de unica folosinta care prezinta capacitatea corelata cu cantitatea de solutie de injectat;

Pregatirea unui ac pentru aspirarea solutiilor si un altul pentru injectare;

Pregatirea unui medicament direct injectabil in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze in seringa;

Medicamentul care este indirect injectabil sau sub forma de solutii liofilizate ce se gasesc in fiole sau flacoane cu dop de cauciuc. Acestea pot fi insotite sau nu de un solvent.

Pregatirea psihica a pacientului presupune:

-Se informeaza pacientul in ceea ce priveste scopul si locul injectiei si evetualele reactii pe care le poate prezenta.

Pregatirea fizica a pacientului:

-Se aseaza in pozitie confortabila in functie de locul injectiei.

Indiferent de felul injectiilor, administrarea lor trebuie sa respecte anumite reguli:

-verificarea instrumentelor: asistenta medicala trebuie sa verifice termenul de valabilitate al seringilor inainte de a le deschide spre utilizare

-utilizare de materiale sterile: toate materialele ce se utilizeaza la administrarea injectiilor trebuie sa fie sterile, spre exemplu pense, eventuale instrumente ajutatoare metalice care vor fi sterilizate in autoclav.

-despachetarea seringii si montarea acului: scoaterea seringii din ambalaj se face fara sa se atinga de nimic. Se scoate acul , iar cu autorul unei pense se fixeaza prin miscare de rotatie pe amboul seringii.

-verificarea solutiilor de injectat: se vor administra numai daca denumirea si dozajul corespund indicatoiilor prescrise. Se agita inainte de utilizare.

-incarcarea seringilor: se verifica integritatea fiolelor

-injectare imediata a continutului seringilor:multe medicamente se degradeaza daca vin in contact cu aerul , altele devin toxice din acest motiv injectarea se face imediat.

-dezinfectarea locului unde se practica injectia: consta in indepartarea stratului de grasime protectoare cu ajutorul unor lichide dezinfectante si degresante.:alcool, eter. (4)

CAPITOLUL I

Instrumente si materiale necesare

Pentru efectuarea unei injectii avem nevoie de seringa, ace, tampon de vata sau tifon, solutie antiseptica si substanta de injectat.

Seringa este partea pricipala ce se compune din piston si cilindru. Initial seringile se confectionau din metal sau sticla , ulterior a inceput confectionarea lor din plastic.(4)

In principiu orice seringa este alcatuita dintr-un corp si un piston.

Corpul este cilindric de dimensiuni variabile in functie de capacitate si prezinta inscrise gradatiile. La unul din capete, corpul seringii prezinta un con perforat numit=AMBOU, situat in partea centrala sau lateral si reprezinta locul de fixare al acelor.

La capatul opus exista o armatura inelara fixa si un capac cu un orificiu prin care aluneca tija pistonului.

Pistonul este confectionat din metal, sticla sau plastic. Acesta se adapteaza corpului seringii si se etanseizeaza cu ajutorul unui inel metalic sau cauciuc aplicat in jurul pistonului.

In ceea ce priveste capacitatea seringilor acestea variaza in functie de necesitati 1,2,5,10,20 ml si se diferentiaza prin material, model si gradatii (tipul Record, Luer, Incaplast, fiola).

Calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca o seringa sunt urmatoarele:

Etanseizare- se verifica in doua moduri : prin aspiratie moment in care cu un deget se acopera amboul si la eliberare de piston se revine la gradatia de pornire, fie prin apasare pe piston in timp ce in seringa se afla lichid si degetul acopera amboul.

Gradatie corecta -pentru dozare precisa

Usor demontabila – pentru manipulare

Usor sterilizabila- cea mai eficienta sterilizare se face la autoclav si este valabila 24 h in casolete. (4)

Fig.1 (6)

Fig.2 (6)

Fig.3 (6)

Acele sunt confectionate din otel inoxidabil , nichel si platina. Acestea nu ruginesc si nu intra in schimburi electrolitice cu tesuturile.

Au forma tubulara, lungime si grosime variabila in functie de tesuturile pe care le strabat:

Injectie intradermica- ace scurte, 1cm lungime, 0.4mm grosime.

Injectie subcutanata- ace cu 2.5cm lungime , 0.6mm grosime.

Injectie intramusculara- ace cu 5-8cm lungime, 0.8mm grosime.

Injectie intravenoasa – ace cu 4-5cm lungime, 1mm grosime.

Injectie intraarteriala- ace cu 15-18cm lungime , 2mm grosime.

Ace pentru rahianestezie- 12-15cm lungime, 0.4-0.6mm grosime.

Ace pentru punctii cavitare- lungi si groase cu bizou lung si ascutit.

Prezinta la un capat un pavilion adaptabil la amboul seringii , iar la celalat capat un orificiu ascutit taiat oblic numit BIZOU. (4)

Bizoul se prezinta sub doua forme:

– scurt- spatii inguste si lungi-spatii lungi(muschi).

Fig.4 (6) Fig.5 (6)

2. Substantele de administrat

Acestea se livreaza sub forma de fiole, flacoane, borcane sau pungi de plastic. Substanta din interior este sterila si se gaseste sub forma de pulbere sau solutie lichida.

Dizolvarea pulberilor se face in ser fiziologic inainte de injectare.

Fiecare fiola prezinta scris la exterior denumirea substantei continute , concentratia si termenul de valabilitate.

Inainte de utlizare este absolut necesar ca personalul medical sa verifice integritatea fiolei. De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere indicatiile si contraindicatiile , dozele substantelor precum si calea de administrare a substantei respective.

Alte materiale necesare in vederea executarii unei injectii sunt : vata , alcool, tinctura de iod , garou, pila pentru taiat fiole.

3. Tehnica de efectuare a unei injectii

In ceea ce priveste manopera de efectuare a unei injectii , presupune o pregatire atenta si un lucru deosebit de important ce trebuie avut in vedere constituie pastrarea caracterului steril.

Primul pas consta in spalarea pe maini si dezinfectarea acestora, urmeaza apoi pregatirea seringii si a regiunii de injectat.

2. .Se desface ambalajul seringii sau se scoate din casoleta cu ajutorul unei pense sterile, se adapteaza acul steril

3 .Se alege substanta si se incarca seringa. Daca este vorba de o solutie din fiola, aceasta se tine inclinata in unghi de 40 grade si se trage de piston prin aspirare. Cu seringa tinuta in pozitie verticala cu acul in sus se apasa pe piston in vederea scoaterii aerului din ea. Se schimba acul in functie cu regiunea aleasa. (Daca este vorba de flacoane sau borcan cu dop de cauciuc se dezinfecteaza initial cu alcool si se inteapa cu acul.)

4, Referitor la dizolvarea pulberilor, se aspira solventul in seringa si se patrunde cantitatea de solvent in interiorul flaconului cu medicamentul sub forma de pulbere. se scoate acul si se agita pentru completa dizolvare a pulberilor. Acul cu care s –a facut inteparea dopului se schimba in momentul efectuarii injectie. Se pune un ac steril.

4. Se dezinfecteaza regiunea cu un tampon imbimat in alcool 70 grade( in caz de recoltare, inainte de a se realiza punctia venoasa, se aplica un garou pentru staza venoasa).

5. Urmeaza apoi efectuarea injectiei cu bolnavul in pozitie de clinostatism in vederea evitarii unei lipotimii. Cel care face injectia trebuie sa adopte o pozitie cat mai comoda.

Fig. 6 (4) Fig.7 (4)

Fig. 8 (4)

4. Caile de administrare a substantelor

Caile prin care substantele pot fi introduse in organism sunt multiple. In ceea ce priveste calea parenterala (prin injectare) de administrare a substantelor, aceasta se clasifica in:

Cale Intradermica

Subcutanata

Intramusculara (i.m.)

Intravenoasa(i.v.)

Intraarteriala(i.a.)

Intracavitara

Intraosoasa

Beneficiile acestor metode constau in faptul ca solutiile se absorb rapid la nivel de tesuturi si actioneaza la locul de electie sau la distanta. Acest lucru se intampla deoarece vascularizatia la nivel de tesut este foarte bogata.

Exista o categorie aparte de substante care se introduc in organism cu o deosebita strictete si anume:

-sarurile metalelor grele: intramuscular

-substante uleioase: intramuscular

– substante hipertonice: intravenos, intraarterial

– cantitati mari de medicamente 100-200ml sau 1000-3000ml: sub forma de perfuzie

-substantele utilizate in cadrul explorarii paraclinice (urografia, arterografie, flebografie, colangiografia): intravenos sau intraarterial.

In functie de efectul pe care dorim sa il obtinem , rapid, lent, foarte lent, se folosesc urmatoarele cai : i.v. –rapid, i.m.-lent si subcutanat- foarte lent.

In unele situatii apar reactii alergice ca si consecinta hipersensibilitatii la substante medicamentoase (novocaina, penicilina, iod) ,cu manifestari cutanate sau sistemice. Se recomanda inainte de administrare ca personalul medical sa se consulte cu pacientul in vederea stabilirii unei posibile reactii alergice cu privire la medicatia prescrisa.

4.1 Injectia intradermica

Pentru efectuarea unor astfel de injectii se folosesc seringi de 1 ml si ace mici cu bizou scurt.

Acest tip de injectie se efectueaza in scop terapeutic,anesteziant si diagnostic (se introduc antigene care in contact cu anicorpii posibil existenti dau reactii eritemato-papuloase la locul injectarii)

In ceea ce priveste tehnica de injectare, aceasta se face pe fata anterioara a antebratului; tegumentul se intinde in momentul inteparii. Se depun 0.1-0.5 ml substanta pana se obtine o mica papula asemenatoare coajei de portocala. Alte zone de electie pentru executarea acestui tip de tratament injectabil sunt: fata supero-externa a coapsei, regiunea subclaviculara, regiunile supra si subspinoasa a omoplatului.

In scop terapeutic, se aplica in caz de reactie alergica a organismului sau anestezie locala cu Xilina. In scop anesteziant, se aplica pentru infiltratia dermica cu novocaina

In ceea ce priveste modul de administrare , trebuie sa se respecte un protocol care prevede urmatoarele cerinte:

I se va comunica pacientului zona aleasa pentru injectare

I se va indica pacientului pozitia pe care sa o adopte in vederea executarii manoperei

Se verifica locul sa nu aiba leziuni , se dezinfecteaza cu alcool

Cu o mana se intinde pielea, iar cu cealalta se ia seringa cu acul atasat si se indreapta in unghi de 15 grade fata de antebrat. Acul va fi intordus cativa mm in piele.

Se intoduce imediat sub piele si se injecteaza lent

La final nu se maseaza locul injectarii pentru a nu irita tesuturile. (4)

Riscul de producere a unui accident este foarte scazut , sunt posibile totusi necroze cutanate sau lipotimii. Cand taietura acului a intrat numai partial in tegument, lichidul se revarsa sau tasneste in afara. Din acest motiv, injectiile intracutanate se fac bolnavilor numai in pozitia culcat. Asistenta se va pregati intotdeauna pentru eventualele accidente, avand la indemana medicamentele necesare: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu impreuna cu seringi sterile. (4)

Fig. 9 (6)

4.2 Injectia subcutanata

Se utilizeaza in scop terapeutic. Seringile utilizate au o capacitate de 5-10-20ml si acele sunt lungi cu bizou mare. Se pot introduce cantitati variabile de solutie(100-300ml) progresiv fara a produce durere daca se adauga si o cantitate mica de Xilina 1%. (4)

Locul de electie il reprezinta un hipoderm dezvoltat si un tegument mai mobil in planurile subiacente. Aceste locuri sunt reprezentate de: fata anterioara a coapsei, fata posterioara a bratului, fata laterala a toracelui, peretele antero-lateral al abdomenului.

Se administreaza diverse medicamente cum ar fi: heparina, insulina, adrenalina, atropina etc si se alege ca tratament de electie in profilaxia afectiunilor infecto- contagioase, spre exemplu vaccinul antigripal.Acest tip de injectie nu se realizeaza la nivelul reliefurilor osoase, venelor mari, regiunea gatului si al capului; in general zonele unde se exercita presiuni.

Materialele necare executarii manoperei constau in:manusi, 2 ace unul pentru injectarea propriu-zisa si celalalt pentru prepararea solutiei de injectat. Seringa cu capacitatea de 1mm sau seringa speciala pentru injectarea insulinei, solutie antiseptica pentru dezinfectarea tegumentului.

Tehnica de lucru prevede: dezinfectarea mainilor, incarcarea seringii,alegerea locului de injectare(a se evita zonele de trecere a trunchiurilor vasculare si nervoase si suprafetele apropiate de elementele osoase). Regiunea ideala o consituie regiunea deltoidiana, periombilical si fata antero-externa a coapselor.

Se realizeaza un pliu cutanat cu ajutorul mainii stangi. Se intoduce acul in stratul subcutanat in profunzime de 2-3cm paralel cu tegumentul sau in unghi de 45 de grade. Varful acului nu are voie sa fie in derm sau subfascial in muschi. Se aspira cu ajutorul pistonului pentru a verifica daca nu s a atins din gresala un vas de sange. Daca manopera de intoducere a acului s a realizat corect, se injecteaza substanta medicamentoasa dupa care se maseaza locul punctiei.

Incidentele care se pot produce constau in:

Durere violenta locala care apare in momentul injectarii substantei (cantitate mare de substanta injectata rapid)

Durere violenta la inteparea unui traiect nervos

Ruperea accidentala a acului

Hematom la perforarea unui vas de sange

Necroza cutanata- dupa substante iritante

Flegmonul si abcesul-consecinta a nerespectarii asepsiei-infectie locala

In caz de colaps cand absorbtia este practic nula. (4)

Fig. 10 (6)

4.3 Injectia intramusculara

Aceasta tehnica presupune introducerea medicamentului in masa musculara. Cele mai utilizate zone musculare sunt: Regiunea supero-externa fesiera

Regiunea deltoidiana si fata antero-externa a coapsei.

Fata externa abratului.

Substantele care se utilizeaza pot fi: izotone si suspensii uleioase, solutii coloidale cu densitate mare.. Acest tip de injectie prezinta marele avantaj prin faptul ca musculatura este un tesut foarte bine vascularizat si putin sensibil fapt ce permite o absorbtie rapida si o distensie nedureroasa. (4)

Locul de electie al injectiei il constituie muschi voluminosi, lipsiti de trunchiuri nervoase importante, de mare importanta a se evita lezarea n. Sciatic.

Pozitia bolnavului este in decubit lateral, ventral sau sezanda. In vederea nelezarii nervului sciatic si a vaselor mari fesiere, se fixeaza niste repere care permit delimitarea unei zone de electie in vederea efectuarii injectiei.

Tehnica de realizare :

– Se dezinfecteaza zona cu alcool, musculatura trebuie sa fie relaxata.

– Se alege acul in functie de consitutia bolnavului(la cei cu tesut adipos mai mare se alege un ac mai lung). Se intinde pielea si si se pozitioneaza acul in unghi de 90 de grade.

-Se va atentiona pacientul ca va simti o usoara intepatura, dupa care aplica acul rapid, nu brutal, perpendicular pe tegument pe o adancime de 4-6cm.

– Se verifica pozitia acului si se aspira pentru a evita punctia unui vas de sange. Injectarea se face lent.

– Se extrage acul si se maseaza regiunea respectiva in vederea distribuirii medicamentului

– Materialele folosite vor fi aruncate in containerele speciale de colectare.

Accidentele la acest nivel pot consta in:

Inteparea nervului sciatic-bolnavul va acuza durere moment in care se scoate acul si se aplica in alta directie.

Inteparea unui vas-se aspira sange, moment in care se extrage acul si se inteapa alta zona. Injectarea unui vas fesier este foarte riscanta deoarece produce embolie gazoasa.

Flegmon si abces fesier- consecinta nerespectarii asepsiei si antisepsiei. Necesita incizie si drenaj.

Ruperea acului- necesita extragere imediata pe cale chirurgicala. (4)

Fig. 11 (6)

4.4 Injectia intravenoasa

Se executa atat in scop diagnostic, mai precis se introduc substante de contrast iodate, radioopace, substante izotopice cat si in scop terapeutic. Cel din urma consituie calea cea mai importanta de tratament cu solutii izotone,hipertone, sange, derivate de sange etc.

Administrarea medicamentelor se face transcutanat intermitent de scurta durata prin simpla punctie a venelor sau timp de indelungat de cateva ore printr-un cateter intordus in vena.

Avantajele acestei metode sunt urmatoarele:

Medicamentul trece direct in sistemul circulator sanguiv

Cantitatea se poate doza precis, medicamentul patrunzand integral

Actiune rapida in caz de urgenta

Se pot administra solutii hipertone

Utila pentru explorare morfofunctionala a diverselor organe.

Pentru injectare se utilizeaza toate venele accesibile cu precadere venele plicii cotului, vena radiala,venere regiunii dorsale ale mainii , vena cefalica.este indicat a se evita venele membrului inferior pentru a nu produce tromboze.

Atunci cand capitalul venos superficial este epuizat, se vor utiliza venele profunde: subclaviculara si vena jugulara externa.

In ceea ce priveste tehnica de realizare, pozitionarea acului se va face strict intravenos. Pentru a obtine o buna vizualizare a venei este necesare aplicarea unui garou pe brat deasupra locului unde se doreste sa se faca punctia venoasa, obtinandu se asa numita staza venoasa.

Dupa ce acul a fost introdus, garoul se elibereaza si se face injectare lenta .

In cazul venelor mai profunde se folosesc ace mai lungi(7-8cm) si nu este necesara aplicarea garoului.

Pregatirea punctiei se face astfel:

– Pacientul este aseaz intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care executa  punctia (in decubit dorsal).
– Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului,
– Bratul pacientului se asaza pe un suport in abductie si extensie maxima. Se dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul, strangandu-l astfel l incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera.
– Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind foarte vizibile.

In ceea ce priveste perfuzia de lunga durata, acestea se fac cu ajutorul unor truse sterile care se livreaza de catre firma producatoare. Fiecare trusa sterila trebuie sa contina: tuburi, ace , picurator si clema compresiva. Dupa montarea in vena se regleaza ritmul de picaturi pe minut.

Incidente care pot sa apara in timpul punctiilor:

Punctie alba- la nivel de vene subtiri, trombozate, vene mascate de grasime sau care au suferit numeroase punctii anterioare.

Injectare paravenoasa- consecinta, durere locala

Spasm venos- solutii hipertone

Flebita- iritatie chimica a peretilor venei. (4)

Fig.12 (6)

4.5 Injectia intracavitara

Aceasta manopera se face in scop explorator si terapeutic. Exemplu de injectie intracavitara ar fi: cea intracardiaca-se practica in reanimarea cordului oprit insotit de masaj cardiac extern.

Este o interventioe de extrema urgenta prin care se intorduc in sistemul circulator substante medicamentoase de importanta vitala. Se aplica in stari de sincopa cardiaca ,unde miocardul nu a fost in prealabil alterat in masura prea mare, cum ar fi: soc traumatic, hemoragic, intoxicatii etc.

Injectia va fi executata intotdeauna de medic, insa din cauza indicatiei de extrema urgenta asistentatrebuie sa cunoasca mersul injectiei pentru a pregati materialele necesare si a deservi medicul in timp de 3-4 minute maximum, cat poate trece intre instalarea sincopei si sfarsitul letal.

Pentru executarea acestei manopere se foloseste o seringa de 1-2 ml inarmata cu un ac lung de 8-10cmcat mai subtire, rezistent si elastic. Bolnavul se aduce in decubit dorsal cu membrele superioare in abductie. Se dezinfecteaza regiunea precardiaca in vederea accelerarii absorbtiei. Punctia se face in spatiul 4 intercostal stang la o distanta de 2 cm de marginea stanga a sternului acul se infinge perpendicular pe torace si dupa traversarea pielii se indreapta oblic inauntru catre mediastin. Se injecteaza substanta medicamentoasa si se scoate acul brusc. Elsticitatea miocardului impiedica revarsarea unei cantitati considerabile de sange. Locul injectiei va fi badijonat cu tinctura de iod.

Injectia se aplica impreuna cu celelate mijloace de reanimare.

Accidentele care pot sa apara constau in:

-durere violenta in cursul injectiei cauzata de lezarea terminatii nervoase

-distensia brusca si puternica a tesuturilor

-ruperea acului in profunzimea tesutului subcutanat

-embolii sau socuri cu consecinte fatele

-perforarea unui vas sangvin, rezultand hemoragii subcutanate si hematom si mai tarziu aparitia abcesului

-injectite si flegmoane se pot datora deficientelor grave de sterilizare. (4)

Fig.13 (6)

4.6 Injectia intraosoasa

Calea intraosoasa de abordare este folosita in caz de urgenta majora cand perfuzia rapida este imposibila. Presupune aadministrarea de lichide, medicamente, transfuzii direct in cavitatea medulara a osului.

Se utilizeaza cu precadere in stop cardio-respirator, colaps,traumatisme sau la copii.

Abordarea se face pe fata anterioara a tibiei de cele mai multe ori, in portiunea sa proximala si mediala datorita suprafetei late precum si la nivelul tegumentelor subtiri care acopera osul.

Aceasta manopera se contraindica la pacientii cu osteogeneza, osteoporoza, fractura datorita riscului de extravazare subcutanata.

Materialele necesare in vederea efectuarii acestei manopere sunt: ac special pentru punctie osoasa, comprese,camp steril, heparina, seringa sau perfuzor,xilina1%.

Tehnica de injectare presupune mai multe etape:

-pozitionarea pacientului in functie de locul ales pentru punctie

– se dezinfecteaza locul punctiei si se lasa sa se usuce dupa care se acopera cu un camp steril

-se realizeaza anestezie locala cu lidocaina

-se introduce acul de punctionare verificandu-se prin extractie de maduva, daca a fost introdus corect.

Fig. 14 (6)

-se ataseaza perfuzorul, se scoate acul si se mentine presiune 5 minute.

Se indica ca intreaga operatiune sa nu dureze mai mult de 4 ore pentru e evita riscul de infectie.

Complicatiile care pot sa apara constau in :

Extravazarea lichidelor catre tesutul subcutanat sau subperiostal datorita amplasarii gresite a acului.

Abcese subcutanata, osteomielite. (4)

4.7. Injectia intraarteriala

Se face cu scopul de a injecta spre periferie substante medicamentoase(vasodilatatoare, antibiotice, substante radioopace etc)pentru obtinerea unei concentratii ridicate din materia injectata la nivelul teritoriului deservit de trunchiul arterial in care se face injectia.

Pe cale arteriala se mai fac transfuzii de sange in caz de soc grav. In vederea efectuarii acesteia, asistenta pregateste materialele necesare ca si pentru orice alta injectie , asigurand pentru punctie acul de rahianestezie care este lung si subtire, elastic si rezistent cu varful taiat scurt.

Se descopera chirurgical artera, se trece la executarea injectiei in decubit dorsal . Arterele utilizate frecvent pentru injectii sunt: artera femurala, humerala. Injectia se face in directia sau contra curentului sangvin. La nivel de artera femurala, injectia se face in triunghiul Scarpa, iar la nivel de artera humerala, acul se va pozitiona in dreptul plicii cotului.

Manopera de executie consta in:

Dupa dezinfectare, asistenta prezinta medicului seringa incarcata care va fi introdusa in artera fixata.

Se injecteaza substanta medicamentoasa lent, altfel se poate produce un spasm arterial foarte dureros.

Dupa terminarea injectiei acul se retrage brusc, iar locul injectiei se comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii elastici favorizeaza inchiderea rapida a orificiului provocat de ac. Exista cazuri in care artera a fost punctionata cu un ac mai gros care necesita aplicarea unui pansament cmpresiv timp de 24 de ore. (5)

Fig. 15 (6)

CAPITOLUL II

Administrarea medicamentelor in mod parenteral

Administrarea combinata a medicamentelor in seringa

Tehnica de combinare a doua medicamente in aceeasi seringa scuteste pacientul de doua intepaturi. Medicamentele sunt combinate intr-o seringa in mai multe moduri :fie din doua fiole, fie o fiola si un flacon, fie doua flacoane. Mai exista si medicamente gata dozate care se pun in seringi sterile cum ar fi anticoagulantele.

Combinatiile de mai sus sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile. Acest lucru se poate imtampla din trei motive: fie din cauza ca precipita, fie pentru ca isi anuleaza efectul reciproc cand ajung in contact , fie cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.

Totodata si tipul de seringa utilizata si forma acului depind de medicatia prescrisa, constitutia fizica a pacientului, modul de administrare.

Consideratii speciale

Inainte de orice intrebuintare, personalul medical este obligat sa dezinfecteze cu pat alcoolizat dopul flacoanelor inainte de a fi intepate cu un ac.

Daca se combina medicamente din doua flacoane va trebui schimbat acul cu care se trage substanta pentru a evita sa se introduca picaturidintr-o substanta in cealalta.

Nu se combina niciodata medicamente despre care asistentul medical nu este sigur ca sunt compatibile.

Nu se combina niciodata mai mult de doua medicamente.

Medicamentele trebuie sa fie administrate imediat dupa preparare, orice intarziere produce modificari de compatibilitate si proprietati ale acestora.

O atentie deosebita se va acorda administarrii insulinei. Initial se injecteaza insulina cu efect imediat si apoi cea cu efect intarziat.

Tehnici de sedare si anestezie locala

Toate tehnicile, de la cele mai simple (medicatia orala) pana la cele mai complexe, pot cauza complicatii. Simplicitatea o reprezinta obiectivul oricarui tratament, dar cel care administreaza substantele trebuie sa aiba in vedere faptul ca fiecare pacient este unic si reactioneaza intr un anumit mod la medicatia indicata. (2)

Au existat situatii in care un tratament aparent banal a cauzat numeroase efecte secundare neasteptate.

Termenul de anestezie locala presupune intreruperea caii de conducere dureroasa in zona in care aceasta este realizata. Raspunsul organismului la anestezie poate fi rapid sau foarte rapid.

Anestezia locala, reprezinta totodata o metoda foarte des intrebuintata in chirurgie atat pentru faptul ca nu necesita o aparatura speciala, cat si pentru ca pezinta risc anestezic mic, fiind bine tolerata de majoritatea bolnavilor. (2)

Sub anestezie locala se executa atat interventii chirurgicale mici cat si interventii mari cu risc operator crescut in cadrul carora se contraindica alte metode de anestezie.

De a lungul anilor aproape toate tipurile de anestezie s au efectuat sub anestezic local . Acest tip de anestezice exercita asupra tesuturilor efect trofic general favorizand reluarea activitatii organismului si reglarea tonusului musculaturii netede.

Exista doua tipuri de anestezice locale: aminoamidele si aminoesterii, in ambele cazuri durata de actiune depinde de agent si formula aleasa(spray, plasturi, unguente, injectii)

Dintre cele mai utilizate anestezice in momentul de fata este lidocaina. Acest anestezic are actiune foarte prompa si nu prezinta sensibilitate sau toxicitate fiind utilizata cu precadere in cazul procedurilor dermatologice,chiuretaje, grefe cutanate, diferite tehnici laser.

Adrenalina este si ea utilizata ca anestezic impreuna cu alte substante. Efectele acesteia sunt: prelungire a anesteziei, reduce sangerarea chirurgicala, creste intensitatea blocadei nervoase.

Novocaina este si acesta unul dintre anestezicele des utilizate in practica medicala. Este utilizat pe o scara foarte larga si are actiune favorabila pe majoritatea organelor si aparatelor. Are actiune benefica asupra sistemului nervos central deoarece impiedica conducerea nervoasa fara insa a bloca eliberarea de adrenalina. Asupra cordului are proprietati antiaritmice, iar la nivel de vas sanguin produce vasodilatatie. (2)

Alte anestezice locale utilizate sunt: percaina, carbocaina,tetracaina,xilocaina etc.

Gradul de toxicitate al acestor anestezice depinde de o serie de factori cum ar fi:

Concentratiile prea mari

Calea si viteza de administrare(intravenos, in seroase)realizeaza rapid concentratii sanguine toxice

Starea biologica a organismului(diabetici, renali, hepatici)

Existenta unei sensibilizari anterioare.( in special la novocaina)

Semnele clinice de intoxicatie cu anestezice locale se manifesta la nivelul sitemului nervos, aparatului respirator, aparatului cardio-vascular. La inceput se produce o excitatie centrala urmata rapid de inhibitie. In perioada de excitatie apar convulsii tonico-clonice de scurta durata urmata de depresiunea sistemului nerovs central si coma.

Aparitia convulsiilor impune instituirea unui tratament de urgenta deoarece prin travaliul muscular crescut consumul de oxigen este mai mare si poate sa apara hipoxia cerebrala.

Prin actiunea depresorie asupra miocardului se produce bradicardie si hipotensiune arteriala marcata. Necombatute acestea pot duce chiar la stop cardiac.

Actiunea asupra aparatului respirator consta in producerea unei hipoventilatii din cauza miscarilor anarhice care apar in timpul convulsiilor. Rapid se instaleaza cianoza si hipoxia.

Tratamentul intoxicatiilor acute cu anestezice locale presupune:

-sustinerea activitatii miocardului

-Sustinerea tensiunii arteriale prin administrare de lichide volemice

-oxigenoterapie prin combaterea hipoxiei

-tratamentul convulsiilor se face prin administrare de barbiturice in doze mici, chiar miorelaxante

-depistarea bolnavilor cu sensibilitate la substantele anestezice locale si contraindicarea utilizarii acestora

In general, la bolnavii cu reactii alergice se va indica cu mare precautie anestezia locala si munai dupa o testare prealabila atenta a sensibiliattii.

Rolul asistentei medicale in prevenirea si tratamentul acestor accidente este de a supraveghea bolnavul, de a semnala orice incident medicului, de a pregati aparatura si medicatia necesare tratamentului de urgenta. De accea consideram ca ea trebuie sa cunoasca bine actiunea tuturor drogurilor din aceasta categorie, precum si accidentele pe care acestea le pot produce.

In ceea ce priveste alegerea unui anestezic, aceasta se face in functie de urmatorii factori:

Varsta pacientului si istoricul medical

Starea de sanatate (insuficienta renala, hepatica, probleme cardiace)

Durata operatiei

Preferintele medicului

Inainte de inceperea oricarei metode de anestezie, este necesar sa se pregateasca o perfuzie intravenoasa. Solutia de perfuzat des utilizata este glucoza 5%. Tot0data inainte de orice manopera de anestezie este indicat a se intreba pacientul, in cazul in care acesta este constient, daca a suferit inainte sau nu aceeasi metoda de anestezie si cum a suportat-o.

Se cunoaste faptul ca majoritatea cazurilor in ceea ce priveste tehnica de anesteziere locala, sunt favorizate de starea de hipoxie a tesuturilor. De aceea in timpul anesteziei locale se imbogateste cu oxigen aerul expirat. Un alt incident este cauzat de manipularea incorecta a anestezicelor. Se recomanda ca flacoanele sa fie pastrate in locuri reci si intunecoase, iar odata deschise flacoanele nu se reintrebuinteaza.

Indicatiile anesteziei locale: -extractie dentara

-operatii cutanate minore

– tipuri de chirurgie oculara

-unele biopsii

Din punct de vedere al tehnicii de administrare, este necesar sa se tina cont de confortul pacientului in timpul administrarii. Se recomanda si incalzirea anestezicului 25-40 grade inainte de a fi utilizat. (3)

3. Anestezicele intravenoase

Anestezicele intravenoase sunt substante care se administreaza intravenos in cursul anesteziei. O alta utilitate a lor o consituie obtinerea sedarii pentru manopere minim invazive diagnostice sau terapeutice respectiv sedarea in terapie intensiva.

O caracteristica importanta a acestui grup de substante o constituie pe de o parte actiunea rapida, iar pe de alta parte formulele chimice. Din gama agentilor anestezici intravenosi fac parte si opioidele.

Caracteristicile unui agent intravenos ideal sunt urmatoarele:

Actiune rapida

Trezire rapida urmata de o eliminare rapida

Fara efecte secundare la trezire

Fara efecte excitatorii

Repercursiuni respiratorii si cardiace minime

Fara efecte antanalgetice

Sa nu prezinte efecte toxice asupra altor organe

Sa nu determine modificari biochimice si hematologice

Sa nu determine reactii alergice

Sa fie compatibile cu alte substante si hidrosolubile. (1)

Din aceasta grupa de substante fac parte barbituricele( benzodiazepine) cu actiune ultrascurta si nebarbituricele (thiopental, propofol, etomidat, ketamina) cu efecte asemanatoare hipnozei. Anestezicele din aceasta grupa sunt foarte mult utilizate in anestezia moderna , in special pentru inductie.

Anestezia intravenoasa presupune administrarea de hipnotice ,relaxante musculare si analgetice deoarece niciunul din analgezice nu realizeaza acest triplu deziderat al anesteziei generale.

Barbituricele: din punct de vedere chimic, sunt derivati ai acidului barbituric.In functie de durata durata si viteza de instalare a actiunii lor, se imaprt in: barbiturice cu actiune lunga, medie, scurta., ultrascurta.

Pentru anestezia intravenoasa se utilizeaza cele cu actiune ultrascurta si scurta. Celelalte grupe se utilizeaza in premedicatia si mai ales ca anestezice de baza in ziua interventiei chirirgicale in vederea sedarii si hipnozei bolnavului.

Numarul barbituricelor utilizate pana acum este foarte mare , aproximativ 50 dintre acestea au fost cercetate in vederea utilizarii lor clinice.

Indicatiile lor sunt foarte largi, iar contraindicatiile putine.

Indicatii si contraindicatii barbiturice:

Persoane care prezinta sensibilitate

Bolnavii cu afectiuni grave hepatice la care detoxifierea nu se poate face

Unii bolnavi nevrotici la care se produce o stare de agitatie accentuata

Bolnavii care au prezentat in antecedente intoxicatii acute.

Interventii la nivel de cap si gat, in special la nivelul organelor inervate de n. Vag. (1)

Concluzii…

Injectia reprezinta modalitatea prin care se pot administra diverse substante in organism, substante care sunt absorbite la nivel de tesut si ajung in sange mult mai rapid decat prin orice alta cale.

Scopul pentru care se utilizeaza este unul terapeutic in majoritatea cazurilor.

Tehnica de injectare depinde in cea mai mare masura de locul in care se face injectia.(subcutanat, intradermic, intramuscular etc)

Alegerea caii de administrare a injectiilor depinde de scopul injectiei si de efectul pe care dorim sa il obtinem la final de tratament.

Acele si seringile utilizate se aleg, de asemenea, in functie de natura si concentratia substantei care trebuie injectata. Se tine cont de asemena si de cat de bogat vascularizat este tesutul pentru a facilita absorbtia.

In practica medicala, calea parenterala de administare a substantelor este foarte des intrebuintata si prezinta o serie de avantaje:

-Dozare precisa a medicamentului

-Actiune rapida in caz de urgenta

-Absorbtia substantei inserate se face in proportie de 100%

-Se pot introduce substante medicamentoase in caz de intoleranta digestiva, tulburari de deglutitie, hemoragii, interventii pe tub digestiv, bolnavi inconsienti.

-Medicamente sensibile la actiunea sucurilor digestive cum ar fi :hormoni, vaccinuri, seruri terapeutice.

Comparativ cu dezavantajele unei injectii, avantajele sunt de departe mult mai numeroase. Principalul dezavantaj ar fi o serie de pacienti carora nu li se pot administra substante in acest fel datorita unor afectiuni de care acestia din urma sufera (existenta unor boli dermatologice, hemoragii).

Personalul medical trebuie sa fie foarte bine instruit, iar injectia trebuie sa se efectueze in conditii de maxima sterilitate

Termeni medicali:

Seringa= instrument utilizat pentru a introduce in organism diverse substante

Injectia= introducerea sub presiune a substantelor in stare lichida in tesuturile profunde ale organismului cu ajutorul seringii

Cale parenterala=mod de administrare al medicamentelor pe alta cale decat cea digestiva, prin injectare.

Cale subcutanata=cale de administrare a substantelor sub piele.

Intravenos= tratament care se face utilizand calea venoasa

Anestezic = substanta utilizata in scopul producerii insensibilizarii organismului. (lidocaina)

Opioide= substante chimice cu actiune intens analgezic. (Morfina)

Anestezic local= substanta utilizata in vederea producerii insensibilitatii intr o portiune din corp.

Tonus muscular= starea de contractie permanenta a musculaturii corpului.

Minim invaziv= tehnici cu impact minim asupra structurilor organismului.

Semne clinice= substante chimice cu actiune intens analgezica.

Convulsie= o stare de contractie musculara necontrolata produsa de activitatea electrica anormala a creierului.

Punctie venoasa= reprezinta formarea unei cai de acces catre o vena cu ajutorul unui ac.

Spasm venos= tulburare de circulatie a sangelui venos determinata de constrictia venei respective.

Hipoxie= lipsa de oxigen

Asepsie si antisepsie= un ansamblu de masuri prin care se evita contactul dintre germenii patogeni si plaga operatorie.

Insuficienta renala= incapacitatea rinichiului de a mentine echilibrul hidroelectrolitic prin faptul ca nu se pot excreta produsii azotati.

Punctie Intracavitar= formarea unei cai de acces cu ajutorul unui ac printr-o cavitate.

Cale Intraosoasa= modalitatea prin care se poate patrunde in os in scopul administrarii de medicamente.

Staza venoasa= stagnarea sangelui in vene. Duce la formarea de varice.

Mecanism anticoagulant= totalitatea factorilor care se opun coagularii sangelui in vase (heparina, sodiu).

Reactie alergica= reactia anormala a organismului la antigenele exogene care sunt tolerate in mod normal de unii indivizi si intolerate de altii.

Stop cardio-respirator= incetarea functiei cardiace si respiratorii care poate duce la deces.

Efect secundar= este un efect nedorit care poate sa apara dupa administrarea unui medicament. Include atat efecte pozitive cat si negative.

Reactie adversa= raspuns neintentionat (neasteptat) ce apare in timpul administarii de medicamente.

Necroza cutanata= distrugerea tesuturilor epiteliale cu aparitia unei coloratii inchise.

Garou= fasa de cauciuc care serveste la intreruperea temporara a circulatiei sangvine

Infarct miocardic= incetarea activitatii cordului

Accident vascular cerebral (AVC)= formarea de trombi in vasele de sange din creier care obstrueaza circulatiei sangvina la acest nivel.

Biopsie= extragerea prin punctie a tesutului viu (maduva osoasa)

Lidocaina= compus cristalin ce se foloseste ca anestezic local

Carcinom= tumora maligna ce se formeaza la nivel de tesut epitelial

Canula= tub de plastic folosit in timpul operatiilor chirurgicale.

Barbiturice= clasa de substante cu actiune sedativa si anestezica

Bradicardie= scaderea frecventei cardiace

Hipoxie cerebrala= lipsa de oxigen la nivelul creierului.

Substanta miorelaxanta= substanta care produce relaxarea musculara dupa administrare.

Substanta vasodilatatoare= substanta care provoaca dilatarea vaselor de sange.

Substante antihistaminice=substante care se administreaza persoanelor care sufera o reactie alergica.

Reactie eritematoasa= reactie alergica data de o eruptie subcutanata edematoasa.

Masaj cardiac extern= tehnica de prim ajutor in caz de infarct miocardic ce se executa prin compresii toracice intermitente la nivelul sternului.

Durere locala= durere ce apare intr o anumita zona a corpului.

Cateter venos= tub lung si subtire prin care se administreaza substante medicamentoase si nutrienti pentru o perioada mai indelungata.

Decubit dorsal= pozitia culcat pe spate a corpului.

Scop diagnostic= realizarea de investigatii medicale in vederea stabilirii existentei sau nu a unei afectiuni in organism.

Scop terapeutic= se face in vederea tratatii unei afectiuni cu ajutorul medicatiei.

Osteomielita= proces cronic de infectie al osului.

Istoric medical= date medicale ale pacientilor cu privire la afectiunile de care a suferit si tratamentul pe care l-a urmat.

Camp steril= suprafata dintr un material special utilizat in timpul interventiilor chirurgicale menite sa acopere zona in care se face incizia.

Dezinfectant= solutie utilizata in scopul indepartarii agentilor microbieni de pe instrumentar si suprafete.

Referinte bibliografice

1. ”Anestezia totala intravenoasa” Ionescu D., editura AcademicPress Cluj-Napoca, 2007 pg. 130-136.

2.”Anestezie si reanimare” Gabriela Berdan , Nicolae Radu, editura Medicala Bucuresti 1969, pg.58-62, 178-183.

3. „Complications of sedation and anesthesia in dentistry”, published by PSG publishing company 1988, autor Gerard d. Allen, Jess Heydn Jr. Pg94-95, 101-128.

4 .”Propedeutica chirurgicala” Lucrari practice, Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu Cluj Napoca,, autor Conferentiar Doctor A. Andercou, pg.38-54, 130-135.

5 „Tehnica ingrijirii bolnavului”Cartea asistentului medical editia a VII-a, editura Medicala Bucuresti 2003, pg.573-575, 610-615.

6 .https://www.google.ro/search?q=injectii&client=aff-maxthon-maxthon4&hs=zg5&affdom=maxthon.com&channel=t18&biw=1239&bih=597&site=webhp&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=FK0vVY24CYLlywO4mIGIAw&ved=0CAYQ_AUoAQ#affdom=maxthon.com&channel=t18&tbm=isch&q=tipuri+de+injectii-. imagini