Serviciile de Ingrijire la Domiciliu Oferite Varstnicilor. Studiu de Caz Municipiul Fagaras
SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU OFERITE VÂRSTNICILOR. STUDIU DE CAZ. MUNICIPIUL FĂGĂRAȘ
Cuprins
Argument
SISTEMUL DE ASISTENȚĂ PENTRU VÂRSTNICI
Scurt istoric al conceptului de îmbătrânire
Definirea conceptului de bătrânețe și tipuri de îmbătrânire
Cauzele îmbătrânirii
Dimensiunea biologică ale îmbătrânirii
Dimensiunea psihologică ale îmbătrânirii
ASPECTE SOCIALE PRIVIND VÂRSTA A TREIA
Teorii sociale ale îmbătrânirii
Drepturile și nevoile persoanelor vârstnice
Vârstnicul considerat o problemă socială
Pensionarea
INSTITUȚII ȘI SERVICII PENTRU PERSOANA DE VÂRSTA A TREIA
Îngrijirea socială și medicală a vârstnicului
Îngrijirea comunitară și instituționalizată a persoanelor vârstnice în România
Servicii de instituționalizare a persoanelor de vârsta a treia
Diversificarea serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice
Îngrijirea la domiciliu versus intituționalizare
CERCETARE CALITATIVĂ PRIVIND SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU ACORDATE VÂRSTNICILOR DIN MUNICIPIUL FĂGĂRAȘ
Descrierea ONG-ului „Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș”
Identificarea problemei
Scopul și obiectivele cercetării
Metode și instrumente de colectare a datelor
Analiza datelor
Interpretarea datelor
Concluziile cercetării
Proiect de intervenție
Justificarea proiectului
Arborele problemei și arborele obiectivelor
Arborele problemei
Arborele obiectivelor
Stabilirea populației țintă și a criteriilor de selecție a grupului țintă
Scopul proiectului și obiectivele SMART
Planificarea activităților
Analiza SWOT
Parteneri și colaboratori
Planul de evaluare
Resursele proiectului
Rezultate așteptate
Modalități de continuitate a proiectului
Bibliografie
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Anexa 7
Anexa 8
Anexa 9
ARGUMENT
Vârstnicii au ocupat, de-a lungul timpului, un loc important în cultura fiecărei țări. Grija față de persoanele vârstnice s-a manifestat și se manifetă în mod diferit în funcție de modul în care au fost și sunt percepute acestea. Ignorarea vârstnicului, a nevoilor acestuia, din punctul meu de vedere, reprezintă ignorarea propriei istorii. El face parte din trecutul, prezentul dar și viitor tău.
O perioadă îndelungată de timp s-a considerat că instituționalizarea vârstnicilor este varianta cea mai bună de îngrijire. Cu trecerea timpului s-a dovedit a fi foarte costisitoare și ineficientă, acoperind parțial nevoile unei persoane în etate.
Lucrarea de față se orientează spre serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice care, pe de o parte, nu sunt atât de costisitoare, iar pe de altă parte contribuie la evitarea efectelor negative ale instituționalizării. Îmi propun în această lucrare să scot în evidență importanța unor astfel de servicii, modul în care sunt percepute de ceilalți membrii ai comunității, dar și importanța informării populației cu privire la existența serviciilor de îngrijire la domiciliu.
Lucrarea conține cinci capitole. Primul capitol cuprinde informații generale despre procesul de îmbătrânire atât din perspectiva socială cât și din cea psihologică și medicală. Pe lângă istoricul conceptului de îmbătrânire, a tipurilor de îmbătrânire în capitol sunt tratate și modificările care apar la vârsta înaintată și care influențează într-un mod sau altul stilul de viață al unei persoane.
Capitolul doi, intitulat „Aspecte sociale privind vârsta a treia” și așa cum sugerează și titlul acest capitol tratează vârstnicul din perspectiva socială. Primul subcaptol conține o prezentare a teoriilor sociale ale îmbătrânirii, iar cel de-al doilea o detaliere a drepturilor și nevoilor persoanelor vârstnice. În următoarele două subcapitole sunt subliniate pe de o parte viziunile celorlalți asupra acestei categorii a populației iar pe de altă parte problemele de care se lovesc vârstnicii în mod curent. Un exemplu de astfel de problemă este inexistența unor programe care să-i pregătească pentru perioada pensionării.
Cel de-al treilea capitol, intitulat „Instituțiile și serviciile pentru persoana de vârsta a treia”, conține o detaliere a serviciilor sociale destinate vârstnicilor. Primul subcapitol pune accentul pe faptul că îngrijirea vârstnicului trebuie să vizeze atât aspectul medical dar și pe cel social, iar în lucrul cu aceste persoane existența unei echipe multidisciplinare este esențială.
Accentul în acest capitol cade pe diversificarea și dezvoltarea serviciilor de îngrijire adresate vârstnicilor, în special pe dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu care prezintă o serie de beneficii.
Un subcapitol important, intitulat „Îngrijirea la domiciliu versus instituționalizare”, scoate în evidență, prin comparare, necesitatea și importanța dezvoltării serviciilor de îngrijire la domiciliu destinate vârstnicilor. Instituționalizarea persoanei de vârsta a treia este o opțiune dar nu neapărat o soluție. Aceasta trebuie luată în calcul abia după ce au fost analizate toate celelalte opțiuni.
Cercetarea cantitativă realizată printr-o muncă asiduă, îndelungă dar și plăcută este inclusă în ultimul capitol.
Utilizând doar metode calitative de cercetare, datorită încărcăturii emoționale și sensibilității tematicii investigate, am obținut o serie de informații relevante cu privire la principalele probleme legate de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia și la nevoile persoanelor vârstnice, în special legate de aspectul relaționării și comunicării.
Aplicarea ghidului de interviu beneficiarilor serviciilor de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș, a presupus multă răbdare și înțelegere față de starea generală de sănătate a vârstnicilor. Ca și în cazul beneficiarilor am aplicat un ghid de interviu și asistentei sociale, lucru care a presupus înțelegerea programului de lucru încărcat al acesteia și adaptarea programului personal în funcție de zilele și orele disponibile pe care le avea aceasta. În cadrul cercetări am utilizat și metoda observației cu scopul de a monitoriza concordanța între ceea ce spuneau vârstnicii că fac și ceea ce fac ei în realitate.
Aceste instrumente au contribuit din plin la o bună desfășurare de culegere a datelor în vederea stabilirii unei imagini de ansamblu privind modul în care aceste servicii acoperă nevoile reale ale vârstnicilor și felul în care se pot dezvolta serviciile de îngrijire la domiciliu.
Tot în partea practică este inclus și proiectul de intervenție intitulat „Speranță pentru bunici” al cărui scop este de a sprijini Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș în oferirea unor servicii de îngrijire la domiciliu de calitate înaltă.
SISTEMUL DE ASISTENȚĂ PENTRU VÂRSTNICI
SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE ÎMBĂTRÂNIRE
Consultând istoria omenirii putem observa faptul că vârstei a treia îi este acordată o atenție deosebită, iar persoanele ajunse la această vârstă jucau un rol important atât în cadrul familiei, al comunității din care făceau parte cât și în conducerea unui stat. În funcție de modul în care era percepută îmbătrânirea, vârstnicii ocupau diferite poziții în societate primind o atenție deosebită. Respectul față de această categorie de vârstă făcea parte din legile nescrise ale omenirii, iar disprețuirea unui vârstnic era privită ca o decădere.
În religia creștină Dumnezeu Însuși este reprezentat ca fiind o persoană aflată la vârsta a treia, dar care nu este afectată de problemele caracteristice acestei perioade a vieții (neputință, senilitate) ci dimpotrivă El este Atotputernic, Atotștiutor, și Atotcunoscător. Alături de Dumnezeu-Tatăl și alți Sfinți au preluat imaginei unui bătrân atunci când s-au arătat celor aflați în nevoie. Sfinții Părinți ai Bisericii sunt și ei vârstnici. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 909) Așadar vârsta a treia este asociată cu înțelepciunea și experiența de viață.
În Antichitate mijloacele de asistare a persoanelor aflate în nevoie erau diferite așa cum erau și categoriile de persoane care beneficiau de ajutor. De regulă li se oferea ajutor copiilor orfani, celor care aveau o deficiență, celor care aveau o situație materială precară, bolnavilor și vârstnicilor neputincioși. (Doru Buzducea, 2010, p. 333)
În acea perioadă procentul de vârstnici se afla sub 5% din totalul populației de aceea îngrijirea celor care se aflau în incapacitatea de a se susține singuri se realiza în cadrul familiilor de origine. Vârstnicilor li se oferea respectul cuvenit cerându-li-se sfaturi. Ei făceau parte din forul conducător al comunităților din care proveneau și aveau un rol consultativ. Mircea Eliade vorbește în lucrarea Nostalgia originilor de faptul că vârstnicii formează elita spirituală a societăților arhaice. În aceeași lucrare menționează faptul că persoanele în vârstă au ca principal rol transmiterea generațiilor tinere a înțelegerii existenței. Pe lângă acest rol, vârstnicii îi ajută pe cei tineri să-și asume responsabilitatea o dată ajunși la maturitate. Totodată ei participă activ la transmiterea culturii tribului fiind răspunzători de acest lucru dar și de formarea spirituală a tinerilor. (Doru Buzducea, 2010, p. 333)
Vechiul Testament ne oferă o imagine amplă asupra atitudinii binevoitoare față de bătrâni, însă nu conține nicio precizare asupra faptului că aceștia ar fi fost considerați o categorie aparte a societății. Categoriile care beneficiau de pe urma activităților caritabile erau săracii, văduvele, orfanii și străinii. Bătrânețea era considerată o etapă a vieții, un eveniment natural. (idem, p. 333)
Totodată bătrânețea era asociată cu înțelepciunea și viața dreaptă în fața lui Dumnezeu: „Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea la om este adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată.” (Înțelepciunea lui Solomon 4 : 8-9). Datorită acesteia tinerii erau îndemnați să stea în preajma celor vârstnici, căci de la ei au multe de învățat: „Stai în tovărășia celor bătrâni și cu cel înțelept te unește.” (Sirah 6 : 35) (Doru Buzducea, 2010, p. 334)
Evreii considerau că pentru a respecta perioada bătrâneții aceasta trebuie să fie însoțită de anumite virtuți cum ar fi: înțelepciunea, cumpătarea, respectabilitatea. Fără acestea vârsta, pentru evrei, nu implica respectul. Prima poruncă pe care Dumnezeu le-a dat-o evreilor a fost să-i cintească pe cei vârstnici: „Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinstești fața bătrânului și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Levitic 19 : 32) Bătrânețea trebuie tratată ca pe o perioadă pe care o vom parcurge cu toții: „Să nu necinstești un om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni.” (Sirah 8 : 6) (Doru Buzducea, 2010, p. 334)
Persoanele de vârsta a treia ocupau o poziție importantă și la arabi. Ca și la evrei aceasta era asociată cu înțelepciunea iar ca simbol al bătrâneții înalții funcționari, imanii, judecătorii, medicii și chiar doctorii purtau o barbă lungă și albă. În lumea arabă existau aziluri de bătrâni dar și alte tipuri de așezăminte. (idem, p. 334)
Este bine cunoscut faptul că în China și Japonia respectul față de persoanele de vârsta a treia este unul deosebit. Acest respect se reflectă și într-o lege care le permite celor de peste 70 de ani, femeilor, bolnavilor dar și copiilor sub 15 ani să plătească o anumită sumă pentru a răscumpăra pedeapsa primită ca urmare a încălcării legii. Legea vine în sprijinul vârstnicilor care se confruntă cu diferite neputințe fizice. (idem, p. 335) Dacă la arabi bătrânețea era asociată cu înțelepciunea, în Japonia creativitatea, bunăvoința și autoritatea erau caracteristicile care defineau această perioadă a vieții. Japonezii consideră bătrânețea ca pe un punct culminant al maturității nu ca pe un sfârșit.
De un statut respectat aveau parte vârstnicii și la romani și greci unde existau reguli clare în ceea ce privește vârsta pe care trebuia să o aibe o persoană care dorea să intre în viața publică sau e Dumnezeu le-a dat-o evreilor a fost să-i cintească pe cei vârstnici: „Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinstești fața bătrânului și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” (Levitic 19 : 32) Bătrânețea trebuie tratată ca pe o perioadă pe care o vom parcurge cu toții: „Să nu necinstești un om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni.” (Sirah 8 : 6) (Doru Buzducea, 2010, p. 334)
Persoanele de vârsta a treia ocupau o poziție importantă și la arabi. Ca și la evrei aceasta era asociată cu înțelepciunea iar ca simbol al bătrâneții înalții funcționari, imanii, judecătorii, medicii și chiar doctorii purtau o barbă lungă și albă. În lumea arabă existau aziluri de bătrâni dar și alte tipuri de așezăminte. (idem, p. 334)
Este bine cunoscut faptul că în China și Japonia respectul față de persoanele de vârsta a treia este unul deosebit. Acest respect se reflectă și într-o lege care le permite celor de peste 70 de ani, femeilor, bolnavilor dar și copiilor sub 15 ani să plătească o anumită sumă pentru a răscumpăra pedeapsa primită ca urmare a încălcării legii. Legea vine în sprijinul vârstnicilor care se confruntă cu diferite neputințe fizice. (idem, p. 335) Dacă la arabi bătrânețea era asociată cu înțelepciunea, în Japonia creativitatea, bunăvoința și autoritatea erau caracteristicile care defineau această perioadă a vieții. Japonezii consideră bătrânețea ca pe un punct culminant al maturității nu ca pe un sfârșit.
De un statut respectat aveau parte vârstnicii și la romani și greci unde existau reguli clare în ceea ce privește vârsta pe care trebuia să o aibe o persoană care dorea să intre în viața publică sau pentru a obține o funcție politică înaltă. (Doru Buzducea, 2010, p. 336)
Anticii asociau în cele mai multe cazuri bătrânețea cu înțelepciunea, de aceea majoritatea zeităților erau reprezentate ca fiind bătrâni. Ajutorarea persoanelor aflate în nevoie, precum sunt vârstnicii, se realiza din diferite motive în funcție de cultură și perspective. În timp ce unora li se impunea acest lucru prin legi, alții o făceau pentru că o considerau obligație religioasă.
În Antichitatea Creștină Biserica a avut un rol important în realizarea și dezvoltarea activităților care vizează îngrijirea bătrânilor. Învățătura transmisă de către Biserică a fost aceea că omul este responsabil pentru lume și creație și că o implicare socială activă este importantă atât pentru sine cât și pentru ceilalți. (Doru Buzducea, 2010, p. 337)
În Biserică filantropia s-a manifestat individual dar și colectiv prin diferite forme precum: folosirea bunurilor în comun, instituția diaconiei, agape dar și prin strângeri de ajutoare pentru alte comunități. (idem, p. 337)
Monahii consideră bătrânețea vârsta înțelepciunii dar și a frumuseții duhovnicești. Termenul de călugăr provine din limba greacă, unde kalos înseamnă frumos și gheron bătrân, iar sensul etimologic al cuvântului este acela de „bătrân frumos”. (idem, p. 338) Cuvântul călugăr atribuie acestei perioade a vieții un aspect pozitiv.
În Evul Mediu, seniorii se obligau să se ajute la bătrânețe sau în alte situații precum ruină, boală sau accident. (idem, p. 339) Așadar pentru ei, putem spune că aceasta nu reprezenta suferință sau chin. Acest lucru nu era valabil și pentru țărănime care nu se sprijinea reciproc resimțind puternic suferința acestei perioade.
Organizarea negustorilor în bresle va pune bazele unor forme de asistența socială. Pe lângă activitățile legate de gestionare a producției, breslele asigurau formarea profesională a ucenicilor și diferite ajutoare pentru cei care se aflau în dificultate. Ajutoarele se adresau doar celor asociați breslei și erau oferite fie pentru anumite situații vulnerabile (boală, accident), evenimente naturale (naștere,deces, văduvie, etc.) sau calamități naturale. Printre cei care beneficiau de aceste forme de ajutorare se aflau și breslașii vârstnici care primeau penisie după retragerea din activitate.
Renașterea a pus vârstnicii într-o lumină nefavorabilă fiind promovate tinerețea și frumusețea fizică. Acest lucru se reflectă și în picturi dar și în comediile lui Molière și alte piese de teatru. (Doru Buzducea, 2010, p. 341)
Activitățile filantropice ale Bisericii marchează Evul Mediu prin contruirea pe lângă mănăstiri a unor aziluri pentru îngrijirea vârstnicilor.
Formarea și dezvoltarea statelor au condus la necesitatea apariției și reglementării asistenței sociale care se afla în epoca modernă în plin proces de dezvoltare. Astfel, în secolul al XIX-lea, în S.U.A., dar și în Europa au apărut tot mai multe societăți filantropice, agenții voluntare și așezăminte pentru săraci. (Doru Buzducea, 2010, p. 345)
Dezvoltarea statelor moderne și a industriei din secolele XVIII-XIX au contribuit la scăderea importanței vârstnicilor și diminuarea rolurilor acestora în cadrul familiei dar și în societate.
Progresul din secolul XIX în medicină a condus la creșterea speranței de viață. O dată cu acest lucru asistența socială se confrunta cu noi probleme, cum ar fi creșterea numărului de persoane vârstnice care necesitau ajutor. Astfel înființarea căminelor pentru vârstnici a devenit o necesitate, iar pentru o perioadă și singura formă de protecție a acestora.
Fiecare perioadă istorică și pus amprenta asupra vârstnicilor și prestigiului acestora. Treptat importanța vârstnicilor a început să scadă devenind din oameni înțelepți cărora marii conducători le cereau sfatul, oameni inutili societății.
DEFINIREA CONCEPTULUI DE BĂTRÂNEȚE ȘI TIPURI DE ÎMBĂTRÂNIRE
Îmbătrânirea este un proces inevitabil și ireversibil prin care trec toate ființele vii, iar finalitatea acestuia o reprezintă moartea. Felul în care îmbătrânim este diferit de la un individ la altul.
Cuvântul „bătrân”, în limba română, are ca origine latinescul „veteranus” (forma intermediară a cuvântului „betranus”=bătrân) și desemna soldatul imperial trecut de vârsta până la care era obligat să aducă servicii Romei. Etimologia cuvântului „bătrân” are în limba română o dublă semnificație. Pe de o parte acest cuvânt face referire la o anumită categorie de persoane iar pe de altă parte la drepturile acestor persoane. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 911)
Aurelia Curaj definește, în cartea „Asistența socială a grupurilor de risc” a lui Doru Buzducea, îmbătrânirea ca fiind „un proces fiziologic complex, multifațetat și ierarhic, cu schimbări subtile ce apar simultan la nivel molecular, celular al țesuturilor și organelor.” (Aurelia Curaj, 2010, p. 282)
O altă definiție dată de Aurelia Curaj vizează aspectul social al îmbătrânirii și spune că îmbătrânirea este „un proces intrinsec, inevitabil, și ireversibil de pierdere a viabilității și de creștere a vulnerabilității, fiind suma tuturor mecanismelor deteriorative prin care indivizii își pierd viabilitatea.” (idem, p. 282)
Din aceste definiții reiese faptul că îmbătrânirea afectează atât funcțiile biologice cât și pe cele sociale. Sunt afectate atât țesuturile (riduri, pete) cât și funcțiile anumitor organe (inima, rinichii, ficatul, etc.). Modificări apar și la nivel social unde rolurile avute în societate dispar odată cu pensionarea iar accesul la informație se realizează destul de greu. Vârstnicii se informează cu precădere despre lucrurile care îi afectează în mod special considerând celelalte informații neimportante și inutile.
Numeroși autori au încercat o definire a bătrâneții și o clasificare a limitelor acestei perioade.
Criteriul cronologic a fost un prim criteriu de definire și cel mai criticat datorită faptului că există numeroase persoane vârstnice ale căror funcții sunt asemănătoare cu cele ale unei persoane adulte dar și persoane care suferă de o îmbătrânire precoce.
Noțiunea de vârstă înaintată desemnează acea perioadă din viața unui om care urmează după maturitate și care durează până la sfârșitul vieții sale.
Această etapă mai poartă denumirea de vârsta a treia, perioada de involuție, perioada de bătrânețe sau senescență.
Dicționarul de psihiatrie Larousse definește senescența ca o ultimă etapă a vieții unui om fiind un rezultat al acesteia. O altă definiție dată de acest dicționar spune că îmbătrânirea este un proces de declin având următoarele semne: slăbirea țesuturilor, atrofie musculată cu scăderea funcțiilor și performanțelor, toate acestea ducând la scăderea treptată a capacității de adaptare. Datorită faptului că bătrânețea este descrisă ca o involuție poate fi privită și ca imaginea răsturnată a dezvoltării umane.
Organizația Mondială a Sănătații consideră:
persoane în vârstă: între 60 și 70 ani;
persoane bătrâne: între 70 și 90 ani;
marii bătrâni: peste 90 de ani.
În concepțiile medico-sociale franceze se vorbește despre:
vârsta a treia: după 65 de ani, corespunzând vârstei pensionării;
vârsta a patra: după 80 de ani.
Forma de clasificare cea mai frecvent utilizată este următoarea:
stadiul de trecere spre bătrânețe: de la 65 la 75 de ani;
stadiul bătrâneții medii: 75-85 de ani;
stadiul marii bătrâneți: peste 85 de ani.
Clasificarea persoanelor în etate realizată de către americani este următoarea:
bătrâni tineri (old-young): 65-75 ani;
bătrâni-bătrâni (old-old): mai mult de 75 de ani.
Dicționarul Larousse descrie și un stadiul de presenesceță pe care îl încadrează între 45 și 65 de ani și care corespunde cu debutul îmbătrânirii. Este precizat faptul că acest stadiul variază de la persoană la persoană, pe plan psihiatric încercându-se o individualizare a unor stări nevrotice care ar caracteriza menopauza și andropauza. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 914)
În cartea Psihologia îmbătrânirii Roger Fontaine afirmă că: „îmbătrânirea este ansamblul proceselor pe care le suferă un organism după faza sa de dezvoltare”. Acesta face o distincție clară între îmbătrânire și bătrânețe spunând că cea din urmă este: „starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară, cea a persoanelor de peste 60 de ani.”
Îmbătrânirea este un proces complex care implică schimbări de funcționare cognitivă și senzorio-acustică, de comportament și de personalitate ceea ce a generat apariția celor trei tipuri de îmbătrânire: îmbătrânirea biologică, psihologică și socială. (Venera Margareta Bucur, 2007, p.61)
CAUZELE ÎMBĂTRÂNIRII
Dezvoltarea științelor, în special a fizicii și chimiei, dar și progresul tehnico-științific a determinat elaborarea mai multor teorii care să explice cauzele îmbătrânirii. Deși numărul teoriilor este unul impresionant (peste 200 de la Hippocrate până în prezent), niciuna nu a reușit să cuprindă și să explice în ansamblu acest proces biologic complex. (René Duda, 1983, p. 30-31)
Felul în care îmbătrânim este determinat de factorii interni și externi care influențează procesul de îmbătrânire. Totodată este cunoscut și faptul că durata de viață a unui om este influențată genetic și limitată biologic. (idem, p. 29) Așadar există atât cauze endogene (interne) cât și cauze exogene (externe) ale îmbătrânirii.
Cauzele endogene vizează failibilitatea principiului de fidelitate a copiei și teoria „genei clandestine”, iar din categoria cauzelor exogene fac parte comportamentul alimentar și sedentarismul.
Failibilitatea principiului de fidelitate a copiei se referă la existența unor erori care apar la nivel celular. (Roger Fontaine, 2008, p. 29)
De-a lungul vieții organismul nu mai este alcătuit din aceleași celule pe care le avea la naștere, excepție făcând celulele nervoase. Ele sunt produsul unui anumit număr de diviziuni având același patrimoniu genetic. Anumiți cercetători au lansat ipoteza că pe parcursul diviziunilor se produc anumite erori care degradează organismul ajungându-se într-un final la moartea acestuia. Erorile conduc la deficiențe funcționale sau structurale care se pot traduce prin disfuncționalitatea unor organe și pot afecta aparatul digestiv, sistemul vascular sau nervos. (idem, p. 29)
O altă teorie încearcă să explice etiologia îmbătrânirii este teoria „genei clandestine”.
Conform acestei teorii genele au „obsesia” de a se reproduce iar pentru acest lucru ele au nevoie de un organism, o gazdă care să-i ofere șansa de a supraviețui. (idem, p. 30)
Anumite gene pot fi favorabile sau defavorabile organismului putând chiar fi semiletale sau letale în funcție de stadiul de evoluție în care se află organismul. Aceste gene pe parcursul evoluției organismului nu sunt selecționate și nici eliminate pentru că nu influențează organismul pe perioada reproducerii. Numărul mare de gene nefaste și exprimarea acestora corelează cu procesul de îmbătrânire. Așadar organismele noastre sunt niște „habitacluri tranzitorii” care au rolul de a asigura supraviețuirea genelor care odată ce și-au îndeplinit misiunea provoacă moartea organismului. (Roger Fontaine, 2008, p. 30-31)
Cauzele exogene ale îmbătrânirii sunt legate de mediul de viață al indivizilor și de comportamentul lor. Odată ajunși la vârsta senectuții indivizii devin vulnerabili față de anumite afecțiuni cum ar fi accidentele vasculare și cancerul. Unii specialiști consideră responsabili pentru aceste afecțiuni alimentația și sedentarismul. (idem, p. 31-32)
DIMENSIUNEA BIOLOGICĂ ALE ÎMBĂTRÂNIRII
Odată cu înaintarea în vârstă se produc o serie de modificări atât la nivel biologic cât și la nivel psihologic determinate de anumiți factori. Afectat este atât sistemul nervos, inteligența, memoria, percepțiile, personalitatea cât și funcțiile anumitor organe cum ar fi inima, rinichii, ochii.
Tulburările care apar la persoanele peste 80 de ani poartă denumirea de sindroame geriatrice. Au fost identificate 4 tipuri de sindroame geriatrice după cum urmează: sindromul de imobilitate, sindromul de instabilitate, sindromul de incontinență urinară, sindromul de disfuncție intelectuală.(Adrian Restian, 2009, 1809)
Sindromul de imobilitate se datorează în primul rând scăderii masei musculare cu 30% între 60 și 70 de ani. Printre alte cauze ale apariției acestui sindrom se află: durerile articulare, tulburările de echilibru, anchilozele, sechelele unor fracturi, sechelele neurologice, boala Parkinson. Toate acestea contribuie la îngreunarea mișcărilot ducând până la imobilizarea la pat. (idem, p. 1809)
Sindromul de instabilitate este frecvent întâlnit și afectează persoanele peste 72 de ani care au cel puțin 2 căderi de-a lungul unui an, fiind urmate în unele cazuri de fracturi.Pot fi determinate de tulburările de echilibru, tulburările de vedere, anumite medicamente, hipotensiune ortostatică, condiții necorespunzătoare de locuit, tulburări neuropsihice. (idem, 1809-1810)
Sindromul de incontinență urinară afecteayă atât vârstnicul cât și familia acestuia și se datorează infecțiilor urinare, uretrita atrofică, diabetul zaharat, stres, anumite medicamente. (Adrian Restian, 2009, 1810)
Sindromul de disfuncție intelectuală afectează persoanele peste 65 de ani și se referă la stările de confuziela baza cărora stă scăderea memoriei. (idem, 1810)
În cartea sa intitulată Geriatrie, dr. Constantin Bogdan spune că modificările semnificative pe care le generează îmbătrânirea afectează patru sisteme: cardiocirculator, respirator, neurologic și locomotor.
Pe parcursul procesului de îmbătrânire apar o serie de modificări patologice induse de factori genetici, de mediu și psiho-sociali. Aceste modificări variază de la o persoană la alta putând fi lente sau rapide. Anumite afecțiuni sunt determinate de ereditate, iar altele de obiceiurile alimentare, sedentarism, situația financiară, stresul. O parte din afecțiunile determinate de ereditate se încadrează și în cea de-a doua categorie de factori, iar acestea sunt: hipertensiunea arterială, obezitatea și cancerul. Există și modificări patologice determinate doar de factorii ereditari cum ar fi: diabetul zaharat și glaucomul. Osteoporoza, anemiile, fracturile, creșterea susceptibilității la infecții sunt afecțiuni determinate în principal de obiceiurile alimentare, sedentarism, stres. (Monica Moldovan, 2011, p. 22)
Stabilirea unui diagnostic sau a unui tratament pentru o persoană vârstnică este deseori dificil datorită manifestărilor atipice. Patologia vârstnicului se diferențiază de cea a adultului datorită anumitor aspecte. Vârstnicul este caracterizat de polipatologie având un tablou clinic atipic cu simptomatologie neconformă. La această categorie de vârstă se întâlnește o frecvență ridicată a complicațiilor și o convalescență prelungită. Stabilirea unuidiagnostic în cazul persoanelor vârstnice se realizează utilizând alte criterii față de cele utilizate la adulți sau copii. (Constantin Bogdan, 1997, p. 51)
Principalele modificări organice caracteristice îmbătrânirii cuprind sistemul nervos, locomotor, cardiovascular, respirator, renal și reproducător. De asemenea, apar modificări ale tegumentelor (riduri, piele uscată), scăderea vederii și scăderea forței musculare, scăderea capacității de efort, tulburări digestive:
Inima prezintă modificări ale structurii, ale debitului cardiac, forței de contracție, apar creșteri ale valorilor tensionale, aceasta fiind una dintre cauzele frecvente ce pot duce la deces.
Din cauza diverșilor factori interni și externi frecvenți, se poate modifica gradul de oxigenare a țesuturilor și apar fluctuații ale schimburilor la nivelul plămânului (hematoza).
La nivel renal se produc modificări ce duc la scăderea funcției renale cu retenție de substanțe toxice (uree, creatinină) și creșterea valorii tensionale prin modificări ale structurii și perfuziei vaselor renale.
Aparatul reproductiv intră în perioada de andropauză pentru bărbat și menopauză pentru femeie; studii importante privind nivelul hormonilor sexuali ne dovedesc o scădere accentuată a acestora, după vârsta de 30-35 de ani, care au ca urmare nu numai scăderea capacității reproductive, ci și modificări ale tegumentelor, apariția osteoporozei, irascibilitate, apatie, slăbirea țesutului muscular.
La nivelul creierului procesele de îmbătrânire încep deja de la 25-27 de ani; neuronii se uzează și acest lucru are ca urmare scăderea capacității de adaptare și reglare, procesul putând merge până la atrofie cerebrală, care se obiectivează prin ștergerea sau aplatizarea circumvoluțiunilor cerebrale. O serie de studii ne arată că funcția cerebrală se poate menține valabilă până la vârste înaintate, dacă este intens antrenată.
În literatura de specialitate sunt descrise o serie de boli care apar la nivelul sistemului nervos al persoanelor vârstnice. Acestea sunt:
atrofia creierului;
apariția de plăci senile;
degenrescența neurofibrilară;
diminuarea neuroplaticității;
mortalitatea neuronală;
rarefierea și aglomerarea dendritică. (Roger Fontaine, 2008, p. 42)
Țesutul osos suferă procese de atrofiere, de decalcifiere și de demineralizare, apar deformări ale scheletului, oasele se fragilizează, riscul de fracturi este foarte mare. O incidență crescută o are fractura de col femural, care de multe ori la această vârstă are o evoluție nefavorabilă sau letală. Articulațiile sunt cuprinse în procese de artroză prin modificări ale colagenului și membranei sinoviale, mișcările devin foarte dureroase, musculatura își pierde din forță și elasticitate, apar modificări de statică și postură, scad mult capacitatea de efort și posibilitatea efectuării unor mișcări mai fine. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 917)
Toate aceste afecțiuni îl obligă într-un fel sau altul pe vârstnic să-și restrângă activitatea în locuința sa care îi conferă siguranță iar orice ieșire din această produce neliniște și agitație. De aceea mutarea sa într-o instituție de îngrijire duce la apariția unor tulburări cum ar fi: sindromul de inadaptare, tulburări de somn, de personalitate, stări de confuzie, agravarea patologiei existente sau apariția unor noi afecțiuni. (Monica Moldovan, 2011, p. 24)
Doctorul Monica Moldoveanu spune în cartea Geriatrie și geripatologie pentru asistenții medicali că: Un om rămas singur, bolnav, abandonat, conștient că renunță azi la una, mâine la alta, îmbătrânește cu o viteză incredibilă.
DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ ALE ÎMBĂTRÂNIRII
Declinul cognitiv inevitabil pe care îl aduce cu sine îmbătrânirea este constat de numeroase studii.
Efectele îmbătrânirii se manifestă mai evident în aptitudinile cognitive, în activitate, în relațiile sociale și afective. în sexualitate, în activitatea creatoare și, uneori, la nivelul personalității. (Venera Margareta Bucur, 2007, p. 62)
Modificările psihologice sunt rezultatul modificărilor induse de vârstă, la baza lor existând factori interni, cum ar fi ereditatea și modificările hormonale, și factori externi, cum ar fi pensionarea, scăderea potențialului biologic, patologia asociată, scăderea numărului membrilor de familie, decesul unor rude sau prieteni de vârste apropiate.
După dr. Constantin Bogdan, funcționarea normală a unei persoane vârstnice cuprinde echilibrul fizic, psihic și social.
Modificările psihologice se referă la:
Modificarea atenției sau scăderea capacității de concentrare, scăderea atenției voluntare, care duc la scăderea capacității mnezice, în special a celei de scurtă durată; amintirile îndepărtate par totuși să fie mai ordonate, sistematizate și definite.
Modificările gândirii au drept caracteristică definitorie scăderea spontaneității, flexibilității, apariția tulburărilor de adaptare rapidă și a stereotipiilor; de asemenea, se observă o creștere a funcției de sinteză și schematizare. Apar frica de complot și circumspecția. Reducerea numărului de neuroni și sărăcirea conexiunilor nervoase nu afectează în mod identic toate structurile și regiunile cerebrale. Aceste caractere diferențiale și eterocrome se regăsesc în comportamente.
Menținerea atenției focalizate, memorizarea pe termen scurt sau lung, discriminările perceptive, fluiditatea verbală, raționamentul nu se deteriorizează în aceeași proporție și în același timp.
Din punct de vedere caracterial se pot produce ascuțirea sau intensificarea unor trăsături disarmonice preexistente sau dezvoltarea lor pentru prima dată. Nu este vorba despre psihopatii, ci despre existența sau dezvoltarea, o dată cu vârsta, a unor trăsături disarmonice încadrabile în limitele mari ale normalității sau în categoria perso-nalopatiilor. Astfel:
persoanele astenice se remarcă prin sentimentul de autoapreciere coroborat cu senzația de prăbușire aprestigiului social care duc la sentimente de devalorizare și o lipsă de respect cu predispoziție la reacții sau decompensări depresive;
la persoanele depresive se intensifică deznădejdea și pot apărea reacții depresive sau idei de inutilitate și lipsa de sens a vieții, cu tendințe suicidare;
la persoanele schizoide se pot acumula tendințele de izolare, refuzul contactului cu altul, preferințe pentru păstrarea stereotipă a camerei sau rolului, însoțite de indiferența pentru ceea ce se petrece în jur imediat după satisfacerea nevoilor imediate. Pot apărea sentimente de gelozie, datorate scăderii potentei sexuale și prestigiului social, care duc nu numai la accentuarea bănuielilor în legătură cu fidelitatea partenerului, ci și inducerea unor stări depresiv-anxioase.
Inteligența fluidă scade o dată cu înaintarea în vârstă, în contrast cu inteligența cristalizată, care este apreciată prin teste bazate pe cunoștințele acumulate, care se menține și poate avea o dezvoltare continuă o dată cu vârsta. în ceea ce privește viteza de procesare a informațiilor, ea scade o dată cu vârsta.
Linia afectivă este dominată de depresie, apatie, răceală, fapt ce duce în general la un comportament labil, irascibil. Simptomele depresiei de involuție sunt manifestate prin suferințe somatice, tulburări de somn, de apetit, sentimente de culpabilitate, inutilitate, autoacuzare. Bătrânii devin apatici, triști, totul este negru și dominat de dorința de a muri.
Învățarea – unele studii arată ca persoanele în vârstă pot învăța la fel de mult ca alte grupuri de vârstă, doar că timpul de rezolvare este mai ridicat; pentru o stimulare adecvată a învățării este necesară o motivație
permanentă, aici un rol major avându-l școlile de vârstnici și universitățile pentru vârsta a treia, care sunt o realitate în țările vest-europene și în SUA.
Vorbirea devine mai greoaie din cauza îmbătrânirii fiziologice la nivelul organului fonator, o dată cu deteriorarea gândirii, a memoriei, atenției; legat de fluxul vorbirii se poate observa la persoana în vârstă o scădere a fluxului și ritmului verbal. Exprimarea este anevoioasă, incorectă, cu repetări, bâlbâieli; uneori vârstnicii au tendințe la hiperactivitate verbală, manifestată prin așa-zisa „vorbire goală" și „pisălogeală".
Privită în ansamblul său, persoana vârstnică este o persoană de cele mai multe ori multiplu dezavantajată prin scăderea resurselor fizice, care nu înseamnă întotdeauna boală, prin scăderea resurselor financiare sau prin prezența unui handicap mintal. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 912)
ASPECTE SOCIALE PRIVIND VÂRSTA A TREIA
TEORII SOCIALE ALE ÎMBĂTRÂNIRII
De-a lungul timpului s-au elaborat o serie de teorii care au încercat să explice condiția vârstei a treia.
Teoriile sociale ale îmbătrânirii sunt următoarele:
teoria activității;
teoria rolului;
teoria dezangajării;
teoria continuității;
teoria etichetării;
teoria stratificării vârstei;
teoria schimbării sociale.
Teoria activității îi atribuie îmbătrânirii un caracter individual fiind bazată pe ipoteza că o persoană vârstnică activă este mai bine adaptată și mai satisfăcută decât una inactivă. Pentru a-și menține locul în societate vârstnicul este nevoit să-și schimbe rolul avut cu unul nou caracteristic vârstei. (Aurelia Curaj, 2010, p. 283) Totodată o bătrânețe reușită înseamnă o bătrânețe activă întrucât oamenii în vârstă au aceleași nevoi psihologice și sociale ca ale tinerilor. (Diana-Cristina Bódi, Suport de curs)
Teoria rolului explică îmbătrânirea ca o problemă de adaptare la schimbările de rol. (Aurelia Curaj, 2010, p. 283) O dată cu pensionarea persoana își pierde rolul din societate, iar apoi căsătoria copiilor și apariția nepoților o face pe aceasta să își piardă rolurile din cadrul familiei dar și să adopte altele noi cum ar fi: rolul de soacră, rolul de bunică.
Teoria dezangajării
Pentru fiecare din noi retragerea din rolurile deținute la locul de muncă și din relațiile sociale este inevitabilă fiind un proces natural. (Diana-Cristina Bódi, Suport de curs)
Procesul de detașare are următoarele caracteristici:
reciprocitate – separarea atât pentru vârstnic cât și pentru societate este amiabilă și satisfăcătoare
funcționalitatea – pentru că vârstnicii sunt considerați o mâne de lucru neproductivă piața muncii se eliberează de aceasta
ireversibilitatea – procesul de detașare nu este unul ciclic
universalitatea – acest proces se regăsește în toate societățile (Diana-Cristina Bódi, Suport de curs)
În elaborarea acestei teorii s-a pornit de la ipoteza că datorită afecțiunilor de care suferă vârstnicii și care îi limitează în desfășurarea activităților acestea devin inactive sau mai puțin active fiind preocupate mai multe de viața lor interioară. Astfel dezangajarea produce acel transfer de putere de la o persoană vârstnică la una tânără. (Aurelia Curaj, 2010, p. 283)
Teoria continuității
Pentru o îmbătrânire reușită este nevoie de continuitate atât internă cât și externă. Continuarea înseamnă o menținere a acelorași modalități de adaptare dar și o înlocuire a rolurilor pierdute. (idem, p. 284)
Teoria etichetării
Această teoriei susține faptul că oamenii crează teorii despre ei înșiși în funcție de felul în care sunt văzuți de ceilalți. Vârstnicii pot crede despre ei că sunt inutili sau neproductivi pentru că ceilalți îi percep astfel. (idem, p. 284)
Teoria stratificări vârstei
O altă formă de stratificare socială a oamenilor în cadrul societății o reprezintă vârsta.
Această perspectivă teoretică susține că structura socială a vârstei afectează roluri, autoconcepte și satisfacția de viață. (idem, p. 284)
Teoria schimbării sociale
Între contribuțiile indivului față de societate și costuri de suport pentru acestea trebuie să existe un echilibru. Astfel statusul personal poate fi definit ca echilibrul dintre cele două aspecte. Îmbătrânirea este însoțită de schimbare a rolurilor, a priorităților, a oportunităților datorită resurselor puține. Acest lucru determină o scădere a statusul social al vârstnicilor. (idem, p. 284)
DREPTURILE ȘI NEVOILE PERSOANELOR VÂRSTNICE
Fiecare persoană, indiferent de vârstă sau de societatea în care trăiește, are anumite nevoi, drepturi și obligații.
Drepturile vârstnicilor sunt deseori ignorate iar acest lucru îi afectează mai ales atunci când statul este cel care face această nedreptate. Există de asemenea și cazuri în care cei care îi ignoră sunt proprii lor copii iar acest lucru este, pentru ei, cea mai mare dezamăgire.
O parte din drepturile persoanelor de vârsta a treia sunt următoarele:
dreptul la îngrijire medicală;
dreptul la religie;
dreptul la prevenirea dependenței;
dreptul la ocrotire de către personal calificat;
dreptul la ocrotire legală;
dreptul de a alege locul și modul de viață;
dreptul la susținere familialăși comunitară;
dreptul la îngrijiri paliative. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 913)
În Carta Europeană a Drepturilor și Responsabilităților Persoanelor Vârstnice cu Nevoi de Îngrijire pe Termen Lung și de Asistență sunt stipulate următoarele drepturi specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu:
dreptul de a beneficia de un număr de ore de îngrijire corespunzător nevoilor persoanei vârstnice (minim de două ori pe săptămână câte două ore);
dreptul de a beneficia și de alte servicii sociale complementare destinate persoanelor vârstnice (frecventarea centrului de zi – dacă sănătatea le permite, etc.);
dreptul de a fi vizitate pe perioada cât sunt internate în spital;
dreptul de a beneficia de servicii de îngrijire permanentă prin înlocuirea îngrijitoarelor în perioada de concedii în limita posibilităților.
În elaborarea politicilor sociale, a programelor și serviciilor pentru populația vârstnică s-a luat în considerare pe lângă drepturile și capacitățile vârstnicilor și nevoile acestora. (Emilia-Maria Sorescu, 2010, p. 361)
Inventarul nevoilor fundamentale util în evaluarea trebuințelor vârstnicilor a fost realizat de către Virginia Henderson și cuprinde următoarele nevoi:
nevoia de a respira și a avea o bună circulație;
nevoia de a bea și a mânca;
nevoia de a elimina;
nevoia de a se mișca și de a avea o postură bună;
nevoia de a dormi și de a se odihni;
nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca;
nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele;
nevoia de a evita pericolele;
nevoia de a comunica;
nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia;
nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;
nevoia de a se recrea;
nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea. (Emilia+Maria Sorescu, 2010, p. 362)
Conform legii 17/2000, articolul 4 nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la: afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodării și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene, condiții de locuit, veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
VÂRSTNICUL CONSIDERAT O PROBLEMĂ SOCIALĂ
Vârsta a treia este asociată deseori cu boala și neputința. Aceste două aspecte au contribuit la catalogarea vârstnicilor drept inutili, consumatori de resurse. Datorită pensiilor mici vârstnicii au fost nevoiți să se angajeze pentru a avea resurse financiare suficiente pentru a trăi decent iar acest lucru a fost privit de către tineri ca o amenințare.
În opinia publică o situație socială se poate transforma în problemă socială atunci când se abate semnificativ de la normalitatea acceptată de majoritatea populație dintr-o societate, devenind în timp o amenințare pentru buna funcționare a acesteia. Apariția mai multor probleme sociale amenință funcționarea sistemului social pe de o parte, iar pe de altă parte contribuie la înmulțirea numărului de persoane care apelează la serviciile de asistență socială, îngreunând statul și generând o scădere a economiei acestuia. (Doru Buzducea, 2005, p. 71-72)
Unii autori consideră că bătrânețea nu trebuie considerată o problemă socială ci ca pe un rezultat al politicilor noastre sociale și totodată al vieții noastre. (Emilia-Maria Sorescu, 2010, p. 350)
Considerarea persoanelor de vârsta a treia o problemă a societății se datorează în special asocierii acestora cu imaginea dependenței și dizabilității.Vulnerabilitățile apar mai ales la persoanele care aparțin unor grupuri sociale dezavantajate din cadrul sistemului social:săraci, grupuri etnice și rasiale, persoane cu handicap, femei Astfel considerarea îmbătrânirii o problemă socială întunecă adevăratele probleme cu care se confruntă vârstnicii. (idem, p. 350)
Presiunea pe care o face mass-media asupra acestei categorii de vârstă generează în rândul acestora sentimentul frustrant al faptului că datorită scăderii populației active ei sunt întreținuții celor care azi lucrează. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 912)
PENSIONAREA
Pensionarea reprezintă, alături de alte evenimente cum ar fi intrarea la grădiniță, școală, angajare, căsătorie sau nașterea unui copil, un moment important în viață. Pentru unii poate reprezenta o retragere din viața socială, iar pentru alții un moment propice în care să realizeze diverse lucruri pentru care nu au avut fonduri sau timp. Aceasta se poate face la limita de vârstă sau poate apărea dintr-o necesitate (apariția unei boli).
În general pensionarea este asociată cu boala, stigmatizarea, izolarea, singurătatea. De aceea cei care ies la pensie se simt jigniți dacă sunt numiți bătrâni în momentul în care survine pensionarea.
Impactul pensionării este unul mare întrucât aceasta are o cauză patologică. În acest caz îndrumarea și consilierea bolnavilor revine asistentului social. Prezența sa în cadrul unui spital este foarte importantă deoarece consecințele pensionării de boală se reflectă pe două planuri importante. Pe de o parte este afectat statutul financiar al familiei pensionarului printr-o scădere bruscă a veniturilor, iar pe de altă parte aceste consecințe se resimt și pe plan psihic, persoana simțindu-se inutilă. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 921)
Pe lângă faptul că este un moment foarte important din viața unui om acesta poate fi și un eveniment generator de criză atunci când se apelează la pensionare pentru preveni șomajul. Apelându-se la o astfel de strategie numărul șomerilor va fi în scădere însă va crește numărul pensionarilor. Astfel se va produce o scădere a populației active în raport cu cea inactivă creându-se un dezechilibru economic.
Un raport de cercetare politică al Băncii Mondiale (1995) intitulat „Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia” subliniază acest aspect precizând că în prezent există o criză a vârstei a treia. Aceasta nu îi afectează doar pe vârstnici ci și pe copiii și nepoții acestora care sunt nevoiți să preia în mod direct sau indirect sarcina asigurării existenței celor în vârstă. Pentru a se evita astfel de situații este necesară o planificare pentru persoanele vârstnice. Raportul „Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia” precizează că țările din întreaga lume reevaluează aranjamentele pentru asigurarea securității venitului pentru populația vârstnică, fiind obligatoriu ca toate țările să înceapă planificarea pentru populația în vârstă.
În momentul pensionării pot apărea și crize de adaptare ca urmare a pierderii rolurilor sociale dobândite de-a lungul vieții. Acestea sunt mai frecvente în rândul bărbaților care dețineau până în acel moment o funcție importantă în societate.
Cel mai puțin afectate sunt femeile. Acestora le revine după pensionare rolul de bunică și se ocupă de activitățile casnice, de reamenajare a casei sau de îngrijirea unei persoane bolnave ceea ce le face să treacă mai ușor peste acest moment. (Venera Bucur, Adina Maciovan, 2003, p. 921)
Atitudinea persoanelor față de pensionare este influențată și de mediul în care aceștia trăiesc. O persoană din mediul urban implicată exclusiv în activități profesionale devine pesimistă în momentul pensionării negăsindu-și locul în societate și simțindu-se totodată inutilă. La polul opus se situează persoanele care locuiesc în mediul rural și care nu percep acest eveniment ca pe o ruptură datorită numeroaselor activități pe care le întreprind. Activitățile gospodărești, agricole sau cele de întreținere a locuinței continuă și după pensionare fiind obligatorii și necesare și ocupându-le cea mai mare parte din timp. (Dorin Bătrân, 2010, p. 44)
Pe lângă mediu și gen, cultura, poziția socială și educația sunt alți factori care influențează modul în care o persoană resimte pensionarea. (Diana-Cristina Bódi, Suport de curs)
Adaptarea vârstnicului la pensie este foarte diferită. Pentru unele persoane aceasta este o ocazie bună de a realiza ceea ce nu au putut face până atunci datorită implicării în activitatea profesională. Astfel aceste persoane dau dovadă de o atitudine pozitivă față de pensionare. Alții percep pensionarea ca pe o excludere și o marginalizare. Consumul nervos pentru aceștia este mare și acceptă forțat acest lucru care din punctul lor de vedere este urmat numai de boli și moarte. O altă categorie este cea a persoanelor care au o reacție echilibrată regândindu-și viața și ocupându-și timpul liber cu diverse hobby-uri. (idem, p. 44)
Astfel, în funcție de reacțiile față de pensionare, vârstnicii pot fi încadrați în următoarele tipuri:
tipul echilibrat
tipul optimist
tipul pesimist (Diana-Cristina Bódi, Suport de curs)
O altă clasificare a pensionarilor în funcție de atitudinea față de pensionare este realizată în cartea Danielei Gîrleanu-Șoitu intitulată Vârsta a treia. Aceștia sunt grupați astfel:
pensionarul care este deschis la viața socială și culturală reprezintând 24% din populația de peste 50 de ani;
pensionari nefericiți care sunt obligați să reducă semnificativ consumul; ei reprezintă 14 % din populația de peste 50 de ani;
pensionarul fericit este un consumator activ și provine din orice clasă socială și reprezintă 22% din pensionarii de peste 50 de ani;
pensionarii care se izolează, fiind orientați spre sine; aceștia provin din clase sociale modeste și reprezintă 12% din populația de peste 50 de ani;
persoanele grijulii, nu fac excese și provin din toate categoriile sociale și reprezintă 28% din pensionarii de peste 50 de ani.
INSTITUȚII ȘI SERVICII PENTRU PERSOANA DE VÂRSTA A TREIA
ÎNGRIJIREA SOCIALĂ ȘI MEDICALĂ A VÂRSTNICULUI
În cadrul actual al abordării asistențiale vârstnicii ocupă locul al doilea, după copii între cei care beneficiază de asistență socială.
Cadrul legislativ actual prevede existența unor anumite servicii cum ar fi:
Servicii sociale cu caracter primar (cf. art. 3.2 OG nr. 68/2003)
Aceste servicii sunt acordate pe baza unui plan de servicii care se întocmește de către reprezentanții serviciilor publice de asistență socială organizate de consiliile locale. (Venera Margareta Bucur, 2007, p. 62)
Conform articolului 3.2, aliniatul 1din OG nr. 68/2003, scopul serviciilor sociale cu caracter primar este acela de prevenire sau limitare a unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
Din categoria serviciilor sociale cu caracter primar fac parte următoarele:
activități de identificare a nevoii sociale individuale, familiale și de grup;
activități de informare despre drepturi și obligații;
măsuri și acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială;
măsuri și acțiuni de urgență în vederea reducerii efectelor situațiilor de criză;
măsuri și acțiuni de sprijin în vederea menținerii în comunitate a persoanelor în dificultate;
activități și servicii de consiliere;
măsuri și activități de organizare și dezvoltare în plan social pentru încurajarea participării și solidarității sociale;
orice alte măsuri și acțiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială. ( art. 3.2 OG nr. 68/2003)
Serviciile sociale specializate
Conform articolului 3.4, aliniatul 1 din OG nr. 68/2003 scopul serviciilor sociale specializare este de a menține, reface sau a dezvolta capacitățile individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială.
Acordarea serviciilor sociale specializate se realizează pe baza unui plan individualizat de asistență și îngrijire care este întocmit de o echipă interdisciplinară care cuprinde: asistentul social, însoțitorul, îngrijitorul, asistentul personal, psihoterapeut, psiholog, terapeut ocupațional, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical și medic precum și alți specialiști cu profesii conexe domeniului social și medical. Planul individualizat se elaborează de către furnizorul de servicii sociale având acordul beneficiarului și ținând cont de gradul în care acesta dorește să se implice. Elaborarea acestui plan individualizat se face doar cu consimțământul formal al beneficiarului. (Venera Margareta Bucur, 2007, p. 65)
Serviciile sociale specializate destinate persoanelor vârstnice sunt prevăzute de OG nr. 68/2003 dar și de Legea nr. 17/2000, iar din categoria aceasta fac parte următoarele tipuri de servicii:
recuperare și reabilitare;
asistență și suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru cele dependente;
îngrijire social-medicală pentru persoanele alfate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli;
mediere socială;
consiliere în cadru instituționalizat, în centre de informare și consiliere;
orice alte măsuri și acțiuni ce au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială.
Serviciile de îngrijire social-medicală din cadrul serviciilor sociale specializate reprezintă, conform articolului 3.4, aliniatul 3 din OG nr 68/2003, un complex de activități care se acordă în cadrul unui sistem social și medical integrat și au drept scop principal menținerea autonomiei persoanei, precum și prevenirea agravării situației de dependență.
Aceste tipuri de servicii se acordă persoanelor vârstnice care se află în situația de imposibilitate parțială sau totală de a realiza singure activitățile curente ale vieții dar și celor care sunt izolate și nu în ultimul rând celor care suferă de diferite afecțiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale. ( art. 3.4, alin. 4 OG nr. 68/2003)
Pentru asigurarea și furnizarea serviciilor de îngrijire social-medicală se realizează o colaborare cu furnizorii de servicii medicale. (art. 3.4, alin. 5 OG nr. 68/2003)
Conform OG nr. 68/2003 serviciile de îngrijire social-medicală cuprind următoarele categorii de servicii: servicii sociale, servicii medicale, servicii conexe acestora
Serviciile de îngrijire social-medicală de natură socială sunt următoarele:
servicii de bază care constau în: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire și hidratare, transfer și mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
servicii de suport;
În categoria serviciilor de suport intră următoarele: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activități de menaj, însoțirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activități de administrare și gestionare, activități de petrecere a timpului liber.
servicii de reabilitare și adaptae a ambientului cum ar fi: mici amenajări, reparații și altele asemănătoare. (Venera Margareta Bucur, 2007, p. 64-65)
Serviciile de îngrijire social-medicală de natură medicală sunt reprezentate de activitățile ce țin de diagnosticare, tratament, îngrijiri recomandate de către medic și realizate în conformitate cu tipurile de afecțiuni pe care le prezintă vârstnicul care beneficiază de serviciile sociale. (idem, p. 65)
Serviciile de îngrijire social-medicală de natura serviciilor conexe sau interdisciplinare sunt reprezentate de serviciile de recuperare și reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupațională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie. (idem, p. 65)
ÎNGRIJIREA COMUNITARĂ ȘI INSTITUȚIONALIZATĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA
Persoanelor vârstnice le sunt oferite în cadrul comunității diverse activități înafara casei, organizate de centre pentru vârstnici, cluburi: activități sociale și de sănătate, asigurarea mesei de seară sau programe de asistență de zi.
Odată cu pensionarea și reducerea veniturilor, pentru mulți vârstnici se pune problema schimbării locuinței. În țările dezvoltate, pentru vârstnicii defavorizați socioeconomic există posibilitatea mutării într-o locuință comunitară, există chiar cartiere speciale pentru vârstnici, cu facilități pentru cumpărături și centre de asistență de sănătate.
În țările dezvoltate economic există comunități speciale pentru vârstnici, care oferă apartamente de bloc sau case pentru pensionari, menite să le asigure acestora atât independența, cât și socializarea. În cadrul acestor comunități nu sunt oferite servicii medicale.
Comunități de îngrijire sunt comunități speciale de locuințe pentru vârstnici, care asigură în plus asistență de sănătate, în condițiile unei vieți independente a bătrânilor.
Azilele/casele de îngrijire sunt instituții private sau de stat care oferă o gamă largă a serviciilor de îngrijire, asigurate de un personal medical specializate în nursing gerontologic și reabilitare. Aceste instituții nu asigură asistență medicală pentru condițiile acute. Costurile instituționalizării sunt suportate de familie sau de sistemul asigurărilor sociale, în funcție de tipul caselor de îngrijire și structura sistemului național de asigurări de sănătate.
Aproximativ 5% din vârstnicii din SUA sunt îngrijiți în azile, proporția lor variază de la 2% pentru cei cu vârste între 65-74 de ani, până la 23% pentru bătrânii peste 85 de ani.
SERVICII DE INSTITUȚIONALIZARE A PERSOANELOR DE VÂRSTA A TREIA
Deși politicile sociale actuale vizează evitare instituționalizării premature a persoanelor de vârsta a trei instituțiile de acest gen din România sunt neîncăpătoare.
În 2004, statisticile arătau că în România funcționau: 20 de cămine pentru persoane vârstnice, cu o capacitate de 2 131 de paturi, aflate în coordonarea metodologică a Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei; 84 de centre de îngrijire și asistență pentru adulți cu handicap, cu o capacitate de 10 230 de paturi, reprezentând fostele cămine de bătrâni și cămine spital aflate în coordonarea metodologică a Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap, (39 de foste cămine de bătrâni și 45 de foste cămin-spital care nu și-au schimbat profilul inițial); 17 instituții de asistență socială (cămine pentru persoane vârstnice și centre de zi) susținute financiar de organizații neguvernamentale, pentru care se acordă subvenții de la bugetul de stat, cu o capacitate totală de 776 de locuri (Gîrleanu-Șoitu, Daniela, 2006, p. 197).
Cât privește dosarele în așteptare a instituționalizării vârstnicilor, ele sunt de ordinul sutelor, având în vedere media pe țară, ce este mai dureros este că aceste dosare sunt pe post de așteptare de ani de zile. Problema socială constă în absența unor forme de servicii alternative care să suplimenteze nevoile vârstnicilor dependenți de instituționalizare.
Unii autori sunt de părere că societatea îl respinge și îl izolează pe vârstnic, iar exemplul cel mai bun pentru aceasta este instituționalizarea făcută fără acordul său (Apahideanu, O., 2001. p. 44). Asistența socială a bătrânului instituționalizat reprezintă „o formă deghizată de izolare promovată de familie și societate” (Apahideanu, O., 2001. p. 44). Instituțiile de sprijin pe termen nedeterminat constituie o altă modalitate de îngrijire, nu o formă prin care familia și societatea să scape de bătrânii ei.
DIVERSIFICAREA SERVICIILOR SOCIALE PENTRU PERSOANELE VÂRSTNICE
Este nevoie de o diversificare a serviciilor sociale în funcție de:
1. nevoi: de bază cum sunt servicii de acordare de hrană/alimente, care asigură găzduire, resurse financiare pentru un nivel minim de trai; și secundare cum ar fi servicii pentru petrecerea timpului liber, centre de zi, servicii de educație adaptate solicitărilor.
2. nivelul veniturilor: servicii universale și servicii destinate celor cu venituri reduse sau insuficiente.
3. starea de sănătate: servicii destinate persoanelor sănătoase, persoanelor „fragile” și servicii pentru bolnavii cronici.
4. localizarea serviciilor: servicii acordate la domiciliu/în familie și servicii acordate în instituții.
5. vârsta beneficiarilor: servicii pentru toate grupele de vârste și servicii de o anumită vârstă, vârstnicii mai vulnerabili.
6. sursele financiare: servicii acordate din fonduri publice/private și din fonduri naționale/internaționale.
7. genul beneficiarilor: servicii destinate femeilor și servicii pentru bărbați.
8. nivelul contribuției beneficiarului: servicii gratuite și servicii cu plată redusă.
9. tipul de sprijin oferit: sprijin financiar/material, intervenții de tip consiliere sau reprezentare a vârstnicului, și alte servicii în afara intervenției sociale (Gîrleanu-Șoitu, Daniela, 2006, pp. 192-193).
Serviciile sociale trebuie să aibă în vederea toate tipurile de nevoi ale vârstnicilor, pentru aceasta este nevoie de urmărirea piramidei nevoilor lui Maslow. Astfel să nu se aibă în vedere doar nevoile de bază, programul serviciilor sociale trebuie să includă și celelalte tipuri de nevoi.
5. ÎNGRIJIREA LA DOMICILIU VERSUS INSTITUȚIONALIZARE
Serviciile de asistență socială din România oferite persoanelor de vârsta a treia nu sunt suficient de dezvoltate în raport cu nevoile societății. Este vorba atât despre îngrijirea la domiciliu cât și despre instituționalizare.
În condiții normale, îngrijirea la domiciliu este cea mai de dorit soluție, din punct de vedere social, afectiv, financiar, educativ. Din multe puncte de vedere este mai benefic să aduci serviciile la client decât clientul la servicii, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil sau nu este în interesul vârstnicului. Există și situații în care disponibilitatea și dorința trebuie înlocuite de profesionalism și posibilități. Aceasta înseamnă instituționalizare, care trebuie făcută cu respectarea legii, a eticii și moralei. De fapt, fiecare caz în parte trebuie bine cântărit, cât de obiectiv posibil și luată decizia optimă pentru persoana în cauză, în funcție de posibilitățile familiei și de cele oferite de societate.
Principalele cauze ale instituționalizării sunt: singurătatea și lipsa rețelei de suport, dorința vârstnicului, lipsa veniturilor, diverse afecțiuni cronice, handicapul fizic sau mental, pierderea locuinței, inadaptarea la serviciile de îngrijire la domiciliu, neînțelegerile din sânul familiei, imobilizarea la pat, abuzul îngrijitorilor/aparținătorilor. (Venera Margareta Bucur, 2007, p. 69)
Conform legii privind asistența socială a persoanei vârstnice, beneficiază de asistență socială persoana vârstnică aflată în una dintre următoarele situații :
a) nu are familie sau nu se află în întreținerea uneia sau a unor persoane obligate la aceasta potrivit dispozițiilor legale în vigoare;
b) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
c) nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condiții de locuit pe baza resurselor proprii;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile socio-medicale din cauza bolii ori a stării fizice sau psihice.
Mutarea unui vârstnic dintr-un loc familiar într-o instituție, chiar în apropierea casei lui, a fost cauza unei dezorganizări la nivel psihologic și cauza unei stări stresante. O persoană vârstnică ce se pregătește să intre într-o instituție trebuie să parcurgă mai multe etape:
– să ia o decizie;
– să dea o declarație ;
– să aștepte răspunsul;
– să aștepte momentul internării, situații care sunt suficient de stresante.
Efectele acestui stres la persoana vârstnică înaintea admiterii în instituție sunt asemănătoare cu efectele directe ale instituționalizării.
CERCETARE CALITATIVĂ PRIVIND SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU ACORDATE VÂRSTNICILOR DIN MUNICIPIUL FĂGĂRAȘ
DESCRIEREA ONG-ULUI „SOCIETATEA DE BINEFACERE DIAKONIA FĂGĂRAȘ”
Scopul nostru este ca fiecare copil și tânăr din căminul Canaan să fie protejat și încurajat. Copiii și tinerii cu handicapuri severe au nevoie de îngrijire și stimulare intensivă, ca să-și poată dezvolta simțurile și abilitățile și conform propriilor posibilități să dobândească un grad mai mare de autonomie.
Oferim următoarele servicii:
– găzduirea, îngrijirea și reabilitarea persoanelor cu handicap;
– servicii de recuperare a stării de sănătate psihomotrice și de dezvoltare a abilităților manuale;
– activități terapeutice individuale și de grup (ergoterapie);
– suport emoțional și consiliere psihologică;
– educare, socializare, terapie ocupațională;
– inserție profesională.
IDENTIFICAREA PROBLEMEI
Această cercetare privește problema acoperirii nevoilor vârstnicilor prin intermediul serviciilor de îngrijire la domiciliu oferite de către Societatea de Binefacere Diakonia din municipiul Făgăraș.
Cercetarea scoate în evidență pe de o parte proasta colaborare între instituțiile statului și ONG-uri dar și faptul că serviciile acordate persoanelor de vârsta a treia la domiciliu sunt în principal servicii de bază și de suport.
S-a pornit inițial de la ideea că aceste servicii sunt acordate în primul rând de către stat reprezentat de Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș. Ajungând în teren am descoperit că instituția oferă doar servicii de îngrijire în cadrul centrului de zi. Am fost însă redirecționată către Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș care a oferit în colaborare cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș servicii de îngrijire la domiciliu vârstnicilor. Deși această colaborare a încetat acest ONG a continuat oferirea unor astfel de servicii însă a schimbat grupul țintă al beneficiarilor orientându-se către cei care se află în foarte mare dificultate.
În urma celor aflate am decis să solicit acestui ONG permisiunea de a realiza această cercetare. Principalele întrebări care stau la baza cercetării sunt:
Care sunt tipurile de servicii oferite?
În ce măsură acoperă acestea nevoile vârstnicilor?
Care este motivul pentru care a încetat colaborarea dintre ONG și instituția statului?
Pornind de la aceste întrebări doresc să înțeleg nevoile pe care le au persoanele de vârsta a treia și modalitățile în care acestea pot fi oferite în cadrul serviciilor de îngrijire la domiciliu.
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Având în vedere cele prezentate până în acest moment, această cercetare vizează idenficarea gradului de acoperire ale nevoilor vârstnicilor în cadrul serviciilor de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș.
Astfel, cercetarea urmărește:
identificarea nevoilor vârstnicilor care beneficiază de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diankonia Făgăraș
identificarea tipurilor servicii de îngrijire oferite de Societatea de Binefacere Diankonia Făgăraș vârstnicilor
identificarea aspectelor pozitive și a celor negative cu privire la serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici oferite de Societatea de Binefacere Diankonia Făgăraș
METODE ȘI INSTRUMENTE DE COLECTARE A DATELOR
Pentru a putea oferi răspunsuri întrebărilor ce stau la baza cercetării și îndeplinirea obiectivelor prezentate mai sus am utilizat următoarele metode: metoda observației și metoda interviului. Instrumentele folosite în culegerea datelor au fost: observația de teren, deschisă, nestructurată, intensivă și interviul semistructurat. Aceste metode de lucru au vizat obținerea datelor necesare problemei studiate, și anume identificarea nevoilor vârstnicilor acoperite de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diankonia Făgăraș.
Metoda observației este o metodă specifică cercetării calitative iar în cadrul cercetării de față observația s-a realizat pe teren, la domiciliul vârstnicilor și la sediul Serviciului Public de Asistență Socială Făgăraș și la cel al Societății de Binefacere Diakonia Făgăraș. Observația a fost una non-participativă ceea ce a presupus observarea din afară fără a mă implica în situațiile observate. Pe parcursul interviurilor dar și în cadrul altor vizite am observat numeroase aspecte legate de viața unui vârstnic însă nu am realizat un plan de observație iar datorită acestui aspect observația este una nestructurată. Elementele observate au fost relativ puține însă mai complexe fiind din acest punct de vedere o observație intensivă specifică cercetării calitative.
Cu ajutorul acestei metode am putut observa comportamentul efectiv al vârstnicilor, adică ceea ce ei fac nu doar spun că fac.
Interviul este metodă de colectare a informațiilor de la subiecți în mod direct prin intermediul comunicării verbale. Interviul din cadrul cercetării a fost unul semistructurat deoarece știam care este tema cercetării și ceea ce doream să aflu. Totodată interviul a fost unul individual, luat fiecărui subiect în parte. Informațiile obținute au fost bogate și de profunzime.
Am folosit în colectarea datelor ghidul de interviu pentru a putea obține acele informații necesare atingerii obiectivelor. Ghidul de interviu aplicat asistentei sociale a cuprins următoarele întrebări:
De cât timp lucrați la Diakonia? De cât timp oferiți servicii de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici?
Îmi puteți spune cum a început această colaborare și care erau serviciile oferite?
Din punctul dumneavoastră de vedere care este motivul pentru care a încetat această colaborare?
Îmi puteți descrie câteva tipuri de servicii oferite de Diakonia vârstnicilor?
Aceste servicii sunt gratuite sau contra-cost?
Îmi puteți spune dacă mai oferiți și alte tipuri de ajutoare și care sunt acestea?
Din experiența pe care o aveți ce tipuri de servicii considerați că mai trebuiesc oferite în funcție de nevoile vârstnicilor?
Ce satisfacții vă aduce munca cu acest tip de beneficiari?
Ce vă nemulțumește?
Ghidul de interviu utilizat pentru intervievarea beneficiarilor a curpins următoarele întrebări:
De câți ani sunteți la pensie?
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Cum vi s-au părut acestea?
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
ANALIZA DATELOR
Obiectivul principal al acestei lucrări constă în identificarea felului în care serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia vârstnicilor acoperă nevoile reale ale acestora. În urma interviurilor și al observațiilor am obținut o serie de date necesare problemei studiate.
Pentru stabilirea acestui obiectiv un rol important l-a avut descoperirea nevoilor vârstnicilor care beneficiază de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de aceste ONG și tipurile de servicii oferite. Pentru a identifica cele două aspecte s-au aplicat 2 interviuri, unul vârstnicilor și altul specialistului care se ocupa de aceștia. Prin aplicarea metodei interviului, am reușit să identific principalele categorii de nevoi exprimate de către cei intervievați iar prin observație am putut constata nevoile efective pe care aceștia le aveau.
Analizarea acestor interviuri s-a realizat prin intermediul codării teoretice și folosind procedura codării deschise. Datele au fost analizate atât linie cu line cât și paragraf cu paragraf în funcție de relevanța acestora.
Alegerea subiecților a fost foarte dificilă datorită faptului că majoritatea vârstnicilor aveau grave probleme de sănătate. Existența unui singur asistent social care se poate ocupă de aceștia a determinat restrângerea grupului țintă căruia îi sunt oferite serviciile de îngrijire la domiciliu. Astfel ONG-ul a fost pus în situația de a selecta doar beneficiarii care fie au probleme foarte grave de sănătate (Alzeihmer, Parkinson, paralizie parțială sau totală, nevăzători) fie au o situație financiare dificilă. Ca urmare a acestor aspecte am utilizat ca și criteriu de selecție starea de sănătate psihică.
Analizând textul am creeat o serie de categorii ce m-au ajutat să înțeleg modalitatea în care acest ONG reușește să acopere parțial nevoile pe care vârstnicii le au.
Ca urmare a analizării interviului luat asistentei sociale care oferă serviciile de îngrijire social-medicală vârstnicilor prin intermediul codării deschise am identificat mai multe categorii.
O primă categorie intitulată Colaborarea dintre Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș și Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș cuprinde aspecte legate de această colaborare care ar fi trebuit să fie benefică, oferindu-le beneficiarilor o gamă largă de servicii social-medicale.
Cea de-a doua categorie este intitulată Servicii oferite de Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș face referire la tipurile de servicii de care benefiază vârstnicii în prezent. Se poate observa că după încheierea colaborării cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș numărul serviciilor oferite a scăzut considerabil. Categoria Alte tipuri de ajutoare oferite de Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș surprinde pe de o parte alte modalități de ajutorare a vârstnicilor dar și tipurile de finanțări pe care le primesc. În cadrul celei de-a patra categorii am notat nevoile pe care le au vârstnicii din punctul de vedere al asistentei sociale. Ultimele două categorii cuprinde satisfacțiile și insatisfacțiile pe care le are asistenta socială lucrând cu această categorie de beneficiari.
În cazul beneficiarilor categoriile realizate variază în funcție de informațiile oferite de aceștia.
Categoriile desprinse în urma analizării interviului din Anexa 2 sunt în număr de 5 și tratează diverse aspecte din viața vârstnicului.
O primă categorie intitulată Aspecte privind retragerea din activitate tratează modalitatea în care vârstnicul a perceput pensionarea și reacția pe care a avut-o imediat după instalarea bolilor.
Un al doilea cod rezultat în urma analizei interviului, denumit Relațiile după pensionare, are ca și cuprins relațiile vârstnicului cu foștii colegi de muncă și evoluția acestora după retragerea din activitate.
Viața după pensionare este a treia categorie și are ca obiect viața vârstnicului după ieșirea la pensie și activitățile pe care acesta le desfășoară în prezent.
Ultimele 2 coduri fac referire la serviciile de care beneficiază acest vârstnic și la nemulțumirile pe care le are cu privire la acestea.
Analizarea prin intermediul codării deschise a interviului cuprins în Anexa 3 a generat un număr de 10 coduri.
Primul cod realizat este același cu cel obținut în cazul primului interviu și urmărind ca și acolo reacția vârstnicului față de pensionare. Asemănător este și cel de-al doilea cod unde sunt detaliate relațiile cu foștii colegi așa cum le-a perceput persoana intervievată.
Descrierea în cadrul interviului a apariției unei boli după momentul pensionării și specificarea activităților realizate înainte dar și după boală a impus generarea a trei categorii care să trateze aceste aspecte cu scopul de a prezenta felul în care o afecțiune limitează acțiunile unei persoane.
Întrucât acest subiect a beneficiat în trecut și de serviciile de îngrijire social-medicală oferite de Societatea de Binefacere Diakonia și Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș am considerat necesară realizarea unei categorii în care să precizez serviciile oferite și o categorie care să prezinte nemulțumirile persoanei față de acestea.
Alte două categorii cuprind servicii oferite în prezent de Societatea de Binefacare Diakonia vârstnicului și nemulțumirile acestuia.
În urma analizării interviului din Anexa 4 am realizat un număr de 6 categorii, majoritatea asemănătoare cu cele identificate și la interviurile precedente. Sunt tratate aceleași aspecte din viața subiectului cum ar fi: pensionarea, evoluția relațiilor după pensionare, serviciile de care beneficiază și gradul de mulțumire față de acestea.
Eșantionul nu poate fi considerat unul reprezentativ însă realizarea unui număr mai mare de interviuri nu a fost permisă datorită problemelor medicale pe care le aveau vârstnicii care beneficiază de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș. Conducerea acestui ONG, dând dovadă de amabilitate, mi-a explicat că în urma încheierii colaborării cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș a hotărât să continue să ofere aceste servicii doar vârstnicilor care se află în situații grave și foarte grave prezentând afecțiuni precum schizofrenie, Alzeihmer, Parkinson sau diferite dizabilități. Extinderea grupului de beneficiari nu se poate realiza și datorită faptului că în cadrul ONG-ului există un singur asistent social care se ocupă cu oferirea acestor servicii. Numărul mic al interviurilor poate fi considerat o limită a cercetării.
INTERPRETAREA DATELOR
Am încercat pe baza categoriilor descoperite să descriu serviciile oferite de acest ONG vârstnicilor și nevoile concrete pe care le au aceștia.În urma analizei datelor am descoperit că, datorită personalului insuficient și al numărului mare de persoane care beneficiază de aceste servicii, nu sunt acoperite toate nevoile pe care aceștia le au.
În ceea ce privește prima categorie realizată în urma analizării interviului luat asistentei sociale cele mai frecvent identificate elemente țin de modul în care a fost organizată colaborarea între ONG și stat și cum s-a desfășurat aceasta. Pe parcursul discuției am putut observa dezamăgirea față de încetarea acestei colaborări. În cadrul unei alte întâlniri asistenta socială mi-a precizat că această colaborare ar fi fost un plus pentru beneficiari și că rămânând singură nu poate acoperi toate nevoile pe care vârstnicii le au și nici nu poate răspunde tuturor solicitărilor. Totodată ma putut observa faptul că atât asistenta socială cât și directoarea ONG-ul au fost deschise, vorbindu-mi despre importanța acordării acestor servicii chiar și după încheierea colaborării considerând că ar fi inuman să îi abandoneze așa cum au făcut-o cei din jurul lor.
O dată cu încetarea colaborării numărul serviciilor s-a redus semnificativ ca și timpul acordat vârstnicilor. Din observațiile realizate am putut constata că acest lucru este adevărat și este resimțit și de beneficiari care în cadrul interviurilor și-au exprimat această nemulțumire. Atât din interviu cât și din observații reiese faptul că principalele servicii oferite sunt servicii social-medicale de natură socială, iar din cadrul acestora oferindu-se doar servicii de bază și suport. În funcție de situația financiară a vârstnicului aceste servicii sunt oferite gratuit sau contra cost. Relatându-mi acest aspect mi s-a precizat că toți banii pe care îi primesc sunt sub formă de donații iar pentru a susține acest lucru mi s-a arătat și un model de document pe care îl semnează atât și beneficiarul cât și asistentul social în momentul în care oferă o anumită sumă de bani.
Mergând pe teren am putut observa că timpul petrecut cu vârstnicii nu este foarte mare, iar majoritatea timpului rămân tot singuri. Nu de puține ori am fost întrebată dacă nu pot sta mai mult sau când mai trec pe la ei asta deși la început au fost reticenți.
Nevoia de atenție și nevoia de a exista o persoană care să își petreacă mai mult timp cu ei a fost subliniată atât de asistentul social cât și de beneficiari.
Serviciile oferite sunt suplimentate în preajma sărbătorilor de diferite tipuri de ajutoare primite din Germania sau oferite de către alți sponsori individuali. Într-o altă discuție purtată cu asistenta socială mi s-a spus că numărul celor care se implică în cazurile sociale în Făgăraș este unul foarte mic în comparație cu orașele mai mari. Aceștia obișnuiesc doar în preajma sărbătorilor sau campaniilor electorale să ofere diferite pachete, neavând sprijinul lor și cu alte ocazii.
Întrebând de insatisfacțiile pe care le are în munca cu acest tip de beneficiari am putut observa că acestea sunt numeroase și că momentan nu poate face nimic cu privire la acest lucru. Cea mai mare nemulțumire este aceea că nu s-a putut continua colaborarea cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș despre care mi-a povestit în nenumărate rânduri. O altă nemulțumire este legată de atitudinea familiilor vârstnicilor față de aceștia povestindu-mi că unul dintre beneficiari are copiii plecați în străinătate însă niciodată nu s-au îngrijit de acesta pe motivul că ei nu-și pot lăsa locurile de muncă de acolo să vină acasă să stea degeaba. Un alt beneficiar a fost pur și simplu abandonat de familie care deși trăiește tot în Făgăraș nu l-a vizitat niciodată susținând că motivul pentru care nu au făcut-o este că nu se înțeleg.
Decesul beneficiarului este considerat o pierdere însemnată pentru asistenta socială pe care am văzut-o foarte atașată de vârstnici iar gândul că într-o zi nu va mai putea face față și va trebui să renunțe la acordarea acestor servicii așterne pe chipul ei o tristețe nemărginită.
Un alt aspect remarcat pe teren a fost consumul mare de energie al asistentei sociale care practic aleargă de la un beneficiar la altul. Faptul că este singura care oferă acest tip de servicii și numărul mare de beneficiari a pus-o nu de puține ori în imposibilitatea de a ajunge la toți vârstnicii în aceeași zi.
Mi-a fost fost subliniat faptul că acești vârstnici, datorită afecțiunilor severe pe care le au, necesită o îngrijire mai atentă și personal specializat care să poată sta mai mult timp cu ei. De multe ori asistenta socială i-a găsit pe unii beneficiari căzuți prin case, existând chiar și un deces.
Șirul insatisfacțiilor este unul mare iar când vine vorba de satisfacții acestea sunt foarte puține. În principal satisfacțiile sunt sufletești iar bucuriile vin din lucruri mărunte și constau în diverse învățături, asistenta socială considerându-i pe vârstnici: o carte vie din care ai foare multe de învățat.
Pentru realizarea interviurilor cu beneficiarii și pentru stabilirea unei relații care să ajute la depășirea barierelor de cunoaștere și să permită deschiderea acestora am realizat mai multe vizite la domiciliul acestora.
În cadrul primelor vizite am putut observa faptul că locuința nu era adaptată necesităților acestora ceea ce, în cazul vârstnicilor cu dizabilități acest lucru era în dezavantajul lor. Deși niciunul dintre cei intervievați nu a făcut nicio referire la acest aspect din cele văzute în teren pot spune că adaptarea locuinței vârstnicului la incapcitate este o necesitate, acest lucru crescându-i autonomia și ferindu-l de posibilele accidente.
Realizarea unui ghid de interviu a fost o necesitate întrucât în cadrul discuțiilor cu aceștia am observat că obișnuiau să se abată foarte mult de la subiectul discutat.
Una dintre categoriile realizate vizează modalitatea în care aceștia au perceput pensionarea. Cu excepția subiectului B.C. pentru care pensionarea a fost o perioadă tragică din viața sa, acest lucru observându-se și din tonalitatea vocii care era scăzută și expresia tristă a feței, pentru ceilalți 2 subiecți pensionarea a fost foarte bine primită datoriră bolilor de care sufereau în acel moment.
Vorbind despre pensionare, doamna O. S. spune că la acel moment era fericită că se va pensiona întrucât era bolnavă și nu se mai putea descurca la locul de muncă. În momentul în care mi-a povestit despre boală mi-a arătat pungulița în care avea medicamentele și care conținea o mulțime de cutiuțe. Aceasta a privit pensionarea ca pe un bun moment în care poate realiza ceea ce își propusese cu ceva timp în urmă însă nu a putut pune în practică datorită implicării în activitățile profesionale. Însă datorită problemelor pe care le avea la inimă nu a putut îndeplini ceea ce-și dorise. În același mod a fost privită pensionarea și de către doamna D.M., care, bolnavă fiind, a primit cu încântare vestea pensionării. Cele două vârstnice pot fi încadrate în categorii persoanelor optimiste.
Respondentul B. C. nu a primit cu același entuziasm vestea pensionării. Atât în ziua în care am realizat interviul dar și cu alte ocazii mi-a povestit cu nostalgie despre locul în care a muncit și despre oamenii minunați de care era înconjurat. Asistenta socială mi-a relatat despre acesta că a fost și este un om foarte respectat de către cei din comunitate care l-au considerat foarte muncitor și săritor atunci când cineva se confrunta cu o problemă. Acesta poate fi încadrat în categoria persoanelor pesimiste care văd pensionarea ca pe o prăbușire a universului lor. Pe lângă faptul că era implicat intens în activitatea profesională datorită funcției deținute (inginer) era legat și emoțional de colegii săi ceea ce a contribuit la conturarea acestei perspective sumbre asupra pensionării.
Cel de-al doilea cod care se regăsește în toate analizele realizate urmărește evoluția relațiilor după pensionare. Acestea în cazul tuturor respondenților s-au degradat treptat fie datorită apariției unei boli care i-a împiedicat să mai participe la diferite activități împreună cu prietenii/colegii fie din alte cauze.
Întrebați fiind de felul în care se desfășoară o zi din viața lor respondenții au surprins atât activitățile pe care le desfășoară singuri cât și serviciile pe care le primesc.
Una dintre respondente când a povestit despre păsările pe care le îngrijește întreg chipul i s-a luminat căci acestea erau singurele care îi mai alinau singurătatea. Amintindu-și de activitățile pe care le făcea cu mult drag și pe care își dprește le mai facă (mâncare, curățenie, îngrijirea unei grădini) și amintindu-și și de soțul decedat după ce aceasta a rămas la pensie aceasta se întristează și mai tare fapt care m-a determinat să opresc interviul pentru a lua o mică pauză și pentru ca stresul emoțional să nu fie prea mare.
Atât doamna O. S. cât și ceilalți vârstnici intervievați citesc ziarul sau se uită la televizor ceea ce arată că nu și-au pierdut interesul pentru ceea ce se întâmplă în țară. Cu toții își doresc să fie ajutatți să mai iasă pe afară în ciuda afecțiunilor pe care le au. Impresionant a fost domnul B.C., care deși suferă de Parkinson (stadiu incipient) își ajută vecinul imobilizat la pat și părăsit de familie și își dorește nespus de mult, lucru care s-a văzut și pe chipul său, să meargă la Centrul de Zi pentru Vârstnici. Deși dorința sa este foarte mare și nu locuiește departe de centru acestuia îi este dificil să ajungă singur până acolo. Dezamăgirea și resemnarea față de imposibilitatea îndeplinirii acestei doleanțe au putut fi citite prin intermediul limbajului non-verbal.
Imobilizată la pat, doamna D. M., povestește cu lacrimi în ochi sufeința prin care trece neavând posibilitatea financiară de a-și cumpăra un fotoliu rulant care să o ajute să se deplaseze. Conștientă fiind că doamna D. M. are nevoie de asistență permanentă, asistenta socială a rugat o vecină să mai treacă din când în când pe acolo să vadă cum se simte.
Principalele servicii de care beneficiază vârstnicii și pe care le poate oferi în prezent acest ONG țin de natura socială a serviciilor de îngrijire social-medicală. În cadrul interviurilor aceștia menționează următoarele activități pe care asistenta socială le realizează: doamna V. mă ajută să fac curățenie și îmi face de mâncare, mai cumpără medicamente, pâine, plătește facturile.
Un aspect pe care l-am remarcat cu privire la nemulțumirile beneficiarilor față de aceste servicii a fost timpul scurt petrecut cu asistenta socială, aceștia dorindu-și să realizeze și alte activități. Mulțumirea este așadar parțială așa cum mi-a mărturisit unul dintre vârstnici.
CONCLUZIILE CERCETĂRII
Prin lucrarea de față am realizat culegerea unor date cu privire la nevoile vârstnicul atât din punctul de vedere al acestuia cât și din punctul de vedere al specialistului, serviciile oferite de Societatea de Binefacere Diakonia și modul în care acestea acoperă nevoile beneficiarilor.
Am constatat că aceste servicii acoperă parțial nevoile vârstnicilor și că implicarea celorlați membri ai societății este esențială. Numărul mare al beneficiarilor și numărul mic al angajaților, dar și alți factori contribuie la o slabă acoperire a nevoilor persoanelor vârstnice.
Tot prin această lucrare am constatat că o colaborare eficientă între instituțiile statului și ONG-uri ar putea fi o soluție salvatoare pentru vârstnicii care încă nu beneficiază de aceste servicii deși ar trebui. Consider că lucrarea și-a atins obiectivele urmând pașii propuși înainte și în timpul micro cercetării. Cu ajutorul codării deschise am extras principalele categorii care m-au condus la atingerea obiectivelor.
Serviciile de îngrijire la domiciliu oferă vârstnicilor liniște, evitându-se tensiunile psiho-afective legate de despărțirea de familiie și le conferă stabilitate emoțională. Cheltuielile sun mici atât din partea vârstnicilor cât și din partea instituțiilor sau ONG-urilor care le oferă. Aceste servicii pot fi o opțiunea normală în ceea ce privește modul de viață și de îngrijire a persoanelor vârstnice prin care să fie sprijiniți pentru a duce o viață independentă și a rămâne la domiciliul propriu cât mai mult timp posibil.
PROIECT DE INTERVENȚIE
„SPERANȚĂ PENTRU BUNICI”
JUSTIFICAREA PROIECTULUI
Prin acest proiect doresc să vin în sprijinul ONG-ul Societatea de Binefacere Diakonia care întâmpină dificultăți în acoperirea nevoilor vârstnicilor prin oferirea serviciilor de îngrijire la domiciliu. Acest lucru se datorează pe de o parte numărului mare de vârstnici care necesită astfel de servicii dar și numărului mic de angajați. Lipsa sprijinului financiar este un alt factor care a generat această situație, ONG-ul neavând posibilitatea financiară de a angaja un alt asistent social. Implicarea celorlați angajați este imposibilă deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul Casei rezidențiale pentru persoane adulte cu handicap și a Centrului „Canaan” din Șercaia.
Consider că prin intermediul voluntarilor aceste piedici pot fi depășite, iar vârstnicii pot beneficia de servicii de foarte bună calitate care să le acopere toate nevoile, crescându-le gradul de autonomie și independență personală. Totodată se va veni și în sprijinul beneficiarilor care vor primi aceste servicii gratuit sau contra cost în funcție de veniturile pe care le au. Cu toate acestea costurile nu vor fi ridicate astfel încât veniturile acestora nu vor fi afectate.
După cum se știe veniturile persoanelor de peste 60 de ani sunt limitate sau atât de nesemnificative, încât acestea luptă pentru a supraviețui. Pentru aceste persoane pensiile de contribuție reprezintă o sursa majoră de venituri.
Din declarațiile asistentei sociale reiese faptul că grupul țintă actual este alcătuit din vârstnicii a căror stare de sănătate este gravă și foarte gravă având boli precum schizofrenie, Parkinson, Alzeihmer. Din acest grup țintă mai fac parte vârstnicii ai căror venituri sunt mici sau foarte mici. Aceasta a mai menționat faptul că pe parcursul colaborării cu Serviciul Public de Asistenta Socială Făgăraș numărul beneficiarilor era mult mai mare și din ceea ce știe până în prezent numărul celor care ar avea nevoie de servicii de îngrijire la domicliu este ridicat.
ARBORELE PROBLEMEI ȘI ARBORELE OBIECTIVELOR
2.1. ARBORELE PROBLEMEI
2.2. ARBORELE OBIECTIVELOR
STABILIREA POPULAȚIEI ȚINTĂ ȘI A CRITERIILOR DE SELECȚIE A POPULAȚIEI ȚINTĂ
Populația țintă este reprezentată de persoanele vârstnice din municipiul Făgăraș a căror îngrijire se poate realiza la domiciliul acestora.
Grupul țintă este alcătuit din persoanele cu vârsta de peste 65 de ani care, datorită unor probleme de sănătate sau financiare, nu se pot gospodări singure. Beneficiarii direcți ai proiectului sunt vârstnicii din municipiul Făgăraș, ONG-ul Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș, iar beneficiarii indirecți pot fi familiile vârstnicilor, comunitatea din care aceștia fac parte, voluntarii și ziarul local Bună Ziua Făgăraș. Un alt beneficiar indirect este Fundația Comunitară Țara Făgărașului care poate sprijini ONG-ul prin organizarea unor activități de fundraising și atragerea sponsorilor.
Proiectul „Speranță pentru bunici” se va desfășura în Municipiul Făgăraș, județul Brașov cu sprijinul ONG-ul Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș și al Fundației Comunitare Țara Făgărașului, începând cu data de 1 august 2014.
În alegerea beneficiarilor criteriile de selecție trebuiesc stabilite în linii generale pentru a nu influența modul de alegere al beneficiarilor. În acest fel ei vor fi aleși în mod neutru și transparent. Dorința vârstnicilor de a beneficia de astfel de servicii este fel mai important criteriu de selecție al beneficiarilor.
Vor avea prioritate următoarele categorii de beneficiari:
vârstnicii care în trecut au mai beneficiat de astfel de servicii;
vârstnicii cu dizabilități
bărbații solitari și văduvele
vârstnicii ai căror familie nu mai există sau nu se pot ocupa de aceștia
vârstnicii ai căror venituri nu depășesc 600 de lei
Alte criterii de selecție a beneficiarilor vor fi stabilite de asistenta socială din cadrul ONG-ului Societatea de Binefacere Diakonia împreună cu directoarea acestuia iar numărul beneficiarilor va fi stabilit în funcție de numărul voluntarilor. Fiecare voluntar va avea în grijă între trei și cinci vârstnici.
SCOPUL PROIECTULUI ȘI OBIECTIVELE SMART
Scopul proiectului este reprezentat de realizarea unor activități de petrecere a timpului liber care să le ofere vârstnicilor posibilitatea de socializare și care să acopere nevoile vârstnicilor, completând în acest fel serviciile oferite de Societatea de Binefacere Diakonia.
Obiective:
Obiective:
identificarea și selectarea vârstnicilor care vor beneficia de serviciile de îngrijire la domiciliu oferite de Societatea de Binefacere Diakonia
1.1 identificarea de către asistenta socială a ONG-ului a vârstnicilor care au beneficiat în trecut de aceste tipuri de servicii
1.2 identificarea de către asistenta socială a ONG-ului a vârstnicilor care îndeplinesc criteriile de selecție stabilite
1.3 obținerea acceptului în scris din partea beneficiarilor cu privire la aceste servicii
1.4 identificarea nevoilor vârstnicilor care îndeplinesc criteriile de eligibilitate
informarea în perioada 18 August 2014 – 29 August 2014 în rândul pensionarilor care au lucrat în domeniul medical din municipiul Făgăraș cu privire la organizarea voluntariatului
2.1 informarea se realizează prin intermediul ziarelor, a televiziunii și prin intermediul Casei Locale de Pensii Făgăraș
2.2 prezentarea voluntariatului ca o oportunitate de socializare, de dezvoltare personală, de lărgire a rețelei sociale
2.3 stabilirea de către asistenta socială împreună cu unul dintre membrii fondatori ai Fundației Comunitare Țara Făgărașului a canalelor de comunicare și elaborarea mesajelor de campanie
dezvoltarea unei rețele de voluntari, la nivelul municipiului Făgăraș, formată din 15 voluntari
recrutarea voluntarilor din rândul pensionarilor din domeniul sănătății
organizarea de către Societatea de Binefacere Diakonia a training-urilor menite să formeze voluntarii și să stabilească activitățile de petrecere a timpului liber și a altor tipuri de servicii socio-medicale oferite
stabilirea numărului de beneficiari cu care va lucra fiecare voluntar
desfășurarea pe parcursul a două săptămâni, a unui număr de 30 de ore dedicate formării voluntarilor
informarea telefonică a voluntarilor cu privire la data, ora și locul organizării primei întâlniri cu asistenta socială
programarea în cadrul primului curs a celorlalte întâlniri și prezentarea tematicii abordate
participarea beneficiarilor la training-uri se va realiza în mod frecvent, fiecare absență fiind temeinic motivată iar existența unui număr de 3 sau mai multe absențe ducând la excluderea voluntarului din cadrul programului
stabilirea în cadrul primei întâlniri cu beneficiarii a programelor de vizite și a activităților desfășurate pe parcursul lunii septembrie
programarea vizitelor va fi realizată de către voluntari împreună cu vârstnicii care vor beneficia de serviciile de îngrijire la domiciliu; vizite regulate la beneficiari în funcție de timp, disponibilitate și conveniență pentru ambii
stabilirea asupra timpului și datei următoarei vizite la sfârșitul fiecărei vizite la beneficiar și informarea beneficiarul în privința oricăror schimbări în planul de vizite sau în cazul în care beneficiarul nu poate fi vizitat în ziua sau la timpul convenit
prezentarea de către voluntari beneficiarilor a tipurilor de activități de petrecere a timpului liber
selectarea de către voluntari împreună cu beneficiarii a tipurilor de activități adecvate nevoilor acestora
procurarea și distribuirea ziarului local Bună Ziua Făgăraș sau alte publicații și citirea acestora de către voluntari beneficiarilor care au probleme de vedere pentru a-i ține la curent cu ultimele noutăți
dezvoltarea unui sistem de evaluarea, la sfârșitul lunii noiembrie, al celor 15 voluntari și al gradului de satisfacere a nevoilor vârstnicilor incluși în proiect
evaluarea voluntarilor se va realiza prin intermediul fișelor (vezi Anexa 9) ce vor fi completate la sfârșitul fiecărei vizite
intervievarea de către asistenta socială a beneficiarilor pentru a identifica gradul în care au fost respectate dorințele lor
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR
ANALIZA SWOT
PARTENERI ȘI COLABORATORI
Partener al proiectului este ONG-ul Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș care va pune la dispoziție o sală în care se vor desfășura cursurile și o parte din materialele necesare.
Colaboratorii proiectului sunt: Casa Locală de Pensii Făgăraș, Fundația Comunitară Țara Făgărașului, ziarul local Bună Ziua Făgăraș, Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș.
PLANUL DE EVALUARE
În cadrul procesului de evaluare se va folosi focus-grupul, observația, iar asistenta socială va analiza fișele completate de voluntari la sfârșitul fiecărei vizite.
Focus-grupul se va realiza la sfârșitul lunii noiembrie, iar în cadrul acestuia asistenta socială va prezenta voluntarilor gradul în care au fost atinse obiectivele oferindu-le acestora un feedback cu privire la activitățile realizate cu beneficiarii. Metoda observației va fi utilizată de voluntari pentru a monitoriza evoluția beneficiarilor.
RESURSELE PROIECTULUI
Resursele proiectului vizează atât resursele materiale, financiare cât și resursele umane.
Resursele materiale:
calculator;
imprimantă;
coli A4;
1 cartuș reîncărcabil pentru imprimantă (negru).
Obținerea resurselor financiare necesare demarării și desfășurării proiectului se va realiza prin intermediul Fundației Comunitare Țara Făgărașului care va desfășura o activitate de strângere.
Resurse umane implicate:
asistenta socială din cadrul ONG-ului Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș care va fi coordonatoarea proiectului;
membrii Fundației Comunitare Țara Făgărașului;
voluntarii.
REZULTATE AȘTEPTATE
Rezultatele așteptate sunt următoarele:
din totalul numărului de beneficiari cel puțin jumătate din aceștia să nu renunțe la serviciile de îngrijire la domiciliu pe parcursul derulării proiectului;
acoperirea tuturor nevoilor beneficiarilor prin intermediul activităților desfășurate de voluntari; acest lucru reieșind din analizarea fișelor și inerviurilor realizate de asistenta socială cu beneficiarii;
conștientizarea în rândul populației municipiului Făgăraș a importanței acestor servicii de îngrijire la domiciliu și a activităților de voluntariat;
dezvoltarea activităților de voluntariat.
MODALITĂȚI DE CONTINUITATE A PROIECTULUI
Atingerea majorității obiectivelor va conduce la extinderea aplicării proiectului și la alte categorii de benficiari dar și la continuarea acestui proiect pe parcursul anilor următori.
Pentru ca proiectul să devină independent din punct de vedere financiar se va încerca realizarea cu anumiți beneficiari a anumitor obiecte ce vor putea fi utilizate de către Fundația Comunitară Țara Făgărașului pentru a organiza strângeri de fonduri. O altă modalitate de auto-finanțare constă în realizarea de către vârstnicii beneficiari ai serviciilor Centrului de Zi din cadrul Serviciului Public de Asistență Socială Făgăraș a unor obiecte decorative care vor putea fi vândute în cadrul unor expoziții tematice. Fondurile obținute în urma vânzârii produselor vor fi distribuite în mod egal Centrului de Zi și beneficiarilor serviciilor de îngrijire la domiciliu din cadrul Societății de Binefacere Diakonia.
Bibliografie
Bătrân, Dorin, „Îmbătrânirea, un proces ireversibil”, în Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, Arad, 2010 (pp. 40-57)
Bódi, Diana-Cristina, Asistența socială a persoanelor vârstnice, Suport de curs
Bodogai, Simona, Ioana, Protecția socială a persoanelor vârstnice, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2009
Bogdan, Constantin, Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997
Buzducea, Doru, Asistența socială a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iași, 2010
Buzducea, Doru, Aspecte contemporane în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2005
Carta Europeană a Drepturilor și Responsabilităților Persoanelor Vârstnice cu Nevoi de Îngrijire pe Termen Lung și de Asistență, Mai, 2010
Cojocaru, Ștefan, Proiectul de intervenție în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2006
Duda, René, Gerontologie medico-socială, Editura Junimea, Iași, 1983
Fontaine, Roger, Psihologia îmbătrânirii, Editura Polirom, Iași, 2008
Gîrleanu-Șoitu, Daniela, Vârsta a treia, Institutul European, Iași, 2006
Gusic, Vladimir, Iuliu, Biologia vârstelor și lupta împotriva bătrâneții, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984 nu am scris
Legea 17/2000, republicată în 2007, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, publicat în M. Of. nr. 104/9 mar. 2000
Moldoveanu, Monica, Geriatrie și geropatologie pentru asistenții medicali, Editura ALL, București, 2011
Muntean, Ana, Sagebiel, Juliane, Practici în asistența socială. România și Germania, Editura Polirom, Iași, 2007
Neamțu, George, Tratat de asistență socială. România și Germania, Editura Polirom, Iași, 2003
Neamțu, George, Stan, Dumitru, Asistența socială. Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2005
O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale
Ordonanța nr. 86 din 19 august 2004 pentru modificarea și completarea Ordonantei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale
Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia: un raport al Băncii Mondiale de Cercetare Politică, Editura Oxford University Press, 1994
Restian, Adrian, Bazele medicinei de familie, Editura Medicală, București, 2009
Scârneci, Florentina, Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio-umane, Editura Universității Transilvania, 2006
Tutty, Leslie M., Rothery, Michael A., Grinnell, Richard M. Junior, Cercetarea calitativă în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2005
ANEXA 1
Subiect: S. V.
Profesia: Asistent social
Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș
De cât timp lucrați la Diakonia? De cât timp oferiți servicii de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici?
La Diakonia lucrez de peste 10 ani iar cu această categorie de beneficiari am început să lucrez acum aproximativ 4-5 ani când a început colaborarea noastră cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș. Colaborare care din păcate s-a încheiat mai repede decât ne-am așteptat cam….la doi ani sau doi ani jumătate de când începuse.
Îmi puteți spune cum a început această colaborare și care erau serviciile oferite?
Cei de la SPAS au venit și ne-au propus să colaborăm pentru că în Făgăraș nu exista niciun serviciu destinat vârstnicilor. Eram conștienți că numai noi sau numai ei nu vom putea oferi acest serviciu singuri pentru că numărul celor care au nevoie este mare iar angajații puțini.
Am analizat bine problema, am stabilit responsabilitățile fiecăruia și am pornit la drum. Din punctul meu de vedere noi ne-am implicat atât cât am putut și cu resursele pe care le aveam. Cazurile erau identificate de ei iar apoi noi am preluam din ele. Ofeream servicii de îngrijire socio-medicală. Ei se ocupau în special de partea medicală: diagnosticare, tratament și altele iar noi de partea socială ca și acum cu precizarea că atunci puteam realiza și activități de petrecere a timpului liber.
Din punctul dumneavoastră de vedere care este motivul pentru care a încetat această colaborare?
Cei de la SPAS nu se implicau, iar cazurile grave și foarte grave ne erau date nouă și nu puteam face față. În afară de asta nu se ocupau de cei pe care îi aveau în grijă. Luau în evidență cazul și după o periodă ni-l plasau tot nouă. Știm că și ei sunt foarte încărcați dar credeam că se va păstra un echilibru.
Îmi puteți descrie câteva tipuri de servicii oferite de Diakonia vârstnicilor?
Majoritatea beneficiarilor noștri sunt cu probleme grave de sănătate (Alzheimer, Parkinson, schizofrenie) dar și cu probleme financiare.
Oferim în principal servicii de îngrijire socio-medicală la domiciliul vârstnicilor cum ar fi: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, comunicare, deplasare, ajutor pentru prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, plata facturilor, activități de menaj, companie, îngrijire. În principal astea sunt serviciile oferite. Ce mai pot să-ți spun e că toate astea le fac singură deși ar trebui să existe o echipă interdisciplinară care să se ocupe de aceștia. Ei au într-adevăr nevoie de mai multă atenție și au nevoie de cineva care să stea mai mult cu ei. Din păcate numărul lor este destul de mare și nu reușesc să mă ocup așa cum ar trebui. Sunt 15 beneficiari iar de ajuns într-o zi la toți măcar jumătate de oră chiar nu se poate. S-a întâmplat nu de puține ori să ajung la ei și să îi găsesc căzuți în casă sau chiar mai rău.
Aceste servicii sunt gratuite sau contra-cost?
În funcție de veniturile pe care le au aceștia serviciile sunt fie gratuite fie contra cost.
Îmi puteți spune dacă mai oferiți și alte tipuri de ajutoare și care sunt acestea?
Pe lângă aceste servicii le mai oferim în preajma sărbătorilor diferite pachete în funcție de ceea ce primim din Germania sau de la diverse persoane publice din Făgăraș. De obicei pachetele conțin alimente: zahăr, ulei, făină, cozonac, ouă, lapte.
În cazul deceselor dacă vârstnicii nu au familie sau familia nu are cu ce să-l îngroape oferim o sumă de bani pentru a face înmormântarea.
Din experiența pe care o aveți ce tipuri de servicii considerați că mai trebuiesc oferite în funcție de nevoile vârstnicilor?
Ei au nevoie în primul rând de cineva care să poată sta puțin mai mult cu ei, să lucreze mai mult cu ei. Consider că ar fi necesare niște activități de timp liber care să le stimuleze intelectul și abilitățile manuale ca ei să-și folosească timpul liber cât mai bine.
Ce satisfacții vă aduce munca cu acest tip de beneficiari?
Satisfacțiile sunt puține și în mare parte sufletești. Mă bucur împreună cu ei când fac mici progrese în cazurile în care acestea sunt posibile. Sunt foarte grijulii și poți învăța foarte multe de la ei, din trecutul lor. Sunt o carte vie din care ai foare multe de învățat. Sunt mulțumită că le pot fi alături și că îi pot ajuta cu puțin dar totuși atât de mult pentru ei.
Ce vă nemulțumește?
Mă nemulțumește pasivitatea de care dă dovadă statul față de această categorie de beneficiari. Și nu numai statul ci și oamenii din jurul lor. Sunt dezamăgită când văd cum sunt abandonați de proprii lor copii. Îmi pare rău de fiecare dată când pierd pe cineva și mă gândesc cu groază că într-o zi nu voi mai face față și va trebui să renunț.
ANEXA 2
Subiect: O. S.
Sex: feminin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
O. S. și am 91 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
Sânt de mulți ani la pensie că am fost bolnavă și o trebuit să ies mai repede. Da’ am lucrat și mult și erau gaze unde lucram de aia m-am și îmbolnăvit. Cred că am vreo 40 și ceva de ani de când nu am mai lucrat.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
Am lucrat la Combinat, da’ înainte nu se numea așa. I zicea „Prima Societate Română de Explozivi”.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Oi fi avut vreo 30 poate și mai mult. Nu știu io așa bine dar cred că atâta să fi fost.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Eram fericită atuncea că îmi era greu că eram și bolnavă. Mă gândeam că dacă stau acasă o să am mai mult timp de mine și de casă. Da’ boala asta nu m-o lăsat deloc și uite că ș-acuma iau medicamente. Uite acolo alea le iau de o viață că fără ele nu pot trăi. Tare bucuroasă eram atunci da’ de știam că nu pot face acasă mare lucru mai bine mai trăgeam puțin și mergeam la lucru că poate aveam pensia mai mare. Da’ toată lumea îmi zicea că dacă plec are să fie mai bine și ute că nu a fost așa. Că io credeam că după….când oi rămâne acasă or veni colegi să mă mai viziteze. La început mai veneau dar apoi au uitat de mine. Înainte când puteam umbla mă mai întâlneam cu ei pe la piață. Acuma nici io nu mai pot umbla și nu mai am pe nimeni că toți îs duși. Iar după ce am rămas la pensie, nu după mult timp a murit și soțul meu și de atuncea trăiesc sângură.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Io acuma nu mai pot face multe. Înainte mai făceam una alta dar acuma mai puțân. Dimineața când mă trezesc mă duc la găini de le arunc o mână de grâu ș-apoi intru în casă și mă apuc de mileuri că de când am rămas la pensie numa’ asta fac croșetez că îmi mai ocup timpul să uit că-s sângură. Mi-aș mai face de mâncare sau curățenie dar nu mă mai țân picioarele astea. Tare m-aș bucura să mai pot umbla. Da’ nu să mai poate.
După ce termin cu găinile, așa cam pe la 9, 9 și ceva vine doamna V. și mă ajută să fac oțâr de curățenie și îmi face de mâncare. I-am zâs de câte ori vine să îmi aducă și mie câte un ziar că de când mi s-a stricat televizorul n-am mai auzât nicio știre. După ce terminăm cu treburile astea să duce de îmi mai cumpără una alta, medicamente, pâine, plătește facturile și ce îmi mai trebe.
După ce pleacă ea eu rămân sângură iară și mă pun să citesc să văd ce se mai întâmplă. Când vine de la cumpărături dacă mă doare ceva o rog să îmi facă un masaj că să pricepe. Da’ i zic numai dacă mă doare că e foarte ocupată că trebe să ajungă și la alții. Și după ce pleacă ea mă pui la masă. Apoi dacă pot mai fac ceva prin casă dacă nu mă pun în pat să mă odihnesc și mai târziu ies să le mai dau ceva la găini. Atâta mai am găinile. Aveam și grădină înainte dar acum nu mai pot avea grijă de ea. Cam atâta fac de obicei. Când mergea televizorul mă mai uitam la câte o emisiune.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Înainte nu am avut nevoie de nimic că mă descurcam cât de cât.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Adică de doamna V.?
Da. De serviciile pe care aceasta vi le oferă.
Da’ cum să nu fiu mulțumită că dacă nu era ea ce mă făceam? Mă ajută mult la treburi dar mi-ar plăcea să stea mai mult cu mine ca să nu mai stau sângură că asta mă omoară nu boala. N-am cu cine schimba o vorbă. Ea vine și e mereu pe grabă n-am timp să-i spun toate ofurile mele și chiar de mă dor piciorele astea parcă tot aș mai ieși. Măcar până în fața porții să mai văz lumea la față dar n-are cine sta cu mine să mă ajute.
ANEXA 3
Subiect: B. C.
Sexul: masculin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
B. C. și am 70 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
De 12 ani.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
-Am fost inginer în UPRUC.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Am avut vreo 36 de ani lucrați.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Nu eram foarte încântat că acolo aveam toți prietenii și acolo îmi petreceam cea mai mare parte din timpul meu. Eram dezamăgit că trebuie să mă retrag dar conștient că trebuie să fac loc celor tineri. Am încercat să fac tot felul de lucruri pe lângă casă dar îmi lipsea ceea ce făceam acolo și în primul rând oamenii îmi lipseau. Eram un colectiv unit.
Când am ieșit la pensie până să mă îmbolnăvesc făceam tot felul de lucruri. Mergeam la foștii colegi în vizită, mă plimbam prin parc, mai mergeam cu prietenii la un grătar sau mergeam la garaj unde am mașina și mai meșteream câte ceva. Câteodată mi se părea că aveam timp prea mult și încercam să fac cât mai multe.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Eu stau la bloc și nu prea am multe de făcut iar de 4 ani de când sunt bolnav nici nu mai pot. Poate dacă aveam o căsuță aveam ce face și acuma nici nu mai pot. De când sunt bolnav nu prea pot face multe. Dimineața îmi pregătesc câte ceva de mâncare și apoi până vine doamna V. mai merg până la vecinu’ că el e mai bolnav ca mine. Nu se poate da jos din pat și merg eu de îi mai dau să mănânce. A încercat să aibă grijă și de el dar familia lui a zis că nu e nevoie dar eu văd că e amărât. Ne ajutăm cum putem că nu prea are cine să o facă că doamna V. e foarte ocupată. La mine vine o dată la 2 zile.
Pe la amiaz vine doamna și îmi aduce pâine și ce mai trebuie să îmi ia. Câteodată vine numai seara că mai merge și la doctor să îmi ia rețeta și apoi pe la farmacie.
Când vine facem niște exerciții și îmi face puțin masaj ca să mă mai dezmorțesc. Câteodată îmi mai face și mâncare și curățenie.
După ce pleacă rămân tot singur că de soție am divorțat acum mulți ani și de copii de când au plecat în străinătate nu mai știu nimic. Dacă nu mă simt rău mai cobor în fața blocului și mai stau puțin pe afară cu vecinii. Asta vara dar iarna stau în casă, mă uit la televizor sau citesc câte o carte. Norocul meu e că stau la parter că dacă stăteam mai sus nu mai ieșeam din casă.
Dacă nu eram așa bolnav sau dacă ar fi avut cine să mă ducă mi-aș fi dorit tare mult să merg la centrul ăla care s-a făcut la asistența socială.
Și cam așa îmi trec toate zilele. Mi-e mai greu când mă simt rău că nu mă pot da jos din pat și n-are cine să vină să mă ajute.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Venea înainte o doamnă de la asistența socială și mă ducea la un doctor unde făceam tot felul de exerciții dar asta a fost mai demult. Nu prea îmi plăcea că în afară de exercițiile alea nu făceam nimic. La început când doamna V. avea mai mult timp mă mai scotea și la o plimbare și vorbeam multe.
Și plăteați acolo la medic?
Plăteam dar nu mult că și acuma dau doamnei V. bani. Că la început când a venit doamna V. să aibă grijă de mine mi-a zis că pentru unele lucruri trebuie să plătesc și m-a întrebat dacă sunt de acord. I-am spus că da că am o pensie bună și nici alea nu costă mult. Și apoi știu că din banii care îi dau mai ajută și pe alții mai amărâți ca mine.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Parțial. Mi-ar plăcea ca doamna V. să stea mai mult cu mine sau să vină cineva care să mă ajute să ies și pe afară. Doamna nu are prea mult timp. Mă ajută cu ce am nevoie dar cam atât. Nu prea are timp să stea să mă asculte pe mine.
ANEXA 4
Subiect: D.M.
Sex: feminin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
D. M. mă cheamă și am 79 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
– De vreo 10 ani numa’ că nu mi-a aprobat dosarul.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
Am lucrat la C.A.P vreo câțiva ani, cred că vreo 20 că după aia o trebuit să am grijă de soacră-mea că o rămas la pat și n-avea cine îngriji de ea. Și după ce-o murit ea m-am dus la Viitoru…acolo la croitorie.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Păi io aveam…să fi avut vreo 20 când am plecat de la C.A.P. și acuma cu cât am mai lucrat după ce s-o dus soacră-mea o fi vreo 35-36 de ani. Io am lucrat la C.A.P. până când o căst la pat soacră-mea că după aia o trebuit să am grijă de ea și n-am știut că trebe să merg la primărie să mă treacă îngrijitoarea ei și n-am mai cotizat la stat și când mi-am depus dosarul o zis doamna aia de acolo că nu am lucrat cât trebuia și nu îmi aprobă dosarul. Apoi am lucrat acolo la Viitoru ca să pot ieși și eu la pensie.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Prima dată când am rămas acasă m-am bucurat că acolo la C.A.P. era multă muncă și grea. Eram și tânără și puteam face multe. Atunci stăteam la țară cu socrii și erau multe de făcut și…soacră-mea dacă era la pat trebuia să îi dau să mănânce și să o schimb.
Și acuma după ce am plecat de la croitorie tare m-am bucurat că eram bolnavă și nu mai vedeam așa bine și îmi era greu. Da’ mi-e dor câteodată de femeile de acolo că așa bine m-au primit atunci m-o angajat. Și m-au ajutat mult că atunci când m-am angajat o trebuit să mă mut aici în oraș și la început mi-a fost greu.
Ați mai păstrat legătura cu fostele colege?
În primii ani mă mai sunau fetele, le mai sunam eu sau mai mergeam pe la ele. Apoi de când am rămas la pat dacă eu nu am putut merge pe la ele nici ele nu au mai venit.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Mă uit la televizor sau citesc câte un ziar că dacă nu pot să mă ridic din pat nu am altceva ce să fac. Dacă aș fi avut bani mi-aș fi luat un cărucior dintr-ăla să ies și eu afară. Da’ din pensia asta amărâta nu îmi pot permite prea multe. Iarna abia îmi ajunge de întreținere și de mâncare. Ce să-ți zic eu ție că fac? Nu fac nimic. Stau în pat și aștept să vină doamna V. Ea îmi face de mâncare, mă spală, îmi plătește facturile, îmi ia medicamente. Când e vecinul acasă mă iau amândoi și mă duc afară pe bancă câte o jumătate de oră ori cât poate sta doamna.
Am rugat-o să vină mai des că mi-e tare greu singură dar a zis că nu poate și când nu vine o roagă pe o doamnă de aici, de lângă mine să mă ajute. Nu mă lasă singură dacă nu poate ajunge.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Până acum 2 ani n-am avut nevoie de nimic că mă descurcam. Nu aveam nimic și dintr-o dată am căzut jos din picioare și de atunci numai în pat stau. În fiecare joi îmi aduce doamna mâncare de la masa diaconială și îmi mai aduce de Paști și de Crăciun ulei, zahăr, făină și alte ajutoare pe care le primesc cei de la Diakonia din Germania. Și când mai vine câte un doctor aici în oraș și face consultații gratuite mă ia doamna și mă duce că altfel eu nu am de unde plăti. Dacă aș fi avut bani plăteam pe cineva să mă îngrijească dar așa mă bucur că astea îs gratuite.
Cum vi s-au părut acestea?
Eu sunt mulțumită că face de toate și mă ajută cu multe. Numai un pic mai mult dacă ar putea sta atâta aș vrea.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Tare îs mulțumită. Nu știu ce m-aș fi făcut. Că-i tare greu când n-ai pe nimeni pe lumea asta să-ți dea măcar un pahar de apă.
ANEXA 5
Subiect: S. V.
Profesia: Asistent social
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 6
Subiect: O. S.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 7
Subiect: B. C.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 8
Subiect: D. M.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 9
Fișă de monitorizare a întâlnirilor cu beneficiarii din cadrul proiectului „Speranță pentru bunici”
Voluntar (nume și prenume):…………………………………………
Beneficiar (nume și prenume):………………………………………
Data:………………………
Timpul petrecut cu vârstnicul
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activități propuse/planificate în cadrul vizitei precedente
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activitățile efectuate (inclusiv activitățile sau exercițiile fizice)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Subiecte discutate
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Alte tipuri de servicii social-medicale (ajutor pentru prepararea hranei, ajutor la menaj, colectarea pensiei, plata facturilor, etc.)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activități propuse pentru vizita următoare
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………
Bibliografie
Bătrân, Dorin, „Îmbătrânirea, un proces ireversibil”, în Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, Arad, 2010 (pp. 40-57)
Bódi, Diana-Cristina, Asistența socială a persoanelor vârstnice, Suport de curs
Bodogai, Simona, Ioana, Protecția socială a persoanelor vârstnice, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2009
Bogdan, Constantin, Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997
Buzducea, Doru, Asistența socială a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iași, 2010
Buzducea, Doru, Aspecte contemporane în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2005
Carta Europeană a Drepturilor și Responsabilităților Persoanelor Vârstnice cu Nevoi de Îngrijire pe Termen Lung și de Asistență, Mai, 2010
Cojocaru, Ștefan, Proiectul de intervenție în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2006
Duda, René, Gerontologie medico-socială, Editura Junimea, Iași, 1983
Fontaine, Roger, Psihologia îmbătrânirii, Editura Polirom, Iași, 2008
Gîrleanu-Șoitu, Daniela, Vârsta a treia, Institutul European, Iași, 2006
Gusic, Vladimir, Iuliu, Biologia vârstelor și lupta împotriva bătrâneții, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984 nu am scris
Legea 17/2000, republicată în 2007, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, publicat în M. Of. nr. 104/9 mar. 2000
Moldoveanu, Monica, Geriatrie și geropatologie pentru asistenții medicali, Editura ALL, București, 2011
Muntean, Ana, Sagebiel, Juliane, Practici în asistența socială. România și Germania, Editura Polirom, Iași, 2007
Neamțu, George, Tratat de asistență socială. România și Germania, Editura Polirom, Iași, 2003
Neamțu, George, Stan, Dumitru, Asistența socială. Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2005
O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale
Ordonanța nr. 86 din 19 august 2004 pentru modificarea și completarea Ordonantei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale
Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia: un raport al Băncii Mondiale de Cercetare Politică, Editura Oxford University Press, 1994
Restian, Adrian, Bazele medicinei de familie, Editura Medicală, București, 2009
Scârneci, Florentina, Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio-umane, Editura Universității Transilvania, 2006
Tutty, Leslie M., Rothery, Michael A., Grinnell, Richard M. Junior, Cercetarea calitativă în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2005
ANEXA 1
Subiect: S. V.
Profesia: Asistent social
Societatea de Binefacere Diakonia Făgăraș
De cât timp lucrați la Diakonia? De cât timp oferiți servicii de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici?
La Diakonia lucrez de peste 10 ani iar cu această categorie de beneficiari am început să lucrez acum aproximativ 4-5 ani când a început colaborarea noastră cu Serviciul Public de Asistență Socială Făgăraș. Colaborare care din păcate s-a încheiat mai repede decât ne-am așteptat cam….la doi ani sau doi ani jumătate de când începuse.
Îmi puteți spune cum a început această colaborare și care erau serviciile oferite?
Cei de la SPAS au venit și ne-au propus să colaborăm pentru că în Făgăraș nu exista niciun serviciu destinat vârstnicilor. Eram conștienți că numai noi sau numai ei nu vom putea oferi acest serviciu singuri pentru că numărul celor care au nevoie este mare iar angajații puțini.
Am analizat bine problema, am stabilit responsabilitățile fiecăruia și am pornit la drum. Din punctul meu de vedere noi ne-am implicat atât cât am putut și cu resursele pe care le aveam. Cazurile erau identificate de ei iar apoi noi am preluam din ele. Ofeream servicii de îngrijire socio-medicală. Ei se ocupau în special de partea medicală: diagnosticare, tratament și altele iar noi de partea socială ca și acum cu precizarea că atunci puteam realiza și activități de petrecere a timpului liber.
Din punctul dumneavoastră de vedere care este motivul pentru care a încetat această colaborare?
Cei de la SPAS nu se implicau, iar cazurile grave și foarte grave ne erau date nouă și nu puteam face față. În afară de asta nu se ocupau de cei pe care îi aveau în grijă. Luau în evidență cazul și după o periodă ni-l plasau tot nouă. Știm că și ei sunt foarte încărcați dar credeam că se va păstra un echilibru.
Îmi puteți descrie câteva tipuri de servicii oferite de Diakonia vârstnicilor?
Majoritatea beneficiarilor noștri sunt cu probleme grave de sănătate (Alzheimer, Parkinson, schizofrenie) dar și cu probleme financiare.
Oferim în principal servicii de îngrijire socio-medicală la domiciliul vârstnicilor cum ar fi: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, comunicare, deplasare, ajutor pentru prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, plata facturilor, activități de menaj, companie, îngrijire. În principal astea sunt serviciile oferite. Ce mai pot să-ți spun e că toate astea le fac singură deși ar trebui să existe o echipă interdisciplinară care să se ocupe de aceștia. Ei au într-adevăr nevoie de mai multă atenție și au nevoie de cineva care să stea mai mult cu ei. Din păcate numărul lor este destul de mare și nu reușesc să mă ocup așa cum ar trebui. Sunt 15 beneficiari iar de ajuns într-o zi la toți măcar jumătate de oră chiar nu se poate. S-a întâmplat nu de puține ori să ajung la ei și să îi găsesc căzuți în casă sau chiar mai rău.
Aceste servicii sunt gratuite sau contra-cost?
În funcție de veniturile pe care le au aceștia serviciile sunt fie gratuite fie contra cost.
Îmi puteți spune dacă mai oferiți și alte tipuri de ajutoare și care sunt acestea?
Pe lângă aceste servicii le mai oferim în preajma sărbătorilor diferite pachete în funcție de ceea ce primim din Germania sau de la diverse persoane publice din Făgăraș. De obicei pachetele conțin alimente: zahăr, ulei, făină, cozonac, ouă, lapte.
În cazul deceselor dacă vârstnicii nu au familie sau familia nu are cu ce să-l îngroape oferim o sumă de bani pentru a face înmormântarea.
Din experiența pe care o aveți ce tipuri de servicii considerați că mai trebuiesc oferite în funcție de nevoile vârstnicilor?
Ei au nevoie în primul rând de cineva care să poată sta puțin mai mult cu ei, să lucreze mai mult cu ei. Consider că ar fi necesare niște activități de timp liber care să le stimuleze intelectul și abilitățile manuale ca ei să-și folosească timpul liber cât mai bine.
Ce satisfacții vă aduce munca cu acest tip de beneficiari?
Satisfacțiile sunt puține și în mare parte sufletești. Mă bucur împreună cu ei când fac mici progrese în cazurile în care acestea sunt posibile. Sunt foarte grijulii și poți învăța foarte multe de la ei, din trecutul lor. Sunt o carte vie din care ai foare multe de învățat. Sunt mulțumită că le pot fi alături și că îi pot ajuta cu puțin dar totuși atât de mult pentru ei.
Ce vă nemulțumește?
Mă nemulțumește pasivitatea de care dă dovadă statul față de această categorie de beneficiari. Și nu numai statul ci și oamenii din jurul lor. Sunt dezamăgită când văd cum sunt abandonați de proprii lor copii. Îmi pare rău de fiecare dată când pierd pe cineva și mă gândesc cu groază că într-o zi nu voi mai face față și va trebui să renunț.
ANEXA 2
Subiect: O. S.
Sex: feminin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
O. S. și am 91 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
Sânt de mulți ani la pensie că am fost bolnavă și o trebuit să ies mai repede. Da’ am lucrat și mult și erau gaze unde lucram de aia m-am și îmbolnăvit. Cred că am vreo 40 și ceva de ani de când nu am mai lucrat.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
Am lucrat la Combinat, da’ înainte nu se numea așa. I zicea „Prima Societate Română de Explozivi”.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Oi fi avut vreo 30 poate și mai mult. Nu știu io așa bine dar cred că atâta să fi fost.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Eram fericită atuncea că îmi era greu că eram și bolnavă. Mă gândeam că dacă stau acasă o să am mai mult timp de mine și de casă. Da’ boala asta nu m-o lăsat deloc și uite că ș-acuma iau medicamente. Uite acolo alea le iau de o viață că fără ele nu pot trăi. Tare bucuroasă eram atunci da’ de știam că nu pot face acasă mare lucru mai bine mai trăgeam puțin și mergeam la lucru că poate aveam pensia mai mare. Da’ toată lumea îmi zicea că dacă plec are să fie mai bine și ute că nu a fost așa. Că io credeam că după….când oi rămâne acasă or veni colegi să mă mai viziteze. La început mai veneau dar apoi au uitat de mine. Înainte când puteam umbla mă mai întâlneam cu ei pe la piață. Acuma nici io nu mai pot umbla și nu mai am pe nimeni că toți îs duși. Iar după ce am rămas la pensie, nu după mult timp a murit și soțul meu și de atuncea trăiesc sângură.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Io acuma nu mai pot face multe. Înainte mai făceam una alta dar acuma mai puțân. Dimineața când mă trezesc mă duc la găini de le arunc o mână de grâu ș-apoi intru în casă și mă apuc de mileuri că de când am rămas la pensie numa’ asta fac croșetez că îmi mai ocup timpul să uit că-s sângură. Mi-aș mai face de mâncare sau curățenie dar nu mă mai țân picioarele astea. Tare m-aș bucura să mai pot umbla. Da’ nu să mai poate.
După ce termin cu găinile, așa cam pe la 9, 9 și ceva vine doamna V. și mă ajută să fac oțâr de curățenie și îmi face de mâncare. I-am zâs de câte ori vine să îmi aducă și mie câte un ziar că de când mi s-a stricat televizorul n-am mai auzât nicio știre. După ce terminăm cu treburile astea să duce de îmi mai cumpără una alta, medicamente, pâine, plătește facturile și ce îmi mai trebe.
După ce pleacă ea eu rămân sângură iară și mă pun să citesc să văd ce se mai întâmplă. Când vine de la cumpărături dacă mă doare ceva o rog să îmi facă un masaj că să pricepe. Da’ i zic numai dacă mă doare că e foarte ocupată că trebe să ajungă și la alții. Și după ce pleacă ea mă pui la masă. Apoi dacă pot mai fac ceva prin casă dacă nu mă pun în pat să mă odihnesc și mai târziu ies să le mai dau ceva la găini. Atâta mai am găinile. Aveam și grădină înainte dar acum nu mai pot avea grijă de ea. Cam atâta fac de obicei. Când mergea televizorul mă mai uitam la câte o emisiune.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Înainte nu am avut nevoie de nimic că mă descurcam cât de cât.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Adică de doamna V.?
Da. De serviciile pe care aceasta vi le oferă.
Da’ cum să nu fiu mulțumită că dacă nu era ea ce mă făceam? Mă ajută mult la treburi dar mi-ar plăcea să stea mai mult cu mine ca să nu mai stau sângură că asta mă omoară nu boala. N-am cu cine schimba o vorbă. Ea vine și e mereu pe grabă n-am timp să-i spun toate ofurile mele și chiar de mă dor piciorele astea parcă tot aș mai ieși. Măcar până în fața porții să mai văz lumea la față dar n-are cine sta cu mine să mă ajute.
ANEXA 3
Subiect: B. C.
Sexul: masculin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
B. C. și am 70 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
De 12 ani.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
-Am fost inginer în UPRUC.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Am avut vreo 36 de ani lucrați.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Nu eram foarte încântat că acolo aveam toți prietenii și acolo îmi petreceam cea mai mare parte din timpul meu. Eram dezamăgit că trebuie să mă retrag dar conștient că trebuie să fac loc celor tineri. Am încercat să fac tot felul de lucruri pe lângă casă dar îmi lipsea ceea ce făceam acolo și în primul rând oamenii îmi lipseau. Eram un colectiv unit.
Când am ieșit la pensie până să mă îmbolnăvesc făceam tot felul de lucruri. Mergeam la foștii colegi în vizită, mă plimbam prin parc, mai mergeam cu prietenii la un grătar sau mergeam la garaj unde am mașina și mai meșteream câte ceva. Câteodată mi se părea că aveam timp prea mult și încercam să fac cât mai multe.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Eu stau la bloc și nu prea am multe de făcut iar de 4 ani de când sunt bolnav nici nu mai pot. Poate dacă aveam o căsuță aveam ce face și acuma nici nu mai pot. De când sunt bolnav nu prea pot face multe. Dimineața îmi pregătesc câte ceva de mâncare și apoi până vine doamna V. mai merg până la vecinu’ că el e mai bolnav ca mine. Nu se poate da jos din pat și merg eu de îi mai dau să mănânce. A încercat să aibă grijă și de el dar familia lui a zis că nu e nevoie dar eu văd că e amărât. Ne ajutăm cum putem că nu prea are cine să o facă că doamna V. e foarte ocupată. La mine vine o dată la 2 zile.
Pe la amiaz vine doamna și îmi aduce pâine și ce mai trebuie să îmi ia. Câteodată vine numai seara că mai merge și la doctor să îmi ia rețeta și apoi pe la farmacie.
Când vine facem niște exerciții și îmi face puțin masaj ca să mă mai dezmorțesc. Câteodată îmi mai face și mâncare și curățenie.
După ce pleacă rămân tot singur că de soție am divorțat acum mulți ani și de copii de când au plecat în străinătate nu mai știu nimic. Dacă nu mă simt rău mai cobor în fața blocului și mai stau puțin pe afară cu vecinii. Asta vara dar iarna stau în casă, mă uit la televizor sau citesc câte o carte. Norocul meu e că stau la parter că dacă stăteam mai sus nu mai ieșeam din casă.
Dacă nu eram așa bolnav sau dacă ar fi avut cine să mă ducă mi-aș fi dorit tare mult să merg la centrul ăla care s-a făcut la asistența socială.
Și cam așa îmi trec toate zilele. Mi-e mai greu când mă simt rău că nu mă pot da jos din pat și n-are cine să vină să mă ajute.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Venea înainte o doamnă de la asistența socială și mă ducea la un doctor unde făceam tot felul de exerciții dar asta a fost mai demult. Nu prea îmi plăcea că în afară de exercițiile alea nu făceam nimic. La început când doamna V. avea mai mult timp mă mai scotea și la o plimbare și vorbeam multe.
Și plăteați acolo la medic?
Plăteam dar nu mult că și acuma dau doamnei V. bani. Că la început când a venit doamna V. să aibă grijă de mine mi-a zis că pentru unele lucruri trebuie să plătesc și m-a întrebat dacă sunt de acord. I-am spus că da că am o pensie bună și nici alea nu costă mult. Și apoi știu că din banii care îi dau mai ajută și pe alții mai amărâți ca mine.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Parțial. Mi-ar plăcea ca doamna V. să stea mai mult cu mine sau să vină cineva care să mă ajute să ies și pe afară. Doamna nu are prea mult timp. Mă ajută cu ce am nevoie dar cam atât. Nu prea are timp să stea să mă asculte pe mine.
ANEXA 4
Subiect: D.M.
Sex: feminin
Cum vă numiți și câți ani aveți?
D. M. mă cheamă și am 79 de ani.
De câți ani sunteți la pensie?
– De vreo 10 ani numa’ că nu mi-a aprobat dosarul.
Îmi puteți spune unde ați lucrat?
Am lucrat la C.A.P vreo câțiva ani, cred că vreo 20 că după aia o trebuit să am grijă de soacră-mea că o rămas la pat și n-avea cine îngriji de ea. Și după ce-o murit ea m-am dus la Viitoru…acolo la croitorie.
Care era vechimea pe care o aveați când ați iesit la pensie?
Păi io aveam…să fi avut vreo 20 când am plecat de la C.A.P. și acuma cu cât am mai lucrat după ce s-o dus soacră-mea o fi vreo 35-36 de ani. Io am lucrat la C.A.P. până când o căst la pat soacră-mea că după aia o trebuit să am grijă de ea și n-am știut că trebe să merg la primărie să mă treacă îngrijitoarea ei și n-am mai cotizat la stat și când mi-am depus dosarul o zis doamna aia de acolo că nu am lucrat cât trebuia și nu îmi aprobă dosarul. Apoi am lucrat acolo la Viitoru ca să pot ieși și eu la pensie.
Cum v-ați simțit când v-ați retras din activitate?
Prima dată când am rămas acasă m-am bucurat că acolo la C.A.P. era multă muncă și grea. Eram și tânără și puteam face multe. Atunci stăteam la țară cu socrii și erau multe de făcut și…soacră-mea dacă era la pat trebuia să îi dau să mănânce și să o schimb.
Și acuma după ce am plecat de la croitorie tare m-am bucurat că eram bolnavă și nu mai vedeam așa bine și îmi era greu. Da’ mi-e dor câteodată de femeile de acolo că așa bine m-au primit atunci m-o angajat. Și m-au ajutat mult că atunci când m-am angajat o trebuit să mă mut aici în oraș și la început mi-a fost greu.
Ați mai păstrat legătura cu fostele colege?
În primii ani mă mai sunau fetele, le mai sunam eu sau mai mergeam pe la ele. Apoi de când am rămas la pat dacă eu nu am putut merge pe la ele nici ele nu au mai venit.
Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?
Mă uit la televizor sau citesc câte un ziar că dacă nu pot să mă ridic din pat nu am altceva ce să fac. Dacă aș fi avut bani mi-aș fi luat un cărucior dintr-ăla să ies și eu afară. Da’ din pensia asta amărâta nu îmi pot permite prea multe. Iarna abia îmi ajunge de întreținere și de mâncare. Ce să-ți zic eu ție că fac? Nu fac nimic. Stau în pat și aștept să vină doamna V. Ea îmi face de mâncare, mă spală, îmi plătește facturile, îmi ia medicamente. Când e vecinul acasă mă iau amândoi și mă duc afară pe bancă câte o jumătate de oră ori cât poate sta doamna.
Am rugat-o să vină mai des că mi-e tare greu singură dar a zis că nu poate și când nu vine o roagă pe o doamnă de aici, de lângă mine să mă ajute. Nu mă lasă singură dacă nu poate ajunge.
Care sunt serviciile sociale de care ați beneficiat până în prezent?
Până acum 2 ani n-am avut nevoie de nimic că mă descurcam. Nu aveam nimic și dintr-o dată am căzut jos din picioare și de atunci numai în pat stau. În fiecare joi îmi aduce doamna mâncare de la masa diaconială și îmi mai aduce de Paști și de Crăciun ulei, zahăr, făină și alte ajutoare pe care le primesc cei de la Diakonia din Germania. Și când mai vine câte un doctor aici în oraș și face consultații gratuite mă ia doamna și mă duce că altfel eu nu am de unde plăti. Dacă aș fi avut bani plăteam pe cineva să mă îngrijească dar așa mă bucur că astea îs gratuite.
Cum vi s-au părut acestea?
Eu sunt mulțumită că face de toate și mă ajută cu multe. Numai un pic mai mult dacă ar putea sta atâta aș vrea.
Sunteți mulțumit/ă de serviciile oferite de Diakonia?
Tare îs mulțumită. Nu știu ce m-aș fi făcut. Că-i tare greu când n-ai pe nimeni pe lumea asta să-ți dea măcar un pahar de apă.
ANEXA 5
Subiect: S. V.
Profesia: Asistent social
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 6
Subiect: O. S.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 7
Subiect: B. C.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 8
Subiect: D. M.
CODAREA DESCHISĂ/CODAREA INTERVIULUI
ANEXA 9
Fișă de monitorizare a întâlnirilor cu beneficiarii din cadrul proiectului „Speranță pentru bunici”
Voluntar (nume și prenume):…………………………………………
Beneficiar (nume și prenume):………………………………………
Data:………………………
Timpul petrecut cu vârstnicul
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activități propuse/planificate în cadrul vizitei precedente
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activitățile efectuate (inclusiv activitățile sau exercițiile fizice)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Subiecte discutate
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Alte tipuri de servicii social-medicale (ajutor pentru prepararea hranei, ajutor la menaj, colectarea pensiei, plata facturilor, etc.)
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Activități propuse pentru vizita următoare
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Serviciile de Ingrijire la Domiciliu Oferite Varstnicilor. Studiu de Caz Municipiul Fagaras (ID: 158002)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.