Solutii Medicamentoase

INTRODUCERE

Medicina este un domeniu vast, cuprizând multe ramuri, fiecare interesantă în felul ei. Venind din negura vremurilor, arta de a vindeca s-a perectionat, iar medicina si farmacia au devenit două profesii distincte, complementare.

Utilizarea corectă si eficientă a medicamentelor necesită printre altele o informare corespunzătoare asupra produselor farmaceutice, iar calea de administratie sau modul de administrare se alege în functie de multiplele considerente legate de bolanv.

Am ales această lucrare deoarece consider solutiile medicamentoase ca fiind o latura foarte importanta in aprofundarea tratamentelor farmaceutice.Soluțiile le oferă bolnavilor cu dificultăți la înghițirea formelor solide cel mai ușor mod de administrare, deasemenea in compoziția lor pot fi adăugate substanțe auxiliare ca: edulcoranți, aromatizanți, corectori de gust și miros, ceea ce duce la o acceptare mai ușoara de care copii

In lucrarea de față incepem primul capitol prin a căuta o definiție a solutiilor,pornind de la etimologia cuvântului și de la evoluția și utilizarea acestora incepând din antichitate până in epoca contemporană.

In urmatoarele capitole voi prezenta solutiile medicamentoase in toate formele ce se regasesc,clasificarea acestora si exemplele aferente celor mai uzuale solutii medicamentoase,avantajele și dezavantajele administrării unor substanțe medicameoase sub formaă de soluție,cât și modul de administrare ale acestora

CUPRINS

1.SOLUTII MEDICAMENTOASE:

1.1 Generalitati

1.2 Formularea solutiilor

1.3 Prepararea solutiilor

1.4 Caractere,control,conservare

2.SIROPURI,LIMONADE,APE AROMATICE,ALTE FORME FARMACEUTICE CU ADMINISTRARE INTERNA

2.1 Siropuri

2.2 Limonade

2.3 Ape aromatice

2.4 Alte forme farmaceutice cu administrare interna

2.4.1 Potiuni

2.4.2 Elixire

2.4.3 Alte solutii buvabile

3.SOLUTII MEDICAMENTOSE ADMINISTRATE PE MUCOASE, SOLUTII EXTRACTIVE DIN PLANTE, FORME FARMACEUTICE STERILE

3.1 Solutii bucofaringiene

3.2 Spalaturi si comprese

3.3 Picaturi pentru nas.Rhinoguttae

3.4 Picaturi pentru urechi.Otoguttae

3.5 Solutii extractive din plante

3.5.1 Solutii extractive apoase.Solutiones extractivae aquae

3.5.2 Solutii extractive alcoolice(Tincturi).Tincturae

3.5.3 Extracte vegetale.Extracta

3.6 Forme farmaceutice sterile

3.6.1 Preparate injectabile.Iniectabilia

3.6.2 Preparate perfuzabile.Infundibilia

3.6.3 Vaccinuri si seruri

3.6.4 Solutii oftalmice.Oculogutae

3.6.5 Alte preparate oculare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Capitolul 1

Soluții medicamentoase. Solutiones

1.1. Generalități

Soluțiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conțin una sau mai multe substanțe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenți și destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice. Soluțiile medicamentoase au ca solvenți: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale.

Printre primele forme farmaceutice preparate încă din antichitate au fost soluțiile medicamentoase și soluțiile extractive. Există multe referiri istorice legate de prepararea și întrebuințarea soluțiilor. În prima farmacopee Română (FR I) din 1862 erau oficinale mai multe soluții fără a avea o monografie de „Generalități”. Denumirea „Solutiones” apare încă din FR IX unde se realizează o delimitare netă a soluțiilor propriu-zise de apele aromatice.

În F.R. X avem 17 soluții oficinale din care una este soluție radioactivă de uz intern. Soluțiile au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria farmaceutică în cantități mari, majoritatea lor au fost preparate inițial în cantități mici în laboratorul farmaceutic.

Există mai multe criterii de clasificare a soluțiilor.

a) După modul de formulare: soluții magistrale, soluții industriale, soluții oficinale

b) După compoziție:sol simple (cu o singură substanță medicamentoasă), sol compuse (cu două sau mai multe substanțe medicamentoase dizolvate).

c) După natura solventului: soluții apoase, soluții alcoolice, soluții glicerolate, soluții uleioase, soluții cu solvenți anhidri: propilenglicol, polietilenglicol.

d) După modul de preparare: soluții obținute prin dizolvare, soluții obținute prin amestecare

e) După modul de condiționare: soluții; unidoze, soluții multidoze.

f) După calea de administrare: soluții de uz intern, soluții de uz extern

g) După modul de administrare: soluții cu măsuri dozatoare, soluții administrate în picături, soluții pentru fricționare, pensulații etc.

Soluțiile sunt nu numai cea mai veche formă ci și preparatul cel mai utilizat de bolnavi, administrabil pe toate căile de administrare.

Soluțiile prezintă multe avantaje și anume:

– administrare ușoară;

– dozare exactă a substanței active (omogenitate);

– biodisponibilitatea foarte bună;

– efect rapid;

– utilizare cu succes în pediatrie, fiind ușor de dozat;

– permit prelucrarea substanțelor higroscopice, delicvescente și a celor care formează amestecuri eutectice lichide;

– permit utilizarea de aromatizanți, edulcoranți, coloranți, corectori de miros și gust;

– evită acțiunea iritantă asupra tractului digestiv (stomac etc.) acțiune prezentă la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub formă de soluții se evită prezența unor concentrații mari de substanță activă într-un anumit punct;

– soluțiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a substanțelor;

– soluțiile se pretează la fabricarea și condiționare automată.

– stabilitate mică (apa este un mediu bun pentru reacții chimice);

– volumul și masa soluțiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la transport, spații de depozitare mari;

– soluțiile pot fi ușor invadate de microorganisme ceea ce impune adăugare de conservanți.

1.2. Formularea soluțiilor

Pentru prepararea soluțiilor medicamentoase avem nevoie de următoarele materii prime:

– substanțe medicamentoase: solutul (sau dizolvatul);

– substanțe auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanți și aditivi;

– materiale și recipiente de condiționare.

Substanțe medicamentoase

Marea majoritate a substanțelor medicamentoase utilizate la prepararea soluțiilor sunt substanțe solide, mai rar lichide. Substanța trebuie să corespundă exigențelor calitative prezentate în farmacopee: identitate, puritate, uniformitate, lipsa unei contaminări microbiene excesive, solubilitate etc.

Pentru a obține soluții corect dozate este foarte important să se utilizeze substanțe care să corespundă nu numai calitativ ci și cantitativ.

Impuritățile pot fi de două feluri:

– chimice care pot produce precipitații, colorări sau alte degradări;

– biologice – bacterii, ciuperci, viermi.

Substanțe auxiliare

Solvenți

Solventul, al doilea component al soluțiilor este auxiliarul de primă importanță care predomină cantitativ având rolul de a transforma substanța activă în soluție, în urma procesului de dizolvare. Alegerea solventului se face după principiul înrudirii chimice cu substanța de dizolvat cât și după scopul terapeutic urmărit. În general, un solvent cu constanta dielectrică mare este un bun solvent pentru moleculele polare sau ionice, iar solvenții apolari cu constanta dielectrică foarte mică sunt solvenți buni pentru molecule lipofile.

Solvenții se pot clasica după mai multe criterii dintre care amintim următoarele:

a: După constituția chimică: solvenți polari (apă, alcool, glicerol etc.);, solvenți apolari (benzen, toluen, cloroform, eter etc.);

b. După miscibilitatea cu apa: solvenți miscibili cu apa, solvenți nemiscibili cu apa

Solvenților li se impun o serie de condiții și anume:

– capacitate mare de dizolvare;

– să fie neutri, incolori, stabili;

– puri din punct de vedere chimic;

– inerți chimic și farmacologic;

– netoxici, neinflamabili;

– și cu cost economic scăzut.

1.3. Prepararea soluțiilor

În farmacii prepararea soluțiilor se face la scară mai mică decât industrial. În acest tip de unitate sanitară se prepară următoarele tipuri de soluții:

– soluții magistrale;

– soluții oficinale;

– diluții a unor soluții tipizate concentrate;

– cât și produse elaborate sub formă de soluții.

În farmacii soluțiile se prepară în receptura sau în laborator. Aceste încăperi sunt dotate cu ustensile și aparatură corespunzătoare:

– pahare Berzelius, Erlenmeyer;

– cilindru gradat;

– pipete;

– baghete;

– pâlnii;

– patentule;

– mensuri;

– lingurițe de inox, balanțe.

Toate ustensilele trebuie să fie curățate înainte de utilizare.

Recipientele pentru ambalare trebuie să fie spălate bine cu apă potabilă, apoi clătite cu apă distilată și se usucă înainte de ambalarea soluției.

Indiferent de soluția preparată (soluții magistrale sau soluții elaborate) condiționarea se face în recipiente corespunzătoare scopului urmărit. În farmacii avem recipiente din sticlă (colorate sau incolore) de material plastic de diferite mărimi 10g, 20g, 30g, 50g, 100g, 150g, 200g, 250g, 500g și mai rar 1.000g.

Fazele preparării soluțiilor

Fazele preparării diferă în funcție de tipul soluției preparate. Soluțiile magistrale presupun câteva faze în plus față de soluțiile elaborate. Vom începe cu prezentarea fazelor de preparare a soluțiilor magistrale.

Verificarea rețetei. Constă în verificarea corectitudinii prescrierii și a altor date legate de superscriptio.

Verificarea dozelor terapeutice maxime. Se realizează în modul prezentat deja la „Calcularea dozelor maxime admise”.

Alegerea metodei de preparare a soluțiilor

Odată cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul, dozajul, dopul, eticheta.

Recipientul se alege în funcție de cantitatea preparatului. Eticheta se alege în funcție de calea de administrare (roșu – extern și albastru – intern). Pe etichetă se trece numărul de rețetă din registrul de copiat rețete (pentru Rp magistrale) sau numele preparatului pentru produsele elaborate, modul de administrare, valabilitate, cantitatea și numele farmacistului preparator.

Cântărirea și măsurarea. Stabilirea ordinii de dizolvare

În continuare se alege balanța potrivită, căreia i se verifică funcționalitatea după care se așează vasul în care are loc dizolvarea iar substanțele se cântăresc în ordinea impusă de formula prescrisă și pe măsura dizolvării în solvent.

Pentru scoaterea din borcan a substanței solide se utilizează lingurița farmaceutică iar pe talerul balanței (cumpăna de mână) se pune pe o tectură de hârtie. După fiecare cântărire se șterg lingurițele și talerul balanței. Vasul tarat poate fi mensură, pahar Berzelius sau alt recipient în funcție de cantitate. Pentru cântărirea unor substanțe solide ca : iod, azotat de argint, fenol, permanganat de potasiu se utilizează obligatoriu lingurițe din plastomer. La cântărirea fiecărei substanței citirea etichetei trebuie să se facă de cel puțin trei ori. Pentru substanțele toxice prescrise în cantități sub 0,05g se utilizează soluțiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substanțe.

Când avem cantități mari de lichide pentru măsurarea lor se pot utiliza și recipiente de sticlă de mai mică exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru volume de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantitățile între 1-4 ml se măsoară în picături cu picătorul normal. (F.R. X).

Dizolvarea – F.R. X prevede prepararea soluțiilor prin dizolvarea substanțelor medicamentoase în solvenți potriviți și completarea la masa specificată (m/m).

Dizolvarea se face în mod diferit în funcție de solubilitate și anume:

La soluții simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent de 80%, apoi se adaugă substanța și se agită până la dizolvarea completă. Dizolvarea se poate face la rece, la cald în funcție de proprietățile substanței.

La unele substanței dizolvarea se face „per descensum”.

La soluțiile compuse substanțele medicamentoase solide și auxiliare se dizolvă în funcție de solubilitate, în funcție de proprietățile chimice și în general în ordinea crescătoare a cantității prescrise.

Soluțiile alcoolice se obțin prin dizolvarea substanțelor în alcool de diferite concentrații. Când nu se prevede concenipiente de sticlă de mai mică exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru volume de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantitățile între 1-4 ml se măsoară în picături cu picătorul normal. (F.R. X).

Dizolvarea – F.R. X prevede prepararea soluțiilor prin dizolvarea substanțelor medicamentoase în solvenți potriviți și completarea la masa specificată (m/m).

Dizolvarea se face în mod diferit în funcție de solubilitate și anume:

La soluții simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent de 80%, apoi se adaugă substanța și se agită până la dizolvarea completă. Dizolvarea se poate face la rece, la cald în funcție de proprietățile substanței.

La unele substanței dizolvarea se face „per descensum”.

La soluțiile compuse substanțele medicamentoase solide și auxiliare se dizolvă în funcție de solubilitate, în funcție de proprietățile chimice și în general în ordinea crescătoare a cantității prescrise.

Soluțiile alcoolice se obțin prin dizolvarea substanțelor în alcool de diferite concentrații. Când nu se prevede concentrația alcoolului se utilizează alcool 96% v/v, iar când se prescrie alcool diluat se utilizează alcool 70% v/v.

Soluțiile în glicerol se prepară prin dizolvarea substanțelor medicamentoase în recipiente uscate la cald, datorită vâscozității ridicate a solventului. În acest mod se dizolvă: acidul boric, boraxul, anestezina, novocaina, fenazona etc.

Soluțiile uleioase se prepară prin dizolvarea în ulei la rece sau la cald în recipiente uscate.

Dizolvarea la rece în ulei se aplică substanțelor volatile (camfor, mentol, timol, ulei volatil) și a substanțelor medicamentoase ușor solubile.

Unele substanțe se pot dizolva în eter după care se amestecă cu uleiul iar ulterior prin încălzire pe baia de apă eterul este evaporat.

Omogenizarea se poate realiza prin agitare care în afară de faptul că asigură obținerea soluțiilor omogene mărește viteza de dizolvare.

Filtrarea soluțiilor. Filtrarea a fost prezentată în Capitolul 2.7. În acest subcapitol vom prezenta doar succint câteva aspecte legate de filtrare.

Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se găsește în amestec sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate.

Adăugarea altor forme farmaceutice

Pentru obținerea unor soluții în afară de substanțe medicamentoase și auxiliari se utilizează uneori și alte forme farmaceutice ca: sirop, ape aromatică, tincturi etc. Adăugarea acestor forme se face după filtrarea soluției deoarece pe hârtia de filtru pot fi reținute unele substanțe din compoziția acestor forme. Soluțiile alcoolice, tincturile și extractele fluide se cântăresc sau se măsoară în picături.

Condiționarea primară. Păstrare. Expediție

Soluția obținută se transvazează în recipiente de expediție, din sticlă incoloră sau brună, în funcție de componente, se pune dopul și se etichetează. Soluțiile alcoolice datorită densității subunitare se ambalează în recipiente mai mari decât cantitatea de soluție. După preparare se verifică caracteristicile organoleptice ale soluției (miros, culoare, aspect și eventual gustul dacă e cazul). Recipientul se etichetează corespunzător având pe etichetă antetul farmaciei (plin aplicarea ștampilei dreptunghiulare) pe care se trec alte date și anume: număr de registru de copiat rețete (pentru Rp magistrale), numele soluției oficinale, valabilitatea, modul de administrare, cantitatea, data, preparatorul etc. În funcție de soluția preparată pot fi trecute și alte mențiuni „Otravă”, „A se păstra la loc răcoros”, „A se păstra ferit de lumină” etc.

Preparatele magistrale se păstrează în farmacii la loc răcoros, ferite de lumină, în recipiente bine închise un timp scurt 1-2 zile până la expedierea către bolnavi. Rp magistrale se prepară la cerere. Preparatele oficinale precum și cele industriale se depozitează în farmacie conform indicațiilor prevăzute în F.R. X sau ale producătorului.

1.4. Caractere. Control. Conservare

La soluții F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:

Aspectul soluției

Soluțiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea și gustul caracteristic componentelor (F.R. X).

Identificarea are loc conform componentelor din fiecare monografie.

pH-ul se determină potențiometric.

Masa totală pe recipient. Acest parametru se determină prin cântărirea individuală a conținutului din 10 recipiente.

Dozarea substanței active se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.

Conservarea soluțiilor are loc în recipiente bine închise.

Soluțiile trebuie să-și păstreze calitățile și efectul terapeutic pe toată perioada de valabilitate.

Capitolul 2

Siropuri,LIMONADE,APE AROMATICE,ALTE FORME FARMACEUTICE CU ADMINISTRARE INTERNA

2.1 Siropuri

Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conținut crescut de zahăr, de consistență vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X).

Siropurile sunt o formă farmaceutică utilizată din cele mai vechi timpuri. Încă din antichitate erau utilizate de chinezi, indieni, egipteni, arabi și perși. Inițial ca edulcorant pentru siropuri era utilizată mierea. După obținerea zahărului din trestie de zahăr de către chinezi, mierea a fost mai puțin utilizată în acest scop.

În secolul IV î.H., zahărul este adus în Europa, iar mai târziu, în 1746 A.S: Markgraf descoperă că zahărul se poate obține și din sfeclă de zahăr. Cuvântul „sirop” provine de la cuvântul arab „schirab” – poțiune, băutură.

Siropurile prezintă câteva avantaje importante:

– se pot utiliza cu deosebit succes în pediatrie;

– au biodisponibilitate bună;

– au valoare nutritivă;

– sunt utile ca și corectori de gust pentru soluțiile care conțin substanțe cu gust neplăcut;

– se pot formula sub formă de siropuri medicamentoase.

Siropurile se pot clasifica după mai multe criterii:

a. După modul de preparare: siropuri obținute prin dizolvarea zahărului în apă sau soluții medicamentoase;siropuri obținute prin amestecul siropului simplu cu soluții medicamentoase;siropuri obținute prin dizolvarea în momentul folosirii a granulelor sau a pulberilor precondiționate.

b. După rolul îndeplinit: sirop medicamentos (sirop de codeină);sirop aromatizant (sirop simplu);

c. După acțiunea terapeutică: sirop expectorant;sirop tonic;sirop contra tusei, – sirop tonic;

2.2 Limonade

Limonadele sunt soluții apoase obținute prin dizolvare de acizi organici, anorganici sau săruri în apă conținând edulcoranți, aromatizanți și destinate administrării interne în diferite afecțiuni având efect laxativ, purgativ, antiemetic sau utilizate ca băuturi răcoritoare.

Limonadele se prepară prin dizolvarea substanțelor în apă după care se filtrează. La limonadele gazoase filtrarea se realizează înainte de neutralizare, de asemenea prepararea lor are loc în mod diferit și anume:

– prin dizolvarea bicarbonatului în apă și adăugarea unui acid organic când rezultă dioxid de carbon;

– prin prepararea și condiționarea separată a soluțiilor acide respectiv bazice amestecarea făcându-se în momentul utilizării;

– prin introducerea substanțelor solide (bicarbonat de sodiu și un acid organic) într-un recipient adecvat peste componente adăugându-se siropul și apa distilată urmată apoi de închiderea flaconului. Recipientele în care sunt ambalate limonadele gazoase trebuie să aibă pereții rezistenți pentru a rezista la presiuni de 2-3 atm.

Timpul de conservare a limonadelor este de 1-2 zile la rece deoarece sunt medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor. În limonade pot apărea și fermentații datorită zahărului utilizat.

În F.R. X avem oficinale două limonade: Solutio Efervescens (Limonada gazoasă, Sol. Riviere) și Soluția de Citrat de magneziu (Limonadă purgativă sau Limonadă Roge).

2.3 Ape aromatice

Apele aromatice sunt soluții apoase de uleiuri volatile destinate pentru a fi utilizate ca atare sau ca vehicule pentru prepararea unor medicamente de uz intern (F.R. IX).

În prezent utilizarea apelor aromatice în farmacie este restrânsă, în schimb industria utilizează această formă pe scară destul de largă. Apele aromatice sunt utilizate în industrie pentru aromatizarea unor produse tipizate sau în unele cazuri chiar utilizate pentru un efect terapeutic.

Utilizarea apelor aromatice poate fi atât pentru preparate pentru uz intern cât și pentru preparate uz extern (ape de gură, creme etc.).

Apele aromatice au fost cunoscute și utilizate încă din antichitate. Cele mai vechi surse care indică utilizarea acestei forme le găsim în literatura antică chineză, de unde au fost preluate de către arabi. În sec. IX d.Hr. savantul arab Geber a dat indicații asupra distilării ca metodă de obținere a apelor aromatice și a prezentat proprietățile acestei forme. Mai târziu apele aromatice au fost aduse în Europa (în sec. al XIII-lea) de către medicul Villanova (1235-1312)și desigur forma s-a perfecționat tot mai mult prin îmbunătățirea metodelor de obținere și respectiv a aparaturii utilizate.

În România, apele aromatice au fost introduse ca formă oficinală în F.R. I (1862) unde sunt înscrise un mare număr de ape aromatice, o monografie generală fiind introdusă abia în F.R. IV sub denumirea de „Aquae aromaticae” sau „Hydrolata”, în care sunt introduse și soluțiile de uleiuri volatile alături de soluțiile extractive obținute din plante. Delimitarea netă apare abia în F.R. VI care descrie monografia „Aquae aromaticae”.

În F.R. IX avem monografie generală „Aquae aromaticae” sau Hydrolata, în F.R. X nemaifigurând această monografie.

2.4 Alte forme farmaceutice cu administrare interna

2.4.1 Potiuni

Sunt preparate farmaceutice, apoase, îndulcite, care conțin una sau mai multe substanțe medicamentoase administrate intern cu lingura sau lingurița. Poțiunile au conservare limitată, de aceea se prepară la nevoie în cantități necesare consumului pentru câteva zile (150-300 ml).

Poțiunile conțin diferite componente ca: uleiuri volatile, ape aromatice, infuzii, siropuri, decocturi, edulcoranți, aromatizanți iar ca solvent apa distilată.

Exemple: (Guaiafen 100-afectiuni ale tractului respirator,Potiune antispastica-beladona+citrice)

2.4.2 Elixire

Elixirele sunt preparate farmaceutice de uz intern care conțin un ulei volatil dizolvat în alcool conținând și un edulcorant potrivit.

Elixirele pot avea o concentrație alcoolică de maxim 200 și o concentrație în zahăr de maxim 20%.

Uleiul volatil se dizolvă în alcool iar soluția obținută se amestecă sau cu sirop simplu sau cu glicerol

Exemple: (elixir din fructe de soc-constipatie,afectiuni cutanate,detoxifiere,alergii)

2.4.3 Alte soluții buvabile

În această grupă intră soluții rezultate prin dizolvarea substanțelor medicamentoase într-un solvent sau amestec de solvenți și destinate administrării interne. Aceste soluții pot avea diferite condiționări și anume:

– flacoane de sticlă prevăzută cu dop picurător;

– seringă dozatoare alături de flaconul în care se găsește ambalată soluția;

– fiole de sticlă de diferite forme dar cea mai utilizată este fiola alungită la ambele capete (tip C).

Modul de deschidere a fiolei este următorul: fiola se aduce în poziție oblică deasupra unui pahar cu apă sau a unui lichid îndulcit sau aromatizat după care se rupe unul din capilare prin ușoară apăsare. Apoi fiola se întoarce invers și prin ruperea celui de-al doilea capilar soluția ambalată curge în pahar.

Exemple:Vitaspol,Sargenor,Magne B6.

Capitolul 3

Soluții medicamentoase administrate pe mucoase,SOLUTII EXTRACTIVE DIN PLANTE,FORME FARMACEUTICE STERILE

3.1. Soluții bucofaringiene

Pentru cavitatea bucofaringiană se utilizează mai multe forme farmaceutice (soluții, aerosoli, tablete) dar o pondere mare o au soluțiile (apă de gură, gargarisme etc.).

Preparatele bucofaringiene sunt utilizate cu două scopuri terapeutice și anume: scop curativ (infecții, inflamații etc.);scop profilactic (prevenirea infecțiilor).

În continuare vor fi prezentate principalele forme utilizate în acest scop:

Ape de gură. Sunt soluții apoase, hidroalcoolice, destinate menținerii sănătății mucoasei bucale sau utilizate chiar în scop curativ. Pentru obținerea acestei forme se utilizează următoarele ingrediente:

– substanțe active (antiseptice, deodorante, antiinflamatoare, astringente sau antestezice locale) dizolvate singure sau împreună cu alți auxiliari într-un solvent potrivit. Pentru prepararea aceste forme utilizăm substanțe ca: acid boric, acid benzoic, timol, eucaliptol etc.

– iar ca solvenți: apă, soluții hidroalcoolice (între 500-800) și uneori cu adaos de glicerol.

Modul de utilizare a formei este prin menținerea în contact cu mucoasa bucală un anumit timp urmată de eliminarea apei de gură și clătirea cavității bucale.

Colutorii (badijonaje). Sunt forme farmaceutice vâscoase, destinate administrării topice pe mucoasa bucală. Pentru obținerea acestor forme se utilizează următoarele componente:

– substanțe active (albastrul de metilen 1-3%, colargol 1-2%, fenosept, acid lactic, nystatin, borax, anestezice locale, antiinflamatoare);

– iar ca vehicule se utilizează: glicerol, propilenglicol, polietilenglicoli lichizi, mucilagii de metilceluloză sau carboximetilceluloză etc.

Aceste vehicule având o vâscozitate ridicată asigură o aderență față de mucoase prelungind în acest mod timpul de contact al medicamentului cu mucoasa bucală.

Principalele colutorii (badijonaje) utilizate în practica medicală sunt următoarele formule neoficinale în F.R. X:

Solutio Glycerini boraxati 10% (20%) Preparare: Natrii tetraboras:gta 10,00 (20,00)

Glicerolum :q.s. ad. gta. 100,00

Boraxul cântărit la cumpăna de mână sau altă balanță farmaceutică se introduce după pulverizare într-un vas emailat sau din sticlă după care este adăugată glicerina. Dizolvarea se realizează prin încălzire pe baia de apă. După obținerea soluției badijonajul este ambalat în recipiente de capacitate mică 10-20 g și etichetat „uz extern”.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic, antimicotic în stomatite

Badijonaj bucal cu anestezină și borax Preparare: Ethilis p-Aminobenzoas:gta 3,00, Natrii tetraboras :gta 3,00, Glycerolum:gta 50,00.

Boraxul se dizolvă în același mod ca la glicerina boraxată prin dizolvare la cald în glicerină, pe baia de apă. După dizolvare și răcire se adaugă anestezina dizolvată în 20 g alcool cantitate de solvent care se scade din cantitatea totală de solvent prevăzut.

Ambalarea și administrarea se face în același mod ca la produsul anterior.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic, antimicotic în stomatite.

Solutio Methylrosanilini Chloridum 1%

Sinonime: Soluție de violet de gențiană 1%

Soluție de pioctanină 1%

Preparare: Methylrosanilini chloridum :gta 1,00, Alcoholum:gta 10,00, Glycerolum:gta 5,00, Solutio conservans:q.s. ad. gta 100,00.

Pioctanina se dizolvă în alcool după care se adaugă treptat și sub agitare ușoară soluția conservantă și glicerolul până la masa prevăzută. După omogenizare soluția se ambalează în flacoane colorate și se etichetează corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antimicrobian și antimicotic pentru uz extern pe epitelii și mucoase.

Solutio Methylthioninii Chloridum 1%

Sinonime: Soluție de albastru de metil 1%

Preparare: Methylthioninii chloridum :gta 1,00, Aqua destillata :q.s. ad. gta 100,00

Albastrul de metil se dizolvă în apă încălzită agitându-se ușor până la dizolvare. După omogenizare soluția se ambalează în flacoane colorate și se etichetează corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antimicrobian pentru uz extern pe epitelii și mucoase.

Gargarismele. Sunt preparate fluide destinate tratamentului diferitelor afecțiuni cu rol de spălare a mucoasei cavității bucale, respectiv faringiene prin efectul mecanic realizat de barbotarea aerului dar evitându-se desigur înghițirea soluției.

Gargarismele au acțiune locală de spălare și dezinfectare a mucoasei.

Pentru obținerea formei se utilizează următoarele componente:

– substanțe active: apă oxigenată, borax, infuzie de mușețel, permanganat de potasiu, cloramină;

– iar ca solvenți apa distilată.

În continuare se va prezenta o formulă magistrală de soluție utilizată pentru gargară:

Soluție pentru gargară cu cloramină 0,2%

Preparare: Chloramina B :gta 2,00, Natrii tetraboras:gta 2,00,

Natrii hydrogencarbonas:gta 4,00, Aqua destillata:q.s. ad. gta 1000,00.

Componentele se dizolvă în apă în ordinea prescrisă . După omogenizare soluția se ambalează în flacoane colorate etichetate „Extern”.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antimicrobian utilizat în gargară pentru diferite afecțiuni ale cavității buco-faringiene.

Soluții pentru regiunea gingivodentară (soluții stomatologice). Sunt preparate lichide care conțin antiseptice, anestezice, uleiuri volatile, dizolvate în soluții apoase, alcoolice sau glicerolate și destinate tratamentului unor afecțiuni gingivale.

Soluții dentifrice. Sunt preparate lichide utilizate pentru curățirea și albirea dinților. În ultimul timp aceste soluții sunt mai puțin utilizate, locul acestora fiind preluat de pulberi pentru dinți dar mai ales de pastele de dinți.

3.2. Spălături și comprese

Clisme sau spălături rectale. Sunt forme farmaceutice lichide utilizate în diferite scopuri: laxativ, purgativ, nutritiv, dezinfectant sau pentru tratamentul diferitelor afecțiuni ale porțiunii terminale a tractului digestiv. Ca substanțe medicamentoase se utilizează: antiseptice, astringenți, antiinflamatoare, calmante, laxative dizolvate în diferite vehicule (apă, soluții extractive apoase etc.).

Spălături vaginale. Sunt forme farmaceutice lichide utilizate în scop igienic pentru tratamentul mucoasei vaginale conținând diferite substanțe: antiseptice, dezodorizante, astringente, antimicotice, epitelizante dizolvate în apă distilată sau în soluții izotonice de NaCl etc.

Spălături uretrale. Sunt soluții lichide care conțin diferite substanțe (permanganat de potasiu 0,1%, protargol 1%, rivanol 0,5% etc.) dizolvate în apă distilată și utilizate pentru introducerea în uretră în scop terapeutic cu ajutorul unor sonde speciale.

Loțiuni. Sunt soluții care servesc la umectarea sau spălarea pielii (capului, feței), părului și mâinilor. Loțiunile conțin substanțe antiseptice (resorcinol etc.), antiparazitare, (sulf), tonifiante (ulei de ricin), dizolvate într-un vehicul (apă sau alcool diluat).

3.3. Picături pentru nas. Rhinoguttae

Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluții, emulsii sau suspensii destinate administrării pe mucoasa nazală. În afară de picături pentru nas, pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizează și alte forme. Formele utilizate în acest scop sunt numite medicamente rinologice. Dintre formele rinologice utilizate frecvent amintim: erine (picături pentru nas), aerosoli, unguente, sisteme pulverulente sau sisteme bioadezive.

Denumirea de erine derivă din limba greacă de la cuvintele „en” = în „rhinos” = nas. Pe lângă tratamentele topice pe această cale se pot administra și tratamente sistemice.

În acest capitol al soluțiilor nazale se încadrează și spălăturile nazale care sunt utilizate pentru spălarea mucoasei. Spălăturile nazale trebuie să fie izotonice, cu pH 7-8, acțiune antiseptică și sunt condiționate în recipiente de 50 ml.

Pe cale nazală s-au administrat medicamente din timpuri străvechi. Primele forme utilizate au fost inhalațiile și fumigațiile utilizate de egipteni, mesopotami, și sunt menționate în diferite scrieri vechi. Tot în antichitate, la greci, la romani s-au utilizat forme endonazale solide (rinocornuri, având ca excipienți grăsimi animale solide sau ceară). Mai târziu s-au preparat soluții apoase și uleioase cu aplicație pe mucoasa nazală.

Administrarea picăturilor pentru nas prezintă următoarele avantaje:

– acțiune rapidă;

– aplicare ușoară și rapidă;

– biodisponibilitate bună;

– posibilitatea preparării pe cale industrială utilizând tehnologii avansate;

– posibilitatea obținerii unor soluții cu acțiune prelungită prin utilizarea unor excipienți adecvați (excipienți de vâscozitate ridicată).

Picăturile pentru nas prezintă și următoarele dezavantaje:

– interval scurt de contact cu mucoasa nazală;

– acțiune sistemică nedorită (în cazul trecerii substanței active în circulația generală);

– posibile iritații locale.

Picăturile pentru nas se clasifică după mai multe criterii:

a. După modul de formulare: magistrale;oficinale;industriale (tipizate)

b. După gradul de dispersie: soluții;emulsii;suspensii.

c. După modul de condiționare: unidoză;multidoză

d. După durata efectului terapeutic: acțiune imediată;acțiune prelungită

e. După natura solventului: soluții apoase;soluții uleioase;soluții vâscoase (hidrofile).

f. După modul de administrare: picături;spălături;pulverizații;inhalații.

g. După acțiunea terapeutică:

locală (antiinflamatoare, vasoconstrictoare, antiinfecțioase);

sistemică (parasimpatolitice, hormoni, vaccinuri).

Substanțe active. Pentru administrare topică nazală se utilizează substanțe cu diferite efecte farmacodinamice și anume:

Antimicrobiene și antivirale: din acest grup menționăm următoarele subgrupe:

antiseptice (săruri coloidale de argint, fenosept, uleiuri volatile, mentol, camfor);

antibiotice (streptomicină 0,5%; cloramfenicol 0,2-05%, sulfat de neomicină etc.);

Vasoconstrictoare (efedrina 0,5-1%, nafazolina 0,1%, fenilefrina, adrenalina etc.);

vasodilatatoare (papaverina);

antiinflamatoare steroidiene (hidrocortizon acetat, hidrocortizon hemisuccinat, betametazon, triamcinolon etc.);

antihistaminice (feniramin);

anestezice locale (procaina, lidocaina, anestezina);

mucolitice (ureea);

vitamine (hidrosolubile și liposolubile);

substanțe cu acțiune sistemică:

– cardiovasculare (nitroglicerina);

– parasimpatolitice (atropina etc.).

Solutie nazala continand efedrina hcl. 500, nafazolina hcl. 100 mg, hidrocortizon 20 mg, tiomersal sodic 1 mg, clorura de sodiu 900 mg, alcool etilic 2,4 g si apa dist. ad 100 g (flacon pulverizator cu 15 ml). 

Actiune terapeutica: Decongestiv al mucoasei nazale prin efedrina si nafazolina (simpatomimetice vasoconstrictoare), antiinflamator prin hidrocortizon, slab antiseptic prin tiomersal (compus organomercurial). Indicatii: Rinite seroase acute si subacute, rinopatii alergice, edem postoperator al mucoasei nazale, sinuzite. Mod de administrare: Cate 1-2 pulverizari sau 1-2 picaturi in fiecare nara, de 3-5 ori/zi la adult (cel mult 14 zile), de 2-3 ori/zi la copii (3-4 zile).

Solutie salina pentru curatarea nasului. Ingrediente:1 ml de solutie contine 9 mg de clorura de sodiu si apa purificata pana la 1 ml. Mod de utilizare: local, in cavitatea nazala, pentru curatarea si indepartarea mucusului uscat.

1-3 instilatii zilnic, in fiecare nara. Dupa deschidere continutul fiolei trebuie utilizat in interval de 24 de ore.

O mixtura de uleiuri eterice si substante naturale pure cu efecte antimicrobiene, in ulei vegetal. Imbunatateste micro-circulatia sanguina a membranei mucoase si reface functiile naturale ale acesteia.

Mod de administrare: Adultii vor administra cate 2-3 picaturi de produs in ambele narine, la inceput la interval de o ora, apoi la intervale mai mari. Pentru inhalare folositi schema cu 2 ml din preparat adaugat la 1 litru de apa ce fierbe, de doua ori pe zi. La copii cu varsta mai mare de 1 an: 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi. La copii cu varsta intre 1-2 ani: se poate folosi pentru dispersarea preparatului pe mucoasa nazala un tampon de vata (bastonas cu capatul invelit in vata). Copiilor cu varsta sub 2 ani: nu le aplicati direct picaturile nazale datorita riscului aspiratiei fluidului. Preparatul se administreaza in mod obisnuit timp de 5 (3-7) zile.

Picături pentru nas oficinale

Rhinoguttae Naphazolini Hydrochloridi 0,1%

Preparare:Naphazolini :0,10 g Dinatrii hydrogenophosphas:0,72 g,Natrii dihydrogenophosphas (R): 0,22 g,Natrii chloridum: 0,60 g,Solutio phenylhydrargyrii boratis 0,2%:1,00 g,Aqua destillata:q.s.ad 100 g

Substanțele se dizolvă în 80 g apă iar după dizolvare se adaugă soluția de boratfenil mercuric 0,2%, se completează cu apă la 100 g apoi se filtrează și se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: vasoconstrictor local.

Picături pentru nas neoficinale

Solutio Natrii Chloridi IsotonicaPreparare Natrii chloridum :gmma 0,90,Aqua destillata:q.s.ad 100 g

Clorura de sodiu se dizolvă în apă într-un pahar Erlenmeyer la rece. După dizolvare și filtrare soluția se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

Solutio Viscosa Preparare:Methylcellulosum:gta 1,00,Solutio natrii chloridi isotonica:gta 80,00,Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% gta 2,00Aqua destillata:q.s.ad 100 g

Metilceluloza se dizolvă în apă obținându-se mucilagul respectiv, apoi se adaugă soluția de clorură de sodiu izotonică și conservantul completându-se cu apă la masa prevăzută.

Rhinoguttae Argenti Coloidale 1% Preparare:Argentum colloidale:gta 1,00,Aqua destillata:q.s.ad 100 g

Colargolul se adaugă „per descensum” peste cantitatea de apă prevăzută în prescripție lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluția coloidală obținută se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antispetic.

Rhinoguttae Argenti Proteinas 1% Preparare:Argentum proteinas:gta 1,Aqua destillata:q.s.ad 100 g

Protargolul se adaugă per descensum peste cantitatea de apă prevăzută în prescripție lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluția coloidală obținută se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antispetic.

Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 0,5% Preparare:Ephedrini hydrochloridum:gmma 0,50,Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100

După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste care se adaugă solventul indicat în prescripție agitându-se până la dizolvare. După obținerea soluției aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare brună, etichetate extern.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: vasoconstrictor nazal.

Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 1% Preparare:Ephedrini hydrochloridum:gta 1,00,Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100

După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste care se adaugă solventul indicat în prescripție agitându-se până la dizolvare. După obținerea soluției aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare brună etichetate extern.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: vasoconstrictor nazal.

3.4. Picături pentru urechi. Otoguttae

Picăturile pentru ureche sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluții, emulsii sau suspensii destinate administrării în conductul auditiv extern (F.R. X)

Picăturile pentru ureche sunt o parte a medicamentelor otologice. În afară de picături se mai utilizează diferite alte forme, ca de exemplu: unguente sau chiar forme solide care sunt instilate, pulverizate sau introduse în conductul auditiv extern.

Denumirea de forme otice provine de la cuvântul grec „othos” = ureche, iar termenul de preparate auriculare provine de la cuvânt latin „auris” = ureche.

Administrarea preparatelor otologice prezintă următoarele avantaje:

– acțiune rapidă si directă datorită administrării topice;

– administrare ușoară, elegantă netraumatizantă;

– ca preparate otologice se pot administra diferite forme (soluții, badijonaje, unguente, pulverizații etc.);

– utilizarea unei formulări care influențează pozitiv calitatea produsului (soluții vâscoase, soluții hipertonice etc.).

Administrarea preparatelor otologice prezintă următoarele dezavantaje

– formele utilizate trebuie încălzite la temperatura corpului;

– nu totdeauna se poate asigura un contact prelungit cu mucoasa conductului auditiv;

– soluțiile apoase nu totdeauna sunt eficiente;

– uneori soluțiile pot transporta infecția in zonele învecinate (sinusuri);

– uneori soluțiile nu sunt miscibile cu secrețiile urechii menținându-se o umiditate crescută factor care favorizează apariția infecțiilor microbiene sau fungice.

În general, soluțiile apoase sunt indicate în afecțiuni nesupurative, iar soluțiile uleioase se vor evita pe cât posibil.

Medicamentele otologice au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. Primele informații despre utilizarea acestei forme le avem de la Galenus (131-201 d.Hr.) care indică pentru tratamente otice tampoane cu vată îmbibată în soluții medicamentoase.

În sec. al XVIII-lea se utilizau pentru tratamente otice locale, dușuri cu apă sau soluții extractive apoase. La început în F.R. soluțiile otice au fost introduse în monografia „Soluții”. În F.R. IX (1976) apare monografia generală „Otoguttae” nefiind înscrise picături oficinale, situație prezentă și în F.R. X.

Formele otice se clasifică după mai multe criterii:

a. După modul de formulare: forme otice magistrale;forme otice tipizate sau industriale

b. După gradul de dispersie: soluții;emulsii;suspensii;

c. După modul de condiționare: unidoză; multidoză.

d. După modul de administrare: – picături;spălături;pulverizații.

e. După natura solventului: soluții apoase; soluții uleioase;soluții glicerinate (sau alt vehicul vâscos hidrofil).

f. După durata efectului: acțiune imediată (soluții apoase);

– acțiune prelungită (soluții uleioase, emulsii, suspensii);

g. După acțiunea terapeutică: antiinflamatoare;antiinfecțioase;

– cicatrizante;fluidificante ale secrețiilor;deodorizante;sicative etc.

Formularea picăturilor pentru ureche

Medicamentele rinologice lichide sunt indicate în tratamente ale conductului auditiv extern cât și ale urechii medii. Pentru formularea picăturilor avem nevoie de următoarele componente principale:

– substanțe active;

– auxiliari (solvenți, adjuvanți etc.).

La formulare trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

– pH-ul favorabil este cuprins între 5-7,5;

– pentru sugari și copiii mici se utilizează preparate sterile;

– pentru tratamente ale urechii medii se utilizează soluții izotonice;

– pentru urechea externă sunt mai tolerate soluțiile hipertonice.

Substanțele medicamentoase utilizate pentru prepararea acestei forme trebuie să îndeplinească condițiile de calitate prevăzute de F.R. X sau alte norme de calitate.

Dintre condițiile foarte importante amintim următoarele:

– toleranță bună;

– să nu fie toxice în concentrațiile utilizate;

– substanțele solide administrate sub formă de suspensii să aibă un diametru al particulelor de maxim 50m (F.R. X);

– să nu influențeze mișcarea fiziologică a cililor.

Substanțele utilizate pentru medicamente otologice pot avea diferite efecte și se clasifică în funcție de acțiunea farmacodinamică în următoarele subgrupe:

Antimicrobiene

– antibiotice (cloramfenicol, tetraciclină, neomicină);

– antiseptice (acid boric, acid salicilic, derivați organo-mercurici etc.);

Antifungice (nystatin, clotrimazol etc.);

Antiinflamatoare:

– steroidiene (betametazon, hidrocortizon);

– nesteroidiene (indometacin).

Anestezice locale (anestezină, procaină, lidocaină).

Vasoconstrictoare (efedrina).

Agenți cerumenolitici (dioctilsulfocuccinat de sodiu).

Analgezice – antipiretice (aminofenazona).

Astringente (săruri de cupru, aluminiu, zinc)

Otocalm este utilizat pentru tratamentul simptomatic local al durerii de la nivelul urechii medii, la pacienti cu timpanul intact, in otiteacute medii congestive, otite virale flictenulare, otite barotraumatice. este utilizat in infectiileotice ca adjuvant la tratamentul sistemic cu antibiotice.
Pentru a evita senzatia neplacuta produsa deintroducerea solutiei reci in ureche, se recomanda aducerea flaconului latemperatura corpului inaintea administrarii picaturilor. Doza recomandata este de 2-4 picaturi Otocalm, instilate de 2-3ori pe zi in urechea dureroasa, permitand solutiei sa se scurga de-a lungulcanalului auricular, pana la ameliorarea durerii sau conform recomandarii medicului.

Otipax acționează extrem de rapid, aducând aproape instantaneu o ușurare considerabilă a simptomatologiei caracteristice otitei medii acute. se administrează câte 4 picături de otipax în urechea dureroasă, de 2-3 ori pe zi. în absența unei fisuri a timpanului, absorbția sistemică este puțin probabilă. ca o consecință, în condiții normale de utilizare, acest medicament, dacă este nevoie, poate fi folosit în perioada de sarcină, precum și în timpul alăptării.

Ciplox .Antiinfectios oftalmic si auricular.
Tratamentul infectiilor superficiale oftalmice: conjunctivita, keratita, keratoconjunctivita, ulcer cornean, blefarita, blefaroconjunctivita, orgelet intern acut si dacriocistita determinate de microorganisme sensibile la ciprofloxacina.Tratamentul profilactic al infectiilor oftalmice cu Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis.
Profilaxia infectiilor oftalmice dupa indepartarea corpurilor straine de la nivelul corneei sau conjunctivitei, dupa leziuni determinate de agenti fizici sau chimici, inainte si dupa interventii chirurgicale oftalmologice.Otita externa, otita medie acuta, otita medie cronica supurativa.Tratamentul profilactic in interventii chirurgicale otice cum este chirurgia mastoidiana.

3.5 Solutii extractive din plante

Soluțiile extractive din plante sunt preparate care conțin componente extrase din produsele vegetale cu ajutorul solvenților prin metode care să asigure o extracție corespunzătoare.

Soluțiile extractive s-au utilizat din timpuri străvechi în perioada marilor civilizații ale antichității (China, India, Egipt). Galenus în sec. al II-lea d.Hr. a utilizat mai multe preparate obținute prin extracție, iar ca solvenți au fost: apa, oțetul, vinul, uleiuri vegetale etc.

După descoperirea distilării de către arabi și obținerea alcoolului etilic pur această substanță devine unul dintre solvenții principali utilizați la extracție. În urma progresului științelor farmaceutice și dezvoltării chimiei sec. XIX-XX, a scăzut interesul pentru produsele obținute prin extracție, inconvenientul fiind dificultatea de a obține produse standardizate. În această perioadă pătrund masiv în terapie produsele obținute prin sinteze chimice.

În ultimii ani se pune din nou accent important pe fitoterapie datorită mai multor factori:

– existența unui adevărat tezaur de remedii vegetale;

– eficacitatea unui extract este mai complexă decât a componentului pur;

– efectele secundare sunt absente sau de intensitate mică.

Pentru obținerea produselor extractive de calitate trebuie să fie urmărite câteva aspecte importante:

– asigurarea unei extracții cât mai selective;

– obținerea componentelor vegetale nemodificate în forma naturală existentă în plantă;

– asigurarea unei stabilități maxime a componentelor extrase pentru întreaga perioadă de valabilitate;

– obținerea unor randamente ridicate de extracție.

Preparatele obținute prin extracție au următoarele avantaje:

– valorificarea florei naturale existente;

– obținerea unor variate forme farmaceutice (lichide, semisolide, solide);

– obținerea și a unor forme standardizate (tincturi, extracte preparate industrial);

– produsele obținute prin extracție pot fi o formă intermediară utilizată la prepararea altor forme farmaceutice (siropuri, soluții, pilule, drajeuri, comprimate, granule etc.);

– preparatele extractive pot servi ca sursă pentru obținerea compușilor chimici puri;

– acțiune terapeutică complexă.

Preparatele obținute prin extracție au următoarele dezavantaje

– în afară de tincturi și extracte conținutul de principii active din soluțiile extractive nu este exact dozat și de asemenea greu de analizat

– extracția este îndelungată.

– soluțiile extractive apoase au stabilitate mică;

– datorită variației concentrației în principii active pot apărea fluctuații ale efectului terapeutic.

3.5.1 Soluții extractive apoase. Solutiones Extractivae Aqouae

Soluțiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obținute prin macerarea, infuzarea sau decocția produselor vegetale cu apă obținându-se: macerate, infuzii sau decocturi.

Modul de formulare a fost prezentat în subcapitolul anterior „Generalități”. Dar în general, cantitatea de produs vegetal utilizat pentru obținerea soluțiilor extractive apoase este 6% conform F.R. X.

F.R. X prevede următoarele excepții:

– pentru flori de mușețel, rădăcină de odolean, și rădăcină de ciuboțica cucului se utilizează pentru extracție o cantitate de 3g produs vegetal la 100 g soluție extractivă rezultată;

– pentru frunzele de digitala 0,5%;

– pentru rădăcina de ipeca 0,25%.

Metoda de extracție se alege în funcție de produsul vegetal utilizat.

Exemple de soluții extractive apoase

Rp

Chamomilae flores gta 3,00

Aqua destillata q.s. ad. gta. 100,00

Misce fiat infusio

Dentur signetur intern

Florile de mușețel se umectează cu 1,5 ml alcool diluat timp de 5 minute. După umectare se adaugă apa la fierbere peste produsul umectat menținându-se astfel 30 de minute în condiții în care pierderile de temperatură să fie minime (în infuzor clasic sau un alt vas asemănător). După extracție infuzia se filtrează prin vată cu stoarcerea reziduului și se ambalează în recipiente colorate etichetate corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic, antihistaminic, antiinflamator, antiulceros, citoprotector, somahic etc.

Rp

Thiliae flores gta 6,00

Aqua destillata q.s. ad. gta. 100,00

Misce fiat infusio

Dentur signetur intern

Florile de tei se umectează cu 9 ml apă distilată timp de 5 minute. După umectare se adaugă apa la fierbere peste produsul umectat menținându-se astfel 30 de minute în condiții în care pierderile de temperatură să fie minime (în infuzor clasic sau un alt vas asemănător). După extracție infuzia se filtrează prin vată cu stoarcerea reziduului și se ambalează în recipiente colorate etichetate corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: în afecțiuni respiratorii.

Picaturi de ochi cu extract de nalba si musetel

Indicatii: Film lacrimal insuficient, conjunctivite, expunere prelungitã în medii cu fum de tigarã sau aer conditionat, ochi uscati, senzatie de corp strãin datoritã expunerii la praf sau vânt, folosirea prelungitã a computerului sau a lentilelor de contact . Actiune antiinflamatoare, decongestionantã, emolientã,calmantã, vaso protectoare, eliminã senzatia de ochi uscat, reduce roseata ochilor.

3.5.2 Soluții extractive alcoolice (tincturi). Tincturae

Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluții alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice obținute prin extracția produselor vegetale.

Tincturile sunt forme farmaceutice fabricate industrial cu o concentrație de substanțe active standard având o stabilitate cuprinsă între 1 și 3 ani. Pentru a obține tincturi se utilizează:

– produsul vegetal uscat;

– solventul care poate fi: alcool, amestec hidroalcoolic sau eteroalcoolic.

Când pentru extracție se utilizează produse vegetale proaspete soluțiile extractive obținute se numesc alcoolaturi.

Prepararea tincturilor

Pentru prepararea tincturilor F.R. X prevede trei metode:

– macerare;

– macerare repetată;

– percolare.

TINCTURA DE ALOE  este o soluție hidroalcoolică obținută prin preparare la rece din frunze proaspete de 
Aloe vera. Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluțiile hidroalcoolice sunt cel mai ușor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp. 
În comparație cu metoda clasică de producție, Dacia Plant folosește un procedeu de extracție repetată, care permite obținerea unui extract hidroalcoolic cu 35% mai concentrat.

INTERN:
– funcționarea normală a sistemului digestiv, prin:
– funcționarea normală a sistemului imunitar

EXTERN:
– reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii
– menținerea sănătății articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor.

Tincturi oficinale în F.R. X

Tinctura Aurantii Pericarpii ,Tinctură de coajă de portocale

Preparare

Aurantii pericarpium (III) gta 20

Alcoholum dilutum q.s

Tinctura se prepară prin macerare conform prevederilor de la monografia „Tincturae” astfel încât să se obțină 100 g tinctură.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: aromatizant.

Tinctura Belladonnae,Tinctură de mătrăgună

Sinonim: Tinctură de beladonă

Preparare

Belladonnae folium (V) gta 10

Acidum hydrochloricum 100g/l q.s.

Alcoholum dilutum q.s

Tinctura se prepară prin percolare cu alcool dilut (R) care conține 10g/l acid clorhidric (R) astfel încât să se obțină 90g tinctură. Se dozează alcaloizii și dacă este necesar se diluează cu alcool diluat (R).

Acțiune farmacologică și întrebuințări: anticolinergic, folosit ca antispastic pe musculatura netedă.

Tinctura Eucalypti ,Tinctură de eucalipt

Preparare

Eucalypti folium (III) gts 20

Alcoholum dilutum q.s.

Se prepară prin percolare, astfel încât să se obțină 200 g tinctură.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: Antiseptic al căilor respiratorii și expectorant.

Tinctura Menthae ,Tinctură de izmă bună

Sinonim: Tinctură de mentă

Preparare

Menthae folim (III) gta 5

Menthae aetherolecum gta 5

Alcoholum 900 q.s.

Se prepară prin percolare conform prevederilor de la monografia „Tincturae” astfel încât să se obțină 100 g tinctură.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: stomahic, antispastic, aromatizant.

3.5.3 Extracte vegetale. Extracta

Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice lichide, moi sau uscate obținute prin extracția produselor vegetale cu diferiți solvenți urmată de evaporarea parțială sau totală a solventului și aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentrația sau la consistența prevăzută.

Extractele vegetale sunt forme farmaceutice industriale standardizate și cu stabilitate mare circa 2 ani. Ca și tincturile, extractele se utilizează după prelucrare într-o formă farmaceutică, ele intrând în compoziția unor formule magistrale sau produse tipizate. Ca și la tincturi, pentru obținerea extractelor avem nevoie de:

– produsul vegetal;

– și solvenți.

În funcție de consistență se pot obține:

– extracte fluide;

– extracte moi care conțin cel mult 20% materii volatile;

– extracte uscate – care conțin cel mult 5% materii volatile.

Pentru obținerea extractelor vegetale, F.R. X prevede următoarele: Produsul vegetal adus la gradul de mărunțire prevăzut în monografia respectivă este supus, dacă este cazul unei prealabile degresări. Solvenții utilizați pentru extracție sunt:

– apă acidulată;

– apă alcalinizată;

– alcool diluat (uneori alcool acidulat);

– eter

3.6 Forme farmaceutice sterile

Preparatele injectabile sunt soluții, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă într-un solvent steril înainte de folosire; sunt repartizate în fiole sau flacoane și sunt administrate prin injectare. În grupa medicamentelor injectabile intră și comprimatele pentru soluții injectabile condiționate steril în flacoane și se utilizează dizolvate sau sub formă de comprimate implant.

Medicamentele injectabile fac parte din grupa medicamentelor parenterale. Cuvântul parenteral derivă din limba greacă de la cuvintele: „par” = în afară și „enteron” intestin (adică medicamente care ocolesc tractul digestiv).

Utilizarea administrării parenterale este o descoperire a ultimelor secole. Observațiile legate de această posibilă administrare au fost făcute cu mult timp în urmă și au dus la concluzia că în acest mod pătrund în mediul intern al organismului unele substanțe cu diferite efecte toxice în urma înțepăturilor unor insecte sau a mușcăturilor de șarpe etc.

Pași importanți în această direcție s-au făcut în urma descoperirii circulației sanguine la începutul sec. al XVII-lea de William Harvey (1616) fizician și fiziolog englez.

Primele administrări prin injectare au fost făcute de Sir Christopher Wren (1632-1723) care a administrat la câine unele lichide ca: bere, vin, lapte etc.

Cam în aceeași perioadă Johan Daniel Major (1634-1693) a folosit o seringă de argint gradată pentru a măsura volumul lichidului injectat.

Desigur, cunoștințele limitate în domeniu bacteriologiei și fiziologiei au fost factori generatori de numeroase accidente.

În sec. al XIX-lea Louis Pasteur a evidențiat existența microorganismelor și a studiat tehnica sterilizării a medicamentelor injectabile (1858).

Tot în acest secol contribuții importante în acest domeniu au fost aduse de Robert Koch care aplică sterilizarea cu aer cald și cu vapori de apă iar Chamberland inventează filtrul antibacterian care-i poartă numele.

În 1853 Charles Gabriel Pravaz chirurg francez inventează seringa de metal și sticlă așa cum o cunoaștem iar ca design a cunoscut îmbunătățiri ulterior (A. Wood și alții).

Alexander Wood scoțian din Edinburgh administrează o soluție de sulfat de atropină cu acest tip de seringă.

În continuare în literatura de specialitate de la sfârșitul sec. al XIX-lea este tot mai evident subliniat importanța sterilizării seringilor și a soluțiilor injectabile.

În 1923 Florence Siebert descoperă pirogenele.

În 1908 Codexul francez oficinează preparatele injectabile (prima farmacopee care introduce aceste preparate).

Preparatele injectabile devin oficinale în F.R. IV (1926) iar în F.R. V apare și o monografie de generalități (Iniectabilia).

În F.R. IX (1976) monografia generală este „Iniectiones”, iar în F.R. X (1993) denumirea monografiei generale de preparate injectabile este „Iniectabilia”.

Preparatele injectabile au următoarele avantaje:

– administrarea unor substanțe medicamentoase care nu sunt absorbite în intestin (vitamina B12);

– posibilitatea administrării medicamentelor pe pacienți în stare de inconștiență sau când pe tractul digestiv nu este posibil (vomă, diaree).

Preparatele injectabile prezintă și unele dezavantaje:

– mod de administrare traumatizant;

– administrarea necesită personal calificat;

– administrarea presupune costuri suplimentare datorită recipientelor, proceselor tehnologice, sterilizare etc.;

– intoleranță locală.

– efect rapid (calea i.v.);

– posibilitatea obținerii formelor cu activitate prelungită (calea i.m.);

– evitarea efectelor adverse pe tractul digestiv;

– dozaj exact;

– evitarea inactivării unor substanțe de către sucul digestiv (penicilina G);

Medicamentele injectabile se clasifică după mai multe criterii

– intraarterial.

După gradul de dispersie:

– soluții;

– suspensii;

– pulberi;

– comprimate.

După durata de acțiune:

– cu efect rapid;

– cu acțiune prelungită.

După modul de condiționare:

– unidoză;

– multidoză.

După natura vehiculului:

– soluții apoase;

– soluții uleioase;

– cu vehicul vâscos;

– amestec de solvenți (cosolvenți).

După locul administrării:

– intradermic (i.d.) mai ales în scop diagnostic;

– subcutanat (s.c.) se administrează soluții și suspensii izotonice, izohidrice care sunt preluate de sistemul limfatic și apoi ajung în torentul sanguin;

– intramuscular (i.m.) se pot administra soluții, suspensii apoase și uleioase; preparate vâscoase apoase;

– intravenos (i.v.) se pot administra numai soluții și emulsii U/A. Pe această cale se obține cel mai rapid efect;

– intracardiac;

– intraocular;

– intrarahidian;

– intraarticular;

3.6.1 Preparate injectabile.Iniectabilia

Soluție injectabilă de acid ascorbic

Acțiune farmacologică și întrebuințări: aport de vitamina C

Soluția injectabilă de acid ascorbic (100 mg/ml) este o soluție sterilă și apirogenă de ascorbat de sodiu în apă pentru preparate injectabile din care a fost îndepărtat oxigenul. Ascorbatul de sodiu se obține din hidrogenocarbonat de sodiu și acid ascorbic.

Soluție injectabilă de clorhidrat de amitriptilină

Soluția injectabilă de clorhidrat de amitriptilină (25 mg/ml) este o soluție sterilă de clorhidrat de amitriptilină dizolvată în apă pentru preparate injectabile.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antidepresiv.

Soluție injectabilă de clorură de calciu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: aport de calciu.

Soluția injectabilă de clorură de calciu (100 mg sau 200 mg/ml) este o soluție sterilă de clorură de calciu în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de cafeină și benzoat de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: stimulant cortical (psihomotor).

Soluția injectabilă de cafeină și benzoat de sodiu (250 mg/ml) este o soluție sterilă de cafeină și benzoat de sodiu, dizolvate prin încălzire la aproximativ 700C, în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de deslanozidă

Acțiune farmacologică și întrebuințări: cardiotonic.

Soluția injectabilă de deslanozidă (0,2 mg/ml) este o soluție sterilă de deslanozidă dizolvată, prin intermediul unui amestec de alcool și propilenglicol, în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de digoxină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: cardiotonic.

Soluția injectabilă de digoxină (0,25 mg/ml) este o soluție sterilă de digoxină dizolvată, prin intermediul unui amestec de alcool și propilenglicol, în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de hidrogenofosfat disodic

Acțiune farmacologică și întrebuințări: diagnosticul și tratamentul unor afecțiuni hematologice și a unor tumori maligne.

Soluția injectabilă de hidrogenofosfat disodic este o soluție izotonică, care conține radionuclidul fosfor-32.

Soluție injectabilă de clorhidrat de dopamină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: adrenomimetic.

Soluția injectabilă de clorhidrat de dopamină (5 mg/ml) este o soluție sterilă și apirogenă de clorhidrat de dopamină dizolvată într-un amestec format din apă pentru preparate injectabile, alcool și propilenglicol, din care a fost îndepărtat oxigenul.

Soluție injectabilă de clorhidrat de doxepină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antidepresiv.

Soluția injectabilă de clorhidrat de doxepină (12,5 mg sau 25 mg/ml) este o soluție sterilă de clorhidrat de doxepină în apă pentru preparate injectabile. Soluția mai conține clorură de sodiu, propilenglicol și are pH-ul ajustat la 6,0 cu acid clorhidric 0,1 mol/l.

Soluție injectabilă de etamsilat

Acțiune farmacologică și întrebuințări: hemostatic.

Soluția injectabilă de etamsilat (125 mg/ml) este o soluție sterilă de etamsilat dizolvat în apă pentru preparate injectabile din care a fost îndepărtat oxigenul.

Soluție injectabilă de furosemidă

Acțiune farmacologică și întrebuințări: diuretic.

Soluția injectabilă de furosemid (10 mg/ml) este o soluție sterilă de furosemid în apă pentru preparate injectabile

Soluție injectabilă de glucoză

Acțiune farmacologică și întrebuințări: aport de glucoză (energetic).

Soluția injectabilă de glucoză este o soluție sterilă și apirogenă de glucoză în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 4,0 cu acid clorhidric 0,1 mol/l.

Soluție injectabilă de trinitrat de gliceril

Acțiune farmacologică și întrebuințări: coronarodilatator

Soluția injectabilă de trinitrat de gliceril (5 mg/ml) este o soluție sterilă și apirogenă de trinitrat de gliceril. Se preparară prin diluarea soluției concentrate de trinitrat de gliceril cu un amestec format din alcool, apă pentru preparate injectabile și propilenglicol, din care a fost îndepărtat oxigenul.

Soluție injectabilă de heparină sodică

Acțiune farmacologică și întrebuințări: anticoagulant.

Soluția injectabilă de heparină sodică este o soluție sterilă și apirogenă de heparină sodică în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 7,5. Soluția conține un stabilizant potrivit și se prepară pe cale aseptică.

Soluție injectabilă de caproat de hidroxiprogesteronă

Acțiune farmacologică și întrebuințări: hormon progestativ.

Soluția injectabilă de caproat de hidroxiprogesteronă (125 mg/ml) este o soluție sterilă de caproat de hidroxiprogesteronă dizolvat, prin intermediul alcoolului benzilic, în ulei de floarea-soarelui neutralizat și sterilizat.

Soluție injectabilă de insulină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: hipoglicemiant.

Soluția injectabilă de insulină (40 U.I./ml) este o soluție sterilă de insulină în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 3,0 cu acid clorhidric 0,1 mol/l. Soluția conține un antimicrobian potrivit și se prepară pe cale aseptică.

Soluție injectabilă de clorhidrat de lidocaină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: anestezic local.

Soluția injectabilă de clorhidrat de lidocaină (10 mg, 20 mg sau 40 mg/ml) este o soluție sterilă de clorhidrat de lidocaină în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de sulfat de magneziu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: anticonvulsivant, tocolitic și în tratamentul hipomagneziemiei.

Soluția injectabilă de sulfat de magneziu (200 mg/ml) este o soluție sterilă și apirogenă de sulfat de magneziu în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de hidrogenomaleat de metilergometrină

Acțiune farmacologică și întrebuințări: hemostatic uterin.

Soluția injectabilă de hidrogenomaleat de metilergometrină (0,2 mg/ml) este o soluție sterilă de hidrogenomaleat de metilergometrină în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 3,2 cu hidroxid de sodiu 1 mol/l.

Soluție injectabilă de clorură de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: aport de clorură de sodiu.

Soluția injectabilă de clorură de sodiu (100 mg sau 200 mg/ml) este o soluție sterilă și apirogenă de clorură de sodiu în apă pentru preparate injectabile.

Soluție injectabilă de cromat de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: investigarea tulburărilor hematologice (pentru marcarea hematiilor)

Soluția injectabilă de cromat de sodiu (37 – 185 MBq/ml sau 1 – 5 mCi/ml) este o soluție izotonică, sterilă care conține radionuclidul crom 51.

Soluție injectabilă de iodură de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări Acțiune farmacologică: pentru scintigrafie în investigarea funcției tiroidiene.

Soluția injectabilă de iodură de sodiu este o soluție izotonică care conține radionuclidul iod – 125 și tiosulfat de sodiu sau alți agenți reducători.

Soluție injectabilă de iodură de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: investigarea funcției tirodiene, tratamentul tireotoxicozei și a cancerului tirodian.

Soluția injectabilă de iodură de sodiu este o soluție izotonică, care conține radionuclidul iod 131 și tiosulfat de sodiu sau alți agenți reducători.

Soluție injectabilă de iodohipurat de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: utilizat pentru scintigrafie în investigarea funcției renale.

Soluția injectabilă de iodohipurat de sodiu este o soluție izotonică de (2-iodobenzamid )acetat de sodiu care conține radionuclidul iod-131.

Soluție injectabilă de pertechnetat de sodiu

Acțiune farmacologică și întrebuințări: utilizat în scintigrafia creierului, a tiroidei și a glandelor salivare.

Soluția injectabilă de pertechnetat de sodiu este o soluție izotonică, care conține radionuclidul technețiu-99m.

3.6.2 Preparate perfuzabile.Infundibilia

Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sau emulsii U/A, izotonice sterile și apirogene care se administrează intravenos în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.

Istoricul acestei forme este comun cu cel al soluțiilor injectabile. Primele perfuzii au apărut la noi în F.R. VI dar delimitarea lor de soluțiile injectabile apare în F.R. VIII supl. I prin apariția unei monografii de generalități.

În F.R. X avem o monografie generală „Infundibilia” și 16 monografii de preparate perfuzabile.

Câteva deosebiri importante între Perfuzii și soluțiile injectabile:

– timp de administrare mai lung ½ oră până la 1-2 ore;

– perfuziile sunt soluții apoase ( rar emulsii U/A);

– la perfuzii nu se administrează conservanți;

– la perfuzii izotonia, izohidria și lipsa substanțelor pirogene sunt obligatorii.

– perfuziile se administrează în volume mari peste 100 ml până la 1-2 l în 24 ore;

– perfuziile de administrează numai i.v.;

Administrarea perfuziilor prezintă următoarele avantaje:

– au multiple utilizări (tratament medicamentos, alimentație parenterală etc.);

– produc efect sistemic direct;

– reprezintă un mijloc eficace de tratament pentru bolnavii în stări de inconștiență;

– efect rapid.

Administrarea perfuziilor prezintă următoarele dezavantaje:

– datorită volumului mare administrat pot produce tulburări cardiovasculare sau alte complicații;

– preț de cost ridicat;

– risc de septicemie, hepatită etc. în cazul administrării incorecte.

– administrarea presupune personal calificat;

– administrarea se poate face sub strictă supraveghere medicală;

Pentru perfuzii trebuiesc respectate aceleași exigențe privind componentele (substanțe active și auxiliare) ca și la soluțiile injectabile, condițiile de calitate sunt cele impuse de Farmacopeea Romana cât și alte norme în vigoare.

3.6.3 Vaccinuri și seruri

Serurile și vaccinurile sunt biopreparate sterile care sunt utilizate cu scopul de a crește imunitatea organismului la anumite infecții cu microorganisme.

Imunitatea este proprietatea organismului de a lupta împotriva agenților patogeni, factori declanșatori de boli infecțioase.

Acest tip de biopreparate se utilizează profilactic dar și curativ (mai rar).

Principiul de acțiune a vaccinului se bazează pe observația că unele substanțe introduse în organism (antigen) determină apariția unor substanțe (anticorpi) care acționează împotriva antigenilor neutralizându-i, formând complexul antigen-anticorp.

Antigeni pot fi toxine microbiene, microorganisme care sunt agenți declanșatori de diferite boli. Prin formarea și intervenția anticorpilor boala este stopată (administrare curativă) sau prevenită (administrare profilactică).

Anticorpii sunt substanțe de natură proteică (imunoglobuline).

Imunitatea este de două feluri:

– naturală (înnăscută) – organismul nu este sensibil la microbi;

– dobândită – dacă anticorpii s-au format în urma unei îmbolnăviri anterioare sau prin administrarea de vaccin.

Imunitatea dobândită poate să aibă efect toată viața sau un timp limitat. În situația când imunitatea este pe un timp limitat e nevoie de revaccinare la o anumită perioadă de timp care diferă în funcție de germenul patogen luat în discuție.

Vaccinurile pot fi diferite în funcție de componentele conținute. Astfel avem:

– vaccinuri preparate din germeni vii atenuați:

– vaccinuri preparate din germeni omorâți;

– toxine microbiene care și-au pierdut patogenia dar și-au păstrat puterea antigenică (anatoxine).

Vaccinurile pot fi administrate pe diferite căi:

orală: soluții, drajeuri, capsule (Broncho-Vaxon);

intranazală – inhalații;

parenterală – injecții (intradermic, subcutanat, intramuscular).

Vaccinurile se pot obține prin mai multe metode și anume:

vaccinuri antibacteriene vii atenuate;

vaccinuri antibacteriene omorâte (holeric, tifoidic, febră tifoidă);

vaccinuri antibacteriene anatoxinice (difterică, tetanică);

vaccinuri antibacteriene polizaharidice (pneumococ). Vaccinuri preparate din agenți omorâți: particulele bacteriene sau virale sunt omorâte prin metode chimice (cu fenol, formaldehidă) sau metode fizice (frig, căldură).

Vaccinuri preparate din agenții vii atenuați – se realizează prin cultivarea microorganismelor pe organisme gazdă nenaturale sau alte modalități. Atenuarea virulenței tulpinilor bacteriene se poate realiza și prin încălzire la 42-430C.

Vaccinuri preparate din polipeptide sintetice.

Vaccinuri preparate din recombinații genetice prin inginerie genetică.

Tipuri de vaccinuri

Vaccinuri antivirale: sunt împărțite în trei grupe:

vaccinuri virale vii atenuate (poliomielitic, rubeolic, rujeolic);

vaccinuri antivirale complet inactivate (gripal, poliomielitic);

vaccinuri antivirale inactive la fracțiunea antigenică (vaccin antihepatita B).

. Vaccinuri antibacteriene care sunt de următoarele tipuri:

Vaccinul mixt sau polivalent. Este un amestec de mai multe vaccinuri, de exemplu DT (antitetanic, antidifteric).

. Autovaccinurile se prepară cu germeni polivalenți de la bolnavul în cauză.

Vaccinurile se condiționează în recipiente adecvate ca și medicamentele injectabile (fiole, flacoane de sticlă sterile de capacitate mică ambalate și etichetate corespunzător).

Conservarea se face la temperaturi cuprinse între 40C-80C.

Serurile terapeutice sunt tot biopreparate sterile cu conținut ridicat de anticorpi obținut prin recoltarea sângelui de la animale (cal) care în prealabil au fost tratate cu doze crescânde de germeni vii. Imunitatea produsă prin administrarea de seruri diferă de cea produsă de administrarea de vaccin, prin faptul că, anticorpii sunt deja formați la introducerea în organism, având loc o imunizare pasivă. În cazul vaccinurilor, organismul trebuie să producă anticorpi. Serul se obține din sânge după coagularea elementelor figurate și este un lichid limpede, gălbui, vâscos, semitransparent, conținând electroliți, proteine plasmatice și alte componente.

În afară de seruri lichide, sunt și seruri solide obținute prin evaporarea în vid a apei la temperaturi sub -400C care se vor dizolva în momentul utilizării.

Serurile se condiționează steril în fiole de 10-20 ml și se conservă la temperaturi cuprinse între: +40C și +60C, ferite de lumină.

Exemple de seruri utilizate în terapie:

– antigangrenos;

– antitetanic;

– antiveninos (împotriva veninului de viperă).

– antibotulinic,

– anticărbunos;

– antidifteric;

Termenul de valabilitate, la conservare corespunzătoare, este de câțiva ani.

3.6.4 Solutii oftalmice.Oculogutae

Picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub formă de soluții sau suspensii folosite în tratamentul și diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril.

La această monografie sunt incluse și băile oftalmice care presupun condiții asemănătoare de preparare, conservare și contro. Băile oculare se prescriu în cantități de cel puțin 50 g.

Medicația oftalmică a fost cunoscută și utilizată din timpuri străvechi. Din antichitate avem informații asupra utilizării acestora în medicina timpurie a Egiptului (papirusul Ebers), apoi lucrările lui Hipocrates și Galenus.

S-au utilizat diferite denumiri pentru picăturile de ochi. Cea mai veche denumire a fost colir (utilizată și azi) și își are originea în cuvintele din limba greacă:

– kollao =aglutinare. În antichitate se utilizau preparate oftalmice semisolide;

– kollirion = clei (și este de asemenea legat de consistența acestor produse) – și din cuvântul arab khol = stibină (care era un mineral utilizat în cosmetică pentru colorarea genelor în negru).

Denumirea de preparate oftalmice provine de la cuvântul grecesc ophtalmos = ochi, iar medicamentele oculare de la cuvântul latin oculus = ochi.

În farmacopeele indigene această formă apare pentru prima dată în F.R. III (1892) cu denumirea „Collyria”, denumire ce se menține până în F.R. VII. În F.R. VIII denumirea monografiei generale devine „Solutiones ophtalmicae”. În F.R. IX monografia generală este numită „Oculoguttae” sau „collyria”. În F.R. X avem denumirea de „Oculoguttae” și sunt oficinale trei soluții oftalmice.

Preparatele oftalmice au următoarele avantaje:

– aplicare ușoară, netraumatizantă;

– și de asemenea posibilitatea obținerii diferitelor forme oftalmice și anume: soluții, suspensii, emulsii etc.

– efect rapid;

– efect local direct,

– utilizarea unor concentrații mici de substanțe active;

Preparatele oftalmice au următoarele dezavantaje:

– uneori intoleranță locală;

– necesitatea unor exigențe speciale similare preparatelor parenterale pentru preparare, condiționare și administrare;

– durata staționării în ochi a soluțiilor oftalmice este mică (4-5 minute).

Soluțiile oftalmice se pot clasifica după mai multe criterii:

După modul de condiționare:

– colire unidoze;

– colire multidoze.

După modul de formulare:

– colire magistrale;

– colire oficinale;

– colire industriale;

După scopul urmărit:

– preparate pentru tratament oftalmice;

– preparate pentru diagnostic;

– soluții pentru lentile de contact;

– lacrimi artificiale;

După natura solventului avem:

– colire apoase;

– colire uleioase;

– colire cu vehicul vâscos;

După durata efectului terapeutic:

– cu acțiune imediată (apoase);

– cu acțiune prelungită: (suspensii apoase, uleioase și soluții vâscoase);

După acțiunea terapeutică:

– colire antiinfecțioase;

– colire cu anesteyice locale;

– colire miotice;

– colire midriatrice;

– colire antiinflamatoare;

– colire antiglaucomatoase.

Systane picaturi oftalmice lubrifiante reprezinta o solutie calmanta care umecteaza suprafata ochilor pentru o ameliorare rapida, de lunga durata, a senzatiilor de uscaciune, iritatie, arsura, intepatura, a senzatiei de nisip in ochi sau de corp strain, cauzate de factorii de mediu cum ar fi: praful, fumul, ozonul, razele UV, caldura uscata,aerul conditionat, vantul, curentii de aer. Systane picaturi oftalmice lubrifiante se poate utiliza ori de cate ori este nevoie, pe parcursul intregii zile.

Visine este un decongestionant ocular sub forma de solutie, care amelioreaza edemul si inrosirea ochilor din cadrul alergiilor oculare, iritatiile minore si conjunctivitele nespecifice sau catarale. Efectele benefice includ ameliorarea senzatiilor de arsura locala, iritatie, mancarime oculara, durere oculara si lacrimare excesiva. Se instileaza 1-2 picaturi in fiecare ochi prin presarea usoara a peretilor flaconului,de 2-3 ori pe zi.

Pranoflog picaturi oftalmice este indicat in tratamentul afectiunilor inflamatorii ale segmentului anterior al ochiului. Exemple: conjunctivita neinfectioasa, blefarita, cheratita, sclerita, uveita anterioara (irita, iridocilita, ciclita) sau imflamatii postoperatorii.
Antiinflamator nesteroidian care combina cea mai buna tolerabilitate cu eficacitatea in controlul dureri si sigurantamaxima.
Flacon 5 ml.

Colire oficinale

1.Picături pentru ochi cu sulfat de antropină 1%

Preparare:Atropini sulfas:gta 1,Acidum boricum:gta 1,5,Natrii tetraboras: gmma 0,15,Solutio phenylhydragyri boratis 0,2%:gta 1,Aqua destillata q.s.ad gta 100

Acidul boric și tetraboratul de sodiu se dizolvă în 90 g apă la fierbere iar după răcire, se adaugă sulfatul de atropină, soluția de borat de fenilmercur 0,2%, completându-se apoi cu apă la 100 g, se filtrează apoi se ambalează și se etichetează corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: midriatic (în scop diagnostic).

2.Picături pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2%

Preparare:Pilocarpini nitras:gta 2 ,Acidum boricum:gta 1,5 ,Natrii tetraboras :gmma 0,15,Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% :gta 1 ,Aqua destillata :q.s.ad gta 100 g

Acidul boric și tetraboratul de sodiu se dizolvă, prin încălzire la fierbere, în 90 g apă și după răcire se adaugă nitratul de pilocarpină și soluția de borat de fenilmercur 0,2%, apoi se completează cu același solvent la 100 g, se filtrează după care se ambalează în recipiente cu dop picurător și se etichetează corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiglaucomatos.

3.Picături pentru ochi cu rezorcinol 1%

Preparare:Resorcinolum:gta 1,00 g,Acidum boricum:gta 1,3 g

Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2%:gmma 0,5 g,Aqua destillata :q.s.a.d.gta 100

Acidul boric se dizolvă la fierbere în 80 ml apă. După răcire se adaugă rezorcinolul și soluția de borat de fenilmercur 0,2%, se completează cu apă la 100 g, se filtrează după care se ambalează în recipiente cu dop picurător și se etichetează corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic în conjunctivite.

Colire neoficinale în F.R. X prescrise pe Rp Magistrale

1.Oculoguttae argenti nitratis

Preparare:Argenti nitras:gta 1,00,Natrii nitras (R):gta 1,00,Aqua:g.s.ad gta 100,00

Substanțele se dizolvă în 90 g apă distilată, proaspăt fiartă și răcită, se completează la 100 g și se filtrează.

Se eliberează în flacoane colorate, prevăzute cu picurător, etichetate corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic.

2.Oculoguttae chloramphenicoli 0,50%

Preparare:Chloramphenicolum:gmma 0,50,Acidum boricum (R):gta 1,60

Natrii tetraboras:gmma 0,50,Solutio phenylbydragyri boratis:gta 0,50

Aqua :q.s. ad gta 100

Acidul boric și tetraboratul de sodiu se dizolvă în 80 g apă la fierbere, se adaugă cloramfenicolul și soluția de borat fenilmercuric, se completează cu apă la 100 g și se filtrează.

Se eliberează în flacoane colorate prevăzute cu picurător și etichetate corespunzător.

Termenul de valabilitate este de 14 zile, motiv pentru care se recomandă prepararea unor cantități reduse, care se eliberează în cel mult 5 zile.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antibiotic utilizat în conjunctivite.

3.Oculoguttae chloramphenicoli 1%

Preparare:Chloramphenicolum:gta 1,00,Acidum boricum (R):gta 1,50

Natrii tetraboras (R):gta 2,50,Solutio phenylbydragyri boratis:gta 0,50

Aqua :q.s. ad gta 100

Acidul boric și tetraboratul de sodiu se dizolvă în 80 g apă la fierbere, se adaugă cloramfenicolul și soluția de borat fenilmercuric, se completează cu apă la 100 g și se filtrează.

Se eliberează în flacoane colorate prevăzute cu picurător.

Termenul de valabilitate este de 10 zile, motiv pentru care se recomandă prepararea unor cantități reduse, ce se eliberează cel mult în 2-3 zile.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antibiotic utilizat în conjunctivite.

4.Oculoguttae zinci sulfatis 0,25%

Preparare:Zinci sulfas:gta 0,25,Natrii acetas:gta 0,50,Natrii chloridum:gta 0,70

,Solutio phenylbydrargyri boratis:gta 1,00,Aqua :g.s. ad gta 100

O cantitate suficientă de sulfat de zinc se menține la etuvă la 1700C timp de 4 ore. Din sulfatul de zinc obținut se cântărește cantitatea corespunzătoare la 0,25 g sulfat de zinc (0,16 g).

Sulfatul de zinc, clorura de sodiu și acetatul de sodiu se dizolvă în 80 g apă proaspăt fiartă și răcită, se adaugă soluția de borat fenilmercuric, se completează la 100 g iar după 60 minute se filtrează.

Se eliberează în flacoane, prevăzute cu picurător etichetate corespunzător.

Acțiune farmacologică și întrebuințări: antiseptic în conjunctive.

3.6.5 Alte preparate oculare

Băi oculare. Au fost prezentate câteva detalii despre băile oculare în partea de generalități, formulare și preparare a soluțiilor oftalmice. Având în vedere că aceste soluții se administrează în cantități mari pe mucoasa oculară subliniem următoarele aspecte foarte importante legat de acest preparat:

– băile oculare trebuie să fie lipsite de particule în suspensie;

– băile oculare trebuie să fie izotonice și izohidrice.

– băile oculare trebuie să fie sterile;

Ca substanțe active se utilizează: acid boric, clorură de sodiu, sulfat de zinc, soluții extractive etc. Băile oculare sunt utilizate pentru spălarea globului ocular și al conjunctivei, având efect antiseptic, calmant, astringent, decongestionant etc.

Băile oculare se administrează călduțe (35-370C) cu ajutorul unui pahar special steril.

Ambalarea băilor oftalmice se face în flacoane de 50 ml și se recomandă utilizarea lor în timp de 24 ore de la deschiderea flaconului.

Soluții pentru lentile de contact

Lentilele de contact utilizate tot mai frecvent se aplică pe partea anterioară a globului ocular. Există două tipuri de lentile:

– lentile dure din polimetilmetacrilat;

– lentile moi (flexibile) din hidroxietilmetacrilat.

Mai frecvent utilizate în prezent sunt lentilele moi. Pentru utilizarea acestora în condiții aseptice se pot utiliza diferite soluții:

– soluții pentru spălare;

– soluții pentru lubrifiere;

– soluții pentru umectare;

– soluții cu antiseptice.

Soluțiile sunt condiționate steril în recipiente potrivite.

Lacrimi artificiale. Această formă are rolul de a completa insuficiența lacrimală, umectând ochiului și asigurând funcționarea normală a organului ocular.

Lacrimile artificiale se obține din polimeri hidrofili și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și colirele și anume: izotonicitate, izohidrie și sterilitate. De asemenea condiționarea trebuie să se facă în funcție de formulare în recipiente potrivite etichetate corespunzător.

SCOALA POSTLICEALA HIPOCRATE

MEDICAMENTE CONDITIONATE SUB FORMA DE SOLUTII

Coordonator

Profesor Ganescu Mihaela

Absolvent:

Lefterica Gimpirea Nela

Constanta 2015

Sa cercetam cele ce s-au petrecut, sa cunoastem cele prezente, sa aplicam cele invatate.

BIBLIOGRAFIE

BORNSCHEIN l., VOIGT ULRIKE PETRA, Die Pharmazie, 1978, 33, 9, 591.

BRAILEANU CI., STANESCU V., FICA C, GHERCULESCU D., Farmacia (Buc.) 1965, 13, 631.

BUGNARIU O.,. FILIPAS V., POPOVICI ADRIANA: Farmacia (Buc.), 1966, 14, 409.

BURI P., PUISEUX F., DOELKER E.: Formes pharmaceutiques Nouvelles, Technique et Documentation, 1985, Paris.

CASATKIN A.G.: Procese și aparate principale în tehnologia chimică, Editura Tehnică, București, 1950.

CHAPMAN D., ARRONDO J.R.: Recent studies of liposomes and modification of their Structure, in: Liposomes Drugs and Immunocompetent Cell Function (Nicolau C., Paraf N.) Academic Press, New-York, 1981.

CHRISTOFF K., GRAGANOVA L., Die Pharmazie, 1967, 22, 208, 251.

CHRISTOFF K., MARINOV M., TODOROVA T., Die Pharmazie, 1971, 26, 46.

CIOCANELEA V., ROȘU E., RUB-SAIDAC A., BUGNARIU l., POPOVICI ADRIANA, FILIPAS V.: Farmacia (Buc.), 1962, 10, 267 și 1964, 12, 281.

CIOCANELEA V., RUB-SAIDAC A., BAN I.: Practica farmaceutică, 1971, 1, 59.

COLOMBO B.M., Control of Properties in Pharmaceutical Forms. Organizzatione Editoriale Medico-Farmaceutica, Milano, 1976.

CRISTIAN E., PESiCI C., SPATARU L., TIRLEAE., Practica farmaceutică, 1971, 2, 99.

DÄRR A., Pharmazeutische Technologie, 4.Auflage VEB Verlag Volk und Gesundheit, Berlin, 1978.

DOBRESCU D., CRISTEA E., CICOTTI A., COGNIET E.: Asocierea medicamentelor – Incompatibilități farmacodinamice, Editura Medicală București, 1971.

SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenți de farmacie, 2003

STANCIU N., OPĂRI A., ISBASESCU C., BERAL H.: Medicamente injectabile, Editura Medicală, București, 1958.

CONCLUZII

Exista o mare varietate de solutii medicamentoase.Incepand de la siropuri,limonade,ape aromatice,potiuni,tincturi,extracte si pana la solutii oftalmice si injectabile,toate aceste solutii oferindu-ne o alternativa la tratarea multiplelor afectiuni ale organismului prin modul de administrare dar si prin eficienta acestora.

Filosoful Petre Tutea spunea despre farmacie ca este o arta a vindecarii,care teoretic nu are nicio limita.

In speranta de a deveni asistent farmaceutic,inchei aceasta lucrare prin a sublinia necesitatea perfectionarii sistemelor de cercetare a noilor solutii medicamentoase ce ne pot face viata mai usoara.

BIBLIOGRAFIE

BORNSCHEIN l., VOIGT ULRIKE PETRA, Die Pharmazie, 1978, 33, 9, 591.

BRAILEANU CI., STANESCU V., FICA C, GHERCULESCU D., Farmacia (Buc.) 1965, 13, 631.

BUGNARIU O.,. FILIPAS V., POPOVICI ADRIANA: Farmacia (Buc.), 1966, 14, 409.

BURI P., PUISEUX F., DOELKER E.: Formes pharmaceutiques Nouvelles, Technique et Documentation, 1985, Paris.

CASATKIN A.G.: Procese și aparate principale în tehnologia chimică, Editura Tehnică, București, 1950.

CHAPMAN D., ARRONDO J.R.: Recent studies of liposomes and modification of their Structure, in: Liposomes Drugs and Immunocompetent Cell Function (Nicolau C., Paraf N.) Academic Press, New-York, 1981.

CHRISTOFF K., GRAGANOVA L., Die Pharmazie, 1967, 22, 208, 251.

CHRISTOFF K., MARINOV M., TODOROVA T., Die Pharmazie, 1971, 26, 46.

CIOCANELEA V., ROȘU E., RUB-SAIDAC A., BUGNARIU l., POPOVICI ADRIANA, FILIPAS V.: Farmacia (Buc.), 1962, 10, 267 și 1964, 12, 281.

CIOCANELEA V., RUB-SAIDAC A., BAN I.: Practica farmaceutică, 1971, 1, 59.

COLOMBO B.M., Control of Properties in Pharmaceutical Forms. Organizzatione Editoriale Medico-Farmaceutica, Milano, 1976.

CRISTIAN E., PESiCI C., SPATARU L., TIRLEAE., Practica farmaceutică, 1971, 2, 99.

DÄRR A., Pharmazeutische Technologie, 4.Auflage VEB Verlag Volk und Gesundheit, Berlin, 1978.

DOBRESCU D., CRISTEA E., CICOTTI A., COGNIET E.: Asocierea medicamentelor – Incompatibilități farmacodinamice, Editura Medicală București, 1971.

SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenți de farmacie, 2003

STANCIU N., OPĂRI A., ISBASESCU C., BERAL H.: Medicamente injectabile, Editura Medicală, București, 1958.