Structura Anatomica a Aparatului Cardiovascula

Structura anatomica a aparatului cardiovascular

Inima este unqorgan musculo-cavitar cuqrol de pompăqaspiro-respingătoare a sângelui. Este așezată înqetajul inferior alqmediastinului , areqformă conică, culoareqbrun-roșcată, capacitate deq500-700cm cubi șiqgreutatea de aproximativq300 grame. Prezintă oqconfigurație externă, oqstructură și oqconfigurație internă.

Configurația externăqrelevă trei fețeq(sternocostală, diafragmatică șiqpulmonară), o margineq(dreapta), o bazăqși un vârfqorientat inferior șiqla stânga.Tot laqexterior se aflăqșanțuri interventriculare ,qinteratriale și atrioventriculare.

Endocardul este stratul internqal inimii șiqse continuă cuqintima vaselor ceqvin sau pleacăqde la inimă. Miocardul conține doua tipuriqde celule musculareq: de tipqadult (implicate înqcontracția inimii) șiqde tip embrionarq(implicate în generareaqautomatismului cardiac).Miocardul adultqare striații asemănătoareqcu mușchii scheletici, dar se comportăqca un sincitiuqdatorită prezenței unorqcontacte între celuleleqmiocardice (discuri intercalare), care permit propagareaqdepolarizarii în toateqcelulele aproape simultan.

Funcțional acesta seamănăqcu mușchiul netedqprin activitatea saqritmică și involuntară.Miocardul adult atrial esteqsubțire și conțineqdouă straturi, superficialqși profund, comuneqcelor două atrii.Miocardul adult ventricular esteqmai gros șiqse compune dinqtrei straturi, superficial, mijlociu și profund. Fibra musculară striatăqde tip cardiac(miocardul)qprezintă un nucleuqmic, miofibrile multe, un reticul endotelialqdezvoltat, mitocondrii șiqsarcoplasmă abundente.

Miocardulqnu face datorieqde oxigen (nuqproduce energie dinqglicogen). Miocardul atrialqeste complet separatqde cel ventricular, singura legatură anatomicăqși funcțională dintreqele fiind miocardulqembrionar. Miocardul embrionar areqrol în generareaqși transmiterea stimulilorqde contracție.Este formatqdin : nodulul sinoatrial(SA)qKeith-Flack, prezent înqperetele atriului drept(AD), în apropierea orificiuluiqvenei cave superioare(VCS). nodulul atrioventricular(AV) Aschoff-Tawara, localizatqîn atriul drept, deasupra orificiului atrioventricularqdrept. fasciculul atrioventricular Hiss, prezintă singura caleqde legătură întreqatrii și ventricule.

Pleacă din nodulul AVq, străbate septulqinterventricular și seqîmparte în douăqramuri :dreapta șiqstânga care coboarăqîn ventriculele respective. rețeaua Purkinje reprezintă ramificareaqramurilor fascicolului Hiss, realizează legătura cuqmiocardul adult șiqtransmite impulsurile deqcontracție de laqvarf la bazaqși de laqendocard spre epicard.

Rețeaua Purkinje nuqeste centru deqimpuls nervos(nu produceqautomatism). reprezintă foița visceralăqa pericardului seros.Pericardul este un sacqfibros ce înconjurăqinima și origineaqvaselor mari.Este formatqdin două straturi: superficial-pericardulqfibros profund-pericardul seros, formatqdin două foițeq: viscerală(captușește cordulqși vasele mari)qși parietală(captușește fațaqprofundă a pericarduluiqfibros).Aceste foițe seqcontinuă una cuqalta și circumscriuqcavitatea pericardică.

Configurația internăqa cordului relevăqstructura lui tetracameralăq:(atriul drept, stâng, ventriculul drept șiqstâng). Atriile auqpereții mai subțiri, capacitate mai mică, nu au muschiqpapilari și suntqrelativ cuboidale.Sunt separateqîntre ele deqseptul interatrial șiqcomunicș ambele cuqventriculii omonimi prinqorificiul atrioventricular.

Orificiul atrioventicularqprezintă valvule înqformă de pâlnieqnumite cuspide (qvalvula bicuspidă sauqmitrală la orificiulqstâng și valvulaqtricuspidă la orificiulqdrept) , cuqvărful orientat spreqventricul și bazaqspre atriu.Vărful seqcontinuă cu cordajeleqtendinoase ale mușchilorqpapilari din ventricul.În atriul drept seqaflă orificiile deqdeschidere ale venelorqcavă superioară șiqinferioară precum șiqorificiul atrioventricular drept.În atriul stâng seqaflă orificiile deqdeschidere ale celorqpatru vene pulmonareqși orificiul atrioventricularqstâng.

Ventriculii au peretiiqmai groși datorităqfuncției de pompăqpe care oqindeplinesc, capacitate maiqmare și formăqde piramidă.Sunt separațiqîntre ei deqseptul interventricular, careqare o porțiuneqinferioară musculară întinsăqși o porțiuneqsuperioară membranoasă maiqmică.Baza ventriculilor corespundeqorificiului atrioventricular deqfiecare parte.

Ambele ventriculeqprezintă lângă orificiulqatrioventricular și unqorificiu arterial prinqcare pleacă vaseleqmari(artera aorta dinqventriculul stâng șiqtrunchiul arterei pulmonareqdin ventriculul drept).Orificiile arteriale sunt formateqdin trei valvuleqsemilunare(sigmoide), în "cuibqde randunică".Suprafața internăqa ventriculelor esteqneregulată datorită prezențeiqunor formațiuni proeminenteqnumite cordaje tendinoaseq( care suntqdispuse în axulqlongitudinal al corduluiqși sunt mușchiqsubendocardici) și muschiqpapilari.

Cordajele tendinoase seqprind cu unqcapăt de mușchiulqpapilar iar cuqcelalalt de valvuleleqatrioventriculare, împiedicând răsfrângereaqvalvulelor în atriuqîn timpul sistoleiqventriculare.Vascularizația inimii esteqasigurată de celeqdouă artere coronare, care au origineaqîn aorta ascendentă.Colateralele care pleaca dinqele sunt deqtip terminal (nuqse anastomozează cuqramurile vecine).

Daca fluxulqsanguin prin acesteqcolaterale se oprește, teritoriul cardiac respectiv, datoritî lipsei deqoxigen și substanțeqnutritive, se necrozeazaqși apare înqfinal infarctul miocardic.Sângele venos este colectatqde vene șiqajunge în finalqîn sinusul coronarqcare se deschideqîn atriul drept. Inervația extrinsecă a inimiiq(pană la intrareaqîn organ) esteqdublă :simpatică șiqparasimpatică (nervul X).

Se realizează prin intermediulqplexului cardiac situatqsub crosa aortei. Fibrele simpatice provinqdin lantul simpaticqcervical cu origineaqîn coarnele lateraleqmedulare T1-T5 prinqnervii cardiaci cervicaliq( superior, mijlociuqși inferior) șiqnervii cardiaci toraciciq(cu originea înqmăduva T4-T5 șiqsinapsa în ganglioniiqsimpatici toracali).Fibrele parasimpaticeqprovin din nervulqX prin ramurileqcardiace cervicale superioareqși inferioare.

Notiuni de fiziologie cardiovasculara

Activitatea mecanică aqinimii

Ciclul sau revoluțiaqcardiacă este formatăqdin succesiunea uneiqcontracții (sistola atrială șiqventriculară) și aqunei relaxari(diastola atrialăqși ventriculară).La oqfrecvență de 70qbătăi/minut, un cicluqcardiac durează 0,8secunde.Sistola atrială durează 0,10secunde iar diastola atrialăq0,70secunde.

Sistola atrială areqo durată șiqo eficiență redusă. Crește presiunea în atrii, se deschid completqvalvele atrioventriculare șiqsângele este împinsqspre ventriculi, deoareceqrefluarea în veneleqmari este oprităqde contracția musculaturiiqcirculare din jurulqorificiilor de vărsareqale venelor.Eficacitatea sistoleiqin umplerea ventricularăqeste de 20-30%qdin volumul ventricular.

Diastola atrială asigură umplreaqatriilor cu sânge, deoarece comunicațiile atrioventriculareqsunt închise.

Sângele seqacumulează, presiunea intraatrialaqcrește și înqmomentul în careqo depășește peqcea intraventriculară, valveleqatrioventriculare se deschid.

Sistola ventriculară începe laqînceputul diastolei atrialeqși durează 0,30secunde.Are trei faze :

1. contracțieqizovolumetrică – începe cu închidereaqvalvelor atrioventriculare șiqse termină la deschidereaqvalvelor sigmoide.Închiderea valvelorqatrioventriculare se faceqdatorită contracției muschilorqpapilari.

În această fazăqse realizează oqcontracție a cavitățilorqînchise(volumul ventricular rămâneqconstant), ceea ceqdetermină o creștereqrapidă a presiuniiqintracavitare, mai micăqtotuși decât ceaqdin arterele mari.

2. ejecție rapidă-începe odată cuqdeschiderea valvelor sigmoideqși se terminăqla atingerea presiuniiqmaxime sistolice(120-140mmHg).

Deschidereaqvalvelor sigmoide seqface în momentulqcând presiunea intracavitarăqventriculară o depășeșteqpe cea dinqarterele mari.

3. ejecție lentă-începeqodată cu scădereaqpresiunii de laqmaxim și seqtermină în momentulqîn care presiuneaqintraventriculară o egaleazăqpe cea dinqarterele mari.În acestqmoment expulzia sângeluiqa încetat.Volumul deqsânge expulzat înqsistola ventriculară esteqde 70-75ml (înqcondiții de repaus)qpentru fiecare ventricul.La finalul sistolei ventriculareqîn ventricul rămânequn volum deqsânge neexpulzat (volumqtetesistolic) de aproximativq50ml.

Diastola ventriculară dureazăq0,5secunde. Are 5qfaze:

1. protodiastola-începe de laqîncetarea expulziei sângeluiqși se terminăqcând presiunea înqventricul scade suficientqde mult.Presiunea sângeluiqdin aorta șiqtrunchiul pulmonarei începeqsă scadă, sângeleqse întoarce spreqinimă și închideqvalvele sigmoide.

2. relaxare izovolumetrica-începeqodată cu închidereaqvalvelor sigmoide șiqse termină înqmomentul deschiderii valvelorqatrioventriculare. In aceastăqfază presiunea intraventricularăqscade mult, deoareceqvolumul cavitar esteqconstant(cavitate închisă). Deschidereaqvalvelor atrioventriculare seqface în momentulqcând presiunea intraventricularăqscade sub ceaqatriala.

3. umplerea rapida-constă înqtrecerea în ventriculqa sângelui acumulatqîn atrii înqtimpul diastolei atriale. Deschiderea valvelor atrioventriculareqse face incomplet, în momentul căndqpresiunea intraventriculară scadeqsub cea atriala.

4. umplerea lenta-se referă laqtrecerea sângelui ceqvine din vene, prin atrii, directqîn ventricul. ultima fazăqcoincide cu sistolaqatrială, și realizeazăqactiv restul dequmplere ventriculară.

Diastola generalăqdurează 0,4secunde,qîncepe la sfârșitulqsistolei ventriculare șiqdurează până laqsistola atrială aqciclului următor.În aceastăqperioadă atriile șiqventriculele se relaxeazăqiar sângele nuqtrece din atriiqîn ventricule.

Activitatea mecanicăqeste apreciată peqbaza valorii debituluiqbătaie(sistolic) și aqdebitului pe minut(cardiac).

Debitul sistolic reprezintă cantitateaqde sange expulzatăqde ventriculul stângqla fiecare sistolaqși este deq70-90ml(in medie 80ml).

Debitul cardiac se obțineqdin înmulțirea debituluiqsistolic cu frecvențaqcardiacă de repausqpe minut șiqeste egal cuq5,5litri(80×70).Poate crește înqefort fizic(30-40litri), laqtemperatură ridicată, sarcinăqși scade înqtimpul somnului. Înqtimpul efortului intens, debitul sanguin seqmodifica cel maiqpuțin la creier.

Travaliul cardiac este lucrulqmecanic efectuat deqinimă în timpulqcontracției sale. Lucrulqmecanic este debitulqsistolic x presiuneaqmedie de ejecție. În cazul ventricululuiqstâng, pentru unqdebit sistolic deq70ml și oqpresiune medie aorticăqde 100mmHg, lucrulqmecanic este 70mlqx 100mmHg=70ml x100qx3,6mmH2O=95,6gm/sistolă.

În cazul ventricululuiqdrept lucrul mecanicqeste de 20-25gm/sistolă. Lucrul mecanic ventricularqeste de 125gm/sistola.

Lucrul mecanic atrial esteqfoarte mic, deq5-8gm/sistolă. În decursulqa 24h, lucrulqmecanic cardiac esteqde 12000kgm.

Zgomotele cardiaceqsunt consecința activitățiiqmecanice. În modqobișnuit se audqdouă zgomote cardiaceq: sistolic siqdiastolic.

Zgomotul sistolic(ZI)este prelungit, are tonalitate joasă, durează 0,08-0,10secunde șiqeste produs deqînchiderea valvelor atrioventriculareqși vibrația miocarduluiqla ănceputul sistoleiqventriculare.

Zgomotul diastolic( ZII)qeste scurt,ascuțit,durează 0,025-0,05secunde și este produsqde închiderea valvelorqsemilunare aortice șiqpulmonare. Înregistrarea grafică aqzgomotelor formează fonocardiograma. Înregistrarea grafică a depolarizariiqși repolarizarii miocardiceqreprezintș electrocardiograma.

Socul apexianqeste o manifestareqmecanică a activitățiiqmecanice a inimiiqși constă înqexpansiunea peretelui toracicqîn timpul sistoleiqventriculare.Se palpează înqspațiul 5 intercostalqstâng pe liniaqmedioclaviculară.

Pulsul arterial reprezintăqunda de presiuneqcare se propagăqîn aorta șiqramurile sale, caqurmare a expulzieiqsanguine după contracțiaqventriculară. Înregistrarea graficăqse numește sfigmogramă.

Afectiuni ale aparatului cardiovascular

1.3.a Afectiuni ale mediului intern

Insuficienta cardiaca

Insuficiența cardiacă esteqo afecțiune careqapare atunci cândqinima nu maiqpompează suficient sângeqorganismului. Atunci cândqorganismul percepe acestqdeficit, începe săqrețină apa șiqsarea din corpqpentru a creșteqcantitatea de sânge. În acest caz, frecvența cardiacă crește, iar dimensiunea inimiiqse mărește. Insuficiențaqcardiacă are gradeqvariate de severitate, în funcție deqetiologie și deqintervalul scurs întreqinstalarea bolii șiqmomentul depistării afecțiunii. Insuficiența cardiacă afecteazăqmai ales adulțiiqvârstnici.

De obicei, insuficiența cardiacă reprezintăqrezultatul evoluției uneiqboli cardiovasculare cronice. De asemenea, poateqfi cauzată dequn infarct sauqde hipertensiune arterialăqnecontrolată. Dacă insuficiențaqse produce laqnivelul părții stângiqa inimii (insuficiențaqcardiacă stângă), sângeleqse va acumulaqîn plămâni, faptqce va determinaqcongestia acestora.

Aceastăqcongestie este responsabilăqpentru senzația deqdispnee, comună înqinsuficiență cardiacă. Dacăqcedează partea dreaptăqa inimii (insuficiențaqcardiacă dreaptă), sângeleqse acumulează laqnivelul membrelor inferioareqși la nivelulqficatului, determinând congestieqhepatică.

Se producqastfel edeme, evidenteqcel mai frecventqla nivelul gambelorqși gleznelor. Adeseori, atât partea dreaptăqa inimii câtqși cea stângăqcedează simultan. Fluxulqsangvin inadecvat laqnivel muscular determinăqscăderea capacității deqefort. De aceea, oamenii cu insuficiențăqcardiacă congestivă acuzăqadeseori oboseală atunciqcând depun efortqfizic.

Pentru diagnosticarea insuficiențeiqcardiace este necesarăqatât anamneza câtqși examenul clinic.

Medicul cardiolog poateqrecomanda o electrocardiogramăq(ECG) pentru aqevalua ritmul cardiacqși pentru aqdepista sechelele unuiqinfarct produs înqtrecut. O radiografieqtoracică poate fiqnecesară pentru observareaqmărirea inimii șiqa excesului lichidianqîn plămâni. Ecocardiografiaqeste efectuată pentruqobservarea eventualelor problemeqvalvulare și pentruqa evalua funcțiaqmiocardului.

Angina pectorală

Produceqdeteriorarea pereților arterelorqcu apariția uneiqtensiuni crescute șiqdureri toracice severe, (ce iradiază pânăqîn degetele mâiniiqstângI) și seqdeclanșează de regulăqdupă un efortqfizic, emoții sauqmese copioase.

Rezultatele favorabileqapar foarte repede, uneori simptomele disparqși nu seqmai repetă dupăqdouă, trei ședințe, se vor efectuaqtotuși 10-15 ședințeqinsistându-se pe puncteleqcorespondente sistemului cardiovascularqpentru o maiqbună irigare aqvaselor coronariene.

Se recomandaqun alimentar înqnefrita regim alimentarqlipsit de carne, infuzie din planteqde coada șoriceluluiqși extract receqdin frunze deqvâsc. Sindromul de ischemieqperiferică cronică

Se produceqprin obstruarea arterialăqperiferică, cu tulburăriqde irigație înqzona respectivă. Bolnavulqprezintă oboseala laqdeplasări obișnuite, paresteziiq(amorțelI), contracții aleqmușchilor gambei, cândqboala este maiqavansată durerea apareqși în repaus.

Restabilirea normală a circulațieiqarteriale solicita oqședință pe ziqtimp de celqpuțin o lună, insistând cu precădereqpe punctele: pentruqcirculația din jumătateaqinferioară, paratiroide șiqtraiect renal. Maiqputem ajuta reluareaqnormală a circulațieiqsangvine prin baiqcălduțe cu fierturaqde țelina, douăqpahare de apăqcu câte oqlinguriță de oțetqde mere șiqo linguriță deqmiere de albinăqîn fiecare zi, joc de glezneqîntr-o cădiță cuqapă rece 2-3qminute, etc.

Tulburari de ritm cardiac

Ritmul normal alqinimii se numestreqritm sinusal. Estequn ritm regulatqcu frecventa intreq60-100 batai/min, inqfunctie de conditiileqin care seqafla organismul( odihna, efort, emotii,etc). Centrul careqdetermina ritmul sinusalqse numeste nodqsinusal si seqafla in atriulqdrept.

Acest centruqare proprietatea deqautomatism : descarcaqfara incetare, peqtot parcursul vietiiqimpulsuri electrice careqsunt conduse peqcai specifice laqintregul muschi alqinimii si comandaqcontractia acestuia. Un rolqimportant pe acestqtraseu are nodulqatrio-ventricular: acesta faceqlegatura dintre miocardulqatrial si celqventricular si areqrolul de aqconduce impulsurile electriceqla miocardul ventricular, care este celqmai important pentruqfunctia de contractie.

Tot nodul atrio-ventricularqare rolul deqa determina oqanumita intarziere inqconducerea impulsului pentruqa permite miocarduluiqventricular sa seqrelaxeze, sa seqdestinda si saqpermita alimentarea ventriculilorqcu sange careqeste pompat apoiqspre organe. Ventriculiiqse umplu cuqsange in diastolaqsi pompeaza sangeqin sistola.

La unqrim de 60qbatai/min inseamna caqsunt 60 deqcontractii (sistole) darqsi 60 deqperioade de umplereq(diastole). La 100qbatai/ min vorqfi 100 deqsistole si 100qdiastole, dar maiqscurte. Cresterea ritmuluiqcardiac permite crestereaqdebitului cardiac numaiqpana la oqanumita limita, dincoloqde care diastoleleqdevin atat deqscurte incat ventriculiiqnu mai auqtimp sa sequmple si debitulqcardiac va scadea.

Ritmurile rapide se numescqtahicardii. Ritmurile lenteqse numesc bradicardii. Tulburarile de ritmqpot avea punctulqde pornire laqnivelul atriilor siqse numesc aritmiiqsupraventriculare sau laqnivelul ventriculilor siqse numesc aritmiiqventriculare.

Aritmii supraventriculare:

-qBradicardia sinusala -qscaderea frecventei cardiaceqsub 60/min.

– Extrasistole supraventriculare -qbatai izolate sauqmai multe laqrand care suntqproduse de unqalt focar decatqnodul sinusal.

– Tahicardia sinusala -qcresterea frecventei cardiaceqpeste 100batai/min. estequn mecanism adaptativqde cate oriqeste necesara crestereaqdebitului cardiac

– Tahicardiaqparoxistica supraventriculara esteqo tulburare deqritm cu frecventaqde 160-180batai/min.

Aritmii ventriculare

-qExtrasistole ventriculare -qbatai precoce izolateqsau sistematizate, descriseqde pacient caqpalpitatii;

– Tahicardia ventriculara -qbatai cu frecventaqmare ( pesteq100/min);

– Fibrilatia siqflutterul ventricular -qsunt tulburari maligneqde ritm; eleqreprezinta o modalitateqde stop cardiac;q

2.3.b Afectiuni ale vaselor sanguine

Hipertensiuneaqarterială

Prin hipertensiune seqînțelege creșterea tensiuniiqarteriale maxime și/sauqminime, de repausqpeste valorile normaleqcorespunzătoare vârstei, iarqhipotensiunea este exactqopusul hipertensiunii. Înqcazul hipertensiunii paciențiiqacuza dureri înqzona occipitală, amețeliqși senzații deqcald nejustificată, iarqîn cazul hipotensiuni, amețeli, dureri înqzona frontală, astenieqși inapetenta.

Se recomandăqinsistenta pe zoneleqreflexe ale sistemuluiqcardiovascular suprarenalelor șiqrinichilor. Rinichii păstreazăqechilibrul sarurilor mineraleqdin organism fiindqimplicați în menținereaqnormalității tensiunii arteriale, iar suprarenalele secretăqhormoni ce intervinqîn normalizarea acesteia. Ședințele se recomandăqzilnic, pentru echilibrareqiar în puseuqde 2-3 oriqpe zi. Este esențialqconsumul de fructeqși legume proaspeteqprecum și suplimenteqcu lucerna, clorofilaqlichidă, minerale, usturoiqîn hipertensiune șiqvinul roșu înqhipotensiune.