Simpatomimetice

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-APARATUL RESPIRATOR

I.1 Anatomia aparatului respirator

I.1.1 Căile respiratorii

I.1.2 Plămînii

CAPITOLUL II-ASTMUL BRONȘIC

II.1Definiție

II.2 Anatomie patologică

II.3 Clasificare

II.4 Etiopatogenie

II.5 Simpatomatologie

5.1 Simptome subiective

5.2 Simptome obiective

II.6 Evoluție și prognostic

II.7 Complicațiile în astmul bronșic

CAPITOLUL III-SIMPATOMIMETICE (adrenergice)

III.1 Baze farmacodinamice

1.1 Definiție,Locul și Mecanismul acțiunii

1.2 Efecte obținute prin activarea receptorilor adrenergici

1.3 Acțiunile simpatomimeticelor

1.4 Clasificare

III.2 Baze farmacotoxicologice

III.3 Farmacoepidemiologie

III.4 Interacțiuni

III.5 Simpatomimetice vasoconstrictoare (noradrenalina, adrenalina, efedrina, etilefedrina, nafazolina, alte vasoconstrictoare)

III.6 Simpatomimetice vasoconstrictoare periferice (bametan, isoxsuprin, bufenina)

III.7 Simpatomimetice stimulatoare cardiace (dopamina, doputamina, prenalterol)

III.8 Simpatomimetice bronhodilatatoare (isoprenalina, orciprenalina, terbutalina, salbutamol, fenoterol)

III.9 Tratamentul în astmul bronșic

9.1 Tratamentul medicamentos

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene, care se exprimă prin hiperreactivitate bronșica la stimuli variați, manifestată prin crize paroxistice de dispnee respiratorie, cu scăderea VEMS, reversibile spontan sau sub tratament .Obstrucția bronșică este variabilă cu limitarea reversibilă a debitului aerian (prin bronhoconstricție, hipersecreție bronșica și dopuri mucoase, infiltrat inflamator).

Astmul bronșic este o entitate clinică cunoscută cu aproximativ 1000 de ani i.e.n, el derivă de la un cuvant gracesc care inseamnă“greutate respiratorie, și este considerat un brevet de viață lungă”.

Indienii vechi socoteau că astmul este produs de un principiu activ al toracelui, care împiedicat în trecere, cauzează greutatea respiratorie. Ei au introdus tratamentul cu Datura Strammonium in țigari astmatice.

Se intalnesc referiri despre astm în Exod, Homer și Herodot. Hipocrate menționează astmul în patru din aforismele lui .Este primul autor care îi recunoaște natura spasmodică (îl compară cu epilepsia) și include între cauze: frigul și excitanții de mediu.

Definiția stabilită de Expert Penel II (1997), sub auspiciile National Asthma Educationand Prevention, inițiat de National Heart,Lung and Blood Institut este:,,Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene în care joacă un rol multe celule, în special mastocitele, eozinofilele, limfocitele T, macrofagele și celulele epiteliale. La persoane suscepitibile această inflamatie produce episoade recurente de wheezing, dispnee, constricție toracică și tuse, mai ales noaptea și dimineața devreme.

S-a crezut multă vreme că astmul este o boală exclusiv alergică; mai tîrziu s-a revenit la idea că astmul reprezintă un sindrom de etiopatogenie complexă.Se pare că atît în antichitate, cît și în evul mediu, sub numele de astm au fost clasate tulburările cu cauze diferite și fară rezultate terapeutice satisfăcătoare. Hipocrate recunoaște totuși rolul mediului.

Cercetǎrile fǎcute de-a lungul timpului au dus la multe noutǎti, astfel se cunosc mecanismele de reglare a tonusului bronșic care sunt date de mai mulți factori ai cǎror acțiune urmeazǎ o cale comunǎ, și anume: degranularea mastocitelor pentru a produce manifestǎrile clinice:- s-a evidențiat în ultimii ani rolul ionului de calciu (Ca++) ca mesager intracelular esențial în cele mai multe din procesele active și mai nou al ionului de potasiu (K+);- s-au descoperit noi medicamente cu efecte secundare cît mai reduse, cu eficiențǎ mai mare în tratamentul bolii (ex: salbutamol, singulaire). Cu toate acestea, tratamentul astmului bronșic nu a dat intotdeauna satisfacții necesare.De aceea, o încǎrcare corectǎ și un tratament individualizat în etapa actualǎ mi se pare un deziderat important.

Astmul bronșic este una dintre cele mai importante și răspandite afecțiuni respiratorii cu o prevalență de 3-6% din populație.Lucrurile vor continua să se inrautățească, pînă cînd lumea va folosi mai bine mijloacele de care dispune, pentru a putea lupta în prevenirea acestei afecțiuni.

CAPITOLUL I

APARATUL RESPIRATOR

Anatomia aparatului respirator

APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări.

CĂILE RESPIRATORII

Căile respiratoriii sunt reprezante de cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee și bronhii.                                                                                                                                 

Cavitatea nazala-este primul segment al căilor respiratorii.Septul nazal desparte cavitatea nazală în două cavitați simetrice,fosele nazale cu direcție antero-posterioară deasupra cavitații bucale.                                                                                                     

Fosele nazale-sunt două conducte situate înapoi piramidei nazale de la orificiile narinare pînă la coane.

Faringele-este un conduct musculo-membranos dispus de la baza craniului pînă în dreptul vertebrei C8 unde se continuă cu esofagul.

Laringele-este organ cu dublă funcție:conduct aero-vector și organ al fonației.Are o formă de piramidă triunghiulară cu baza in sus .

Baza comunică cu laringo faringele,vîrful laringelui se continuă in jos cu traheea.

Traheea-este un organ sub formă de tub care continuă laringele și se întinde de la vertebra cervicală C6 pînă la vertebra toracală T4 unde se împarte și în cele două bronhii.Are o lungime de 10-12 cm și un calibru de 1.6 pînă la 2 cm. Prezintă un segment cervical și unul toracal.În segmentul cervical vine în raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu mușchii intra-tiroidieni și pielea. Lateral vine în raport cu artera carotidă comună, vena jugulară internă, nervul vag și lobii laterali ai glandei tiroide.Porțiunea toracică este situată în mediastinul superior.

Bronhiile-la nivelul vertebrei T 4 traheea se imparte în cele două bronhii principale:dreapta și stanga.Aceste bronhii pătrund în plămîn prin hil unde se ramifică intrapulmonar formînd arborele bronșic.

Bronhia principală pătrunzînd în plămîn prin hil se imparte intrapulmonar la dreapta prin trei bronhii lobare (sup,mij,inf), iar la stanga în două bronhii lobare(sup si inf).

Bronhiile lobare se divid apoi în bronhii segmentare care asigură aerația segmentelor bronhopulmonare, unitați anatomice și patologice ale plămînilor.

PLĂMÎNII

Plămînii-sunt principalele organe ale respirației.

                   -sunt doi plămînii:stang și drept, situați în cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de o foița numită pleură

                   -au forma unei jumătăți de con

                   -culoarea lor variază cu varsta

                   -greutatea plămînilor este de 700g pentru cel drept și 600g pentru cel stang

                   -baza plămînilor este concavă și vine în raport cu diafragma

                   -vîrful plămînului depașește în sus prima coastă și vine în raport cu organele de la baza gîtului.Marginea anterioară ascuțită este situată înapoia sternului și acoperită de recesul costo-mediastinal, iar cea posterioară rotunjită este în raport cu coloana vertebrală și extremitatea posterioară a coastelor.

Mediastinul-este spațiul cuprins între fețele mediale ale celor doi plămîni acoperiți de pleurele mediastinale.

RESPIRAȚIA

Respirația prezintă schimbul de oxigen și dioxid de cabon dintre organism și mediu.Respirația poate fi înpartita în patru etape:

            1.Ventilația pulmonară-deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare și atmosferă.

            2.Difuziunea oxigenului și a dioxidului de carbon între alveolele pulmonare și sange.

            3.Transportul oxigenului și al dioxidului de carbon  prin sange și lichidele organismului către celule.

            4.Reglarea respirației.

CAPITOLUL II

ASTMUL BRONȘIC

DEFINIȚIE

Astmul bronșic este o afecțiune a căilor respiratorii, caracterizată de inflamarea cronică a mucoasei respiratorii. Căile respiratorii se îngusteaza în prezența anumitor susbstanțe iritante, provocînd dispnee – mai ales paroxistică – care apare cu precadere noaptea sau dimineața devreme. Evoluția cronică a bolii poate determina, în timp, ingustarea ireversibilă a căilor respiratorii.

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Relevă bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme numeroase și mușchi netezi hipertrofiați.

CLASIFICARE

Clasificarea astmului bronșic distinge următoarele forme:

• astm bronșic pur – care apare la tineri, cu echivalențe alergice,cu interval liber între crize

• astm bronșic impur (complicat) – în care crizele apar pe fondul unor modificări permanente (de obicei bronșită astmatică)

• astm bronșic extrinsec (alergic pur) – care apare la tineri cu antecedente alergice familiale, echivalențe alergice, interval liber între crize,în prezența unor alergene, absența altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate și de provocare (40% din cazuri de astm bronșic)

• astm bronșic intrinsec – care apare după 40 ani cu puține intervale libere, se asociază cu tuse și expectorație mucopurulentă și factori infecțioși (bronșite cronice).

În funcție de severitatea manifestărilor se deosebesc:

• astm cu crize rare și de intensitate redusă

• astm cu dispnee paraxistică

• astm cu dispnee continuă

• stare de rău astmatic.

ETIOPATOGENIE

Astmul bronșic nu este o boală, ci un sindrom, care durează toată viața (bolnavul se naște și moare astmatic), cu evoluție îndelungată, discontinuă capricioasă. Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și un factor local (hipersensibilitatea bronșică). Esențialul este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene (antigene). Cele mai obișnuite alergene sunt: polenul, praful de cameră, părul și scamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, ouă, carne) sau medicamentoase (acidul acetilsalicilic, penicilina,aminofenazona, unele produse microbiene).

Alergenele, la indivizii predispuși atopici, induc formarea de anticorp (imunoglobuline); în cazul astmului imunoglobuline E. Imunoglobulina E aderă selectiv de bazofilele de sânge și țesuturi, în special la nivelul mucoaselor, deci și a bronhiilor.

La recontactul cu alergenul, cuplul imunoglobulina E – celulă bazofilă bronșică, declanșează reacția alergică (antigen-anticorp, cu eliberarea de mediatori chimici bronhoconstructori (acetilcolina, histamina, bradichinina) și apariția crizei de astm. Terenul astmatic corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediată.

Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace criza de astm. La început criza paroxistică este declanșată numai de alergene. Cu timpul pot interveni și stimuli emoționali, climaterici, reflecși. În toate tipurile însă, criza apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).

SIMPTOMATOLOGIE

La început crizele sunt tipice cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere, mai târziu apar semnele bronșitei și ale emfizemului cu dispnee.Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului bronșic, secreției bronșice și edemului mucoasei.

Simptome subiective

Se descriu prodroame ca: oboseală progresivă, rinoree, anxietate, lăcrimare, tulburări digestive necaracteristice, strănut, tuse uscată, cefalee, prurit al pleoapelor.

Simptome obiective: palidiate, oboseală, cianoză moderată, deshidratare, în starea de rău astmatic, asfixie prlă bronșică, declanșează reacția alergică (antigen-anticorp, cu eliberarea de mediatori chimici bronhoconstructori (acetilcolina, histamina, bradichinina) și apariția crizei de astm. Terenul astmatic corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediată.

Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace criza de astm. La început criza paroxistică este declanșată numai de alergene. Cu timpul pot interveni și stimuli emoționali, climaterici, reflecși. În toate tipurile însă, criza apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).

SIMPTOMATOLOGIE

La început crizele sunt tipice cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere, mai târziu apar semnele bronșitei și ale emfizemului cu dispnee.Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului bronșic, secreției bronșice și edemului mucoasei.

Simptome subiective

Se descriu prodroame ca: oboseală progresivă, rinoree, anxietate, lăcrimare, tulburări digestive necaracteristice, strănut, tuse uscată, cefalee, prurit al pleoapelor.

Simptome obiective: palidiate, oboseală, cianoză moderată, deshidratare, în starea de rău astmatic, asfixie progresivă, comă, transpirații reci, deces în cazurile foarte grave.

La copii se mai constată: tonus muscular scăzut, deprimarea cunoștinței și a răspunsului la durere, retracție inspiratorie.

EVOLUȚIE ȘI PRONOSTIC

Mortalitatea în astm este mică. Estimările cele mai recente indică mai puțin de 5000 de decese pe an la o populație de 10 milioane de pacienți cu risc.

Rata mortalității totuși are tendința să crească în zonele urbane cu o accesibilitate mică la îngrijirea medicală..

Informațiile legate de evoluția clinică a astmului sugerează un prognostic bun la 50 până la 80% din pacienți, în special la cei la care boala nu este foarte severă și la care a debutat în copilărie.

Numărul copiilor care mai au astm la 7 sau 10 ani de la diagnosticul inițial variază între 26 și 78 de procente, cu o medie de 46%; totuși, proporția celor care continuă să aibă manifestări severe este mică (6 până la 19%).

Spre deosebire de alte afecțiuni ale căilor respiratorii, precum bronșita cronică, astmul nu progresează. Deși sunt raportate cazuri la care astmul dezvoltă modificări ireversibile ale funcției pulmonare, la acești indivizi se asociază alți factori de comorbiditate, precum fumatul, care pot fi responsabili de aceste modificări.

Chiar și netratați, astmaticii nu evoluează de la o formă ușoară spre una mai severă în timp. Mai degrabă evoluția lor clinică este caracterizată de excerbări și remisiuni.

Câteva studii sugerează că remisiunile spontane apar la aproximativ 20% din cei la care boala apare la vârsta adultă, iar în jur de 40% se pot aștepta la o ameliorare, cu scăderea frecvenței și severității crizelor, odată cu înaintarea în vârstă.

Evoluția este îndelungată, variabilă, capricioasă.

Prognosticul de viață este mai bun,dar cel de vindecare este rezervat.

COMPLICAȚIILE ÎN ASTMUL BRONȘIC

Dintre complicațiile astmului bronșic avem: infecții bronhopulmonare ( bronșite cronice, bronșiectazia), emfizem pulmonar, insuficință respiratorie, cord pulmonar cronic.

Forma pură apare la copii și are tendința să diminueze la pubertate.

Alteori accesele devin frecvente, sub intrate sau se instalează starea de rău astmatic, cu timpul apărând toate aceste complicații.

CAPITOLUL III

SIMPATOMIMETICELE

(Adrenergice)

SIMPATOMIMETICELE (Adrenergice)

DEFINIȚIE,LOCUL ȘI MECANISMUL ACȚIUNII

Simpatomimeticele reproduc toate sau unele dintre efectele stimulării fibrelor nervoase vegetative simpatice,postganglionale.

LOCUL ACȚIUNII

Sinapsele neuroefectoare simpatice, de la nivelul miocardului, mușchilor netezi și glandelor exocrine (cu excepția glandelor sudoripare), sinapse ce constituie domeniul adrenergic periferic.

MECANISMUL ACȚIUNII

Mecanismul de acțiune poate fi:

-direct, pentru simpatomimeticele de tip adrenomimetic;

-indirect, pentru simpatomimeticele de tip neurosimpatomimetic.

EFECTE OBȚINUTE PRIN ACTIVAREA RECEPTORILOR ADRENERGICI

Activarea receptorilor adrenergici produce efecte caracteristice alfa și beta, ambele manifestate prin stimularea unor funcții și inhibarea altora.

1.Efecte alfa adrenergice pot fi:

a)stimulatoare (vasoconstricție, contracția sfincterelor intestinale, mușchilor ureterelor, trigonului și sfincterului vezicii urinare, uterului, capsulei splenice, pilomotori, radiar al irisului);

b)inhibitoare (relaxarea mușchilor netezi intestinali).

2.Efecte beta-adrenergice pot fi:

a)stimulatoare (toate funcțiile inimii, stimularea SNC și a unor procese metabolice-hiperglicemie, hiperlactacidemie, hiperkaliemie, lipoliza);

b)inhibitoare (relaxarea mușchilor netezi vasculari, bronhici, ai stomacului, intestinului și veziculei biliare, ai detrusorului vezicii urinare și miometrului).

Fixarea adrenomimeticelor pe receptorii beta determină activarea enzimei adenilat ciclaza ceea ce produce creșterea sintezei de adenozin-monofosfat ciclic ( cAMP) acesta fiind responsabil de efectele finale.

Efectele asemanatoare (bronhice, cardiace) produc și xantinele, dar prin inhibiția fosfodiesterazei, enzima care metabolizează cAMP.

ACȚIUNILE SIMPATOMIMETICELOR

Inima. Creșterea forței de contracție, a frecvenței (tahicardie), conductibilitații și excitabilitații (efecte beta 1).

Arteriole.Vasoconstricție efect (alfa) sau vasodilatație (efect beta 2).

Tensiunea arterială. Valorile sistolice sunt crescute de toate simpatomimeticele, cele diastolice sunt crescute de unele (noradrenalina) și scazute de altele (adrenalina,isoprenalina).

Aparat respirator. Bronhodilatație (beta 2). Scăderea secrețiilor glandelor bronhice (alfa).

Aparat digestiv. Scăderea tonusului mușchilor gastrici (beta 2 și alfa) și intestinali (alfa și beta 2), contracția sfincterelor (alfa), inhibiția veziculei biliare (beta 2).

Aparat excretor. Relaxarea detrusorului vezicii urinare (beta 2), contracția trigonului și sfincterului (alfa), a ureterului și deferentului (alfa).

Uterul este contractat (alfa) sau relaxat (beta).

Ochi. Mușchiul radiar al irisului este contractat (alfa) (midriaza activa), mușchiul ciliar este relaxat (beta).

Efecte metabolice. Creșterea consumului de oxigen. Hiperglicemie, hiperlactacidemie, hiperpotasemie. Creșterea acizilor grași serici (beta 2).

SNC. Stimulare (beta). Se produce creșterea tonusului nervos, creșterea frecvenței și volumului respirator, scăderea apetitului.

Pentru practica farmacoterapică este important a reține că efectele simpatomimeticelor asupra diferitelor teritorii sunt diferite ca intensitate și durată, fiecare substanță acționînd mai evident asupra anumitor receptori sau organe. De aceea utilizarea lor este diferențiată.

CLASIFICARE

a)După mecanismul de acțiune:

-cu acțiune directa (adrenomimetice): noradrenalina, adrenalina, izoprenalina, fenilefedrina, metoxamina, etilefedrina;

-cu acțiune indirecta, influențînd mediatorii (neurosimpatomimetice), fie favorizînd eliberarea lor (tiramina, amfetamina, metamfetamina, mefentermina, nafazolina, dopamina,doza de 10 µg/kg/min.),fie împiedicînd recăpătarea (cocaina, amine triciclice);

-cu acțiune mixta, directă și indirectă (efedrina, metaraminol)

b)După tipul de acțiune predominant:

-predominant alfa-adrenomimetice: noradrenalina, fenilefedrina, metaraminol, metoxamina;

-predominant beta-adrenomimetice: izoprenalina,orciprenalina (beta 1 și beta 2), salbutamol, terbutalina, fenoterol (beta 2), bametan, isoxsuprina, bufenina (beta 2) dobutamina (beta 1), dopamina (beta 1-doza 10 µg/kg/min.)

-alfa și beta-adrenomimetice: adrenalina, efedrina, etilefedrina, nafazolina, amfetamina, dopamina.

c)După utilitatea farmacoterapică:

-vasoconstrictoare generale (noradrenalina, adrenalina, efedrina, etilefedrina, mefentermina, metaraminol, metoxamina, oxedrina, fenilefedrina, fenilpropanolamina). Utilizate în hipotensiune arterială.

-vasoconstrictoare locale (nafazolina, efedrina, hidroxiamfetamina, mefentermina, metoxamina, oximetazolina, fenilefedrina, fenilpropanolamina, tetrahidrozolina, tuaminoheptan, xilometazolina). Folosite mai ales ca decongestionante ale mucoasei nazale.

-bronhodilatatoare (izoprenalina, orciprenalina, salbutamol, terbutalina, fenoterol). Folosite în astmul bronșic.

-tocalice (fenoterol, rotodrina, salbutamol, terbutalina, isoxsuprina). Indicate în travaliul prematur.

-vasodilatatoare periferice ( bametan, isoxsuprina). Recomandate în insuficiența circulatorie periferică.

-stimulatoare cardiace (izoprenalina, efedrina, dopamina, dobutamina). Folosite în blocul cardiac și în șocul cardiogen.

SELECTIVITATEA AGONIȘTILOR RECEPTORILOR ADRENERGICI

CLASIFICAREA MEDICAȚIEI ANTIASTMATICE

FARMACOTOXICOLOGIE

Cele mai multe dintre efectele adverse ale simpatomimeticelor sunt efecte secundare.

Aparatul cardio-vascular.Aritmii cardiace, palpitații, paloarea tegumentelor, lipotimii.

SNC.Anxietate, tensiune psihică, tremurături, cefalee, astenie.

Muschi striati.Tremor (beta 2).

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații:Hipertensiune arterială, tahiaritmii.

Prudență la aterosclerotici, insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, hipertiroidie.

INTERACȚIUNI

Asocierea cu antidepresivele triciclice și cu IMAO produce crize hipertensive. Interacțiunile se manifestă și cîteva zile după oprirea antidepresivelor triciclice sau pînă la 14 zile după oprirea IMAO.

Simpatomimeticele scad efectul insulinei și antihipertensivelor (betanidin, beta-adrenolitice, debrisoquin, clonidin, guanetidin, reserpina).

Asocierea cu ciclopropan, anestezice halogenate, digitalice, teofilina, determină artimii cardiace.

Asocierea cu derivați xantinici face posibila apariția unor efecte intense stimulatoare SNC și cardiace.

Simpatomimeticele diminuă efectul hipoglicemiantelor. Acțiunea presoare a simpatomimeticelor este crescută de cocaină.

SIMPATOMIMETICE VASOCONSTRICTOARE

NORADRENALINA

Sin.Levarterenolum (DCI), Norartrinal,Arterenol,Norepinefrine.

PROPIETAȚI FIZICO-CHIMICE. Se folosește bitartratul, substanță cristalizată, hidrosolubilă, usor oxidabilă. Soluția apoasă are pH 3,0-4,5. Soluțiile cu pH pînă la 5,0 trebuie folosite imediat. Soluțiile alcaline produc descompunerea substanței.

PROPIETAȚI FARMACOCINETICE. Reprezintă 10-18% din catecolaminele medulosuprarenalelor. Concentrația sanguină fiziologică este 0,5 µg/1. Noradrenalina exogenă, administrată ca medicament nu se absoarbe pe cale orală. Suferă procese metabolice rapide, asemanatoare cu mediatorul chimic endogen. Circa 1-5% este eliminată urinar, netransformată.

PROPIETAȚI FARMACODINAMICE. Arterioloconstricție intensă (fără vasodilatație inițială sau ulterioară), venoconstricție mai redusă. Hipertensiune arterială, sistolică și diastolică, diminuată sau suprimată (dar nu inversată) de alfa-adrenolitice. Crește presiunea vasculară pulmonară, arterială și venoasă. Crește forța de contracție miocardică. Bradicardie (reflexă) sau frecvență cardiacă nemodificată. Debit cardiac puțin crescut sau nemodificat. Scaderea fluxului sanguin hepatic, renal, mai redus in mușchii striați. Scăderea volemiei. Alte efecte sunt asemanatoare cu ale adrenalinei, dar de intensitate mai mică.

PROPIETAȚI FARMACOTOXICE .Injectarea paravenoasă produce necroză tisulară. Se tratează de urgență prin infiltrații locale cu 10-15 ml de soluție de clorură de sodiu izotonă cu hialuronidază, procaină sau fentolamină (adrenolitic, 5-10mg), aplicarea de caldură. Se infiltrează cu un ac fin toată suprafața respectivă, evidențiată prin paloare, temperatură scazută, elasticitate diminuată. Rareori noradrenalina produce stimulare SNS(anxietate), cefalee, palpitații, aritmii, dispnee. In supradoze apar hipertensiune arterială, dureri toracice, transpirații.

FARMACOTERAPIE

Noradrenalina se folosește în numeroase situații intalnite în patologie cu hipotensiune arterială sub 40-50mmHg: hemoragii, traumatisme, infarct miocardic, supradozarea comprimatelor SNC și ganglioplegicelor, infecții grave, arsuri severe, embolie pulmonară, etc. Substanța este deosebit de eficace în insuficiență circulatorie acută de tip hipoton. În unele situații (hemoragii, plasmexodie) este obligatorie asocierea noradrenalinei cu restabilirea mesei circulante.

Alteori efectele substanței sunt diminuate din cauza hiponatremiei, acidazei, hipoxiei, diminuarii corticosteroizilor naturali.Aceștia din urma au "acțiune permisivă",făcînd posibil efectul vasoconstrictor al catecolaminelor. În deficiențele menționate, întalnite în colapsul grav, noradrenalina redevine activă, dacă se înlatură terapeutic cauzele respective.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații:Ateroscleroza (agravează tulburările circulatorii). Aritmii cardiace (poate crește excitabilitatea miocardului).Posibilitatea apariției aritmiilor este mai mare la cei supuși narcozei cu halotan, tricloretilen, ciclopropan, la bolnavi digitalizați sau tratați cu chinidina, la hipertiroidieni. Hipertensiune arterială (agravare). În insuficiență circulatorie acută cu hipertonie arteriolară, noradrenalina poate agrava tabloul patologic, diminuînd circulația la nivelul țesuturilor, inclusiv a rinichiului. Hipovolemia este agravată de naradrenalină.

FARMACOGRAFIE

Preparat farmaceutic.Ind.Norartrial, fiole de 1 ml cu soluție 2 %o si 4%o bitartrat de noradrenalina.

Mod de administrare, posologie. Adulți. Intravenos, în perfuzie, sub formă de soluție diluată (1 fiolă de 4 %o sau 2 fiole 2%o+ 1 litru soluție glucozată 5% sau glucoză 5% în soluție clorurosodică 0,9%). Această soluție se administrează în ritmul de 1-5 ml/min (20-100 picături). La nevoie, se pot administra pînă la 100 mg noradrenalina în 24 ore.

La bolnavi cu valori tensionale anterioare crescute ,nu se va depași tensiunea sistolică cu mai mult de 40 mmHg peste presiunea anterioară. Perfuzia se continuă pînă cînd tensiunea arterială se menține la valori mai bune fără medicament. În infarctul miocardic sau citat cazuri de perfuzii timp de 6 zile. În final perfuzia se reduce treptat .

După o perfuzie prelungită, la oprirea administrării, poate apare hipotensiunea arterială intensă. În timpul perfuziei cu noradrenalină este necesar să se masoare tensiunea arterială: la fiecare 2 min ,de la începutul administrării pînă la realizarea valorilor tensionale dorite și la stabilirea dozei adecvate; apoi la fiecare 5-15 min, pe toată perioada perfuziei. Bolnavii care primesc perfuzia nu vor fi lăsați nesupravegheați.

Perfuziile vor fi efectuate de preferință în venele mari ,cel mai bine în vena antecubitală, această cale avînd riscuri minime de necroză. În al doilea rînd se va alege vena femurală. Se vor evita cateterizările .Pentru administrare sunt contraindicate venele membrelor inferioare, la vîrstnici și la bolnavi cu afecțiuni vasculare periferice ocluzive. Injectarea în venele gleznei poate duce la gangrena extremitații. În timpul perfuziei se va controla frecvent dacă acul se menține în venă, pentru a evita injectarea paravenoasă, care determină necroză locală.

Apariția palorii tegumentului perfuziei. În cazurile în care necesită refacerea volemiei cu sange integral sau plasmă, noradrenalina nu se va amesteca în flaconul respectiv ci se va administra din flacon separat, eventual folosind un tub în Y.

Dozele la copii: pînă la 2 ani 0,05-0,1 ml la o administrare ;

2-7 ani 0,1-0,2 ml ;

7-15 ani 0,25 ml .

INTERACȚIUNI

Crește efectul presor al noradrenalinei: antedepresive triciclice, reserpina, metildopa, goanetidina.

Scad efectul presor al noradrenalinei: saluretice, alfa-adrenolitice.

Sensibilizează miocardul la noradrenalină (risc de tahicardie și fibrilație ventriculară):halotan, ciclopropan, cloroform.

INCOMPATIBILITAȚI ÎN SOLUȚIE

Amobarbital sodic, acid ascorbic, bicarbonat de sodiu, carbenicilina cefalotina sodică, fenitoină sodică, fenobarbital sodic, iodură de sodiu, nitrofurantoină sodică, meticilină sodică, novobiocina sodică, oxitocina, pentobarbital sodic, streptomicina sulfurică, sulfisoxazol, tetraciclină clorhidrică , tiopental sodic.

INFLUENȚAREA TESTELOR DE LABORATOR

În sînge noradrenalina crește valorile pentru noradrenalină (C,după perfuzia i.v.).a.c. uric (D, diminuarea clearence-ului uratic), aminoacizi D efect catabolic ) colesterol ( D, efect metabolic ) ,glucoză (L ,metodă cu tricianură , la 10 mg/100 ml, nu influențează metoda cu glucozoxidază).

Scade valorile pentru flux plasmatic renal (D, prin vasoconstricție după perfuzie i.v) volum plasmatic (C).

În urină crește ac. vanilmandelic (C, metabolit).

Scade ac .uric (D, diminuarea excreției și a fluxului plasmatic renal), volumul urinii și filtrarea glomerulară (D, după perfuzii i.v ).

ADRENALINA

Sin. Epinephrinum (DCI) ,AdrenalinaT, SuprareninR

.

PROPIETAȚI FIZICO-CHIMICE. Se folosește clorhidratul, substanță cristalizată, albă sau slab gălbuie, fără miros, cu gust slab amar (toxic), solubilă în apă, ușor oxidabilă la aer și lumină cu modificarea culorii (devine roz, apoi brună).

Pentru creșterea stabilității soluția injectabilă conține metabisulfit de sodiu .

PROPIETAȚI FARMACOCINETICE. Concentrația sanguină fiziologică este de 0,1 ug/l. Administrată la medicament, nu se absoarbe, practic pe cale orală sau nazală. Se absoarbe parțial după administrare parțial după administrare în aerosoli, mai bine pe cale injectabilă.T 1/2 este de 2-3 min.

PROPIETAȚI FARMACODINAMICE. Acțiune directă asupra receptorilor adrenerici alfa,beta1 și beta 2.

Aparat cardio-vascular. Tahicardie, creșterea excitabilității, conductibilității, contractilității. Vasoconstricție arteriolară și venoasă urmată de vasodilatație de durată mai scurtă evidentă la concentrații mici. Hipertensiune arterială sistolică diminuată, anulată sau inversată de alfa- adreolitice. Scăderea presiunii diastolice. Latența, intensitatea și durata efectelor cardiovasculare diferă cu calea de administrare a adrenalinei (i.v,căteva minute, s.c 30-90 minute). Crește presiunea vasculară pulmonară, arterială și venoasă. Diminuă fragilitatea capilară.

Aparat respirator. Bronhodilatație, diminuarea secreției bronhice și edemului mucoasei. Creșterea minut-volumului respirator pînă la 40%. Înlatură criza de astm bronșic în cîteva minute.

Efecte metabolice. Creșterea metabolismului (20-30%).

Hiperglicemie. Hiperlactacidemie. Alte efecte, în general importante la doze terapeutice: stimularea SNC, relaxarea mușchilor netezi digestivi, relaxarea detrusorului și contracția trigonului și sfincterului vezicii urinare, stimularea mușchilor striați, midriază (aplicare locală) stimularea eliberarii de ACTH.

PROPIETAȚI FARMACOTOXICOLOGICE. Paloarea tegumentelor și mocoaselor, tahicardie, palpitații, lipotimii. Hipertensiune arterială. Edem pulmonar fatal prin vasoconstricție periferică și stimulare cardiacă. Aritmii cardiace, mai ales la hipertiroidieni, la cei cu afecțiuni cardiace degenerative, în cazul asocierii cu narcotice halogenate sau ciclopropan, la digitalizati. Stimularea SNC cu amețeli, anxietate, tremurături, cefalee. Tahipnee și dispnee, mai frecvente la hipertiroidieni.

Majoritatea efectelor adverse trec repede, datorită bio-transformării substanței. Efectele hipertensive mari se tratează cu nitrit de amil (inhalație) sau nitroglicerină (sublingual).

Asmaticii pot manifesta instalarea toleranței după utilizarea repetată, frecvență ceea ce duce la necesitatea marii dozei, cu creșterea incidenței și intensitații efectelor adverse. În alte cazuri poate apare, în mod paradoxal, accentuarea bronhoconstricției și starea de rău astmatic.

FARMACOTERAPIE

Ca vasoconstrictor general adrenalina se foloseste la unele manifestări alergice: urticarie, boala serului, edem Quinche. Este medicația de elecție în șocul anafilactic. Ca vasoconstrictor local se asociază cu anestezicile locale (procaina) pentru a inlatura efectul vasodilatator al acestora, a le prelungi acțiunea și a reduce sangerarea în zona respectivă.

Adrenalina poate fi utilă în reanimarea cardiacă la electrocutați, înecați. În lipsa altor bronhodilatatoare se poate folosi în criza de astm bronșic .În oftalmologie local, în conjuctivite, hemoragii, pentru efect midriatic și pentru diminuarea tensiunii intraoculare.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații. Stări de șoc (pot fi agravate de adrenalină). Hipertensiune arterială. Ateroscleroză. Infarct miocardic. Aritmii ventriculare. În timpul narcozei cu hidrocarburi halogente și ciclopropan. Insuficiență cardiacă. Insuficiență circulatorie cerebrală. Angină pectorală. Parkinsonism. Glaucom congestiv. Nu se asociază cu anestezice locale aplicate la degete. În travaliu poate prelungi stadiul doi.

Precauții. La bătrîni, copii, adolescenți, hipertiroidieni, diabetici, psihonevrotici, sarcină, astrnatici, cu boli cardiace degenerative.

FARMACOGRAFIE

Prod. farm. ind. AdrenalinaT, fiole de 1 ml ,cu sol.1 %o, adrenalină clorhidrică. Flacoane de 20 ml,cu sol.1 %o (atenție ! Nu se injectează ).

Mod de administrare ,posologie. Pentru acțiune generală vasoconstrictoare, calea de administrare este s.c.(0,2-0,5 ml sol .1%o) sau i.v. (0,05 -0,1 ml) .

Injecțiile se pot repeta după 15-30 minute. Se vor folosi numai soluții incolore și limpezi ,care vor fi introduse în seringă imediat înaintea injectarii. Ca vasoconstrictor local, se asociază cu anestezicele locale, în concentrații 1/50.000 -1/200.000.

Ca antiasmatic se administrează s.c (sol.1%o,la adulți 0.25-0,5 mg(1/4-1/2 fiolă), la copii 0,1-0,3 ml, la sugari 0,05-0,1 ml. Inj.s,c pot fi repetate la 30-60 min. În cazuri extreme se inj. i.v. foarte lent, la adulți 1/100-1/10 mg, diluată în soluție glucoză 5% sau sol.

Clorură de sodiu 0,9%. Ca antiastmatic se foloseste și în aerosoli (1,1 ml sol.1% prescrisă magistral. Atenție la doze ! Este de 10 ori mai concentrată decît soluția tipizată. Nu se va injecta). Repetarea frecventă a acestora poate duce la agravarea stării bolnavului, prin iritarea căilor respiratorii. Pentru reanimare cardiacă se injectează intracardiac 0,5 ml diluată cu 10 ml sol . clorurată izotonă. Injecția va fi urmată de masaj cardiac extern. Oral, 20-50 picături pe zi.

La copii în astm, 0,01 mg/kg sau 0,3 mg/m2 ,cel mult 0,5 ml total s.c.

Doza se poate repeta la nevoie la fiecare 4 ore.

În oftalmologie ,sol. 1%o-1/10.000.

INTERACȚIUNI

Favorizează apariția aritmiilor cardiace la cei tratați cu adrenalină: halotan, ciclopropan, cloroform, digitalice. Diminuă sau inversează efectul presor al adrenalinei, putînd determina stări hipotensive periculoase: alfa-adrenolitice, fenotiazine, tioxantene, butirofenone.

Asocierea adrenalină – hormoni tiroidieni.

Poate determina crize anginoase la cei cu insuficiență coronariană.

Adrenalina diminuă eficacitatea antiparkinsonienelor. Asocierea adrenalină – cafeină sau pentetrazol poate duce la apariția edemului pulmonar acut.

INCOMPATIBILITĂȚI ÎN SOLUȚIE

Atropină sulfurică, carbenicilina, cefalotina, cloramfenicol hemisuccinat, clorpromazina clorhidrică, meticilina sodică, novobiocina sodică, benzilpenicilina sodică și potasică, soluții alcaline, tetraciclina clorhidrică, trometamina, vitamina C.

INFLUENȚAREA TESTELOR DE LABORATOR

În ser adrenalina crește valorile pentru glucoză (D, efect metabolic și L, la 10 mg/100ml, metoda cu fericianura), acizi grași liberi, colesterol, lactat, fosfolipide (D, efecte metabolice) ac.uric (D, vasoconstricție renală și L, la 1 mmol /l cu metoda Henry), bilirubina (L), LDL ,proteine (D, hemoconcentratie), TBG (D, după perfuzie i.v.).

Scade potasiul (D, după creștere inițială care însoțește mobilizarea glucozei). În sange cresc factor V (D, efect pasager), nr. eritrocite (D, hemoconcentrație), nr. leucocite (D, limfocitoză inițial , neutrofilie ulterior ).Scad nr. eozinofile (D),TC (D, creșterea factorului V).

În plasmă scad fluxul plasmatic renal (cu pînă la 40%) și volumul (D, trecerea apei în țesuturi).

În urină crește ac. vanilmandelic (C, metabolit). Scad aminoacizii (D, gluconeogeneză), clearance ac.uric. (D), clor (D, crește fracțiunea filtrată), potasiul și sodiul (D),VFG(D),volumul(D). Este pozitivă reacția cu clorură ferică pentru fenilcetone (L).

EFEDRINA

SIN. Efedrina T,Ephetonin R, Epherit R, EphedrinR .

PROPIETĂȚI FIZICO-CHIMICE..Alcaloid din specii de Ephedra. Forma levogiră este mai activă decît cea dextrogiră și decît racemicul (efectonină). Se folosește clorhidratul, cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust amar ușor solubile în apă, sau 100 mg/m2/zi (maximum 30 mg/odată), administrarea făcîndu-se în 3-4 prize (s.c. sau oral). Ca antiasmatic, la adulți de 2-3 ori pe zi cîte 20-50 mg.

Adesea se asociază cu bronhodilatatoare musculotrope și anti-colinergice, în formule magistrale sau industriale.

Ca vasoconstrictor local, în rinite se folosesc soluții apoase 0,5-1 % PienazT, 2-4 picături intranazal de 2-3 ori pe zi, cel mult 14 zile. La copii peste 2 ani se diluează 1/1 cu apă distilată, 2-4 picături de 2-3 ori pe zi, 3 zile.

În oftalmologie soluții apoase 2-4% introducînd în sacul conjuctival 1-2 picături odată.

INTERACȚIUNI

Inhibitorii anhidrazei carbonice cresc toxicitatea efedrinei (scad excreția ei renală datorită alcalinizarii urinei).

Efedrina diminuă acțiunea bronhodilatatoare a dexametazonei .

IMCOMPATIBILITĂȚI ÎN SOLUȚIE

Bicarbonat de sodiu, hidrocortizon hemisuccinat, benzilpenicilina sodică și potasică, tiopental sodic.

ETILEFRINA

Sin. Etilefrinum (DCI), Etiladrianol , Effortil R, Circupon R, PressotonR , Thomasin R.

PROPIETĂȚI FARMACODINAMIICE. Are efecte directe alfa și beta-adrenomimetice, predominînd cele beta. Hipertensiune arterială cu instalare lentă, mai ales sistolică, mai puțin diastolică, îndeosebi prin creșterea debitului cardiac în mai mică masură prin vasoconstricție periferică. Tahicardie. Durata efectelor circulatorii 7-9 ore.

FARMACOTERAPIE

Hipotensiune izovolemică accentuată, din intoxicații, traumatisme, infarct miocardic, intervenții chirurgicale. Stări hipotensive mai ușoare din astenie, convalescentă, boli cronice, hipotensiune ortostatică.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații .Cardiopatie ischemică, hipertiroidie, insuficiență cardiacă.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind. EtilefrinT ,flacon cu 20 comp. de 5 mg. EffortilN (Boehringer –Ingelheim – RFG) ,fiole de 1 ml cu 10 mg Etilefrina. Există și drajeuri de 5 mg, drajeuri retard de 25 mg și soluție pentru uz intern cu 10 mg /ml, care nu sunt incluse în nomenclator.

Mod de administrare. posologie. La adulți în stări acute, 1-3 fiole pe zi s.c, i.m , i.v (în bolus sau perfuzie a soluției cu 10 mg etilefrină la 250 ml sol. Glucoză izotonă).

Copii :7-14 ani ,0,7-1 ml; 1-6 ani , 0,4-0,7 ml ; sugari 0,1-0,4 ml odată ,doză ce poate fi repetată de 2-3 ori pe zi. În stări cronice, oral, 5 mg de 2-3 ori pe zi.

PROPIETĂȚI FARMACOCINETICE. Absorbție bună pe cale orală și parenterală, s.c, i.m, T ½ circa 6 ore, la pH urinar 6,3. Efectul se instalează după circa 30-60 min și durează 2-4 ore.Acțiune predominant locală după aplicarea pe mucoasa nazală și conjuctivală.

PROPIETĂȚI FARMACODINAMICE. Aparat cardio-vascular, vasoconstricție, stimularea frecvenței și forței contracției cardiace. Hipertensiune arterială, la doze terapeutice, valorile fiind de 20-30 mm Hg. Efectul se instalează lent , 2-4 ore, nu este urmat de hipotensiune. Repetarea administrării la intervale scurte duce la diminuarea treptată a efectului (tahifilaxie).Acțiunea hipertensivă este diminuată sau anulată de alfa-adrenolitice. Aparat respirator. Bronhodilatație mai slabă decît adrenalina. Crește capacitatea vitală, mai ales la astmatici. Alte efecte, în general reduse, la doze terapeutice: stimularea SNC, a centrului respirator (tahipnee, creșterea amplitudinii respirației), diminuarea tonusului și peristaltismului tubului digestiv, midriază (apicare locală, durată 1-3 ore), cicloplegie (mai slabă), stimularea miometrului, retenție urinară, stimularea mușchiului striat, hiperglicemie, hipocreatinurie.

PROPIETĂȚI FARMACOTOXICE. Tahicardie, palpitații, hipertensiune arterială, Aritmii cardiace (extrasistole, fibrilație ventriculară), mai ales la bolnavi cu leziuni miocardice și la digitalizați. Excitație SNC (agitație, anxietate, insomnie, tremurături, amețeli, cefalee). Grețuri, vome, hiporexie. Disurie, după administrare îndelungată. Tahifilaxie.

FARMACOTERAPIE

Ca vasoconstrictor general se folosește în: urticarie, edem Quinke; în hipotensiunea din rahianestezie, din supradozări de inhibitoare al SNC, din boli infecțioase, hipotensiunea cronică și cea posturală. Ca vasoconstrictor local se folosește pentru decongestionarea mucoasei nazale, în rinite.

Poate fi utilă în astmul bronșic ca tratament de fond și preventiv între crize mărind perioadele de acalmie și scăzînd intensitatea crizelor. Unii autori recomandă renunțarea la efedrină în favoarea adrenomimeticelor moderne.

Pentru bolnavii care beneficiază evident de efedrină este recomandabil să se folosească această substanță. Pentru acțiunea midriatică se poate administra în sacul conjuctival. În blocul cardiac (sindrom Adams-Stokes), poate restabili conducerea atrio-ventriculară. În narcoolepsie, pentru acțiunea stimulantă centrală.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații. Hipertensiunea arterială, leziuni miocardice organice, insuficiență cardiacă, hiperexcitabilitatea SNC, hipertrofie de prostată, hipertiroidism.

Precauții. La bolnavi cu cardiopatie ischemică, la digitalizați.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind. Efedrină T:comprimate de 50 mg,flacoane cu 20 compr; fiole de 1 ml cu sol.apoasă injectabilă 5%(pentru adulți =50 mg) și 1%(pentru copii =10 mg).

Picături nazaleT flacon cu 10 g sol.,continuînd efedrina clorhidrică 1% și sulfat de neomicină 0,5%.

Mod de administrare.posologie. Pentru acțiuni generale: la adulți 1-2 fiole pe zi, inj. sc. sau i.m sau 1-3 compr/zi, oral; la copii 3 mg /kg/zi.

NAFAZOLINA

S.in. Naphozolinum (DCI), RinofugT, PrivineB , Proculin N, Rhinamin , ImidinB .

PROPIETĂȚI FIZICO-CHIMICE. Se folosețte clorhidratul, pulbere microcristalină alb-gălbuie, fără miros cu gust amar, ușor solubil în apă.

PROPIETĂȚI FARMACODINAMICE. Efecte alfa și beta-adrenomimetice predominînd cele alfa. Efecte cardio-vasculare asemanatoare cu adrenalina, dar de durată mai mare. În aplicarea locală pe mucoase produce vasoconstricție prelungită neurmată de vasodilatație.

PROPIETĂȚI FARMACITOXICE. După utilizarea mai mult de 5-7 zile apare diminuarea efectului vasoconstrictor (tahifilaxie) și un efect congestiv local care menține sau agravează starea inițială.

La multe persoane se pot absorvi prin mucoasa nazală cantități suficiente pentru a produce efecte generale simpatomimetice, hipertensiune arterială, tahicardie, stimulare centrală, etc.

FARMACOTERAPIE

Folosită exclusiv în tratament local. În rinite acute infecțioase și rinite alergice produce diminuarea congestiei mucoasei, cu dezobstruarea cavității nazale, scaderea accentuată a secreției.

În epistaxis poate opri sîngerarea. În conjuctivite diminua fenomenele congestive locale.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații. Hipertensiune arterială, ateroscleroză.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind. RinofugT , flacoane de 10 ml cu sol. apoasă 1%o, pentru uz extern.Proculin N (Veb-Berlin-Grunau, RDG), flacon de 10 ml cu soluție oftalmică izotonică, avînd 0,03% nafazolină clorhidrică.

Mod de administrare; posologie. RinofugT. La adulți și copii peste 6 ani, 3-4 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare narină.

La copii de 2-6 ani se folosește o soluție realizată prin diluarea (1/1) a produsului industrial cu apă distilată; se instilă 2-4 picături de 2-3 ori pe zi . Proculin R .Cîte o picătură în sacul conjunctival, de 2-3 ori pe zi.

ALTE VASOCONSTRICTOARE

Cu acțiune generală.

Corbadrinum (DCI) (CobefrineB);

Metaraminolum (DCI)(AramineR, Icoral BR);

Fenilpropanolamina (PropadrineR);

Phenyl-ephrinum (DCI) (Neo-SynephrineR, Phenylephrine , MetosympatolR , IsophrineR)

Methoxaminum (DCI), (Methoxamine, PressominB, Vasoxyl R);

Methoxiphenaminum (DCI) (OrthoxineR );

Sinefrina (Oxedrin, SympatolR , ParasympatolR);

Mephenterminum (DCI) (WyamineR ).

Cu acțiune locală.

Tuaminoheptanum (DCI) (TuamineR );

Hydroxyam-phetaminum (DCI) (ParedrineR );

Cyclopentaminum (DCI) (Clopane R);

Propylhexedrinum (DCI) (BenzedrexR )

Oxymetazolinum (DCI) (AfrinR , NasivinR , Rhinofrenol R);

Xilometazolinum (DCI) (OtrivinR);

Tetryzolinum (DCI) (TyzineR).

SIMPATOMIMETICE VASODILATOARE PERIFERICE

BAMETAN

Sin.Bamethanum (DCI), Butilnorsimpatol, VasculatB,Butedrin R, Provascul N ,Bupatol R.

Aborbție bună digestivă. Acțiuni de tip beta-adrenomimetic, predominînd asupra aparatului cardio-vascular: vasodilatație medie (mai ales la nivelul membrelor), hipotensiune sistolică și diastolică (după administrare repetată), tahicardie , creșterea debitului cardiac. Are și efect adrenolitic, împiedicînd acțiunea adrenalinei asupra vaselor sanguine, mușchilor intestinali și miometrului.

Efecte adverse: amețeli, hipotensiune arterială, tahicardie, palpitații, tremurături ale extremitaților, bufeuri, creșterea presiunii intraoculare, episoade diareice.

FARMACOTERAPIE

Este indicatîin arteritele membrelor inferioare, flebite, varice. Rezultatele administrării sale sunt mai bune ăn afecțiuni recente sau la care predomină elementul spastic .

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

În insuficiență cardiacă și cardiopatia ischemică agreavează evoluția.

Aritmii cardiace, hipotensiune arterială, hemoragii, hipertiroidism. Asocierea cu digitalice poate produce aritmii grave.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind.Vasculat R(BOEHRINGER, INGELHEIM, RFG):flacon de 50 ml cu sol. 1%;flacon cu 20 comprimate de 25 mg; fiole de 1 ml cu 50 mg bametan.

Mod de administrare, posolpgie. Oral, de 3-6 ori pe zi cîte ½-1 comprimat sau 20-40 picături. I.m sau i.v. sau i.art. de 2-3 pe zi căte o fiolă.

ISOXSUPRIN

Sin.Isoxsuprinum(DCI) ,DuvadilanR , VasodilanR.

Pulbere cristalină albă, fără miros cu gust amar. Solubilă ăn apă ( 1/500), alcool (1/100) și soluție alcaline diluate. Soluție apoasă 1% are pH 4,5-6.

Absorbție digestivă. Picul sanguin după o ora de la administrarea orala, i.m.,sau s.c. Concentrații apropiate de cea maximă se mențin cca.2 ore. Efecte beta1 ți beta2 –adrenimimetice la care se adaugă o acțiune redusă alfa-adrenolitica și una spasmolitică de tip musculotrop.

Are două acțiuni importante:

a)Vasodilatator arteriolar și capilar periferic și cerebral, cu creșterea debitului sanguin în vasele respective scăderea tensiunii arteriale. La normali tensiunea arterială medie nu este modificată cea sistolică este ușor crescută, cea diastolică puțin scăzută. Stimulare redusă cardiacă (inotrop pozitiv), cu creșterea frecvenței și debitului cardiac. Slab bronho-dilatator

b)Relaxant uterin prin acțiune beta-adrenomimetică și de tip papaverinic (musculotrop). Diminuă contracțiile miometrului, spontane și provocate mai intens pe uterul gravid. Efecte adverse: la doze mari tahicardie, hipotensiune arterială, palpitații, amețeli, grețuri, vome, tremurături, nervozitate.

FARMACOTERAPIE

Ca vasodilatator are efecte utile în: insuficiență circulatorie periferică (arterite) ale membrelor inferioare inclusiv la diabetici, boala Raynaud, acrocianoză, acroparestezi, eritromelalgii); insuficiență circulatorie cerebrală (ateroscleroza cerebrală); tulburări circulatorii oculare (ateroscleroza arterei centrale a retinei).

Ca tocolitic : în iminența de travaliu prematur (cînd membranele nu sau rupt și dilatația de col este sub 4 cm);

În contracții uterine exagerate în timpul travaliului; dispmenoree.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Containdicații. Hemoragii acute, Postpartum. Nu se inj. i.m. la bolnavi cu hipotensiune arterială și tahicardie.

Precauții. Îndeosebi la femei însarcinate, în timpul perfuziei i.v. cu isoxsuprin, se supraveghează tensiunea arterială și frecvența cardiacă.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind. Duvadilan R (Duphar , Franta) :flacon cu 50 comprimate de 10 mg ; fiole de 2 ml cu 10 mg isoxsuprin .

Mod de administrare,posologie. Ca vasodilatator .Oral 2 comprimate de 2-4 ori pe zi timp de 2-3 luni.

Pentru cazuri grele inj. , i.m o fiola de 2-3 ori pe zi .

În cazuri grave inj. i.art.,o fioă pe zi, diluată cu 5-10 ml sol.cloruro-sodică 9%o.Injecția se face în 1-2 min se pastrează clinostatismul înca cel puțin 15 min.

Ca tocolitic. În iminența de travaliu: inițial perfuzie i.v. cu o soluție conținînd 100 mg insoxsuprină la 500 ml sol.glucoză 5% sau clorurosodică 0,9%,cu 1-1,5 ml/min, crescînd la nevoie la fiecare sfert de oră,pînă la cel mult 2,5 ml /min.

Reglarea debitului se face în funcție de tensiunea arterială a mamei și frecvența cardiacă la mamă și fetus.

După oprirea contracțiilor la o ora inj. i.m 10mg repetate la 3 ore în primele 24 de ore, apoi 10 mg,i.m. sau 2 comprimate la 4-8 ore,următoarele 24-48 de ore; se continuă apoi cu 20-40 mg de 4 ori pe zi pînă la termen.

BUFENINA

Sin.Bupheninum (DCI), NylidrinR.

Administrare orală,3-12 mg de 3-4 ori pe zi sau i.m. ,s.c, 22,5-5,0 mg de 1-3 ori pe zi.

SIMPATOMIMETICE STIMULATOARE CARDIACE

DOPAMINA

Sin.Dopaminum (DCI), Dopamina T, Dopamin R, DynatraR,IntropinR,InotropinR, RevivanR.

PROPIETĂȚI FIZICO-CHIMICE. Pulbere cristalină albă, solubilă în apă, alcool.

PROPIETĂȚI FARMACOCINETICE. Inactivă oral. Administrată i.v. urmează calea metabolică a catecolaminelor (cap.I.VII), fiind repede transformată în noradrenalină și în metaboliți proprii.T ½ 2 minute. Nu traversează bariere hemato-encefalică.

PROPIETĂȚI FARMACODINAMICE. Catecolamina cu efect de activare a receptorilor alfa și beta adremergici.

La doze mici(1,5-10 ug/kg/min) dilată arterele renale, mezenterice, coronariene, cerebrale, crește debitul urinar, diureză și natriureză. Efectul este evident în cazul vasoconstricției renale și a fost atribuit activării receptorilor dopaminergici periferici. Doza de 10 ug/kg/min are efect adrenergic beta1 (direct și indirect), cu stimulare cardiacă, creșterea forței de contracție a frecvenței a conducerii atrioventriculare și a debitului cardiac. Nu influentează rezistența periferică totală.

Acțiunea tahicardizantă este mai slabă decît izoprenalină. Doze mari (peste 15 ug/kg/min) au acțiune alfa-adrenergică evidentă, cresc rezistența periferică totală și presiunea în capilarele pulmonare, produc venoconstricție .

Este mediator chimic în SNC, concentrația sa fiind scăzuta în parkinsonism. Inhibă eliberarea prolactinei din antihipofiză.

PROPIETĂȚI FARMACOTOXICE. Tahicardie, aritmii, dureri precordiale, hipertensiune arterială, grețuri, vome.

FARMACOTERAPIE

Eficace în șocul refractar la terapia de refacere hidroelectrolitică. În șocul cardiogen, singur sau asociat cu alte medicamente presoare și cu diuretice. Se poate asocia cu nitroprusiat sau alt vasodilatator (ex. fentolamina), cand este necesară creșterea debitului cardiac și diminuarea rezistenței periferice.

În șoc cu oligurie și rezistentă periferică normală sau scazută. În tulburări hemodinamice din traumatisme, șoc septic, chirurgia cardiacă.

În insuficiență cardiacă congestivă severă, refractară la diuretice și digitalice, sau obținut efecte favorabile cu nitroprusiat de sodiu i.v. Dacă nici acesta nu este eficace se poate asocia cu dopamina( administrare i.v. simultană) (Cohn si Franciosa, 1977)

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicații. Feocromocitom , tahiaritmii.

Precauții. Infarct miocardic, ateroscleroză, hipertensiune arterială, arterite, sindrom Raynaud, hipertiroidie, hipertensiune portală, insuficiență respiratorie acută. La bolnavii anesteziați cu ciclopropan, halotan.

La apariția efectelor adverse produse de dopamină se oprește administrarea. Pentru tratarea hipertensiunii arteriale mari se administrează izoprenalină. Alte efecte adverse se combat cu alfa sau beta-adrenolitice.

FARMACOGRAFIE

Prod.farm.ind. Dopamina T,fiole de 10 ml cu soluție de 0,5% dopamina clorhidrica.Dopamin-NattermanR.

Fiole de 10 ml cu 50 mg dopamina clorhidrica.

Mod de administrare,posologie. O fiolă se diluează în 250 ml sol. Glucoză 5% sau clorurosodică 0,9% sau lactat de sodiu izotonică.

O picătură soluție diluată = 10 ug dopamina. Administrare în perfuzie i.v., inițial 2-5 ug/kg/min. Se poate crește la nevoie, cu 1-10 ug/kg/min în funcție de tensiunea arterială, debit cardiac și urinar. Se poate ajunge pînă la 20-50 ug/kg/min.

Dacă debitul urinar scade, chiar fără hipotensiune se reduce doza. Oprirea administrarii se face lent pentru a evita hipotensiunea prin vasodilatație datoriei concentrațiilor mici.

Pentru perfuzie se preferă venele mari ale membrului superior. Injectarea paravenoasă produce necroză prin ischemie și gangrenă.

Atenție deosebită la varstnici.

INTERACȚIUNI

Dopamina inversează acțiunea antihipertensivelor, Efectele dopaminei sunt antagonizate de haloperidol.

Asocierea cu tolazolina produce hipotensiune gravă, cu ergotamina accentuarea efectelor adverse ale acesteia (gangrenă), cu fenitoina i.v. apariția hipotensiunii.

DOBUTAMINA

Sin .dobutaminum (DCI) DobutrexR , InotrexR. Inactivă oral .

După injectare, biotransformare rapidă ,T ½ =2-3 min. Excreție urinară ca metaboliți ,efecte directe beta 1- adrenomimetice, la normali crește mai ales contractilitatea miocardului și debitul cardiac, avînd o acțiune tahicardizantă mai slabă decît izoprenalina, produce vasoconstricție periferică redusă, la doze uzuale (Delius, 1976). Nu dilată vasele renale și mezenterice ca dopamina. Poate crește fluxul sanguin renal și mezenteric ca urmare a măririi debitului cardiac.

La bolnavii cu insuficiență cardiacă debitul cardiac este crescut mai evident decît la normali, scade rezistența periferică, rezistența arterială, pulmonară și presiunea în capilarele pulmonare, diminuă presiunea de umplere a ventriculului stang, crește debitul coronarian, fluxul sanguin renal și diureza.

Efecte adverse: tahicardie, aritmii, hipertensiune arterială, dureri precordiale, cefalee, dispnee, grețuri. Se reduce viteza perfuziei sau se oprește administrarea.

Indicată în insuficiență cardiacă consecutivă bolilor organice miocardice, infarct miocardic, (Keung,1981) în chirurgia cardiacă, în insuficiență cardiacă la coronarieni.

Prudență în aritmii cardiace. Este condiționată în fiole de 20 ml cu 250 mg .

Se administrează numai în perfuzii i.v., prin diluare cu glucoză 5% sol.clorurosodică 0,9 %o,sol lactat .Soluțiile sunt stabile cel mult 24 de ore de la diluare. Sunt incompatibile cu alcaline.

Doze între 0,5-2,5-10 ug/kg/min, în funcție de frecvența cardiacă, tensiunea arterială, debitul cardiac, diureză. În cazuri deosebite se poate ajunge la 40 ug/kg/min. Întreruperea administrării se face gradat.

În insuficiență cardiacă poate fi utilă asocierea cu vasodilatatoare.

PRENALTEROL

Sin.Prenalterolum (DCI), HyprenanR, VarbianR,.

Simpatomimetic cu efect predominant beta1, inotrop pozitiv evident, cronotrop redus (SCOTT ,1979; Hutton 1980).

Efecte adverse :palpitații, hiperexcitabilitate centrală, aritmii, dureri angioase.

Indicat în insuficiență cardiacă din infarct miocardic, șoc, chirurgie cardiacă.

Perfuzia i.v. 0,5 mg/min, pînă la doza totală de cel mult 20 mg .

Ca antagonist al beta-adrenoliticelor (Ariniego, 1979), inj. i.v. 2-5 mg în 5 minute, repetate la nevoie pînă la cel mult 20 mg.

Precauții în angor, cardiomiopatie obstructivă, subvalvulară, diabet, hipokaliemie, sarcină. În hipovolemie se face corecția necesară.

SIMPATOMIMETICE BRONHODILATATOARE

CLASIFICARE

-Neselective ( beta 1 și beta 2): isoproterenol (isoprenalina)

-Selective (beta 2): mataproterenol (orciprenalina), terbutalina, albuterol (salbutamol), fenoterol, salmeterol.

Selectivitatea pentru receptorii beta 2 crește cu creșterea mărimii radicalului grefat la amină.

FARMACOTOXICOLOGIE ȘI FARMACODINAMIE

Beta 2 adrenergicele selective au numai efect bronhodilatator, fără efectele secundare de top beta 1 (pe care le au beta adrenergicele neselective și anume: efecte stimulatoare cardiace și centrale).

FARMACOTERAPIE ȘI FARMACOGRAFIE

Indicații în astmul bronșic, criză și fond.

ISOPRENALINA

BRONHODILATIN, COMPRIMATE

Compoziție

1 comprimat conține 10 mg clorhidrat de izoprenalină.

Acțiune terapeutică

Simpatomimetic cu efecte adrenergice neselective (stimulează receptorii 1 și 2). Nu are afinitate pentru receptorii. Produce bronhodilatație și vasodilatație generală, inclusiv pulmonară. Crește pulsul și debitul cardiac. Izoprenalina este eliminată rapid din sange și nu are efecte cumulative.

Indicații

Astm bronșic (tratamentul crizei), bronșită spastică, atelectazii postoperatorii, pregatirea și favorizarea aerosoloterapiei cu alte medicamente (antibiotice, secretolitice, cortizon, cromoglicat), evitarea eventualelor spasme bronșice și ușurarea respirașiei șn condiții de terapie intensivă; realizarea bronhodilatației pentru teste funcționale respiratorii. Bloc atrio-ventricular parțial sau total, tratamentul și profilaxia acceselor Adams-Stockes, sindrom de sinus carotidian, bradicardie.

Mod de administrare

Sublingual 1-2 comprimate; la nevoie se poate repeta după 3-4 ore (fără a depăși 6 doze/zi).

Contraindicații

Tahicardie marcată (peste 130/minut), aritmii ectopice (extrasistole polimorfe și în salve), angină instabilă, infarct miocardic acut, astm cardiac, hipertiroidism, stări de acidoză.

Precauții

Prudență în cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială și la diabetici. Simpatomimeticele figurează pe lista substanțelor dopante (interzise la sportivi).

Sarcină și alăptare: Se administrează cu prudență.

Reacții adverse

Tahicardie, palpitații, dureri precordiale, hipotensiune cu amețeli, cefalee, slabiciune, tremor, rareori greața și vomă, mai frecvente la vîrstnici.

ISOPRENALIN SAU ISOPREL, FIOLE

Prezentare farmaceutică

Fiole a 1 ml soluție injectabilă conținînd isoprenalina hcl. 0,2 mg (cutie cu 5 buc.).

Acțiune terapeutică

Amină simpatomimetică cu acțiuni beta-adrenergice, stimulează inima (marește forța contractilă, provoacă tahicardie, favorizează automatismul ectopic), marește debitul cardiac și crește întoarcerea venoasă, scade rezistența vasculară periferică, relaxează musculatura netedă bronșică și gastrointestinală.

Indicații

Șoc cu insuficiență circulatorie periferică acută – poate fi util în șocul cardiogen și în șocul septic (septicemie cu germeni gramnegativi), atunci cînd presiunea venoasă este crescută sau fenomenele de hipoperfuzie persistă după corectarea hipovolemiei; stop cardiac, sindrom Adams-Stockes prin bloc atrio-ventricular, hipersensibilitate sino-carotidiană; cazuri selecționate de tahicardie și fibrilație ventriculară în cursul blocului atrio-ventricular, dacă electroșocul nu este posibil. Pentru combaterea bronhospasmului în cursul anesteziei generale.

Mod de administrare

În caz de șoc se introduce intravenos, în perfuzie, 1 mg (5 fiole) în 500 ml soluție de glucoză 5%, cîte 0,5-5 mg (0,25 -2,6 ml) pe minut (în situațiile grave se pot folosi soluții mai concentrate, introducînd 30 mg/minut); viteza perfuziei se stabileste în funcție de frecvența cardiacă (cînd depașește 110/minut se micșorează doza, eventual se întrerupe administrarea), presiunea venoasă centrală, presiunea arterială și debitul urinar. La bolnavii cu bloc sau cu aritmii ventriculare se injectează intravenos lent în soluție 1/50 000 (o fiolă diluată la 10 ml), 2-3 ml (0,04-0,06 mg) pentru adulți și 0,5-1,5 ml (0,01-0,03 mg) pentru copii (reglînd dozarea prin monitorizarea electrocardiogramei). În caz de stop cardiac (cu traseu plat sau cu fibrilație ventriculară) se injectează intravenos sau intracardiac 0,2-0,4 mg (1-2 fiole). În situațiile care nu impun urgență se injectează subcutanat sau intramuscular, la inceput 0,2 mg (o fiolă), repetînd, la nevoie, la fiecare 3 ore. În bronhospasmul din cursul anesteziei se injectează intravenos 0,5-1 ml din soluția 1/50 000 (0,01-0,02 mg), repetînd la nevoie. Stabilirea dozelor și administrarea se fac numai în unitațile de terapie intensivă, sub controlul electrocardiogramei și al altor constante cardiocirculatorii; frecvență cardiacă peste 130/minut impune oprirea imediată a tratamentului.

Reacții adverse

Ocazional congestia feței, sudorație, tremor, nervozitate, tahicardie cu palpitații, aritmii (uneori grave), ischemie miocardică, cefalee, amețeli, hipotensiune, tulburări digestive.

Contraindicații

Tahicardia peste 130/minut și tahicardia din intoxicația digitalică, extrasistolele polimorfe și în salve, hipertiroidismul, stările de acidoză reprezintă contraindicații; prudență și doze mici la bolnavii cu tahicardie sub 130/minut, cardiopatie ischemică, diabet. Nu se administrează concomitent cu adrenalină; nu se asociază cu halotan și ciclopropan, IMAO, clorpromazina. Simpatomimeticele figurează pe lista substanțelor dopante (interzise la sportivi).

ORCOPRENALINA

ASTMOPENT, AEROSOL

Compoziție

Sulfat de orciprenalina 300 mg, excipienți pînă la 20,0 ml (lecitină de soia purificată, Span 85, triclorofluorometan, diclorofluorometan). Un flacon (container) conține 400 doze. O doză conține 0,75 mg sulfat de orciprenalină.

Acțiune terapeutică

Sulfatul de orciprenalină produce bronhodilatație care este mediată de stimularea receptorilor b2 adrenergici. Concentrațiile maxime din sange ale medicamentului echivalează cu 2,7 ng/ml și sunt atinse după 2,5 ore de la administrarea medicamentului, iar timpul de injumătățire este de 3,25 ore. Acțiunea terapeutică este observată la 10-12 minute după administrarea de Astmopent sub formă de aerosol.

Indicații

Crize terminale de dispnee rezultate din contracțiile musculaturii netede bronșice în timpul astmului bronșic, afecțiunilor obturatorii cronice pulmonare (bronșită cronică, emfizem pulmonar).

Mod de administrare

Medicamentul trebuie administrat conform prescripțiilor medicului.

Adulți și copii peste 12 ani: 1-2 doze; urmatoarea doză, dacă este necesar, la cel mult 20-30 minute după doza (ele) inițială (e). Tratamentul trebuie repetat duă 4 ore, dacă este necesar, pînă la maximum 12 doze pe zi. Creșterea numarului de doze sau a frecvenței lor nu îmbunatațește starea clinica și poate duce la aritmii ți tahifilaxie. Folosirea corecta a inhalatorului este vitală pentru eficacitatea tratamentului. Administrarea medicamentului la copii este permisă numai sub supravegherea adulților. Pentru primă utilizare agitați bine flaconul și apăsați valva de dozare (pulverizați) o dată sau de două ori.

În timpul inhalațiilor urmați aceste instrucțiuni: înlăturați capacul protector. Agitați flaconul înainte de utilizare. Expirați profund. Țineți flaconul în poziție verticală și puneți-vă buzele pe piesa bucală. Sageata de pe eticheta și baza flaconului trebuie îndreptate în sus. Cînd inspirați adînc apasați baza flaconului apoi țineți-vă respirația pentru cîteva secunde, îndepartați piesa bucală de la gură și expirați. Introduceți capacul protector peste piesa bucală a flaconului. Curațați regulat piesa bucală: desprindeți inhalatorul de flacon și spalați-l cu apă calduță. Daca folosiți detergent, ștergeți-l cu atenție după spalare. Apoi uscați inhalatorul prin agitare viguroasă și fără expunere la caldură. Este usor ca inhalerul sa se păstreze curat dacă se evită expirarea aerului prin intermediul lui.

Contraindicații

Hipersensibilitate la componenții preparatului, tahicardie, alte aritmii.

Precauții

Utilizați cu grijă medicamentul la persoanele cu afecțiuni cardiace ischemice, hipertensiune arterială, hipertiroidism, diabet necontrolat, epilepsie.

Sarcină și alaptare

Categoria C – clasificarea riscului tratamentului în timpul sarcinii. Nu se știe sigur dacă medicamentul poate exercita efecte dăunatoare asupra fătului la animale întrucat rezultatele testelor efectuate n-au fost sigure. Pînă acum nu s-au efectuat teste sigure, bine controlate, asupra populației umane. Medicamentul poate fi administrat în timpul sarcinii numai în cazurile în care, în opinia medicului, avantajul pentru mamă este mai mare decît riscul potențial pentru fat. Nu se știe dacă orciprenalina trece în laptele lăuzelor și prin urmare, este contraindicat la femeile care alaptează.

Reacții adverse

Tulburări gastrointestinale (greață, vomă), dureri de cap și amețeală, creșterea tensiunii arteriale, hiperhidroză, tremor muscular și contracții musculare, tahicardie și alte aritmii cardiace, palpitații sporadice, hipokalemie. La pacienții hipersensibili la acțiunea preparatului (la substanța activă și alți excipienți ai aerosolului) pot aparea iritații sau reacții alergice. Sulfatul de orciprenalină produce uneori tuse și, foarte rar, bronhospasm paradoxal și intensificarea dispneei.

ALUPENT, AEROSOL PRESURIZAT DOZAT (MDI)

SUBSTANȚA ACTIVĂ: ORCIPRENALINUM

AEROSOL

Formă de prezentare

Flacon de 15 ml cu 300 pufuri a 0,75 mg orciprenalină sulfat/puf. Comprimate a 20 mg orciprenalină sulfat.

Acțiunele terapeutice

Alupent este un medicament simpatomimetic beta-adrenergic neselectiv, cu efect asupra receptorilor beta2-adrenergici,adică bronhodilatator . Acționînd însă și pe receptorii beta1-adrenergici, stimulează toate funcțiile cardiace. Alupent este un bronhodilatator care reduce bronhospasmul reversibil sau numai parțial reversibil, asociat unor afecțiuni respiratorii obstructive cronice: astm bronșic, BPOC, bronșită obstructivă cronică, ameliorînd simptomatologia respiratorie asociată bronhospasmului.Administrîndu-se pe cale inhalatorie, efectul se instalează cît mai repede după inhalare, se menține la nivel maxim timp de 60-90 min și durează 3-6 ore. În cazul administrării pe cale orală, efectul se instalează dupa 30 min.

Indicații

Alupent se recomandă în tratamentul bronhospasmului din astmul bronșic, BPOC, in bronșita obstructivă cronică. Fiind administrat pe cale inhalatorie, este folosit în tratamentul crizei de astm bronșic. Prin efectul său bronhodilatator, Alupent favorizează pătrunderea de aerosolilor cu antibiotice, mucolitice, cromoglicat disodic, corticosteroizi, ser fiziologic etc în căile aerifere . Se mai administrează în cadrul testului de bronhodilatație în explorarea funcțională pulmonară.

Contraindicații

Hipertiroidism, stenoză subaortică hipertrofică idiopatică, tahiaritmii.

Precauții

Administrarea Alupent pe cale orală, în special în doze care depașesc dozele recomandate, la pacienții cu infarct miocardic recent și/sau tulburări cardiovasculare severe, se face cu acordul medicului. Cum de altfel se face și cu celelalte simpatomimetice.Este necesară folosirea cu prudență la pacienții cu hipertensiune arterială, boli coronariene, insuficiență cardiacă și diabet zaharat; se recomandă deosebită precauție la pacienții care au diabetul zaharat insuficient de controlat. Asocierea cu alte bronhodilatatoare simpatomimetice se face sub atenția medicului. Se mai asociaza și cu cu bronhodilatatoarele anticolinergice. Trebuie avut în vedere precauție la pacienții tratați concomitent sau recent cu IMAO.

Sarcină și alaptare

În primul trimestru de sarcina administrarea se face numai sub atenția medicului. În timpul travaliului se va avea în vedere efectul tocolitic al substanței active.

Reacții adverse

Alupent este bine tolerat cînd se administrează conform instrucțiunilor și în dozele recomandate. Pot aparea palpitații, agitație și tremor al degetelor; în cazuri izolate, înroșirea feței, cefalee, presiune toracică, tulburări ale somnului, greață, aritmii ventriculare sau angină pectorală și reacții alergice tegumentare.

Interacțiuni cu alte medicamente

Blocanții receptorilor beta contracarează acțiunea Alupent.

Posologie

Se adaptează nevoilor individuale. Dozele recomandate adulților sunt: Administrarea inhalatorie : pentru simptomele bronhospasmului: 1/2 pufuri de 3 ori pe zi; în criza de dispnee: 1/2 pufuri; în cazurile cu simptomatologie severa, dacă respirația nu s-a imbunatațit, după 5 min se pot administra încă 1/2 pufuri;cînd mai este necesar.Administrarea a doua se v-a face după cel puțin 2 ore. Copii peste 3 ani – un puf Alupent. Aerosolii se administrează la copii sub atenția unui adult. Dacă tratamentul nu dă rezultate trebuie consultat medicul. Administrarea orală: tratamentul pe termen lung, pentru simptomele bronhospasmului. Adulți: 1 comprimat de 4 ori pe zi. Copii între 3 și 10 ani: 1-2 comprimate de 4 ori/zi.

Administrare

Pentru reușita tratamentului trebuie folosit corect flaconul cu aerosol. Inaintea primei utilizări se scoate capacul de protecție, se agită bine flaconul și se testează funcționalitatea printr-o pulverizare în aer. Cînd se utilizează se respectă urmatoarele indicații: 1 – se v-a scoate capacul de protecție și se v-a agita bine ; 2 – se ține între două degete: indexul la bază și policele în dreptul piesei bucale; flaconul se v-a ține vertical cu baza în sus; 3 – expiră profund; 4 – buzele se vor strange ferm în jurul piesei bucale; 5 – se inspiră lent și profund pe gură ; la inceputul inspirației se apasă baza flaconului pentru eliberarea unui puf de aerosol; după inhalare se scoate din gură piesa bucală și se menține apnee voluntară postinspir aproximativ 10 sec, după se expiră lent pe nas; 6 – pentru a administra un al doilea puf, după 1-2 minute, se repetă indicațiile de la punctele 2, 3, 4, 5. După intrebuințare se pune la loc capacul de protecție al piesei bucale. Piesa bucală va fi spalată cu apă caldă.

Condiții de păstrare

Se păstrează la loc uscat, temperatura nu trebuie să depașească 25 grade Celsius. Nu se va lasa la îndemana copiilor.

TERBUTALINA

BRICANYL

SUBSTANȚA ACTIVĂ: TERBUTALINUM

SIROP

Forma de prezentare

Comprimate: 2,5 mg și 5 mg. Sirop-Elixir 0,3mg/ml.

Compoziție

1 comprimat de 2,5 mg conține: terbutalina sulfat 2,5 mg, lactoza 105 mg și excipienți. 1 comprimat de 5 mg conține: terbutalina sulfat 5 mg, lactoză 104 mg și excipienți. 1 ml sirop/elixir 0,3 mg/ml conține: terbutalină sulfat 0,3 mg, etanol 2 mg, sorbitol 105 mg, arome, conservanți ( benzoat de sodiu) și excipienți.

Descriere

Terbutalina este un agonist adrenergic care stimulează receptorii beta2, producînd astfel relaxarea musculaturii netede bronșice, inhibarea eliberării de spasmogeni endogeni, inhibarea edemului determinît de mediatori endogeni, creșterea clearance-ului mucociliar și relaxarea musculaturii uterine. Studiile clinice au demonstrat că efectul bronhodilatator al comprimatelor și siropului de Bricanyl durează cam 8 ore. Biodisponibilitatea este de aproximativ 10% ți va crește la circa 15% dacă terbutalina este ingerată pe stomacul gol. Concentrația plasmatică maximă este atinsă în circa 3 ore. Terbutalina este metabolizată în principal prin conjugare cu acid sulfuric și excretată sub formă de conjugat sufurat. Nu se formează metaboliți activi. Comprimatele de Bricanyl nu conțin coloranți sau conservanți. Siropul de Bricanyl nu conține coloranți sau edulcoranți. Siropul are gust de zmeura.

Indicații

Astm bronșic. Bronșita cronică, emfizem sau alte afecțiuni pulmonare în care bronhospasmul constituie un factor agravant.

Contraindicații

Hipersensibilitate la oricare dintre ingrediente.

Reacții adverse

Intensitatea reacțiilor adverse depinde de doza și de calea de administrare. Adesea, titrarea inițiaă a dozei va reduce reacțiile adverse. Reacțiile adverse întalnite: tremor, cefalee, crampe musculo-tonice și palpitații, sunt caracteristice tuturor aminelor simpatomimetice. Dacă totuși aceste efecte au aparut, majoritatea au fost spontan reversibile în primele 1-2 săptămîni de tratament. Pot apărea urticarie și exantem. La copii: tulburări de somn și tulburări comportamentale.

Precauții

Bricanyl va fi utilizat cu atenție în situațiile în care susceptibilitatea la aminele simpatomimetice poate crește, ca de exemplu la pacienții cu hipertiroidism neaflați încâ sub un control adecvat. Beta2-agonistii au fost utilizați cu succes în tratamentul acut al insuficienței cardiace ischemice severe. Totuși, aceste medicamente au un potențial aritmogen, ceea ce trebuie luat în considerare în cazul tratamentului individual la pacienții pulmonari.

Sarcină și alaptare

Nu sunt precauții. Totuși, se recomandă administrarea atentă în primul trimestru de sarcină. Terbutalina trece în laptele matern, însă influența asupra copilului este improbabilă în limitele dozelor terapeutice.

Interacțiuni

Blocantele receptorilor beta, și în special cele neselective pot inhiba total sau parțial acțiunea beta-agoniștilor.

Administrare

Dozele se stabilesc individual. Comprimate: Adulți: În primele 1-2 saptamani se iau 2,5 mg de 3 ori timp de 24 ore.Dacă este nevoie, doza poate crește la 5 mg de 3 ori în 24 ore. Copii: 0,075 mg/kg corp de 3 ori în 24 ore.

Doze:

Greutate corp Doza

< 20 kg 1/4-1/2 comprimat 2,5 mg de 3 ori în 24 ore.

20-30 kg 1/2-1 comprimat 2,5 mg de 3 ori în 24 ore

> 30 kg 1-2 comprimate 2,5 mg de 3 ori în 24 ore

Sirop/ Elixir: Adulți: 3-4,5 mg ( 10-15 ml) de 3 oriîn 24 ore. Copii: 0,075 mg ( 0,25 ml)/kg corp de 3 ori în 24 ore.

Doze corespunzatoare:

Greutate corporală / Doză

4 – 1,0 ml x 3 ; 6 – 1,5 ml x 3 ; 8 – 2,0 ml x 3 ;10 – 2,5 ml x 3 ; 12 – 3,0 ml x 3 ; 14 – 3,5 ml x 3 ;16- 4,0 ml x 3 ; 18 – 4,5 ml x 3 ; 20 – 5,0 ml x 3 ; 24 -6,0 ml x 3 ; 28 – 7,0 ml x 3 ; 30 – 8,0 ml x 3 ; 36 – 9,0 ml x 3 ; 40 – 10,0 ml x 3.

Daca nu s-a obținut raspunsul adecvat, doza poate fi dublată, avandu-se în vedere posibilitatea apariției reacțiilor adverse.

Condiții de pastrare

Se pastreză la temperatura camerei.

BRICANYL TURBUHALER

SUBSTANȚA ACTIVĂ: TERBUTALINUM

PULBERE

Formă de prezentare

Inhalator cu pudră.

Compoziție

Fiecare doză conține 0,25 mg, respectiv 0,5 mg sulfat de terbutalină.

Descriere

Terbutalina este un agonist adrenergic, stimulînd predominant receptorii beta2, producînd astfel: relaxarea musculaturii netede bronșice, inhibarea eliberăii spasmogenilor endogeni, inhibarea edemului produs de mediatorii endogeni și creșterea clearance-ului mucociliar. Terbutalina inhalată acționează în cîteva minute și are o durată de acțiune de pînă la 6 ore. Aproximativ 20-30% din doza se depozitează în plămîn. Terbutalina este metabolizată în principal prin conjugarea cu acid sulfuric și este excretată sub formă de conjugat sulfat. Nu formează metaboliți activi. Bricanyl Turbuhaler conține doar substanță activă, sulfat de terbutalină pur, și nu are în compoziție agenți de propulsie, de conservare, uleiuri, substanțe de transport sau alți aditivi. Administrată prin Bricanyl Turbuhaler, pulberea de terbutalină este purtată de fluxul inspirator și nu necesită coordonarea eliberarii dozei cu inhalarea, asa cum este cazul cu inhalatoarele presurizate. Inhalîndu-se, substanța urmează aerul inspirat în căile aeriene. Tratamentul cu Bricanyl Turbuhaler este benefic chiar și la rate scăzute ale fluxului inspirator, cum este cazul în criza acută de astm.

Indicații

Astm bronșic. Bronșită cronică, emfizem și alte afecțiuni respiratorii în care apare bronhospasmul ca factor de complicație.

Contraindicații

Hipersensibilitate la terbutalină.

Reacții adverse

La dozele recomandate, frecvența reacțiilor adverse este mică. Este puțin probabil ca terbutalina, administrată inhalator la dozele recomandate, să producă reacții adverse sistemice semnificative, deoarece în circulația sistemică nu este atinsă concentrația activă farmacologic. Reacții adverse cum ar fi: tremorul și, mai rar, palpitațiile, sunt caracteristice aminelor simpatomimetice. De obicei, toleranța la aceste efecte se dezvoltă în primele 1-2 săptămîni de tratament. Pot apărea urticarie și exantem.

Precauții

Bricanyl Turbuhaler trebuie administrat cu prudența la pacienții cu susceptibilitate crescută la aminele simpatomimetice (ex.: pacienți hipertiroidieni ce nu se află înca sub un control terapeutic adecvat). La pacienții astmatici cu diabet concomitent, aflați la începutul tratamentului cu Bricanyl Turbuhaler, se recomandă teste adiționale ale glicemiei, datorită riscului de hiperglicemie prin beta2-agoniști. beta2-agoniștii au fost folosiți cu succes în tratamentul acut al insuficienței cardiace ischemice severe. Totuși, aceste medicamente au un potențial aritmogen de care trebuie să se țină cont în tratamentul fiecărui bolnav individual. Datorită efectului inotrop-pozitiv al beta2-agoniștilor, aceste medicamente nu trebuie folosite la pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică. Poate apărea hipopotasemie în urma tratamentului cu beta2-agoniști și aceasta poate fi potențată de tratamentul concomitent cu derivați xantinici, steroizi, diuretice sau de hipoxie. În aceste situații, trebuie monitorizate nivelele serice de potasiu.

Sarcină și alaptare

Nu s-au observat efecte teratogene la pacienți sau animale. Oricum, se recomandă prudență în primul trimestru de sarcină. Terbutalina trece în laptele matern, dar la doze terapeutice, nu are efecte asupra sugarului.

Interacțiuni medicamentoase

Agenții blocanți ai receptorilor beta, în special cei non-selectivi, pot inhiba total sau parțial efectele beta-agoniștilor.

Dozaj

Dozajul terbutalinei administrate via Bricanyl Turbuhaler trebuie să fie individual. Bricanyl Turbuhaler trebuie administrat "la nevoie" decît în mod regulat. Adulți și copii peste 12 ani: 0,25-0,5 mg la nevoie. În cazuri severe, se pot administra 1,5 mg o dată. Doza maximă în 24 ore nu trebuie să depașească 6 mg. Copii intre 3-12 ani: 0,25-0,5 mg la nevoie. În cazuri grave se poate administra 1 mg o dată. Doza totală în 24 ore nu trebuie să depășească 4 mg. În studiile clinice, Bricanyl Turbuhaler s-a dovedit eficace și sigur la copiii sub 3 ani. Dificultățile practice privind manipularea aparatului pot, totuși, limita folosirea Bricanyl Turbuhaler la acești pacienți.

Condiții de pastrare

A se depozita la o temperatura de sub 30oC.

Instrucțiuni de folosire

Turbuhaler este un inhalator multidoză din care medicamentul se administrează fără folosirea unor aditivi. Cînd inspirați prin Turbuhaler, pudra se eliberează spre plămîni. De aceea este important să se inhaleze puternic și adanc prin piesa bucală. Turbuhaler este foarte ușor de folosit. Urmați instrucțiunile de mai jos: 1. Deșurubați și scoateți capacul. 2. Țineți inhalatorul în sus, cu manerul în jos. Încărcați inhalatorul cu o doză, prin rotirea mînerului la maxim și revenirea la poziția inițială. 3. Expirați, nu expirați prin inhalator. 4. Plasați piesa bucală între dinți, apropiați buzele și inspirați puternic și adînc pe gură. 5. Înainte de a expira, scoateți inhalatorul din gură. Dacă v-a fost prescris mai mult de o doză, repetați pșii de la punctele 2-5. 6. Repuneți capacul.

SALBUTAMOL

FARCOLIN, TABLETE

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

TABLETE

Bronhodilatator, antiastmatic.

Compoziție

Fiecare tabletă conține: 2,0 mg salbutamol (sulfat)

Proprietați

Farcolin este de preferat în tratamentul simptomatic al tulburărilor respiratorii datorate bronhospasmului. Salbutamolul, ingredientul activ din tabletele de Farcolin induce o acțiune selectivă și puternică de stimulare a receptorilor beta2-adrenergici, ceea ce produce relaxarea mușchilor netezi bronșici. Ca urmare, cănd este dat oral pacienților cu astm, Farcolinul produce bronhodilatație, o scădere a rezistenței în căile respiratorii și o imbunatățire semnificativă a funcției pulmonare cu dispariția dispneei asociate bronhospasmului. Salbutamolul, prin comparație cu izoprenalina, are marele avantaj de a induce un efect pronunțat și prelungit pe bronhospasm. Țn plus, rezultatele studiilor clinice cu salbutamol dovedesc că efectele sale pe receptorii beta1-adrenergici ai cordului sunt mult mai mici între 1/4 – 1/2) decît cele ale izoprenalinei. Aceasta ilustrează în cea mai mare masură că efectele adverse cardiace, asociate utilizării izoprenalinei, sunt mai puțin așteptate în terapia cu Farcolin.

Indicații

Ca bronhodilatator în terapia profilactică sau de întreținere a astmului bronșic și pentru bronhospasmul reversibil asociat cu bronșite și emfizem. Ca trocolitic în practica ginecologică.

Precauții și contraindicații

Salbutamolul trebuie să fie administrat cu prudentă pacienților cu hipertiroidism, insuficiență coronariană, hipertensiune arterială severă și diabet zaharat. Salbutamolul nu trebuie să fie recomandat împreună cu medicamente beta-blocante, nici în tireotoxicoză și în timpul primelor trei luni de sarcină.

Dozaj

1 – 2 tablete de 3 – 4 ori pe zi sau la recomandarea medicului.

Formă de prezentare

Cutii conținînd 20 tablete.

Condiții de păstrare

Locuri uscate și reci. A nu se ține la îndemana copiilor.

SALBUTAMOL

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

COMPRIMATE

Compoziție

Comprimate cu 4 mg salbutamol.

Acțiune farmacoterapeutică

Acțiune farmacoterapeutică: Simpatomimetic selectiv pentru receptori beta2-adrenergici. Efecte reduse cardiace și vasculare. Bronhodilatator, tocolitic, vasodilatator periferic.

Indicații

Astm bronșic, bronșită astmatiformă, iminentă de travaliu prematur, distocie dinamică, hiperkinezie în travaliu , profilaxia contracțiilor în timpul intervențiilor pe uter gravid.

Contraindicații

Stare de rău astmatic, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, tahiaritmie, tireotoxicoză, diabet. Ca tocolitic, numai sub supraveghere medicală.

Efecte adverse: Tremurături, tahicardie, agitație, transpirații, amețeli, grețuri, vome.

Mod de administrare

Adulți, de 3-4 ori pe zi cîte un comprimat. Copii, 2-6 ani, 1/4 comprimate de 3 ori pe zi; 12 ani, 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; peste 12 ani, doza de la adulți. Se va pastra un interval de cel puțin 6 ore între 2 prize.

Formă de prezentare

Flacoane de polistiren cu capac de polietilenă cu 20 comprimate.

SALBUTAMOL, AEROSOL SPRAY

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

AEROSOL

Compoziție chimică

Salbutamol, 1-3 (3-hydroximethyl-4-hydroxyphenil) – 2-trimethylmethamoaminoaethanolum 0,02, excipienți pînă la 10 ml. Fiecare doză conține 0,1 mg salbutamol. Fiecare flacon conține 200 doze.

Acțiune farmacoterapeutică

Salbutamolul este un blocant selectiv al receptorilor beta2-adrenergici, avînd acțiune relaxantă asupra musculaturii bronșice. În doze terapeutice, salbutamolul nu exercită efecte cardiovasculare importante. Efectul produsului sub formă de aerosol se instalează imediat (4-5 min) și durează 4-6 ore.

Indicații

Astm bronșic, bronșită cronică astmatiformă, emfizem pulmonar.

Contraindicații

Stare de rău astmatic, diabet zaharat, tahicardie, tahiaritmie, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, tireotoxicoză, sarcină. Nu se asociază cu halotan.

Reacții adverse

Dilatarea temporară a vaselor periferice, palpitații și tahicardie, tremurături musculare, cefalee, transpirații, greața, varsături.

Mod de administrare

Strict după indicația medicului. De obicei, o doză de inhalare 1-2 ori pe zi. La nevoie, numarul inhalarilor poate fi mărit la 4-6 ori în 24 de ore cu pauze de 4-6 ore între ele. Nu se va depăși doza prescrisă de medic.

Formă de prezentare

Flacon spray cu 10 ml.

VENTOLIN, INHALER

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

AEROSOL

Formă de prezentare

Ventolin inhaler este un aerosol condiționat în doze, care eliberează cîte 100 mcg de salbutamol la fiecare acționare cu ajutorul unui dispozitiv special.

Indicații

Salbutamol este un stimulent beta-adrenergic cu acțiune înalt selectivă asupra receptorilor bronșici și cu efect mic sau deloc (nul) asupra receptorilor cardiaci la doze terapeutice. Salbutamol este de asemenea eficient în prevenirea eliberarii de histamină și SRSA sub acțiunea antigenelor, din mastocitele plămînului sensibilizat cu anticorpi de tip IgE. Această reacție de hipersensibilitate de tip I este considerată a fi factorul declanșant al astmului alergic. Ventolin inhaler este astfel indicat, atît în tratamentul și profilaxia astmului bronșic, cît și în tratamentul altor afecțiuni asociate cu obstrucția reversibilă a căilor respiratorii, cum sunt bronșita și emfizemul. Avînd un efect lung, Ventolin inhaler este foarte bun pentru tratamentul de întreținere al astmului și bronșitei cronice. Folosirea medicamentului prin inhalare, utilizînd salbutamolul în doze de mcg, evită tremorul muscular asociat uneori cu terapia orală. Ventolin inhaler acționează rapid și poate fi utilizat în tratamentul acceselor de dispnee acută. Se pot lua doze profilactice înainte de efort sau pentru prevenirea astmului indus de exercițiu. Acțiunea sa selectivă asupra bronșiilor și lipsa de efect asupra sistemului cardiovascular îngăduie ca Ventolin inhaler să poata fi administrat la pacienții cu afecțiuni cardiace sau HTA, inclusiv la cei ce utilizează beta-blocante, medicamente care deseori produc tulburări de respirație (bronhospasm).

Mod de administrare; doze

Adulți: Pentru tratamentul bronhospasmului acut și al episoadelor discontinue de astm pot fi administrate una sau două inhalari în doza unică. Doza recomandată pentru profilaxie sau pentru tratamentul de întreținere este de două inhalari administrate de 3-4 ori pe zi. Pentru a evita bronhospasmul indus de exercițiu, se recomandă folosirea a 2 inhalari înainte de efort. Copii: Doza recomandată în bronhospasmul acut, accesele astmatice episodice sau înainte de efort este de o inhalație. Pentru tratamentul de întreținere sau profilaxie se recomandă o inhalație de 3-4 ori pe zi. Această doza poate fi mărită la 2 inhalații dacă este necesar. Pentru obținerea unor rezultate optime. La majoritatea pacienților, efectul bronhodilatator al unei administrări de Ventolin inhaler durează cel puțin 4 ore, excepție făcand pacienții al căror astm se agravează. Acești pacienți vor fi preveniți să nu mărească doza de Ventolin inhaler în aceste situații, ei trebuie să meargă la medic, unde i se va indica un tratament cu corticosteroizi pe cale inhalatorie sau sistemică.

Contraindicații

Ventolin inhaler este contraindicat la pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la oricare din componenți. Deșii salbutamolul i.v. și ocazional și sub formă de tablete se utilizează în tratamentul amenințării de naștere prematură cînd nu există complicații cum ar fi placenta praevia, disgravidie sau hemoragie antepartum salbutamolul sub formă de aerosoli nu este indicat în această situație. Preparatele de salbutamol nu se vor utiliza în tratamentul amenințării de avort în primul sau al doilea trimestru de sarcină.

Sarcină și alaptare

Utilizarea la gravide solicită o evaluare atentă a beneficiului și riscului. Salbutamol este larg utilizat de mult timp fără consecințe neplăcute; aceasta include și folosirea sa în tratamentul amenințării de naștere prematură. La fel ca pentru majoritatea medicamentelor, există puține date privind siguranța utilizării în primele luni de sarcină, studiile pe animale evidențiind, însă, unele efecte nocive asupra fătului.

Reacții adverse

Nu s-au semnalat reacții adverse importante după tratamentul cu Ventolin inhaler. Reacții de hipersensibilitate, incluzînd angioedemul, urticaria, bronhospasmul, hipotensiunea și colapsul au apărut foarte rar. Foarte rare sunt și crampe musculare tranzitorii. Pot apărea rar tremor muscular și cefalee, care de obicei dispar în tratamentul continuu. Ca și în cazul altor tratamente inhalatorii, potențialul de apariție a unui bronhospasm paradoxal trebuie avută în vedere. Dacă acesta apare, tratamentul se va întrerupe imediat și se trece la o terapie alternativă. Hipokaliemia acută poate să apară după terapie beta2-agonistă administrată parenteral și cu aerosoli. Ca și în cazul altor tratamente beta2-agoniste, rareori s-au semnalat cazuri de hiperactivitate la copii. Aritmia cardiacă (fibrilația atrială, tahicardia supraventriculară, extrasistole) poate aparea la anumiți pacienți.

Supradozare

Antidotul de preferat în supradozarea de Ventolin inhaler este un beta-adrenergic cardioselectiv, dar medicamentele beta-blocante trebuie folosite cu prudență la pacienții cu antecedente de bronhospasm.

Precauții farmaceutice

Se va păstra la temperaturi sub 30 grade Celsius. Se vor evita lumina directă și temperaturile foarte scăzute. Flaconul nu va fi găurit, spart sau ars, chiar dacă este aparent gol. Ca și toate celelalte medicamente condiționate în aerosoli dozați, efectul acestui medicament poate scădea cînd flaconul este rece.

VENTOLIN, SIROP

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

SIROP

Formă de prezentare

Flacoane a 150 ml, conținînd Salbutamol BP sulfat, 2 mg în fiecare 5 ml de sirop fără zahăr, cu aromă de fructe.

Indicații terapeutice

Ventolin este un agonist beta2-adrenergic selectiv. La dozele terapeutice acționează selectiv pe receptorii beta2- adrenergici ai musculaturii bronșice, avînd o acțiune minimă sau zero la nivelul receptorilor beta-adrenergici cardiaci. Ventolin este recomandat pentru tratamentul și profilaxia crizelor de astm. Bronhodilatatoarele nu trebuie să constituie singurul mijloc terapeutic la pacienții cu astm bronșic sever sau instabil. Formele grave de astm solicită o evaluare medicală regulată, deoarece pot pune în pericol viața bolnavului. Pacienții cu astm sever au simptome constante și exacerbări cu limitarea capacitații fizice și valoarea PEF mai mică decît 60%. La aceștia nu este suficient tratamentul cu bronhodilatatoare. Acești pacienți necesită doze mari de corticosteroizi inhalatori (>=1 mg/zi beclometazonă dipropionat) sau orali. Agravarea bruscă a simptomelor necesită creșterea dozelor de corticosteroizi, care trebuie administrați urgent sub supraveghere medicală. Ventolin este indicat în tratamentul bronhospasmului din toate tipurile de astm bronșic, bronșită cronică și emfizem pulmonar. Ventolin sirop este indicat ca tratament oral pentru copii și pentru adulții care preferă medicamentele lichide (sau au dificultăți de deglutiție).

Mod de administrare, doze

Salbutamol are o durată de acțiune de 4-6 ore la majoritatea pacienților.Creștera dozelor poate fi un semn de agravare a bolii astmatice. În aceste condiții, o reevaluare a planului terapeutic al bolnavului poate fi necesară și terapia simultană cu glucocorticosteroizi trebuie avută în vedere (considerată). Modificarea dozelor și a intervalelor de administrare poate fi facută numai la cererea medicului, deoarece creștera excesivă a dozelor se poate asocia cu creșterea frecvenței efectelor adverse. Adulți: Doza uzuală eficace este de 10 ml Ventolin sirop (4 mg salbutamol) de 3 sau 4 ori pe zi. Dacă efectul terapeutic recomandat nu este obținut, se pot administra treptat pînă la 20 ml Ventolin sirop pe doză (8 mg salbutamol). Pentru unii dintre pacienți se poate obține efectul terapeutic și după 5 ml Ventolin sirop de 3 sau 4 ori pe zi. Copii 2-6 ani: 2,5/5 ml Ventolin sirop de 3 sau 4 ori pe zi. Copii 6-12 ani: 5 ml Ventolin sirop (2 mg salbutamol) de 3 sau 4 ori pe zi. Copii peste 12 ani: 5-10 ml Ventolin sirop (2-4 mg salbutamol) de 3 sau 4 ori pe zi. Grupe speciale de pacienți: La pacienții în vîrstă sau cei care sunt neobișnuit de sensibili la medicamente stimulatoare beta-adrenergice, este recomandabil să înceapă tratamentul cu 5 ml sirop (2 mg Salbutamol) de 3-4 ori pe zi.

Contraindicații

Ventolin sirop este contraindicat la pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la orice componenți. Deși salbutamolul administrat intravenos și ocazional sub formă de tablete se folosește în conducerea nașterii premature, necomplicată de placentă praevia, hemoragie antepartum sau toxemie gravidică, se recomandă să nu se folosească în cazul iminenței de avort.

Interacțiuni medicamentoase

Trebuie evitată administrarea simultană a Salbutamolului și a beta-blocantelor neselective (propranolol). Salbutamol nu este contraindicat la pacienții tratați cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO).

Sarcină și alaptare

Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul pentru mamă este mai mare decît posibilul risc pentru făt. Salbutamolul este secretat (excretat) probabil prin laptele matern; de aceea, folosirea lui de către mamele care alăptează se recomandă numai în cazurile în care beneficiul pentru mamă este mai mare decît posibilul risc pentru sugar. Nu se cunoaște dacă Salbutamolul din laptele matern are un efect negativ asupra fătului.

Reacții adverse

Nu s-au semnalat reacții adverse importante după tratamentul cu Ventolin sirop. Ventolin sirop poate provoca un tremor fin al mușchilor scheletici, de obicei mîinile sunt mai afectate. Acest efect este corelat cu doza și este comun tuturor stimulanților beta-adrenergici. Cîțiva pacienți au simțit o tensiune legată de efectele pe mușchii scheletici și nu direct prin stimularea SNC. La cîțiva pacienți s-a produs o vasodilatație periferică și o mică creștere compensatorie a frecvenței cardiace. Reacții de hipersensibilitate, incluzînd angioedemul, urticaria, bronhospasmul, hipotensiunea arterială și colapsul s-au raportat foarte rar. Au fost raportate foarte rare cazuri de crampe musculare. În urma terapiei cu beta2-agoniști poate apărea hipokaliemie potențial serioasă. La fel ca și alți beta2-agoniști, Salbutamol poate provoca agitație cînd este administrat la copii. Tahicardia poate surveni la cațiva pacienți.

Precauții farmaceutice

Se ține la o temperatura sub 30 grade Celsius (Ventolin sirop fără zahăr) și sub 25 grade Celsius (Ventolin sirop cu zahăr). A se păstra ferit de lumină. Ventolin sirop fără zahăr poate fi diluat cu apă distilată BP. Mixtura care reiese trebuie protejată de lumină și utilizată în 28 zile. O diluție de 50% v/v Ventolin sirop conservă adecvat împotriva contaminării microbiene. Ventolin sirop cu zahăr se poate dilua cu sirop BP neconservat. Combinația rezultată trebuie protejată față de lumină și se va pastra 14 zile.

VENTOLIN, TABLETE

SUBSTANȚA ACTIVĂ: SALBUTAMOLUM

COMPRIMATE

Formă de prezentare

Ventolin tablete 2 mg: tablete albe, fiecare conține salbutamol BP 2 mg sub formă de sulfat; marcate pe o parte cu AH/1K. Ventolin tablete 4 mg: tablete albe, fiecare conține salbutamol BP 4 mg sub formă de sulfat; marcate pe o parte cu AH/2H.

Indicații

Salbutamolul este un stimulent beta-adrenergic cu acțiune înalt selectivă asupra receptorilor bronșici și are un efect mic sau zero asupra receptorilor cardiaci la doze terapeutice. Ventolin tablete sunt recomandate pentru tratamentul bronhospasmului din astmul bronșic de toate tipurile, bronșită cronică și emfizem. Datorită acțiunii lor selective asupra bronșiilor și absenței de efect asupra sistemului cardiovascular, Ventolin tablete pot fi folosite în tratamentul bronhospasmului la pacienții cu afecțiuni cardiace sau HTA concomitente. Acțiunea selectivă a salbutamolului asupra beta2-adrenoreceptorilor a dus la utilizarea Ventolinului parenteral (de obicei în perfuzie) pentru tratamentul amenințării de naștere prematură în cel de-al treilea trimestru de sarcină. După încetarea contracțiilor uterine și după reducerea treptată a perfuziei de Ventolin, se poate face tratament de întreținere cu Ventolin tablete.

Mod de administrare; doze

Adulți: Doza obișnuită eficientă este de 4 mg administrată de 3 sau 4 ori pe zi. Dacă nu se obține bronhodilatație adecvată, fiecare doză poate fi treptat marită pînă la 8 mg. Cu toate acestea, s-a observat că la unii pacienți se obține o ameliorare cu 2 mg administrate de 3 sau 4 ori pe zi. La pacienții varstnici sau la cei cunoscuți cu sensibilitate deosebită la stimulenți beta-adrenergici este recomandată începerea tratamentului cu 2 mg administrate de 3 sau 4 ori pe zi. La copii: Se administrează de 3 sau 4 ori pe zi: 2-6 ani: 1-2 mg, respectiv 1/2 tabletă de 2 mg; 6-12 ani: 2 mg; peste 12 ani: 2-4 mg. Din cauza efectelor adverse posibile în urma dozării excesive, doza și frecvența administrării vor fi modificate numai sub control medical.

Contraindicații

Deșii salbutamolul administrat i.v. și sub formă de tablete se utilizează în tratamentul cazurilor de naștere prematură – cînd nu există complicații precum placenta praevia, hemoragie antepartum sau disgravidie – preparatele de salbutamol nu se utilizează pentru tratamentul amenințarii de avort în primul sau al doilea trimestru de sarcină. Ventolin nu este recomandat la pacienții cu antecedente de hipersensibilitate la oricare din componenți.

Sarcină și alaptare

Administrarea la gravide solicita o evaluare atentă a beneficiului și riscului. Salbutamol este larg utilizat de mult timp fără consecințe neplacute; aceasta include și folosirea sa în tratamentul amenințării de naștere prematură. Lla fel ca pentru majoritatea medicamentelor, există puține date privind siguranța utilizării în primele luni de sarcină, dar studiile pe animale au evidențiat, însă, unele efecte nocive asupra fătului.

Reacții adverse

Ventolin tablete pot determina apariția unui tremor muscular fin, de obicei fiind afectate mîinile. Acest efect este legat de doză și este comun tuturor beta-adrenergicelor. Întamplator cefalee. Senzație de tensiune; aceasta este datorată tot efectului asupra musculaturii scheletice și nu stimularii directe a SNC. La pacienții foarte sensibili la beta-adrenergice pot apărea o vasodilatație periferică și ușoară creștere compensatorie a frecvenței cardiace. Rar crampe musculare tranzitorii. Foarte rar s-au reacții de hipersensibilitate, cum ar fi: angioderm, urticarie, bronhospasm, hipotensiune și colaps. Hipokaliemia ce poate deveni acută poate să apară după terapie beta2-agonistă. Ca și în cazul altor beta2-agoniști, s-au raportat rare cazuri de hiperactivitate la copii. Aritmia cardiacă la anumiți pacienți.

Supradozare

Antidotul de preferat în supradozarea de Ventolin este un beta-blocant cardioselectiv, dar medicamentele beta-blocante trebuie folosite cu prudență la pacienții cu antecedente de bronhospasm.

FENOTEROL

BEROTEC 100, AEROSOL

Compoziție

Flacon de 10 ml cu 200 pufuri 0,10 mg fenoterol bromhidrat/puf.

Flacon de 10 ml cu 200 pufuri 0,20 mg fenoterol bromhidrat/puf.

Acțiune terapeutică

Berotec 100/200 este un bronhodilatator 2-adrenergic cu efect imediat și foarte eficace, recomandat pentru prevenirea și tratamentul simptomelor respiratorii datorate bronhospasmului reversibil sau doar parțial reversibil în bolile bronhopulmonare obstructive cronice. Prin cuplarea la receptorii 2-adrenergici, Berotec 100/200 are ca efect relaxarea musculaturii netede bronșice, deci bronhodilatație. La acestea se adaugă scăderea vîscozitătii mucusului, creșterea clearance-ului mucociliar, scăderea permeabilității vasculare bronșice, inhibarea eliberării mediatorilor din mastocite și bazofile. Datorită acțiunii sale, Berotec 100/200 poate fi administrat în scop profilactic la pacienții cu astm bronșic provocat de efort.

Efectul terapeutic devine activ în 3 – 5 minute de la administrare, atinge nivelul maxim după 30 – 60 minute, se menține la acest nivel 2 – 3 ore, după care descrește treptat; durata de acțiune a produsului este de 6 – 8 ore.

Indicații

Tratament simptomatic în criza de astm bronșic; tratament preventiv în astmul indus de efort, tratament caracteristic (simptomatic) în BPOC, bronșită obstructivă cronică: tratamentul dispneei paroxistice și/sau dispneei continue cu răspuns incomplet la anticolinergice, tratamentul simptomatic în astmul bronșic intermitent, astmul bronșic persistent ușor, moderat, sever; în astmul bronșic persistent trebuie ținută sub observație terapia antiinflamatoare concomitent cu terapia bronho-dilatatoare.

Administrare

Se prescrie pacienților supuși terapiei regulate, zilnice, de durată cu 2-adrenergice, administrarea unor produse care conțin doze mai mici, de exemplu Berotec 100, Berodual.

Tratamentul crizei de astm bronșic:

1 puf Berotec 100 sau Berotec 200 este destul pentru ameliorarea rapidă a simptomatologiei, în multe cazuri. În crize mai severe, dacă respirația nu s-a imbunatățit semnificativ după 5 minute, este nevoie o a doua doză; dacă simptomatologia respiratorie nu s-a ameliorat după administrarea a 2 pufuri Berotec 100 sau Berotec 200, ar putea fi nevoie mai multe pufuri; în acest caz, pacientul trebuie să ia legatura de urgență medicului sau să meargă la cel mai apropiat spital.

Profilaxia astmului indus de efort:

1-2 pufuri de Berotec 100 sau Berotec 200, înainte de efortut, cel mult 8 pufuri pe zi.

Tratamentul simptomatic al astmului bronșic, BPOC, bronșitei obstructive cronice: 1-2 pufuri de Berotec 100 sau Berotec 200, de 3-4 ori pe zi, cel mult mult 8 pufuri pe zi. Berotec 100/200 va fi administrat copiilor numai la indicația medicului și sub strictă atenție a unui adult. Folosirea corectă a flaconului inhalator dozator este foarte importantă pentru reușita tratamentului. Înaintea primei utilizări se scoate capacul de protecție, se zbate bine flaconul și se testează funcționalitatea prin eliberarea unui puf în aer. La fiecare utilizare se vor respecta urmatoarele indicații

1 – se scoate capacul de protecție și se zbate bine flaconul;

2- se ține flaconul între două degete: indexul la bază și policele în dreptul piesei bucale; flaconul se ține cu baza în sus;

3 – se expiră profund;

4 – buzele se strîng ferm în jurul piesei bucale;

5- se inspiră lent și profund pe gură; la inceputul inspirului se apasă baza flaconului pentru eliberarea unui puf de aerosol; după inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gură piesa bucală și se menține apnee voluntară postinspir aproximativ 10 secunde, după care se expiră lent pe nas;

6 – pentru administrarea unui al doilea puf, după un interval de 1-2 minute, se repetă indicațiile de la punctele 2, 3, 4, 5. După întrebuințare se pune la loc capacul de protecție al piesei bucale. Piesa bucală va fi spalată cu apă caldă..

Supradozare

Simptome: tremor al degetelor, greață, agitație, tahicardie, palpitații, amețeli, cefalee, creșterea tensiunii arteriale sistolice, scăderea tensiunii arteriale diastolice, senzație de o presiune toracică, probabil extrasistole.

Tratament: sedative, tranchilizante, terapie intensivă în cazurile severe. Beta-blocanții, de preferat cei selectivi, stabilesc terapia specifică a supradozajului. Se recomandă administrarea cu prudență a beta-blocanților la pacienții cu astm bronșic, existînd riscul producerii bronhospasmului.

Contraindicații

Cardiomiopatia obstructivă hipertrofică, tahiaritmii. hipersensibilitate la fenoterol bromhidrat sau la substanțe inactive ale aerosolului presurizat dozat.

Sarcină și alaptare

Experieța îndelungată nu a aratat efecte dăunatoare ale Berotec 100/200 administrat în timpul sarcinii. Se recomandă precauțiile obișnuite, mai ales în primul trimestru. Trebuie ținut sub observație efectul inhibitor al fenoterolului asupra contracției uterine.

Reacții adverse

Berotec 100/200 poate provoca tremor fin al musculaturii scheletice și nervozitate; rar, pot apărea tahicardie, amețeli, palpitații sau cefalee; mai ales la pacienții hipersensibili, foarte rar, pot apărea iritații locale sau reacții alergice. Ca și în cazul administrării altor bronhodilatatoare, cateodată poate apărea tuse și, foarte rar, bronhoconstricție paradoxală. Ca urmare a terapiei cu 2-agoniști, este posibilă apariția unei hipokaliemii severe.

TRATAMENTUL ÎN ASTMUL BRONȘIC

Astmul bronșic răspunde la o gamă largă de preparate și proceduri. În general tratamentul a fost expus la bronșita cronică; și în această afecțiune, măsurile preventive sunt foarte importante.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

În tratamentul asmului bronșic antitusivele nu se administrează decât în cazuri deosebite. Sunt contraindicate: morfina, opiacee, tranchiliante, neuroleptice – se combate abuzul de simpatico-mimetice și de medicamente alergizante.

ÎN CRIZĂ:

Se urmărește combaterea spasmului bronșic prin medicație bronhodilatatoare:

ADRENALINA – se admistrează ½ fiolă (1 ml) prin injecție subcutanată.

EFEDRINA – se administrează (1 ml) intramuscular.

Acționează rapid,dar prin abuz agravează boala. Se găsește și sub formă de comprimate(0,05 g).

Ca reacții adverse pot apărea: insomnii, tremurături, palpitații, creșterea tensiunii arteriale, retenții de urină.

MIOFILIN – se administrează 1-2 fiole (10 ml), intavenos lent. Se găsește și sub formă de comprimate (0,01 g). Se administrează ,,per os’’ 3 comprimate pe zi.

Are acțiune bronhodilatatoare moderată și efecte secundare reduse.

BRONHODILATIN (IZOPRENALINA) – comprimate (0,01 g).

Se administrează 3 comprimate pe zi sublingual. Este un bronhodilatator  puternic, dar cu acțiune de scurtă durată. Poate opri la început criza de astm. Folosirea îndelungată poate duce la obișnuință sau la rău astmatic.

Ca reacții adverse apar: palpitații, amețeli, dureri precordiale.

Se administrează și sub formă de aerosoli (0,5-1 ml la 3 ore). Se folosesc și flacoane prevăzute cu dozimetru.

ASTMOFUG- sirop, se administrează ,,per os” cu lingurița (3lingurițe pe zi)

ALBUTEROL 0,5 mg sau SALBUTAMOL 0,1-0,2 mg – se administrează sub formă de aerosoli, în inhalație (pulverizare orală 1-2 pufuri).

BEROTEC (FENOEROL) se găsește sub formă de spray, are efecte asemănătoare cu SALBUTAMOL-ul.

CORTICOTERAPIA

PREDNISON – o tabletă pe zi (5 mg) administrată oral.

SUPERPREDNOL – o tabletă pe zi (0,5 mg) administrată oral.

Produse retard:SINACTENRETARD 1 mg la 7-15 zile administrată peros.

În tratamentul corticoterapiei, doza totală trebuie administrată dimineața, fiind preferat tratamentul discontinuu (la 2-3 zile) și corticoterapia – retard sau în aerosoli.

În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave: tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime: 30 mg pe zi Prednison ca tratament de atac, 5 mg pe zi ca tratament de întreținere.

EXPECTORANTE ȘI MUCOLITICE

BISOLVAN – comprimate 3/zi

MUCOSOLVIN

Soluții pentru inhalații (2 ml *3/zi.

Tratamentul de fond

Se urmărește combaterea factorilor infecțioși, alergici și a bronhospasmului.

Tratarea infecției bronșice se face cu: sulfamide – Biseptol 2*2 tablete pe zi,  antibiotice–Ampicilină, Tetraciclină, Oxacilină.

CONCLUZII

Astmul bronșic este o boală frecventă subdiagnosticată sau tardiv diagnosticată, ceea ce duce și la un tratament inadecvat și din păcate este o afecțiune caracterizată de o tendință ascendentă.Astmul bronșic este o boală cu un debut precoce : 60 % dintre cazuri manifestă simptomele bolii sub vârsta de 1 an,50 % dintre cazuri sub 2 ani,iar 80 % sub 5 ani

Ca atare boala este foarte greu de depistat mai ales că simptomele sale pot păcăli ușor părintele vigilent care consideră că strănutul, tusea și respirația dificilă pot fi doar consecințele firești ale unei răceli mai puternice.

Alte cauze care duc la o depistare tardivă a bolii sunt: infecțiile căilor respiratorii inferioare la vârsta mică, ce mimează simptomele astmului bronsic, formele atipice de astm, respectiv tuse persistentă, tusea la efort (este un fapt cunoscut că marii sportivi ai lumii au dezvoltat un astm bronșic la efort, pe care îl țin sub control prin medicamentație). La aceste cauze se adaugă și rezerva medicilor de a formula diagnosticul de astm bronșic de la declanșarea primelor episoade bronho-obstructive, deoarece, mai mult decât oricine, doctorii știu că aceasta este o boală care nu se vindecă, iar o asemenea veste nu este ușor de suportat de către părinți.

Poate una dintre cauzele cu o importanță covârșitoare în amânarea unui diagnostic corect o reprezintă lipsa de informare a pacientului, în special a părinților acestuia, care nu știu foarte clar ce înseamna astmul bronșic și rinită alergică și care sunt manifestările lor clinice.

Prof. dr. Dimitrie Dragomir a precizat că astmul bronșic și rinita alergică reprezintă două afecțiuni sub diagnosticate și tratate insuficient la nivel mondial, ducând la întârzierea de formulare a diagnosticului.

Astfel agravarea lor lent progresivă duce la ineficiența măsurilor de tratament – arborele bronșic se îngustează foarte mult, inflamația devine din ce în ce mai evidentă și mai supăratoare și foarte puțin sensibilă la tratamentul bronho-inflamator. În cazul astmului bronșic, exagerările sunt reversibile la debut, aceasta fiind una dintre caracteristicile bolii, însă devine o afecțiune din ce în ce mai dificil de controlat, ducând la ireversibilitatea manifestărilor clinice. Acest lucru este valabil atât în cazul astmului bronșic cât și în cel al rinitei alergice.

În prezent știinta astmologiei nu are raspuns la intrebarea 'Poate fi vindecat astmul?' dar are raspuns la intrebarea 'Poate prevenit astmul?'

Da, astmul bronșic poate fi prevenit.

BIBLIOGRAFIE

Ghid de farmacologie generală pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie (CRIN MARCEAN,VLADIMIR-MENTA MIHĂILESCU) Copyright 2011, 2012 Editura ALL

https://ro.scribd.com/doc/100673781/Astmul-Bronsic

http://www.scrigroup.com/sanatate/Lucrare-de-Diploma-ASISTENTA-M83416.php

http://www.scrigroup.com/sanatate/LUCRARE-DE-LICENTA-PARTICULARI73565.php

http://www.qreferat.com/referate/medicina/Sistemul-adrenergic614.php

http://www.prospecte-medicamente.ro

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Lucrare-de-practica-Rolul-asis287.php

Farmacoterapie practică, vol. I, Dobrescu D. Ed. Medicală,București 1989

BIBLIOGRAFIE

Ghid de farmacologie generală pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie (CRIN MARCEAN,VLADIMIR-MENTA MIHĂILESCU) Copyright 2011, 2012 Editura ALL

https://ro.scribd.com/doc/100673781/Astmul-Bronsic

http://www.scrigroup.com/sanatate/Lucrare-de-Diploma-ASISTENTA-M83416.php

http://www.scrigroup.com/sanatate/LUCRARE-DE-LICENTA-PARTICULARI73565.php

http://www.qreferat.com/referate/medicina/Sistemul-adrenergic614.php

http://www.prospecte-medicamente.ro

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Lucrare-de-practica-Rolul-asis287.php

Farmacoterapie practică, vol. I, Dobrescu D. Ed. Medicală,București 1989