Rolul Educatiei Medicale In Prevenirea Transmiterii Virusului Hiv Sida In Randul Tinerilor
CUPRINS
PARTE TEORETICĂ
I. INTRODUCERE
În România din nefericire trăiesc conform statisticilor oficiale, aproximativ 11.000 de persoane infectate cu virusul HIV/SIDA, marea majoritate dintre aceștia copii și adolescenți. Informarea referitoare la apariția și evoluția infecției cu virusul HIV/SIDA se consideră în prezent și poate mult timp de acum înainte, cea mai eficientă metodă și unica, în lupta împotriva acestei necruțătoare epidemii. Virusul HIV, a provocat reacții emoționale. Părinții sunt ingrijorați că nu-și pot apăra copii de această boală.
SIDA a provocat moartea a peste 20 de milioane de oameni din întreaga lume. În fiecare an sunt infectate cu HIV aproximativ 6 milioane de persoane pe an, adică 16 000/zi dintre care un procent de 10% este alcătuit din copii.
Conform teoriei “iceberg-ului” cazurile depistate sunt puține față de cazurile reale. Fiecare caz în parte “ascunde” alte 15 cazuri nediagnosticate.
Virusul HIV poate fi trasmis la fel de bine în timpul oricărui act sexual normal. Prezervativele oferă o protecție destul de mare, dar acestea nu vor elimina riscul transmiterii virusului HIV și de aceea trebuie considerate ca o strategie secundară. Acestea oferă doar o “reducere limitată a riscului”. De o relație sexuală sigură, cu adevarat protejată se pot bucura numai persoanele care amână începerea vieții sexuale până ce se angajează într-o relație permanentă, reciproc fidelă, monogamă, cum este căsătoria. Binențeles cu condiția ca partenerul să nu fie neinfectat.
Infecția cu virusul HIV/ SIDA prezintă un pericol real atât pentru sănătatea publică cât și pentru societate, aceasta continuă încă să rămână o problemă prioritară de sănătate publică. Educația medicală, joacă un rol vital în această problemă, pe lângă alte instituții. Tinerii au nevoie de o educație medicală permanentă pentru a se putea apăra de această boală necruțătoare. Fiind alături de ei cu informații utile, tinerii vor ști să se apere de acest virus.
“Spune-mi și eu voi uita, arată-mi și eu voi memora,
implică-mă și eu voi înțelege (Confucius)”
1. Motivație
Această lucrare este realizată cu scopul de a informa și educa populația tânără asupra pericolului reprezentat de SIDA și asupra mijloacelor de prevenire a infecției cu virusul HIV/SIDA, promovarea atitudinii de sprijin, toleranță și de compasiune asupra acestui necruțător virus.
Crearea unui mediu propice dezvoltării unui comportament atât non-discriminatoriu cât și de toleranță în care tinerii să aibă acces la multe informații cu privire la HIV/SIDA, la serviciile medicale, pedagogice și sociale din acest domeniu. Chiar și o persoană competentă care deține multe informații trebuie să fie bine motivată pentru a adopta practici sigure și binențeles pentru a le respecta. O justă apreciere a elevilor, a realității riscurilor la care se supun și a avantajelor unui comportament preventiv non-riscant este de natură să stimuleze motivația și mai mult să se implice direct în această problemă. Aceștia trebuie să se simtă încurajați de semenii săi și susținuți în conduite sănătoase. Este pentru tineri un factor destul de important, deoarece normele semenilor în opinia lor, au o mare forță de motivație.
Există încă nepasare, cunoștințe insuficiente, indiferență cu privire la infecția HIV/SIDA, sentimentele care sunt trăite ca o fugă din calea adevărului, ca un mijloc de apărare sau poate, raționamentul fiind “dacă nu mă gândesc la această problemă, pentru mine clar nu există, deci nu am de ce să mă frământ”. Această atitudine este cu siguranță cea mai negativistă, raportată la realitate și favorizează amplificarea și extinderea infecției cu HIV/SIDA. Până la această ora, dificultatea unui diagnostic, lipsa de tratament și a profilaxiei, au alarmat opinia publică. HIV/SIDA a declanșat o adevărată isterie publică, care apare ca un ice-berg atât timp cât există mai mulți subiecți infectați decât cei raportați. Multe persoane din păcate nu cunosc gravitatea acestei probleme, ignorând existența acesteia, iar tinerii care sunt cei mai expuși acestui flagel au cunoștințe insuficiente, deficitare despre prevenirea transmiterii virusului. Dacă ar exista mai multe informații în legătură cu acestă problemă, cu siguranță nu ar mai exista discriminare față de persoanele infectate. Documentarea, informarea corectă, reprezintă singura cale cu rezultat pentru a combate și preveni infecția cu HIV. De aceea efortul adolescenților trebuie să fie în primul rând informațional. Este de preferat adoptarea unei atitudini pozitiviste în problematica complexă a infecției cu HIV/SIDA “de punere în gardă” ceea ce înseamnă manifestarea din ce în ce mai mult a dorinței de documentare. Informarea corectă și competentă este deocamdată și mult timp de acum înainte singura armă eficace și eficientă de stăpânire și combatere a acestui flagel numit HIV, implicit boala SIDA.
În cadrul organizației SECS de luptă împotiva AISD s-au realizat numeroase campanii de informare și de sondare a opinei tinerilor unde am luat și eu parte. Activând ca voluntar în această organizație, am observat deficita informare a tinerilor de liceu în acest domeniu și incompleta cunoaștere a problemei HIV/SIDA. Acest lucru m-a determinat să studiez problema în detaliu și să realizez două calupuri de chestionare pe care le voi prezenta centralizat și voi încerca să arăt cât de informați sunt tinerii în legatură cu acestă problemă. Pe baza chestionarelor obținute voi realiza lucrarea de față, care sper sa fie un început personal în lupta pentru informare și prevenție a infecției cu HIV. Se știe faptul că adolescenții sunt cei mai expuși contactării acestei boli și în rândul lor informația circulă mult mai repede și mult mai concis.
II. CE ESTE HIV/SIDA?
HIV- Virusul Imunodeficienței Umane este un agent patogen, care atacă celulele din sistemul imunitar, acestea multiplicându-se în interiorul acestora și distrugându-le, scăzând astfel apărarea naturală a organismului împotriva tuturor infecțiilor și a bolilor. Este de dimensiuni extrem de mici, măsurabile în microni și o structură biologică primitivă, virusul nu-și poate realiza singur metabolismul și implicit parazitează celule gazdă pentru a se putea înmulți. Celulele gazdă pot fi ganglioni limfatici, sânge, din organele sexuale și celule ale sistemului nervos.
Prin distrugerea celulei T4, scade drastic capacitatea de apărare a organismului, și se ajunge în stadiul de boală SIDA. Infecția cu HIV nu prezintă nici un fel de simptom la început. În timp însă, organismul pierde capacitatea de rezistență chiar și în fața unei boli infecțioase banale. Infecțiile survenite pe fond de imunitate scăzută, constituie caracteristicile de bază ale sindromului de imunodeficiență dobândită – SIDA (prescurtare după expresia franceză Syndrome d'Immunodéficitaire Acquis).
III. EPIDEMIOLOGIE
HIV/SIDA reprezintă o pandemie globală, cu raportări de cazuri în fiecare țară. Numarul cazurile estimate de infecție cu virusul HIV printre adulții din toată lumea este de aproximativ 22 milioane și în rândul copiilor de 1 milion de cazuri. Organizația mondială a sănătății estimează că aproximativ un număr de 2,6 milioane de copii infectați HIV s-au născut de la începutul acestei pandemii și aproximativ jumătate dintre aceștia au dezvoltat SIDA și au murit.
Boala SIDA – Sindromul de Imunodeficiență Dobândită – a fost raportată prima dată în SUA în anul 1981 în Los Angeles și New York, la un grup de bărbați la care s-a produs o epidemie de Pneumonie cu Pneumocystis Carinii și sarcom Kaposi în condițiile unei aparente stări de sănătate. După un an de la primele descrieri ale bolii la adulți au apărut și primele cazuri de SIDA la copii, întâi în SUA iar mai apoi în Africa și Europa. Primul caz de SIDA la noi în țară, a fost diagnosticat în anul 1985, la un adult ce era homosexual. La adulți arată datele epidemiologice, că principala cale de transmitere este cea sexuală, afectând în special tinerii cu vârste între 15 și 28 de ani.
Cel mai frecvent mod de transmitere a virusului HIV/SIDA în lume este reprezentat fără nici o îndoială de raporturile hetero sexuale. În anul 2000 erau înregistrate 6720 de cazuri de SIDA dintre care 5620 cazuri la copii. În 30 iunie 2005, în țara noastră, numărul de cazuri de SIDA la adolescenți și adulți, cumulat este de 749, din care cele mai multe sunt cu transmitere heterosexuală, 380 cazuri. În majoritatea țărilor africane, până în 2015 durata de viață va scădea de la 64 de ani la 47 de ani, deoarece 20% dintre aceștia mor de SIDA.
IV. PROFILAXIE
Când SIDA a fost prima dată recunoscută ca boală, multe zvonuri s-au vehiculat. Se știe foarte bine că oricine poate fi infectat cu HIV. Bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, homosexual sau heterosexual, alb sau negru, virusul HIV poate afecta pe oricine. Este important evitarea așa-numitelor "activități cu grad ridicat de risc".
Trebuiesc evitate comportamentele cu risc, cum ar fi: contactul cu sânge, spermă sau secreții vaginale infectate. Întotdeauna trebuie folosit prezervativul în cazul unui contact sexual.
este importantă practicarea sexului protejat și testarea cu regularitate pentru HIV;
este de preferat un singur partener sexual, sau măcar reducerea acestora;
se întreabă partenerul/partenerii sexual(-i) despre antecedentele sexuale, așa se poate afla dacă acesta a avut comportamente cu risc crescut pentru transmiterea virusului HIV;
de evitat drogurile și alcoolul, acestea pot slăbi atât sistemul imunitar, dar mai ales discernământul. Chiar dacă se cunosc și înteleg practicile sexului protejat, persoanele în cauză pot să nu le aplice atunci când se afla sub influența drogurilor sau a alcoolului;
de evitat folosirea în comun al acelor, seringilor, materiale pentru injectarea drogurilor.
partenerul sexual trebuie să știe dacă aveți comportament cu risc de transmitere HIV sau dacă sunteți HIV pozitiv;
de evitat folosirea în comun a obiectelor personale cum ar fi: lame de ras, peria de dinți, sau obiecte pentru practici sexuale, care pot fi contaminate cu sânge, secreții vaginale sau spermă.
Din fericire infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenită cu succes prin profilaxia postexpunere.
V. MODALITĂȚI DE TRANSMITERE A VIRUSULUI HIV
HIV este un virus ca și gripa, doar că se transmite pe alte căi. Virusul HIV este cel care provoacă boala SIDA. De-a lungul timpului a existat multă publicitate și educație medicală pentru a învăța oamenii despre riscurile de transmitere a virusului HIV. Multe mesaje erau ambigue și ocazional contradictorii. În prezent există confuzii legate de comportamente, care sunt sigure și care nu.
Multe persoane se întreabă dacă anumite situații ar putea cauza transmiterea infecției. Virusul HIV nu supraviețuiește în afara corpului, astfel, pentru a te infectat cu HIV trebuie să existe contact direct dintre fluidele corpului persoanei neinfectate și celei infectate.
Cele mai răspândite căi prin care se poate transmite virusul sunt:
prin contacte sexuale neprotejate cu o persoană infectată;
prin utilizarea în comun a seringilor și acelor cu o persoană infectată.
Virusul HIV se poate transmite prin acest mod întrucât acesta este prezent în fluidele sexuale și în sângele persoanelor infectate. Dacă sângele sau fluidele sexuale infectate intră în contact cu cele din corpul altei persoane, aceasta din urmă de poate infecta.
1. HIV se transmite prin:
Contacte sexuale vaginale
Virusul HIV se găsește în fluidele sexuale a unei persoane infectate. La bărbați, aceasta înseamnă fluidele ce se elimină din penis înainte și în timpul actului sexual. La femeie, aceasta înseamnă că HIV se găsește în fluidele produse în vagin atât înainte cât și în timpul actului sexual pentru a ajuta la penetrare. Infectarea cu virusul HIV are loc dacă un bărbat seropozitiv întreține contacte sexuale vaginale fără utilizarea prezervativului, fluidele infectate pot trece foarte ușor în sângele femeii prin cele mai mici tăieturi sau răni din corpul ei. Tăieturile sau rănile pot fi atât de mici, încat nici femeia să nu știe despre acest lucru. La fel se întămplă și în cazul femeilor seropozitive care întrețin contacte sexuale fără utilizarea prezervativului, virusul HIV putând ajunge foarte ușor în sângele bărbatului printr-o rană minusculă pe penis sau prin canalele din penis. Oricare contacte existente cu sângele în timpul actului sexual, acestea sporesc riscul infecției. Spre exemplu, existența de sânge în vagin dacă actul sexual are loc în timpul perioadei de menstruație a femeii.
Contacte sexuale orale
Un anumit risc de infecție de asemenea îl are sexul oral cu un partener infectat. Fluidul infectat poate ajunge în cavitatea bucală a partenerului, iar dacă acesta la rândul lui/ei are răni în cavitatea bucală, inclusiv sensibilitate gingivală, virusul poate ajunge în sânge. Infecția ca rezultat al sexului oral pare să fie transmisă extrem de rar.
Contacte sexuale anale
În cadrul acestui tip de contact sexual, riscul transmiterii infecției este mai mare decât în cazul întreținerii contactelor vaginale. Învelișul anal este mai delicat decât cel vaginal, astfel este mult mai probabil să fie deteriorat în timpul contactului, iar orice contact cu sângele în timpul sexului crește riscul infecției.
Transfuziile de sânge
În majoritatea țărilor, în prezent tot sângele utilizat pentru transfuzii este testat.
Există un număr mare de persoane care au fost infectate prin transfuzie cu sânge infectat.
Produse sangvine
Produsele din sânge, de tipul celor utilizate de persoanele cu hemofilie, sunt tratate la temperaturi ridicate pentru a le face sigure.
Injectarea drogurilor
Probabilitatea de infectare cu virusul HIV la utilizarea în comun a echipamentului de injectare împreună cu o persoană seropozitivă este semnificativă. Acesta poate fi transmis prin utilizarea în comun de ace și seringi. Echipamentul de dezinfectare între utilizări reduce șansele transmiterii, dar nu le elimină.
Transmiterea de la mamă la făt
Gravidele infectate pot transmite virusul fătului înainte sau în timpul nașterii. HIV poate fi transmis chiar și prin alăptare.
Infectarea intra-spitalicească
Din păcate au existat lucrători medicali care au fost infectați cu virusul HIV prin înțepături accidentale cu ace care conțin sânge HIV infectat. Sunt foarte rare cazurile când aceștia au devenit infectați ca rezultat al nimeririi sângelui HIV infectat în circuitul sanguin al lucrătorului medical prin tăieturi sau stropi de sânge în membrana mucoasă (ex. ochi sau înăuntrul nasului).
Tatuaje/ piercing-uri
Este riscantă, orice fel de procedură care permite pătrunderea fluidelor unei alte persoane în corp. Dacă echipamentul nu este steril, tatuajul poartă un risc major. Când se dorește realizarea unui tatuaj sau piercing trebuie întrebat personalul salonului ce proceduri efectuează pentru a evita infecțiile.
2. HIV nu se transmite prin…
Sărut
La ora actuală, opinia științifică susține destul de clar că virusul HIV nu se poate transmite prin sărut. Ca să te poți infecta cu HIV, trebuie ca o cantitate de secreție infectată să ajungă în circuitul sangvin. Chiar dacă saliva conține HIV, în cantități foarte mici, este insuficientă pentru a transmite infecția.
În cazul în care ambii parteneri au răni semnificative deschise în gură, sau gingii sângerânde, sărutul prezintă un risc de transmitere.
Strănut, tuse, utilizarea aceleiași vesele, etc
Virusul HIV nu se poate reproduce în afara organismului gazdă, cu excepția unor condiții de laborator extreme. Virusul nu poate supraviețui în aer liber, facând imposibilă transmiterea în mediu. În practică, nu s-a înregistrat nici un caz de transmitere în mediu.
În concluzie HIV nu poate fi transmis prin salivă, strănut, utilizarea în comun a paharelor sau instrumentelor muzicale. Infectarea nu este posibilă în bazine, dușuri comune, sau grupuri sanitare.
Insecte
Studiile efectuate de savanți celebri arată că virusul HIV nu se transmite prin insecte, nici chiar în regiunile în care există multe cazuri de SIDA și populații majore de insecte, cum ar fi țânțarii. Lipsa acestor transmiteri, precum și eforturile considerabile de detectare a acestora, susțin concluzia că HIV nu se transmite prin insecte. HIV trăiește doar o perioadă scurtă de timp și nu se reporoduce în insecte.
Injectarea cu seringi sterile
Folosirea echipamentelor sterile în utilizarea injectabilă al drogurilor nu impune pericol legat de transmiterea HIV, atâta timp cât comportamentul este menținut – ceea ce presupune curățirea acelor, seringilor și sterilizarea corectă a acestora. Multe alte riscuri legate de utilizarea drogurilor vor persista. Dacă o persoană utilizează droguri, chiar și alcool, acest fapt poate submina raționalitatea și sporește riscurile de implicare în comportamente sexuale riscante.
Contacte sexuale protejate
Prezervativele, dacă sunt utilizate corect sunt foarte eficiente în prevenirea transmiterii virusului HIV. Sunt mituri care susțin că "unele virusul foarte mici pot penetra latexul" – dar acestea nu sunt adevărate. Sexul anal nu impune risc dacă se utilizează prezervativul și nu există contact între sângele partenerilor. HIV nu se crează ca rezultat al sexului anal. În principiu toată lumea este de accord că a preveni este mult mai avantajos și mai profitabil decât a vindeca. În cazul epidemiei SIDA, a vindeca este la ora actuală, imposibil. Prin urmare, în această situație și un numai, suntem privați de posibilitatea de a alege. Se poate afirma fără teama de a exagera, că și în condițiile în care, ar fi descoperit un vaccin perfect și un tratament absolut eficient, costurile acestora ar fi foarte greu de suportat pentu cei mai mulți dintre cei seropozitivi. Dacă dorim să frânăm răspândirea epidemiei SIDA, prevenirea va rămâne singurul mijloc eficient și accesibil mult timp de acum înainte.
Programul “ABC”
Guvernul ugandez în anul 1980, a instituit programul “ABC –ul Prevenirii”. A= Abstinență, B = Fidelitate C = Folosirea prezervativului, în ultimul rând (dacă nu se adoptă atitudinile A ori B).
Riscul poate fi evitat în totalitate prin evitare oricăror activități sexuale care ar putea cauza transmiterea HIV, adică- Abstinență. Riscul mai poate fi redus, prin întreținerea contactelor sexuale doar cu un singur partener neinfectat și fidel – Fidelitate. Utilizarea corectă a prezervativelor – Condomizare.
VI. PREVENIREA TRANSMITERII VIRUSULUI HIV
Singura modalitate de prevenire a infecției rămâne evitarea comportamentelor cu risc de infectare, de exemplu, folosirea în comun a seringilor și acelor sau contactele sexuale neprotejate. Prevenirea infecției cu virusul HIV nu este folosirea prezervativului, așa cum afirmă multe persoane, ci limitarea relațiilor sexuale la un singur partener neinfectat (monogamia) în cadrul căsătoriei.
Nu există nici un simptom la mulți dintre cei infectați cu HIV și de aceea nu există nici o modalitate de a ști cu certitudine dacă un partener sexual este infectat sau nu. Mulți dintre specialiști recomandă fie abținerea de la relații sexuale, fie protejarea prin folosirea prezervativelor din latex.
Trebuie să te aperi, când nu poți lupta! Medicina a ridicat din umeri neputincioasă, în fața atacului agresiv și neașteptat al virusului HIV, toate certitudinile privind posibilitatea științei de a ține epidemia sub control s-au spulberat, cel puțin pentru un moment. În astfel de condiții, prevenirea își găsește o ligimitate indiscutabilă. Este nevoie să se desfașoare o amplă activitate pentru a preveni, care să ofere oamenilor oportunitatea:
să întelegă și să accepte că ei înșiși sunt vulnerabili față de virusul HIV sau pot constitui un risc;
să se informeze permanent în legătură cu boala, cu modalitățile de transmitere și cu mijloacele de evitare a riscurilor;
să înțeleagă și să conștientizeze presiunile sociale, culturale, etc.
să învețe deprinderile și abilitățile esențiale pentru comunicarea cu ceilalți;
să înțeleagă în ce măsură sunt influențați de alți oameni și să fie capabili să reacționeze diferențiat;
În ultimii ani au fost elaborate programe mondiale și naționale de luptă contra SIDA în acest sens, cu scopul de a dirija și coordona studiile ce țin de acest domeniu. Acestea au stat la baza desfășurării unor ample campanii de prevenire pentru organizarea cărora, au fost aplicate nenumărate principii de psihologie educațională, socială, etc.
Efectele intervențiilor educaționale nu s-au dovedit a fi uniform pozitive. Această situație a fost determinată de faptul că “adesea programele de prevenire s-au concentrate aproape exclusiv pe transmiterea de informații”. Premisa pe care s-au sprijinit programele a fost aceea că, individul informat își va schimba comportamentul și va adopta măsurile preventive care îi sunt sugerate, mult mai puțin costisitoare decât beneficiile aduse. În concepția preventivă clasică, aceste dovezi și fapte ale rezistenței active față de procesul de schimbare au fost interpretate ca eșecuri relative secundare ale demersului educațional și au fost puse pe seama ignoranței, dificultăților de înțelegere și a iresponsabilității umane, existând convingerea că repetarea mesajelor și o mai bună ajustare a lor la public le va ameliora eficacitatea.
SIDA este deja considerată ca o sancțiune socială și morală, devenind soarta acelora care, deși avertizați, nu au respectat recomandările preventive. Astfel, se creează o presiune foarte mare asupra individului, ce poate “respinge în bloc discursuri preventive, ca răspuns la violența institutională, al cărui obiect se simte în mod injust.”
Transmiterea sangvină se poate preveni prin:
folosirea de seringi și instrumente tăioase de unică folosință sau sterilizate corect;
evitarea contactului direct cu sângele altei persoane;
folosirea individuală a obiectelor de igienă personală ( periuța de dinți, lame de ras, trusă de manichiură);
refuzarea tratamentelor chirurgicale, stomatologice, fară asigurarea înprealabil a sterilizării corecte a instumentarului;
evitarea transfuziilor pe cât posibil atunci când nu există condiții de testare a sângelui folosit;
folosirea autotrasfuziei.
Transmiterea sexuală a infecției cu virusul HIV poate fi prevenită prin:
când nu se poate folosi prezervativul, abținerea de la relații sexuale;
fidelitatea reciprocă/ monogamie;
folosirea prezervativelor în cazul situaților cu risc (parteneri necunoscuți, întâmplători).
Transmiterea materno- fetală
administrare de medicamente antiretrovirale mamei atât în timpul sarcinii cât și nou- nascutului, ceea ce reduce riscul transmiterii până la 5%
este indicată nașterea prin cezariană
de evitat alăptarea.
1. Prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA în rândul tinerilor, adolescenților
Tinerii în urma unui studiu, în proporție de peste 80% au auzit despre virusul HIV/SIDA. Chiar dacă numărul celor care identifică corect căile de transmitere este în creștere, comportamentele tinerilor au rămas în mare măsură cu risc. În principiu, vârsta debutului vieții sexuale a scăzut, fără să se înregistreze creșteri spectaculoase ale nivelului de utilizare a prezervativului nici la primul contact sexual și nici în activitatea curentă. Numărul de prezervative vândute la nivel național a fost în permanentă creștere, dar el nu a atins decât 15 milioane de unități în 2006. În mediul rural, există un deficit clar de punct de vânzare. Chiar dacă până în prezent s-au înregistrat puține cazuri HIV/SIDA în rândul utilizatorilor de droguri (în 2005, din 392 de cazuri testate, 4 teste pozitive), există pericolul unei explozii a numărului de cazuri.
Scop: Reducerea la minim al cazurilor noi de infectare în rândul tinerilor. Aceștia terbuie să știe cum să evite infectarea cu virusul HIV, având capacitatea și dorința de a acționa pe baza cunoștințelor dobândite.
Obiectiv
Inducerea unor comportamente fără risc la cel putin 80% dintre tinerii cu vârste între 15 și 25 de ani.
Strategii:
Susținerea și inițierea unor campanii de informare, educare și comunicare multianuale;
Folosirea rețelei de medicină primară pentru transmiterea de mesaje și inducerea de comportamente sănătoase;
Informații transmise la cât mai mulți adolescenți prin folosirea canalelor convenționale mass-media precum și a canalelor neconvenționale;
Distribuire atât de materiale informative cât și de prezervative tinerilor;
Implicarea acestora cât de mult posibil în elaborarea și implementarea programelor care le sunt destinate;
Crearea și dezvoltarea de parteneriate între parteneri guvernamentali, neguvernamentali și privați;
Promovarea folosirii prezervativului în cadrul oricarui contact sexual.
Obiectiv
Folosirea prezervativului de câți mai mulți tineri în cadrul relațiilor sexuale cu parteneri ocazionali până la 65% și folosirii prezervativului la primul contact sexual cu cel puțin 50% în rândul tinerilor de 15 – 25 ani.
Strategii:
Creșterea accesibilității în termen de preț și locație a prezervativelor cu accent pe creșterea numărului de puncte de vânzare și distribuție în zona rurală;
Promovarea utilizării prezervativului prin mijloace de informare, educare comunicare;
Promovarea utilizării prezervativului de către rețeaua de medicină primară cât și rețeaua de clinici de planificare familială;
Educația în școli.
Obiectiv
Accesul tinerilor care urmează o formă de învățământ la cunoștințele necesare despre HIV/SIDA, metodele de prevenire și riscurile asociate, precum și noțiunile despre protecția socială și medicală a persoanelor afectate, discriminarae acestora etc.
2. Prevenirea transmiterii virusului HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile
Obiectiv specific:
Prevenirea izbucnirii unei cumplite epidemii HIV/SIDA în rândul utilizatorilor de droguri injectabile prin creșterea accesului la programe de schimb de seringi și programe de tratament substitutiv cu metadonă/suboxonă.
Rezultate așteptate:
A. Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile
Creșterea numărului și a capacității actuale a programelor de schimb de seringi (centre fixe și unități mobile);
Achiziționarea de către autorități de seringi și consumabile necesare în programele de schimb de seringi și distribuirea acestora prin intermediul serviciilor existente;
Subcontractarea de către autoritățile locale a programelor de schimb de seringi către organizațiile neguvernamentale și comunitare;
Distribuției de consumabile de prevenire a HIV și includerea serviciilor de schimb de seringi, ca parte integrantă a oricăror intervenții care vizează integrarea socială și profesională a UDI precum și în intervențiile care vizează reducerea ratei infracționalității;
Includerea farmaciilor în programe de distribuție la prețuri subvenționate și pomovarea în continuare a accesului comercial de seringi prin farmaci.
60% dintre UDI din București și Ilfov sunt înscriși în programele de schimb de seringi și aproximativ 85% de UDI din București, Ilfov și alte două mari orașe folosesc echipament steril la ultima injectare. Până în anul 2013, programele de schimb de seringi din București, Ilfov și alte două mari orașe vor fi finanțate în proporție de 100% din surse publice naționale și locale, inclusiv prin accesarea fondurilor structurale.
Creșterea numărului și a capacității actuale a programelor de tratament de menținere cu metadonă/suboxonă pentru dependența de opiacee.
Creareea de noi centre de tratament de menținere cu metadonă/suboxonă accesibile;
Coordonare eficientă între Agenția Națională AntiDrog și CNASS;
Posibilitatea distribuirii de metadonă/suboxonă și prin intermediul medicilor de familie și al farmaciilor;
Pâna în anul 2014, cel puțin 5,000 UDI (30%) pot fi incluși în programe de tratament de menținere cu metadonă/suboxonă;
Dezvoltarea de programe și servicii specifice de reducere a riscului infectării cu HIV și de integrare socială, care să se adreseze adolescenților (10-19 ani) care utilizează droguri injectabile;
Creșterea serviciilor de prevenire HIV, astfel încât să fie adaptate specificităților vârstei și sexului beneficiarilor, pentru a se asigura accesul pentru adolescenții cu risc crescut de infectare;
Creearea și dezvoltarea unor centre medico-sociale în comunitățile vulnerabile care să se adreseze comportamentelor cu risc de sănătate inclusiv de infectare cu virusul HIV și care să asigure servicii integrate (suport social, asistență medicală primară, consiliere psihologică, sprijin și orientare profesională, mediere și informare etc);
Până în 2017, se vehiculează că vor exista programe și servicii specifice adolescenților (10-19 ani) care utilizează droguri injectabile, cel puțin câte unul în fiecare din cele 6 sectoare ale Bucureștiului. Asigurarea accesului universal al consumatorilor de droguri injectabile la testare HIV, ITS, VHB și VHC;
Achiziționarea de către autoritățile locale din zonele afectate a testelor rapide pentru HIV, VHC și VHB, distribuirea acestora către serviciile de schimb de seringi și cele de menținere pe metadonă/suboxonă;
Posibilitatea de a efectua teste rapide în centrele sociale.
În fiecare locație în care se implementează intervenții de prevenire HIV în rândul UDI, să existe sisteme de referire la servicii de testare și tratament HIV și cel puțin 40% UDI să își fi făcut un test HIV în ultimele 12 luni și dintre aceștia 80% să își cunoască rezultatul.
Reducerea consumului de droguri injectabile
Organizarea de campanii de educare și informare, comunicare pentru prevenirea începerii de consum injectabil de droguri.
expunerea adolescenților la programe de prevenire a începerii consumului de droguri în locațiile de risc, în special în București și Ilfov;
includerea componentei de prevenire a inițierii consumului de droguri între copii și adolescenți în toate programele sociale și medicale adresate grupurilor defavorizate în locațiile de risc.
Educația medicală este foarte importantă în acest caz. Tinerii trebuiesc informați despre pericolul injectării de droguri.
3. Prevenirea trasmiterii în sistemul medical și la locul de muncă
Introducerea la nivel național a politicilor de prevenire a transmiterii HIV la locul de muncă și eliminarea oricărei posibilități de transmitere HIV în sistemul medical și instituțiile care oferă servicii sociale, instruirea personalului medical privind precauțiunile universale. Întregul personal sanitar, precum și cel care lucrează în instituțiile de asistență socială trebuie să fi absolvit cursuri acreditate de precauțiuni universale.
Finanțarea adecvată a aplicării precauțiunilor universale, iar acestea să fie evidențiată prin capitol bugetar separat și obligatoriu la nivelul fiecărei unități sanitare. În cel mai scurt timp trebuie să fie funcțional sistemul de acreditare anual al aplicării precauțiunilor universale. 100% din serviciile medicale acreditate să îndeplinească criteriile de acreditare pentru aplicarea precauțiunilor universale. Accesului universal la tratament post expunere profesională HIV și cazurile raportate de expunere să aibă înregistrată și finalitatea conform unui ghid național. Cazurile raportate de post expunere profesională HIV trebuie să beneficieze de consiliere și asistență medicală adecvată.
Politici și programe de prevenire a transmiterii HIV la locul de muncă cu potențial de risc ocupațional pentru infecția cu HIV
Identificarea activităților cu potențial risc ocupațional de transmitere HIV. Este necesar să existe un inventar al meseriilor cu potențial de risc ocupațional de transmitere HIV și manuale specifice cu proceduri și standarde de siguranță precum și de limitare și control a dezvoltării unei infecții cu HIV sau alte virusuri transmise prin sânge, în caz de accident. Este benefică introducerea de programe de prevenire HIV la nivelul meseriilor cu potențial de risc ocupațional de transmitere HIV.
4. Prevenirea HIV/SIDA în sistemul de educație
Fundația “Tineri pentru Tineri”, în perioada februarie- aprilie 2012, a instituit 840 de cadre didactice, profesori și consilieri școlari, în vederea derulării sesiunilor de educație non-formală pe tematica programului „Responsabilitate individuală- Prevenirea HIV/SIDA”. Aceste cursuri au fost organizate pentru profesorii din: București, Timișoara, Constanța, Iași și Botoșani. Pentru a se putea răspunde într-o manieră integrată provocărilor pe care virusul HIV le generează, este important ca toți actorii implicați în comunitate să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.
Pentru cadrele didactice, programul de informare continuă. Acesta va urmări creșterea nivelului de cunoștințe în ceea ce privește HIV și abilitățile acestora pentru transmiterea informațiilor și construirea atitudinilor elevilor, avand ca obiective:
conturarea comportamentului responsabil în sexualitate;
identificarea elementelor de stigmă și discriminare din comunitățile implicate;
identificarea beneficiilor pe care le propune utilizarea metodologiei non-formale;
conștientizarea beneficiilor pe care le are implicarea activă.
Respectivul curs adresat cadrele didactice se desfasoară pe parcursul a 21 de ore de formare și este structurat în 4 module:
prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA și sănătatea reproducerii;
voluntariat și implicarea activă;
discriminare și stigmă;
educație non- formală.
5. Prevenirea primara
Prevenirea primară poate fi realizată atât prin informare cât și prin educare. Un comportament adecvat și informații corecte, sunt cu siguranță singurele modalități de protejare împotriva acestei infecții. Campaniile de informare și educare HIV/SIDA, ar trebui derulate în instituțiile de învățământ, în instituțiile de sănătate, în saloanele de cosmetică etc. Nu este însă suficientă o informare corectă a populației despre HIV/SIDA. Este necesară educarea acesteia, deoarece o informare corectă și completă nu presupune neapărat și o schimbare de atitudine și comportament. Foarte multe persoane, chiar dacă au suficiente cunoștințe despre HIV/SIDA, nu conștientizează riscul la care se expun atunci când au un comportament cu risc. Sunt foarte mulți cei care în cazul unor relații sexuale întâmplătoare se amăgesc cu gândul că partenerul(a) ocazional(ă) e puțin probabil să fie infectat(ă) și prin urmare, nu se protejează întotdeauna folosind prezervativul, expunându-se astfel riscului de a contacta boala.
Deoarece nu există nici un semn exterior al seropozitivității, orice relație sexuală trebuie serios evaluată. În cadrul acestui tip de prevenție un rol important îl constiutuie consilierea. Aceasta reprezintă un dialog dinamic și continuu între pacient (client) și consilier, având ca scop prevenirea transmiterii infecției cu virusul HIV și acordarea de sprijin psiho-social persoanei infectate. Orice persoană din punct de vedere legal, care solicită efectuarea unui test HIV trebuie să fie în prelabil consiliată și să-i fie date toate informațiile necesare privind infecția cu HIV. De asemenea, personalul medical nu poate recolta probe de sânge în vederea efectuării testului HIV dacă, în prealabil persoana nu a fost informată și consiliată în vederea acestui lucru. Nimeni nu poate fi obligat să se testeze pentru virusul HIV!
6. Prevenirea secundară
Se referă la prevenirea evoluției infecției cu HIV și SIDA la pacienții deja infectați. Prevenția secundară constă în oferirea atât de servicii medicale cât și sociale gratuite. Aceste servicii se adresează persoanelor seropozitive, familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii și transmiterea acesteia cu bună știință.
VII. ROLUL EDUCAȚIEI MEDICALE
Educația medicală referitoare la virusul HIV/SIDA are drept scop promovarea unui comportament care să prevină transmiterea virusului și a ITS. Formarea de competențe necesare unui comportament responsabil și cunoștințe despre boala SIDA. Informația biomedicală despre SIDA nu este de ajuns pentru a convinge oamenii, inclusiv tinerii, adolescenții să adopte un comportament sănătos, care să impiedice transmiterea virusului HIV/SIDA. Este necesară motivația de a acționa în ansamblul de cunoștințe și competențele căpătate pentru a le aplica în practică.
Infectarea cu virusul HIV și ITS are loc în situații cu risc destul de precis ( exemplu o fată este insistent rugată de amicul său să aibă raporturi sexuale cu el ). În aceste situații aceștia, au nevoie de cunoștințe și competențe pentru a reacționa în mod cuvenit, să știe a spune “nu” sau să propună alte modalități de a-și manifesta afecțiunea. Programul școlar ar trebui să sporească cunoștințele și să dezvolte competențele, atitudinile pozitive și motivația. Informațiile de care tinerii au nevoie pentru a ști care sunt comportamentele sănătoase și responsabile sunt, în special, căile de transmitere și de prevenire HIV, episoadele bolii îndeosebi lunga perioadă asimptomatică de seropozitivitate, vulnerabilitatea persoanei la HIV și la ITS, mijloacele de protejare contra HIV și ITS, sursele de ajutor în caz de nevoie etc.
Competențele unui comportament preventiv față de virusul HIV/SIDA sunt: cunoașterea de sine, capacitatea de decizie, asigurarea necesară pentru a rezista presiunilor, fie că este vorba de consumarea drogurilor sau de raporturi sexuale, aptitudinea de negociere pentru a asigura protejarea raporturilor sexuale și în sfârșit, competențe practice ce garantează întrebuințarea corecta a prezervativelor.
Mijlocul cel mai bun de formare a acestor competențe este repetiția prealabilă sau jocul de rol pe baza situațiilor din viața reală, în care adolescenții riscă să contracteze virusul HIV. Atitudinea cu privire la HIV/SIDA și la ITS cuprinde: atitudini pozitive față de amânarea primelor relații sexuale, față de responsabilitatea personală și față de prezervative ca și mijloc de protejare, atitudini sociale, precum lupta contra prejudecăților, susținerea, toleranța și compasiunea față de persoanele seropozitive HIV și bolnave de SIDA. O persoană competentă și bine informată poate avea nevoie să fie motivată pentru a adopta practici sigure și a le respecta. Aprecierea de către elev a realității riscurilor la care se supune și a avantajelor unui comportament preventiv non-riscant este de natură să stimuleze foarte mult motivația. Atâta timp cât se simt încurajați de semenii lor și susținuți de către ei în conduite sănătoase este pentru aceștia un factor esențial, deoarece normele semenilor, în opinia lor, au o mare forță de motivație. Foarte eficace s-au dovedit a fi programele de educație de către semeni (care utilizează elevi-mediatori), pentru că semenii (elevi-mediatori) au aproape același limbaj și același nivel de cultură.
Și părinții de asemenea pot fi agenți de motivație și pot da mai mult succes obiectivelor programei, de aceea trebuie să-i încurajăm să se implice mai mult în educația sexuală a copiilor lor. Elevii, trebuie să fie îndemnați să nu aibă raporturi sexuale. Cei care le evită până la o vârstă mai avansată dau dovadă de mai multă maturitate în deciziile lor asupra contracepției și protejării vieții lor sexuale.
Adolescenții au nevoie să vorbească despre beneficiile amânării raporturilor sexuale, să se simtă susținuți și să învețe cum să reziste tentațiilor de a avea raporturi sexuale. Jocurile de rol aplicate în situații pe care ei le pot întâlni în viața cotidiană sunt benefice. Aceștia trebuie să învețe tehnici de comunicare ce le-ar permite să se afirme. Adolescenții trebuie să afle că mai sunt și alte mijloace în afară de raporturile sexuale, pentru exprimarea afecțiunii față de persoana iubită. Mulți dintre tineri pot avea deja o activitate sexuală, iar alții nu. Ambele categorii trebuie să știe cum să se protejeze, cei activi acum, iar ceilalți mai târziu când vor hotărâ să-și înceapă viața sexuală.
Utilizarea prezervativului de fiecare dată când există raporturi sexuale este un mijloc foarte eficient de a evita contaminarea cu HIV și ITS. Instruirea elevilor cu privire la folosirea prezervativelor în cadrul relatiilor sexuale nu înseamnă a-i îndruma să aibă raporturi sexuale. Aceștia au unele cunoștințe despre prezervative din diverse surse cum ar fi: prieteni, mass-media, expunerea de prezervative în vitrinele magazinelor etc., precum și informații și competențe cu privire la felul de a le utiliza corect. Un comportament responsabil ar trebui să cuprindă aproape 50% din timpul de lucru în clasă, rezervat programei asupra infecției HIV/SIDA și ITS. Prevenirea, ca urmare a unui comportament responsabil, constituie partea cea mai importantă a programei.
PARTE PERSONALĂ
I. INTRODUCERE
Educația în ceea ce privește HIV/SIDA are multe scopuri, cel mai important dintre acesteea fiind reducerea transmiterii virusului. Oamnenii trebuiesc ajutați să evalueze riscul cu care se confruntă. Atunci când se lucrează în domeniul HIV/SIDA este necesar un timp îndelungat și multă răbdare pentru ca scopurile să fie atinse. Este clar și de înteles că nu se poate schimba comportamentul cuiva într-un timp foarte scurt.
Trebuie indus tinerilor un comportament preventiv, acordând multă atenție sănătății. Pentru a putea induce tinerilor un asemenea comportament, este nevoie de o evaluare în legătură cu cunoștințele și atitudinea acestora în fața virusului HIV/SIDA. Cuvântul evaluare ne duce de multe ori cu gândul la nenumărate coli acoperite cu statistici, rapoarte, grafice etc, ceea ce pare foarte greoi. Este imposibil să lucrezi cu tineri fără să faci o astfel de evaluare. Aceasta ne ajută în realizarea unor metodologii de lucru cu diverite tipuri de grupuri.
Chiar dacă cineva își schimbă comportamentul, nu înseamnă că se va comporta în acel fel toată viața lui. În urma unor sesiuni de informare, tinerii vor încerca să se protejeze, dar probabil pentru puțin timp. Într-o perioadă lungă de timp, se formează părerile despre relațiile sexuale, droguri, religii, politică, nu peste noapte și de asemenea acestea se pot schimba. Faptul că se încearcă convingerea oamenilor să se protejeze și mai mult să-i protejeze pe ceilalți pe tot restul vieții, face ca evaluarea pe termen lung să fie și mai dificilă.
Trebuie să știm că există risc și să fim conștienți de el. Oricare dintre hotărârile luate, trebuie să aibă o motivație puternică care să țină seama de existența riscului ca atare și nu de existența unui risc "mai mare" sau "mai mic". Problema abordării sexualității în acest domeniu, este extrem de dificilă, în primul rând pentru că sexualitatea este considerată un domeniu intim, de neatins, a cărei explorare poate fi înțelesă ca un atentat la puduare, fie ca un îndemn la imoralitate. Pentru a putea face o educație sexuală sau chiar o prevenție, trebuie știut gradul de informare a tinerilor cu privire la transmiterea virusului și părerea lor despre această necruțătoare boală. Riscul trebuie cunoscut și la fel de bine, trebuie cunoscută și modalitatea de a-l îndepărta.
Adolescenții reprezită grupa de vârstă cea mai vulnerabilă și expusă la infecția cu HIV/ SIDA de pe întreg globul. Din nefericire informarea cu privire la infecția HIV/SIDA este insuficientă chiar dacă s-au făcut nenumarate progrese în acest domeniu din partea Ministerului Sănătății și a altor Departamente ce se ocupă de educația și instruirea tinerilor. Infecția cu virusl HIV/SIDA este o gravă problemă de sănătate care trebuie rezolvată la scară mondială.
II. PREMIZA
Motivul pentru care am ales această temă este interesul mare pe care adolescenții îl au în legatură cu acest virus, chiar dacă cu siguranță mulți dintre aceștia nu dețin informații clare și corecte despre acesta. Educația medicală ar trebuie să existe atât la nivel de școală cât și în anumite centre susținute de autoritățile locale, unde tinerii ar putea beneficia de informații corecte și răspunsuri la toate întrebările.
Am realizat două chestionare, din dorința de informare și educare, a populației tinere adresate elevilor de diferite categorii sociale, grup populațional ce se pregătesc “să intre în viață” și care trebuie să cunoască cât mai multe lucruri cu privire la infecția cu virusul HIV/SIDA, flagel de nestăpânit din nefericire. Din păcate populația tânără este cea mai expusă și cea mai vulnerabilă în fața acestui terifiant virus.
Tinerii nu conștientizează pericolele la care se expun zi de zi și de aceea ar trebui ca aceștia să dețină toate informațiile corecte legate de această boală. Virusul nu alege, el nu iartă pe nimeni, de aceea trebuiesc evitate comportamentele cu risc. Mulți alți factori precum ignoranța, nepăsarea, lipsa unei educații medicale, homosexualitatea, abuzul etc, favorizează extinderea acestei boli.
III. OBICTIVE
Primul obiectiv al acestui studiu a fost verificarea cunoștințelor elevilor cu privire la prevenirea transmiterii virusului HIV, fără nici un fel de informare în prealabil și atitudinea acestora în fața virusului HIV/SIDA. După aplicarea chestionarelor am discutat cu aceștia, am răspuns la întrebările adresate, am corectat informațiile greșite pe care le aveau și binențeles au fost oferite informații noi.
Un alt obiectiv a fost acela să evidențiez cât de importantă este educația medicală pentru a putea preveni transmiterea virusului HIV în rândul tinerilor, metodologii de lucru cu aceștia și nu în ultimul rând să descriu câteva reguli generale de educație sanitară.
IV. MATERIALE ȘI METODĂ
Studiul realizat este unul de tip prospectiv, a fost efectuat pe un lot de 145 respondenți, aceștia fiind elevi ai Colegiului “Agro-Turism Prejmer”în perioada 12- 20 Mai 2015. Metoda observațională utilizată este metoda chestionarului, intervalul de vârstă chestionat este cuprins între 17-19 ani.
Pentru a analiza, aprofunda și vedea adevăratele cunoștințe ale tinerilor am realizat două calupuri de chestionare cu întrebări referitoare la cunoștințele tinerilor despre metodele de protecție, metodele de transmitere a virusului, gradul de implicare al comunității locale, atitudinea acestora în fața virusului HIV/SIDA etc.
Voi prezenta în continuare rezultatele obținute în urma întrebărilor adresate. Primul calup de chestionare conține 13 întrebări iar cel de-al doilea conține 7 întrebări, aceștia au avut de răspuns atât la întrebări grilă cât și la întrebări cu răspuns deschis.
V. PREZENTAREA DATELOR
Am să prezint rezultatele obținute în urma celor două chestionare aplicate adolescenților. Am avut surpriza de a descoperii răspunsuri variate, atât corecte cât și mai putin corecte. Tinerii nu dețin suficiente informații în legatură cu această boală.
La fiecare întrebare am obținut răspunsuri pe care l-am centralizat și am întocmit grafice conform acestora. Unde a fost cazul am prezentat și răspunsuri detaliate oferite de către tineri.
VI. Evaluarea cunoștințelor și atitudinea tinerilor în problematica HIV/SIDA
Primul calup de întrebări din cadrul chestionarului „Cunoștințe, prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA”, a fost realizat cu scopul de a evalua cunoștințele elevilor de liceu în legătură cu problemele legate de transmiterea virusului HIV/SIDA, de prevenirea acestuia și mai ales să aflu dacă aceștia sunt interesați de această problemă și mai mult dacă doresc mai multă informare și implicare atât din partea persoanelor competente cât și din partea lor.
Cel de-al doilea chestionar „Atitudine în fața SIDA, opinii personale”, oferă tinerilor posibilitatea să răspundă deschis și să-și exprime părerea în legătură cu problemele legate de virusul HIV/SIDA. Am evaluat atitudinea tinerilor, opinia acestora și binențeles cunoștințele acestora despre această boală.
Subiecții chestionați au avut de răspuns atât la întrebări cu variante de răspuns cât și la întrebări cu răspuns deschis. Alegând ambele modele de chestionare am obținut un rezultat mai complex și am putut să observ mai bine atât cunoștințele elevilor cât și atitudinea acestora în legătură cu problema HIV/SIDA.
1. CHESTIONAR „A” Cunoștințe, prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA
DATA: _ _ /_ _/2015
LOCAȚIA:
VÂRSTA: SEX: Chestionarul este anonim
1.1 Rezultate chestionar “A” ( grafice, interpretarea graficelor)
Repartiția lotului în funcție de gen. La completarea chestionarelor au participat 85 de băieti și 60 de fete, cu vârste cuprinse între 17 și 19 ani.
Fig.VI. 1.1
La chestionarul aplicat un procent de 58,7% este reprezentat de băieți, iar 41,3% de fete.
1. „Cunoașteți modalitățile de transmitere a virusului HIV/SIDA?”
Fig.VI. 1.1. 1.
La această primă întrebare din chestionar adresată elevilor, majoritatea au ales ca și variantă de răspuns „c” adică ”prea puțin” 44,5% Au fost și tineri 42,4% care au ales varianta „a” adică cunosc modalitățile de transmitere a virusului. Din păcate un procent de 13,1% nu au cunoștințe despre transmiterea virusului HIV/SIDA. Pentru a putea preveni, trebuie în primul rând să se cunoască pericolele la care se expun și pentru aceasta trebuie să se știe foarte bine metodele de contactare a acestei boli.
Putem concluziona că metode de transmitere a virusului, nu sunt cunoscute de către toți tinerii, aceștia neavând informații clare și complete. Metodele de transmitere a virusului HIV/SIDA trebuiesc popularizate în mod clar și obiectiv prin: distribuire de materiale informative, mass-media, ore de educație sexuală, articole etc. Atâta timp cât există persoane care nu cunosc metodele de transmitere, sau au informații greșite despre acest lucru, va exista pericolul de contactare a acestui virus și implicit creșterea numărului de persoane infectate.
2. „Cum poți să-ți dai seama dacă o persoană are o infecție HIV?”
Fig.VI. 1.1. 2.
La cea de-a doua întrebare adresată subiectilor, majoritatea au răspuns corect 71,5% spunând ca nu poti să-ți dai seama că o persoană este seropozitivă doar uitându-te la ea. Dar au existat și procente care au spus că prostituatele sau homosexuali au astfel de infecții. La variantele „a” și „b” raspunsurile au fost puține, dar deloc de neglijat.
Încă există prejudecăți în rândul tinerilor legate de comportamentele sociale neadecvate cum ar fi prostituția, fară să se știe ca virusul HIV nu are nici o legătură cu ocupația sau aspectul exterior. Cei drept prostituția este un comportament cu risc. Pentru a schimba mentalitatea tinerilor trebuie popularizate, mediatizate mai des metodele de depistare a infecției.
3. „Te poti infecta cu HIV în urma unei înțepături de țânțar sau altă insectă? ”
Fig VI.1.1. 3.
La această întrebare un număr mare de subiecți 78,95% au răspuns greșit spunând că te poți infecta cu virusul HIV în urma unei înțepături de țânțar, insectă. A existat și un procent de 13,84% care a răspuns corect. Mulți dintre aceștia au informații greșite, crezând că insectele pot contribui la transmiterea virusului HIV. Din fericire specialiștii susțin că această concepție nu este decât un mit.
În momentul în care insectele înteapă, nu injectează sânge de la animalul sau persoana pe care l-au înțepat anterior. Virusul HIV are o durată scurtă de viața în corpul insectelor. Riscul de transmitere a virusului HIV este nesemnificativ și datorită dimensiunilor minuscule ale înțepăturilor insectelor. Țânțarul nu “mănânca” îndeajuns de mult sânge ca să poată transmite virusul mai departe. Deci nu trebuie să ne îngijorăm că am putea contacta virusul în urma unei înțepături de insectă.
4. „Cunoașteți care sunt modalitățile de prevenire a infectării cu virusul HIV? ”
Fig.VI.1.1. 4.
Tinerii au răspuns că ”prea puțin” au cunoștințe despre modul de prevenire al acestui virus 46,5% iar unii dintre ei afirmând că nu cunosc deloc modul de prevenire 15,2%. Există și un procent de 38,3% care spune că au cunoștințe despre prevenirea contactării virusului. Pentru a nu contacta virusul HIV în primul rând trebuie să se cunoască modul de prevenire. Se știe că este mult mai ușor să previ decât să tratezi, mai ales că pentru această boală nu există tratament. Pentru a contribui cu toții la prevenirea tuturor formelor de transmitere a virusului trebuie să se îndeplinească trei lucruri importante. Unul dintre acestea ar fi promovarea conștientizării cât mai extinse privind modul în care se răspândește HIV, campaniile mass-media și nu în ultimul rând educația medicală. Acestea sunt printre metodele de top, pentru o bună prevenție. În concluzie metodele de prevenire ar trebui mediatizate mai des pentru ca tinerii să se poată apăra în fața acestui virus.
5.”Gradul de implicare al comunității locale medicale în informarea corectă a populației privind modalitățile de prevenire a infectării cu virusul HIV/SIDA este? ”
Fig. VI. 1.1. 5.
Gradul de implicare al comunităților locale medicale, în ceea ce privește virusul HIVSIDA, este în opinia tinerilor „scăzut”, un procent de 40,2% a afirmat acest lucru. Puțini dintre aceștia 10,2% au ales ca și varaintă de răspuns “b”, adică „ridicat”. Doar 2,4% au ales varianta “a” adică „foarte ridicat”. Unii au răspuns „inexistent”, iar 25,6 % au răspuns „nu știu”. Cu siguranță este nevoie de mai multă implicare din partea comunităților locale medicale așa cum au răspuns și tinerii. Ar aduce o mulțime de beneficii implicarea comunităților în diverse proiecte, pentru a ajuta tinerii să dețină informații corecte și complete despre această boală. Adolescenții ar trebui să aibă în permanență sprijini, pentru a putea beneficia de informații, pliante etc, legate de acest virus.
Autoritățile ar trebui să se implice mai mult în rezolvarea acestei probleme majore. Comunitatea se supune autorității locale, iar atâta timp cât acestea discriminează persoanele cu HIV și comunitatea va face la fel. Oamenii trebuie să înteleagă că a fi seropozitiv este extrem de dificil, iar atâta timp cât membrii comunității condamnă această boală, nimeni nu va putea duce o viață normală. Comunitatea trebuie să fie încurajată și mai mult să se informeze despre modalitățile de transmitere și să rețină, că o simplă strângere de mână sau îmbrățișare nu transmite mult temutul virus HIV.
6. “Cunoașteți care metode de protecție sunt 100% sigure împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA)?”
Fig. VI. 1.1. 6.
Un procent de 70,2% a răspuns că prezervativul oferă o protecție maximă. Prezervativul oferă o protecție destul de mare, dar nu de 100%. Răspunsul corect la această întrebare este „abstinența”, un procent destul de mic 25,2% a răspuns corect. Procentajul la celelalte variante este nesemnificativ. Folosirea prezervativului este esențial pentru a te ține departe de bolile cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA. Majoritatea tinerilor nu formează cupluri stabile și implicit adoptă un comportament cu risc. Trebuie să se cunoască faptul ca orice contact sexual neprotejat, prezintă un risc major de contactare a unei boli.
Tinereațea este perioada multor experimentări și de aceea tinerii trebuie să cunoască foarte bine cum să se protejeze pentru a nu contacta vreo boală cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA. Viața sexuală este la latitudinea fiecăruia, iar tinerii trebuie să spună “NU” atunci când nu doresc o relație sexuală. Abstinența sau amânarea primului contact sexual sunt foarte importante în prevenirea transmiterii virusului HIV. Materialele educaționale și prezervativele atunci când sunt distribuite împreună ca parte a unui pachet, s-au dovedit a fi eficiente reducând semnificativ riscul sexual, atât în rândul celor sexual activi cât și în rândul celorlalți care încă nu sunt.
7.” Ați accepta în cercul de prieteni o persoană seropozitivă?”
Fig.VI. 1.1. 7.
62,4% au răspuns “poate” la această întrebare.” Nu” au răspuns 24,6%, și “da” doar 13,0%. Datorită faptului că mulți tineri încă nu cunosc modalitățile de transmitere a virusului sau au informații eronate, consideră că orice contact cu o persoană seropozitivă este periculos. Din păcate societatea manifestă o frică extrem de sporită când aude de virusul HIV sau că o persoană din comunitate este seropozitivă și paradoxal, refuză să de-a mâna cu o persoană infectată, dar de cele mai multe ori preferând să întrețină relații sexuale fără prezervativ, pe simplul motiv că este un subiect tabu de discutat cu partenerul sau partenera recent cunoscută.
În ciuda eforturilor depuse pentru educație cu privire la HIV/SIDA, discriminarea este des întânlită în rândul persoanelor seropozitive. Rolul educației medicale este foarte important pentru a ne ajuta să adoptăm o atitudine pozitivă față de persoanele infectate cu virusul HIV. Aceste persoane nu trebuiesc izolate sau abandonate. Toți ne temem de necunoscut, iar imaginația sporește temerile.
8.”Într-o relație stabilă ce pot face cei doi parteneri pentru a reduce riscul de a contacta o infecție cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA)?”
Fig.VI. 1.1. 8.
Răspunsurile la această întrebare au fost variate, 70,1% au răspuns „să folosim prezervativul”, 22,4% “să avem aventuri doar cu persoană de încredere”, 2,1% „să fim fideli unul altuia dacă nu folosim prezervativul”, unii cred că lipsa de secrete dinte ei îi scapă de posibilitatea de a contacta virusului HIV. Pentru a reduce acest risc este imperios necesar folosirea prezervativelor. Un procent de 2,2% a ales ca și variantă de răspuns „ nu știu”. Reducerea numărului de parteneri, folosirea prezervativului sau chiar abstinența, sunt căi eficiente pentru a ține virusul HIV departe. Este bine să se facă un test anti-HIV cel puțin o dată pe an. Orice comportament care elimină un risc poate fi considerat o modalitate de protecție.
9. “Considerați că este important să aveți cât mai multe informații despre modalitățile de transmitere a virusului?”
Fig.VI. 1.1. 9.
Majoritatea 87,4% au răspuns că este necesar să aibe cât mai multe informații despre virusul HIV/SIDA. Este foarte important ca tinerii să cunoască modalitățile de transmitere a virusului HIV pentru a se putea proteja. Cu cât sunt mai bine informați cu atât pot aborda problema HIV/SIDA altfel. Foarte puțini 7,0% tineri au răspuns că nu doresc mai multe informații despre transmiterea virusului. Ne putem gândi la două variante, ori au cunoștințe suficiente, ori sunt total dezinteresați de această problemă, crezând ca pe ei virusul nu îi poate atinge.
A existat și un procent de 5,6% care a răspuns“nu știu”.
Cea mai importantă recomandare este de continuare a informării persoanelor și comunitățiilor asupra modalităților de transmitere și prevenire HIV/SIDA. Mai multe studii arată faptul că persoanele care nu dețin suficiente informații sau le dețin greșit despre un subiect tind să se teamă. Astfel se întamplă și în cazul subiectului HIV/SIDA. Informațiile eronate sau greșite, transmise de la o persoană la alta din diferite surse, acaparează atenția comunității și se crează o părere generală, de obicei incorectă.
10. “La ultimul contact sexual ați folosit prezervativul?”
Fig.VI. 1.1. 10.
Un număr mare dintre cei chestionați 80,2% au răspuns ca au folosit prezervativul la ultimul contact sexual. Acest lucru ne duce cu gândul că tinerii în marea majoritate și-au început viața sexuală. 15,8% au răspuns “nu” și doar 4,0% nu doresc să răspundă. Prezervativele sunt considerate un mijloc de protecție sigur împotriva bolilor cu transmitere sexuală, ele aducânt beneficii atâta timp cât sunt folosite corect. Se spune că prezervativul salvează vieți având rolul de a preveni multe afecțiuni. Majoritatea tinerilor care nu folosesc prezervativul justifică acest comportament cu risc, prin faptul că acel contact sexual nu a fost prevăzut sau prin încrederea în partener. Câteva clipe de placere neprotejată poate duce la contactarea unei boli cu transmitere sexuală inclusiv HIV/ SIDA.
11. „Există tratament care să vindece infecția cu HIV?”
Fig. VI. 1.1. 11.
Putem concluziona în urma acestei întrebări că tinerii nu au informații despre incurabilitatea acestei boli, 43,2% au răpuns că există tratament, iar 32,3% au răspuns că „nu știu” dacă există tratament care să vindece această boală. 24,5% au răspuns corect. Din păcate nu există tratament pentru această cumplită boală, chiar dacă în ultimii ani s-au făcut multe progrese în acest sens. În unele cazuri s-a prelungit supraviețirea cu medicamente adjuvante. La noi în țară pacienții bolnavi de SIDA duc lipsă de sprijin material și de aceea trebuie promovat un program național de prevenție și tratament împotiva HIV/SIDA. Trebuie să conștientizăm graviatea acestei boli și să întelegem că nu există tratament pentru a vindeca această afecțiune.
12. “Numiți două căi prin care se poate preveni infecția cu HIV”
Fig.VI.1.1. 12.
La această întrebare cu răspuns deschis, majoritatea 72,1 % au răspuns că “prezervativul” previne infecția cu HIV, 10,2% au răspuns, folosirea „mănușilor de protecție” 6,2% au spus că „seringile sterile”, iar 8,6% au răspuns „abstinența”. Este inbucurător răspunsul primit din partea tinerilor. Aceștia au cunoștințe despre prevenirea virusului HIV. Nu este deajuns să se cunoască metodele de prevenție, trebuie și puse în aplicare. Cu toate că mulți cunosc aceste metode, când sunt puși în fața faptului, ezită să le folosească ex: prezervativul.
13. „Numiți patru căi prin care se poate transmite virusul HIV”
Fig. VI.1.1. 13.
Principalele modalități de transmitere a virusului sunt cunoscute de către tineri, dar există și subiecți care afirmă că prin sărut s-ar transmite virusul HIV, ceea ce este eronat.
64,1% au enumerat ca și căi de transmitere a virusului, “contactul sexual neprotejat”, 12,2% „la efectuarea tatuajelor” dacă acele nu sunt sterilizate corect. 12% afirmă că prin „salivă” s-ar transmite virusul, ceea ce este total greșit. Chiar și în prezent există nenumarate confuzii legate de comportamente care sunt sigure și care nu. Unii au afirmat chiar, că virusul s-ar transmite prin „lacrimi” 1,2%
Cu siguranță ar trebui mai des popularizate metodele de transmitere a virusului pentru ca tinerii să-l poată țină departe sau să nu țină pe nedrept la distanță persoanele seropozitive. Dacă există persoane care nu cunosc metodele de transmitere a virusului sau au informații eronate, cu siguranță ar trebui să existe mai multă informație și mult mai multă implicare atât din partea acestora cât și din partea socităților educaționale.
HIV nu se transmite, pe calea aerului, prin strângeri de mână sau îmbrățișare, prin alimente sau apă, prin săruturi, tuse, strănut, prin intermediul animalelor sau prin înțepături de insecte.
Nu prezintă nici un fel de risc de infectare: contactele la serviciu, relațiile habituale, frecventarea în comun a piscinei, călătoriile în comun în transportul public, saunei, gruprurilor sanitare, utilizarea în comun a veselei de bucătărie și a lenjeriei de pat. În cadrul contactelor sociale din viața cotidiană, nu există nici un fel de pericol de a contacta virusul HIV. Persoana HIV- pozitivă nu prezintă pericol pentru cei din jur.
1.2 Concluzii chestionar ”A”
În urma acestui prim calup de întrebări adresate tinerilor de liceu, pot spune că există lipsuri în ceea ce privesc cunoștințele acestora despre HIV/SIDA.
Sunt tineri care cunosc multe lucruri despre acest virus, dar și tineri care nu au informații sau au informații eronate despre această boală. Se cunoaște gravitatea contactării virusului HIV, iar tinerii care sunt cei mai expuși tentațiilor trebuie să aibă o grijă sporită.
Mulți dintre adolescenții chestionați nu cunosc metodele de transmitere a virusului HIV, sau cunosc metode eronate. Acest lucru este îngrijorător deoarece oricând se pot expune pericolului de a contacta virusul.
Răspunsurile primite din partea subiecților arată că aceștia cred că persoanele seropozitive se pot deosebi de celelalte persoane după aspectul lor exterior. Nu există nici un semn exterior vizibil al persoanelor seropozitive care să confirme că respectiva persoană este purtătoare de virus HIV și de aceea a fi precaut în orice moment este esențial, mai ales dacă se adoptă un comportament cu risc.
Metodele de prevenire împotriva transmiterii virusului HIV ar trebui popularizate mai des, deoarece așa cum reiese și din răspunsurile oferite în urma chestionarului aplicat, acestea sunt prea puțin cunoscute de către elevi sau chiar deloc.
Gradul de implicare al comunităților locale este scăzut, acest lucru reiese și din răspunsurile adolescenților. O mai amplă implicare din partea acestora ar ajuta foarte mult în această problemă.
Pentru ca tinerii să se poată proteja în fața virusului HIV/SIDA, trebuie să se cunoască foarte bine metodele de protecție. Din nefericire există un număr destul de mare de subiecți care nu cunosc metodele de protecție sau au informații greșite despre acest lucru.
Tinerii tind să marginalizeze și chiar să excludă persoanele infectate. Acest lucru se naște din lipsă de cunoștințe despre acest subiect.
Este de un real folos accesul la cât mai multe informații venite din partea persoanelor specializate, afirmă subiecții. Persoanele competente ar putea ajuta foarte mult tinerii în legătură cu această problemă, de la sfaturi, până la sprijinirea acestora în diverse probleme.
Indiferent de ocazie, conjunctură și mai mult dacă se adoptă un comportament cu risc care implică contactarea virusului HIV/SIDA, metodele de protecție nu trebuie să lipsească.
Un procent considerabil afirmă că această boală ar avea tratament. Nu există tratament și acest lucru ar trebui să fie un motiv în plus ca tinerii să stea departe de acest virus, adoptând comportamente sigure.
Într-un moment de neatenție, de nepăsare, de neconștientizare viața se poate schimba radical. Adolescenții trebuiesc educați să nu se lase pradă tentațiilor, să știe să spună “nu” în fața unui eventual risc de contactare a virusului. Educația medicală joacă un rol foarte important în acestă problemă, cu ajutorul ei tinerii trebuiesc sfătuiți și informați în legatură cu gravitatea acestei boli. Este nevoie de o educație medicală continuă iar tinerii ar trebui mai des implicați în diverse activități ce au ca scop prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA.
2. CHESTIONAR “B” – Atitudinea în fața SIDA, opinii personale
Dacă ar fi să descrieți o persoană seropozitivă necunoscută în trei cuvinte, expresii, care ar fi acelea?
–
–
Ce sentiment vă încearcă, atunci când auziți că cineva s-a îmbolnăvit de SIDA (cunoscut sau nu)?
–
–
Cum ar trebui tratați oamenii bolnavi de SIDA, de către persoanele din preajma lor?
–
–
Numiți câteva urmări/ consecințe ale netratătrii infecțiilor cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA.
–
–
Cum v-ați comporta cu un coleg/ă de clasă dacă ar fi infectat/ă cu HIV?
–
–
Imaginați-vă că sunteți într-un cabinet stomatologic. În fața d-voastră este o persoană seropozitivă care dezvăuie medicului că este infectat cu HIV. Ce alegeți să faceți în continuare?
–
–
Cum ar trebui să se desfășoare campaniile de prevenire a infecției cu HIV? ( ce ar trebui să se discute).
–
–
2.1 Rezultate chestionar ”B” (grafice, interpretarea graficelor)
Acest chestionar cuprinde 7 întrebări cu răspuns deschis. Am ales acest mod de adresare al întrebărilor pentru a vedea exact cunoștințele, trăirile tinerilor și atitudinea lor în raport cu HIV/ SIDA.
1.”Dacă ar fi să descrieți o persoană seropozitivă necunoscută în trei cuvinte, expresii, care ar fi acelea?”
Fig. VI. 2.1. 1
La prima întrebare din chestionar tinerii au răspuns foarte variat. Am primit răspunsuri corecte dar și foarte multe eronate. Majoritatea 81,3% au descris o persoană seropozitivă ca fiind normală. Unii dintre aceștia consideră că un seropozitiv se observă de la depărtare că e bolnav și acest lucru le dă posibilitatea de a ști de cine să se ferească și de cine să nu se ferească. Trebuie știut că este posibil ca și cel mai apropiat prieten să fie purtător de virus HIV. Nu îți poți da seama de o personă că este seopozitivă doar uitându- te la ea.
Datorită mentalității celor din jur, infecția HIV afectează uneori și integrarea socială a celui infectat la școală, la locul de muncă și chiar în familie. Prin această întrebare am încercat să surprind măsura în care subiecții consideră că ar putea recunoaște o persoană seropozitivă dupa aspectul acesteia. Un procent destul de mare a descris persoana ca având semne exterioare vizibile precum greutatea corporală mică 4,2% sau fiind “palid” 6,3%.
5,2% dintre cei chestionați au răspuns că ei văd aceste persoane seropozitive ca fiind niște persoane „condamnate”, „ghinioniste”. Unii au răspuns 3,0% că aceste persoane sunt „frustrate”, „labile”, „nefericite”, „depresive”.
2.” Ce sentiment vă încearcă, atunci când auziți că cineva s-a îmbolnăvit de SIDA (cunoscut sau nu)?”
Fig. VI. 2.1. 2
40,2% dintre aceștia regretă dacă ar auzi că cineva s-a îmbolnavi de SIDA. „ Sentiment de regret”; ” Mi-ar părea foarte rău, dacă aș auzi asemenea lucru”; „Regret enorm cele întâmplate”. 30,8% evocă ca și sentiment „mila” , „compasiunea”, „empatia”. Avem și un procent de 2,0 % care spun că ar fi indiferenți, mai ales dacă persoana nu este apropiat/ă lui. „Mi-e indiferent, fiecare cu norocul lui”; „Sentiment de indiferență, eu nu pot schimba nimic”;
Teama apare și ea ca sentiment exprimat de către tineri 15,2%
„ Teamă să nu contactez și eu acest virus”
O altă categorie de subiecți 8,2% exprimă”repulsia” ,”îndepărtarea” .
Ex:„ Nu mai pot sta aproape de acel om.”
„Cu siguranță îl îndepărtez de mine, dacă aflu că a contactat virusul HIV”.
Unii tineri dacă ar auzi acest lucru ar încerca să spijine persoana și să-i fie alături.
Ex: „ Trebuiesc ajutate și sprijinite aceste persoane.”
„Încurajate, să fim alături de ei, și să nu-i discriminăm.”
1,2 % expimă revolta față de aceste persoane.
Ex: „M-aș simți revoltat, de ce nu a fost responsabil.”
Regretul este sentimentul predominant față de o persoană seropozitivă. Dar există și persoane care exprimă repulsie, indiferență față de persoanele seropozitive. Dacă ar exista mai multă educație medicală în școli, tinerii ar înțelege că această boală nu alege și că nu poți contacta virusul doar trăind în preajma unei persoane infecate cu HIV. Nu trebuie să îndepărtăm și să marginalizăm aceste persoane, trebuie doar să cunoaștem foarte bine metodele de prevenire a virusului, pentru a nu contacta boala.
3. “Cum ar trebui tratați oamenii bolnavi de SIDA, de către persoanele din preajma lor?”
Fig. VI. 2.1. 3.
Și la această întrebare tinerii au răspuns foarte variat. 30,6% dintre aceștia au afirmat că s-ar purta normal cu o personă seropozitivă. Ex: “La fel m-aș comporta.”
“Normal.”
Un procent destul de mare 25,6% a afirmat că oamenii bolnavi de SIDA ar trebui izolați de restul persoanelor. Ex: “Clar, izolati.”
“O soluție ar fi, să-i izolăm, să nu mai răspândească virusul.”
Unii adolescenți 30,4% spun că persoanele infectate cu virusul HIV ar trebui tratate cu mare atenție, grijă. Ex: “Atenție sporită, oricând putem contacta boala.”
“Foarte atent aș fi.”
12,3% empatizează cu aceste persoane. Ex: “Să-i tratăm bine, să ne punem în locul lor.”
“ Îi tratez cu mare milă puteam fi eu în locul lor.”
“ Empatizez cu ei.”
1,2% au răspuns ca nu știu cum ar trebui tratați.
Ex: “Nu știu.”
“ Nu am idee, nu am fost pus în asemenea situații.”
Persoanele seropozitive nu ar trebui să se simtă discriminate, date la o parte, dacă tinerii ar avea cunoștințe mai multe despre virusul HIV/SIDA. Aceștia ar trebui sprijiniți și integrați în societate. Dacă nu sunt cunoștințe despre un lucru, sau cunoștințele sunt eronate, există tendința să se exagereze sau minimalizeze în legătură cu anumite lucruri. Tinerii au nevoie de sprijini să înteleagă gavitatea acestei probleme și să fie mult mai responsabili. Răspunsurile date de către tineri la această întrebare arată faptul că persoanele seropozitive nu trebuiesc respinse sau izolate. Toate acestea sunt necesare pentru ca cei atinși de SIDA să nu se simtă singuri, și mai mult pentru a găsi forța necesară pentru a depăși această încercare și a-și crește șansele de supraviețuire
4. “Numiți câteva urmări consecințe ale netratătrii infectiilor cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA”.
Fig.VI.2.1. 4
Tinerii chestionați au enumerate diverse urmări ale netratării bolilor cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA. Am obținut atât răspunsuri corecte cât și eronate din partea acestora. Unii spun că apar “bube pe corp”, “schimbarea aspectului fizic”, “infertilitate”.
Un procent de 23,9% afirmă că aceste persoane în urma virusului contactat nu se mai pot integra în societate.
Ex:“ Lipsa integrarii în societate.”
“ Le este mult mai greu să socializeze, să se integreze.”
37,9% au spus ca apare decesul. Ex: “Pot murii.”
“Survine decesul.”
Infertilitate, au răspuns 4,8% dintre cei chestionați. Ex: ” Da infertilitate.”
Majoritatea cunosc gravitatea acestei boli și sunt conștienți că această boală este fatală.
Unii tineri din cauza lipsei de informare sau a informațiilor eronate, inventează consecințe neadevărate apărute în urma netratării infecțiilor cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA, lucru care face ca această boală să fie evaluată într-un mod eronat.
5. “Cum v-ați comporta cu un coleg/ă de clasă dacă ar fi infectat/ă cu HIV?”
Fig. VI. 2.1. 5
Am primit atât răspunsuri pozitive, de acceptare a persoanelor seropozitive cât și răspunsuri negative de ignoranță, de izolare.
Trebuie știut faptul că HIV/SIDA nu se i-a prin îmbrățișare, conviețuire în aceiași încăpere cu o persoană infectata cu virusul HIV, atingeri, grupuri sanitare etc.
60,2% au răspuns ca s-ar comporta normal. Ex: “Îl tratez normal, ca pe ceilalți.”
“ Normal”.
30,4% au afirmat că ar fi mult mai atenți cu aceea persoană.
Ex: “Cu siguranță aș fi mult mai atent.”
“Atent și precaut.”
6,1% ar ignora persoanele seropozitive,
Ex:“ Mai bine le ignor.”
“ Păstrez distanța.”
3,3% dintre tinerii chestionați ar sprijini aceste persoane.
Ex: “Trebuie să sprijinim astfel de persoane.”
“Sunt alături de respectiva persoană.”
Cei bolnavi de HIV/SIDA trebuiesc tratați normal, pentru că nu prezintă un pericol dacă sunt foarte bine cunoscute metodele de transmitere și preventie a virusului. Educația medicală ajută foarte mult tinerii să înțelegă toate aspectele cu privire la această boală și să se comporte adecvat cu persoanele seropozitive.
6. “Imaginați-vă că sunteți într-un cabinet stomatologic. În fața d-voastră este o persoană seropozitivă care dezvăluie medicului că este infectat/ă cu HIV. Ce alegeți să faceți in continuare?”
Fig. VI. 2.1. 6
Situația în care tinerii au fost puși cu privire la decizia pe care ar fi luat-o este una extrem de dificilă. Părerile acestora sunt împărțite. Cei mai mulți au ales să plece 60,4%
Ex: “Mi-e frică, așa că mai bine plec.”
“Mai bine plec.”
25% au afirmat că ar rămâne.
Ex : “Rămân.”
“Rămân, dar cu teamă.”
10,4% ar discuta cu medicul stomatolog înainte de intervenție.
Ex: “Aș discuta cu medicul despre sterilizare și eventuale pericole.”
“Discut cu medicul și sunt mai atent la instumentarul folosit.”
Este foarte adevărat că virusul HIV îl poți contacta și de la stomatologie dacă instrumentarul folosit nu este corespunzator sterilizat. Dacă se cunosc metodele de prevenire a virusului nu există risc de infectare cu HIV. Educația medicală trebuie să fie continuă și să ajute la prevenirea transmiterii acestui virus. Chiar dacă la întrebarea precedentă unde tinerii au fost întrebați cum s-ar comporta cu o personă seropozitivă, majoritatea răspunzând că “normal”, acum când au fost puși în fața unei situați concrete, majoritatea au decis să plece. Există cu siguranță discriminare și sunt tentați să se ferească foarte mult de aceste persoane.
7. Cum ar trebui să se desfășoare campaniile de prevenire a infecției cu HIV? ( ce ar trebui să se discute)?”
Fig. VI. 2.1. 7.
Tinerii au răspuns exact așa cum mă așteptam. Majoritatea 64,5% își doresc mai multă informare pe acest subiect în cadrul campaniilor.
Ex: “Informare despre toate pericolele HIV/SIDA.”
20,3% consideră că ar ajuta foarte mult distribuirea de materiale informative. 12,3% au spus că aceste campanii ar trebui în primul rând să fie pe înțelesul tuturor.
Ex: “Să se discute pe întelesul nostru despre această boală”.
Doar 2,9% au răspuns “ nu știu”.
La ultima întrebare a acestui chestionar scopul urmărit a fost de a plasa tineri în locul nostru și de a afla subiectele care îi interesează. Răspunsurile venite din partea lor sunt foarte constructive și arată interesul acestora în legatură cu această boală. Dacă tinerii sunt lăsați să se implice personal în această problemă cu siguranță nu ar mai exista atât de multe persoane seropozitive. Trebuie să se înțeleagă că expresii gen “nu mi se poate întâmpla mie”, sunt eronate, virusul putând atinge pe oricine
2.2 Concluzii chestionar ”B”
În urma celor șapte întrebări din cadrul chestionarului “ Atitudinea în fața HIV/SIDA”, am observat că tinerii au tendința să exagereze sau să minimalizeze anumite aspecte legate de acestă boală.
Mulți dintre tinerii chestionați, cred că virusul HIV nu îi poate atinge. Sunt foarte multe comportamente cu risc la care se supun și de aceea riscul de contactare a virusului este foarte mare.
Nu există nici un semn exterior vizibil care să confirme că o persoană este seropozitivă. Din întrebările adresate reiese faptul că o parte dintre adolescenți, etichetează aceste persoane, spunând că își pot da seama că sunt purtătoare de virus HIV doar uitandu-se la ele.
Unii adolescenți tind să marginalizeze și să trateze diferit persoanele seropozitive. Este nevoie urgentă de mai multe campanii pe această temă iar autoritățile locale ar trebui să se implice mai mult, spun cei chestionați.
O educație medicală permanentă îi poate ține pe aceștia departe de acest virus extrem de periculos. Numai împreună se va reuși combaterea tuturor problemelor legate de HIV/SIDA.
Prevenirea virusului HIV/SIDA nu se face prin ținerea la distanță a persoanelor seropozitive, se face prin adoptarea unui comportamnet responsabil în orice situație.
VII. EDUCAȚIA TINERILOR CU PRIVIRE LA PREVENIREA TRANSMITERII VIRUSULUI HIV/SIDA
Programele de prevenire a virusului HIV trebuie să fie cel puțin la fel de intense, ca și cele antidrog sau antifumat. Numai așa se pot informa și responsabiliza tinerii. Cu sigurantă dacă aceștia ar participa la astfel de programe organizate și-ar îmbogății considerabil cunoștințele cu privire la această boală și ar fi mult mai responsabili în fața tentațiilor. Este esențial să învețe să discute cu partenerii lor despre protecție, folosind prezervativul întotdeauna. Programele/intervențiile HIV/SIDA, îndeosebi cele adresate grupurilor vulnerabile și celor cu risc crescut de infectare, trebuie să fie adaptate diferențelor de vârstă, cultură sex și comportament.
Dacă adolescenții din școli ar participa la programe de intervenție ce au ca scop prevenirea virusului HIV/SIDA s-ar putea preveni o mulțime de infecții. Programele care lucrează cu tinerii și îi implică pe aceștia în diverse acțiuni, împărțind atât materiale informative cât și prezervative ar fi cu siguranță mult mai apreciate de către aceștia. Prevenirea comportamentului riscant la tineri poate fi combătut și cu aceste programe speciale. Diferența dintre viață și moarte este ca și diferența dintre informare și ignorare în cazul HIV/SIDA. SIDA nu are vindecare și de aceea este nevoie de o atenție sporită în orice moment. Din lipsă de informare se naște teama, nepăsarea, discriminarea, îngrădirea, ignoranța etc. Lumea trebuie să știe că HIV este poate, mai ușor decât cancerul depistat târziu și de care poți muri într-un an, în timp ce cu HIV poți trăi o viață. Aplicarea precauțiunilor universale se face în vederea preveniri oricărei posibilități de transmitere a infecției HIV în sistemul sanitar și cel de asistență socială.
Tinerii nu sunt informați destule, pentru că încă se descoperă cazuri noi. Dacă nu există cineva care să le explice și să-i îndrume pot cădea pradă foarte ușor acestui necruțător virus. Tuberculoza pulmonară este o boală care se transmite pe cale aeriană, prin tuse și acest lucru nu îi sperie atât de tare pe oameni, cum îi sperie virusulu HIV care nu se transmite pe cale aeriană.
1. Campanie împotriva transmiterii virusului HIV/SIDA
Rațiunea de cele mai multe ori îl face pe om să aibă simțul conducerii și îl ajută să i-a cele mai bune decizii, iar sufletul leagă ființa umană de celelalte ființe umane. Unii oameni care au rațiune nu au sănătate și de aceea cei privilegiați atât cu rațiune cât și cu sănătate, trebuie să-i sprijine pe cei bolnavi. Toți oamenii trebuie să aibe drepturi egale, egalitatea trebuie să treacă de acest aspect indiferent de religie, vârstă, sex, etc.
Toate structurile sociale și sistemele ei de valori trebuiesc antrenate de programe de prevenire îndreptate spre informarea și educarea tinerilor, facilitarea accesului la toate cele necesare pentru reducerea riscului infectării cu virusul HIV/SIDA. Inegalitatea dintre sexe, discriminarea, sistemele de educație și sănătate deficitatre sunt câteva dintre motivele care încetinesc progresul. Persoane tinere sau adulți care contribuie la dezvoltarea economică, la evoluția intelectulă, creșterea generațiilor viitoare, unele dintre acestea sunt și ele lovite de acest virus. SIDA afectează pe an ce trece tot mai multe persoane mai ales tineri și ei știu cel mai puțin despre această infecție.
Un studiu realizat de către UNICEF în rândul adolescentilor a arătat că doar unul din opt cunoaște cum se poate proteja de HIV, poate enumera căile de transmitere a infecției și metodele de protecție. Informarea tinerilor rămâne cea mai simplă și accesibilă cale de a preveni răspândirea HIV.
SIDA are aceleași consecințe asupra societății pe care HIV le are asupra corpului uman – reduce rezistența și slăbește capacitățile, împiedică dezvoltarea și amenință stabilitatea, iar acest lucru n-ar trebuie să se întâmple. Putem afirma cu certitudine că avem mijloacele necesare să prevenim tinerii în ceea ce privește riscul infectării cu virusul HIV, pentru a-i trata pe cei care sunt infectați și pentru a le oferi grija și sprijinul de care au nevoie. Este important ca toată lumea și întreaga societate să-și asume responsabilitatea actelor întreprinse pentru a combate această cumplită maladie. Implicarea societății civile în problema HIV/SIDA este un factor determinant în toate progresele înregistrate în lupta pentru un acces universal la serviciile de prevenire HIV/SIDA.
Accesul la informații corecte și complete contribuie direct la sănătatea tuturor tinerilor. În acest context, este necesară educarea adolescenților, oferirea de informații relevante despre cei care sunt implicați în prevenirea HIV/SIDA, dar și despre diverse acțiuni, proiecte concrete. Tinerii trebuie să vină cu soluții pentru problemele legate de acest virus, să întelegă gravitatea adusă de această boală, să conștientizeze pericolul pentru a putea reduce riscul transmiterii virusului atât în prezent cât și pe viitor. Toate activitățile de educație și prevenire a infecției cu virusul HIV/SIDA necesită conjugarea eforturilor tuturor din toate structurile societății cum ar fi: familiile, instituțiile medicale, instituțiile de învățământ, confesiile religioase, mass-media, ONG-urile, etc.
Un rol important în coordonarea activităților îl joacă autoritățile administrației publice locale, cu implicarea conducătorilor instituțiilor și întreprinderilor, agenților economici, mass-media. Însă, funcția de inițiator în acest proces aparține lucrătorilor medicali. Educația pentru sănătate înseamnă dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătății. Campaniile existente în prezent sunt insuficiente în comparație cu gravitatea acestui virus. Trebuie insistat mai mult pe această problemă iar tinerii ar trebuie să fie mult mai interesați în legatură cu această problemă existență și la noi în țară. O educație medicală adecvată și diverse campanii organizate ar ține departe acestă boală.
2. Tineri, “Informați-Protejați”
Tinerii dacă devin educatori de la egal la egal, reușesc mult mai eficient să transmită informația. Din păcate la noi în țară o bună parte dintre părinți sunt plecați peste hotare, iar asistenții sociali sunt foarte puțini și de aceea informația despre HIV/SIDA este destul de limitată. HIV/SIDA este un subiect sensibil și curricula școlară nu include informații suficiente și prietenoase pentru tinerii din licee.
Din 2008 în cadrul proiectului „Tinerii pentru prevenirea HIV/SIDA” apare o altfel de abordare calitativ nouă, mai exact dezvoltarea unor rețele de educatori de la egal la egal, având câte patru educatori tineri și un coordonator adult în fiecare comunitate (instituție preuniversitară de învățământ).
Educatorii de la egal la egal adică tinerii, sunt capabili să dezvolte activități cu semenii lor și să transmită mesaje referitoare la căile de transmitere, metodele de prevenire și protecție a virusului HIV/ SIDA. Informațiile sunt bine venite, ajutându-i pe adolescenți să-și formeze deprinderi în ceea ce privesc relațiile sexuale premature, de a se proteja împotriva riscului infectătrii cu HIV și de a rezista în fața presiunilor semenilor săi. Dacă tinerii se implică în proiecte ce au ca scop prevenirea virusului HIV succesul este garantat. La această vârstă tinerii nu acordă suficientă atenție acestui aspect și nici nu se informează suficient în acest sens.
Este necesar ca aceștia să înțelegă scopul proiectelor pentru a se implica în diverse probleme legate de HIV/SIDA.
Prin metoda „de la egal la egal” adolescenții sunt mult mai atrași de această metodă și se înțeleg mult mai bine toate aspectele legate de HIV/SIDA. Este un rezultat de o valoare net superioară, tinerii formați ca lideri. Ca lider ai o experiență acumulată de-a lungul timpului. Cu cât sunt mai bine informați cu atât sunt mai protejați. Înainte de orice relație sexuală, tinerii trebuie să se gândască de două ori, fiindcă nu există nici un semn exterior vizibil a persoanelor infectate cu virusul HIV/SIDA. Despre nimeni nu se poate spune cu exaccitate că este sănătos dupa cum arată.
O relație sexuală este un gest care implică evaluarea dinainte a consecințelor. Partenerul trebuie cunoscut din timp și trebuie să se discute cu acesta despre eventualele infecții anterioare și mai ales despre comportamentului actual, care poate fi unul cu risc. Până când nu cunoaștem foarte bine partenerul se amâna relațiile sexuale sau se poate folosi prezervativul. Folosirea prezervativului, oferă protecție față de bolile cu transmitere sexuală inclusiv față de infecția cu virusul imunodeficientei umane (HIV) și față de o sarcină nedorită.
Prezervativul este cel mai puțin nociv, cel mai ieftin, cel mai la îndemană, fiind cel mai sigur anticoncepțional și protector cu condiția să fie folosit corect. Prezervativul trebuie folosit în toate relațiile sexuale atât în cazul în care nu se știe despre partener, dacă s-a expus sau nu s-a expus riscului de infectare, cât și în cazul în care numărul partenerilor este mai mare de unul. S-ar putea ca folosirea prezervativului să nu fie ușoară chiar de la început. Este indispensabil să se accepte ideea și mai ales să se folosească prezervativul ori de câte ori este nevoie.
3. Metodologii de lucru cu tinerii
La formarea și dezvoltarea în mod integrat a cunoștințelor, deprinderilor, atitudinilor, valorilor de viață, contribuie eficient metodele interactive. În cadrul programelor de formare a desprinderilor de viață, tinerii trebuiesc implicați direct și activ în procesul vizat. Fiecare exercițiu sau activitate, trebuie să se focalizeze pe situații concrete de viață, iar aceștia să fie învățați să analizeze, să cerceteze, să rezolve problemele lor sau ale altora, inclusiv ale comunității, în cel mai corect mod posibil. Este încurajată cooperarea între participanți mai mult decât competiția. Prin cooperare, adolescenții se pot cunoaște reciproc, extind relațiile, promovează deprinderi de ascultare activă, promovează înțelegere, acceptare, toleranță.
Mulți dintre elevi sunt jenați când vine vorba despre sexualitate și anumite probleme pe care le atrage dupa sine. Din fericire, această jenă nu omoară. Tinerii nu au de ales și acest subiect trebuie abordat dacă se vrea apărarea de această maladie mortală. Este un subiect foarte important care trebuie abordat încă din liceu. Informația transmisă poate avea un impact practic asupra comportamentului unui tânăr, dacă se i-a în considerare cunoștințele și convingerile sale anterioare. Metodele participative sunt practice doarece pun în valoare experiențele elevilor. Prin această metodă ei își pun în practică cunoștințele și competențele dând exemplu atât pe alții cât și pe ei.
Adolescenții au tendița de a râde sau glumi cand sunt puși într-o situație incomodă, jenantă, acest lucru se întâmplă pentru a-și ascunde nervozitatea. Aceștia au diverse experiențe legate de viața sexuală, unii fiind activi sexuali, alții nu. Unii au cunoștințe despre sexualitate, inclusiv HIV/SIDA alții nu. Informațiile pot fi culese de la un membru din famile sau din stradă. Discuția pe această temă nu ar trebui să conțină sentințe. Acestea ar putea să le provoace multor elevi un sentiment de excludere, în consecință, un dezinteres față de prevenire. Sexualitatea trebuie plasată în termeni pozitivi, iar mai apoi HIV/SIDA și ITS pot fi discutate mai târziu în contextul lor real.
Prevenirea HIV/SIDA nu înseamnă doar a se proteja pe sine însuși, dar, de asemenea și pe alții. Viitorul acestei epidemii depinde de comportamentul fiecărui tânăr. Educația referitoare la HIV/SIDA și ITS nu constă doar în acumularea și memorizare de noi informații. Obiectivul acestor campani de lucru cu tinerii este să promoveze un comportament care să stopeze transmiterea virusului HIV. Pentru a putea ajuta la prevenirea acestei boli tinerii trebuie să dea dovadă de onestitate și sinceritate pentru a-și împărtași experiențele, temerile și opiniile personale. Multe persoane se gândesc la HIV/SIDA ca la o problemă care îi privește pe alții.
Cred că cel mai benefic mod de a ajuta, ar fi să transmitem cunoștințele noastre medicale, să informăm mai multe persoane despre prevenirea virusului HIV/SIDA, să sprijinim bolnavii să nu fie stigmatizați și marginalizați, să îi integrăm în programe de luptă împotriva acestei boli și astfel să împărtășim din experiențele altora cât mai multor tineri interesați. Tinerii cunosc destul de puține despre această boală și uneori întânlim informații total eronate și incomplete. Atâta timp cât tinerii nu vor fi tratați ca egali și nu vor fi implicați în rezolvarea propriilor probleme, gradul lor de participare la acțiunile preventive va fi destul de redus.
4. Strategii și obiective privind prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA
Următoarele componente implică strategia prevenirii infecției cu HIV: de a se conștientiza importanța evitării riscului, de a fi informați în ceea ce privește pericolul și momentele care prezintă risc de infectare cu virusul HIV/SIDA, de a fi responsabili atât pentru propria sănătate cât și pentru sănătatea celor din jur adoptând un comportament fără risc. Promovarea și menținerea unui comportament fără risc, deprinderea unui mod sănătos de viață, sunt principalele scopuri pentru prevenirea infecției cu HIV. Principiul fundamental al medicinii primare este prevenirea tuturor maladiilor. Prevenirea infecției cu HIV se poate realiza în instituțiile medico-sanitare atât publice cât și private. Obiectivele prevenirii includ: ocrotirea sănătății, promovarea sănătății, reducerea consecințelor în caz de declanșare a bolii, prevenirea și controlul bolilor transmisibile, educația și informarea în comunitate.
Adolescenții și nu numai, pentu a-și menține sănătatea trebuie să aibe cunoștințe despre un mod de viață sănătos, prevenirea maladiilor, igiena individuală etc. În ceea ce privește profilaxia infecției HIV/SIDA, educația medicală joacă un rol deosebit de important, informând în masă tinerii, implicând populațiile tinere în această problemă. Rolul medicului de familie în prevenirea infecției cu HIVSIDA este și el foarte important, pentru a îndruma și informa populația. El trebuie să ofere sfaturi necesare privind protecția sănătății în comunitate.
Activitățile de prevenire pot fi realizate și de către medicul de familie prin diferite modalități, cum ar fi: discuții cu persoane în cadrul vizitelor la medic, convorbiri și întruniri tematice cu tinerii în instituții de învățământ, elaborarea și participarea la emisiuni televizate și radiofonice etc. În lucrul cu populația, medicul de familie va prezenta încrederea comunității, dând informații despre virusul HIV/SIDA, adoptând o atitudine tolerantă față de persoanele seropozitive. Rolul centrelor de sănătate prietenoase tinerilor în prevenirea infecției cu HIV/SIDA, au ca scop promovarea unui mod de viață sănătos. În cadrul acestor centre, tinerilor li se oferă informații referitoare la infecțiile cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, acces la mijloace de protecție individuală (prezervative), servicii de consiliere, servicii de testare etc. Cei care bebeficează de aceste întânliri sunt adolescenții care au cea mai mare probabilitate de a contacta acest virus, utilizeazând droguri, sau având relații sexuale neprotejate.
Sunt bine venite echipe mobile formate din tineri bine instruiți care să se deplaseze în mediul semenilor săi să informeze și să comunice cu aceștia. Realizarea activităților de prevenire HIV/SIDA în randul adolescenților în cadrul centrelor de sănătate prietenoase tinerilor, includ: desfășurarea campaniilor informaționale, organizarea seminarelor de informare și instruire, mese rotunde, întruniri tematice, diseminarea informației și experienței prin metoda de la egal al egal, editarea și distribuirea broșurilor cu conținut informațional în scopul de a sensibiliza atitudinea tinerilor cu privire la modul sănătos de viață, prevenirea HIV, ITS și combaterea consumului de droguri.
Un rol important îl joacă și cabinetele de planificare familială și sănătate, în prevenirea infecției cu HIV sau al altor infecții cu transmitere sexuală. Identificarea anumitor nevoi personale în cadrul consilierii, sfătuirea în legatură cu alegerea corectă a metodelor contraceptive. Componentele cheie ale asistenței complexe în domeniul sănătății și sexualității sunt: furnizarea serviciilor de educație, suport în domeniul planificării familiale, promovarea sănătății sexuale și a sexului proteja, diagnosticul infecției cu HIV și consilierea preventivă, furnizarea unor servicii de asistență, tratament și mai ales suport pentru persoanelor care trăiesc cu HIV, prevenția și controlul ITS.
În cabinetele de planificare familială și sănătate a reproducerii se va realiza educarea și consilierea, referitoare la sarcină, eventualelor boli cu transmitere sexuală inclusiv HIV/SIDA etc. Prezervativului rămâne cea mai bună metodă de protecție împotriva transmiterii sexuale a infecției cu HIV. Testarea la HIV și consilierea prezintă beneficii pentru persoanele consiliate, pentru comunitate și sistemul medical.
5. Prevenirea virusului HIV/ SIDA și prejudecățile
Tot mai multe cazuri de persoane infectate cu virusul HIV apar, și de aceea specialiștii promovează tot mai mult folosirea prezervativului. Informarea elevilor și liceenilor este cea mai buna metodă în ceea ce privește infecția cu virusul HIV. Părinții sau profesorii ar trebui să vină în completarea informațiilor, mediate întâi de un medic de familie sau oricare altul. Șansele de a reuși oprirea creșterii numărului de cazuri scad, dacă atitudinea medicilor este una rezervată față de această problemă. Există teama de boală și mai mult nu se conștientizează importanța protejării în cadrul relațiilor sexuale, sau adoptarea unui comportament fără risc, fie că ne temem mult prea mult, evitând persoanele seropozitive.
Din păcate trăim în Epoca SIDA. Numai prin prevenție putem reducem riscul de deces. Unica armă împotriva HIV/SIDA este informarea, de unde provine cumplitul virusul și cum se răspândește. Discriminarea este prezentă la oamenii bolnavi de SIDA. Aceasta împiedicând persoanele infectate HIV/SIDA să trăiască o viață normală în societate, le obligă să-și ascundă chiar și diagnosticul, iar discriminarea poate determina persoanele seropozitive să adopte comportamente extrem de riscante. Adolescenții își închipuie poate că această boală a fost mereu la fel de numeroasă. Când se uită la oamenii mai în vârstă care au avut mai mulți parteneri sexuali își pot spun: “Ei nu par să sufere că au avut mai multe relații sexuale în afara căsătoriei, așadar nu cred că tocmai eu sunt în pericol să contactez vreo boală venerică, inclusiv HIV/SIDA.
6. Reguli generale, de educație sanitară
Este de datoria fiecărei persoane să respecte de fiecare dată fară nici un fel de excepție regulile sanitare. Unele dintre acestea sunt:
Acele și seringile în vederea utilizării să fie sterile – scoase din ambalajul lor original. Este dreptul fiecăruia dintre noi.
Efectuarea tratamentelor injectabile trebuie făcute doar de personalul medical calificat.
Se folosesc doar ace sterile la efectuarea găurilor pentru cercei sau al tatuajelor. Se permite utilizarea aceluiași ac, doar dacă a fost sterilizat în prealabil.
Utilizatorii de droguri injectabile trebuie permanent educați pentru folosirea seringilor și acelor sterile.
Atât la saloanele de manichiură cât și la frizerie trebuie folosite doar instrumente sterilizate.
Instrumentele de îngrijire dentară, acele de acupunctură, instrumentele de manichiură nu transmit virusul, dacă se respectă precauțiile elementare de igienă. Acestea se sterilizează corespunzător după fiecare utilizare. Se pot folosi instrumente de unică folosință, care dupa utilizare se vor distuge prin incinerare. Informarea în școli cu privire la virusul HIV/SIDA este din păcate inexistentă. Dacă ar exista o informare completă și calificată cu siguranță tinerii ar privi altfel această problemă. Fidelitatea reciprocă ar mai fi una dintre soluțiile propuse pentru a reduce riscul transmiterii virusului HIV/SIDA. Fidelitatea și monogamia nu este aceiași pentru toate persoanele. Unii consideră monogamia, fidelitate sexuală pentru un partener, de-a lungul vieții, pentru alte persoane fidelitatea în cadrul unei relații sexuale, atât timp cât durează aceasta. Pentru tineri abstinența ca răspuns la SIDA este putin frecventă chiar nulă.
O ultimă soluție și cea mai la îndemână pentru fiecare este folosirea prezervativului. Utilizand corect prezervativul, acesta reduce riscul transmiterii virusului.
7. Implicarea școlilor, autorităților și sistemului medical în problema
HIV/SIDA
Pentru a combate acestă maladie este necesară implicarea școlilor, sistemului medical dar și al autorităților competente. Este important să se știe ca nici o comunitate/țară nu este complet imună infectiei cu HIV, motiv pentru care, se impune educarea populației, în special a tinerilor, care prezintă risc crescut pentru anumite comportamente, cum ar fi, mai mulți parteneri sexuali, abuzul de droguri intravenoase sau homosexualitatea. Detectarea din timp a infecției este cea mai bună metodă de control a răspândirii virusului în comunitate. În școala românescă educația pentru sănătate vizează promovarea stării de bine și sănătate al elevului, formarea unui stil de viață cât mai sănătos, prevenirea comportamentelor cu risc etc.
Este necesar ca toate fondurile ce răspund de creșterea și formarea noii generații (familie, școli, universități, instituții medicale, etc) educația, să se implice cu multă responsabilitate, în combaterea acestui flagel terifiant numit HIV/SIDA și care lovește în primul rând vârsta aptă pentru procreere, vârsta adolescenței, punând într-un real pericol existența speciei umane, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Trebuie să ne comportăm ca și cum ar fi vorba despre riscul infecției cu HIV – virusul imunodeficienței umane în absolut toate cazurile cu care ne confruntam. Oriunde, oricând, un pericol există. Dacă știi că există pericolul atunci sigur vei ști că trebuie să te protejezi. Trebuie tras un semnal de alarmă cu privire la aceeastă cumplită boală, numai implicându-ne și informând corect populația tânără putem reduce riscul de transmitere a virusului.
Insuficiența noțiunilor elementare de educație sexuală reprezintă o problemă pentru tineri, aceștia expunându-se unor riscuri de nebănuit înainte de a fi instruiți în acest sens. Infecția cu HIV/SIDA este o problemă de sănătate care trebuie rezolvată la scară mondială. Este inutil să exagerăm sau să minimalizăm un risc. Un grad crescut de teamă sau de anxietate blochează mesajul. Comportamentul sexual spre deosebire de alte comportamente implica mai multe componente cum ar fi:
componentă afectivă ( relații de dragoste sau atașament)
componentă socială ( interacțiune interpersonală) etc.
Consilierea în cabinete specializate pe această temă cu privire la HIV/SIDA ar contribui la promovarea unui mod de viață sănătos, creșterea gradului de informare al tinerilor, adoptarea unor comportamente fară risc etc. Un lucu foarte important este conlucrarea și parteneriatul dintre ONG și instituțiile medico-sanitare în realizarea activităților de prevenire HIV/SIDA. Acestea trebuie să fi realizate atât la nivel local, cât și la nivel național. Comunicarea cu tinerii trebuie să fie una clară, simplă, adresându-se direct, verificând cunoștințele lor și părerile despre anumite situații comportamentale, ce vor ei să afle, ce lipsuri au în legătura cu această boală.
Conștientizarea privind riscurile consumului de droguri și stupefiante se va realiza în discuția cu adolescenții și tinerii pe această temă. Aceste discuții pot avea loc atât în cadrul școlilor cât și în cabinete specializate. Tinerii vor fi avertizați despre consecințele utilizării drogurilor, dezvoltarea dependenței biologice, degradarea personalității, slăbirea memoriei, etc. Este important a informa tinerii și aceștia necesită să cunoască faptul că, consumul drogurilor injectabile cu utilizarea dispozitivelor în comun fără sterilizare în prealabil, prezintă calea directă spre infectarea cu HIV. Consumul drogurilor poate duce la contacte sexuale neprotejate, în unele cazuri chiar violul sexual.
În timp ce mulți oamenii de știință continuă să caute un tratament pentru acestă boală, singurul mod în care tinerii se pot apăra, este schimbarea obiceiurilor personale, evitând activitățile cu nivel ridicat de risc. Nenumărate campanii pentru încurajarea sexului protejat au fost lansate în întreaga lume. HIV/ SIDA nu este un fenomen ”din alte lumi“ ci este o stare de fapt, prezentă în imediata noastră vecinătate, nu este doar o simplă statistică sau un subiect de presă, de mass-media ci o realitate de fapt. O realitate dramatică pe care o trăiesc oameni obișnuiți, iar pericolul ne pândește pe fiecare în parte fara nici o excepție. Viețile multor persoane din zilele noastre au fost distruse de boli contactate în urma relațiilor sexuale neprotejate. Este nevoie urgent să se elaboreze programe de educație care să-i poată determina pe tineri să folosească măsurile de prevenire a infecțiilor HIV/SIDA.
VIII. CONCLUZII FINALE
Educația medicală permanentă, ajută la prevenirea transmiterii virusului HIV/SIDA.
Trebuie conștientizat faptul că nu există tratament pentru această boală și acest lucru trebuie să fie un motiv în plus pentru a sta departe de acest virus.
Este nevoie urgentă de cât mai multe locuri organizate unde să se poată discuta și primii informații despre acest virus.
Atât școala cât și autoritățile competente ar trebuie să se implice mai mult în aceasta problemă.
Suntem responsabili de propria viață și de viața celor pe care îi iubim. Înainte de aventurarea într-o relație trebuie să se analizeze lucrurile de două ori și mai apoi luată o decizie. Un singur contact sexual neprotejat sau folosirea aceleași seringi pentu injectarea de droguri este de ajuns pentru a contacta virusul.
Nu se poate contacta virusul dacă se respectă cu mare strictețe normele de igienă și se cunosc foarte bine toate metodele de protecție împotriva acestui virus.
Cel mai important rol în această boală îl joacă informarea.
Informând constant și corect populația tânără, se poate reduce semnificativ numărul celor infectați.
În lupta contra virusului HIV/SIDA, campaniile ocupă un loc foarte important. Distribuirea de prezervative, broșuri, pliante, materiale informative ar ajuta foarte mult în acest sens.
Trebuie să se construiască pe tot ce s-a realizat până acum și să se intensifice lupta împotiva acestei boli.
Teama de această boală se naște din lipsă de cunoștințe, dacă există o bună informare cu siguranță virusul nu poate atinge pe nimeni.
Tinerii trebuiesc sprijiniți și educați pentru a adopta comportamente sigure, pentru a nu cădea pradă virusului.
În urma unui studiu s-a constat un lucru îngrijorător, că doar 46% dintre tinerii care au avut contacte sexuale ocazionale au folosit prezervativul.
Acest lucru este îngrijorător deoarece este suficient un sigur contact sexual neprotejat pentru a contacta virusul HIV.
Virusul HIV/SIDA este mai mult decât o prioritate de sănătate publică, este o problemă complexă, care afectează absolut toate componentele societății.
Absolut toate persoanele și grupurile vulnerabile trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre această boală în vederea preveniri infectării cu acest virus.
Organizațiile statului trebuie să acorde un interes prioritar în planul național de dezvoltare a programelor de profilaxie și combatere al virusului HIV/SIDA.
Fidelitatea reciprocă, abstinența temporară, responsabilitatea și folosirea prezervativelor sunt dintre cele mai bune alegerile pentru sănătate și mai ales pentru viața fiecăruia.
Toate efoturile care presupun mână de lucru, investiție materială și energie sunt extrem de mici în comparație cu beneficiile pe care le are prevenirea acestei cumplite boli.
Prevenirea este și va rămâne întotdeauna, singurul mijloc de luptă împotriva răspândirii virusului HIV/SIDA.
Această boală este foarte mult legată de comportament. O schimbare a comportamentului poate limita răspândirea virusului. În fața acestui pericol numit SIDA, sănătatea noastră depinde de noi înșine.
IX. BIBLIOGRAFIE
1. Bulcea D. Infecția cu HIV/SIDA – o criză a sănătății mondiale Editura Aius, Craiova, 1998 pag 9-21
2. Blagoslov A. Informare și sensibilizare în problematica HIV/SIDA. Ghid pentru serviciile de Asistență Socială, Editura Psiho Cover, București, 2007 pag 42-65
3. Buzducea D. O monografie a fenomenului HIV/SIDA în România, Editura Universității din București, 2008 pag 12-18
4. Bucur G. SIDA și prevenirea ei, Editura Medicală, București, 1991 pag 36-49
5. Buzducea D. Riscurile la tineri. Studiu de caz: Adolescenții cu HIV din România, Editura Universității din București, 2007 pag 54-65
6. Buzducea D. SIDA-Confluențe psihosociale, Editura Știința Tehnică, București, 1997 pag 9-11
7. Beldianu, I. Breazu A. Mihalache S. Spireu D. S. Consolidarea inițiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA și violenței familiale – manual de instruirei, Editura JSI Research and Training Institute Inc.,București, 2006 pag 34-38
8. Cupșa A. Infecția cu virusul Imunodeficientei Umane, Editura Universitatii, Craiova, 2005 pag 31-39
9. Căruntu, F. Infecția cu virusul imunodeficientei umane HIV Editura Medicală, București, 1991 pag 22-27
10. Dan Monica – SIDA – o problemă care te privește, Editura Medicală 2006 pag 19-28
11. Hubert, M. Bajos N. Sand Sexual behaviour and HIV/AIDS in Europe. Comparison of National Surveys, Editura Routledge Taylor and Francis Group, London and New York, 2007. pag 42-45
12. Lotreanu V. SIDA flagelul secolului, Editura Sport-Turism, București, 2000 pag 31-42
13. Matușa R. SIDA – Manifestări clinice Editura RomFlairPres SRL, Constanța, 1994 pag.23-31
14. Mărgineanu I. Metodologia cercetării sociologice Editura Polirom, București, 2006 pag.12-18
15. Nedelcu I. HIV, SIDA, AIDS, Editura Militară, București, 2005 pag.13-19
16. Nicolau S. SIDA între teamă și speranță, Editura Femina, Câmpina, 1991 pag.23-26
17. Vasile N. – Adolescența- sexualitate între normal și patologic, editura Medicală București 2007 pag. 45
18. Preda M. Prevenirea HIV în rândul adolescenților cu risc crescut din Europa de Sud-Est și Ucraina, UNICEF. 2008, pag 14-19
19. Petrea, Sorin, Prevenirea transmiterii HIV în practica medicală, Ed. ALL, București, 1999 pag 10
20. Pascu G. Ce este SIDA: cum ne apăram, Editura Medicală, București, 1998 pag 4-21
21. Petrea S. SIDA. Trecerea oprită, Editura All, București, 1997 pag 34-35
22. Petrea S. Copilul dumneavoastră și SIDA, Editura All, București, 2009 pag 21-24
23. Rafila Alexandru – Ghidul educatorului pentru sănătate 2003, pag. 6-12
24. Usaci D. Imunodeficiența psihoafectivă și comportamentală în raport cu HIV/SIDA, Editura Polirom, Iași, 2003 pag 22-23
25. Casa Natională de Asigurări de Sănătate (2015). Programele Naționale de sănătate. Disponibil la: http://www.cnas.ro/casmb/page/ce-sunt-programele-naționale-de-sănătate.html (accessat în 6.8.2015)
26. Centrul AIDS (2010). Programul Național de Prevenire și Control HIV/SIDA și ITS 2011-2015. Disponibil la: https://www.google.fi/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&cad=rja&uact=8&ved=0CDQQFjACahUKEwiYuryb5pPHAhXnLHIKHXp_ATI&url=http%3A%2F%2Fwww.dspjtulcea.ro%2Fdownloads%2Fstrategie_05140053.doc&ei=ivrCVZjNC-fZyAP6_oWQAw&usg=AFQjCNFzQID5DKNPSqBAj_iAhk5_cny2GA&bvm=bv.99556055,d.bGQ (accesat în 6.8.2015)
27. Edumedical ( 2015). Articole HIV/SIDA .
Disponibil la : www.edumedical.ro/…/hiv-sida/articole-hiv-sida( accesat in 6.08.2015)
28. Edumedical ( 2015). Articole și știri despre infecția cu HIV și SIDA – Edumedical
www.edumedical.ro/category/listaafecțiuni/hiv-sida ( accesat în 6.082015)
29. Iacob M, Nița I V (2014). Sub "Lupă”: Cercetarea contextului de viață al persoanelor seropozitive din România. Cunoștințe și atitudini ale populației generale privind HIV/SIDA în România. Raport de cercetare. Programul de Cooperare Elvetiano-Român și Unuinea Natională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA. Disponibil la: http://unopa.ro/wp-content/uploads/2014/11/Raport-final-UNOPA.pdf (accesat în 16.05.2015).
30. Institutul de boli infecțioase "Prof. Dr. Matei Bals", compartimentul pentru monitorizarea și evaluarea infecției HIV/SIDA în România (2015). Date statistice. Disponibil la: http://www.cnlas.ro/date-statistice.html (accesat în 6.8.2015)
31. Institutul de boli infectioase "Prof. Dr. Matei Bals", compartimentul pentru monitorizarea și evaluarea infecției HIV/SIDA în România (2015). Strategii și prevenire. Disponibil la: http://www.cnlas.ro/strategii-și-prevenire.html (accessat în 6.08.2015)
32. MedFarm ( 2015).Tot mai multe cazuri de HIV/SIDA. Disponibil la:
www.med-farm.ro/tot-mai-multe-cazuri-de-hivsida( accesat în 16.05.2015)
33. Medikal (2010) . Articole medicale -SIDA – Virusul secolului.
Disponibol la www.bzi.ro/proiect-de-educare-a-tinerilor-pentru-prevenire (accesat în 16.05.2015)
34. Medikal România ( 2012) Informații despre HIV/SIDA – Reguli generale de educație medicală. Disponibil la: www.medikal.ro/articole-medicale-sida-virusul HIV( accesat în 6.08.2015)
35. Netmedic (2007) Căile de transmitere a infecției cu HIV-SIDA. Disponibil la: www.netmedic.ro/articole ( accesat în 6.08.2015)
36. Proiect de educare a tinerilor pentru prevenirea HIV si BTS (2012). Disponibil la:
aleg-romania.eu/educație ( accesat în 6.08.2015)
37. Romania TV( 2014) Ore de educație sexuală în școli. Isteria infectărilor cu HIV. Disponibil la www.româniatv.net/ore-de-educație-sexuală-în-școli( accesat în 16.05.2015)
38. Salvați Copii (2015). Protecția persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. Disponibil la: http://salvaticopiii.ro/upload/p00060008_ProtecțiapersonelorinfectatecuHIV.pdf (accessat în 6.8.2015).
39. Seximus ( 2010). HIV SIDA – simbol sprijin solidaritate. Disponibil la:
www.seximus.ro/articole/simbol-lupta-anti-hiv-sida.ph ( accesat în 6.08.2015)
40. StopSida (2007). Cum HIV/SIDA nu se transmite. Disponibil la: http://www.stopsida.ro/informații_hiv_sida_cum_nu_transmite.php (accesat în 8.08.2015)
41. StopSida (2007). HIV/SIDA în cifre. Disponibil la: http://www.stopsida.ro/informații_hiv_sida_cifre.php (accesat în 8.08.2015).
42. StopSida (2007). Informații despre prevenirea HIV/SIDA. Disponibil la: http://www.stopsida.ro/informații_hiv_sida_prevenire.php (accesat în 6.08.2015).
43. StopSida ( 2001). Dreptul la Adolescență, educație pentru sănătate.
www.stopsida.ro/informații_hiv_sida_reguli_generale ( accesat în 6.08.2015)
44. Tonica TV( 2008), SIDA prevenție și tratament –Disponibil la:
www.tonica.ro ( accesat în 6.08.2015)
45. UNICEF România (2015). Strategia Natională pentru supravegherea, controlul și prevenirea cazurilor cu infecție HIV/SIDA 2004-2007. Disponibil la: http://www.unicef.org/românia/ro/Strategia_națională_ROM.pdf (accesat în 6.08.2015)
46. UNICEF România( 2015) . Program de prevenție HIV/SIDA. Disponibil la : www.edumedical.ro/program-de-prevenție-hivsida ( accesat în 6.08. 2015)
47. UNICEF România (2014). HIV/SIDA în România: trecut, prezent și viitor. Disponibil la:|www.unicef.ro (accesat în 14.05.2015)
48. UNICEF România ( 2008). HIV/SIDA și Adolescenții Vulnerabili – HIV/SIDA și adolescenții. Disponibil la:www.unicef.org/moldova/ro/11937.html.(accesat în 14.05.2015)
49. Ymed – Resurse Medicale (2013 ). HIV/SIDA. Disponibil la:
www.ymed.ro › Sănătate AZ › Medicină Interna ( accesat în 6.08.2015)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Educatiei Medicale In Prevenirea Transmiterii Virusului Hiv Sida In Randul Tinerilor (ID: 157902)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.