Sanatatea Mentala Si Substantele Nutritive
LUCRARE DE LICENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
SUBSTANȚELE NUTRITIVE ȘI SĂNĂTATEA MENTALĂ
CUPRINS
PARTEA TEORETICA
Abrevieri
Lista tabelelor și a figurilor
Introducere
CAPITOLUL I
Aparatul digestiv
1.1.Anatomia aparatului digestiv
1.2.Fiziologia aparatului digestiv
CAPITOLUL II
Macronutrienți
2.1.Glucide
2.2.Lipide
2.3.Proteine
CAPITOLUL III.
Micronutrienți
3.1.Vitaminele
3.2. Mineralele
CAPITOLUL IV
Boli datorate carențelor nutritive
4.1.Encefalopatia Wernicke
4.2.Boala Alzheimer
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL V
5.1. Motivatie
5.2. Scopul si obiectivele cercetarii
5.3. Ipoteze de lucru
5.4. Material și metodă
5.5. Rezultate
5.6. Discutii
Concluzii
Contributii personale
Prezentare caz
Anexe
Bibliografia
Abrevieri
APP= proteină precursoare a amiloidului;
CT= Computerul tomograf;
DHA = acid docosahexaenoic;
EPA= acid eicosapentaenoic;
NADP = nicotinamidadenindinucleotidfosfat;
NAD = nicotinamidadenindinucleotid;
RMN=rezonanță magnetică nucleară;
RAR= receptorii pentru acid retinoic;
RXR= receptorii X retinoizi;
SN= sistem nervos;
TPP= tiaminpirofosfatul;
UI=unități internaționale
Lista tabelelor și a figurilor
Img 1.1. Tractul digestiv la om………………………………………………………………………….8
Tabel 2.1.1.Principalele glucide care se găsesc în produsele alimentare……………………………….13
Tabel 2.1.2.Necesarul de glucide, în g, în funcție de activitatea profesională și vârstă…………………14
Tabel 2.2.1.Clasificarea nutrițională a lipidelor…………………………………………………………16
Tabel 2.2.2.Tipuri și surse alimentare de lipide…………………………………………………………17
Tabel 2.3.1.Conținutul în proteine al unor alimente……………………………………………………18
Tabel 3.1.1.Surse de vitamina A și carotene……………………………………………………………20
Tabel 3.1.2.Surse importante de vitamine D……………………………………………………………21
Tabel 3.1.3.Surse alimentare de vitamină B12…………………………………………………………25
Tabel 3.2.1.Surse alimentare de Na, K și Cl……………………………………………………………28
Grafic 4.1. Distracția pe grupe de vârstă a celor 50 de pacienți…………………………………………38
Tabel.4.1.Evaluarea stării de anxietate………………………………………………………………..39
Grafic 4.2.Evaluarea stării de anxietate………………………………………………………………39
Tabel 4.2.Evaluarea stării de tensiune…………………………………………………………………40
Grafic 4.3.Evaluarea stării de tensiune………………………………………………………………..40
Tabel 4.3.Evaluarea stării de teamă…………………………………………………………………..41
Grafic 4.4.Evaluarea stării de teamă………………………………………………………………….41
Tabel 4.4.Evaluarea insomniei………………………………………………………………………….42
Grafic 4.5.Evaluarea insomniei…………………………………………………………………………42
Tabel 4.5.Starea intelectuală……………………………………………………………………………43
Grafic 4.6.Starea intelectuală……………………………………………………………………………43
Tabel 4.6.Stare depresivă……………………………………………………………………………….44
Grafic 4.7.Stare depresivă………………………………………………………………………………44
Tabel 4.7.Simptome somatice (musculare)……………………………………………………………..45
Grafic 4.8.Simptome somatice (musculare)…………………………………………………………….45
Tabel 4.8.Simptome somatice (senzoriale)……………………………………………………………..46
Grafic 4.9.Simptome somatice (senzoriale)…………………………………………………………….46
Tabel 4.9.Simptome cardiovasculare……………………………………………………………………47
Grafic 4.10.Simptome cardiovasculare…………………………………………………………………47
Tabel 4.10.Simptome respiratorii……………………………………………………………………….48
Grafic 4.11.Simptome respiratorii………………………………………………………………………48
Tabel 4.11.Simptome gastrointestinale………………………………………………………………………………………49
Grafic 4.12.Simptome gastrointestinale……………………………………………………………………………………..49
Tabel 4.12.Simptome urogenitale………………………………………………………………………50
Grafic 4.13.Simptome urogenitale………………………………………………………………………50
Tabel 4.13.Simptome vegetative………………………………………………………………………..51
Grafic 4.14.Simptome vegetative……………………………………………………………………….51
Tabel 4.14.Comportamentul la interviu…………………………………………………………….….52
Grafic 4.15. Comportamentul la interviu………………………………………………………………52
Grafic 4.16. Rezultatele obținute……………………………………………………………………….53
Tabel 4.15.Stare de tristețe aparentă……………………………………………………………………54
Grafic 4.17.Stare de tristețe aparentă……………………………………………………………………54
Tabel 4.16.Starea de tristețe exprimată…………………………………………………………………55
Grafic 4.18.Starea de tristețe exprimată…………………………………………………………………55
Tabel 4.17.Starea de tensiune interioară………………………………………………………………..56
Grafic 4.19.Starea de tensiune interioară……………………………………………………………….56
Tabel 4.18.Evaluarea somnului…………………………………………………………………………57
Grafic 4.20.Evaluarea somnului…………………………………………………………………………57
Tabel 4.19.Evaluarea poftei de mâncare………………………………………………………………..58
Grafic 4.21.Evaluarea poftei de mâncare……………………………………………………………….58
Tabel 4.20.Dificultăți în concentrarea atenției………………………………………………………….59
Grafic 4.22.Dificultăți în concentrarea atenției…………………………………………………………59
Tabel 4.21.Capacitatea de inițiativă (lentoare)…………………………………………………………60
Grafic 4.23.Capacitatea de inițiativă (lentoare)…………………………………………………………60
Tabel 4.22.Angajare emoțională (ANHEDONIE)……………………………………………………..61
Grafic 4.24.Angajare emoțională (ANHEDONIE)…………………………………………………….61
Tabel 4.23.Gânduri pesimiste…………………………………………………………………………..62
Grafic 4.25.Gânduri pesimiste………………………………………………………………………….62
Tabel 4.24.Pofta de viață (idei suicidare)………………………………………………………………63
Grafic 4.26.Pofta de viață (idei suicidare)……………………………………………………………….63
Grafic 4.27.Rezultatele interviului………………………………………………………………………64
INTRODUCERE
Moto:
’’Trebuie să mâncăm ca să trăim
și nu să trăim ca să mâncăm
Socrate
Deși, au fost făcut diverse legături între alimentație și patologie, studiul alimentației umane a intrat mult mai târziu în atenția preocupărilor științifice.
Hipocrate a stabilit cu mult timp în urma că alimentația deține un rol important în prevenirea și tratamentul bolilor, combătând vechile doctrine provenite din Egipt și promovate de adepții lui Pitagora, că hrana “este sursa tuturor relelor”. “Dacă reușim – spunea Hipocrate – să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentație și exercițiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puțin, am reușit să descoperim mijlocul de întreținere al sănătății”.
Tot Hipocrate considera că regimul alimentar trebuie să țină seama de tradițiile alimentare ale unui popor și că “o schimbare de alimentație este mai dăunătoare pentru individ decât menținerea alimentației vechi obișnuite”.
Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea se pune în discuție faptul că hrana este principala sursă de energie prin care organismul face față nevoilor vitale.
O data cu apariția marilor progrese ale chimiei din secolul al XIX-lea aduc și dezvoltarea chimiei alimentare.
Tot în această perioadă apar clasificările alimentelor, noțiuni despre compoziția lor în lipide, săruri minerale, proteine, glucide și apă; se urmăresc transformările lor în organism. Sunt clarificate unele probleme legate de noțiuni ca: modificări energetice, căldură specifică, calorii, bilanț azotat etc.
Înca de la începutul secolului al XX-lea, marile studii efectuate asupra elementelor ne calorigene din alimente (Na, K, S, Mg, P, Ca ș.a.) și microelementelor (Co, Zn, Cr, Fe, Cu, I ș.a.) în special descoperirea vitaminelor, umbrește toate descoperirile primei jumătăți a secolului al XX-lea în domeniul nutriției.
Abia la jumătatea secolului al XX-lea, nutriționiștii ajung la concluzia că denutriția proteică este mai dăunătoare decât orice sindrom de deficiență nutritivă umană.
OMS (Organizatia Mondialã a Sãnãtãtii) definește sănătatea ca: „Sãnãtatea este o stare de totalã bunãstare fizicã, mintalã si socialã, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității”.
Sãnãtatea fizicã înseamnã absența bolii și a oricãrei infirmități, în prezența energiei și a vitalității suficiente pentru îndeplinirea datoriilor zilnice și a activităților recreaționale,
Fãrã a obosi în mod deosebit.
Sãnãtatea socialã se referã la abilitatea de a comunica în mod eficient cu oamenii din jur și cu mediul social, prin angajarea în relații personale satisfãcãtoare.
Sãnãtatea mintalã sau psihicã se referã atât la absența tulburãrilor psihice, cât și la capacitatea de a rezolva solicitãrile vieții cotidiene și relațiile sociale, fãrã probleme emotive sau de comportament. Se știe cã bunãstarea psihicã are mult de-a face cu Sãnãtatea psihicã.
l.Aparatul digestiv
1.1.Anatomia aparatului digestive
Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care îndeplinesc importanta funcție de digestie și absorbție a alimentelor (prehensiunea, modificările fizice și chimice ale alimentelor, absorbția ‘nutrimentelor’, excreția reziduurilor neabsorbite).
Aparatul digestive este alcătuit din:
A. tubul digestive;
B. Anexele lui;
1.1.A. Tubul digestiv sau tractul digestiv este alcătuit din mai multe segmente:
Cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros, anus. Aceste segmente se unesc sub forma unui conduct lung de 10-12 m, de calibru diferit, care începe la nivelul orificiului bucal, pe unde pătrund alimentele și se termina la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile.
Pereții diferitelor segmente ale tubului digestiv sunt alcătuiți din patru straturi sau tunici, care de la interior pre exterior sunt: tunica internă sau mucoasă, tunica submucoasă, tunica musculară și tunica externă. Structura acestor tunici diferă de la un segment la altul, fiind adaptată funcțiilor de masticație, deglutiție, digestie, absorție și expulsie.
1.1.B.Anexele tubului digestiv:
La nivelul tubului digestiv se găsesc o serie de glande dispuse în lungul acestuia; ele sunt cele care secretă sucurile digestive necesare transformării alimentelor.
Img 1.1. Tractul digestiv la om
1. Esofag
2. Stomac
3. Pilor
4. Intestin;
5. Cec;
6. Apendice;
7. Intestin gros;
8. Rect;
9. Anus;
1. Cavitatea bucală și esofagul
Procesul de digestie începe la nivelul cavitații bucale unde hrana este mărunțită, amestecata cu saliva și încărcată cu energie. Peste 90% din secreția salivara este rezultatul activității glandelor salivare mari: parotide, submaxilare și sublinguale, restul fiind secretat de către glandele parietale. Secreția salivară se găsește sub controlul sistemului nervos (SN).
Compozițional saliva conține: 99,5% apa și 0,5% substanțe solide, din care 1/3 substanțe anorganice și 2/3 substanțe organice.
Saliva, datorită conținutului sau mare de apa, are rolul de a solubiliza substanțele solide ingerate, de a le pregăti pentru a fi înghițite, modificându-le consistența, transformându-le într-o masa plastică dotată cu un înveliș alunecos, datorat mucinei. Saliva are rol în masticație și deglutiție.
Datorită conținutului mare de apa, saliva mai are și rolul de curățare a dinților de reziduurile alimentare. Saliva împiedică dezvoltarea bacteriilor prin îndepărtarea materiilor care ar putea servi ca mediu de cultură. Saliva acționează și ca bactericid datorită prezentei în compoziție a lizozimului. Un alt rol al salivei este acela de a menține umiditatea mucoaselor, ajutând la vorbirea articulată. Prin rolul sau excretor, saliva are mare importanță în eliminarea metalelor grele (Hg, Pb) sau a unor medicamente. Este important de știut că saliva acționează ca un sistem tampon cu rolul de a menține constant ph-ul în cavitatea bucală.
Saliva reglează cantitatea de apa în organism. Mecanismul fiind astfel structurat, încât, în cazul unor pierderi masive de apa (prin piele, intestin, rinichi), glandele salivare să nu mai secrete saliva, mucoasa bucala să se usuce și stimulând nervii cavitații bucale și faringelui, provoacă senzația de sete. Omul bea apa și se obține reechilibrarea casalivei este acela de a menține umiditatea mucoaselor, ajutând la vorbirea articulată. Prin rolul sau excretor, saliva are mare importanță în eliminarea metalelor grele (Hg, Pb) sau a unor medicamente. Este important de știut că saliva acționează ca un sistem tampon cu rolul de a menține constant ph-ul în cavitatea bucală.
Saliva reglează cantitatea de apa în organism. Mecanismul fiind astfel structurat, încât, în cazul unor pierderi masive de apa (prin piele, intestin, rinichi), glandele salivare să nu mai secrete saliva, mucoasa bucala să se usuce și stimulând nervii cavitații bucale și faringelui, provoacă senzația de sete. Omul bea apa și se obține reechilibrarea cantității de apa în organism.
Dar cea mai importantă funcție a salivei este cea digestivă. Alimentele îmbibate în saliva sunt transmise în fundul cavității bucale, unde se încarcă cu energie și apoi pătrund în esofag. Antrenarea alimentelor se face cu ajutorul unor mișcări ritmice de contractare și relaxare a peretelui muscular.
Pentru a se împiedica regurgitarea bolului alimentar, adică reîntoarcerea lor în gura, și în același timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare, întregul traiect digestiv este echipat cu sfinctere în punctele importante de joncțiune.
2. Stomacul
Stomacul este porțiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, situându-se între esofag, cranial si duoden, caudal, cu rol în digestie, prin funcția sa secretorie. Peretele stomacului este alcătuit din 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara și seroasa. Tunica mucoasă este învelișul protector față de acidul clorhidric și enzimele proteolitice din sucul gastric.
Stomacul prezintă 2 porțiuni: verticală și orizontală. Porțiunea verticală-este proximală, descendentă numită partea digestivă, fiind alcătuită din 2 segmente:
fundul stomacului (regiunea furnică) sau tuberozitatea mare, reprezintă partea cea mai larga și înaltă a stomacului aflată deasupra cardiei, conține aer și nu se umple niciodată cu alimente;
corpul stomacului are forma de cilindru se întinde de la cardia pana la linia orizontală trasată prin marginea superioară a porțiunii orizontale. Poțiunea orizontală-este distală și ușor ascendentă, fiind reprezentată tot din două segmente:
a) Sinusul stomacului sau mica tuberozitate este partea cea mai declivă a stomacului, are forma unui segment de sferă, cu o lungime de 7,5 cm.
b) Porțiunea pilorică este ușor ascendentă, fiind alcătuită din alte doua segmente: antrul piloric sau vestibulul piloric și canalul piloric.
Conformația exterioară:
Stomacul prezintă: doi pereți (anterior și posterior), doua margini (curbura mare și mică) și două orificii (cardia și pilorul).
Bolul alimentar ingerat părăsește stomacul în 3-5 ore, lichidele mult mai repede prin așa numita calea lui Walldeyer, situată la nivelul micii curburi a stomacului iar grăsimile rămân în stomac un timp mai îndelungat. Un stomac sănătos este caracterizat în funcționarea normală printr-un mediu acid, care este asigurat prin compoziția sucului gastric.
Stomacul, prin glandele sale secretă: enzime, HCl, mucus și un anumit factor capabil să faciliteze dizolvarea vitaminei B12 și trecerea ei prin pereții intestinali în circuitul sanguin; în principal în stomac sunt produse: pepsina-enzimă predominantă în stomac, ea asigurând digerarea cărnii și a altor proteine și acționează numai în mediul acid; renina-produce coagularea laptelui; HCl-e produs de celulele din pereții stomacului și asigură mediul acid necesar digestiei.
În stomac alimentele suferă o serie de transformări mecanice și chimice, care în ansamblul lor formează ceea ce se numește digestie gastrică. Aceasta este rezultatul a doua funcții principale ale stomacului și anume: funcția secretorie și funcția motorie. Funcția secretorie consta în elaborarea sucului gastric de către mucoasa gastrica. Funcția motorie a stomacului consta dintr-un ansamblu de mișcări imprimate de pereții stomacului.
În stomac, alimentele suferă modificări fizice prin fragmentarea lor în particule cât mai mici și amestecarea lor cu suc gastric, devenind o masă semilichidă.
Sub acțiunea enzimelor din sucul gastric începe procesul de digerare, mai ales a proteinelor.De știut că stomacul nu este indispensabil în digestie și că aici începe procesul de digerare, dar cea mai importanta parte a lui are loc în afara stomacului.
NOTA: Cu excepția alcoolului, nici o substanță ca atare nu este absorbită prin pereții stomacului.
3. Intestinul subțire
Intestinul subțire are o lungime de 6-8 m și este alcătuit din 3 părți: duoden, jejun și ileon. Diametrul duodenului este de 4 cm, al jejunului de 3 cm iar al ileonului de 1,5 cm. Duodenul are o lungime de 20-30 cm, jejunul cca. 3 m și ileonul apx. 3,5 m.
În intestinul subțire aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereții acestuia. Daca în stomac mediul este acid, în intestinul subțire ph-ul este alcalin, iar bazicitatea este asigurata prin secreția biliară, de sucul pancreatic și de secreția pereților intestinali. În intestinul subțire are loc desăvârșirea procesului de digestie.
4. Intestinul gros
Intestinul gros sau colonul este segmentul terminal al tractului digestiv. El are o lungime de 1,4-1,8 m, iar diametrul în scădere progresiva ajunge de la 8,5 cm la 2,5 cm. Alimentele în stare lichida, aflate în ileon pătrund în intestinul gros și aici, cu excepția apei, prin pereții colonului sunt absorbite foarte puține substanțe. Funcția principala a intestinului gros este de stocare și de deshidratare a materiilor alimentare prelucrate.
Substanțele ajunse în colon îl parcurg lent în 12-15 ore. Pe măsură ce apa este absorbită, materialul prelucrat capătă consistență semisolidă. De reținut că spre deosebire de stomac, în colon exista o bogată floră microbiană. O bună parte din materiile fecale sunt substanțe nedigerabile, în principal conținând celuloză, deșeuri și substanțe toxice eliminate din sânge prin pereții intestinali.
5. Ficatul
Ficatul – cel mai mare organ intern al corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, are mai mult de 500 funcții diferite, fiecare dintre acestea fiind esențiăle vieții. Funcțiile sale esențiale includ: secretă bila și o varsă în intestin în timpul digestiei, intervine în metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor, hormonilor, vitaminelor, sintetizează și depozitează glicogen, participă la reglarea glicemiei, neutralizează toxinele endogene și exogene, participă la mecanismele antihemoragice. Ficatul este unic între organele corpului uman datorită capacității sale de regenerare, de reîntregire a celulelor ce au fost distruse de o boală sau de o leziune pe termen scurt. Dar, dacă ficatul suferă leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificările devin ireversibile, interferând cu funcția acestuia.
6. Vezica biliară
Vezica biliară este un organ care are rolul de a înmagazina bila. Sărurile conținute în bilă contribuie la digerarea eficientă a grăsimilor. Acestea acționează asemănător detergenților, producând emulsionarea materiilor grase. Bila este un lichid galben-verzui, cu ph alcalin și cu gust amar.
7. Pancreasul
Pancreasul este o glandă cu secreție mixtă-endocrină și exocrină, secreția exocrină (externă) a pancreasului conține fermenți cu rol în digestia lipidelor, glucidelor și proteinelor. Insulina, secreția internă a pancreasului are rol deosebit de important în metabolismul glucidelor (ex.:creșterea glucozei în sânge, determină pancreasul să elibereze insulina care să regleze creșterea ei). Insulina nu se varsă ăn tractul digestiv, ci direct în sânge. Sucul pancreatic conține enzime esențiale în digestie: lipaza (descompune grăsimile), tripsina (descompune proteinele) și amilaza (hidrolizează amidonul).
1.2. Fiziologia aparatului digestiv:
Principala funcție a aparatului digestiv este digestia și absorbția substanțelor alimentare, aparatul digestiv joacă un rol esențial în nutriția organismului.
Prin digestie se înțelege totalitatea transformărilor fizice și chimice pe care le suferă alimentele la nivelul diferitelor segmente ale tubului digestiv. Ca urmare a acestor transformări, moleculele complexe, insolubile ale diferitelor substanțe nutritive din alimente (glucide, lipide, protide) sunt descompuse în molecule simple, solubile, care pot trece din tubul digestiv (mediul extern) în sânge sau limfă (mediul intern). În procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele mucoasei tubului digestiv și de glandele anexe ale acestuia. Digestia se produce numai la nivelul segmentelor tubului digestiv în care se secretă enzime specifice, și anume în cavitatea bucală (digestia bucală), în stomac (digestia gastrică), și în intestinul subțire (digestia intestinală).
Prin absorție înțelegem trecerea substanțelor nutritive din lumenul intestinal în sânge și limfă. Procesul de absorție are loc pe toată întinderea tubului digestiv, dar organul principal specializat pentru această funcție este intestinul subțire. Alături de aparatul respirator și circulator, aparatul digestiv asigură organismului materialul necesar funcțiilor vitale, acoperă pierderile energetice, înlocuiește materialul uzat și procură elementele necesare dezvoltării organismului.
. Cunoscând, modul de alcătuire si funcționare a sistemului digestiv, vom putea acționa mai ușor in utilizarea regimului alimentar ca mijloc important de întreținere si de păstrare a sănătății.
ll.Macronutrienți
2.1.GLUCIDELE
Glucidele sunt una din principalele grupe de componenți organici ai materiei vii. Originea predominanta a glucidelor este vegetală și reprezintă o componentă principală a hranei omului și a multor animale în organismul cărora glucidele dețin până la 5% din substanța uscată.
Glicidele au rol dublu în organism: energetic și structural.
Hidrații de carbon sunt principala sursă de energie a organismului, ei acoperind mai mult de jumătate din necesarul caloric.
Pe lângă rolul energetic, glucidele participă și la alcătuirea membranelor celulare, a țesutului conjunctiv și de susținere, a țesutului nervos, precum și a unor componente cu rol funcțional de bază, cum sunt hormonii, enzimele și anticorpii.
Clasificarea glucidelor
După gradul de polimerizare, glucidele se clasifică în trei grupe principale:
A) zaharuri (mono – și dizaharide);
B) oligozaharide;
C) polizaharide (digerabile – amidon și nedigerabile – fibre alimentare).
Tabel 2.1.1.
Surse alimentare
Principalele glucide care se găsesc în produsele alimentare
Necesarul de glucide
Nevoile de glucide variază în limite restrânse, în funcție de valoarea calorică a rației.
După datele lui Petrovschi (1971) necesarul zilnic de glucide este urmatorul.
Tabel 2.1.2
Necesarul de glucide, în g, în funcție de activitatea profesională și vârstă
Normele stabilite de Ministerul Sănătății prevăd 480 g glucide/zi pentru un
Adult de 25 ani care exercită o activitate de efort mediu.
2.2.LIPIDELE
Lipidele (sau corpii grași) reprezintă o familie eterogenă de molecule insolubile în apă. Molecule de acizi grași esterificați sub formă de trigliceride și fosfolipide sunt component ale lipidelor alimentare. Sterolii alimentari sunt în principal reprezentați de colesterol și steroli de origine vegetală (fitosteroli).
Proprietățile fiziologice specifice lipidelor sunt determinate de structura molecular și de proprietățile fizico-chimice ale diverselor molecule din componența lipidelor.
Rolul lipidelor în alimentație
Componentele lipidice ale rației alimentare sunt trigliceridele (grăsimile neutre), fosfolipidele (lecitinele, cefalinele, sfingolipidele), colesterolul liber și esterificat, vitaminele liposolubile (A, D, E, K), carotenii. Referitor la lipide, acestea sunt indispensabile în nutriția umană, îndeplinind numeroase funcții în organism.
Lipidele dețin un rol esențial în producerea de energie, reprezentând forma de stocare energetică cea mai economică, deoarece au densitatea caloric cea mai mare (9,3 kcal/g).
Consecințele reducerii aportului acizilor grași ω-3 încep de acum să fie înțelese. Creierul uman, sistemul nervos central și membranele din întreg organismul au nevoie de acizi grași ω-3, în special EPA (acid eicosapentaenoic) și DHA (acid docosahexaenoic), pentru a funcționa normal. Impactul acizilor grași ω-3 asupra bolilor cardiovasculare, artritelor, cancerului și altor boli cronice cu alterarea
sistemului imun și a statusului mental, incluzând tulburări de atenție, este intens studiat în prezent. Raportul anormal ω-6/ω-3 este legat de schimbările în compoziția lipidelor membranare vasculare și conduce la creșterea incidenței bolilor aterosclerotice și inflamatorii.
Clasificarea lipidelor
Clasificarea lipidelor poate fi făcută după următoarele criterii: chimic, localizare, proveniență și nutrițional.
A) Din punct de vedere chimic lipidele se clasifică în:
Lipide simple
Gliceride.
Steride – zoosteroli (colesterol, caprosterol, colestanol), fitosteroli (stigmasterol, sitosterol), micosteroli (ergosterolul).
Ceride – ceara Carnauba sau cerotatul de miricil (din cânepă, bumbac, trestie de zahăr), ceara de albine (palmitat de miricil), albul de balenă ce conține o fracțiune lichidă (spermacetul) și una solidă (waltratul) și lanolina (din lână de oaie).
Lipide complexe (heterolipide)
Glicero-fosfolipide cu azot – lecitine, cefaline, serinfosfolipide plasmogene, și fără azot – acizi fosfatidici, inozitol-fosfatide, cardiolipide.
Sfingolipide cu fosfor – sfingomielina, și fără fosfor – ceramide, cerebrozide, sulfatide, gangliozide etc.
Lipide derivate (nesaponificabile)
Compuși rezultați din hidroliza lipidelor simple și complexe ce păstrează caracterul de solubilitate în solvenți organici (acizi grași, alcooli alifatici superiori, steroizi, carotenoizi, vitaminele liposolubile).
B) După localizare se disting:
Lipide structurale sau de constituție (majoritatea lipidelor complexe) distribuite în membranele celulare sau citoplasma celulelor care nu variază în funcție de starea de nutriție.
Lipide rezervă localizate mai ales în țesutul adipos și care prezintă variații cantitative în funcție de factorii alimentari și fiziologici.
C) Din punct de vedere nutrițional se clasifică după conținutul în acizi grași polinesaturați în trei clase: cu activitate biologică ridicată, medie și redusă.
Tabel 2.2.1.
Clasificarea nutrițională a lipidelor
Tabel 2.2.2.
Tipuri și surse alimentare de lipide
DHA=acid docosahexaenoic, EPA= acid eicosapentaenoic
Sursa: Mariana Graur-Ghid pentru Alimentația Sănătoasă. Editura Preformantica
IAȘI – 2006; pag.38.
Aport recomandat
Alimentația sănătoasă nu trebuie să conțină un aport de lipide mai mare de
30% din aportul energetic total. Sub 10% sunt furnizate de acizii grași saturați, 10% de acizii grași mononesaturați și 10% de acizii grași polinesaturați forma cis.
Un consum de 1-2 g/zi de acizi grași ω-3 este bun pentru menținerea stării de sănătate, iar un consum mai mare de 10 g/zi ar avea un impact pozitiv asupra sănătății mentale.
2.3. PROTEINELE
Proteinele au rol plastic, energetic și funcțional. Ele se absorb pe cale portala sub formă de aminoacizi, la nivelul ficatului, și de aici, în circulația generală.
Reglarea metabolismului proteic este făcută de hormonul testosteron, hormonii glicocorticoizi și tiroidieni, ficat, rinichi, sistem nervos central.
Proteinele sunt elemente structurale, fiind răspândite în oase, cartilagii, piele și în toate organele interne, cum ar fi rinichii, ficatul, creierul etc.
Necesarul de proteine în dieta este de 0,6 g-1 g protein/kg corp/zi.
Rolurile proteinelor în organism
Rol structural – sunt componente ale tuturor celulelor, fiind necesare creșterii și refacerii țesuturilor.
Rol funcțional – în desfășurarea proceselor metabolice. Sunt component structurale ale diverselor enzime și hormoni. Pot îndeplini funcții specifice (anticorpi).
Rol fizico-chimic – prin caracterul lor amfoter și coloidal participă la reglarea presiunii osmotice și menținerea echilibrului acido-bazic.
Rol energetic – evidențiat prin degradarea compușilor rezultați din transformarea lor, până la etapa finală de CO2 și H2O
Tabel 2.3.1.
Conținutul în proteine al unor alimente
Carența de proteine în organism poate duce la:
– Tulburări de creștere și de nutriție;
– Scăderea rezistenței la infecții;
– Apariția anemiei;
– Apariția edemelor (tumefierea alba a feței);
– Scăderea capacității de activitate fizică și psihică;
Excesul de proteine în organism poate duce la:
– Apariția de scaune de putrefacție;
– Apariția unor boli (guta);
– Apariția fenomenelor de intoxicare cu protein;
lll. Micronutrienți
3.1.VITAMINELE
Vitaminele și mineralele alcătuiesc grupul micronutrienților, sunt substanțele ce nu pot fi sintetizate în organism (trebuie extrase din alimente), sunt necesare în cantități mici si nu au valoare caloric.
Vitaminele sunt compuși organic cu structură complexă, iar mineralele sunt substanțe anorganice.
Clasificare vitaminelor se face după solubilitate:
Liposolubile: absorbția lor se face asemănător cu absorbția grăsimilor, după ce vitaminele s-au solubilizat în grăsimi alimentare. Aceste vitamine rezistă în timp și la acțiunea oxigenului. După ce pătrund în organism au tendință de acumulare în straturile adipoase sau în ficat. Ficatul unor animale este foarte bogat în vitamine liposolubile. Deoarece există pericol de hipervitaminoze, rația de vitamine se raportează la greutatea corporală. Pot acționa asemănător unor hormoni: hormonovitamine.
Hidrosolubile: sunt ușor solubile în apă. Prin prepararea alimentelor, trec în zeamă. Absorbția se face fără dificultate. Pentru multe vitamine pH-ul mediului este foarte important; la un pH scăzut poate apare un deficit de absorbție. Participă în anabolismul și catabolismul general: sunt grupări prostetice ale unor enzime energetice, de obicei implicate în catabolism (enzimovitamine). Se elimină renal ușor, deci nu există pericol de hipervitaminoză. Rația se raportează la cheltuiala de energie (‰cal.).
A.VITAMINELE LIPOSOLUBILE
Vitamina A-se găsește în produsele animale, în majoritatea timpului în asociere cu lipidele (produsele lactate, ficat), dar ea se mai găsește și în margarină. Principalul precursor al vitaminei A- beta carotenul și alți carotenoizi se găsesc în plantele colorate (fructele și legumele galbene și roșii).La temperaturi termice înalte sau la expunerea la lumina, alimentele au parte de pierderi importante de vitamina A, așa se explica și conținutul redus de vitamina A în fructele uscate.
Retinalul intră în alcătuirea pigmenților vizuali retinieni, acestea având un rol împortant în fotorecepție. Vitamina A intervine si în reglarea expresiei genice, controlând diferențierea și creșterea celulară, receptorii pentru acid retinoic (RAR) și receptorii X retinoizi (RXR) interacționează cu căile metabolice controlate de prostaglandine, vitamina D, hormonii steroizi și tiroidieni. Vitamina A mai intervine în reglarea funcțiilor sistemului imun și în reproducere, iar beta carotenul are rol antioxidant.
Surse de vitamină A
Vitamina A se găsește în alimente de origine animală, însa organismul o poate sintetiza din provitaminele carotenoidice (α, β, y-caroten sau criptoxantina) la nivelul pereților intestinali.
Tabel 3.1.1.
Surse de vitamina A și carotene.
*UI=unități internaționale = 0,3 mg retinol cristalizat
Carența de vitamina A
Deficiența în vitamina A conduce la:
A) atrofie si hiperkeratinizare metaplastică în anumite epitelii specializate. Sunt afectate pielea, tubul digestiv, tractul respirator, sistemul genito-urinar, sistemul endocrin. Modificările de la nivelul pielii sunt cele mai importante, aceste sunt: uscarea și scămoșarea, erupții papulare, hipercheratoză foliculară.
Vitaminele A intervin în producerea de mucus. Dacă lipsa de mucus de la nivelul mucoasei intestinale nu conduce la keratinizare, în cazul epiteliului traheal și bronhial ca și în alte țesuturi, lipsa de mucus conduce la apariția keratinizari.
B) hemeralopia (orbire nocturnă), individul nu distinge clar obiectele odată cu înserarea;
C) xeroftalmia, keratomalacia, fotofobia, conjunctivite și astenopia la nivelul aparatului ocular;
D) avitaminoza A la nivelul țesutului osos, determină proasta formare a epifizelor iar la nivelul dinților conduce la formarea dinților hipopalstici, caracterizați printr-un email subțire;
E) carenței de vitamină A determina următoarele manifestări somatic: întârzierea creșterii, debilitate generală, slăbirea organismului la infecții intestinale, latirism.
Excesul de vitamina A
Hipervitaminoza sau aportul crescut de vitamina A determina creșterea ficatului și splinei, prurit, pierderea părului, nausee, dureri de cap, ciclu menstrual neregulat, scăderea proteinelor serice și protrombinei plasmice, creșterea activității fosfatazei alcaline.
În perioada de dezvoltare a copilului, în stările de graviditate și lactație la femei este important de remarcat o creștere a necesarului de vitamina A.
Exista numeroase cauze care afectează absorbția vitaminelor A și a carotenilor fie în mod direct, fie prin interferare în digestia și absorbția grăsimilor. Cele mai importante cauze care afectează absorbția vitaminelor A sunt boala cardiacă, atrofia congenitală a canalelor biliare, cistita pancreatică și fibroza.
Vitaminele D
Vitaminele D sunt formate din vitamina D2 (factorul antirahitic) se formează în plante și fungi, sub acțiunea ultravioletelor și vitamina D3 (7-dehidrocolesterol) se formează în pielea animalelor și a omului tot sub acțiunea ultravioletelor.
Surse de vitamine D
Atât in regnul vegetal cât și în cel animal se găsesc o serie de provitamine D, cele mai importante sunt ergosterolul (provitamina D2) și 7-dehidrocolesterolul (provitamina D2). Vitamina D2 se găsește în ficatul unor pești marini, iar vitamina D3 se întâlnește în ficatul peștilor marini, de apă dulce, în ficatul mamiferelor, lapte, produse lactate, ouă.
În epidemia animalelor, inclusiv la om, prin iradierea cu UV a colesterolului ia naștere vitamina D3.
Principalele surse de vitamina D sunt uleiul din ficat de cod, hering, macrou, thunus, gălbenușul de ou, ficatul de vită, porc, oaie.
Tabel 3.1.2.
Surse importante de vitamine D
*UI = unitate internațională vitamină D = 0,025 mg vitamină D3 cristalizată pură
Rolul vitaminelor D în organism
In organism vitaminele D îndeplinesc o serie de funcții importante printre care amintim:
A) activarea fosfatazelor alcaline din rinichi, intestine, oase;
B) absorbția calciului și fosforului din tractusul digestiv (intestine);
C) creșterea concentrației acidului citric în sângele copiilor rahitici la nivelele normale (intervine deci în metabolismul citratului);
D) favorizează resorbția fosfolipidelor de către rinichi;
E) formarea oaselor;
Carența de vitamina D
La copii, deficiența de vitamină D conduce la rahitism (dinții apar mai târziu și se cariază rapid iar la
dinții permanenți se întâlnește hipoplazia smalțului (emailului), întârzierea calcificării substanței de cimentare și a predentinei), sărurile de Ca și P nu se depun în oase, astfel ca matricea organică a acestora se formează.
Musculatura striată își pierde tonusul.
Se mai constată:
Mărirea glandelor paratiroidiene.
Întârzierea creșterii și pierderea vigorii.
La nivelul sângelui concentrația Ca este normală dar fosfatul este mai scăzut (sub 5 mg %).
Citratul scade de la 2,5 mg % la 1,5 mg %.
Fosfataza alcalină este mai scăzută.
La adulți, în formele avansate ale carenței de vitamina D se instalează osteomalacia.
Excesul de vitamina D
În caz de hipervitaminoză pacientul prezintă: cefalee, grețuri, vărsături, anorexie, diaree, iritabilitate, astenie, hipertensiune arterială, poliurie, polidipsie, deshidratare și insuficiență renală funcțională; paraclinic apar hipercalcemie și hipercalciurie, hiperfosfatemie, calcinoză tisulară (depuneri de calciu în rinichi, inimă, plămâni, pereții arteriali, timpan)
B.VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Vitamina B1 este indispensabilă pentru funcționarea celulelor nervoase. Este cunoscută și sub numele de tiamină, e necesară pentru procesarea proteinelor, carbohidraților și grăsimilor din alimente. Ea este foarte răspândită în alimente, carnea de porc conține cea mai mare cantitate; ea se mai găsesc și în cerealele integrale, cartofi, drojdia de bere, carne și pește. Tiamina poate fi distrusă de căldură, radiații ionizante și prin oxidare, dar este stabilă în produsele înghețate.
Forma metabolic activă este tiaminpirofosfatul (TPP), aceasta participă la reacții de decarboxilare și transketolare în cadrul metabolismului glucidelor, ciclului acizilor tricarboxilici și metabolismului leucinei, izoleucinei și valinei.
Tiamintrifosfatul mai este implicat ;i în conducerea nervoasă, stimulând fosforilarea proteinelor din canalul transportor de sodiu de la nivelul membranei celulei nervoase.
Vitamina B1 ameliorează starea bolnavilor de Alzheimer, diabet, artroze, nevralgii; cea mai eficientă modalitate de ameliorare a acestor boli este asocierea vitaminei B1 cu B6 și B12. Vitamina B1 mai este recomandată si în tratamentul cardiomiopatiei, dismenoreei, fibromialgiei, sclerozei multiple.
Carența de vitamină B1 se manifestă sub forma a trei sindroame diferite:
A. boala beri-beri (o formă cronică de polineuropatie periferică asociată sau nu cu insuficiență cardiacă și edeme);
B. Beri-beri acută pernicioasă (fulminantă), exprimată prin insuficiență cardiacă și acidoză lactică severă;
C. encefalopatie Wernicke (nistagmus, paralizia mușchilor extraoculari) cu sau fără psihoză Korsakoff (confabulație, pierderea memoriei recente), datorată afectării sistemului nervos
Central, de obicei aceasta apare în cazul hipovitaminozelor relativ acute.
Deficiența vitaminei B1 în tarile în curs de dezvoltare este datorată aportului alimentar scăzut
(în special datorita consumului unor cantități mari de orez decorticat); în țările dezvoltate aceasta se datorează consumului de alcooli sau lipsei de suplimentare cu tiamină la pacienții supuși nutriției parenterale, cu un status nutrițional precar, cu pierderi mari (prin dializă, diureză crescută,malabsorbție, tratament cu antiacide) sau necesar crescut (febră, hipertiroidie, activitate fizică crescută, adolescenți).
Toxicitatea vitaminei B1 apare rar în practica clinică; doze de 1000 de ori mai mari decât necesarul zilnic pot determina moartea prin deprimarea centrului respirator, iar doze de 100 de ori mai mari, administrate intravenos, determină cefalee, convulsii, aritmii, slăbiciune muscular.
VITAMINA B2 (lactoflavină, hepatoflavină, riboflavină), este mai puțin cunoscută, indispensabilă vieții. Fara vitaminei B2 organismul nu poate procesa și nici folosi vitaminele B3, B6 si acidul folic. Vitamina B2 este necesară pentru procesarea aminoacizilor și a grăsimilor. Riboflavina participă la transformarea carbohidraților în energia necesară corpului și face posibilă absorbția de fier din alimentele consumate.
Vitamina B2 are și rol antioxidant putând preveni cancerul.
Riboflavina este distrusă de ultraviolete, de aceea laptele este îmbuteliat în cutii de carton. Cantități variabile sunt pierdute în timpul preparării termice în vase deschise cu multă apă.
O persoană are nevoie zilnic de aproximativ 2 mg de vitamina B2. Consumul unor cantități suficiente de riboflavină de-a lungul vieții previne apariția cataractei și a ulcerațiilor gambei.
Deficiența de riboflavină apare la cei care nu se hrănesc corespunzător, la anemici, la persoanele cu sindromul oboselii cronice.
Femeile însărcinate reprezintă o categorie aparte; la acestea, carența vitaminei B2 favorizează apariția unei afecțiuni numite preeclamsie care se manifestă prin presiunea arterială crescută, retenție de lichid, risc crescut de hemoragii. Carența de vitamina B2 nu este factorul declanșator al acestei maladii dar s-a constatat că carența de vitamina B2 poate mări de 5 ori riscul acestei boli.
Principalele surse de vitamina B2 sunt laptele și produsele din lapte, ouăle, carnea de pui, organele de animale (ficat, rinichi), cereale nedecorticate. Riboflavina se găsește în cantități mai mici în spanac, broccoli, asparagus. Aportul zilnic de vitamina B2 poate fi completat cu suplimente care se găsesc sub formă de multivitamine.
Vitamina B3
Vitamina B3 (niacina) – acidul nicotinic și nicotinamida – intră în compoziția NAD (nicotinamidadenindinucleotid) și NADP (nicotinamidadenindinucleotidfosfat). Niacina
Se sintetizează în organism numai în prezența vitaminelor B2 si B6 si din acest motiv nu este considerată strict o vitamină.
Principalele surse de vitamină B3 sunt produsele de carne și pește. Cantități mari se găsesc în legume și cerealele îmbogățite, iar cantități foarte mici se găsesc în porumb și orez.
Carența de vitamină B3 se manifestă în stadii incipiente prin slăbiciune musculară, anorexie și erupții cutanate. Pelagra („boala celor 3D”), determinată de hipovitaminoza severă, este caracterizată de o dermatită fotosensibilă (asemănătoare celei din arsurile solare) cu distribuție în fluture la nivelul feței, psihoză depresivă similară celei din schizofrenie și diaree; boala netratată este fatală.
Toxicitatea vitaminei B3:
Hipervitaminoza cu B3 prezente avea următoarele simptome: cefalee, grețuri, vărsături, leziuni hepatice mergând chiar până la insuficiență hepatică, alterarea toleranței la glucoză, edem macular sau ulcer gastric.
Vitamina B6
Vitamina B6 mai este numită si piridoxină, piridoxal, piridoxamină, factor din drojdie, factor acrodinia, adermină, factor I, Y. Activitatea vitaminică prezintă atât piridoxina cât și derivații acesteia: piridoxalul și piridoxamina.
Rolul vitaminei B6 în organism
Principalele funcții îndeplinite în organism sunt:
Piridoxal-5-fosfatului este coenzima unor enzime care decarboxilează tirozina, arginina, acidul glutamic, dopa (precursor al melaninei).
Formează grupul prostetic al glutamat-aspartat și glutamat-alanintransaminazelor.
Este esențială pentru metabolismul complet al triptofanului și funcționează în formarea triptofanului din indol și serină.
Necesară pentru utilizarea acidului glutamic, lizinei, metioninei, histidinei, cistinei, glicinei, alaninei.
Se găsește în metabolismul grăsimilor și acizilor grași, în special acizii grași esențiali.
Piridoxina, acidul pantotenic și pteroilglutamic intervin în producția de anticorpi.
Deficiența în vitamină B6 la adult este o combinație între o dietă săracă în vitamina B6 și tratamentul cu medicamente care inactivează chimic vitamina sub formă de piridoxal. La sugari avitaminoza se datorează, în mare parte, aportului insuficient de vitamină B6 în dietă.
Deficiența în vitamină B6 se manifestă sub formă de dermatite seboreice la coada ochilor și colțul gurii. Simptoamele subiective comune de avitaminoză piridoxinică mai includ anorexie, nausee, vomă, letargie, somnolență, confuzie.
Pe lângă simptomele enumerate mai sus principalele semne de carență constau în tulburări nervoase și anemii.
Tulburările nervoase sunt în strânsă legătură cu activitatea decarboxilazei acidului glutamic din care se produce acid y-aminobutiric care are proprietăți neuroinhibitorii.
Surse de vitamină B6
Vitamina B6 se găsește în cantități mari în drojdia de panificație, de bere, în cerealele brute, în unele organe (inimă, ficat, splină, rinichi). Fructele și legumele având un conținut mai scăzut de vitamină B6.
Vitamina B12
Vitamina B12 (ciancobalamina) este cel mai puternic factor antianemic până în prezent.
Surse de vitamina B12
Vitamina B12 se găsește cu precădere în produsele de origine animala iar o parte mai mica este sintetizata de bacteriile intestinale.
Tabel 3.1.3.
Surse alimentare de vitamină B12
Pentru vegetarieni, alegerea perfecta sunt cerealele fortificante pentru micul dejun.
Cantitatea zilnică necesară pentru un adult este de 2,4 mg vitamină B12 pe zi.
Funcțiile vitaminei B12
1. Deține un rol decisiv în buna funcționare a sistemului nervos, ajutând la formarea tecii de mielina ce învelește fibrele nervoase, esențiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase în tot corpul. Vitamina B12 constituie un aliat prețios în menținerea acuității simțului tactil și auditiv, în percepția durerii, în echilibru, dar ți în sporirea capacității de învățare, împiedicarea pierderilor de memorie și păstrarea aplombului mental;
2. Participă la procesul de reînnoire celulara, la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C, a acidului pantotenic, folic și la sinteza vitaminei B15;
3. Intervine în procesul de maturizare a globulelor roșii, înlăturând astfel oboseala și anemia.
4. Participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor și glucidelor;
5. Contribuie la funcționarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasa;
6. Are rol benefic asupra tractului gastrointestinal.
7. Vitamina B12 are un rol important și în protejarea celulelor hepatice, datorită proprietății ei de a împiedica depunerea grăsimilor în ficat.
Carența de vitamina B12
Carența de vitamina B12 apare datorită problemelor de absorbție la nivel digestiv, unui regim alimentar inadecvat, mai ales vegetarienii, care nu consuma ouă sau produse lactate și la persoanele în vârstă.
Simptomele comune asociate cu deficiența de vitamina B12 pot include constipație, pierderi de memorie, dificultăți în mersul pe jos sau când faci mișcare, anemie, tulburări ale stării de spirit, amorțeală, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielina și demență.
Insuficiența de vitamina B12 permite eliminarea unei substanțe numită homocistină care, atunci când depășește un anumit nivel, devine nocivă pentru celulele cerebrale.
Toxicitatea vitaminei B12 nu a fost descrisă în practica clinică curentă.
3.2. MINERALELE
În funcție de aportul zilnic minim necesar pentru buna desfășurare a proceselor metabolice ale organismului, mineralele se clasifică în macrominerale (elementele pentru care necesarul zilnic depășește 100 mg/zi) și microminerale (elementele cu un necesar zilnic sub 100 mg/zi).
Cu excepția electroliților, absorbția mineralelor este în general mai redusă decât cea a vitaminelor și macronutrienților.
A.Macroelementele
Sodiul este cationul major al spațiului extracelular, unde se află 2/3 din cantitatea totală din organismul uman (mai ales în plasmă, țesutul nervos și muscular);restul de circa 35-40% se găsește în compuși anorganici la nivelul oaselor.
Unele secreții digestive (bila și secrețiile pancreatice) conțin cantități importante de sodiu iar altele conțin cantități reduse de sodiu, secreția glandelor sudoripare deoarece este hipotonică.
Nu există o valoare statuată a necesarului specific de sodiu. Un aport de 500 mg/zi – chiar 200 mg/zi după alți autori – este adecvat și sigur pentru toate persoanele peste 18 ani pentru acoperirea pierderilor , indiferent de variațiile existente în activitatea fizică și climat, care influențează eliminările prin transpirație.
Rolul sodiului în organism
Sodiul are o serie de funcții pozitive în organism:
– Contribuie la menținerea presiunii și volumului sângelui;
– Controlează trecerea apei prin membranele celulare;
– Controlează volumul lichidelor în celule și în afara lor;
– Este necesar pentru transmiterea impulsului nervos;
– Este necesar pentru metabolismul proteinelor și hidraților de carbon;
– Contribuie la neutralizarea acizilor care se formează în organism.
Un consum exagerat de NaCl este dăunător deoarece:
– Produce edeme;
– Mărește presiunea sanguină și deci constituie un factor de risc în bolile cardiovasculare;
– Conduce la mărirea rinichilor și la apariția de granulonefrite.
Carența sodică poate sa apară în următoarele situații:
Aport alimentar de sodiu insuficient pe timp îndelungat, mai ales dacă organismul este supus unor eforturi fizice sau unor temperaturi ridicate;
Pierderi gastro-intestinale (vomismente, diaree);
Transpirații profunde;
Arsuri cutanate întinse;
Folosirea îndelungată și fără control electrolitic a diureticelor.
Deficitul de sodiu produce următoarele simptoame: tendință de hipotensiune arterială, pulsul este mic, accelerat, senzații de leșin, zgomote în urechi, vorbire lentă, gesturi dificile.
Consecințele excesului de sodiu: hipernatremia –creșterea capitalului de sodiu al organismului (prin creșterea aportului și/sau eliminări scăzute de sodiu la nivel renal) sau din pierderea de apă fără pierdere proporțională asociată de sodiu – induce ieșirea apei din celule și scăderea volumului spațiului intracelular.
Semnele clinice in hipernatremie sunt sete intensă, eventual poliurie și, mai ales, semne neurologice (explicabile prin reducerea volumului celulelor cerebrale).
Creșteri ale valorilor tensionale au fost relaționate și demonstrate în același timp cu aportul cronic crescut se sare.
Potasiul
Potasiul este cationul major al spațiului intracelular; cantitatea redusă de potasiu prezentă extracelular are un rol important în activitatea musculară, în special a mușchiului cardiac.
Aportul de potasiu prin dietă este de circa 5 g KCl.
Rolul potasiului în organism
Cele mai importante functii îndeplinite în organism sunt:
Participă la o serie de procese enzimatice și în particular la transformarea acidului fosfoenolpiruvic în acid piruvic;
Participă la transformarea acetil-colinei și în transmiterea excitației nervoase;
Are efect diuretic conducând la creșterea excreției de Na, ceea ce la rândul său conduce la scăderea tensiunii arteriale.
Deficitul de potasiu conduce la iritabilitate, anorexie, astenie, uneori vărsături, reducerea forței musculare, palpitații, paloare.
Aport crescut de potasiu (rar întâlnit) determina următoarele simptome:
astenie musculară;
paralizia musculaturii, extremităților sau a celei respiratorii;
confuzia mintală;
semne cardiovasculare (palpitații, puls neregulat și rapid, amețeli, dureri anginoase, paloare, transpirații).
Clorul
Clorul contribuie la sinteza acidului clorhidric în stomac și se afla în strânsă relație cu sodiul și potasiul pentru îndeplinirea funcțiilor acestora.
Clorul este esential in echilibrarea balantei acido-bazice a sangelui, intervine in formarea oaselor, dintilor si tendoanelor, ajuta la eliminarea rezidurilor organice, are o actiune depurativa, contribuind la buna functionare a ficatului.
Clorul influenteaza digestia, ajuta la scaderea glicemiei si colesterolului. Contribuie la mentinerea supletii trupului. Este indicat in tratarea oboselii fizice si a anorexiei.
Carența de clor este foarte rar întâlnită, dar poate fi produsă de diuretice, diaree, transpirație abundentă, afecțiuni ale rinichilor etc. Hidratarea corespunzatoare poate ajuta la pastrarea nivelului de clor din organism. Lipsa acestuia poate duce dureri de cap, eliminarea potasiului din organism, convulsii și spasme musculare.
Clorurile în exces pot produce probleme în ceea ce privește retenția fluidelor, tensiunea arterială si buna funcționare a inimii.
Tabel 3.2.1..
Surse alimentare de Na, K și Cl
Necesarul de Na, K și Cl
Necesarul pentru organismul adult este următorul:
Na – 4…6 g,
K – 2…3 g,
Cl – 4…6 g.
B.Microelementele
În această categorie intră fierul, zincul, manganul, cobaltul, cuprul, iodul, molibdenul, seleniul, siliciul, vanadiul, nichelul, cromul și fluorul.
Fierul
Fierul intervine în transportul oxigenului, intrând în componența ‘’cărăușilor’’ din sânge.
Surse alimentare de fier
Cele mai importante surse de fier sunt: oul, carnea slabă, legumele, nuci, fructe uscate, cerealele și vegetalele verzi. Surse sărace în fier sunt alimentele puțin colorate, cum ar fi pâinea albă, zaharul, grăsimile, cerealele rafinate.
Carența avansată de fier provoacă următoarele simptome: instalarea fatigabilității, palorii, atrofia papilelor linguale, dureri sau arsuri spontane după ingestia de alimente, modificări tegumentare, modificări la nivelul unghiilor etc.
Excesul de fier în organism este foarte rar întâlnit și poate să apară în condițiile absorbției excesive a fierului alimentar sau aportului crescut de fier (transfuzii multe, intoxicații cu fier) ducând în timp la afectarea diferitelor țesuturi și organe: ficat, pancreas, cord, țesutul osteocartilaginos, gonade etc.
Necesarul de fier
Având în vedere pierderile de fier pe zi de aproximativ 1 mg și considerând o absorbție de 10…20% (media 15%) rezultă că este necesar un aport de 6-7 mg/zi.
Zincul
Zincul este un constituent esențial al sistemului enzimatic celular, fiind implicat în metabolismul vitaminelor și proteinelor, el are un rol antioxidant și stimulează sistemul imun.
Rolul zincului în organism
Funcțiile zincului în organism sunt:
Proliferarea celulelor, în special din epitelii și în cheratinizarea normală a acestora;
Intervine în funcționarea aparatului reproducător prin stimularea gametogenezei, secrețiilor glandelor sexuale anexe;
Intervine în sinteza hormonilor gonadotropi și sexuali;
Intervine în formarea condroblastelor și osteoblastelor;
Intervine în sinteza hormonilor pancreatici;
Component esențial în cel puțin 8 sisteme enzimatice (anhidraza carbonică, fosfatazele alcaline, alcool și glutamat – anhidrazele, lactatdehidrogenazele, carboxipeptidazele);
Activează dipeptidazele, tripeptidazele, aminopeptidazele, arginaza, enolazele, lecitinazele.
Excesul de zinc este foarte rar la om. În intoxicațiile cu zinc apar următoarele simptoame: greață, crampe abdominale, gust metalic în gură, cefalee, vomismente, febră, frisoane, tahicardie etc.
Carența de zinc este produsă de absența acestuia din alimente, scăderea absorbției, creșterea pierderilor, creșterea necesarului, aceasta se manifestă prin întârzierea creșterii, leziuni cutanate, pierderea apetitului, tulburări de comportament, diaree, vomă etc.
Surse alimentare de zinc
Surse bogate în Zn sunt: carnea, peștele, moluștele, păsările domestice, laptele și produsele lactate. Stridiile, alte animale marine, ficatul, brânza, cerealele, fasolea uscată, produsele din soia și nucile sunt alte surse alimentare bogate în zinc.
În produsele vegetale disponibilitatea zincului este redusă din cauza prezenței acidului fitic (făinuri cerealiere integrale și pâine neagră).
Necesarul de zinc
Dietele normale asigură 10-15 mg Zn/zi, de 5-7 ori necesarul care este de 2,2 mg/zi.
lV.Boli datorate carențelor nutritive
4.1.Encefalopatia Wernicke
Encefalopatia Wernicke este o tulburare frecventă, datorată deficitului de tiamină. Cei mai mulți pacienți sunt alcoolici, dar poate fi datorată și malnutriției, înfometării, dializei renale, cancerului sau sindromului de imunodeficiență dobândită. Triada clasică este caracterizată prin tulburări mentale, oftalmoplegie și ataxie a mersului. Doar o treime din pacienții cu encefalopatie Wernicke acută se prezintă cu triada clasică, majoritatea sunt profund dezorientați, indiferenți, neatenți, rar, pot avea delirium tremens datorat abstinenței etanolice. În cazul în care tulburarea nu este tratată, pot să apară stupor, comă și moarte. Tulburările de oculomotricitate cuprind nistagmusul orizontal la privirea laterală, pareza dreptului extern (adesea bilaterală), paralizii la privirea conjugată și rar ptoză. Asocierea polineuropatiei cu afectarea cerebeloasă și pareza vestibularului determină ataxia mersului. Descoperirea în stadiile timpurii ale bolii și administrarea parenterală de tiamină determină o îmbunătățire spectaculoasă a motilității oculare, deși nistagmusul orizontal poate persista un timp nedefinit.
Maladia Wernicke este în general asociată cu alte manifestări de boli de nutriție, atât neurologice, cât și de altă natură. La aproximativ 80% dintre pacienți a fost evidențiată o polineuropatie cu grade ridicate de severitate. Maladia Wernicke, cuprinde frecvente semne de alterare a funcției cardiovasculare, cum ar fi tahicardia, hipotensiunea posturală, care mai pot fi datorate alterării funcției sistemului nervos vegetativ. După administrarea de tiamină paraliziile oculare se ameliorează într-un interval de ore pe când ataxia se ameliorează mai lent decât tulburările de motilitate oculară. La aproximativ jumătate dintre pacienți recuperarea este incompletă și rămân cu un mers lent, târșăit, cu bază largă de susținere și au incapacitate de a-și sincroniza mersul. Simptomele de apatie, somnolentă și confuzie se remit gradat și, când acest lucru se întâmplă, defectele memoriei de reținere și defectele procesului de intrare ies mai clar în evidență.
Psihoza Korsakoff este o parte a bolii Wernicke, ea putând fi asociată cu celelalte componente ale bolii (sindromul Wernicke- Korsakoff). Psihoza Korsakoff este adesea persistentă; statusul mental rezidual este caracterizat prin lacune largi în memorie, confabulații și printr-o incapacitate a pacientului de a sistematiza evenimentele în aderata lor succesiune în timp.
Trăsături morfopatologice
Leziunile din regiunile peri-ventriculare ale diencefalului, mezencefalului și trunchiului cerebral, ca și din vermisul superior al cerebelului constau din decolorarea simetrică a structurilor din jurul ventriculului III, a apeductului și a ventricului IV, cu peteșii hemoragice în cazuri acute rare și cu atrofii ale corpilor mamilari în majoritatea cazurilor cronice. Sunt frecvent proliferări endoteliale, demineralizări și unele pierderi neuronale. Defectul amnezic este legat de leziunile din nucleii dorsali mediali ai talamusului.
Etiologie și patogeneză.
Deficitul de tiamină este factorul specific responsabil pentru majoritatea simptomelor sindromului Wernicke-Korsakoff. Deficitul de tiamină produce o scădere difuză a utilizării glucozei la nivel cerebral, ceea ce duce la afectare mitocondrială. Neurotoxicitatea declanșată de deficitul de tiamină poate fi mediată de excito-toxicitatea dată de acumularea de acid glutamic prin lipsa activității enzimatice a alfa-cetoglutarat dehidrogenazei și deficitului energetic.
Microscopia electronică arată dezintegrarea mitocondriilor, agregarea cromatinei, umflarea neuronilor degenerativi din nucleii diencefalici. Degenerarea celulară poate fi blocată de antagoniștii receptorului pentru NMDA glutamat.
Diagnostic
Diagnostic de laborator
În cazurile ambigue, măsurarea nivelului de tiamină poate orienta diagnosticul către encefalopatie Wernicke. Hipernatremia și hipercalcemia pot provoca alterări ale statusului mental și din această cauză trebuie excluse prin măsurarea acestor electroliți în ser. Pulsoximetria arterială este efectuată prin măsurarea gazelor arteriale în vederea excluderii hipoxiei.Se recoltează sânge și urină pentru a se exclude eventuala intoxicație cu droguri care alterează statusul mental.
Diagnosticul imagistic
Efectuarea în urgență a unui CT cerebral. Prin acesta se exclude un posibil accident vascular cerebral, un hematom intracerebral. Examenul RMN arată cu acuratețe hiperdensitatea corpilor mamilari, anomalii în pereții ventriculari și în diencefal, acestea fiind sugestive pentru Sindromul Wernicke-Korsakoff. O electroencefalogramă este utilă pentru a exclude un status epileptic.
Diagnostic diferențial
Encefalopatia Wernicketrebuie diferențiată de următoarele afecțiuni:
Coma alcoolică și eventualele tulburări pasagere ale stării de conștientă care apar la anumite substanțe farmaceutice;
Cetoacidoza alcoolică;
Delirum-tremens-apare în urma renunțării bruște la alcool, în cazul unui pacient alcoolic cronic.Se manifestă prin tremurători ale membrelor, limbii, transpirații, febră, tahicardie cu puls accelerat, confuzie mentală și halucinații;
Delir, dementă, psihoze și amnezie;
Accident vascular cerebral ischemic;
Encefalopatie hepatică;
Hidrocefalie acută cu presiune normală;
Hipoxie cronică, hipercalcemie și hipernatremie.
Tratament
Maladia Wernicke este o urgență medicală, recunoașterea sa implică administrarea imediată de tiamină; sunt necesare doze de 50 mg intravenos sau intramuscular, doza fiind repetată zilnic până când pacientul revine la o dietă normală. Doza trebuie începută înaintea administrării intravenoase de soluții glucozate. O atenție deosebită trebuie acordată pericolului unui tratament cu soluții de glucoză administrate intravenos care pot ori să precipite apariția maladiei Wernicke sau a bolii beriberi cardiovasculare acute la un pacient neafectat anterior, ori să producă agrari rapide ale unor forme timpurii de boală. Din acest motiv, tiamină trebuie să fie administrată la toți pacienții alcoolici care necesită administrare de glucoză parenteral. Statusul cardiovascular al fiecărui pacient trebuie să fie monitorizat cu atenție.
4.2.Boala Alzheimer
Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care afectează în mod special persoanele de vârstă înaintată, producând o deteriorare mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență
Manifestări clinice
Manifestarea caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este din multe cazuri primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer.
Simptome cognitive
Tulburări de memorie: dificultatea de a-și reaminti informații anterior învățate și imposibilitatea de a acumula informații noi. Primele care se pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate.
Tulburări de vorbire: bolnavul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru noțiuni simple.
Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul "nu mai știe" cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia etc.
Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale.
Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și spațială, pierderea inițiativelor.
False recunoașteri: la început dificultate în recunoașterea fizionomiilor cunoscute, urmată de identificări eronate, care pot provoca stări de anxietate.
Simptome non-cognitive
Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).
Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate, mai rar stări de euforie exagerată.
Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.
Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.
Modificări morfologie
La examenul macroscopic creierul arată o reducere accentuată a volumului, datorită atrofiei scoarței cerebrale cu micșorarea circumvoluțiilor cerebrale, predominant în regiunile frontală, parietală și temporală, lărgirii șanțurilor dintre circumvoluțiuni, a cisternelor cerebrale și a ventriculilor cerebrali.
Examenul histopatologic pune în evidență, prin folosirea unei tehnici speciale de colorare cu impregnare argentică, leziuni caracteristice, observate și descrise deja de Alzheimer:
Plăcile senile vizibile printre celulele nervoase din creier. Plăcile senile conțin o acumulare de beta-amiloid, care este un fragment dintr-o proteină pe care organismul o produce în mod normal (proteină precursoare a amiloidului – beta-APP). În cazul unei persoane sănătoase, aceste fragmente de proteine sunt degradate și eliminate, în boală Alzheimer ele se acumulează în special la terminațiile presinaptice ale neuronilor, formând plăci insolubile și împiedicând astfel transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul.
Degenerescența neurofibrilară constă în formarea în interiorul neuronilor a unor fascicole dense de fibre dispuse ca niște ghemuri, constituite în principal dintr-o proteină numită tău, care în mod normal intră în alcătuirea unei structuri intracelulare denumită microtubul. Microtubulii au un rol important în transportul substanțelor cu rol nutritiv în interiorul neuronului. În boală Alzheimer, proteinele tău sunt anormale și microtubulii sunt afectați, iar neuronii nu mai pot funcționa normal.
Degenerescență granulo-vacuolară. În citoplasma neuronilor, în special în hipocamp, apar vacuole ce conțin granule de natură încă neprecizată.
Etiologie
Nu se cunoaște cu siguranță cauza care provoacă boala Alzheimer, dar este posibil să existe mai multe cauze care concură la apariția bolii.
Factori de risc
Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important, dar nu există nicio dovadă;
Factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială, nivel crescut de colesterol, fumatul;
Nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamină B12 și acid folic.
Expunerea la metale ușoare (de ex. Deodoranți cu aluminiu), presupunere care nu este unanim acceptată.
Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave.
Unele bacterii (Chlamidii) și unele virusuri ar favoriza formarea de plăci șenile.
Factori genetici;
Mijloace de investigație
Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer este examenul morfopatologic post mortem al creierului, care evidențiază leziunile caracteristice ale maladiei. O anamneză amănunțită, urmată de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatul examenelor neuroradiologice, toate împreună pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%. În esență, diagnosticul de boală Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoană în vârstă, prezentând semnele unei demențe cu evoluție progresivă, după ce au fost eliminate alte cauze posibile.
Evoluție și prognostic
Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8 – 10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.
Evoluția bolii este împărțită în mod convențional în trei faze:
Faza inițială
– Pierdere a orientării
– Pierderea capacității de a iniția anumite activități
– Neadaptare la situații noi și nefamiliare
– Reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită
– Tulburări de judecată, decizii greșite
– Dificultăți în utilizarea banilor
– Tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște
Faza intermediară
– Probleme în recunoașterea persoanelor familiare
– Dificultăți la citit, scriere și calcul
– Greutăți în a se îmbrăca singur
– Probleme de gândire logică
– Tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate
– Pierderea orientării temporale
– Suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire
– Necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente
Faza avansată (tardivă)
– Pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă
– Pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa
– Dificultăți în păstrarea echilibrului, dificultăți de mers
– Stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea
– Pierderea capacității de a comunica prin cuvinte
– Pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale)
Mijloace de prevenire și tratament
Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer.
menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință.
Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.
medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze aceste observații
Tratamente simptomatice
Modificarea comportamentului și a dispoziției afective (stări de depresie) a pacienților cu medicamente psihotrope, pentru a diminua anxietatea, agresivitatea sau stările de agitație.
Medicamente inhibitoare ale acetilcholinesterazei
În prima fază a bolii, se recomandă medicamente inhibitoare al enzimei acetilcholinesterază. Inhibă degradarea acetilcholinei, neurotransmițător la nivelul sinapselor anumitor neuroni din creier. În prezent se folosesc următoarele preparate:
Clorhidratul de Donepezil (Aricept)
Rivastigmina (Exelon)
Galantamina (Reminyl, Nivalin, Razadyne)
Deși inhibitorii acetilcholinesterazei pot diminua temporar intensitatea simptomelor, ei nu influențează evoluția progresivă a bolii. Aceste preparate sunt foarte costisitoare și au o serie de efecte adverse nu lipsite de periclitate.
Preparate antagoniste ale NMDA
Memantina (Axura, Ebixa).
Rezultatele tratamentului sunt însă contradictorii.
Vaccin terapeutic
Utilizarea unui vaccin (imunoterapie activă) este preconizată pentru tratarea bolnavilor deja diagnosticați și nu în scop profilactic. S-a pornit de la ideea antrenării sistemului imunitar în a recunoaște și combate, prin stimularea producției de anticorpi specifici, depozitele de beta-amiloid având propietăți antigenice. Primele rezultate sunt promițătoare, unii bolnavi (6%) au dezvoltat însă un proces de encefalită gravă. În prezent este în curs un studiu cu un vaccin mai puțin toxic de tipAβ.
Alte tratamente în curs de dezvoltare
– Xaliproden – în studii pe modele experimentale la șoareci reduce procesul de neurodegenerare.
– Tramiprosat (3APS sau Alzhemed) este un GAG-mimetic care menține solubilitatea beta-amiloidului pentru a preveni acumularea de plăci toxice.
– R-flurbiprofen (MPC-7869) este un modulator al enzimei gamma-secretază, induce reducerea producției de beta-amiloid toxic în favoarea unor polipeptide mai scurte.
Partea specială
V.Scopul și obiectivele lucrării
În cadrul acestei cercetări am avut următoarele obiective:
Impactul obezitatii asupra sanatatii mentale.
Impactul stării de nutriție asupra anxietății.
Impactul stării de nutriție asupra depresiei.
Diferențierea gradelor de anxietate și depresie în funcție de sex, vârstă, și studiile celor chestionați
Ipotezele lucrarii
Ipotezele urmărite în prezenta cercetare sunt:
Dacă alimentația nu e corespunzătoare se pot dezvolta tulburări anxioase.
Dacă alimentația nu e corespunzătoare se pot dezvolta tulburări depresive.
Pacienții cu anxietate pot prezenta simptome cardiovasculare, gastrointestinale, genitourinare, vegetative.
Material și metodă
Materialul de studiu a fost constituit dintr-un lot de 50 de pacienții care s-au prezentat la un cabinet de Nutriție din Arad, în perioada anului 2013.
Pacienții au fost selectati aleatoriu, atât din mediul urban cât și rural, de diferite vârste, sex feminin sau masculin.
Criteriul de includere/excludere fiind urmatorul:
prezența obezității;
prezența tulburărilor psihice și psihologice;
pacienții și-au dat/nu și-au dat acordul pentru efectuarea studiului;
pacienți cu regim de viață echilibrat;
pacienți cu boli somatice severe;
Pentru a calcula nivelul de depresie și anxietate a celor 50 de pacienți, am utilizat Scala Montgomery-Asberg de evaluare a depresiei si Scala Hamilton de evaluare a anxietății.
Scala Montgomery-Asberg de evaluare a depresiei a fost concepută cu scopul de a avea senzitivitatea și acuratețea necesară studiilor psihofarmacologice. Ea a fost dezvoltată de Montgomery și Asberg (1979) pornind de la itemii scalei Comprehensive Psychopathological Rating Scale -CPRS (Asberg și colab, 1978).
Selecția itemilor s-a bazat pe evaluarea cu scala CPRS a 106 depresivi ce împlineau
criteriile diagnostice a lui Feighner în timpul unui tratament de 4 săptămâni cu variate
antidepresive, evaluare care s-a facut de către 2 clinicieni. În doua ședințe de selectare a
itemilor s-au alers la început 17 itemi în funcție de senzitivitatea lor (corelația dintre
schimbarea scorului la fiecare item și scorul general) ca mai apoi să se selecteze doar 10
itemi cei mai sensibili care reprezintă structura finală a scalei MADRS: tristețea aparentă,
tristețea raportată, tensiunea internă, reducerea somnului, reducerea apetitului, dificultățile
de concentrare, lentoarea, incapacitatea de a simți, gândurile pesimiste și gândurile
suicidare.
Scala Montgomery-Asberg este deci o scală de observație care se referă la evaluarea
simptomelor depresive cu trei zile în urmă sau într-un alt cadru de timp pe care
investigatorul și-l poate stabili. . Fiecare item are o definiție operațională și este scorat pe o
scala Likert cu 7 puncte în care “0” reprezintă absența simptomului și “6” reprezintă
frecvența și intensitatea cea mai mare a simptomului.
Snaith și colab. (1986)28 au prezentat urmatoarele plaje de scor pentru diferite
severități ale depresiei: 0-11 = normal/remisiune; 12-19 = intensitate ușoară; 20-29 =intensitate medie și 30-60 = intensitate marcată/severă
Scala Hamilton de evaluare a anxietății
Această scală este una din primele instrumente de măsurare a anxietății și a fost
dezvoltată de Hamilton (1959) pentru a evalua severitatea nevrozei anxioase, diagnostic
la modă în acel timp . Ea furnizează o evaluare globală a anxietății și identifică atât
simptome psihice cât și cele somatice.
Scala contine 14 itemi care evaluează dispoziția anxioasă, frica, insomnia,
simptomele cognitive, depresia, comportamentul și simptomele gastrointestinale,
cardiovasculare, genitourinare, vegetative și tensiunea musculară (Anexa Nr. 1). Fiecare
item este evaluat pe o scală de 5 ancore de la 0 = niciun simptom până la 4 = simptome
foarte severe. Scorul total se întinde de la 0 la 56. Un scor peste 14 indica o
anxietate cu semnificație clinică, subiecții sănatoși generând scoruri în jurul valorii de 5.
(Hamilton, 2000). Există un consens că scorul de 18+ să semnifice o anxietate ușoară,
25+ o anxietate moderată și 30+ o anxietate sever.
Scala se administrează sub formă de interviu subiectului evaluat.
Explicațiile aduse subiectului evaluat sunt maxime, dar uni pacienți nu au reușit să completeze corect scala.
Lentoarea și dificultatea de concentrare ale suspecților, interferează semnificativ cu gradele de precizie ale scalelor.
La chestionar au răspuns toți cei 50 de evoluați, dar pentru validitatea rezultatelor aceste chestionare ar trebui aplicate pe loturi mult mai mari de subiecți și în același timp pacienții să fie supuși și altor metode de examinare.
Vl.Rezultate
Am aplicat 2 chestionare sub formă de interviu, formate din 10 respectiv 14 întrebări. Chestionarele se află afișate în anexa 1.
În cercetarea de față am chestionat 50 de pacienți cu vârstă cuprinsă între 10-50 de ani, de sex feminin și masculin, repartizatui pe sexe astfel:
27 femei;
23 bărbați;
Distracția pe grupe de vârstă a celor 50 de pacienți.
28% între 10-20 ani:
36% între 21-30 ani;
22% între 31-40 ani;
14% între 41-50 ani;
Grafic 4.1. Distracția pe grupe de vârstă a celor 50 de pacienți.
Din reprezentarea grafică putem observa că persoanele cu vârsta între 21-30 ani sunt conștiente de faptul că au probleme și merg la nutriționist mai des, urmate de cele între 10-20 ani și 31-40 ani, în timp ce persoanele între 41-50 ani acceptă mai greu acest lucru.
Scală de anxietate Hamilton
În cazul tuturor întrebărilor variantele de răspuns au fost:
absent;
slab;
moderat;
sever;
foarte sever;
1. Evaluarea stării de anxietate (îngrijorare, așteptarea a tot ce poate fi mai rău, teama de ceea ce urmează, irascibilitate).
Celor 50 de pacienți le-au fost adresate câteva întrebări despre ultima săptămână.
În ultima săptămână, cât de îngrijorat ați fost?
Cât de mult v-ați gândit la tot ce poate fi mai rău sau v-ați temut de ceea ce vă așteaptă?
În această ultimă săptămână, ați fost mai irascibil decât de obicei?
Tabel.4.1
Evaluarea stării de anxietate
Grafic 4.2.Evaluarea stării de anxietate.
Analizând reprezentarea grafică putem observa că în urma răspunsului la întrebările puse pentru a evalua starea de anxietate, un procent de 34% spun că în ultima săptămână au avut un grad de anxietate moderat, 10% absent, 20% slab, 22% sever și un procent foarte mare putem spune, 14% foarte sever.
2. Evaluarea stării de tensiune psihică(senzație de tensiune, obosește ușor, reacție de tresărire, îi dau lacrimile ușor, tremurători, senzație de neliniște, incapacitatea de a se relaxa).
Tabel 4.2
Evaluarea stării de tensiune psihică.
Grafic 4.3.Evaluarea stării de tensiune.
În urma evaluării stări de tensiune a celor 50 de pacienți, am putut observa că un număr foarte mic 4% afirmă că nu au problem, 34% slab, 38% moderat, 14% sever și 10% foarte sever.
3. Evaluarea stării de teamă.
La întrebarea “În această săptămâna, v-a fost teamă de întuneric, de persoane necunoscute, de singurătate, de animale, de trafic sau de aglomerație? Dacă da: Cat de intens?’
Tabel 4.3.
Evaluarea stării de teamă.
Grafic 4.4.Evaluarea stării de teamă.
Analizând reprezentarea grafică putem observa că în urma răspunsului la întrebările puse pentru a evalua starea de teamă, un procent de 38% spun că în ultima săptămână s-au temut de nimic, 14%% slab, 42% moderat, 6% sever și 0% foarte sever.
4. Evaluarea insomniei
Pentru a evalua somnul pacienților le-au fost adresate următoarele întrebări:
În ultima săptămână, ați adormi cu dificultate, ați avut somn intermitent sau neodihnitor și v-ați trezit obosit? Dar vise sau coșmaruri ați avut? Cât de puternic s-a manifestat acest lucru? Cât de des s-a întâmplat în ultima săptămână?
Tabel 4.4.
Evaluarea insomniei
Grafic 4.5.Evaluarea insomniei
Numeroase studii arată că persoanele obeze au probleme cu somnul. Acest lucru se poate observa și în reprezentarea noastră grafică, 30% din pacienți spun că au problem moderate cu starea de somn, 22% spun că nu ai probleme, 26% slab, 16% au problem severe și 6% foarte sever.
Explicația este una extrem de simplă: persoanele supraponderale sunt mult mai susceptibile să sufere de apnee în somn, o patologie caracterizată prin pauze în respirație în timpul somnului. Astfel, persoanele respective nu se odihnesc îndeajuns și simt că pe parcursul zilei sunt copleșiți de o stare de somnolență.
5. Starea intelectuală
Pentru evaluarea stări intelectuale am adresat următoare întrebări;
În ultima săptămână, v-a fost greu să vă concentrate sau vă amintiți ceva? Cât de greu?
Tabel 4.5.
Starea intelectuală
Grafic 4.6.Starea intelectuală
În urma răspunsurilor oferite am putut observa că un procent de 42% recunosc că au problem moderate de concentrare, 20% severe, 10% foarte severe și 10% spun că nu au probleme. Majoritate pacienților au afirmat că după ce mănâncă se concentrează mult mai ușor.
6. Stare depresivă
Pentru a evalua intensitatea depresiei am adresat următoarea întrebare:
În ultima săptămână, v-ați pierdut interesul, lipsa plăcerii în exercitarea hobby-urilor, depresie, trezite devreme, oscilații diurne?
Tabel 4.6.
Stare depresivă
Grafic 4.7.Stare depresivă
În urma adresări întrebări “În ultima săptămână, v-ați pierdut interesul, lipsa placerii în exercitarea hobby-urilor, depresie, trezite devreme, oscilații diurne?” 2% au spun că nu viața lor este la fel, 18%slab, 54% recunosc că și-au pierdut interesul moderat, 18% sever și 8% foarte sever.
7. Simptome somatice (musculare)
În ultima săptămână, ați resimțit spasme muscular, blocaje muscular, tresăriri subite ale mușchilor, scrâșnete din dinți, voce tremurată sau mușchi încordați? Dacă da: Cat de puternic s-a manifestat acest lucru?
Tabel 4.7.
Simptome somatice (musculare)
Grafic 4.8.Simptome somatice (musculare)
În urma evaluării frecventei simptomelor somatice muscular am aflat că 38% nu au simptome, 18% slab, 20% moderat, 14% severe și 10% foarte severe. Cele mai frecvente simptome unt blocajele muscular și tresăriri subite ale mușchilor.
8. Simptome somatice (senzoriale).
În ultima săptămână, ați avut țiuituri în urechi, vedere încețoșată, senzații de cald și de frig, senzație de slăbiciune sau de înțepături? Dacă da: Cat de puternic s-a manifestat acest lucru?
Tabel 4.8.
Simptome somatice (senzoriale).
Grafic 4.9.Simptome somatice (senzoriale).
Analizând reprezentarea grafică putem observa că 46% din pacienți afirmă că nu au simptome somatic senzoriale, 26% au slabe simptome, 22% moderat, 6% severe simptome și 0% foarte sever. Pacienții care au afirmat că au simptome senzoriale au spus că cele mai frecvente sunt țiuituri în urechi, senzații de cald și de frig, senzație de slăbiciune sau de înțepături.
9. Simptome cardiovasculare
Im ultima săptămână, ați avut bătăi neregulate ale inimii, palpitații, durerii în piept, vase de sânge palpitând sau senzații de leșin? Cât de puternic s-a manifestat?
Tabel 4.9.
Simptome cardiovasculare
Grafic 4.10.Simptome cardiovasculare
Analizând reprezentarea grafică putem observa că 14% din pacienți afirmă că nu au simptome cardiovasculare, 38% au slabe simptome, 22% moderat, 16% severe simptome și 10% foarte sever. Pacienții care au afirmat că au simptome cardiovasculare au spus că cele mai frecvente sunt palpitații, durerii în piept sau senzații de leșin.
10. Simptome respiratorii
În ultima săptămână, ați simțit apăsare sau greutate în piept, senzații de sufocare, oftat sau lipsă de aer?
Cât de puternic s-a manifestat?
Tabel 4.10.
Simptome respiratorii
Grafic 4.11.Simptome respiratorii
În urma răspunsurilor oferite de cei 50 de pacienți despre frecvența simptomelor respiratori rezultatele sunt încurajatoare, 58% nu prezintă simptome, 22% slab, 14% moderat, 6% sever și 0% foarte sever.
11. Simptome gastrointestinale
În ultima săptămână, v-a fost greu să înghițiți? Ați avut dureri de stomac sau balonare, greață, vomă, arsuri sau borborisme în stomac sau constipație? Cât de puternic s-a manifestat?
Tabel 4.11.
Simptome gastrointestinale
Grafic 4.12.Simptome gastrointestinale
Simptomele gastrointestinale sunt frecvente la persoanele obeze, obezitatea fiind unul din principalii factori de risc. Acest lucru se poate observa și în lucrare noastră, din totalul de 50 pacienți 10% afirmă că nu au simptome, 22% slab, 42% moderat, 14% sever și 12% foarte sever.
12. Simptome urogenitale
Pentru femei: Când sunt nervoase sau anxioase unele femei nu mai pot avea orgasm, deși au avut în trecut.Vi s-a întâmplat așa ceva? Ați avut ciclu menstrual în ultima lună? În ultima săptămână a trebuit să urinate mai des? Cât de des s-a manifestat?
Pentru bărbați: Când sunt nervoși sau anxioși, unii bărbați încep să aibă problem cu ejacularea precoce sau le este greu să mențină o erecție, Vi s-a întâmplat așa ceva în ultimul timp? Cât de puternic s-a manifestat acest lucru?
Tabel 4.12.
Simptome urogenitale
Grafic 4.13.Simptome urogenitale.
Din reprezentare grafică putem observa că 46% nu prezintă simptome urogenitale, 32% slab, 16% moderat, 6% sever și 0% foarte sever. Cel mai frecvent simptom întâlnit fiind dereglările menstruale la femei și probleme de erecție la bărbați.
13. Simptome vegetative
În ultima săptămână, vi s-a întâmplat să vi se usuce gura, congestive, paloare, tendința de a transpire, vertij, cefalee datorită tensiunii muscular, piloerectie? Cât e puternic s-a manifestat în ultima săptămână?
Tabel 4.13
Simptome vegetative
Grafic 4.14.Simptome vegetative.
Analizând reprezentarea grafică putem observa că 22% din pacienți afirmă că nu au simptome vegetative, 34% au slabe simptome, 26% moderat, 10% severe simptome și 8% foarte sever
14. Comportamentul la interviu.
Acest punctaj este bazat pe observațiile din timpul interviului.În timpul interviului s-a urmărit: postura încordată, neastâmpărat, neliniște, tremurători ale mâinilor, încruntare, facies încordat, oftat, polipnee, paloarea feței, înghițire în sec, eructație, pupile dilatate, exoftalmie.
Tabel 4.14.
Comportamentul la interviu.
Grafic 4.15. Comportamentul la interviu.
În timpul interviului atitudinea celor 50 de pacienți evaluați a fost următoarea:34% au fost calmi, nu au prezentate modificări de postură sau atitudine, 46% slabe modificări și 20% modificări moderate.
Rezultatele obținute
În urma răspunsurilor oferite de cei 50 de intervievați am obținut următoarele rezultate:
46% nu prezintă anxietate:
32% anxietate ușoară;
10 % anxietate moderată:
12% anxietate severă;
Grafic 4.16. Rezultatele obținute.
Studiile recente realizate inclusiv în România exclud varianta „obezului jovial” și arată că, de fapt, anxietatea și depresia sunt comune la persoanele care suferă de surplus de kilograme.
Potrivit profesorului doctor Ion Bradu Iamandescu de la Spitalul Clinic Colentina, un procent majoritar, de 41% din obezi sunt anxioși. Acest lucru am putut observa și noi in studiul nostru, din lotul studiat 46% nu prezintă anxietate și 54% prezintă anxietate din care 32% anxietate ușoară, 10 % anxietate moderată, 12% anxietate severă.
Scala Montgomery-Asberg de evaluare
Pentru a evalua nivelul depresiei după scala Montgomery-Asberg am folosit un set de întrebări la care pacienții din lotul studiat o ales una din cele 6 variante posibile.
În urma interviului, răspunsurile oferite de lotul studiat la cei 10 itemi au fost următoarele:
1. Stare de tristețe aparentă
În ultimele 3 zile, v-ați simțit trist, deprimat sau v-ați aflat într-o dispoziție proastă? Ați avut aceeași stare de dispoziție tot timpul sau ați avut schimbări de dispoziție?
Tabel 4.15.
Stare de tristețe aparentă.
Grafic 4.17.Stare de tristețe aparentă.
În urma evaluării stări de tristețe exprimată am aflat că 26% nu sunt triști, 38% descurajare dar se pot înveseli fără dificultate, 20% par triști și nefericiți în cea mai mare parte a timpului, 16% par nefericiți permanent, extreme de descurajați.
2. Starea de tristețe exprimată
Cât de trist ați fost în ultimele 3 zile?
Răspunsurile la această întrebare au fost luate în funcție de răspunsul oferit și de starea pacientului din timpul interviului.
Tabel 4.16.
Starea de tristețe exprimată.
Grafic 4.18.Starea de tristețe exprimată.
În urma evaluării stări de tristețe exprimată am observat că 36% tristețe ocazională și în raport cu evenimentele, 30% tristețe dar se poate înveseli fără dificultate, 24% sentimente copleșitoare de tristețe sau depresie și un procent îngrijorător 10% au ales tristețe, disperare sau descurajare permanentă.
3. Starea de tensiune interioară
Vă rog să evaluați în ce măsură ați avut stări de anxietate, stări nedefinite de neliniște sau lipsa poftei de viață în ultimele trei zile. Cât de intensive au fost aceste stări emoționale? Aceste stări au apărut și au dispărut sau au fost permanente.
Tabel 4.17.
Starea de tensiune interioară.
Grafic 4.19.Starea de tensiune interioară.
Analizând graficul cu răspunsurile oferite de pacienți la evaluarea stări de tensiune interioară putem observa că 50% au afirmat că sunt calmi, tensiune interioară pasageră, 40% ocazional iritabilitate său sentiment de maleză, 10% tensiune interioară sau panică permanentă.
4. Evaluarea somnului
Cât de mult dormiți și cât de bine ați dormit în ultimele trei nopți. Evaluați-vă somnul indiferent dacă luați somnifere sau nu.
Tabel 4.18.
Evaluarea somnului.
Grafic 4.20.Evaluarea somnului.
Există numeroase studii care susțin că persoanele obeze au problem cu somnul! Acest lucru îl putem observa și noi la lotul studiat, din cei 50 de pacienți 40 au afirmat că nu au problem, dorm ca de obicei, 44% au ușoară insomnia de adormire, somn superficial, redus și 16% durată redusă de somn său somn întrerupt cu cel puțin 2 ore.
5. Evaluarea poftei de mâncare
În ultimul timp, pofta de mâncare s-a modificat față de ceea ce este normal.
Tabel 4.19.
Evaluarea poftei de mâncare.
Grafic 4.21.Evaluarea poftei de mâncare.
Adesea, mâncarea este folosită ca un mecanism de apărare de către cei care au probleme cu greutatea, mai ales atunci când sunt triști, neliniștiți, stresați, singuri și frustrați. Când sunt într-o dispoziție proastă apelează la mâncare și chiar dacă se simt bine pe moment, creșterea în greutate va provoca ulterior o disforie generală din cauza inabilității lor de a-și controla emoțiile. De aici va rezulta sentimentul de vină, care este foarte posibil să reactiveze ciclul, ducând la crearea unui model: depășirea tristeții prin mâncare.
Acest fenomen l-am întâlnit și noi atunci când am evaluat pofta de mâncare. Un procent foarte mare 80% din cei evaluați au afirmat că au un apetit normal sau crescut, 10% apetit ușor redus și 10% absența apetitului, sentimental e mâncare fără gust.
6. Dificultăți în concentrarea atenției
Te rugăm să-ți evaluezi capacitatea de a-ți aduna gândurile și de a te concentra în diferite activități. Reflectează asupra felului în care te descurci în diferite activități care solicită capacitatea de concentrare în diferite grade (de ex a citi o carte, a citi un articol într-un ziar sau a urmări o emisiune la TV).
Tabel 4.20.
Dificultăți în concentrarea atenției
Grafic 4.22.Dificultăți în concentrarea atenției.
Analizând reprezentarea grafică putem observa că 38% din pacienți afirmă că nu au dificultăți de concentrare, 50% au ocazional dificultăți de a-și aduna gândurile și 12% afirmă că au dificultăți în concentrarea și menținerea atenției care scad capacitatea individului de a citi sau a susține o conversație.
7. Capacitatea de inițiativă (lentoare)
În ultimul timp ați avut dificultate în a iniția sau o lentoare în îndeplinirea activităților curente, zilnice?
Tabel 4.21.
Capacitatea de inițiativă (lentoare).
Grafic 4.23.Capacitatea de inițiativă (lentoare)
Analizând capacitate de inițiativă a celor 50 de pacienți am fost surprins plăcut să aflu că 56% nu au dificultăți în inițierea sau îndeplinirea activităților, 24% au afirmat că au dificultăți în inițierea activităților dar că acestea sunt minore și 20% au dificultăți în inițierea unor activități de rutină care sunt îndeplinite cu efort.
8. Angajare emoțională (ANHEDONIE)
În ultimul timp, interesul pentru lumea înconjurătoare sau pentru activitățile care în mod normal le făceați cu plăcere s-a redus? Reducerea capacității de a reacționa emoțional adecvat la evenimente și persoane?
Tabel 4.22.
Angajare emoțională (ANHEDONIE).
Grafic 4.24.Angajare emoțională (ANHEDONIE).
Analizând reprezentarea grafică a angajări emoționale putem observa că 42% au interes normal pentru lume și oameni, 24% capacitate scăzută de a resimți plăcere în activități plăcute și 18% pierderea interesului pentru lumea înconjurătoare, pierderea sentimentelor pentru prieteni sau cunoștințe. Acest lucru se datorează în mare parte atitudinii persoanelor normoponderale față de persoanele obeze.
9. Gânduri pesimiste
În ultimul timp, ați avut idei de culpabilitate, de păcat, de inferioritate, de autoacuzare, de ruină, remușcări?
Tabel 4.23.
Gânduri pesimiste.
Grafic 4.25.Gânduri pesimiste.
Analizând incidența gândurilor pesimiste am aflat că 42% absența gândurilor pesimiste, 38% dei inconstante de eșec, autoacuzare sau autodepreciere și 20% 4. Autoacuzări persistente sau idei de culpabilitate sau de păcat precise dar încă raționale. Pesimism important legat de viitor.
10. Pofta de viață (idei suicidare).
În ultimul timp, ați avut sentimental că viața nu mai merită să fie trăita, că o moarte naturală ar fi binevenită, idei de suicid și pregătiri pentru suicid?
Tabel 4.24.
Pofta de viață (idei suicidare).
Grafic 4.26.Pofta de viață (idei suicidare).
Analizând pofta de viață am aflat că 68% 0.se bucură de viață sau o primește așa cum este ea, 22% sunt obosiți de viață, idei suicidare pasagere și 10% ar prefer să fie mort, ideile de suicid sunt prezente și suicidul e considerat că o soluție posibilă, dar fără intenție precisă.
Rezultatele interviului
În urma răspunsurilor oferite de cei 50 de intervievați am obținut următoarele rezultate:
54% normal, remisiune;
18% intensitate ușoară;
14% intensitate medie;
14% intensitate marcată/severă;
Grafic 4.27.Rezultatele interviului.
În urma scrului obținut am putut afla că 54% din paciețti nu au depresie sau aceasta este remisă,18% au depresie de intensitate ușoară,14% intensitate medie și un numar mare am putea spune 14% suferă de depresie de intensitate marcată sau severă.Tot în urma acestului interviu am aflat că 43% merg la psihiatru.
DISCUTII
Ceea ce cercetătorii știu, și cei mai mulți oameni presupun, este că persoanele cu exces ponderal de multe ori suferă de depresie.
Ceea ce este mai puțin clar este dacă obezitatea determină depresia sau depresia duce la cresterea in greutate.Probabil, raspunsurile sunt ca atat depresia duce la cresterea in greutate cat si obezitatea duce la depresie, cert este ca cele doua sunt in stransa legatura.
Un studiu recent a constatat ca in general persoanele obeze au un risc de 20% dede a face depresie, iar pentru populatia caucaziana riscul creste la 40%.
Desi exista studii care demonstreaza ca femeile sunt mai predispose, acest studio a aratat ca nu exista diferente intre sexe.
Intr-un studio de depresie efectuat la Scottsdale Bariatric Center, aproximativ 2005 pacienti au fost evaluate pentru depresie, inainte si dupa interventia chirurgicala, precum si pierderea in greutate post-chirurgicala.
Au fost descoperite imbunatatiri ale depresiei in 3 domenii:
Cognitiv (ganduri de inutilitate, lipsa de sperantta si esec personal redus);
Afectiv (sentimente reduse de tristete,plans frecvent si schimbatii de dispozitie);
Fiziologic (nivel crescut de energies i obiceiurile de somn mai bune);
Sa constata ca 24% dintre pacientii internati au fost diadnosticati cu depresie inaintea interventiei chirurgicale.Sase luni dupa interventia cgirurgicala, a existat o scadere de 62,5% din greutatea corporala in exces, insotita de o scadere de 13% a simptomelor depresive.
La 12 luni a existat o pierdere de 76,9% din greutatea in exces, precum si 18% din simptomele depressive.
Din acest studiu, putem observa ca scaderea in greutate a determinat o reducere a simptomelor depresive.
Concluzii
1.Obezitatea este o afecțiune cronică în creștere,de aceea prevenția ei prin informarea populației și programe de sănătate este o necesitate în societate.
2.Analizând vârsta persoanelor care merg la nutritionist am putut observa că persoanele cu vârsta între 21-30 ani sunt conștiente de faptul că au probleme și merg la nutriționist mai des, urmate de cele între 10-20 ani și 31-40 ani, în timp ce persoanele între 41-50 ani acceptă mai greu acest lucru.
3.Boala Alzheimer progresează în timp, iar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări.
4.Alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați si renunțare la fumat ar putea ajuta persoanele care sufera de dementa, potrivit unui nou studiu.
5. Studiile recente realizate inclusiv în România exclud varianta „obezului jovial” și arată că, de fapt, anxietatea și depresia sunt comune la persoanele care suferă de surplus de kilograme.
Potrivit profesorului doctor Ion Bradu Iamandescu de la Spitalul Clinic Colentina, un procent majoritar, de 41% din obezi sunt anxioși. Acest lucru am putut observa și noi in studiul nostru, din lotul studiat 46% nu prezintă anxietate și 54% prezintă anxietate din care 32% anxietate ușoară, 10 % anxietate moderată, 12% anxietate severă
6. În urma scrului obținut am putut afla că 54% din paciețti nu au depresie sau aceasta este remisă,18% au depresie de intensitate ușoară,14% intensitate medie și un numar mare am putea spune 14% suferă de depresie de intensitate marcată sau severă.Tot în urma acestului interviu am aflat că 43% merg la psihiatru.
7. Deficitul sau excesul anumitor vitamine si minerale pot deteriora nervii de la nivelul creierului, cauzand astfel modificari ale memoriei, limitand abilitatea de a solutiona probleme si deteriorand functia creierului.
8. Analizând reprezentarea grafică a angajări emoționale putem observa că 42% au interes normal pentru lume și oameni, 24% capacitate scăzută de a resimți plăcere în activități plăcute și 18% pierderea interesului pentru lumea înconjurătoare, pierderea sentimentelor pentru prieteni sau cunoștințe. Acest lucru se datorează în mare parte atitudinii persoanelor normoponderale față de persoanele obeze.
9.În urma studiului efectuat am aflat că incidența depresiei și anxietăți în rândul persoanelor obeze este comună,acest lucru datorându-se în principal unei alimentații nesănătoase și lipsei exercitiior fizice.
Contributii
Prezentare caz
Anexa 1
SCALA MONTGOMERY-ASBERG DE EVALUARE A DEPRESIEI (MADRS)
INITIALELE PACIENTULUI––––––––ORA INCEPERI MADRS––––––––––
VARSTA––––––SEX––––––––––––DATA–––––––––––––––-
1.TRISTEȚE APARENTĂ
Descurajare,depresie,disperare reflectate în cuvinte,mimică și postură.
Se cotează în functie de intensitate și de incapacitatea de a se inveseli.
0.tristeșe absentă;
1.
2.descurajare dar se poate inveseli fără dificultate;
3.
4.pare trist și nefericit în cea mai mare parte a timpului;
5.
6.pare nefericit permanent,extrem de descurajat;
2.TRISTEȚE EXPRIMATĂ
Corespunde descrierii dispoziției depresive.Se cotează indiferent dacă este aparentă sau nu la interviu.
Se cotează în funcție de intensitate,durată și reactivitate la evenimente.
0.tristețe ocazională și în raport cu evenimentele;
1.
2.tristețe dar se poate înveseli fără dificultate;
3.
4.sentiment copleșitor de tristețe sau depresie;
5.
6.tristețe,disperare sau descurajare permanentă;
3.TENSIUNE INTERIOARĂ
Sentiment de maleză imprecise definite,iritabilitate,neliniște interioară,tensiune nervoasă mergând uneori până la panică.
Se cotează în funcție de intensitate,durată,frecvența și gradul de sprijin necesar.
0.calm,tensiune interioară pasageră;
1.
2.ocazional iritabilitate sau sentiment de maleză;
3.
4.tensiune interioară permanentă sau panică intermitentă;
5.
6.spaimă sau angoasă permanentă, panică copleșitoare;
4.REDUCEREA SOMNULUI
Scăderea duratei somnului sau a profunzimii acestuia comparativ cu calitățile somnului pe care l-a avut pacientul înainte de a se îmbolnavi.
0.doarme ca e obicei;
1.
2.ușoara insomnia de adormire,somn superficial,redus;
3.
4.durată redusă de somn sau somn înterupt cu cel puțin 2 ore;
5.
6.mai puțin de 2-3 ore de somn;
5.SCADEREA APETITULUI
Pierderea apetitului comparativ cu apetitul pacientului înainte de a se îmbolnavi.
Se cotează absența dorinței de a mânca sau necesitatea de a se forța să mănânce.
0.apetit normal sau crescut;
1.
2.apetit ușor redus;
3.
4.absența apetitului,sentimentul de mâncăre fără gust;
5.
6.nu manancă decât dacă e forțat să o facă;
6.DIFICULTĂȚI ÎN CONCENTRAREA ATENȚIEI
Se cotează în funcție de intensitate,frecvență și de gradul incapacității.
0.fără dificultăți de concentrare;
1.
2.ocazional dificultăți de a-și aduna gândurile;
3.
4.dificultăți în concentrarea și menținerea atenției care scad capacitatea individului de a citi sau a susține o conversație;
5.
6.incapacitate de a citi sau de a susține o conversație fără un efort important;
7.LENTOARE
Dificultate în a iniția sau o lentoare în îndeplinirea activităților curente, zilnice.
0.nici o dificultate în inițierea sau îndeplinirea activităților;
1.
2.dificultăți în inițierea activităților;
3.
4.dificultăți în inițierea unor activități de rutină care sunt îndeplinite cu efort;
5.
6.lentoare importantă,incapacitatea de a face ceva fără ajutor;
8.ANHEDONIE
Reducerea interesului pentru lumea înconjuratoare sau pentru activități care în mod normal fac plăcere.Reducerea capacității de a reacționa emoțional adecvat la evenimente și persoane.
0.interes normal pentru lume și oameni;
1.
2.capacitate scăzută de a resimți plăcere în activități plăcute;
3.
4.pierderea interesului pentru lumea înconjuratoare,pierderea sentimentelor pentru prieteni sau cunoștințe.
5.
6.incapacitate de a resimți furie,suferință,plăcere;imposibilitatea completă sau dureroasă de a resimți ceva pentru rude apropiate și prieteni;
9.GÂNDURI PESIMISTE
Idei de culpabilitate,de păcat ,de inferioritate,de auto-acuzare,de ruina,remușcari.
0.absența gândurilor pesimiste;
1.
2.idei inconstante de eșec,auto-acuzare sau auto-depreciere;
3.
4.auto-acuzări persistente sau idei de culpabilitate sau de păcat precise dar încă raționale,pesimism important legat de viitor;
5.
6.idei delirante de ruină,de păcat inexpiabil,remușcări,auto-acuzări absurd și de neclintit;
10.IDEI SUICIDARE
Sentimentul că viața nu mai merită să fie trăită,că o moarte naturală ar fi binevenită,idei de suicid și pregătiri pentru suicid (tentativele de suicid nu trebuie să influiențeze cotarea).
0.se bucură de viață sau o primește așa cum este ea;
1.
2.obosit de viață,idei suicidare pasagere;
3.
4.ar prefer sa fie mort,ideile de suicid sunt prezente și suicidul e considerat ca o soluție posibilă,dar fără intenție precisă;
5.
6.proiecte explicite de suicid dacă ocazia se ivește,pregatirea suicidului;
Interpretarea scorului
GHID DE INTERVIU STRUCTURAT PENTRU SCALA DE ANXIETATE HAMILTON
INITIALELE PACIENTULUI––––––––––ORA INCEPERII HAM-A––––––––-
VARSTA––––––––––––––––SEX––––––––––DATA–––––––
SLAB Se manifestă nergulat și pentru perioade scurte.
MODERAT Se manifestă relativ constant și durează mai mult , subiectul trebuie să depuna un efort considerabil pentru a-i face față.
SEVER Se manifestă continuu și domină viața pacientului.
FORTE SEVER Se manifestă ca un handicap.
PREZENTARE GENERALĂ:Aș vrea să vă pun cateva întrebaăi despre ultima săptămână.Cum v-ați simțit de (ZIUA DIN SĂPTĂMÂNĂ ) încoace?DACĂ ESTE AMBULATORIU :Ați muncit?DACĂ NU :De ce (nu)?
1.STARE ANXIOASĂ (îngrijorare,așteptarea a tot 0.absent;
ce poate fi mai rău,teamă de ceea ce urmează,irascibilitate): 1.slab;
În ultima săptămână ,cât de îngrijorat ați fost? 2.moderat;
Cât de mult v-ați gândit la tot ce poate fi mai 3.sever;
rău sau v-ați temut de ceea ce vă așteaptă? 4.foarte sever;
În această ultimă săptămână,ați fost mai irascibil decât de obicei?
DACĂ PUNCTAJUL LA ÎNTREBAREA DE MAI SUS ESTE ÎNTRE 1-4,ÎNTREBAȚI:De când vă simțiți așa?
2.TENSIUNE (senzație de tensiune, obosește ușor,reacție de tresărire,îi dau 0.absent:
lacrimile ușor,tremurături,senzație de neliniște,incapacitatea de a se relexa); 1.slab;
În ultima săptămână,cât timp v-ați simțit oboisit? 2.moderat;
În ce măsură v-au deranjat oricare dintre urmatoarele:tresăriți 3.sever;
ușor,plângeți ușor,tremurați,aveți o stare de neliniște,nu vă puteți relaxa? 4.foarte sever;
PENTRU FIECARE SIMPTOM:Cât de puternic s-a manifestat această stare în ultima săptămână?
3.TEAMA(de întuneric,de persoane necunoscute,de singurătate,de animale,de trafic sau de aglomerație): 0.absent;
În această ultimă săptămână,v-a fost teamă de întuneric,de persoane necunoscute 1.slab;
de singurătate,de animale,de trafic,sau de aglomerație?DACĂ DA:Cât de intens? 2.moderat;
Vă mai este teamă și de altceva anume? 3.sever;
OBSERVAȚIE:includeți orice anxietate irațională la obiecte sau situații. 4.foarte sever
4.INSOMNIE(adormire cu dificultate,somn intermitent,somn neodihnitor și oboseală la treazire,vise,coșmaruri,spaime nocturne):
Când ați dormit și când v-ați trezit în ultima săptămână? 0.absent;
În ultima săptămână,ați avut somn intermitent sau neodihnitor și v-ați trezit oboist? 1.slab;
Dar vise neplacute sau coșmaruri ați avut? 2.moderat;
PENTRU FIECARE SIMPTOM:Cât de puternic s-a manifestat acest lucru? 3.sever;
Cât de des s-a întâmplat în ultima săptămână? 4.foarte sever
5.INTELECTUAL (dificultăți de concentrare,memorie slabă): 0.absent;
În ultima săptămână,v-a fost greu să vă concentrați sau să vă amintiți ceva? 1.slab;
Cât de greu? 2,moderat;
3.sever;
4.foarte sever
6.STARE DEPRESIVĂ (pierdera intresului,lipsa plăcerii în exercitarea hobby-urilor,depresie,trezire devreme oscilații diurne): 0.absent;
În această ultimă săptămână,v-ați simțit mai bines sau mai rău într-o 1.slab;
anumită parte a zilei-dimineața sau seara? 2.moderat;
Dacă există o diferență:În ce măsură vă simțiți mai rău? 3.sever;
Dacă nu este sigur:Puțin mai rău sau mult mai rău? 4.foarte sever;
7.SOMATIC (MUSCULAR) dureri,spasme,blocaje,tresariri mioclonice,scrâșnete din dinți,voce tremurată,tonus muscular crescut): 0.absent;
În ultima săptămână,ați resimțit spasme musculare,blocaje 1.slab;
musculare sau tresăriri subite ale mușchilor? 2.moderat;
Dar scrâșnete din dinți,voce tremurată sau mușchi încordați? 3.sever;
Dacă DA:Cât de puternic s-a manifestat acest lucru?(cât de mult v-a deranjat?) 4.foarte sever;
8.SOMATIC(SENZORIAL) (tinnitus,vedere încețoșată,senzații de cald și de frig,senzație de slabiciune,întepături): 0.absent;
În ultima săptămână,ați avut țiuituri în urechi,vedere încețoșată, 1.slab;
senzații de cald și de frig,senzație de slăbiciune sau de înțepături? 2.moderat;
Dacă da:Cât de puternic s-a manifestat acest lucru? 3.sever;
Cât de mult v-a deranjat? 4.foarte sever;
9.SIMPTOME CARDIOVASCULARE(tahicardie,palpitații,dureri în piept,vase de sânge palpitând,senzații de leșin): 0.absent;
În ultima săptămână,ați avut bătăi neregulate ale inimii sau palpitații? 1.slab;
Ați avut dureri în piept,vase de sânge palpitând sau senzații de leșin? 2.moderat;
Pentru fiecare simptom: 3.sever;
Cât de puternic s-a manifestat acest lucru în ultima săptămână? 4.foarte sever;
10.SIMPTOME RESPITATORII (apăsare sau greutate în piept,senzații de sufocare,oftat ,dispnee):
În ultima săptămână,ați simțit apasare sau greutate 0.absent;
în piept sau senzații de sufocare? 1.slab;
Dar lipsă de aer? 2.moderat;
Pentru fiecare simptom: 3.sever;
Cât de puternic s-a manifestat acest lucru în ultima săptămână? 4.foarte sever;
11.SIMPTOME GASTROINTESTINLE(dificultăți la înghițire,gaze,dureri abdominale,senzații de arsură,balonări,greață,vomă,borborisme,diaree,pierdere în greutate,constipație):
În ultima săptămână,v-a fost greu să înghițiți? 0.absent;
Ați avut dureri de stomac sau balonare,greață,vomă,arsuri sau 1.slab;
borborisme în stomac sau constipație? 2.moderat
Pentru fiecare simptom: 3.sever;
Cât de puternic s-a manifestat acest lucru în ultima săptămână? 4.foarte sever;
12.SIMPTOME UROGENITALE (polakiurie,micțiuni imperioase,amenoree,menoragie,fragilitate,ejaculare precoce,pierderea libidoului,impotență):
PENTRU FEMEI:Cănd sunt nervoase sau anxioase unele femei nu mai pot avea orgasm,deși au avut în trecut.Vi s-a întamplat așa ceva de când ați început să vă simțiți rău?
Dacă DA:Cât de puternic s-a manifestat acest lucru?(Când a început?)
Ați avut ciclu menstrual în ultima lună?
Dacă NU:Știți cumva de ce?Dacă DA:Hemoragia a fost mai puternică decât de obicei?
În ultima săptămână a trebuit să urinați mai des?Ați simțit nevoia imperioasă să faceți acest lucru?
PENTRU BARBAȚI:Când sunt nervoși sau anxioși ,unii bărbați încep să 0.absent;
aibă problem cu ejacularea precoce sau le este greu să mențină o erecție. 1.slab; Vi s-a întamplat așa ceva de când ați început să vă simțiți rău? 2.moderat;
Dacă DA:Cât de puternic s-a manifestat acest lucru?(Când a început?) 3.sever;
În ultima săptămână a trebuit să urinați mai des? 4.foarte slab;
Ați simțit nevoia imperioasă să faceți acest lucru?
13.SIMPTOME VEGETATIVE(uscăciunea gurii,congestie,paloare,tendința de a transpira,vertij,cefalee datorată tensiunii musculare,piloerecție):
În ultima săptămână,vi s-a întâmplat să roșiți sau să păliți? 0.absent;
Ați avut senzația de amețeală sau ați avut dureri de cap datorate încordării 1.slab;
sau ați simțit că vi se ridică părul pe brațe,pe ceafă sau pe cap? 2.moderat;
Pentru fiecare simptom: 3.sever;
Cât de puternic s-a manifestat acest lucru în ultima săptămână? 4.foarte sever;
14.COMPORTAMENTUL LA INTERVIU(postura încordată,neastâmpărat,neliniște,tremurături ale mâinilor,încruntare,facies încordat,oftat,polipnee,paloarea 0.absent;
feței,înghițire în sec,eructație,ROT vii,pupile dilatate,exoftalmie): 1.slab;
PUNCTAJ BAZAT PE OBSERVAȚIILE DIN TIMPUL INTERVIULUI. 2.moderat;
3.sever;
4.foarte sever;
Interpretare
18+ Anxietate ușoară;
25+ Anxietate moderată;
30+ Anxietate severă.
Consimtamant
BIBLIOGRAFIE
1. Eugenia Corina Zorilă-Nutriție și Dietetică în Asistența Medicală Comunitară. Arad:’’Vasile Goldiș’’ University Press, 2013.22,28,35,44.
2.Emil Radulescu, Alimentație inteligentă,Editura “ Viață și Sănătate’’,București 2003.pag 12.
3. Harrison's Principles of Internal Medicine, 14th Edition, 483-536.
4.I.Crâsnic,M.Cucuianu,Luminița Pleșca Manea Biochimice Clinica-Fundamentare Fiziopatologica.Editura University Press,Arad,2001.102-114, 327-332, 453-457.
5. Lăcătușu C., Popescu R. Microelementele în Graur M: Nutriție și dietetică, ed. Junimea
2005, 122-156
6. Manualul Merk de diagnostic și tratament, ed XVlll, ed .All.2009
7. Mariana Graur-Ghid pentru Alimentația Sănătoasă. Editura PERFORMANTICA
IAȘI – 2006, 43-64.
8. Mihalache L. Metabolismul energetic. În: Graur M. Nutriție și dietetică. Ed. Junimea, Iași,
2005, 105-121.
9. Minerals, trace elements and water. Vitamins. În: Barker HM, editor. Nutrition and
Dietetics for Health Care. Churchill Livingstone, New York, 2002, 27-39, 42-56.
10. Minerals. Vitamins. În: Rodwell Williams S, editor. Basic Nutrition and Diet Therapy,
11th edition. Mosby, St Louis, 2001, 71-141.
11. Mogoș VT. Alimentația în bolile de nutriție și metabolism, volumul 1. Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 445-463.
12. Nutrițional needs. În: Largen VL, editor. Guide to Nutrition. Goodheart-Willcox
Company, New York, 1981, 22-47.
13. Răcaru V. Vitaminele în Graur M: Nutriție și dietetică, ed. Junimea 2005,105-122
14. Vitamins. În: Rodwell Williams S, editor. Nutrition and Diet Therapy, 10th edition.
Mosby, St Louis, 1997, 160-209.
15.Victor Papilian-Anatomia Omului.Splanhnologiea Vol.2.Editia aXl-a revizuita integral de prof.univ.dr ION ALBU.Editura All 2003.pag 3.
16. http://euroacademia.ro/ro/biblioteca-bioterra/suport-curs/264-curs-de-nutritie.html.20.052014
17.http://www.papajacques.ro/wp-content/uploads/2013/07/Fiziologia-Aparatului Digestiv.20.05.2014
18.http://ro.wikipedia.org/wiki/Nutri%C8%9Bie.20.05.2014
19.http://www.orizontcrestin.org/index.php?option=com_content&view=article&id=179: despre-vitamina-b1-i-vitamina-b2&catid=44: sanatate&Itemid=73.21.05.2014
20.http://www.emedonline.ro/vitamine/view.article.php?c1/14/p3.03.07.2014
21.http://www.csid.ro/health/sanatate/vitamina-b12-surse-functii-si-efecte-4256071/.03.07.2014
22.http://news.health.com/obesity-depression-blamed-for-daytime-sleepiness-epidemic/. 02.07.2014
23.http://www.clicksanatate.ro/Depresia-si-anxietatea-frecvente-la-obezi_0_1485.html.02.07.2014
24.http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~psihologie-psihiatrie/29984/cauzele-psihologice-ale-obezitatii/pagina-2.html#ixzz36gVdN52s .02.07.2014
25. http://www.divahair.ro/diete_si_slabire/vitamine_si_minerale/clorul.04.07.2014
26.http://cesamancam.ro/clorul-in-alimente.html.04.07.2014
27. http://www.scribd.com/doc/126561986/Abecedar-de-Nutritie.04/07.2014
28. http://www.vrasti.org/evaluarea%20depresiei.pdf.17.07.2014
29. http://www.vrasti.org/evaluarea%20anxietatii.pdf.17.07.2014
BIBLIOGRAFIE
1. Eugenia Corina Zorilă-Nutriție și Dietetică în Asistența Medicală Comunitară. Arad:’’Vasile Goldiș’’ University Press, 2013.22,28,35,44.
2.Emil Radulescu, Alimentație inteligentă,Editura “ Viață și Sănătate’’,București 2003.pag 12.
3. Harrison's Principles of Internal Medicine, 14th Edition, 483-536.
4.I.Crâsnic,M.Cucuianu,Luminița Pleșca Manea Biochimice Clinica-Fundamentare Fiziopatologica.Editura University Press,Arad,2001.102-114, 327-332, 453-457.
5. Lăcătușu C., Popescu R. Microelementele în Graur M: Nutriție și dietetică, ed. Junimea
2005, 122-156
6. Manualul Merk de diagnostic și tratament, ed XVlll, ed .All.2009
7. Mariana Graur-Ghid pentru Alimentația Sănătoasă. Editura PERFORMANTICA
IAȘI – 2006, 43-64.
8. Mihalache L. Metabolismul energetic. În: Graur M. Nutriție și dietetică. Ed. Junimea, Iași,
2005, 105-121.
9. Minerals, trace elements and water. Vitamins. În: Barker HM, editor. Nutrition and
Dietetics for Health Care. Churchill Livingstone, New York, 2002, 27-39, 42-56.
10. Minerals. Vitamins. În: Rodwell Williams S, editor. Basic Nutrition and Diet Therapy,
11th edition. Mosby, St Louis, 2001, 71-141.
11. Mogoș VT. Alimentația în bolile de nutriție și metabolism, volumul 1. Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 445-463.
12. Nutrițional needs. În: Largen VL, editor. Guide to Nutrition. Goodheart-Willcox
Company, New York, 1981, 22-47.
13. Răcaru V. Vitaminele în Graur M: Nutriție și dietetică, ed. Junimea 2005,105-122
14. Vitamins. În: Rodwell Williams S, editor. Nutrition and Diet Therapy, 10th edition.
Mosby, St Louis, 1997, 160-209.
15.Victor Papilian-Anatomia Omului.Splanhnologiea Vol.2.Editia aXl-a revizuita integral de prof.univ.dr ION ALBU.Editura All 2003.pag 3.
16. http://euroacademia.ro/ro/biblioteca-bioterra/suport-curs/264-curs-de-nutritie.html.20.052014
17.http://www.papajacques.ro/wp-content/uploads/2013/07/Fiziologia-Aparatului Digestiv.20.05.2014
18.http://ro.wikipedia.org/wiki/Nutri%C8%9Bie.20.05.2014
19.http://www.orizontcrestin.org/index.php?option=com_content&view=article&id=179: despre-vitamina-b1-i-vitamina-b2&catid=44: sanatate&Itemid=73.21.05.2014
20.http://www.emedonline.ro/vitamine/view.article.php?c1/14/p3.03.07.2014
21.http://www.csid.ro/health/sanatate/vitamina-b12-surse-functii-si-efecte-4256071/.03.07.2014
22.http://news.health.com/obesity-depression-blamed-for-daytime-sleepiness-epidemic/. 02.07.2014
23.http://www.clicksanatate.ro/Depresia-si-anxietatea-frecvente-la-obezi_0_1485.html.02.07.2014
24.http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~psihologie-psihiatrie/29984/cauzele-psihologice-ale-obezitatii/pagina-2.html#ixzz36gVdN52s .02.07.2014
25. http://www.divahair.ro/diete_si_slabire/vitamine_si_minerale/clorul.04.07.2014
26.http://cesamancam.ro/clorul-in-alimente.html.04.07.2014
27. http://www.scribd.com/doc/126561986/Abecedar-de-Nutritie.04/07.2014
28. http://www.vrasti.org/evaluarea%20depresiei.pdf.17.07.2014
29. http://www.vrasti.org/evaluarea%20anxietatii.pdf.17
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sanatatea Mentala Si Substantele Nutritive (ID: 157964)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.