Rolul Exercitiului Fizic In Prevenirea Si Tratarea Deficientelor Coloanei Vertebrale

CUPRINS

CAPITOLUL I. Generalități………………………………………………………………………….…………….5

I.1. Introducere………………………………………………………………………………………………………5

I.2. Rolul exercițiilor fizice în prevenirea și tratarea deficiențelor coloanei vertebrale…………………………………………………………………………….…………..6

CAPITOLUL II. Fundamentarea teoretică a lucrării…………………………………8

II.1. Anatomia funcțională a coloanei vertebrale…………………………………………8

II.1.1. Scheletul coloanei vertebrale……………………………….…………………………8

II.1.2. Articulațiile coloanei vertebrale……………………………………………….…..10

II.1.3. Mușchii coloanei vertebrale…………………………………………………………..13

II.1.4. Biomecanica coloanei vertebrale……………………………………………………………15

II.1.5. Curburile coloanei vertebrale……………………………………………………….17

II.2.Deficiențele coloanei vertebrale……………………………………………………………………19

II.2.1. Clasificarea deficiențelor coloanei vertebrale…………………………….19

II.2.2. Etiopatogenie………………………………………………………………………………….22

II.2.3. Cauze……………………………………………………………………………………………….25

II.2.4. Evoluție și prognostic……………………………………………………………………..26

II.2.4. Simptomatologia…………………………………………………………………….………27

II.3. Diagnosticul deficiențelor coloanei vertebrale……………………………………29

II.4. Tratamentul deficiențelor coloanei vertebrale…………………………………….32

CAPITOLUL III. Cercetare privind “Rolul exercițiilor fizice în prevenirea și tratarea deficiențelor coloanei vertebrale”…………………………44

III.1. Organizarea cercetării……………………………………………………………………………..44

III.2. Ipoteza lucrării………………………………………………………………………………………..…..44

III.3. Scopul lucrării………………………………………………………………………………………………44

III.4. Subiecții………………………………………………………………………………………………………….45

III.5. Metode de cercetare…………………………………………………………………………………..45

III.6. Programe de exerciții terapeutice……………………………………….………………….49

CAPITOLUL IV. Prezentarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor……………………………………………………………………………………………………………………………..56

CAPITOLUL V. Concluzii…………………………………………………………………………………………..62

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………….63

CAPITOLUL I. GENERALITATI

I.1. Introducere

Coloana vertebrala reprezinta segmentul central al aparatului locomotor, segment care a capatat o deosebita importanta odata cu câstigarea verticalitatii.

Coloana vertebrala îndeplineste o serie de functii: pe de o parte, aceasta trebuie sa sustina corpul în spatiu, sa reziste fortelor de gravitatie, celor de inertie ca si tuturor solicitarilor din mediul exterior la care este supusa in permanenta si sa protejeze continutul nobil al canalului rahidian- maduva spinarii cu radacinile ei nervoase. Pe de alta parte, coloana vertebrala trebuie sa fie suficient de mobila pentru a permite miscarile de flexie, extensie, rotatie si înclinatie laterala ale capului si trunchiului, ca si deplasarea capului în spatiu. Protejarea maduvei spinarii trebuie sa fie asigurata în cursul celor mai ample si complicate miscari, ca de exemplu cele din timpul alergarilor, sariturilor, luptelor, a demonstratiilor de dans sau balet etc. Coloana trebuie sa protejeze tesutul nobil nervos, fara sa-si limiteze mobilitatea. Acest lucru este posibil gratie unei complexe structuri osteoligamentare si musculare, multisegrnentare,

Coloana vertebrală are direcție verticală, însă nu este dreaptă. În ansamblul său prezintă următoarele curburi:

în plan sagital (antero – posterior), prezinta curburi concave posterior, numite lordoze (în regiunea cervicală și lombară) și concave anterior, numite cifoze (în regiunea toracală și a osului sacrum) ;

în plan frontal (lateral), prezinta curburi numite scolioze.

Problema deviațiilor de coloană vertebrală este actuală deoarece omul in evolutia sa isi formeaza o atitudine a corpului, iar pe parcursul vietii exista tendinta de afectare a acesteia din diferite cauze. Odata instalate, deviatiile coloanei vertebrale au influente negative atat asupra aparatului locomotor cat si a celorlalte functii ale organismului (respiratia, circulatia, digestia, metabolismul).

Depistarea si interventia profilactica si terapeutica a deviatiilor de coloana inca din perioada copilariei are un rol esential in prevenirea instalarii la varstele adulte a deranjamentelor discale, herniilor de disc manifestate prin lombalgii, dorsalgii sau cervicalgii, care odata instalate si netratate adecvat pot avea repercursiuni asupra calitatii vietii persoanelor adulte.

II.2. Rolul exercitiilor fizice in prevenirea si tratarea deficientelor coloanei vertebrale

Exercitiile fizice au un rol bine definit in mentinerea sanatatii, acest lucru fiind cunoscut din cele mai vechi timpuri. Este cunoscut faptul ca: atat corpul uman cat si psihicul au nevoie de exercitii fizice pentru a-si mentine integritatea si o buna functionalitate.

Exercitiul fizic este o actiune fizică realizata sistematic si repetat, în scopul dobândirii sau perfectionării unor deprinderi sau îndemânări.

Definitia exercitiului fizic, datorită conceptiilor specialistilor domeniului, a suportat în timp următoarea evolutie:

– actiune preponderent corporală, efectuată sistematic si constient în scopul perfectionării dezvoltării fizice si a capacitătii motrice a oamenilor (Siclovan Ioan, 1979).

– actiune (fizică sau intelectuală) făcută sistematic pentru a dobândi o deprindere sau o îndemânare. (Baciu Cl. – 1981).

– o activitate statica si dinamica, executata si repetata în limitele anatomice si fiziologice normale în vederea obtinerii unor efecte utile organismului.(Fozza Cristina, Nicolaescu Viorica, 1981).

– actiune motrica cu valoare instrumentala, conceput si programat în vederea realizarii obiectivelor proprii diferitelor activitati motrice (Bota, Dragnea, 1999).

– este, nu numai o forma de repetare preponderent corporala, ci si un complex ideatico-motric, cu reguli particulare de aplicare, de verificare si clasificare (Bota, Dragnea, 1999).

– act motric repetat sistematic si constient care constituie mijlocul principal de realizare a obiectivelor educatiei fizice si sportului, avându-si originea în actul motric al omului. Tinde spre perfectionarea omului sub aspect bio-psiho-motric (Brata Maria, 1996).

Toate exercitiile fizice au un continut si o forma specifice miscarilor din care sunt alcatuite. Forma exercitiului fizic este determinata de totalitatea aspectelor externe ale miscarilor, raportate la caracteristicile spatio-temporale în care se efectueaza exercitiul. Forma exercitiului este data de succesiunea în care se deplaseaza în timp si spatiu elementele componente ale fiecarei miscari – pozitia corpului si a segmentelor sale, succesiunea secventelor motrice ale întregului exercitiu, traiectoria, directia, ritmul, tempoul si marimea fortei contractiilor musculare. Continutul exercitiului fizic reprezinta totalitatea proceselor psihice, neuro-musculare si energetice ale organismului care intra în desfasurarea acestuia.

Indicatii metodice privind anumite aspecte particulare de efectuare a exercitiilor fizice:

Miscarile ce alcatuiesc fiecare exercitiu trebuie concepute si selectionate astfel încât sa contribuie la realizarea corecta si eficienta a obiectivelor planificate;

Exercitiile trebuie selectionate astfel încât sa aiba valoare de întrebuintare cât mai mare;

Dozarea efortului sa se realizeze în concordanta cu particularitatile individuale, structurale si functionale ale organismului uman si sub un control de specialitate permanent;

Ca sa produca influente pozitive asupra dezvoltarii organismului, exercitiile fizice trebuie folosite în mod sistematic si continuu, dupa o planificare stiintific întocmita, timp îndelungat;

Organizarea diferentiata a modalitatilor de repetare a exercitiilor pot influenta diferit dezvoltarea organismului;

Sub influenta exercitiilor fizice, celulele nervoase ale creierului omenesc se formeaza si se perfectioneaza structural, iar aceasta duce la o îmbunatatire a functiei lor.

Excitatia si inhibitia îsi ating starea lor optima; forta, mobilitatea si echilibrul acestor procese adaptându-se tipului de activitate fizica.

Exercitiile fizice efectuate continuu, sistematic si metodic, dupa reguli fiziologice si igienice pot influenta într-o masura relativa însasi tipul de sistem nervos.

Prin importul de substante si prin cel de energie potentiala (negentropie) organismul omenesc este capabil ca, prin lucrul fizic (exercitiul fizic), sa se perfectioneze structural si functional, sa ajunga la un nivel mai înalt de organizare, sa introduca un plus de organizare în mediul ambiant.

Folosirea exercitiilor fizice ca mijloace de întarire a sanatatii, conduce, în timp, la perfectionarea structurala si functionla a maririi randamentului psiho-fizic, a sigurantei de functionare (fiabilitatea sistemului), a integrarii în mediul ambiant.