Specificul Asistentei Sociale a Copiilor Ramasi Fara Ingrijire Parinteasca

Specificul Asistenței sociale a copiilor rămași fără îngrijire părintească

CUPRINS:

Introducere

CAPITOLUL I. Abordări teoretice ale problemei copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației

1.Fenomenul migrației părinților: delimitări conceptuale, cauze, efecte

2.Impactul migrației asupra familiei și a copiilor rămași fără îngrijire părintească (Rosu cristina sub.1)

3.Servicii sociale oferite copiilor rămași fără îngrijirea părintească

CAPITOLUL II. Asistența socială a copiilor rămași fără îngrijire părintească: aplicații practice.

Identificarea impactului migrației asupra copiilor rămași acasă. (Experimentul de

constatare)

Proiect de program de asistență socială destinat copiilor care rămîn fără

îngrijire părintească

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Actualitatea temei. Una din problemle actuale ale Republicii Moldova, este cea a apariției unor noi modele de sisteme familiale ce sunt în interacțiune direct cu fenomenul ce a zguduit toată Europa, adică migrația. Migrația a devenit un fenomen foarte frecvent întîlnit la noi în țară a cărei țintă directă se dovedește a fi familia. Republica Moldova este o țară care a fost afectată de rate sporite de emigrare chiar și în perioada sovietică. Ea a fost acel fenomen care a schimbat și continua să schimbe viața multor familii și chiar a comunității. În ultima perioadă de timp migrația membrilor familiei peste hotarele țării noastre se dovedește a fi nu numai o modalitate de îmbunătățire a situației financiare dar duce la formarea diverselor consecințe grave atît asupra familiei ca sistem cît și asupra membrilor ei (partenerilor maritali, copiilor).

Moldova se numără printre țările cele mai afectate de migrație, atît pe termen scurt, cît și pe termen lung. În Republica Moldova sunt peste 150 mii de copii, care au cel puțin un părinte plecat în străinătate deja de mult timp deci rezultă că sunt prezente 150 mii de familii temporar-dezintegrate. Datele demonstrează că 20 la sută dintre copiii moldoveni au cel puțin un părinte peste hotare. Sunt niște date care reflectă o situație destul de gravă deci este clar că este nevoie de o examinare științifică atentă a acestui fenomen. (23)La noi în țară spre deosebire de alte țări din lume, problemei date i-a fost acordată pînă acum prea puțină importanță. La moment se observă totuși o anumită schimbare de atitudine privitor la această problem. (Rosu Cristina)

Migrația afectează, de asemenea și copiii. Potrivit datelor înregistrate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, sunt peste 82.464 de copii ramași fără unul sau ambii părinți în urma plecării acestora la munca în străinătate. Dintre aceștia, 26.406 sunt copii care provin din familii în care ambii părinți sunt plecați, 47.154 din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate și 8.904 din familii în care unicul susținător este plecat din țară.

Plecarea părinților este dictată de dorința de a le asigura copiilor un viitor mai bun. Cu toate acestea, riscurile la care sînt expuși copiii din respectiva categorie sînt multiple, iar lipsa comunicării și afectivității părintești nu pot fi compensate cu nimic. Reieșind din datele existente, conchidem că actualitatea temei propuse pentru studiu este evidentă.

Obiectul cercetării îl constituie asistența socială a copiilor rămași fără îngrijire părintească Scopul investigației constă în identificarea impactului migrației asupra situației copilului și a familiei cu oferirea recomandărilor din viziunea asistenței sociale

Ipoteza cercetării: : Presupunem că copiii a căror părinți sunt plecați peste hotare, sunt marcați de diverse probleme de ordin psihosocial, dacă va fi elaborat un program de asistență socială a acestor copii, aceasta va contribui la diminuarea problemelor cu care se confruntă familia, ceea ce va ameliora situația acesteia.

Obiectivele cercetării:

• Analiza literaturii teoretice la problema cercetată.

Selectarea metodelor de cercetare.

Realizarea programului experimental.

Verificarea eficienței lucrului realizat.

Elaborarea concluziilor.

în prezenta investigație am utilizat următoarele metode de cercetare științifică:

analiza surselor științifice;

convorbirea;

studiul de caz;

chestionarea;

Eșantionul experimental a fost constituit din 20 de copii și 8 asistenți sociali comunitari din or. Fălești.

Valoarea teoretică a lucrării constă în faptul că a fost cercetat fenomenul migrației, precum și factorii, cauzele și consecințele acestuia pentru copii rămași acasă. De asemenea are o importanți teoretică sintetizarea serviciilor sociale existente la momentul actual în Republica Moldova destinate copiilor rămași fără îngrijire părintească.

Valoarea practică rezidă în faptul că programul de constatare realizat în lucrare poate fi utilizat pentru sensibilizarea asistenților sociali în cunoașterea situației copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației și adoptarea unui șir de activități în lucrul cu acești copii.

Cercetarea s-a realizat în perioada septembrie 2011- mai 2012 și a cuprins următoarele etape de investigație științifică:

analiza literaturii științifice (septembrie 2011- ianuarie 2012);

promovarea cercetării experimentale (ianuarie – martie 2012);

Prelucrarea rezultatelor obținute (aprilie – mai 2012);

elaborarea concluziilor și recomandărilor (mai 2012).

Structura tezei de licență. Lucrarea este constituită din introducere, două capitole, concluzii, bibliografie și anexe.

Termeni – cheie: îngrijire părintească, necesități, migrație, asistență socială, copii rămași singuri acasă.

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE PROBLEMEI COPIILOR RĂMAșI FĂRĂ ÎNGRIJIRE PĂRINTEASCĂ ÎN URMA MIGRAțIEI

Migrația părinților: factori, cauze, consecințe pentru copiii rămași acasă.

Migrațiune din punct de vedere a Legii Republicii Moldova nr. 1518-XV din 6. 12. 2002 este permutare teritorială a persoanelor, însoțită de schimbarea locului de trai.

Migrația din punct de vedere internațional este schimbarea locului de trai a persoanelor ori a grupurilor de persoane aparte, indiferent de motivul și cauza schimbării locului de trai.

MIGRAȚIUNE, migrațiuni, s.f. 1. Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare, analizînd fenomenul migrației, putem observa că acest fenomen a existat din totdeauna, dar din diverse forme, ca de exemplu: invaziile, colonizările și crucialele, sub forma atracției axercitate de regiunile mai bogate asupra populațiilor mai sărace – DEX/98[8, p.78].

în zilele noastre, acest fenomen se petrece în mare măsură, tot din nevoia populației sărace de a-și îmbunătăți condiția de viață, dar trebuie avut în vedere faptul că migrația reprezintă un risc în producerea unor crize la nivel local, comunitar, statal, continental, global, care ar putea influinșa în mod negativ ordinea socială.Se poate observa nemulșumirea comunităților din afara țării, asupra faptului că există foarte multe persoane pe teritoriu țării, iar aceasta reprezintă pentru ei o reală ameninșare, întrucît sunt priviți ca fiind hoți care tulbură ordinea socială.

Migrația de muncă afectează pro fundat dezvoltarea economică și socială a Moldovei, începând cu mijlocul anului 2006, aproximativ un sfert din populația economic activă a fost angajată în străinătate. Numărul de migranți, precum și cel al remitențelor, a crescut constant din 1999 fără a indica la momentul dat că această tendință poate schimba situația.

Conceptul de migrație este definit ca fiind „procesul de deplasare a persoanelor dintr-o localitate în alta, acompaniată cu schimbarea domicililui”. Cînd vorbim despre migrație, avem în vedere dimensiuni cum sunt cea economica, cea socială, politică, formativă și culturală, turistică etc. Conceptul de migrație se particulează în alte două subconcepte complementare; cel de emigrant și de imigrant. Emigrarea reprezintă „o formă de mișcare migratorie cu caracter definitiv care presupune obligatoriu schimbarea reședinței domiciliului și obțional renunțarea la cetățenie. ”

Imigrarea „presupune plecarea definitivă din țara de origine sau de rezidență”. Pentru mulți moldoveni, procesul de migrație include diverse aspecte ilegale, ca de exemplu trecerea ilegală a hotarelor sau angajarea în câmpul muncii sau reședință în străinătate fără permisele corespunzătoare [4, p.67J.

La sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI alături de migrația definitivă, apare și se dezvoltă o formă mai nouă de migrație – migrația temporară pentru muncă sau studii. Migrația

temporară poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Migrația (pe termen scurt) „reprezintă deplasarea persoanelor într-o țară străină pe o perioadă de cel puțin 3 luni, dar nu mai mult de un an

Astăzi, conform unor date statistice și sondaje sociologice efectuate, fiecare al treilea dintre moldovenii apți de muncă lucrează peste hotare, peste 90 la sută dintre care sunt clandestini. Cifra estimativă a celora ce muncesc în străinătate este de peste 600 mii.

La nivelul țării noastre există numeroase cazuri de persoane, care emigrează pe termen lung sau pe termen scurt pentru a munci, spre a-și îmbunătăți nivelui veniturilor. Cu banii cîștigați se reîntorc în țară și investesc ce au cîștigat în familie și gospodărie. Migrația teporară pentru muncă se realizează în baza acordurilor bilateralșe dintre statul natal și alte state. Acestă formă se derulează prin Oficiul pentru Migrarea Forței de Muncă. Migrarea pentru muncă se deriâulează și prin firme specializate acreditate de MMSSF, firme care fac servicii de recrutare și de mediere a angajării și închirierii contractelor de muncă în străinătate. Acestă formă de migrație se realizează și într-un mod ilegal. Persoanele care ua decis să migreze, în mare parte reprezintă pătuira de populație săracă, care nu reușește la noi în țară să-și acopere necesitățile elementare de viață. Din acest motiv, soluția găsită de către o parte a populației sărace, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții o reprezintă găsirea și ocuparea unui loc de muncă pe piața externă a forțelor de muncă [18, p.56].

în anul 2006 s-a emis Ordinul 219 /15.06.2006, privind activitățile de identificare, intrevenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrigirea copiilor pe perioada în care aceștea se află la muncă în străinătate. Prevederile acestui ordin se aplică copilului lipsit de grija ambilor părinți în situația în care aceștea sunt plecați la muncă în străinătate, părintelui în cazul familiilor monoparentale.

Un efect negativ este separarea familiilor, avîndu-se în vedere modificarea structurii, dinamicii și funcționalității acesteia. Ca suport al afirmațiilor poate fi invocată rata scăzută a nașterilor (unei femei din Moldova îi revine 1,7 nașteri), rata înaltă a divorțurilor și faptul că majoritatea emigranților sînt tineri la vîrsta fertilității. Un studiu al UNFPA arată că în cazul în care situația prezentă va persista, populația Republicii Moldova va scădea în următorii 50 de ani cu 20%.

Plecarea părinților este dictată de dorința de a le asigura copiilor un viitor mai bun. Cu toate că acestea, riscurile la care sunt expuși copii din respectiva categoriei sînt multiple, iar lipsa comunicării și afectivității părintești nu pot fi compensate cu nimic. [21, p.56].

Analiza unor studii realizate în R.M. cu privire la această categorie de copii arată că ei sînt lăsați în grija bunicilor, a rudelor și chiar a fraților sau a surorilor mai mari.Casele de copii sînt, de asemenea, o opțiune pentru părinții care nu pot conta pe ajutorul celor apropiați.în marea parte a cazurilor, părintele plecat este mama, iar acest lucru poate marca profund copilul căruia îi lipsește dragostea și îndrumarea maternă exact în perioada creșterii și formării. Studiile relevă că lecarea

părinților este cel mai frecvent întîlnită în familiile ai căror copii au vîrste cuprinse între 13 și 17 ani.

Circa 35 de mii de copii comunicării și afectivității părintești nu pot fi compensate cu nimic. [21, p.56].

Analiza unor studii realizate în R.M. cu privire la această categorie de copii arată că ei sînt lăsați în grija bunicilor, a rudelor și chiar a fraților sau a surorilor mai mari.Casele de copii sînt, de asemenea, o opțiune pentru părinții care nu pot conta pe ajutorul celor apropiați.în marea parte a cazurilor, părintele plecat este mama, iar acest lucru poate marca profund copilul căruia îi lipsește dragostea și îndrumarea maternă exact în perioada creșterii și formării. Studiile relevă că lecarea

părinților este cel mai frecvent întîlnită în familiile ai căror copii au vîrste cuprinse între 13 și 17 ani.

Circa 35 de mii de copii de vârstă școlară au rămas fără îngrijirea ambilor părinți și mai mult de 75 de mii de copii au un părinte plecat la muncă peste hotare, se arată în studiul „Situația copiilor rămași fără îngrijirea părintească în urma migrației”, realizat de UNICEF.

La nivelul familiei, cea mai gravă consecință este destrămarea acestora. Divorțurile apar de obicei pe fondul problemelor preexistente sau din cauza despărțirii pe perioade foarte lungi. Copii au de suferit nu numai din cauza formalizării despărțirii, ci și din cauza conflictelor ce apar atunci cînd se dispută custodia acestora [18, p.72].

în cazurile în care copilul este separat temporar de mamă, controlul asupra acestuia este cu mult mai slab, astfel că în 5% din cazuri adulții care îl au în grijă afirmă că se întâmplă des să nu șstie exact cum ăși petrece copilul timpul în afara casei.

Deși percerția adulților din gospădăriil de migranți referitoare la efectele globale al plecării părinților asupra comortamntelor copiilor acreditează mai degrabă ipoeza efectelor pozitive prin responsabilitatea acestora, identificară unor siuații concrete susțin ipoteza unor efecte negative c apar în cazul unor copii mai vulnerabili: sufemța foarte mare a copiilor din cauza plecării părinților (39% dintre mențiunile părinților); efecte la nivel emoțional, copilul devenind mai închis în sine (10%); copiii au începutcă piardă mai mult pimp în fața calculatorului sau televizorului (10%), să fie mai obraznici, mai neascultători (7%) sau au început să negligeze școala (7%).

Cauzele plecării părințior Ia muncă în străinătate: Perspectiva teoretică a noii economii a migrației forței de muncă afirmă că deciziile de a migra nu sunt luate de actori individuali izolați,ci de către unități mai mari de tipul familiei, gospodăriei și uneori chiar comunității, în cadrul cărora oamenii acționează colectiv nu doar pentru a maximiza cîștigul așteptat, dar și pentru aminimiza riscurile și a diminua constrîngerile asociate cu diverse tipuri de disfuncționalități ale piețelor, în afara celor de pe piața muncii. Absența unor piețe de capital și de creditare funcționale creeză o presiune puternică spre migrație internațională ca strategie de acumulare de capital. în afară de disfuncționalitățile piețelor, un factor important pentru teoria noii economii a migrației este cel al deprivării relative. Gospodăriile își trimit lucrători în străinătate nu doar pentru a-și crește veniturile în termeni absoluți, ci și pentru ale crește raportat la celelalte gospodării din comunitate, și astfel să- și reducă deprivarea relativă în comparație cu un anumit grup de referință [7,p.56].

în ce privește migrația părinților asociația cu lăsarea în țară a unuia sau mai multor copii, întrebarea de ce migrează implică întrebarea cum de-și lasă „copiii singuri” și pleacă? Această întrebare nu este una justificată decît în puține cazuri, întrucît am arătat mai înainte, copilul rămîne fie în grija unuia dintre părinți, fie al familiei extinse. Potențialul părinte migrant face înainte de a lua decizia de a imigra o analiză de tip cost-beneficiu. Suportul familiei extinse este în mod

evident o resursă necesară în cazul migrării ambilor părinți și este foarte plauzibil ca în lipsa acestui suport, probabilitatea ca ambii părinți să migreze să fie mult redusă.

Cauzele primare ale fenomenului, indentificate de specialiștii care lucrează direct cu copiii, sunt cele ce țin de dezvoltarea economică și de fenomenul migrației, în general. Deși în ultimii ani rata șomajului a scăzut, dinamica pieții muncii este cea care încă determină persoane active să caute un loc de muncă mai bine plătit în alte țări. Mai precis, nu lipsa totală a locurilor de muncă este cauza, ci creșterea așteptărilor față de condițiile oferite de un loc de muncă, și în special de salariile oferite.

Tranziția Republicii Moldova spre economie de piață a contribuit a crearea unei situații economice în care șomajul și sărăcia favorizează fenomenul migrației prin căutarea unui loc de muncă. Plecarea membrilor familiilor către piețele muncii din alte țări și existența din sursele câștigate de aceștia a devenit un mod normal de viață pentru multe familii de moldoveni. în ultimii ani, acest fenomen a crescut în intensitate. Fiind una din cele mai populare modalități de a scăpa de sărăcie, migrația este responsabilă și pentru multe consecințe negative în sferele economice și sociale. în scopul obținerii unor câștiguri cât mai mari, dar și din cauza că se află, de cele mai multe ori, ilegal în țara de destinație, migranții se rețin acolo pentru perioade îndelungate. Astfel aceștia lipsesc ani buni din viața copilului, comunicând cu el prin intermediul telefonului și al colefelor cu bani, alimentelor sau îmbrăcăminte [4, p.45].

Copiii au fost și au rămas cei mai afectați de fenomenele și crizele prin care trece societatea. De cele mai dese ori, crizele și fenomenele sociale dezirabile distrug mediul protector pe care familia și societatea îl crează în jurul copiilor, lăsându-i expuși riscurilor abuzului, exploatării, diminuându-le încrederea în forțele proprii și în viitor. Chiar dacă în ultimii ani au fost lansate reforme importante în sectorul public, cu scopul de a accelera creșterea economică, de a fortifica serviciile de stat și de a promova drepturile sociale, sărăcia rămâne un fenomen răspândit.

Migrația în căutarea unui loc de muncă este unul dintre aspectele acestor crize și schimbări. Conform datelor Biroului Național de statistică, în anul 2000, circa 138.000 erau plecați peste hotare pentru a-și găsi o slujbă, iar în 2004 cifra acestora ajungea la 367.000.

Sărăcia și migrația conduce la destrămarea familiilor și la creșterea numărului copiilor lipsiți de îngrijirea părintească. Datele Ministerului Educației și Tineretului, pentru 1 septembrie 2005 prezintă un număr de 35.000 de copii de vârstă școlară rămași fără îngrijirea ambilor părinți și nu mai puțin de 75.000 având un părinte plecat la muncă peste hotare. Condițiile de viață a acestor copii sunt precare. De regulă copii sunt lăsați în grija rudelor apropiate sau a vecinilor, dar aceștia nu le pot oferi dragostea, afecțiunea și sprijinul necesar pentru creșterea și dezvoltarea lor. [18 p.45].

în unele cazuri acești copii sunt expuși la violență, trafic, delicventă și abandon școlar, în prezent nu există servicii la nivel de instituție sau comunitate care să-i ajute să evite aceste pericole.

Sfîrșitul secolului XX a fost marcat de transformări globale în toate domeniile vieții sociale (economică, politică, spirituală), care au avut un impact semnificativ asupra evoluției institutului familiei, a valorilor, a normelor și a comportamentelor din această sferă. [1, p.67].

Familia, ca element natural și fundamental al societății, a suferiî în ultimele decenii schimbări esențiale. La etapa actuală, dezvoltarea institutului familiei în Republica Moldova este influențată de două procese majore, care se derulează în paralel, avînd numeroase puncte de tangență: amploarea modernizării, liberalizarea comportamentelor și a valorilor familiale și tranziția la economia de piață, însoțită de criza socio-economică profundă și de lungă durată.

A

In ultimii ani, în societate s-au acumulat o mulțime de probleme, ce țin de sănătate fizică și morală a familiei, de condițțile social-economice și ecologice dezastruoase în care ea funcționează și se dezvoltă. Scimbări economice ca ocupația forței de muncă, politica în domeniile locuinței, învățămîntului, asistenței medicale etc. au drept consecințe înrăutățirea calșității vieții familiei contemporane [23, p.51].

Descreșterea veniturilor reale al populației impune familia să-si revadă planurile de viață, curente sau de perspectivă, săți reducă cheltuielile, să găsească posibilități noi pentru a-și cîștiga existența. Familia, ca tip de grup uman, participă la aceste procese, adaptîndu-se la scimbări și modificîndu-și strategiile de supravețuire, modelele culturale, practicile cotidiene. Una dintre stategiile vrecvent adoptate este migrația forței de muncă.

Fenomenul migrației, una dintre marele drame ale timpurilor modeme este favotrizat de posibilitățile mari de transport, de circulația informațiilor, de tensiunile sociale și situațiile economce precare. Conform rezultatelor studiilor sociologice, actualmente, peste 60% din poipulația Republicii Moldova se află la muncă peste hotare. Migrația duce la modificări socio- economice și culturale, ceia ce determină schimbări temporare sau definitive ale relației umane, ale modului de viați și ale personalității celor care pleacă dar și ale celor râmați acasă. Astfel, migrația afectează în primul rind familia, schimbîndu-I atît structura, cîît și funcționalitatea. Familia temporar dezintegrată a devenit una dintre formele către care se îăndreaptă evoluția familiei, ridfeînd o multitudine de probleme, vizînd un nou stil de viață și de interacțione, noi solicitări pe linia ajustării și acomodării atît întrafamilial, cît și extrafamilial. Devcenind o relație incontestabilă, familia temporar dezintegrată atrage atenția tot mai multor cercetători, în special a celor din domeniul științelor sociale. Concluziile formulate nu sînt însă întotdeauna concordante. Astfel, se trag semnale de alarmă privind riscurile pe care le prezintă acest tip de familie pentru copil, în sensul, căatunci cînd unul dintre părinți este absent pentru o perioadă mare de timp, familia își perde abilitatea de a funcționa într-o manieră sănătoasă. Dacă în cazul unei famili cu ambii părinți există o distribuire a resposabilităților, rolurile parentale exercitîndu-se în direcție complementară și compensatory, în cazul familiei conduse numai de un părinte tensiunea și încordarea în adoptarea rolululi parental cresc, întrucît obligațiile ce revin ambilor părinți trec în sarcina unuia. Situația este mai gravă atunci cînd toate aceste resposabilități cad pe umerii copiilor sau ai bunicilor, rudelor etc.

“Bățul are două capete…”, spune proverbul. Dacă în familiile în care un părinte pleacăla muncă în străinătate veniturile cresc, atunci apar probleme în relațiile dintre soî și în cele cu copiii. Viața de fanmilist la distanță duce la destrămarea cuplurilor, la pierderea controlului asupra copiilor lăsați în seama rudelor, la răbufnirea unor conflicte.

De obicei, pleacă bărbatul, iar femeia rămîne în țară, asumîndu-și singurătatea, izolîndu-se de grupul de prieteni și refîzînd orice alte relații. Ea este și mamă, și tată pentru copii, ține casa, merge și la serviciu. Studiile arată, că în ceia ce privește relaționarea cu copiii, în cazul mamelor care îi educă singure în urma migrației soților, apar serioase schimări comportamentale. Este posibil ca limitele pârinte-copil să se estompeze în sensul că pe de o parte, mama, în special, dacă are mai mulți copii, poate manifesta tendința de a abdica de la rolul ei de părinte, devenind un fel de partener a celui mai mare dintre copii și, pede altă patre, de a pterinde copiilor să fie mult mai mature decît sunt în realitate. în multe privințe, mama tinde să se sprigine de copil, considerîndu-1 un suport emoțional, în felul acesta implicîndu-1 în structuri interacționale mature pentru care nu este sufficient pregătit. Fiind antrenați în asmenea situații, copiii nu pot să-și exprime sentimentele și trăirile tensional-conflictuale, însă pot demonstra în timp diferite forme “mascate” de reacție cum ar fi cazul unor somatizări sau conduite nevrotice [8,p.23].

Referitor la familia condusă de tată ca singur părinte îngrijitor (cazuri mai puțin frecvente în raport cu familial conduse numai de mamă), în ultimii ani la noi în republică, numărul acestora este în creștere. Spre deosebire mde mamă, tatăl în calitate de singur părinte prezintă caracteristice diferite pe linia adoptării și exercitării rolului parental, deși, și în acest caz apar elemente tensive adiționale rolului specific tatălui. El este onștient de faptul că trebuie să fie pentru copil și tată, și

A

mamă. In acest sns, se conturează noi resposabilități, cum ar fi, mai ales, cele legate de treburile casnice și gospodărști.

Privind în ansamblu, după cum arată rezultatele direritelor investigații, tații, în calitate de singur părinte adoptă și își exrcită rolul parental într-o manieră competentă, cu efecte pozitive asupra profilului psiho-comportamental al copilului. Astfel, de exemplu, ei satisfac, în mare măsură nevoile emoționale ale copiilor, oferindu-le, în maniera compensatoare, răspunsuri comportamentale specifice rolului matern. După cum evidențiază unele cercetări copiii din fanmilii cu tată ca singur părinte apreciază și evaluează gradul de invenție afectivă a acestuia într-un mod superior față de cei din familii cu ambii părinți. Cu toate acestea, ezistă și unele dosebiri:

Tatăl ca singur părinte solicită copilului mult mai multă independență;

In asumarea noului rol parental, tatăl, de regulă, își schimbă unele atitudini și practice folosite în creștere și educarea copilului;

Tații mai “slăbesc” în spiritual lor autoritar, devin mai productivi și mai gri gulii acordînd o mai mare atenție nu atît aspectelor disciplinare, cît celor educaționale;

Este mai frecvent apelul la diferite forme de sprigin extrafamilial (bunicii, rude, cadre medicale etc.).

Cele mai grave consecințe ale migrației femeilor peste hotare suportate de familii sînt: alcoolismul tatălui, implicarea în activități hipertrofe (jocuri de hazard, consum de droguri etc.), violența fașă de copii, renunțarea la funcțiile parental și găspodărești, destrămarea familiilor, traumatizarea copiilor. [21, p.24].

In literature de specialitate din ultimii ani s atestă un interes sporit fașă de problemele legate de conscințele în plan psihologic sînt grave și depind mult de vîrsta copiilor în momentul depărțirii. Cercetările au demonstrat, că la copiii de vârstă mici, în special la cei din mediul rural se instalează tulburări moționale, aceștea devin anormal de fricoși și timizi, au somnul agitate și coșmaruri. La cei mai mari de 10 ani (mai ales din mediul urban), s-au observat tulburări de conduită care se manifestă prin agresivitatea fizică și verbală, minciună, abuz de alcool, fumat, absențe și rezultate slabe la învățătură. Părinții plecați la lucru în străinătate le dau sume mari de bani de buzunar, ceea ce îi propulsează în grupuri de copii cu problem de comortament și chiar de delecvență infantilă.

O mare parte dintre copiii și tinerii care locuiesc separat de părinți, din cauza că aceștia au plecat la muncă peste hotare, trăiesc emoții neplăcute de dor, tristeșe, nesiguranță.

Copiii simt lipsa sprijinului emoțional pe care îl ofereau părinții și au un sentiment de singurătate. Dorul de părinți îi face pe unii copii și tineri să-și revizuiasă atăt relațiile cu părinții cît și comportamentul pe care îl aveau pînă la plecarea lor. Deseori, ei ajung să aprecieze mai mult tot ce le oferă viața în familia unită. Totodată, mulți dintre acești adolscenți au sentimente de regrete și vină legate de diferite situații din trecut, în care ei cred, că ar fi trebuit să procedeze altfel. Aceste trăiri îi ffămîntă și le fac viața și mai dificilă. [22, p.l 10].

Copiii se simt cel mult afectați în prima perioadă după plecarea părinților sau atunci cînd părinții pleacă pentru prima dată. Depășirea acestor trăiri emoționale negative se datorează pregătirii copiilor de a trăi și a se descurca independent și susținerii pe care o primesc din partea altor persoane.

Cu toate acestea, mulți copii nu vor ca ceilalți să știe că ei se confruntă cu dificultăți. Tendința lor are la bază mai mulți factori:

Dorința de a părea maturi și independenți.

Dorința ca părinții să nu afle despre dificultățile cu care se confrunță pentru a nu-i întrista.

Toate acestea conduc la faptul că persoanele din anturajul adolescenților nu – și nu observă că ei ajung în situații dificile și se simt rău. O parte din oamenii din anturajul copiilor de migranți consideră că aceștea se simt superiori semenilor lor, datorită banilor și lucrurilor pe care le primesc de la părinții de peste hotare. Este cunoscut faptul, că persoana care se află în situații neplăcute tinde să compenseze într-un mod oarecare dificultățile prin care trece. Acest lucru se întîmplă și în cazul multor adolescenți ca o modalitate de a micșora efectele lipsei de afecțiune pe care o simt, ei posibilitățile materiale pe care le asigură părinții.

1.2. Dezvoltarea copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației

Copiii au fost întotdeauna cei mai afectați de fenomenele și crizele prin care trece societatea. Majoritatea persoanelor care trăiesc în sărăcie în întrega lume sunt copiii. De exemplu, atunci cînd o maladie afectează mii de persoane, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit. în primul rind pentru-că se îmbolnăvesc, iar în al doi-lea rind pentru-că boala îi lipsește de părinți și îi lasă fără protecție. De cele mai multe ori, crizele și fenomenele sociale distrug mediul protector pe care familia și comunitatea îl creează în jurul copiilor, lăsîndu-i expuși riscurilor abuzului și exploatării, diminuîndu-le încrederea în forțele proprii și în viitor. [24, p.26].

Moldova trece printr-o perioadă de tranziție care adduce schimbări ce au un impact profund asupra copiilor și a familiilor lor, cauzînd deseori probleme în domeniul protecției copilului și a familiei. Migrația în căutarea unui loc de muncă este unul este unul dintre aspectele acestor crize și schimbări. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2000, 138.000 de moldoveni erau plecați peste hotare pentru a-și găsi o slujbă, iar în 2004 cifra acestora ajungea la 367.000. Totodată, potrivit unor experți, cifra reală ar putea fi de doua-trei ori mare[19,p.5]. Sărăcia și migrația contribuie la destrămarea familiilor și la creșterea numărului copiilor lipsiți de îngrijire părintească. Datele Ministerului Educației și Tineretului, pentru 1 septembrie 2005, prezintă un număr de 35.000 de copii de vîrstă școlară rămași fără îngrijirea ambilor părinți și nu mai puțin de 75.000 de copii avînd un părinte plecat la muncă peste hotare. Condițiile de viață a acestor copii rămîn un semn de întrebare. De regulă copiii sunt lăsați în grija rudelor apropiate sau a vecinilor, dar-aceștia nu le pot oferi dragostea, afecțiunea și sprijinul necesare pentru creșterea și dezvoltarea lor. Datele neoficiale arata că în unele cazuri acești copii sunt expuși la violență, traffic, delicvență și abandon școlar. în prezent nu există servicii la nivel de instituție sau comunitate, care să-i ajute să evite aceste pericole. [6, p.384].

Opinia general acceptată este că situația economic a copiilor migranților se îmbunătățește semnificativ din moment ce părinții lor încep să trimită bani acasă. Cu toate acestea nu există studii care ar certifica legătura între migrație și creșterea nivelului de trai al copiilor.

Nu există nici studii care ar analiza schimbările care se produc în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor rămași fără îngrijire părintească din cauza migrației. Astfel de schimbări au un impact enorm asupra cursului vieții și asupra situației psihologice a copiilor.

In cadrul unui studiu realizat în unele comunități s-a constatat că mai mult de o pătrime (27,6%) dintre copii anchetați au afirmat că au unul dintre părinți plecat peste hotare. în cazul a 9,3% dintre copii au migrat ambii părinți. Telefonul și coletele constituie principalele căi de legătură dintre copii și părinții migranți ai acestora. [12, p. 104].

Condițiile de trai ale copiilor ale căror părinți sunt plecați peste hotare se îmbunătățesc, ei avînd acces la mai multe facilități decît semenii lor. în același timp, primii sunt mai vulnerabili față de riscurile legate de consumul de substanțe, abandonul școlar, relațiile sexuale precoce și comportamentele deviante.

După plecarea părinților copiii se confruntă cu stări emoționale dificile și neplăcute. Dorul, tristețea, simgurătatea și sentimentele de insecuritate sunt complimentate de lipsa abilităților de a-și controla și exprima neagresiv emoțiile în diferite situații. Copiii se simt mai afectați în prima perioadă după plecarea părinților sau la prima experiență de acest gen.

Plecarea părinților peste hotare a modificat mult sfera relațională a copiilor, determinînd schimbări importante în volumul și calitatea comunicării. în majoritatea cazurilor relațiile copiilor cu părinții plecați se răcesc în timp, această caracteristică menționîndu-se chiar și după revenirea părinților.

Relațiile copiilor cu îngrijitorii nu sunt suficient de apropiate. De multe ori aceștia nu reușesc să răspundă necesităților copiilor de suport moral din cauza vîrstei înaintate și a stilului de comunicare. Copiii rămași fără îngrijirea părinților prefer comunicarea în grupuri mici de semeni, de obicei, avînd aceeași experiență de despărțire de părinți. Ei sunt preocupați de găsirea unor persoane de încredere, cu care ar putea discuta diverse lucruri care îi interesează, inclusive subiecte intime.

După plecarea părinților, activitatea școlară a copiilor suferă schimbări. în majoritatea

cazurilor randamentul școlar scade din cauza absenței suportului și încurajării din partea părinților,

* *

iar în unele cazuri copiii devin mai responsabili în pregătirea temelor, din dorința de a recompensa efortul părinților de a munci peste hotare. Profesorii au atitudini diferite față de copiii rămași fără îngrijire părintească: invidie pentru starea materială mai bună a acestora sau compătimire și suport emoțional[19, p24].

Copiii care au părinții plecați peste hotare nu sunt incluși într-un proces de pregătire pentru viața independent și dezvoltare a abilităților de autogestionare, managiment al resurselor și practicarea unui mod sănătos de viață. Suportul acordat de îngrijitori și de alte persoane apropiate nu corespunde întotdeauna necesităților copiilor.

Opinia copiilor mai mari contează mai mult în familie, chiar dacă, în general, copiii participa rar la luarea deciziilor legate de plecarea părinților. Rolurile în gospodărie și lipsa încurajării adulților determină o implicare mai puțin activă a copiilor cu părinți plecați peste hotare în activitățile școlare și comunitare.

Majoritatea copiilor ai căror părinți sunt plecați își asociază viitorul cu viața împreună cu familia peste hotarele țării. Optimismul lor în legătură cu continuarea studiilor la institiuțiile de învățămînt superior este determinat mai mult de posibilitățile financiare ale părinților decît de aspirațiile și capacitățile proprii. [34].

Politicile naționale cu referire la copiii migranților se rezumă la înregistrarea acestora de către instituțiile de învățămînt la începutul fiecărui an școlar. La nivel local, instituțiile comunitare nu sunt preocupate de situația acestor copii, ei fiind considerați mai degrabă o categorie privilegiată decît una vulnerabilă.

Constatările efectuate în procesul analizei surselor bibliografice privind munca în străinătate și efectul ei asupra familiei permit a formula următoarele concluzii:

• Majoritatea persoanelor care pleacă la muncă în străinătate:

au vîrsta cuprinsă între 20 și 40 de ani;

sunt de sex masculin;

provin, în general, din familii organizate;

familia se confruntă cu probleme financiare.

Se modifică structura familială radical, au de suferit atît copiii cît și maturii. Familia se confruntă cu diverse probleme : separarea partenerilor, privarea de părinți, existența persoanei de îngrijire, deprivarea afectivă, lipsa comunicării, lipsa modelului parental.

Multe din familii se destramă, sporind rata divorțurilor și micșorîndu-se rata natalității. Se încurajează viața libertină reducînd numărul căsătoriilor și crescînd vîrsta de întemiere a familiilor.

Copiii ai căror părinți au plecat la muncă, în străinătate, rămîn în grija unor părinți surogați sau în cel mai bun caz cu unul din părinți de la care nu pot primi toată atenția de care au nevoie. Copilul care creste fără părinți sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu înțelege sensul căsătoriei, nu vor avea încredere în instituția căsătoriei și, în general, în oameni.

Mulți dintre copii au tulburări de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei – din cauza lipsei unui model parental. Ei încep să mintă, să frecventeze grupuri stradale pentru că nu mai pot comunica bine cu ceilalți membri ai familiei, încep să fie agresivi, atît verbal cît și fizic, devin labili emoțional, iau note mici la școală în mod constant și pot ajunge chiar la abandon școlar.

1.3. Servicii sociale pentru copii rămași fără îngrijirea părintească

Complexitatea problemelor migrației în contextul Republicii Moldova și necesitatea unor soluții neîntârziate, au impus guvernul R.M. crearea unei structuri guvernamentale, care să administreze mai eficient acest domeniu. Astfel, în anul 2001, Departamentul Migrațiune (structură la acea dată puțin eficientă) din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale a fost reorganizat în Serviciul de stat Migrațiune, structură deja autonomă pe lângă guvernul R.M. Adoptarea de către parlament în anul 2002 a Concepției Republicii Moldova cu privire la politica migrațională și a noii Legi a R.M. cu privire la migrațiune au constituit premisele și în același timp baza legală pentru instituirea Departamentului Migrațiune, cu funcții cu mult mai lărgite, de această dată, structură de stat autonomă în cadrul guvernului R.M. Astăzi, Departamentul Migrațiune este structura de stat de specialitate, abilitată să elaboreze și să promoveze o politică unică de stat în domeniul migrației populației. [13 p.51].

încheierea acordurilor interguvemamentale cu statele unde astăzi muncesc cei mai mulți dintre cetățenii R.M. este una dintre prioritățile actuale ale DM în plan extern. Prin asta se urmărește reglementarea forței de muncă între R.M. și aceste state, stabilirea unor cote de muncă anuale pentru moldoveni și, mai important, protecția protecția socială a lucrătorilor migranți, conform standardelor și normelor aplicate lucrătorilor-cetățeni ai acestor state. Totodată, miza unor asemenea acorduri este crearea de alternative legale de muncă pentru solicitanții din R.M. de a munci în străinătate[7, p.23]

Mai jos vom descrie principalele servicii prestate în Republica Moldova de diferite structuri statale pentru copii rămași fără îngrijire părintească.

Servicii oferite de către Ministerul Educației, Tineretului și Sportului (METS)

în conformitate cu opinia METS, copiii migranților sunt incluși în categoria copiilor defavorizați, care beneficiază de o atenție deosebită din partea statului, doar dacă rămîn fără supravegherea rudelor sau au o situație financiară foarte dificilă.

Primele date referitoare la situația copiilor rămași fără îngrijire părintească au fost colectate la nivel național în anii 2004-2005. Amploarea fenomenului plecării peste hotare la muncă a determinat METS să pună în sarcina directorilor adjuncți pentru educație și a diriginților monitorizarea situației copiilor rămași fără îngrijire părintească.

METS promovează educarea copiilor în familii, chiar dacă acestea nu sunt natural, deaceea plasarea copiilor în instituții rezidențiale la cererea părinților care migrează nu este acceptată. în schimb părinții sunt încurajați să instituie tutela pentru copiii rămași fără îngrijirea lor. în astfel de cazuri, copiii tutelați nu beneficiază de indemnizația acordată de stat. în colaborare cu organizațiile internaționale și ONG de profil, METS dezvoltă în școli anumite proiecte de prevenire a migrației și a traficului de ființe umane. [22, p.49].

Servicii oferite de către Ministerul Sănătății și Protecției Sociale (MSPS)

în conformitate cu Strategia Națională privind Protecția Copilului și a Familie, consiliile raionale și cele locale sunt obligate să elaboreze strategii locale de protecție a copilului. în majoritatea cazurilor acestea lipsesc, iar acțiunile de protecție a copilului se reduc la acordarea ajutoarelor material.

După părerea reprezentantului MSPS, copiii migranților sunt supuși riscului de abandon școlar, deaceea asistenții sociali din teritoriu acordă o atenție deosebită acestora la începutul anului școlar cu scopul de a asigura integrarea tuturor copiilorîn sistemul educațional.

Servicii oferite de către Ministerul Afacerilor Interne (MAI)

Conform relatărilor reprezentantului MAI, copiii care au părinți plecați la muncă peste hotare nu constituie un grup țintă delimitat al activităților de prevenire organizate de structurile teritoriale ale MAI. Cu toate acestea, polițiștii de sector sunt însărcinați să acorde o atenție deosebită copiilor rămași fără îngrijire părintească și să organizeze activități de informare a opiniei publice despre prevederile legale, inclusiv ore educative în școli. [22, p.49].

Servicii oferite de către școală

Conform unor studii cele mai accesate servicii de către copii sunt cele propuse de școală. De această părere sunt atît copiii care locuiesc cu părinții cît și cei care au părinții plecați peste hotare. Popularitatea școlii este determinată în primul rind de obligativitatea urmării ei dar și de faptul că majoritatea timpului copiii îl petrec la școală.

Copiii care au părinții plecați menționează mai puține griji legate de calitatea serviciilor prestate de școală decît copiii care locuiesc cu părinții. Pe ultimii îi preocupă într-o măsură mai mare dotarea cu echipament și informație a școlilor, caracterul aplicativ al lecțiilor, calificarea cadrelor didactice, prevenirea migrării profesorilor, precum și transportarea copiilor din alte localități la școală. în opinia unor reprezentanți ai UNICEF, școala nu pregătește copiii pentru a face față riscurilor și provocărilor viții cotidiene, axîndu-se pe oferirea de cunoștințe și mai puțin pe dezvoltarea unor abilități care le-ar permite să se descurce independent. în plus, o parte din profesori nu are pregătirea psihologică și atitudinea necesară pentru a satisface necesitățile de comunicare și suport ale copiilor rămași fără îngrijire părintească. Copiii din clasele primare și cei din familii vulnerabile au posibilitatea să ia gratuity prînzul la școală. Unii profesori afirmă că și anumiți copii ai căror părinți sunt plecați peste hotare beneficiază de acest serviciu, chiar dacă în general nu sunt considerați o categorie defavorizată. [22, p.49].

Activitățile extrașcolare sunt o component a școlii apreciată mult dr copii, în special pentru-că reprezintă puținele modalități de organizare a timpului liber în comunitate. în același timp o parte din ei nu sunt mulțumiți de diversitatea și calitatea acestor servicii și au menționat că activitățile concepute și desfășurate de semeni corespund într-o măsură mai mare necesităților și intereselor lor.

în opinia mai multor adulți, majoritatea activităților extrașcolare nu corespund intereselor și necesităților lor și sunt depășite atît la nivelul subiectelor abordate, cît și al utilizării tehnologiilor informaționale. Cu toate acestea, unii îngrijitori apreciază efortul instituțiilor de învățămînt de a implica copiii în diverse activități în afara orelor.

Grădinița a fost menționată în calitate de serviciu comunitar numai de copiii care stau cu părinții, fiind apreciată pentru oportunitatea pe care o oferă adulților de a lăsa copiii mai mici în grija educatorilor în timp ce ei sunt la serviciu.

Primăria este una din cele mai des menționate instituții din comunitate de către copii. După suportul pe care-1 acordă atît copiilor care locuiesc cu părinții, cît și copiilor care au părinți plecați peste hotare, ea urmeză imediat după școală. în același timp, părerile copiilor în acest sens sunt împărțite. O parte din ei afirmă că primăria susține anumite activități legate de organizarea timpului liber și participarea echipelor sportive la diferite competiții. Altă parte susține că nu beneficiază de suport din partea primăriei, ba mai mult chiar, la solicitare, primăria nu reacționează sau își motivează refuzul prin lipsa resurselor financiare. Ultimii sunt de părerea că atenția primăriei este orientată doar asupra problemelor satului și a categoriilor de populație considerate defavorizate. [22, p.49].

Activitățile de timp liber și agrement

Copiii care locuiesc cu părinții sunt preocupați mai mult de serviciile de timp liber din comunitate decît copiii ai căror părinți sunt plecați peste hotare. în mare parte însă grijile lor se referă la aceleași lucruri: frecventarea cluburilor sportive și de dans, participarea la diferite activități extrașcolare și utilizarea noilor tehnologii informaționale. în unele comunități copiii beneficiază de anumite activități de timp liber. In același timp, ei menționează că lipsa resurselor materiale, inclusiv remunerarea insuficientă a persoanelor responsabile de organizarea acestor cluburi determină dispariția sau insuficiența lor. în opinia copiilor, cluburile sportive și de dans le oferă oportunități de comunicare cu semenii din alte localități și de afirmare pentru toți, indiferent de vîrstă, reușită școlară și situație familial. De aceeași părere sunt unii îngrijitori, care afirmă că aceste cluburi îi ajută pe copii să obțină suportul semenilor.

Servicii oferite de către instituții medicale

Instituțiile medicale au fost apreciate pentru suportul pe care îl acordă în cazul problemelor de sănătate atît copiilor care au părinții plecați, cît și celor care trăiesc cu părinții. Unii copii au menționat și importanța vizitelor la școală effectuate de medici pentru informarea copiilor. O parte din copii consideră că lipsa echipamentului necesar și migrația cadrelor medicale calificate scad din calitatea serviciilor oferite de central medical și din încrederea copiilor față de acesta.

Profesorii afirmă că la nivelul școlii asistentul medical are posibilități să acorde doar primul ajutor copiilor. în același timp, toți copiii beneficiază de un control medical annual cu participarea specialiștilor de la central rațional de medicină. Lipsa resurselor material este considerată de profesori principal cauză a calității defectuoase a serviciilor oferite de instituțiile medicale. Unii profesori afirmă că, în pofida faptului că anumiți donator oferă resurse variate centrelor medicale, beneficiile nu sunt palpabile, deoarece resursele nu sunt administrate correct. [6, p.78].

Mulți copii au menționat ca fiind importante pentru ei serviciile oferite de oficiul poștal. Copiii migranților au apreciat în mod deosebit oportunitățile oferite de acesta pentru comunicarea periodic cu părinții. Unii copii exercită prin intermediul oficiului poștal rolurile preluate de la părinții plecați legate de întreținera gospodăriei.

Poliția a fost menționată în calitate de srviciu comunitar în egală măsură de copiii ai căror părinți sunt plecați și cei care trăiesc cu părinții. Și unii și alții manifestă încredere față de această instituție și sunt conștienți de atribuțiile ei în legătură cu asigurarea securității la nivel de comunitate. în același timp inspectorii de sector nu supraveghează în mod special copiii rămași fără îngrijire părintească, deoarece după spusele lor și a altor adulți, aceștia nu au anumite comportamente care să intre în conflict cu legea.

Relația agenților economici din localitate cu migrația are mai multe aspecte. Majoritatea agenților economici a fost creeată în baza fondurilor obținute de peste hotare, dar și pentru a satisface necesitățile de produse și servicii ale rudelor migranților, o parte semnificativă a veniturilor bazîndu-se pe remitențele acestora. Cu toate acestea agenții economici nu sunt dispuși săsusțină material copiii care au părinți plecați în străinătate pentru-că nu-i consider defavorizați, dar și pentru-că nu sunt motivați de politica fiscală. Plecarea masivă a adulților la muncă peste hotare a determinat, în unele comunități, crearea unor curse regulate de autobus, care înfăptuiesc legătura migranților cu localitatea de baștină. Prin intermediul acestor curse persoanele pleacă la muncă, transmit bani și diferite mărfuri industrial și primesc produse cu specific național. Profesorii afirmă că sunt îngăduitori cu elevii care absentează pentru a-și ridica coletele trimise de la părinți. . [6, p.78].

Biserica este menționată de copii ca fiind unul dintre serviciile comunitare la care se apelează, fiind pentru ei un loc de meditare, unde se pot reculege în liniște. Copiii care locuiesc cu părinții consideră că biserica le oferă suport moral și îi ajută să depășească situații dificile la școală și în familie, iar copiii ai căror părinți sunt plecați au oportunitatea de a se ruga la biserică pentru sănătatea părinților plecați și susținera cu succes a examenelor.

Majoritatea copiilor nu frecventează biserica. în același timp ei asociază cu mai mulți factori creșterea interesului față de biserică a copiilor ai căror părinți sunt plecați. în primul rind, după plecarea părinților copiii devin mai triști și mai închiși în sine, iar biserica le oferă liniște sufletească și soluții pentru probleme care depășesc forțele lor. Pe de altă parte acești copii merg la biserică pentru-că urmează sfaturilebuneilor religioși, în grija cărora au rămas. în unele comunități, preotul îndeamnă părinții, în cadrul predicilor să nu plece peste hotare. [28, p.49].

Servicii necesare la nivel comunitar

Referindu-se la serviciile pe care ar dori să le aibă la nivel de comunitate, copiii care stau cu prinții au fost mai productive decît copiii migranților care, într-un număr foarte mic, se văd continuînd să trăiască în localitatea de baștină, respective fiind mai puțin interesați de dezvoltarea anumitor servicii comunitare.n calitate de strategii naționale de protecție a copiilor rămași fără îngrijire părintească, profesorii menționează în primul rînd prevenirea migrării părinților prin crearea locurilor de muncă și creșterea remunerării muncii. în același timp, profesorii consider că legalizarea muncii peste hotare ar oferi posibilitatea părinților să-și viziteze copiii de două-trei ori pe an și să mențină legătura afectivă cu ei. Reprezentanții DRÎTS consider necesară îmbunătățirea și armonizarea cadrului legislative privind protecția copilului, precum și sensibilizarea opiniei publice în legătură cu consecințele migrației forței de muncă.. [6, p.78].

Concluzie: Migrația are efecte de lungă durată asupra copiilor rămași fără îngrijure părintească acasă. La nivelul serviciilor sociale pentru acești copii, Republica Moldova a creat anumite departamente guvernamentale care se ocupă de problema în cauză.

CAPITOLUL II. ASISTENȚA SOCIALĂ A COPIILOR RĂMAȘI FĂRĂ ÎNGRIJIRE PĂRINTEASCĂ: APLICAȚII PRACTICE.

Determinarea impactului migrației asupra copiilor rămași acasă. (Experimentul de constatare).

Realizarea studiului experimental s-a realizat cu scopul de identifica specificului asistenței sociale a copiilor rămași fără îngrijire părintească.

Metodele utilizate în cadrul studiului experimental au fost următoarele:

convorbirea;

studiul de caz;

chestionarea;

Eșantionul experimental a fost constituit din 20 de copii și 8 asistenți sociali comunitari din or. Fălești. Vîrsta copiilor este între 8 Și 15 ani.

Am elaborat un Chestionar pentru studierea impactului muncii peste hotare asupra familiei, și în special asupra copiilor rămași acasă adaptat special pentru copiii din familiile marcate de fenomenul muncii peste hotare. Chestionarul prevede de asemenea întrebări, atît de tip închis cît și deschis, care determină următorii indicatori: dacă se menține legătura cu părintele plecat, care este legătura cu persoana care îl îngrijește, care sunt problemele cu care s-a confruntat familia în lipsa unui părinte, cum este afectată familia în lipsa unui părinte etc.

Majoritatea copiilor intervievați explică și chiar justifică necesitatea migrației părinților la muncă peste hotare prin condițiile materiale precare ale familiei („ a plecat pentru că trebuiesc bani”), lipsa locurilor de muncă sau salarii care nu asigură un nivel decent de trai, imposibilitatea de a achita contractele la studii ale copiilor, probleme de sănătate, necesitatea de a cumpăra casă sau de a întoarce datoriile, violența domestică etc.

De regulă, copiii asociază plecarea părinților la muncă peste hotare cu aspirația acestora de a le asigura un nivel de bunăstare: „săpoată strânge bani să mă crească ” ,

„să avem îmbrăcăminte. să avem rechizite… să avem cu ce să ne încălzim…”, conștientizând, în mare parte, că de fapt „părinții se duc la munca peste hotare pentru noi”.

Unii din asistenți sociali, au relatat despre copii care aveau probleme grave de sănătate, fapt ce i'-adeterminat pe părinții să plece peste hotare: „Noi cunoaștem nu puține cazuri când plecarea părinților la muncă peste hotare a fost motivată de o boală gravă a copilului, care necesita operație costisitoare sau tratament peste hotarele țării. Părinții au decis să plece pentru a salva viața și sănătatea copilului. Acestea chiar sunt decizii care merita tot respectul ”.

în cadrul studiului au fost evidențiate și situații specifice, care au determinat părinții să migreze. De exemplu, în urma decesului tatălui mama a rămas cu trei copii mici și a trebuit să facă

eforturi considerabile pentru a-i întreține și a le asigura bunăstarea: „ După moartea tatălui mamei îi era foarte greu să ne întrețină. Atunci ne-a lăsat în grija buneilor și a plecat". în unele cazuri, intervievații au explicat decizia de a migra la muncă peste hotare printr-im cumul de cauze, care au influențat persoana: „nu avea bani să ne întrețină, și tata o băteape mama când era servit…o bătea foarte tare

Odată cu plecarea părinților peste hotare, copiii preiau rolurile acestora nu doar în întreținerea gospodăriei, dar și în ceea ce privește îngrijirea fraților și a surorilor mai mici. Echilibrul intern al familiei este perturbat prin plecarea unui părinte. Familia trebuie să se reorganizeze și să se adapteze, ceea ce reprezintă un proces îndelungat, care poate dura și câteva luni. Această perioadă este resimțită ca o criză și este considerată cea mai difi cilă perioadă. Acest proces se încheie prin restabilirea unui echilibru atunci când alți membri ai familiei reușesc să împartă și să preia rolurile și responsabilitățile celui plecat. Vorbind despre ceea ce le lipsește cel mai mult copiilor intervievați am obținut următoarele răspunsuri.

Figura 1: Efectele migrației părinților asupra copiilor

Putemobserva că cel mai des copii resimt lipsa dragostei părintești, Și mai puțin comunicarea cu părinții.

Cercetarea a scos în evidență că părinții decid să plece peste hotarenu doar în situațiile cele mai disperate, ci și pentru a nu admite o sărăcire ulterioară, deoarece conștientizează că odată cu creșterea copiilor vor crește și necesitățile acestora, iar veniturile lor tot mai puțin ar putea acoperi cheltuielile necesare.

Deci, migrația părinților este determinată de un complex de cauze, cele mai importante în viziunea copiilor intervievați fiind cele de natură materială, care la rândul său generează multiple deprivări: imposibilitatea de a obține studii, de a avea o locuință sau de a asigura dotarea locuinței, de a urma tratamentul necesar, și altele. Totuși, în cadrul cercetării au fost elucidate și situații care s-au suprapus peste modul de viață sărac (spre exemplu, diverse forme de abuz), agravând și maimult condiția familiilor, și care au condus spre decizia de pleca la muncă peste hotare, ca o soluție inevitabilă.

Copiii au făcut rareori aprecieri referitor la evoluția relațiilor cu părinții plecați în străinătate, iar acei care s-au exprimat în acest sens, au menționat că raporturile au rămas la fel de apropiate sau chiar s-au îmbunătățit. Din cercetarea noastră reiese că, în pofida dificultăților pe care le trăiesc, o parte dintre copii depun toate eforturile pentru a corespunde așteptărilor părinților, devin mai responsabili, tind să obțină succese în activitatea școlară și în alte domenii. Cei mai mulți dintre copii afirmă că apreciază eforturile părinților de a le oferi o viață mai bună și își doresc foarte mult să nu-i dezamăgească. Răspunsurile această întrebare le prezentăm în figura de mai jos.

10%

Relațiile s-au răcit

Relațiile au rămas la fel

□ Simt o apropiere mai mare decît pînă la plecare

67%

Figura 2. Cum s-au schimbat relațiile dintre copii Și părinți după plecarea peste

hotare

Din figura de mai sus observăm că majoritatea copiilor afirmă că relațiile cu părinții lor plecați pestre hotare au rămas neschimbate Credem că aceasta este legat direct de faptul că majoritatea părinților revin des acasă. Mai mult de o treime dintre copii – (36%) au afirmat că părinții îi vizitează o dată în 2-3 luni, 17% dintre copii sunt vizitați o dată în jumătate de an, iar 10%

o dată pe an. O pătrime din copii (26%) își văd părinții mai rar decât o dată pe an. Frecvența vizitelor părinților emigrați depinde de distanța dintre locul de muncă și localitatea din care au plecat, precum și de faptul dacă șederea în străinătate este legală sau nu. De obicei, persoanele care lucrează în Rusia sunt cele care vizitează mai des copiii, iar cele care lucrează în Europa de vest îi vizitează doar în cazul în care au viză de ședere și muncă în țara respectivă.

Conform rezultatelor obținute copiii din chestionați cunosc motivele plecării părinților peste hotare. Pentnl' unii copii, conștientizarea necesității migrării ar putea constitui un aspect important în depășirea experiențelor dificile. Astfel, copiii au enumerat printre motivele plecării părinților în străinătate următoarele:

Sărăcia, șomajul, lipsa mijloacelor fi nanciare pentru a întreține familia

„ Lipsa banilor. ”

„ Lipsa locului de munca. ”

„ în țară nu este de lucru, iar acolo plătesc pentru ceea ce lucrează. ”

pentru a ne procura mâncare, încălțăminte, îmbrăcăminte. ”

„Nu avem destui bani pentru cele necesare. ”

pentru a întreține familia; dacă nu s-ar duce peste hotare, am duce o viață cu mult mai grea. ”

„Nu aveam cu ce să ne îmbrăcăm, să ne hrănim, să achităm lumina, telefonul, gazul… ”

„… pentru a scăpa de sărăcie. ”

Lipsa mijloacelor financiare necesare pentru a fi naliza construcția casei, a face reparații

„… a termina construcțiile. ”

„… pentru a face lucrările casei. ”

„Am vrut să construim o casă. ”

„… să strângă bani, să cumpere o casă. ”

Necesitatea de a achita datoriile acumulate

„… pentru a da datoriile. ”

„Aveam multe datorii. ”

„… să facă bani de dat datoriile. ”

Dorința părinților de a asigura viitorul / studiile copiilor

„… să ne fi e mai bine, nu așa cum le este lor. ”

„ Pentru un viitor mai bun al copiilor. ”

„Săputem merge noi la universități. ”

„ Pentru a merge la studii după terminarea școlii. ”

„Să pot învăța o profesie mai prestigioasă. ”

Boala unuia dintre membrii familiei

„Sunt bolnavă și trebuie bani. "

„ Tata este bolnav și mama a trebuit să plece. ”

Conflicte între părinți

„ Din cauza banilor și a neînțelegerilor cu tata. "

„între părinții mei au apărut probleme, mama a plecat în Italia. ”

„ Mama și tata s-au despărțit, mama a fost nevoită să plece, pentru ca să ne poată

întreține. ”

Un aspect destul de important cercetat de noi a fost să aflăm în grija cui au rămas copii acasă și care sunt relațiile cu aceștia. Copiii rămîn cel mai des cu rudele apropiate, bunici și uneori cu vecini sau sunt plasați în tutelă. Există cazuri cînd copii sunt lăsați în grija unui părinde atunci cînd celălalt este plecat peste hotare, dar aceste cazuri sun destul de rare deoarece în majoritatea cazurilor ambii părinți sunt plecați. De obicei, copiii mai mici locuiesc cu îngrijitorii, în casa acestora, iar copiii mai

mari rămân la ei acasă, îngrijitorii vizitându-i sistematic. Ei au mai menționat că cel mai bun îngrijitor este o rudă apropiată, la care ar putea apela în caz de necesitate. Au fost înregistrate cazuri când copiii au plecat în altă localitate, pentru a locui împreună cu îngrijitorii lor. In general majoritatea copiilor se declară mulțumiți de relațiile cu îngrijitorii și spun că nu au probleme cu aceștia.

Un alt aspect cercetat de noi a fost comportamentul copilului rămas fără îngrijire părintească Acest aspect am încercat să îl aflăm cu ajutorul asistenților sociali din localitate care sunt responsabili de cazurile copiilor rămași singuri acasă. Mulți asistenți sociali au observat comportamente agresive ale copiilor care au părinți plecați peste hotare. Unii dintre ei au afirmat că, de multe ori, îngrijitorul încearcă să substituie părinții copilului și, pentru a asigura disciplina acestuia, tind să-și impună autoritatea. Majoritatea copiilor, în special adolescenți, nu acceptă această atitudine și își manifestă revolta, devenind agresivi. Un reprezentant al autorităților publice locale a exprimat opinia că hipertutelarea copiilor poate influența negativ încrederea în sine a copiilor. Banii trimiși de părinți din străinătate au fost menționați printre cauzele apariției unor situații de conflict între copii și îngrijitori. Părinții trimit bani nu doar pentru întreținerea copiilor, dar și ca plată pentru eforturile îngrijitorilor. în ambele cazuri, au fost semnalate situații când atitudinea îngrijitorilor oscilează în funcție de faptul dacă suma de bani este transmisă la timp sau nu. în cadrul atelierului de consultare s-a confirmat că atitudinea oamenilor față de acești copii se schimbă, dacă situația lor materială se înrăutățește.

Relațiile interpersonale cu semenii a constituit de asemenea un aspect important pe care 1- am cercetat. La vârsta de 10-14 ani, copiii menționează petrecerea timpului liber împreună cu prietenii, dar totodată invocă și motivul invidiei și neîncredereii existente în relațiile dintre copii. Copii au exprimat preocupări asemănătoare – suportul reciproc dintre prieteni, importanța opiniilor colegilor și prietenilor, relațiile cu persoane de alt sex. Aceste relații le prezentăm în figura de mai jos.

Figura 3: Relațiile copiilor cu semenii lor

Studiul scoate în evidență modul de petrecere a timpului liber de către copiii aflați în dificultate în rezultatul migrației părinților. Elucidând locul petrecerii timpului liber, copiii au indicat școala, mahalaua, locurile publice. „ Cel mai mult timp împreună cu prietenii îl petrecem la școală: aici învățăm, avem sărbători, facem proiecte. In mahala ne întâlnim cel mai des vara. Când e școală, avem multe teme și de lucru pe lângă casă, nu prea avem timp de joacă ” „ Cel mai des mă joc de-a școala. Sau citesc o carte de la bibliotecă. Sau, de exemplu, am avut patru lecții la școală, îi spun tatălui că ea, prietena mea, trăiește foarte departe și se duce cel mai des singură acasă sau cu cine trăiește și de aceea eu mă duc și rămân singură la bibliotecă, citesc mai multe… în limba engleză…”

Cu toate că asistenții sociali comunitari au observat că cei mai mulți dintre copiii cu părinți plecați își reduc cercul de prieteni la semenii care se află în aceeași situație, tendința fiind mai evidentă la adolescenți. în opinia adulților, formarea acestor grupuri se explică prin faptul că membrii lor au preocupări similare, legate de îmbunătățirea situației materiale, ceea ce îi face totodată să se simtă superiori celorlalți copii. Aceștia, la rândul lor, îi invidiază pentru condițiile materiale mai bune și își permit să-i jignească, fiind siguri că ei nu au Ia cine apela pentru suport și ajutor. Ca răspuns, mulți copii rămași fără îngrijire părintească vor să creeze impresia că nu se confruntă cu nici o problemă și afișează o imagine de bunăstare.

Mai mulți asistenți sociali interogați au afirmat că grupurile pe care le formează copiii cu părinți plecați, deseori manifestă comportamente social indezirabile, precum consumul de substanțe, preocuparea exagerată pentru distracții, abandonul școlar, relațiile sexuale precoce, comportament delicvent. Asistenții sociali au explicat acest fenomen prin insuficiența controlului asupra comportamentului acestor copii din partea părinților și îngrijitorilor, dar și prin faptul că dispun de mijloace financiare. Aceștia au menționat că dorința de a se afirma în mediul social și vulnerabilitatea adolescenților îi face pe unii să adere la grupuri de persoane cu reputație proastă.

Rezultatele Școlare de asemenea am incercat să le analizăm. Astfel, principalele preocupări cotidiene relatate de către copii se referă la activitatea lor școlară și, în special, la frecventarea lecțiilor, pregătirea temelor și obținerea notelor. Apreciind efectele plecării părinților, copiii semnalează și schimbări în ambele sensuri la capitolul reușita școlară. Scăderea randamentului școlar este asociată de copii cu absența suportului și încurajării din partea părinților. Pe de altă parte, creșterea acestuia se datorează dorinței copiilor de a recompensa efortul părinților sau de a corespunde cerințelor înaintate de ei. Majoritatea copiilor consultați au menționat că, după plecarea părinților, rezultatele academice descresc. Ei consideră că cei mai mulți dintre copiii rămași fără

supraveghere încă nu sunt capabili să se descurce cu independența pe care o au și cedează ușor tentațiilor de distracție și presiunilor semenilor, acordând mai puțin timp pregătirii temelor.

Figura 4: Nivelul rezultatelor Școlare la copii care au rămas fără îngrijire părintească

Copii resimt atât lipsa informării cât și a lipsei participării la decizie, într-un mod negativ, cu consecințe asupra atitudinii și comportamentului în lipsa părinților, acest lucru se evidențiazî în următorul studiu de caz:

Ionel P. și Mihaele P. sunt elevi în casa a șaptea și a noua. părinții lor sunt plecați de lîngă ei încă de 6 an în urmă, ei stau cu bunica din partea mamei. Ea îi conduce vizual la școală, îi intilnește cu mîncare, încearcă să-i verifice temele, dar totuși nu poate nici cum să- i înlocuiască pe părinți. De cînd sunt plecați ceilalți membri ai familiei la servicui Ionel are ulcer stomacal și dureri în regiunea abdomenului ș.a. Cu părinții comuncau din start mai des, iar acum doar mesaje scurte, cu puține detalii de la ei, în special de cînd Mihaela s-a schimbat radical din punct de vedere al reușitei slabe, comunicării necenzurate stradale, și atitudinea față de propria familie și personalitate.

Copiii care provin din familii unde mama este plecată sunt implicați în multiple activități gospodărești ocupându-le o mare parte din timpul lor liber;

Posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei disponibilității acestora pe de o parte pentru activitatea de joc și pe de altă parte pentru activitățile ce presupun mișcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.

Posibilitățile de petrecere a timpului liber au fost percepute de către majoritatea copiilor ca fiind reduse în general atît de preșcolari cît și de copii din gimnaziu.

Potrivit cercetării, unii copii ajung să-și facă griji pentru rudele în supravegherea cărora au rămas, ori se tem că părinților li se poate întâmpla ceva rău. Ei se simt vinovați că din cauza lor au plecat părinții peste hotare. Adolescenții spun că li se întâmplă să aștepte cu nerăbdare revenirea părinților, vizitele lor, iar după o săptămână de trai împreună, își doresc ca ei să plece înapoi. ,.De multe ori ajung chiar să-și urască, inconștient, părinții, care găsesc niște copii înstrăinați de ei…”.

Elaborarea unui program de asistență socială destinat copiilor care rămîn fără îngrijire părintească

Asistența socială este un proces ce presupune parcurgerea unor etape ce încep de la referirea cazului pentru evaluare de către asistentul social care lucrează cu copiii, continuând cu evaluarea propriu-zisă și – acolo unde se consideră necesar – consilierea. Managementul de caz „reprezintă o metodă de coordonare a tuturor activităților de asistență socială și protecție specială desfășurate în interesul superior al copilului de către profesioniști din diferite servicii sau instituții publice și private. Asistentul social trebuie să lucreze atît cu părinții înainte de a lăsa copii nesupravegheați cît și cu copii rămași fără îngrijire părintească.

Să inițieze discuții la subiectele, stabilind împreună:

Motivul plecării și decizia că pleacă mama și/sau tată.

Modul în care copiii vor avea grija de frații care ramîn acasă.

In grija cui rămine copilul,care va fi relația cu ingrijitorul și ce atitudine să aiba față de aceasta.

Cum sa facă mîncare, să se alimenteze corect, să fie atent la termenul de valabilitate al produselor.

Care sunt regulile de igienă și cum să le respecte cum să procedeze în caz de boală, cum sa administreze medicamente.

Reguli de securitate (calamități naturale, electricitatea, focul, reguli de circulație).

Modul de pregîtire și purtare a îmbrăcămintei de sezon.

Cum să distribute banii și sa a economisească resursele materiale.

Cum să gestioneze timpul și să-și organizeze timpul liber.

Modul de întreținere a gospodăriei și de repartizare a însărcinărilor între membrii familiei, între copil și îngrijitor.

Cum să se comporte în situații neprevăzute sau de risc (gășci droguri, raporturi sexuale, relații cu persone străine, trafic de ființe umane.

Cui să se adreseze atunci cînd au nevoie de ajutor (rude, profesori, psiholog școlar, medic).

O lista de numere de telefon ale diferitelor servicii din comunitate.

Să-i asigure:

'-Despre menținerea legăturii cu membrii familiei ramași acasă pe durata plecării.

Că părintele plecat va trimite copilului resursele necesare.

Că are încredere în capacitatea copilului de a face față vieții independente.

Că orice dificultate poate fi depășită.

Recomandări orientate spre optimizarea relațiilor copii-părinți

Intercomunicarea va fi mai eficientă dacă adultul va ocupa poziția “Alături de copil”.

Relațiile de colaborare trebuie să predomine în familie, deoarece ele înlesnesc formarea sistemului de reprezentări și comportamentul sociocentric a părinților și al adolescenților. E necesar să aplicăm consecvent în activitatea și viața familiei formulele de tipul:

“Noi facem”

“Noi decidem”

“Noi dorim”

“Noi realizăm”

“Noi tindem”

“Noi continuăm”

“Noi ambii nu avem dreptate”, etc.

în intesificarea autocontrolului și combaterea fermă a emoțiilor și sentimentelor astenice cu caracter distrectiv (în primul rînd, eliminarea sau transformarea celor mai periculoase emoții:invidia, răzbunarea și gelozia) s-au dovedit a fi eficiente următoarele remedii:

Afirmațiile pozirive (autosugestiile) de tipul “Eu sînt bun, calm , obiectiv”,“Eu mă respect, fiindcă nu doresc să fac nimănui nici un rău”, “Eu sînt mărinimos”, “Eu sînt în stare să fac multe lucruri bune”.

Dezvoltarea capacităților de control și autocontrol prin însuțirea execițiulțui “stop- acțiune”, ce constă în stoparea mintală a lanțului de evenimente, acțiuni în corelație cu sine, estimarea lor minuțioasă prin intermediul autochestionării (adică ne punem singuri un șir de întrebări) de tipul: “Ce faci?”, “Cum faci?”, “De ce ?”, “Faci bine?”, “Cum reacționează cei din jurul tău?”, “Cum ar proceda o altă persoană în locul tău ?.”

Formarea capacității de a te privi de la o parte, “cu ochi străini”, în scopul autodeterminării în acțiuni și comportament.

însușirea căilor psihofiziologice de canalizare a stării de tensionare afectivă prin intermediul culturii fizice (antrenamentului fizic): alergări ușoare, plimbări, jocuri în grup sau în perechi: ping-pong, fotbal, volei, etc. Este necesar să știm mișcarea, activitatea fizică nu numai că este fundamental sănătății somatice, ci și contribuie la relaxarea emoțională. Sub influența exerciților fizice și mișcării active se produce în creer o anumită cantitate de substanță ce acționează asupra tonusului vital, facînu-ne calmi, vioi, energici, rezistenți, și , prin umâmare, canalizîndu-ne iritarea. Totodată, trebuie să reținem că iritarea poate fi depățită doar prin intermediul autoreglării fiziologiuce, cum cred cei care își concentrează forțele asupra perfecționării fizice.

Cultivarea sentimentului de empatie, orientat spre formarea unui climat familial cordial, binevoitor și stabil.

Studierea literaturii de specialitate pentru acumularea cunoștințelor respective. încurajare

Copilul să fie convins că nu a fost vina lui că părinții au plecat peste hotare.

Să i se reconfirme dragostea ambilor părinți față de el.

Să i se precizeze că este normal să fie trist, în urma părăsirii căminului de către părinte.

Organizarea rațională și interesantă a vieții de familie, ce include următoarele exigențe:

Stima și ajutorul reciproc;

Repartizarea obligațiunilor (ținînd cont de starea sănătății, vîrstă, jen, ocupație, interese și aspirații ale mebrilor familiei):

Organizarea sărbătorilor, călătoriilor cu familia.

Relaxarea emoțională prin intermdiul exteriorizării emoțiilor și sentimentelor astenice (zîmbet, bucurie, umor, veselie etc.) în baza procedeelor cunoscute: glume, bancuri, diminuări sau exagerări intenționate;

Formarea atitudinei positive față de viață.

Diferențierea situației de conflict, ce constă în necoordonarea sau necoincidența intereselor, de conflictul propriu-zis, care conține reproșuri, ofense, ciartă, etc.

Cunoașterea și conștientizarea mecanismului de declanșare a conflictelor.

De reținut ca inițiatorul conselierii este persoana care poseda bogăție și curaj la acela la care sistemul reprezentării sociocentrice deja funcționează exteriorizinduse într-un comportament sociocentric constructiv, socio-afectiv.

Dezvațațiva “să cautați vinovatul în situații dificile, de intercomunicare și alte acțiuni și evinimente familiale.

Consilierea poate avea loc pe doua cai:

-Directa-presupune o discuție sincera deschisa;

-Indirecta-prin utilizarea diverselor pretexte (întrebări cu caracter practice,invitații).

De reținut ca egalitatea de familie este întotdeauna relative deoarece

omul ste o ființa biopsihosocială, cu particularități respective, care centrează funcțiile și activitatea.Căminul familial și colaborarea adevărată se poate realize numai datorită eforturilor tuturor membrilor famuiliei.

Devitarea diferitelor structuri de gîndire distosionată, privitoare la exercitarea rolului de părinte de tipul:” totul sau nimic”, cînd lucrurile sunt văzute în categoria “alb-negru”. Dacă scopul acțiunii nu este atins în totralitate, există tendința de a aconsidera acțiunea un eșec total.

Evitarea generalizărilor exagerate: tendința de a vedea un singur

eveniment negative ca fiind reprezentativ pentru întreg comportamentul individului.

Accentuarea elementelor positive, evitînd subestimarea individului și a comportamentului acestuia.

Evitarea “salturilor” directe spre concluzii, evitarea interpretărilor negative, ciar dacă nu există fapte sigure care să susțină convingător o anumită concluzie sau decizie.

Evitarea etichetării și etichetării eronate, care ste o formă extremă de generalizări exaggerate. în locul explicației propriei erori se atașează o etăchetă negativă de tipul: “sînt un ratat”, “sînt un fricos”, sînt un învins” etc.

Este necesar ca și părinții, și adolescenții să rețină: comportamentul este orientat spre un scop, este motivate și trebuie să fie înțeles în contextual său social; adolescenții își dezvoltă un plan al vieții, care ghidează deciziile lor comportamentale și care deseori nu orespunde cu viziunea părinților.

Comportamentul ngativ și conflictele pot fi manipulate mai efficient disutînd problema, ceea,ce presupune familiarizarea adolescenților și părinților cu un ansamblu de cunoștințe ce vizează cultura intrecomunicării.

Analiza relațiilor adolescenți-părinți au permis depistarea a trei aspecte importante ce trebuie reținute:

Atît părinții, cît și adolescenții nu rosedă cultura discuției și nu delimitează hotarul dintre discuție și ciartă;

Ficare parte se consideră nevinovată în declanșarea conflictului;

La baza conflictelor familiale se observă unul și același mechanism, pe care l-am numit generalizarea și reactualizarea trecutului, care nu este conștientizat la timp de ambele părți.

Primul aspect ne obligă să diferențiem discuția de certă.

Sfaturi pentru părinți si copii

Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură și mă face să încerc să scap nepedepsit.

Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poți ține. Asta mă face să-mi pierd încrederea în tine.

Nu mă face să mă simt mai mic decît sunt. Voi încerca să-ți dovedesc contrariul, purtîndu-mă ca O persoană importantă.

Nu face în locul meu nimic din ceea ceas putea face singur.

Nu-mi menaja „relele obiceiuri”.

Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blînd între patru ochi.

Nu mă răsfăța. Știu foarte bine că nu mi se cuvine ceea ce cer. Dar încerc totuși.

Nu-țifie teamă să fii ferm cu mine. Asta mă disciplinează.

Nufolosiforța înpotriva mea Asta mă obșnuiește cu ideea că numai forța contează.

Nu încerca să discuți comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este prea bun în acel moment, iar cooperarea din partea mea – minimă.

Nu încerca să-mi ții predici. Vei fi surprins să constați cît de bine știu ce e bine și ce e rău.

Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă apăr prin apărea surd.

Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii ușor și atunci s-ar putea să spun minciuni.

Nu uita că îmi place să experimentez.

Nu lua prea mult în seamă indispozițiile mele.

Nu mă respinge cîndpun întrebări directe. Vei constata că nu te mai întreb și caut informații în altă

parte.

Nu-ți fie teamă să petrecem puțin timp împreună. Contează cum îl petrecem.

Comportă-te cu mine cum te comporți cu prietenul tău.

Ține minte: învăț mai mult de la un model, decît de la un critic.

Nu uita că nu pot crește fără încurajări și încredere.

Și afară de aceasta, te iubesc foarte mult. Te rog, iubește-mă Si tu.

Migrația de muncă afectează profimdat dezvoltarea economică și socială a Moldovei, începând cu mijlocul anului 2006, aproximativ un sfert din populația economic activă a fost angajată în străinătate. Numărul de migranți, precum și cel al remitențelor, a crescut constant din 1999 fără a indica la momentul dat că această tendință poate schimba situația.

Discuțiaeste un scimb reciproc constructive de informații, impresii, opinii, aprecirei critice, propuneri orientate spre realizarea unui scop. Deci, discuția vizează pocedeile de atingere a unui scop comun pentru părinți și adolescenți, constituind un depaliu al intercomunicării. Este o modalitate eficientă de a influența gîndurile, atitudinele și conduita partenerilor.

Ceartaconstituie o ciocnire a scopurilor, intereselor, valorilor și calităților unor personae. Discuția evită aprecierile negatine, pe cînd cearta presupune acuzarea , desconsoderarea și chiar înjosirea persoanei. Cultivarea abilităților și deprinderilor de comunicare începe în famili. Analșiza unor disxcuții înregistrate ne demonstrează că schimbul reciproc de opinii și convivgeri se desfășoară într-o formă amabilă, chiar și în cazul prezenței controverselor.

Cearta denotă o contestare a motivelor, scopurilor, valorilor în situațiile tensionate însoțite de izbucniri ale emoțiilor egocentrice, oamenii își concentrează atenția asupra lor, uitînd de partener. Nici părinții, nici adolescenții, în astfel de sinuații, nu fac exepții.

în situațiile conflictuale ambele părț se gîndesc numai la sine, țin cont doar de propriile dificultăți, nu iau în cearnă ctarea și emoțiiile celuilat. Adulții (pedagogii și părinții) trebuie să țină minte că forma, stilul și conținutul raporturilor familiale determină formarea unor trăsături de caracter la copii.

O sinteză a observației permite să menționăm, că atît părinții, cît și adolescenții percep acut necesitatea de a cunoaște arta comunicării, de a se antrena în dialoguri și discuții. în grija cui rămân copiii, părinții cărora pleacă peste hotare?

Familia extinsă – bunei/rude sau singuri.

Casele de copii de tip familial SAU, în ultima instanță, în internate sau în case de copii.

în cazul când părinții pleacă peste hotare, copilul rămâne fără ocrotire și grijă părintească, ce poate i înlocuită cel mai bine de bunei sau rude.

Autoritatea tutelară identii că copiii rămași fără ocrotirea părintească și aleg forma de plasament:

prin adopție,

prin instituirea tutelei/curatelei,

prin plasarea în casele de copii de tip familial,

în Moldova aproape 177,000 copii sunt afectați de migrația părinților lor peste hotare. în ultimii ani s-a dublat numărul copiilor care cresc fără unul sau fără ambii părinți, astăzi ajungând la 31 % din numărul total de minori.

Situația familiilor migrante se îmbunătățește pe termen scurt, dar plecarea lor la muncă peste hotare afectează starea psiho-emoțională a copilului cu ef ect de durată.

prin plasarea în instituții de tip rezidențial ca ultimă formă de protecție. De ce internatul nu este cea mai bună soluție pentru copil?

Instituțiile de tip rezidențial sunt locul în care copilul ar trebui să ajungă în ultimă instanță. Studiile recente demonstrează că deseori impactul asupra copiilor din instituții este:

Cu cât mai mic este copilul și cu cât mai mult durează instituționalizarea lui, cu atât mai mare este impactul adus dezvoltării lui. Deseori copiii pot avea rețineri în dezvoltarea intelectuală, emoțională și fizică. Neputința de a judeca critic față de sine, impulsivitate.

Copiii instituționalizați se confruntă cu nesiguranța viitorului lor. Lipsa oportunităților de învățare a rolurilor și deprinderilor necesare vieții adulte. Șanse minime de a se adapta cu succes în societate.

Tutela se instituie asupra minorilor în vârstă de până la 14 ani, rămași fără ocrotire părinteas că. Odată cu atingerea vârstei de 14 ani a copilului rămas fără ocrotire părintească, tutorele devine curator până la vârstă de 18 ani și este reprezentantul legal al copilului.

Cine/ce este autoritatea tutelară?

autoritatea centrală – Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului.

organele executive ale autorităților administrației publice locale de nivelul II – direcțiile (secțiile) de învățământ.

Autoritățile din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul I – consiliile locale. De ce este nevoie de instituirea tutelei/curatelei?

Tutorele/curatorul este reprezentantul legal al copilului și încheie acte juridice fără mandat în numele și în interesul minorului, administrează și dispune ei cient de bunurile celui pus sub tutelă, în numele acestuia; pentru ei care copilul luat sub tutelă/curatelă statul alocă 200 de lei lunar familiilor în al căror plasament se al minorul.

Bunicii pot fi adaptatori? Da, dar numai sub vârsta de 50 ani.

Ambele părți înțeleg că:

Capacitatea de a se menține în limitele disuției nui poate substitui structura complexă a culturii comunicării și că adevartata artă psihologică a intercomunicării presupune susținerea partenetului în vederea respectării acestor limite;

Spiritul de obsrvație, atenția, reținerea și tactul reăprezintă calitățile umane ce determină eficiențța și controlul comunicării, constituind și baza psihoprofilaxiei conflictelor;

Este necesar de conștientizat mecanizmul conflictului în scopul dirigării lui (evitării, soluționării și transformării caracterului distructiv al acestuia în unul constructiv);

Simetria relațiilor interpersonale diminuiază simțitor capacitatea partenerilor de a asculta, de a se auzi și de a se înțelege reciproc;

Procedeul cedărilor se bazează pe un sistem de imagini monocentrice și nu duce la rezultate stabile, fiincă partea care cedează consideră, că a făcut totul pentru a evita conflictul și nu învață a înțelege partenerul, iar partea care se folosește de cedare se obișnuește a ține cont numai de emoțiile și sentimentele proprii;

Relațiile afective, mecanizmul și scenariul situațiilor conflictuale se repetă și se consolidează pe parcursul anilor. Potrivit Studiului de Demograi e și Sănătate 2005:

Așadar, părinții și adolescenții obțin rezultate positive în cultura comunicării numai dacă înțeleg și conștientizează necesitatea de a refuza elementele, mecanismul și scenariul conflictelor, de a cunoaște și a practica un nou stil de comunicare, bazat pe stimă reciprocă și empatie.

ACTIVITĂȚI PRACTICE PENTRU DEZVOLTAREA INDEPENDENȚEI

Ce înseamnă banii?

Vârstă: 12-18 ani

Scop: explorarea opiniilor elevilor despre bani.

Descriere:

Faceți o introducere, menționând că banii au diferite funcții pentru diferiți oameni.

Realizați un asalt de idei, rugând participanții să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă banii pentru tine?

Repartizați fiecărui participant fișa cu fraze de completat (pag. 106) sau scrieți frazele pe tablă și propuneți-le să le completeze individual în scris.

Formați grupuri a câte trei-patru persoane. Propuneți participanților să facă schimb de idei referitor la bani, împărtășind ceea ce au notat în mod individual. Menționați că este important să fie respectate toate opiniile și nu este nevoie să se ajungă la vreun consens.

Rugați elevii să mediteze asupra celor realizate până în acest moment și să noteze individual un lucru pe care l-au aflat din activitate și unul asupra căruia șiau schimbat viziunea după participarea la exercițiu.

Dați posibilitate tuturor participanților să-și împărtășească ideile. Puteți face asta, oferind cuvânt fiecărui elev, pe rând, sau rugând persoanele care au idei asemănătoare să se grupeze, după ce s-au plimbat prin sală și au luat cunoștință

de opiniile colegilor.

Discuții:

Cum v-ați simțit când ați lucrat individual? Dar în grup?

Ce vi s-a părut mai greu / ușor în activitate?

Ce concluzii puteți face despre tema discutată?

V-ați gândit la părerile voastre despre bani înainte de această activitate?

Cu cine discutați, de obicei, despre lucrurile legate de bani?

Cine ne ajută?

Vârstă: 12-18 ani

Scop: examinarea tipurilor de suport și a resurselor sociale ale elevilor.

Descriere:

Faceți un asalt de idei cu toți participanții, întrebându-i ce fel de ajutor pot obține adolescenții unii de la alții? Cum îi pot ajuta alte persoane? O variantă ar fi să

dați această sarcină după ce elevii formează grupuri mici. In acest caz, puteți specifica în instrucțiune ca fiecare grup să se gândească la o anumită categorie de oameni, de ex.: frați, prieteni, profesori, vecini, părinți.

Rugați participanții să formeze grupuri mici. Fiecare grup va nota pe o foaie divizată în trei coloane: a) lucruri pe care le pot face bine, le cunosc bine, cu care se dpscurcă, b) lucruri pe care ar vrea să învețe să le facă mai bine, să le cunoască mai bine, c) idei despre cum pot fi îmbunătățite calitățile din coloana a doua, unde sau cui se pot adresa pentru a fi ajutați. Spuneți elevilor să scrie despre diferite capacități ale lor, fără a se limita la cele care le sunt utile doar în școală.

Oferiți posibilitate grupurilor să facă schimb de idei referitor la cele discutate.

Faceți o concluzie despre importanța de a solicita ajutor și treceți în revistă sursele identificate de elevi.

Discuții:

Care sunt cele mai frecvente situații în care copiii, adolescenții au nevoie de suport?

De ce, uneori, tinerii nu vor să apeleze la ajutor?

Ce se poate întâmpla dacă ei nu obțin ajutorul de care au nevoie?

La cine apelează mai des copiii, dacă au o problemă?

în procesul de socializare copiii se confruntă cu anumit dificultăți, dar foarte mult suferă nivelzul de educație al copiilor. Copiii preiau modelul părinților sau riscă să adopte un comportament agresiv în lipsa supravegherii. Asistăm la o transformare esențială a valorilor familiale care nu mai pun accentul pe spiritualitate, scade moralitatea și se diminuiază spriginul acordat bătrînilor, dereglîndu-se relațiil dintre părinți-copii. Părinții rămîn la bîtrînețe singuri, disperați cu gîndul „oi muri și nici n-o să știe nimeni…”. Situația dată este determinată de cazurile tot mai frecvente cînd migranții nu vin la înmormîntarea soției, soțului, părinților și copiilor. Se micșorează controlul social din partea părinților asupra copiilor, de asemenea are loc slăbirea legăturilor dintre familie și alte instituții sociale.

Campanii necesare de informare și conștientizare adresate părinților.

Organizarea, atât de către instituțiile publice cât și de către ONG-uri, a unor campanii de informare a părinților în vederea conștientizării riscurilor asumate prin plecarea la muncă în străinătate;

Organizarea unor campanii de informare pentru părinți privind aspectele

importante de care trebuie să țină cont pe timpul lipsei temporare de acasă (cum trebuie să comunice cu copiii, cum trebuie menținută legătura cu aceștia, importanța acordării dreptului copilului de a participa la deciziile ce îl privesc

etc.) – prin afișe, pliante distribuite în locuri publice și mai ales în apropierea centrelor de primire a cererilor de muncă în străinătate;

în cadrul ședințelor cu părinții;

prin organizarea de training-uri cu părinții;

activități de consiliere a părinților;

Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinți plecați;

Asigurarea serviciilor de consiliere pentru cât mai multe persoane care au în îngrijire copii a căror părinți plecați la muncă în străinătate în vederea facilitării comunicării dintre ei și copii;

> Crearea unui mecanism de monitorizare și comunicare cu adulții în grija cărora rămân copiii.

Aceste măsuri propuse necesită implicarea și în special colaborarea cât mai multor actori sociali – atât a ONG-urilor, autorităților centrale și locale (cu implicarea serviciilor sociale, inspectoratelor școlare și a poliției) cât și a cadrelor didactice, angajatorilor sau mass-media. Corelarea și unificarea eforturilor reprezintă un pas esențial în asigurarea respectării drepturilor care le sunt garantate, prin Convenția Drepturilor Copilului, tuturor copiilor indiferent dacă aceștia beneficiază sau nu de prezența părinților.

Concluzie: în context, problemele pe care le generează migrâția adulților sunt foarte complexe și soluțiile lor nu pot fi simple. Cert este că acești copii au nevoie de ajutoul nostru astăzi. Este netăgăduit faptul că dinamica și complexitatea fenomenelor (migrația și copii rămași acasă) care afectează familia și societatea în ansamblu. Mai mult, dificultatea este dublată de lipsa datelor viabile și recente din alte surse, fapt ce este determinat de mecanisme de monitorizare slab dezvolate cu precădere la nivel local. Programul de asistență socială destinat copiilor rămași fără îngrijire părintească trebuie să cuprindă măsuri de consiliere socială precum și măsuri de protecție socială. Programul de asistență socială trebuie să cuprindă activități și pentru părinți pentru a lucra cu ei înainte de a pleca peste hotare și să pregătească copii pentru plecarea lor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pentru dezvoltarea serviciilor de protecție și asistență socială la nivel comunitar este necesar de a cunoaște nevoile specifice ale celor afectați de migrație și rămași fără îngrijirea membrilor de familie.

Migrația influențează procesele emoționale din viața familiei, afectând direct dezvoltarea personalității copiilor, sănătatea fizică și psihică a tuturor membrilor familiei și, nu în ultimul rând, familia, ca instituție socială, demonstrează datele studiului. Or, absența părinților din familie lipsește copilul de atașament, afecțiune, ajutor, îndrumare, condiționează carențe în formarea identității de sine a copilului, fapt ce se resimte în stabilirea contactelor sociale, dezvoltarea competențelor sociale, etc., adică în incluziunea socială a acestuia. Lipsa atașamentului, a funcționării unui model familial, va fi resimțită ulterior, în familiile pe care le vor crea acești copii lipsiți de dragostea și căldura părintească, prin prisma responsabilităților pe care le-au avut părinții față de ei.

Copiii explică migrația membrilor de familie ca fiind determinată de mai mulți factori: intenția de a scăpa de sărăcie sau de a îmbunătăți condițiile de viață și de trai, lipsa oportunităților de angajare, imposibilitatea de a asigura continuarea studiilor pentru copii etc. Suplimentar, au fost identificate situații de violență, abuz care au influențat decisiv decizia de a migra. Gradul de acceptare sau neacceptare a migrației părinților de către copii depinde de vârsta acestora, modalitatea prin care părinții au solicitat opinia copiilor, persoana în grija căreia au rămas și, nu în ultimul rând, frecvența comunicării dintre copii și părinți. Discuțiile sincere cu copiii sunt mai benefice pentru starea psihologică ulterioară a acestora. în cazul persoanelor vârstnice, acceptarea sau neacceptarea migrației este dependentă de gradul de autonomie financiară și capacitatea de auto-deservire a persoanei în etate.

Este de necontestat faptul că atît migrația cît și efectele asupra copiilor prin plecarea la muncă în străinătate a părinților sunt două fenomene extrem de complexe, afectînd atît familia cît și societatea.

Problema de față pune în evidență cîteva tendințe generale cu privire la fenomenul copiilor rămași acasă în urma plecării părinților lor la muncă în străinătate. Dincolo de cifrele reprezentînd estimări naționale asupra numărului de copii afectați de acest fenomen rămîne realitatea concretă a acestor familii, în cătare de resurse mai multe și mai bune, care să le asugure dezvoltarea – în unele cazuri sau să 1 permită eșirea din sărăcie – în alte cazuri.

Dacă părinții migrează peste hotare, cel mai bun loc pentru creșterea copilului este lângă bunei sau rude Fiecare copil are dreptul la viață, creștere și dezvoltare sănă toasă

Fiecare copil are dreptul la familie. Nici – o instituție, oricât de amenajată ar fi ea, nu poate înlocui familia.

în ceia ce privește activitatea la nivel de comunitate, trebuie de menționat faptul că Serviciile Publice de Asistenței Socială, se confruntă de multe ori cu lipsa de resurse umane și materiale. Mai mult, stadiul implementării reformei în domeniul protecției copilului este avansat spre deosebire de cel al altor domenii cum ar fi sănătate și educația, fiind necesar să se dezvolte un mecanism spcific și explicit de colaborare și interrelaționare instituțională pentru asigurarea coerenței intervențiilor.

în fine, copiii afectați de migrația părinților lor se află într-un sistem de condiționări specifice cadrului familial, comunității și societății în care trăim. Situațiile în care riscuril de natură socială și economică sunt dublate de lipsa părinților, care nu pot răsnunde nevoilor de îngrijire, creștere și educare a copiilor, pot conduce la o vulnerabilitate crescută. Trebuie de menționat însă că aceste riscuri se regăsesc și în alte situații (familiale, comunitare și societale) față de care trebuie să se intervină la nivelul statului în ideea prevenirii anumitor efecte, care pot dăuna dezvoltării armonioase a noilor generații.

în urma cercetării noastre propunem următoarele recomandări pentru atenuarea impactului negativ al migrației și depășirea situațiilor de dificultate în care se află copiii rămași fără îngrijirea membrilor de familie în rezultatul migrației:

Elaborarea mecanismelor de identificare și evaluare a situației copiilor rămași fără îngrijirea părinților, întrucât lipsa unor informații exacte despre numărul copiilor rămași fără îngrijire părintească reprezintă un obstacol în elaborarea și implementarea politicilor sociale.

Evidența copiilor și elevilor rămași fără îngrijirea părintească în rezultatul migrației în cadrul instituțiilor de învățământ și a situației acestora la nivel național și raional Instituirea funcției de psiholog în toate instituțiile de învățământ, cu fixarea unor responsabilități clare referitor la monitorizarea stării afective a elevilor rămași fără îngrijire părintească și acordarea serviciilor de consiliere, terapie etc.

Evidența și evaluarea nevoilor copiilor rămași fără îngrijire părintească în rezultatul migrației, inclusiv a condițiilor de trai ale familiilor în care sunt lăsați acești copii și a

capacității acestora de a asigura condiții de trai adecvate și sigure pentru dezvoltarea copiilor. Carțografierea acestor necesități și dezvoltarea serviciilor bazate pe aceste nevoi.

Asigurarea alimentației copiilor de toate vârstele în instituțiile de învățământ, inclusiv contra plată, pentru a reduce riscul subnutriției și alimentării incorecte. Stimularea / susținerea instituțiilor de învățământ în asigurarea cu produse sănătoase pentru copii și interzicerea produselor fast-food în incinta școlilor și imediata apropiere a acestora.

BIBLIOGRAFIE

BELOBROV, Angela, Aspecte financiare ale relației migrație-dezvoltare. In: Voi. 2, 2007,

p.l 16-120.

BODEAN, Mihai. Istoricul apariției proceselor de migrație ilegală în Republica Moldova. In: Revista Națională de Drept.

BUDECI, Vitalie, Traficul de ființe umane – principala formă a migrației ilegale în contextual situației actuale din Republica Moldova. In: Prevenirea și combaterea crimelor Transnaționale, Ch.; 2005 p.l05-111.

CERNĂUȚEANU, Viorel, Fenomenul migrației ca scop al munci la negru, In: Cooperarea internațională a organelor de drept în prevenire și combaterea criminalității transnaționale, Ch.; 2009, p.l81-184

CERTAN, Valeriu, Poalelungi Olga, Unele abordări ale politicilor migraționale în atragerea investițiilor și statisticile migraționale. In: Premisele dezvoltării economiei naționale în contextual crizei economice, Bălți, 2010, p.239 -243.

CHEIANU, Diana., Consecințele Migrației forței de muncă peste hotare asupra familiei. In: Voi. 3, Istoria Românilor și Antropologie, 2005, p. 384 -389.

CHEIANU-ANDREI Diana., Prițcan Valentina., s.al., Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare. Chișinău 2011., ISBN 978-9975-71-124-1

CRISTEA SORIN Dicționar de pedagogie. Ch. Ed. București: Grupul editorial Litera-Intemațional. 2000

DIRECȚIILE principale ale proceselor de migrație în Moldova: Migrația și căile ei principale, 23p.

DRUMEA, Mihnea, Migrația forței de muncă – trasee de migrație. In: Avocatul poporului, Revista Științifică – practică și informativă de drept, V. 2007, Nr. 6-7, p.30-33.

GESTIONAREA migrației de muncă în Republica Moldova: Studii, Org. Int.a Muncii; Ch.; 2005, 160p.

GHENCEA, Boris, Gudumac, Igor., Migrația de muncă și remitențele în Republica Moldova (2004), Org. Int. a Muncii; Ch.; 2005, 120p.

GHID de premigrare cu privire la etapele procesului migrațional și procedurile administrative, Intern. Labour. Office. Ch.; 2009, 56p.

GONȚA, Victoria., Mînăscurtă Tatiana, Separarea ca stare de criză a cuplului: [Impactul negative al migrației asupra cuplului familial], In: Psihologie: Revistă Șt. – practică, V.2008, Nr.l, p.34-40.

IAȚCO, Larisa; Actualitatea prevenirii și combaterii imigrării ilegal – element ilienabil al

procesului integrării în UE, In: Voi. 5, Procese migraționiste Europene, 2007, p. 268-270.

IMPACTUL migrației populației asupra situației demografice din Republica Moldova, ASEM; Ch.; 2006, 175p.

IURCU, Sergiu; Ghid în domeniul migrației pentru sindicatele din Republica Moldova; Intern. Labour. Office; Ch.; 2009, 36p.

JORCO, Anatol, Evaluarea nivelului și condițiilor de trai ale gospodărilor casnice migraționiste a Moldovei, In: Economica: Rev. Șt. -didactică, V. 2008 – dec. Voi. 1, p. 110 -124.

LUCKE, MATHHIASMAHMOUND, TOMAN; ș.a.; Modele și tendințe ale migrației și remitențelor în Republica Moldova; Org. Int. pentru migrație (OIM), Ch.; 2007, 57p.

MIFTODE, Vasile; Migrațiile și dezvoltarea urbană, București 2011, 231 p.

MOȘNEAGA, Valeriu; Dimensiuni instituționale și umane ale proceselor de migrație în Republica Moldova, 44p.

PERSPECTIVE privind includerea migrației în dezvoltare: oportunități de utilizare eficientă a remitențelor pentru Moldova, 112p.

POSTOLACHE, Valentina, Poalelungi Olga; ș.a.; Republica Moldova – Problemele Migrației, 38lp.

RISCURILE de sănătate ale migrației: “Legătura dintre Sănătate și Migrație” [S.n.]; Ch.; 2007, 47p.

SAINSUS Valeriu; Migrațiile populației rurale a Republicii Moldova, 26p.

SAVELIEVA, Galina, Marcova Irina., Efectele migrațiilor cetățenilor Republicii Moldova la muncă peste hotare asupra proceselor de reproducere a populației;

SĂDEANU, Adina, Locurile de muncă migrează spre țările calde. In: Capiltolul săpt. Economic și financiar, V. 2004, 7 octombrie, p.4.

SITUȚIA copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației: Raport de studiu, UNICEF; Ch.; 2006, 95p.

TOFAN, Tatiana, Impactul migrației asupra dezvoltării pieții muncii din Republica Moldova, In: Voi. 2, 2010, p. 72 -76.

irp.md/item.php?text_id=890.

>31. lex.justice.md/document_rom.php?id=91F5C:5BFF342B.

www.migrație.md.

Referate.k5.ro/referate/referat/migrația/l334/

www.scribd.com/doc/21379297/migrația-intemațională- în contextul-globalizării.

Anexe

Anexa – 1

Chestionar pentru copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților:

Care a fost cauza plecării părinților tăi peste hotare?

Cu cine locuiești la moment?

Care sunt relațiile tale cu îngrijitorul tău?

Cine te ajută mai mult să-ți faci temele pentru acasă?

Cum s-a schimbat alimentația ta în urma plecării părinților peste hotare?

Cît a crescut sau a scăzut reușita ta școlară în urma plecării părinților la

muncă peste hotare?

Tu ai participat la luarea deciziei de a pleca la muncă peste hotare de

către părinții tăi?

Cum îți petreci timpul liber?

Ce schimbări în viață ai observat de cînd părinții tăi nu sînt acasă?

S-au modificat cumva relațiile dintre tine și părinți de cînd nu sunt

alături?

Care sunt relațiile tale cu colegiii?

Cît de mult te-a afectat pe tine plecarea părinților tăi?

Cît de des vin acasă părinții tăi?

S-au scimbat rezultatele școlare ale tale după plecarea părinților?

Cît de mult îți dorești ca părinții tăi să se întoarcă acsă?

Mulțumesc mult pentru timpul acordat!
Iți urez succese!

BIBLIOGRAFIE

BELOBROV, Angela, Aspecte financiare ale relației migrație-dezvoltare. In: Voi. 2, 2007,

p.l 16-120.

BODEAN, Mihai. Istoricul apariției proceselor de migrație ilegală în Republica Moldova. In: Revista Națională de Drept.

BUDECI, Vitalie, Traficul de ființe umane – principala formă a migrației ilegale în contextual situației actuale din Republica Moldova. In: Prevenirea și combaterea crimelor Transnaționale, Ch.; 2005 p.l05-111.

CERNĂUȚEANU, Viorel, Fenomenul migrației ca scop al munci la negru, In: Cooperarea internațională a organelor de drept în prevenire și combaterea criminalității transnaționale, Ch.; 2009, p.l81-184

CERTAN, Valeriu, Poalelungi Olga, Unele abordări ale politicilor migraționale în atragerea investițiilor și statisticile migraționale. In: Premisele dezvoltării economiei naționale în contextual crizei economice, Bălți, 2010, p.239 -243.

CHEIANU, Diana., Consecințele Migrației forței de muncă peste hotare asupra familiei. In: Voi. 3, Istoria Românilor și Antropologie, 2005, p. 384 -389.

CHEIANU-ANDREI Diana., Prițcan Valentina., s.al., Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare. Chișinău 2011., ISBN 978-9975-71-124-1

CRISTEA SORIN Dicționar de pedagogie. Ch. Ed. București: Grupul editorial Litera-Intemațional. 2000

DIRECȚIILE principale ale proceselor de migrație în Moldova: Migrația și căile ei principale, 23p.

DRUMEA, Mihnea, Migrația forței de muncă – trasee de migrație. In: Avocatul poporului, Revista Științifică – practică și informativă de drept, V. 2007, Nr. 6-7, p.30-33.

GESTIONAREA migrației de muncă în Republica Moldova: Studii, Org. Int.a Muncii; Ch.; 2005, 160p.

GHENCEA, Boris, Gudumac, Igor., Migrația de muncă și remitențele în Republica Moldova (2004), Org. Int. a Muncii; Ch.; 2005, 120p.

GHID de premigrare cu privire la etapele procesului migrațional și procedurile administrative, Intern. Labour. Office. Ch.; 2009, 56p.

GONȚA, Victoria., Mînăscurtă Tatiana, Separarea ca stare de criză a cuplului: [Impactul negative al migrației asupra cuplului familial], In: Psihologie: Revistă Șt. – practică, V.2008, Nr.l, p.34-40.

IAȚCO, Larisa; Actualitatea prevenirii și combaterii imigrării ilegal – element ilienabil al

procesului integrării în UE, In: Voi. 5, Procese migraționiste Europene, 2007, p. 268-270.

IMPACTUL migrației populației asupra situației demografice din Republica Moldova, ASEM; Ch.; 2006, 175p.

IURCU, Sergiu; Ghid în domeniul migrației pentru sindicatele din Republica Moldova; Intern. Labour. Office; Ch.; 2009, 36p.

JORCO, Anatol, Evaluarea nivelului și condițiilor de trai ale gospodărilor casnice migraționiste a Moldovei, In: Economica: Rev. Șt. -didactică, V. 2008 – dec. Voi. 1, p. 110 -124.

LUCKE, MATHHIASMAHMOUND, TOMAN; ș.a.; Modele și tendințe ale migrației și remitențelor în Republica Moldova; Org. Int. pentru migrație (OIM), Ch.; 2007, 57p.

MIFTODE, Vasile; Migrațiile și dezvoltarea urbană, București 2011, 231 p.

MOȘNEAGA, Valeriu; Dimensiuni instituționale și umane ale proceselor de migrație în Republica Moldova, 44p.

PERSPECTIVE privind includerea migrației în dezvoltare: oportunități de utilizare eficientă a remitențelor pentru Moldova, 112p.

POSTOLACHE, Valentina, Poalelungi Olga; ș.a.; Republica Moldova – Problemele Migrației, 38lp.

RISCURILE de sănătate ale migrației: “Legătura dintre Sănătate și Migrație” [S.n.]; Ch.; 2007, 47p.

SAINSUS Valeriu; Migrațiile populației rurale a Republicii Moldova, 26p.

SAVELIEVA, Galina, Marcova Irina., Efectele migrațiilor cetățenilor Republicii Moldova la muncă peste hotare asupra proceselor de reproducere a populației;

SĂDEANU, Adina, Locurile de muncă migrează spre țările calde. In: Capiltolul săpt. Economic și financiar, V. 2004, 7 octombrie, p.4.

SITUȚIA copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației: Raport de studiu, UNICEF; Ch.; 2006, 95p.

TOFAN, Tatiana, Impactul migrației asupra dezvoltării pieții muncii din Republica Moldova, In: Voi. 2, 2010, p. 72 -76.

irp.md/item.php?text_id=890.

>31. lex.justice.md/document_rom.php?id=91F5C:5BFF342B.

www.migrație.md.

Referate.k5.ro/referate/referat/migrația/l334/

www.scribd.com/doc/21379297/migrația-intemațională- în contextul-globalizării.

Anexe

Anexa – 1

Chestionar pentru copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților:

Care a fost cauza plecării părinților tăi peste hotare?

Cu cine locuiești la moment?

Care sunt relațiile tale cu îngrijitorul tău?

Cine te ajută mai mult să-ți faci temele pentru acasă?

Cum s-a schimbat alimentația ta în urma plecării părinților peste hotare?

Cît a crescut sau a scăzut reușita ta școlară în urma plecării părinților la

muncă peste hotare?

Tu ai participat la luarea deciziei de a pleca la muncă peste hotare de

către părinții tăi?

Cum îți petreci timpul liber?

Ce schimbări în viață ai observat de cînd părinții tăi nu sînt acasă?

S-au modificat cumva relațiile dintre tine și părinți de cînd nu sunt

alături?

Care sunt relațiile tale cu colegiii?

Cît de mult te-a afectat pe tine plecarea părinților tăi?

Cît de des vin acasă părinții tăi?

S-au scimbat rezultatele școlare ale tale după plecarea părinților?

Cît de mult îți dorești ca părinții tăi să se întoarcă acsă?

Mulțumesc mult pentru timpul acordat!
Iți urez succese!