Rolul Asistentului Social In Prevenirea Abandonului Scolar DIN Mediul Rural

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

DIN MEDIUL RURAL

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I

Familia și școala

Rolul și importanța asistentului social în comunitate

Fenomenul de abandon școlar

Teorii în practica asistenței socaiale

Situația învățământului în România

Capitolul II

Cadrul legislativ în domeniu

Rolul asistentului social în instituții

Funcția familiei și rolul acesteia în dezvoltarea copilului

Efectele economice asupra familiei

Politicile sociale vizând protecția socială

Capitolul III

Resursele instituționale și umane în procesul educației

Servicii și prestații de asistență socială

Factorii generatori de situații de risc a abandonului școlar

Violența în mediul familial

Sărăcia în România

Capitolul IV

Scolul cercetării

Metodologia cercetării

Obiectivele și ipotezele cercetării

Interpretarea datelor colectate

Concluziile

Bibliografie

Anexe

Introducere

Motivația alegerii temei

Fiind student din provincie în București, am trecut prin diverse etape pentru a ajunge să studiez în capitală. Provin din mediul rural dintr-un sat ce s-a format după anii” 80 în urma unei alunecări de teren fiind ridicat cu ajutorul serviciilor primăriilor.

Știu din propria experiență cât este de greu să te dezvolți din punct de vedere educațional în zona rurală. Să urmezi clasele gimnaziale apoi clasele generale dacă ai norocul de o scoală în apropiere unde poți urma și clasele I- VIII.

În România sunt diferite zone defavorizate mai ales zonele rurale, unde multe servicii nu au ajuns să se pună în practică. La nivel de educație există școli ce sunt un exemplu din punct de vedere administrativ cât și a programei depășind multe școli chiar din mediul urban.

Există prejudecați în care se susține că nu se face educație în școlile din mediul rural și ca elev ești oarecum marginalizat atunci când promovezi în învățământul liceal. Condițiile în mediul școlar trebuie să fie adecvate elevilor pentru o cât mai bună dezvoltare al acestuia. În multe cazuri nu sunt condiții propice unui elev dar aceștia nu se plâng atâta timp cât au unde învăța carte. Părinții sunt mulțumiți deoarece copii lor pot măcar să învețe să scrie și să socotească chiar dacă aceștia nu mai au posibilitatea de a urmări celelalte clase.

Abandonul școlar este un eveniment ce nu este străin copiilor mai ales a celor din mediul rural. Acesta are la bază mulți factori și multe cauze pe care le-am întâlnit și eu de-a lungul anilor. O familie ce are în întreținere mai mulți copii elevi, se descurcă greu din punct de vedere economic pentru ai susține în învățământ.

Eu provin dintr-o familie formată din doi copii și părinților mei le-au fost greu să ne susțină la scoală și pe lângă să ne asigure și nevoile primare. Este dificil să îți găsești un loc de muncă stabil și să își întreții familia pentru că un sat nu este dezvoltat economic să poată să producă locuri de muncă pentru locuitori. Așa încât principalul obstacol în dezvoltarea armonioasă a unei familii respectiv a elevilor este obstacolul economic.

Școala ar trebui să aibă o strânsă legătură cu familia, să se implice în vederea a oricărei probleme prevăzute și să comunice permanent orice modificare fie ea pozitivă său negativă a elevului. Din această perspectivă nu pot spune că se ține cont de acest aspect, părinții sunt preocupați în majoritatea timpului de celelalte atribuții și neglijează relația dintre ei și școală. Prioritățile lor sunt de multe ori din categoria materială și neglijează partea afectivă.

Nivelul de educație a părinților se situează în jurul a minim opt clase și maxim douăsprezece clase dar sunt cazuri în care educația este doar la nivelul de gimnaziu chiar ajungând la analfabetism. De aceea mulți copii nu au o susținere ce vine din familie și care este cea mai importantă, de aici pornind cu un impas.

Această temă ce vizează riscul de abandon școlar am pus accent și am adus-o în relief pentru că riscul este din ce în ce mai mare în zona rurală fiind ignorată și văzută ca pe o normalitate în societate. Vedem și auzim zilnic de abandon școlar, poate unii dintre noi chiar ne-am confruntat cu această problemă. Considerăm că în mediul rural este normal ca elevii să se confrunte cu riscul de abandon școlar sau chiar să renunțe la educație.

Despre domeniul de asistență socială nu se cunosc multe mai ales importanța acestuia și că de fapt vine în ajutorul persoanelor ce întâmpină o problemă. Asistenții sociali din primării de fapt postul este ocupat de persoane ce nu au studiile facultății de specialitate ci studii în alt domeniu chiar și lipsa acestora. Acest fapt nu duce decât la o defectuoasă manageri ere a serviciilor din cadrul instituției și cel mai important percepția nepotrivită ba chiar negativă a populației.

Rolul asistentului social nu este îndeplinit în totalitate că urmare a acestui fapt, nu poate decât ca beneficiarii să fie în dezavantaj, să nu fie informați de ceea ce poate accesa și ce drepturi au. Sunt cazuri în care posturile sunt libere și nu există asistent social, nu vreau să mă gândesc la acei oamenii care au nevoie de diverse servicii și nu există nimeni pentru ai ajuta. Ca și asistent social trebuie să îndeplinești atribuții și în acest caz acela de a prevenii abandonul școlar, de aceea am ales această temă deoarece doresc că văd dacă se face ceva în acest domeniu și dacă se intervine cum mai exact.

Capitolul I

Familia și școala

” Cu toții ne dorim ca la un moment dat să ne întemeiem o familie, într-un timp mai scurt sau pe viitor. Termenul de familie se poate defini ca fiind, ca o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau partener, realizând, mai mult sau mai puțin latura biologică și/sau psihosocială”. (Mitrofan, Ciupercă, 1997)

” Din punct de vedere juridic, familia reprezintă un grup de persoane între care există relații de sânge, căsătorie și adopție, drepturi și obligații reglementate juridic, printr-un certificat de căsătorie, de înfiere sau printr-un alt tip de document”. (Lupșan, 2001; apud Turliuc, 2004)

Putem întâlni două modele ale familiei acestea fiind; familia nucleu și familia extinsă. Familia nucleu fiind de două feluri:

familia nucleară de orientare (acesta fiind familia în care ne naștem și în care ocupăm statutul de copil)

familia nucleară de procreare (este familia pe care o întemeiem prin intermediul căsătoriei și astfel avem statutul de adult)

De obicei nucleul familiei este format din părinți și copii dar sunt situații în care se adaugă și bunicii. Familia extinsă este formată din două sau mai multe familii nucleare sudate prin legătura părinte- copil, unde include și legăturile dintre surori și frați.

Se cunoaște importanța ambilor părinți în creșterea copiilor și mai ales prezența lor în copilărie. Copii sunt cei care resimt cel mai tare lipsa unui părinte mai ales atunci când este plecat cu greu îi este compensată prezența. Un copil are diferite nevoi ce trebuie satisfăcute în acele momente pentru că neexistând pot apărea consecințe negative asupra viitorului adult.

Familia îndeplinește diverse roluri indiferent de perspectivă din care este abordată. Așa încât după M. N. Turliuc (2004), funcțiile ale familiei nucleare sunt:

funcția psihologică (de asigurare a suportului emoțional, a nevoilor de securitate, de protecție, incluzând și ajutorul mutual bazat pe sentimentele de egalitate, de respect și de dragoste între parteneri, între părinți și copii, între frați și surori);

funcția identitară (implicând asigurarea sentimentului apartenenței și al coeziunii, construcția identităților personale, statutare și intime ale soților și ale copiilor)

funcția economică (de asigurare a veniturilor necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale membrii familiilor părinți și copii)

funcția sexuală (de satisfacere a cerințelor și nevoilor afectiv-sexuale ale partenerilor cuplului conjugal);

funcția de reproducere (de asigurare a descendenței și a condițiilor igienico-sanitare necesare dezvoltării biologice normale a tuturor membrilor familiei);

funcția de socializare a copiilor (menită să asigure îngrijirea și creșterea lor, procesul instructiv-educativ familial și condițiile adecvate educației și pregatrii școlare și profesionale a copiilor)

Familia trebuie să fie un mediu sănătos, să fie alcătuită din toți membrii (doi părinți) aceștia să fie într-o relație de întrajutorare, să trăiască în armonie, să ducă o viață cinstită. Părinții trebuie să fie un bun exemplu întrucât copii au un spirit puternic de imitație. Familiile pot fii cu un copil sau mai mulți insă unde există mai mulți copii reprezintă un mediu mai propice să se dezvolte mai ales educativ. Autoritatea cât și dragostea necesită atenție mare deoarece trebuie făcute cu măsură și mereu să fie păstrat un echilibru.

Educația unui copil este fragilă, nu este așa ușor să oferi educație dacă nu ai toate resursele disponibile. Părinții au diverse concepții mai ales în modul de a educa proprii copii. Tocmai acest lucru face ca dificultatea în a crește un copil să fie mare fiind aceste diferențe de concepții. Părinții cu greu acceptă din exterior sfaturi sau diverse informații cu privire la îmbunatățirea pedagogică a părinților și acest fapt este în defavoarea copiilor. ” Primele relații utilitare ale copilului nu sunt relațiile cu lumea fizică… ci sunt relațiile umane, al căror instrument necesar îl reprezintă mijloacele de expresie. Legăturile sale cu mediul nu sunt de raționament sau de intuiție logică, ci de participare la situații”. (Wallon, 1947, 125)

Reprezentând un mediu social și un mediu afectiv, familia reprezintă și un mediu cultural. Copilul are ca și referință un sistem de valori implementându-se încă de la vârste fragede, având un impact profund asupra personalității.

Autoritatea parentală este puterea de impunere și influențare în deosebi cea educativă. Uneori impunerea exagerată a voinței părinților atrage diverse consecințe, una fiind autoritarism. Diversele roluri ale familiei îndeplinite duc către dezvoltarea copilului armonios dar dacă familia este dezorganizată rolul educației nu este pe deplin realizată.

Educația o întâlnim încă din primul an din viața unui copil astfel încât crescând și ajungând la vârsta potrivită de a se înscrie în sistemul de învățământ strictul necesar de independență se regăsește. Familiile având diferite statusuri, credințe, culturi intervine și nivelul socio-economic care are impact profund asupra educației copiilor.

Desigur, sistemul familial îndeplinind diverse funcții acestea se pot modifica în urma diferiților factori. Acești factori fiind; cei externi sau interni. Factorii externi sunt tot ce ține de exteriorul familiei, de ce îi înconjoară, dar care au un puternic impact asupra lor. Îndeosebi, modificările apar atunci când structura familiei nu este puternică și dă voie indiferent dacă factorii sunt pozitivi sau negativi, nu pot face selecția. De aceea, toate aceste influențe ajung să se răsfrângă asupra copilului și acest fapt se va putea vedea în comportamentul lui, în educație, în zona afectivă.

Factorii interni, sunt reprezentați de mediul familial, structura familiei, în funcție de cum se dezvoltă întreaga familie incluzând, bunicii, rudele apropiate toate modifică funcționalitatea familiei. Copii preiau toate acestea, împiedicând dezvoltarea lor în diferite medii cum ar fii, mediul școlar fiind fundamentul educației.

În familiile în care relaționarea este deficica în urma diferiților factori. Acești factori fiind; cei externi sau interni. Factorii externi sunt tot ce ține de exteriorul familiei, de ce îi înconjoară, dar care au un puternic impact asupra lor. Îndeosebi, modificările apar atunci când structura familiei nu este puternică și dă voie indiferent dacă factorii sunt pozitivi sau negativi, nu pot face selecția. De aceea, toate aceste influențe ajung să se răsfrângă asupra copilului și acest fapt se va putea vedea în comportamentul lui, în educație, în zona afectivă.

Factorii interni, sunt reprezentați de mediul familial, structura familiei, în funcție de cum se dezvoltă întreaga familie incluzând, bunicii, rudele apropiate toate modifică funcționalitatea familiei. Copii preiau toate acestea, împiedicând dezvoltarea lor în diferite medii cum ar fii, mediul școlar fiind fundamentul educației.

În familiile în care relaționarea este deficitară fiind conflicte, tensiuni, manifestări violente se provoacă dezechilibre asupra copiilor, efectele resimțindu-se în viața personală a individului. Osterrieth vede întregul câmp de relații părinți -copii ca fiind organizat în jurul unei axe care are la o extremă acceptarea afectivă, iar la cealaltă respingerea afectivă a copilului de către părinte, între cele două extreme atitudinile părintești înscriindu-se într-o Ordine cantitativă și calitativă și implicând infinitate de expresii și nuanțe. (apud, Osterrieth, 1973)

De aceea, climatul familial nu trebuie neglijat, trebuie să se țină cont de toate aspectele în principal de zona afectivă fiind considerată temelia construcției a copilului. Anumite evenimente din viață vor cere mult consum de resurse mai ales emoțional iar atunci va fi neajutorat și cu greu își va putea găsi susținerea pentru a face față situației.

” Unii autori arată că, părinții aparținând unor categorii socio-economice diferite transmit copiilor lor valori diferite. În clasele mijlocii și superioare sunt valorizate autonomia și stăpânirea de sine, imaginația și creativitatea, în timp ce în clasele populare accentul este pus pe ordine, curățenie, obediență, respect al vârstei și al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea de a evita problemele.” (Bourdieu, 1974; Lautrey, 1980; Percheron, 1981; Le Witta, 1988; apud Stănciulescu, 1997)

Statutul socio-economic îl întâlnim cel mai des în special ca fiind un factor ce influențează și care cântărește mult în a marginaliza diferite persoane până la nivelul întregii familii. În mediul rural populația întâmpină problemele economice și automat la rândul lor copii le preiau.

Familiile ce au copii înscriși în o formă de învățământ cu greu fac față nevoilor și mai ales să și le îndeplinească. Din punct de vedere material, copiilor le trebuie asigurat un anumit confort pentru a promova pe plan educațional. Multe familii din nefericire nu au posibilitatea de a înscrie copii la școală, întrucât mediul rural nu are atât de multe oportunități pentru dezvoltarea economică.

Pentru a-și educa corect copilul, părinți trebuie să intervină dirijând și orientând viața socială și cea psihică a copilului făcând că educația familială să o preceadă pe cea școlară. Bineînțeles că, în mediul rural nu se pune accent pe educație și de aceea întâlnim des abandonul școlar de la vârste fragede. Familia uneori contribuind din bună știință la acest fapt. Cu cât riscurile de abandon nu sunt prevenite cu atât mai mulții copii riscă să abandoneze școala, pentru că serviciile sociale nu sunt dezvoltate și să poată interveni în a ajuta familia.

Școala este o instituție care oferă servicii educaționale, transmite cunoștinte, dezvoltă abilități, formează competențe, norme, valori recunoscute și acceptate social. Ea funcționează într-o comunitate alcătuită din mai mulți factori de educație, care au la rândul lor o ofertă educațională: familia, autoritățile, organizațiile guvernamentale și neguvernamentale, poliție, biserică.

În mediul școlar, se regăsesc tensiuni ce au la bază defavorizarea continuă a elevilor favorizate de sărăcia întâlnită din ce în ce mai des, în mediul rural. Problemele sunt amplificate în special de dificultățile economice acestea fiind legate de locuință, sănătate.

” Unele dintre cercetările recente demonstrează că, scăderea calității învățământului reprezintă cauza principală a abandonului școlar chiar și în mediile defavorizate, unde s-ar fi putut crede că sărăcia și consecințele ei ar fi cauza principal”. ( Cozărascu, 2013)

Copii pot întâmpina dificultăți în a se adapta la școală fiind acuzați că nu au capacitatea necesară integrării în colectiv și mai ales întârzieri în asimilarea informațiilor. Nu se consideră că, poate programa școlară nu reflectă nevoile elevilor și instituția nu înaintează nici o modificare în scopul rezolvării situației. Profesorii sesizează schimbări pe parcursul cursurilor însă măsurile ce trebuiesc luate nu sunt prezente. Însă este evident că, în condițiile în care, conform cercetării recent efectuate de Organizația Salvați Copiii cu privire la costurile „ascunse” ale educației, pentru fiecare an școlar, părinții unui copil trebuie să acopere cheltuieli situate în jurul sumei de 1490 RON, putem explica abandonul școlar și prin imposibilitatea familiilor dezavantajate de a face față acestui efort financiar. Dacă scădem cheltuielile publice pentru salarizarea personalului din sistemul de educație, observăm că cheltuielile suportate de familie (pentru uniformă, manuale, rechizite, transport, fondul clasei și al școlii, reparații, meditații etc), depășesc cu mult suma alocată din surse publice pentru școlarizarea anuală a unui elev (aproximativ 966 lei după scăderea cheltuielilor de personal). (Organizația ,,Salvați Copii”)

Toate acțiunile elevilor, spre exemplu; absenteismul, violența, incapabilitatea de a parcurge materia conduc către toți factorii generatori: situația precară economică în care se află familia, educația deficitară, întregul sistem familial din care provine.” Rupturile școlare se întâlnesc, în primul rând, în contradicția dintre logica școlară, pe de o parte, și logica socială a mediului de proveniență în care au crescut și s-au socializat copii și tinerii. Multe dintre cercetările Sociologice au arătat tensiunile existente în procesul de socializare a copiilor proveniți mai ales din mediile defavorizate. (Lepoutre, 1997)

Elevul atunci când lipsește în mod regulat, școala are diverse acțiuni prin care atenționează părinții. De regulă, aceștia iau contact cu profesorii să lămurească ori să găsească o soluție împreună. Școala trebuie să mențină legătura permanent cu părinții pentru o mai bună adaptare a copilului, social cât și educațional. Personalul didactic din 5 grădinițe și 11 școli generale a beneficiat de work-shop-uri educaționale în vederea recunoașterii comportamentelor problematice la clasă/grupă și intervenției pe termen scurt; 25 de educatoare au beneficiat de programul de formare “Start la grădiniță – program de formare în educația pozitivă, protecția și sănătatea mintală a copiilor de vârstă preșcolară”; 213 cadre didactice din învățământul primar și gimnazial au beneficiat de programe de formare în educația pozitivă. (Organizația ,,Salvați Copii”)

Implicarea familiei în viața școlii este determinată de, cât interes are familia față de scoală. Acei copii ce au un sprijin și o implicare din partea părinților mai mare, în educație, obțin performanțe școlare având un grad crescut de încredere în forțele proprii. Date similare având ca sursă UNESCO ne arată că doar 90% dintre copii români care, ca vârstă, ar trebui să participe la învățământul primar, nu frecventează acest ciclu școlar. Și mai îngrijorător, procentul scade până la 73% în cazul învățământului secundar (date pentru anul 2008). (Organizația, Salvați Copii”)

Legătura dintre școală și familie se face cu ajutorul; ședințelor cu părinții, implicarea părinților în activități culturale, întâlniri individuale între profesori și părinți, toate aceste forme de organizare face că legătura să fie strânsă și bine definită.

Rolul și importanța asistentului social în comunitate

Legea 292/2011, definește” Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților”.

Sistemul de asistență socială este într-o continuă dezvoltare, deși se fac diverse programe pentru informare nu s-a ajuns la nivelul de prevenție și a rămas la soluționarea în situații de urgență. Ca asistent social trebuie să depui efort în plus pentru a depăși obstacolele ce le întâmpini în lucrul cu clienți diferiți și cu probleme diferite. Cert este ca noi nu deținem un ansamblu de cunoștințe și deprinderi universale care să se poată compara să se poată spune dacă este bine sau nu. Profesia luptă și promovează respectarea drepturilor omului să vină în sprijinirea oamenilor care se confruntă cu diferite probleme.,

” La nivel de discurs politic, toate statele europene susțin necesitatea revizuirii programelor curriculare de formare a profesioniștilor în asistență socială. Unele facultăți/secții de asistență socială din Europa par că s-au împotmolit în câteva discipline tradiționale din științele socioumane ce ignoră schimbările sociale din ultimele două decenii ce au generat noi problematici sociale, neacoperite de planurile de învățământ”. (Buzducea, 2009)

Cu toții avem tendința de a ajuta persoanele din jurul nostru, fiecare după posibilitate și după cum crede acesta că este bine. În urma acestui fapt s-a constituit codul deontologic, clarificând ceea ce este bine și rău în activitatea acestei profesii. Practicienii asistenți sociali doresc schimbare în societate, identificând problemele corect și găsirea soluțiilor specifice.

Mediul rural este suprasaturat de problemele populației. Oamenii din sate, comune pe deoparte că nu apelează la serviciile din primării sau SPAS-uri, nici nu cunosc existența acestei profesii. În cele mai întâlnite cazuri, posturile din primării nu există sau sunt ocupate de persoane necalificate în acest domeniu.,

” Ajutorul și înțelegerea persoanelor care au nevoie de sprijin și inducerea unor schimbări nu apar instantaneu în relația asistențială, ci se constituie procesual. Fiecare fază presupune realizarea unor sarcini, iar îndeplinirea unei faze pregătește realizarea fazei următoare”.(Maria, 2003)

Conviețuind într-un anumit mediu populația are experiențe diferite, nevoi diferite, activități diferite, nivel de educație diferit, valori diferite încât, individualitatea serviciilor și a soluțiilor de care dispune asistentul social au conținuturi diferite chiar dacă metodologia este aceeași. Practica eficientă depinde de performanța intervenției.

Familiile trec prin diferite etape ale vieții, uneori membrii nu pot ține pasul cu ceilalți având nevoie de susținere și ajutor. Fapt ce este perceput ca o normalitate și nimeni nu intervine având ca efect mai ales în rândul copiilor, marginalizarea de membrii familiei, discriminare la școala în societate.

” În practica asistenței sociale există un set comun de valori care trebuie respectate, acestea fiind: unicitatea ființei umane, demnitatea, dreptul la opțiune, participarea, tratarea persoanei ca întreg, confidențialitatea, diferențele și diversitatea, justiția socială”. (Buzducea, 2009)

Rolul și importanța asistentului social în comunitate nu este destul de cunoscută, deoarece nu este dezvoltată îndeajuns să fie exploatată în beneficiul populației și să se treacă barierele necunoscute.

Fenomenul de abandonul școlar

Ministerului educației, cercetării și tineretului definește abandonul școlar fiind- situația în care un elev a frecventat școala o anumită perioadă de timp, după care renunță, se retrage sau părăsește școala fără intenția de a mai reveni. Abandonul școlar poate fi determinat pentru trei situații distincte și anume:

pe un an școlar (calendaristic);

pe ciclul de învățământ;

pe cohortă.

Abandonul școlar are ca și consecințe sărăcia, mediul de proveniență, șomajul și excluziunea socială. Elevii întâlnesc factori ce conduc către favorizarea acestei situații, aceștia fiind; situația socio-economică, dificultăți de adaptare, discriminarea ori problemele familiale.

Școala trebuie să asigure menținerea legăturii cu familia elevului încât orice modificare care apare pe parcursul anului școlar să poată fi comunicate. În multe cazuri familia este cea care cu greu își mai pot susține copii pentru o bună dezvoltare a acestora. Problemele care apar dea lungul timpului și nerezolvarea acestora, familia fiind un sistem, automat sunt afectați toți membrii familiei. Dacă părinții sunt șomeri aceștia cu greu îi pot asigura nevoile elevului afectându-l pe mai multe planuri, social, educațional, emoțional.

” Desigur, trebuie să ne ferim de interpretări prea simpliste: există familii modeste care oferă copiilor un ajutor mai eficace decât familiile înstărite. Un mediu senin, de adulți atenți și care inspiră încredere, între părinți și copii, constituie tot atâtea susțineri importante care nu pot fi găsite la familii care totuși au un statut privilegiat”. (Cozărascu, 2013)

Este știut că eșecul școlar nu poate fi rezolvat sau prevenit doar de școala în sine, fiind nevoie și de ajutorul serviciilor sociale, a familiei și a mediului. De aceea s-au pus în aplicare o multitudine de programe axate atât pe familie cât și pe societate. Chiar dacă au fost derulate aceste programe multe dintre acestea nu au fost îndeajuns pentru nevoile beneficiarilor și cu atât mai puțin nu au fost finalizate, neavând nici un rezultat pozitiv.

Asistenții sociali în astfel de situații trebuie să intervină și să ofere toate serviciile disponibile în interesul beneficiarului. Trebuie să promoveze și să pună în aplicare toate metodele astfel venind în ajutor și diferite programe, soluționarea cazurilor să fie totală.” Scăderea ratei de abandon școlar și creșterea rețelei de suport social în rândul copiilor beneficiari ai serviciilor de consiliere (din copiii aflați în abandon școlar, în urma intervențiilor specializate 94% au revenit în sistemul de educație și au continuat să frecventeze școala în anul școlar 2013-2014)”. (Organizația ,,Salvați Copii”)

Abandonul școlar în mediile defavorizate și în mediul rulal este des întâlnit, sunt mulți factori individuali dar și caracteristici mediilor ce conduc către favorizarea acestei situații. La sate concepțiile sunt diferite, cu greu schimbate sau să fie eliminate anumite prejudecăți. Abandonul școlar poate fi prevenit și de aceea trebuie să se implice cât mai multe instituții și resurse către această problemă socială.

1.4 Teorii în practica asistenței sociale

În literatura de specialitate întâlnim o serie de teorii (Turner, 1996; Stepney, Ford, 2000; Payne, 2005) ce propun modele ale proceselor de intervenție practică: psihodinamice, behavioriste, umaniste-existențialiste, sistematice, ecologice, intervenția în criză. (Buzducea, 2009)

Întrucât asistenții sociali își doresc să acționeze corect și eficient aceștia trebuie să înțeleagă că, necesită să ia în considerare consecințele cât și efectele acțiunilor lor care trebuie să fie predictibile. Teoriile sunt căi de acțiune care îndrumă comportamentul și intervenția și să aibă capacitatea de a controla mediul de lucru.

Practica asistenței sociale se bazează pe teorii care au rolul de a ajuta specialistul pentru a avea mai multe modalități de acțiune, să poată lua decizii practice în funcție de ce probleme întâmpină. Conform lui Malcom Payne (1996, p.8) alături de teorii și concepte foarte importante sunt politicile sociale, organizarea instituțiilor și serviciilor sociale, organizarea grupurilor profesionale și organizarea sistemului de educație în asistență socială.,

”Fiecare teorie oferă un model explicativ al realității socioumane, propune un anume tip de evaluare și diagnostic al problemelor umane, în funcție de care sunt adoptate strategii diferite de intervenție asistențială. Astfel, opțiunea teoretică organizează și eficientizează acțiunea asistențială”. (Neamțu, 2003)

Teoriile în practica asistentului social îl informează, descrie situații, explică modul de acțiune și ghidează intervenția. El trebuie să ia în considerare mai multe posibilități de acțiune astfel găsirea soluțiilor să fie diversificată, oferă o viziune organizată asupra fenomenelor și relațiilor sociale. Asistența socială este o știință aplicativă, centrată pe ființa umană. De aceea au apărut teorii specifice; teorii clasice (psihanaliza, comportamentalistă, umanistă) și teorii moderne (teoria rezolvării de probleme, intervenția în criză, empowerment).

” David Howe prezintă cele șapte etape ale dezvoltării teoriei în asistență socială;

Investigarea;

Psihanaliza;

Școala de diagnoză și funcționalism;

Achiziționarea;

Inventariere;

Scopul comun și unificarea teoriilor;

Clasificarea teoriilor asistenței sociale”. (Howe, 2001, pag 20-24)

Aplicarea teoriilor moderne de către asistentul social în vederea prevenirii sau a combaterii abandonului școlar, în mediul rural, face că situațiile problematice să aibă rezolvare atât teoretic cât și practic. Abandonul școlar având o multitudine de factori, asistentul social are în vedere teoriile ce ajută în elaborarea instrumentelor de lucru și activități în procesul de intervenție.

Venind în ajutorul beneficiarului aplicând teoriile, obții noțiunile de cunoștințe, abilități, deprinderi ce sunt determinate de teorie practică. Numai atunci când informațiile teoretice sunt aplicate practic, intervențiile au rezultate concrete.

Situația învățământului în România

Sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). După revoluția din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost permanent în schimbare, reorganizare. Legea educației naționale 1/2011 prezintă învățământul preuniversitar și universitar.

Învățământul preuniversitar este structurat în patru nivele:

– Preșcolar (cuprinde; grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare, pregătitoare pentru școală);

– Primar (cuprinde; clasa pregătitoare și clasele I-IV);

– Secundar (învățământul secundar inferior și învățământul secundar superior);

– Postliceal.

Domeniul învățământului preuniversitar este supervizat de către Direcția Generală Educație Timpurie, Școli, Performanță și Programe. Învățământul superior este structurat pe trei nivele de studii universitare:

– Studii universitare de licență

– Studii universitare de master

– Studii universitare de doctorat

Art 14 –(1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în domeniul educației, cu consultarea asociațiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinților, Consiliului Național al Rectorilor, structurilor asociative ale universităților și școlilor de stat, particulare și confesionale, Consiliului Minorităților Naționale, sindicatelor reprezentative din învățământ, asociațiilor reprezentative ale elevilor, asociațiilor reprezentative ale studenților, autorităților administrației publice, mediului de afaceri și organizațiilor neguvernamentale finanțatoare care susțin programe educative/federații ale furnizorilor de servicii sociale.

Învățământul obligator este de 10 clase, cuprinde învățământul primar și cel gimnazial iar cel liceal este obligatoriu până cel târziul în anul 2020. Atunci când împlinești 18 ani forma de frecventare obligatorie încetează.” Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul”, afirmă incă din secolul al XVII-lea marele umanist olandez Erasmus.

Statul trebuie să susțină antrepreșcolarii, școlarii, elevii și studenții care întâmpină probleme, nevoi sociale și cei cu cerințe speciale. Se acordă burse sociale, burse de studiu, decontarea cheltuielilor de transport, locuri în tabere și astfel de stimulente. Unitățile de învățământ au rolul de a asigura elevilor mediul propice pentru sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic.

Școala pune accent pe muncă, dar să nu uităm că acest lucru nu înseamnă totul, copilul ajuns la vârsta de școală primară are tendința de a face totul bine, corect i se cere să respecte reguli, valori impuse, ceea ce este greșit. Rolul școli și al educației, în general, este de a instrui și a

Forma personalitatea elevului, de a-l pregăti pentru viață, să poată să fie apt pentru a rezolva orice problemă pe care o va întâmpina. Având în vedere că sunt transmise informații suplimentare copiilor le este greu să memoreze și să înțeleagă în același timp. De cele mai multe ori există” probleme de infrastructură școlară (ex: defecțiuni la sistemul de încălzire sau de iluminare, lipsă alimentare cu apă curentă, igiena necorespunzătoare, insuficiența dotărilor materiale ale sălilor de clasă/laboratoarelor/bibliotecii). Nu există mijloc de transport pentru „n” copii care locuiesc în sate/locuințe izolate. Condiții de insecuritate rutieră (lipsă trotuare, pasarele)”. (Unicef)

Educația a devenit lipită de aspectul emoțional. Școala dorește să dezvolte partea cognitivă, elevii să promoveze în timpul cel mai scurt de aceea mulți dintre copii dezvoltă depresii, agresivitate, oboseli de la vârste fragede.

Sistemul de învățământ a încercat simplificarea programelor școlare, modificarea aproape, an de an, a testelor și a treptelor nu a dus la o soluție optimă. Scopul elevilor a ajuns încât să se axeze doar pentru a obține note mari și nu să asimileze informații utile pentru dezvoltarea lui. Independența școlilor generează, uneori, haos. Profesori, și nu puțini, își țin orele când și dacă vor; alții dau meditații plătite propriilor lor elevi sau cer bani pentru note. Așa că sistemul de învățământ are metode inovatoare de dezvoltare dar și goluri ce nu se mai pot remedia.

Capitolul II

2.1 Cadrul legislativ în domeniu

” Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială”. (legea 292/2011)

Profesia de asistent social implică o anumită structură printre care și legislativă. Funcționează după legi și ordonanțe care trebuie respectate, importanța fiind atât pentru cel care solicită servicii cât și pentru cel care oferă. Fiind dese ori asociată cu ideea de caritate totuși aceasta se desfășoară numai corespunzând unor criterii. Chiar dacă în prezent este în continuă dezvoltare, sistemul, urmărește diversificarea și modificarea permanentă a nevoilor beneficiarilor.

” Din punct de vedere sistematic, asistența socială funcționează în interdependență cu alte sisteme sociale: sănătate, educație, administrație, dar nici un caz nu este subsumată acestora, ci este un partener cu identitate distinctă”. (Buzducea, 2009)

Pretutindeni în lume, activitatea de asistență socială se desfășoară respectând cadrul legislativ. Un set de legi formează principalul sistem normativ național de asistență socială. Cea care definește profesia fiind Legea nr. 292/2011 privind sistemul național de asistență socială, Legea nr. 488/2004 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 86/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 286/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, Legea nr. 276/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.

Pe lângă acestea se regăsesc alte hotărâri de guvern, ordine ministeriale sau ordonanțe de urgență. Un asistent social cunoaște legislația mai ales în domeniul de activitate pentru a găsi

soluțiile specifice problemelor. Exercitarea profesiei de asistent social este avizată de Colegiul Asistenților Sociali din România și autorizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

” Un aspect pozitiv al legislației actuale este faptul că a preluat textual valorile și principiile care fundamentează practica de specialitate. Astfel, în textul legislativ întâlnim câteva principii ce stau la baza organizării sistemului:

Universalitatea: dreptul la asistență socială;

Respectarea demnității umane: dezvoltarea liberă și deplină a personalității;

Solidaritatea socială: implicarea activă a comunității în sprijinirea persoanelor aflate în dificultate;

Parteneriatul între autoritățile administrației publice centrale și locale și alte instituții publice sau private în vederea dezvoltării serviciilor sociale;

Subsidiaritatea: intervenția complementară a statului alături de colectivitatea locală în rezolvarea problemelor sociale;

Participarea beneficiarilor în procesul de rezolvare a problemelor;

Transparența: care contribuie la creșterea responsabilității administrației publice centrale și locale față de beneficiari;

Nediscriminarea: accesul la drepturile sociale fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea cu HIV”. (Buzducea, 2009)

2.2 Rolul de asistent social în insituții

Asistentul social în decursul activității poate exercita mai multe roluri care implică punerea în aplicare a informațiilor de ordin teoretic, a competențelor pe care le dețin, deprinderile abilitățile pe care le deține datorită experienței personale, accesarea și formarea unor rețele sociale. Conceptul de rol exercitat de către practician se referă pe de o parte la aspectele menționate anterior iar pe de altă parte vizează așteptările pe care le are beneficiarul în raport cu exercitarea profesiei și a modului de intervenție a asistentului social.

În literatura de specialitate sunt precizate mai multe tipuri de roluri pe care asistentul social le poate exercita:

Consultant/Consilier pentru persoane individuale;

Consiliere maritală și familială;

Munca cu grupurile;

Avocat al intereselor celor asistați;

Agent de legătură;

Coordonator/director de caz;

Cercetător;

Planificator/director de program;

Expert. Consultant

Manager/administrator

Membru al unei echipe de profesioniști;

Mediator;

Supervizor de stagiu;

Formator/educator/instructor;

Negociator;

Arbitru;

Colectare de fonduri;

Relații cu publicul”. (Roth-Szamosozi, 2003)

Rolurile sunt complexe și de aceea este necesar ca un asistent social să decidă poziția între îngrijirea individuală și controlul societății. Activitățile de asistență socială trebuie să fie orientate în mai multe direcții, către individ și către societate, uneori generând tensiuni.

Înțelegerea ansamblului organizațional și a diversități structurilor pot ajunge la construirea unor structuri ce servesc oamenii dar și scopul organizațiilor. Bună funcționare a acestuia, fiind responsabil, modul de utilizare a resurselor materiale cât și resurselor umane.

” De asemenea calitatea structurii unei organizații va afecta modul în care va avea loc îndeplinirea cerințelor necesare pentru ducerea la bun sfârșit a unui obiectiv”. (Marinescu, 2003)

Activitatea se desfășoară în birou, într-un microclimat de confort organic și pe teren, pentru efectuarea anchetelor sociale, culegerea de informații sau identificarea modalităților practice de reintegrare socială a persoanelor asistate. În case particulare, unde nu sunt probleme deosebite de mediu; totuși, un ii lucrători sociali vin în contact cu oameni care pot fi la un moment dat agresivi sau dificili.

Primăriile din mediul ruaral au nevoie de schimbare mai ales în modul de gândire. Nu este de ajuns aplicarea legislației trebuie să se țină cont de nevoile locale și cel mai important să se dezvolte serviciile în cadrul diverselor proiecte.

2.3 Funcția familiei și rolul acesteia în dezvoltarea copilului

Familia este un sistem, interacționează cu cei din jurul său fiind influențați dar influențând la rândul ei fiind responsabilă de mai multe funcții. Rorurile în cadrul familiei sunt de fapt procese de învățare socială.” Familia tradițională reprezenta o instituție conservatoare, în care sistemul valoric era puternic modelat de valorile religioase și se baza pe păstrarea tradițiilor și obiceiurilor, pe exercitarea unor reguli rigide care să mențină stabilitatea și așa numitul, spirit de clan,”. (Mitrofan, Ciupercă, 1998)

În mediul rural încă putem întâlni modelul de familie tradițională, menținerea acesteia este întărită de mediul de proveniență și de societate. Modernizarea atât la nivel de educație cât și la nivel economic în zona rurală cu greu a pătruns dar să mai și ghideze după valorile moderne. Gospodăria reprezintă un indicator al economiei de subzistență, la îngrijirea acesteia iau parte toți membrii familiei pentru că producția și consumul de aici provine.

Ca părinte, trebuie să fii responabilul pentru formarea structurii și a calității familiei. Atunci când se direcționează sistemul corect, adică toți membrii familiei atunci structura va fi puternică. Responsabili de cum se dezvoltă familia ca un întreg, din care copii sunt principala prioritate, sunt părinții.

” Pentru a vă înțelege copii, trebuie să vă priviți familia ca pe un sistem. Fie că vorbim despre o familie formată dintr-un soț, soție și copii, ori o familie monoparentală, ori una mixă, sau o familie formată din mai multe generații, cu bunici care trăiesc în aceeași casă, ea este, mai presus de toate, un sistem și o simplă colecție de indivizi”. (McGraw, 2007)

Familia recunoaște nevoile fiecărui membru, identifică resursele astfel viitoarele probleme să poată fi rezolvate. Copii pot regăsi în familie situații de viață pe care le pot învăța și să îi ajute la dezvoltarea afectivă sănătoasă. Viața de familie s-a schimbat, în societatea de astăzi familiile cu mai mulți copii sunt din ce în ce mai puține, punând accent pe dezvoltarea socioeconomică a părinților. Cu toți tindem către mai bine, vrem să promovăm la locul de muncă și să ocupăm un loc cât mai sus în societate.

Voinea M. (1993, p. 46) Evidențiază câteva particularități ale familiei; funcțiile strict de specializate a familiei că grup social, nerealizate de alte instituții sunt:

funcția biologică-sanitare;

de solidaritate familială;

socializare primară.

Un părinte își asumă rolul respectiv patern sau matern dar în lipsa unuia dintre ei celălalt vine în completare pentru că eventual copii sau copilul să nu simtă lipsa. Așa încât, în situația familiei monoparentale, mama sau tatăl trebuie să se asigure că nu există nici o funcție care nu este îndeplinită. Copilului dacă nu i se satisface toate nevoile vârstei pornește din start cu o dizabilitate. Solidaritatea membrilor este importantă pentru viitorul adult, să fie încurajat mereu, să poată să își exprime propria părere, sfaturile să fie constructive.

” În controlul parental și suportul parental se identifică trei modele de acțiune:

modelul permisiv;

modelul autoritar;

modelul autorizat”, (Stănciulescu, 2002)

În mediul rural membrii familiilor sunt uniți, în unele aspecte ca de exemplu cel afectiv, părinții consideră ca și copii să nu fie alintați că așa nu se vor maturiza, sunt tratați reci.

2.4 Efectele economice asupra familiei

Statutul economic al unei familii definește modul de dezvoltare al acesteia. Pentru a se dezvolta armonios din toate punctele de vedere familia are nevoie de o stare materială care să permită satisfacerea nevoilor. Sunt importante susținerile din partea părinților, afectiv, dar trebuie menținut un echilibru și referitor la partea financiară. Copii nu conștientizează valoarea materială și cât de greu se procură.

Piața muncii nu asigură locuri de muncă pentru a acoperi cererile. Forța de muncă există în mediul rural dar fiind necesare diverse studii sau calificări cu greu se pot angaja pe o perioadă îndelungată. Din cauza lipsei locurilor de muncă odată cu prăbușirea industriei locurile de muncă sunt puține de aceea forța de muncă se îndreptă către țările din vestul Europei.

Migrația este influențată de o combinație de factori economici, politici și sociali: fie în țara de origine a unui migrant (factorii de impuls), fie în țara de destinație (factori de atracție). În 2010, circa 3,1 milioane de persoane au imigrat în unul dintre statele membre ale UE iar cel puțin 2,0 milioane de persoane au emigrat dintr-un stat membru al UE.

Motivații și obstacole în căutarea unui loc de muncă:78% dintre tineri sunt determinați să plece peste hotare din mai multe motive: fie pentru a-și mări veniturile, fie pentru a face diverse achiziții de bunuri sau chiar pentru a învești într-o afacere. 22% dintre ei pun pe primul plan aspectele extra financiare, cum ar fi dezvoltarea personală și educația copilului.

În satele Românești întâlnim familii care supraviețuiesc lună de lună din alocația copiilor. Aceștia nu au loc de muncă și automat nici venit, uneori ce muncesc ca zilieri. Putem vedea că din acest motiv mulți dintre elevi nu au posibilitatea de a continua școala și automat ratarea șansei la educație. Prin diverse servicii familiile sunt ajutate primind bunuri materiale și financiare care de multe ori nu sunt direcționate corect, către diversele nevoi. Influența economică asupra mediului rural a pus profund amprentă și se observă diferențe mari între nivelul din zona rurală și zona urbană.

” Datele statistice publicate în martie 2006, arată că în 2005, creșterea economică pe total UE a fost de doar 1.8 %, fată de 3.2% în Statele Unite și de 4,5 % în Japonia. Iar China are o creștere mult mai mare, de peste 9 % pe an. În, zona Euro, creșterea este chiar mai mică, de 1,7 %.”. (Irimia, 2006)

Sunt zone în România defavorizate, populația s-a adaptat la acel stil de viața ne mai având așteptări de dezvoltare economică. Traiul în mediul rural este simplu cât să asigure nevoile de bază uneori lipsind și ele. Sunt cazuri în care părinții renunță la hrana lor pe o zi să poată să le asigure copiilor hrana necesară. Mentalitatea oamenilor predominând tradiționalismul, alimentele sunt procurate și cultivate în propria gospodărie.

Copii înscriși într-o formă de învățământ pentru că este obligatoriu, unii au ca scop să își dezvolte gospodăria încât să asigure familiei necesarul. De la vârste școlare ajută părinții în a avea atribuții care depășesc condiția de copil. Copilăria, de care fiecare copil are nevoie în demersul său de dezvoltare, lipsește. Momentele de libertate, de a folosi timpul și resursele în scopul propriu, de odihnă, de joacă sunt rare.

Factorul economic afectează familiile într-un mod profund și negativ, având consecințe asupra copiilor. Părinții în cele mai multe cazuri sunt nevoiți să îi trimită la școală pe copii fără să mănânce și cu hainele uzate, dezvoltând în mediul școlar marginalizări ale elevilor, discriminare, mulți factori care afectează bună dezvoltare a copilului.

2.5 Politicile sociale vizând protecția socială

” Politicile sociale reprezintă deci un set de programe, activități, măsuri ce au ca scop satisfacerea unor nevoi- mai mult sau mai puțin elementare- umane de protecție socială, educație, sănătate, locuire și, în general, creșterea bunăstării sociale, prin intermediul redistribuirii unor resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp)”. (Pop, 2005)

Sunt necesare politicile sociale pentru stabilirea unor intervenții care vin în ajutorul rezolvării unor probleme sociale cu care se confruntă populația. Sunt stabilite intervenții pe diferite arii ale nevoilor, dar care sunt susținute de mai mulți factori: comunitatea, organizații nonguvernamentale. Programele se relizează pe baza cadrului legislativ, financiar, administrativ tocmai pentru a avea eficința dorită și eficace. Ca rezultatele să fie pozitive sunt stabilite obiective și scopuri precise sociale în funcție de problematică.

Resursele cu care se finațează aceste programe sunt din partea statului, a bugetelor locale dar și din fondurile sociale.” Transferurile bănești dețin cea mai mare pondere din totalul fondurilor destinate protecției sociale (97%) și pot fi grupate în trei mari categorii:

asigurări sociale;

alocații familiale;

prestații de asistență socială”. (Vîrjan, 2004)

Întâlnind situații cu riscuri sociale, oamenii au conștientizat că resursele materiale îi pot ajuta să depășească anumite etape problematice și drept dovadă economisirea a fost efectul salvator. În unele familii veniturile find zero sau doar alocația copilului intervine ajutorul de alocație de sprijin, aceasta se acordă în urma unor caracteristici specifice. Acest sprijin, în mediul rural este esețial deoarece persoanele care beneficiază numai așa își pot asigura măcar hrană.

Aceste măsuri, pentru indivizii în cauză, nu înlocuiește funcțiile muncii întradevăr menține o anumită perioadă beneficiarii dar cu riscul de a provoca dependetă de sistem. Programe care sunt acordate fără a contribui cu ceva, ca de exemblu, îndemnizația de naștere, alocația de stat pentru copii sau ajutorul pentru familiile cu mulți copii, au o pondere mare pentru familie.

Prestațiile de asistentă socială nu sunt cunoscute tuturor, lipsa de informare și lipsa dezvoltării sistemului nu poate să intervină pentru a preveni sau să combată problemele sociale. Acestea se ocupă de categoriile defavorizate ale societății și dorește ca obiectiv aplicare programelor și măsurilor de protecție socială

” Ajutorul social a fost înființat în România în 1995 prin legea nr. 67 și a devenit principalul mijloc de sprijinire a familiilor al căror venit se situa sub un anumit prag minim. România nu garantează un venit minim, chiar dacă o familie are mai puține venituri decât pragul minim, și aceasta datorită insuficienței mijloacelor financiare pe care le au comunitățile locale pentru sprijinirea populației sărace”. (Vîrjan, 2004)

Protecția socială contribuie la bunăstarea individuală dar și colectivă. Obiectivele politicilor sunt axate pe o singură persoană dar și pe familii de exemplu, pentru că trebuie susținute sistemele să poată face modificarea dorită. Satele din România se confruntă cu o multitudine de probleme și are nevoie de protecție socială, întâlnesc situații la care nu pot găsi singuri o soluție doar cu ajutorul statului sau a comunității.

” Modul în care oamenii trăiesc și își îndeplinesc viața pe care o prețuiesc nu depinde numai de alegerile pe care le fac, de capacitățile și resursele de care dispun, ci și de calitatea societății, a mediului social care le furnizează valorile majore ale vieții bune, resursele, libertățile, oportunitățile sau obstacolele în calea realizării scopurilor de viață”. (Institutul de cercetare a calității vieții, 2010)

Acest sistem de protecție are nevoi de dezvoltare mai precis în mediul rural, pentru că este nevoie de ajutor din toate punctele de vedere. Populația trebuie susținută în diverse situații în deosebi acele situații de risc. Intervenția importantă este la nivelul copiilor, lor le trebuie asigurat mediul prielnic de dezvoltare așa încât schimbare va veni din partea lor și automat se va modifica întregul sistem, familia.

Capitolul III

3.1 Resursele instituționale și umane în procesul educației

” Sistemul de învățământ este un ansamblu organizat de elemente (umane și materiale), de practici și de instituții, concretizat într-un construct teoretic și o acțiune practică. Între componentele sale se stabilesc, ca în cadrul oricărui sistem, relații, schimburi permanente care duc la bună funcționare a sistemului, la persistența și evoluția sa în timp”. (Voinea, Apostu, 2008, 129)

Rolurile în instituție sunt bine stabilite și îndeplinite, putem să spunem că uneori sunt prezente conflicte pentru că așa este natura umană. Se cunoaște că, sistemul de învățământ are anumite structuri și scopuri, obiective care tind către o unicitate a sistemului de educație.

” Există, așadar, un exces de organizare care poate duce la disonanțe cognitive și psiho-siciale la nivel individual. De aceea, se pune întrebarea dacă organizațiile, asupresc, oamenii sau indivizii eșuează în a duce la bun sfârșit scopurile organizației”. (Barbu, 2009, 5)

Organizarea o întâlnim și în activitățile noastre de zi cu zi, putem constata că, atunci când ne organizăm activitățile putem avea rezultate mai rapide și eficiente. Am observat că într-o instituție, în cazul nostru școala, elevii dau randament atunci când fac parte dintr-o clasă cu mai puțini elevi pentru că, ei își pot împărtășii valorile, scopurile, încât să fie comune. O școală cu foarte mulți elevi, numărul lor într-o clasă să depășească 30, ei cu greu pot comunica și mai ales să își poată stabili scopuri comune.

” Climatul organizațional este dat de dispoziția psihică relativ stabilizată la nivelul membrilor unei organizații, dispoziție determinată de semnificația acordată de aceștia pentru ansamblul de influențe interne și externe, subiective și obiective ce împachetează organizația. Este determinat de tipurile de autoritate, de relațiile de încredere sau neîncredere între membrii organizației, tipurile de interacțiuni, stare de satisfacție sau de insatisfacție a celor ce alcătuiesc organizația”. (Chivu, 2008, 81)

Școala are elemente organizaționale proprii, de interior, dar sunt și cele impuse de către elevi care fac parte din cultura individuală, a clasei. Chiar dacă școala este exigentă în a amprenta particularitățile ei nu trebuie să se omită că, elevii trebuie să fie încurajați să aibe și ei propria amprentă. În toate instituțiile totul decurge după aceleași modele, o școală ani la rând este renovată identic ca și până atunci, schimbări nu se realizează ci se merge pe același model și aceleași principii.

” Dezvoltarea școlară este un efort sistematic, susținut, dirijat înspre schimbare în ceea ce privește condițiile învățăturii și alte condiții interne care sunt legate de celelalte, într-una sau în mai multe școli, având ca ultim scop realizarea obiectivelor educaționale într-un mod mai eficient”. (Van Velzen et al., 1985, p.48)

Scopul tuturor instituțiilor este acela de a promova toți elevii. Să aibă o dezvoltare și eficiențe școlare pentru toți elevii școli. Pentru acest scop, un rol important îl au cadrele didactice din instituție. Statutul de profesor, se realizează în urma unor etape, pe lângă pregătirea profesională respectul este deținut atunci când profesorul are o anumită conduită, răspunde unor cerințe, poate fi maleabil în funcție de nevoile elevilor.

” Dimensiunea structurală însumează factorii care reflectă aspecte legate de structura și compoziția umană a școlii. Vârsta membrilor organizației, gradul de omogenitate din punct de vedere al pregătirii profesionale, al intereselor și aspirațiilor, al mediului social de proveniență, dar și proporția dintre numărul de persoane de gen feminin și masculin reprezintă tot atâția factori care pot influența un anumit tip de climat la nivelul școlii”. (Barbu, 2009, 45)

Într-o instituție de dimensiuni mai mari fiind cadre didactice numeroase, nu înseamnă că automat rezultatele sunt mult mai bune. Poate chiar într-o școală cu 20 de profesori se poate trage concluzia că nu au randament la nivelul școli dar nu este așa, nu contează numărul de profesori când de fapt calitatea lor ca și pregătire este importantă. Dacă din punct de vedere administrativ, organizațional o școală este excelentă, profesorii să fie în număr dar nu destul de pregătiți și așa încât resursele umane nu fac față așteptărilor.

” Influența este o acțiune asimetrică, cu predominanță unilaterală, pe care o poate exercita asupra indivizilor obiectele, fenomenele, dar mai ales alți indivizi sau grupuri. Există influențe naturale/artificiale, spontane/planificate, conștiente/inconștiente, organizate/neorganizate, intenționate/neintenționate, directive/nondirective, normative/informațional”. (Chivu, 2008,149)

Structura organizațională nu reprezintă numai instituția în sine, toate regulile, normele, conduita, aceste vin în completare la tot ce reprezintă resursă umană. Atunci când resursele umane sunt selecționate după un anumit criteriu și au interesul corespunzător, concomitent cu resursele organizaționale, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.

” Dincolo de aspectul pregătirii profesionale, de spațiul rigid al teoriilor științifice, procesul de învățământ este și un proces bilateral care presupune capacități relaționale și abilități educaționale fără de care nu putem vorbi de învățământ eficient. De aceea putem spune că procesul de învățământ nu presupune o activitate unidirecțională dinspre profesor spre elev, ci bidirecțională deoarece experiența și evoluția pedagogică a unui cadru didactic depinde de acest tip de comunicare și interacțiune cu proprii discipoli. În acest sens, G. Leroi spune că, procesul de învățământ… începe când tu, profesor, înveți de la elev, când tu, situându-te în locul lui, înțelegi ce a înțeles el, în felul în care a înțeles” (G. Leroi, 1974, p. 99)”. (Voinea, Apostu, 2008, 132)

Toate metodele și principiile trebuie predate de către profesori în așa fel încât să se țină cont de capacitatea elevilor, de cum evoluează, ce nevoi au de fapt aceștia iar nivelul de înțelegere să fie tolerant față de elevi. Adaptarea elevilor, mai ales în școlile primare trebuie făcută cu grijă și cu strategie deoarece în stadiul acesta se formează ca cetățean și poate face față unei conduite flexibile.

3.2 Servicii și prestații de asistență socială

” Au dreptul la asistență socială, în condițiile legii, toți cetățenii români cu domiciliu în România, fără a se face deosebire în funcție de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de aparență politică, de avere sau de origine socială”. (Pașa, Pașa, 2003, 16)

Într-adevăr sistemul de asistență socială se dezvoltă cu dificultate, la nivelul comunelor, în mod special în mediul rural, problemele sociale depășind strategiile sistemului. Cele mai grave probleme și beneficiarii reali ai sistemului de asistență socială este populația din mediul rural. Instituțiile care au atribuțiile de a oferii servicii sociale nu au capacitatea să gestioneze corespunzător nevoile pentru că lipsesc susținerile financiare și chiar cele de resurse umane.

Comunitatea are nevoie în primul rând să știe cum să prevină situațiile de risc, având nevoie de consilieri, informării, planificări familiale și monitorizări. De regulă oamenii ajung atunci când cazurile sunt grave abia atunci responsabili intervin. Intervenția în unele situații este făcută chiar de comunitate, nerespectând profesional etapele sau nevoile esențiale ale beneficiarilor, acest ajutor este văzut ca fiind natural, omenește.

” Prestațiile sociale se acordă în bani sau în natură, sunt susținute de măsuri de redistribuție financiară și cuprind:

alocațiile familiale;

ajutoarele sociale;

ajutoarele speciale către familii sau persoane, în funcție de nevoie și veniturile acestora.

Alocațiile familiale:

alocația de stat pentru copii

alocația complementară

alocația de sprijin pentru familia monoparentală

alocația de întreținere pentru copii aflați în plasament familial sau încredințați

alocația pentru copii nou-născuți

Ajutoare sociale:

Ajutor social

Ajutor social pentru soțiile militarilor în termen

Ajutor de urgență

Ajutor pentru acoperirea unor cheltuieli cu înmormântarea

Ajutor financiar

Ajutor pentru refugiați

Ajutor pentru încălzirea locuinței

Ajutor anual pentru veteranii de război”. (Sorescu, Berilă, 2005, 78)

Sprijin acordat persoanelor cu handicap:

Drepturi acordate persoanelor cu handicap în conformitate cu Legea nr. 448/2006

Bugetele personale complementare acordate lunar persoanelor cu handicap

Indemnizația lunară de hrană HIV/SIDA

Indemnizația lunară acordată persoanelor cu handicap grav și accentuat

Indemnizația lunară de însoțitor pentru persoanele cu handicap vizual

Prestațiile sunt acordate de către stat fiind finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetul local. Bugetul local trebuie să stabilească necesitățile și cum gestionează fondurile în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

” În anul 2014, în medie, 247.620 familii au primit lunar acest tip de alocație, iar suma totală plătită a fost de 260.682.745 lei. Comparativ cu anul 2013 a avut loc o diminuare a numărului de familii beneficiare cu 12.796 familii, respectiv cu 4,9% și o creștere a sumelor cheltuite, cu 45.620.795 lei (21,2%)”. (Ministerul Muncii, 2014)

Din familiile beneficiare au făcut parte 473.223 copii; valorile cele mai mari (peste 15.800 copii) au fost în Mureș, Botoșani, Galați, Buzău, Dolj, Neamț, Iași, Bacău, Vaslui și Suceava. Din totalul copiilor beneficiari de alocație, 82,2% (388.854) domiciliau în mediul rural. Numărul mediu de copii dintr-o familie beneficiară a fost de 1,9 copii/familie.

” Venitul minim garantat (VMG), este unul din cele mai importante programe de promovare a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei. Actul normativ care reglementează acest program este Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu completările și modificările ulterioare. Județele cu cel mai mare număr de familii beneficiare de venit minim garantat (peste 8.000) au fost Argeș, Iași, Dâmbovița, Bacău, Vaslui, Teleorman, Galați, Buzău și Dolj. În anul 2014, M.M.F.P.S.P.V., prin agențiile județene de plăți și inspecție socială, a efectuat plăți pentru beneficiile de asistență socială menționate mai sus în sumă de 8.015.422.309 lei (ceea ce înseamnă în medie 667.951.859 lei/lună). Exprimată în moneda euro, această sumă cheltuită în anul 2014 a fost de aproximativ 1,8 miliarde de euro, iar suma lunară cheltuită a fost de circa 150 milioane de euro”. (http://www.mmuncii.ro/)

” În timp ce beneficiile se adresează unui deficit de resurse, serviciile sociale au în vedere un deficit de capacități. Serviciile sociale pot fi definite ca furnizoare de ajutor nonmonetar care, direct sau indirect, crește capacitățile oamenilor de a funcționa în societate”. (Johnson, 1987, 14)

Serviciile pe lângă prestații contribuie la scopul inițial al sistemului de asistență socială, presupune și implicarea propriu-zisă a beneficiarilor aflați în dificultate pentru a preveni și a combate problemele. Dacă prestațiile sunt oferite în majoritatea instituțiilor de către asistentul social, cât despre servicii în mediul rural nu se cunosc informații dar să se pună în practică. La nivelul primăriilor baza serviciilor sociale sunt de fapt doar prestațiile, oamenii în acest mod sunt ajutați. Nu există specialiști să pună în practică serviciile deoarece posturile de asistent social sunt ocupate în mare parte de oamenii care au alte specializări, uneori paralele cu acest domeniu.

” Serviciile sunt acordate în:

Mediul natural de viață (în familie, acasă, la școală, la locul de muncă)

Instituții de asistență socială (centre de plasament, instituții de recuperare pentru persoane cu dizabilități, instituții de resocializare a copiilor și a adolescenților cu deviații comportamentale, centre pentru vârstnici)

Serviciile sunt plasate la diferite niveluri:

Individual (asistență personalizată de natură economică, psihologică, juridică pentru persoanele aflate în nevoie- săraci, persoane cu handicap, șomeri)

Interpersonal și de grup (consiliere și terapii de familie)

Comunitar (pentru rezolvarea problemelor comunității- de exemplu, conflicte și tensiuni religioase și etnice, violență)”. (Buzducea, 2009, 141)

” Un loc special îl dețin serviciile de suport pentru copil, în care includem: consiliere psihologică pentru copil și familie; consiliere antidrog; consiliere și sprijin pentru copilul maltratat, abuzat sau neglijat; telefonul copilului; consiliere pentru copilul seropozitiv; consiliere, orientare, sprijinire și monitorizare pentru copii străzii; consiliere pentru victimele traficului de persoane; consiliere pentru victimele violenței domestice; monitorizare, asistență și sprijin pentru gravida predispusă la abandonul copilului; prevenirea abandonului copilului în perioada preconceptivă; planificarea familială; pregătire și sprijin pentru reintegrarea familială; asistență și sprijin pentru copil în exercitarea drepturilor sale; terapie și recuperare pentru copilul cu dizabilități; prevenirea delicvenței și a infracționalității copiilor; orientare, supraveghere și sprijin pentru reintegrarea socială a copilului delicvent; pregătirea tinerilor pentru o viață independentă”. (Buzducea, 2009, 142)

Serviciile sunt oferite de la comunitate la comunitate în funcție de resurse, unele private sau publice, important este să realizeze scopul. După cum aminteam, serviciile, atunci când nu sunt oferite de către persoane abilitate, suportul și nevoile sunt asigurate din partea rețelelor de suport informale; familie, vecini, prieteni.

Factorii generatori de situații de risc a abandonului școlar

” Familiile stabilesc strategii educaționale pentru proprii copii, urmărind maximizarea șanselor acestora de a ocupa poziții cât mai prestigioase în spațiul social. Teoretic, dacă în alegerea și organizarea carierei școlare nu ar interveni alți factori, de regulă restrictivi, ar fi de așteptat ca toți tinerii să-și dorească să parcurgă toate treptele și nivelele de școlarizare stabilite în cadrul unei politici educaționale, limitați fiind doar de abilitățile lor înnăscute”. (Hatos, Săveanu, 2009, 93)

În urma abandonului școlar șansele educaționale o să fie reduse. Întreruperea prematură a școlii duce către cât mai puține oportunități în societate iar în cele din urmă la excluziune socială. Societatea trebuie să asigure șanse egale tuturor elevilor prin demersul școli, să dezvolte motivații și interese.

O etapă importantă este aceea a momentului producerii abandonului. Dacă abandonul școlar se produce în învățământul primar consecințele sunt grave. Automat, lipsa educației în primii ani de școală generează analfabetismul. În școala generală copilul învață să scrie, să citească, să aibă deprinderi foarte importante în dezvoltare sa. Abandonul de fapt este ultima etapă prin care trece un elev pentru că în urma numeroaselor eșecuri survine acest fapt.

” Când vine vorba despre perioada școlară a copilului lor, părinții oscilează adeseori între două extreme: să-i lase în voia lor sau să-i dirijeze strict. Specialiștii ne ajută să descoperim justa măsură. Cele 12 chei ale reușitei școlare (controlul exercitat de părinți/educator) sunt:

Favorizarea dorinței de a învăța;

A nu se juca de-a profesorul;

A se interesa de evoluția școlară;

A înțelege ceea ce este specific;

A fixa împreună obiectivele concrete;

A da un sens studiilor;

A învăța copilul să-și gestioneze timpul:

A oferi copilului un cadru favorabil muncii;

A controla mai degrabă decât a juca;

A recunoaște calitățile;

A înțelege în loc de a se îngrijora;

A fi exemplari.”. (Cozărăscu, 2005, 147/148/149)

Pentru a avea rezultate exemplare în educație, accesul la învățătură nu trebuie să fie limitat ci să aibă oportunitatea de studii de calitate. Guvernul înaintează măsuri de ameliorare a situației dar uneori consecințele apar în urma unor evenimente complicate ale societății. Elevii întâmpină pe parcursul etapelor școlare factori care nu fac decât să îngreuneze accesul la educație. În mediul rural distanțele între școli și domiciliu sunt mari și îngreunează deplasarea elevului, dacă transportul nici nu există, atunci cu atât mai greu se poate descurca.

” În lună martie 2005 aproximativ 4.000 de elevi din toată țara au derulat activități ce au inclus dezbateri pe tema importanței învățământului și a accesului la educație. Elevii au susținut că, printre factorii care îngreunează accesul sunt: tradițiile unor grupuri etnice, absența locuinței, situația economică precară a familiei, atmosfera din familiile dezorganizate, neglijența copiilor de către părinți, lipsa suportului afectiv pentru copii, absența îndelungată a părinților (plecarea părinților la muncă în străinătate); forțarea copiilor să muncească, anturajul nefavorabil al copiilor”. (Uncu, 2007)

Printre factori ce generează abandonul școlar se enumeră, șomajul. Pe medii de rezidență numărul șomerilor în luna martie 2015 este : 157.166 șomeri provin din mediu urban și 328.712 provin din mediul rural. În anul acesta s-a înregistrat în județul Buzău 17732 de șomeri.

Este przentată evoluția numărului șomerilor înregistrați în perioada 2009-2005:

Tabel 1

(Sursa: Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM))

Divorțul este considerat și el ca fiind un factor negativ asupra copilului. Odată ce se produce divorțul situația familiei în majoritatea cazurilor se înrăutățește. Efectele divorțului asupra copilului generează probleme, fie la școală sau la nivelul comportamentului, partea emoțională a copilului poate suferi transformări radicale. În 2012, pe baza datelor disponibile, au existat aproximativ 2 milioane de căsătorii încheiate în UE-28, în timp ce au existat aproximativ 1 milion de divorțuri înregistrate.( EUROSTAT )

Familiile monoparentale sunt familii cu risc de abandon școlar. Familia monoparentală este formată dintr-un părinte și copil sau copii săi, un grup de persoane aflate în relații de rudenie, rezultată prin filiație directă sau adopție. Adeseori este abordată ca o abatere de la familia nucleară, formată din soț, soție și copiii lor minori. (Ștefan, 2006)

Copii au nevoie pe toată perioada de dezvoltare de susținere din partea părinților. Un copil are nevoie de ambi părinți ca rezultatele lui pe plan educațional și social să fie favorabile. Așa că, un eventual divorț sau deces a unui părinte, aduce cu el riscuri asupra copiilor; eșecul sau abandonul școlar, starea de sănătate, devianță. Un singur părinte are responsabilități socio-economice, cu greu sunt îndeplinite iar în societatea de astăzi atunci când ești o mamă singură cu un copil sau mai mulți, sau un tată singur, deja ești catalogat ca fiind într-o situație problematică.

Un alt risc este acela de migrație a familiilor. Atunci când părinții consideră că nu mai pot face față problemelor de nivel economic, aceștia decis să plece în străinătate. Impactul asupra copilului este negativ, chiar dacă părinții încearcă să îi satisfacă toate nevoile materiale, omite un lucru, sentimentele nu se înlocuiesc cu banii sau bunuri materiale. Ei simt lipsa afecțiunii și reacțiile copiilor la astfel de evenimente sunt vizibile dar bunicii lăsați să aibă grijă de ei nu au capacitatea de a descifra acest comportament anxios, depresiv.

În situații fericite, părinții cunosc importanța prezenței lor în viața copilului și atunci ei consideră că este mai bine dacă pleacă împreună cu copilul. Conform datelor oficiale făcute publice de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial din România s-a triplat între anii 2000 (0,6%) și 2007 (2 %). Parțial, putem considera că aceste cifre au la bază fenomenul migrației (copii care pleacă împreună cu părinții în străinătate, părăsind școlile din România și continuându-și sau nu educația în țara de destinație, fără a solicita în toate cazurile transferul situațiilor școlare). (Organizația ,, Salvați Copii”)

Starea de sănătate a copiilor este un factor pentru abandonul școlar. Este esențial ca o persoană să fie sănătoasă și acest fapt la nivelul școli face diferența. Starea de sănătate are o importanță și pentru societate, deoarece copii vor fii adulții de care o să aibă nevoie. Conform Organizației Mondiale a Sănătății; sănătatea mintală este acea stare de bine în care individul este pe deplin conștient de abilitățile sale, poate să facă față situațiilor dificile ale vieții de zi cu zi

Este productiv la locul de muncă și are sentimentul satisfacției pentru munca depusă și este capabil să contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiește. Persoanele are au o boală cu transmitere sunt cu greu monitorizate mai ales în mediul rural. Igiena, lasă de dorit în unele comunități fiind un mediu propice de dezvoltare a tuturor infecțiilor. Atunci când un elev are o dizabilitate spre exemplu, va întâlni obstacole în mediul școlar, pe lângă cele legate de administrație până la cele umane.

Copiilor este dificil să le explici, ca și cadre didactice, cum ar trebui să integreze o persoană cu probleme de sănătate, să se simtă acceptat de colectivitate. Cei ce au probleme de sănătate sunt supuși unor riscuri majore de eșec sau abandon școlar. Mentalitatea populației dar și resursele de care dispun sunt cauzele principale.

Pe fundalul abandonului școlar ne confruntăm și cu problema analfabetismului. Educația este un puternic instrument pentru incluziunea socială, copiii care nu merg regulat la școală sunt cel mai adesea excluși din societate, iar analfabetismul contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei și marginalizării. Numeroase studii au arătat că o educație de calitate, în special pentru copiii de vârsta preșcolară, reprezintă una dintre cele mai profitabile investiții pe care o țară o poate face. (UNICEF) Asociația” Salvați Copii” susține că în România peste 500.000 sunt analfabete, mai mult de 76% dintre aceștia provenind din mediul rural, iar rata abandonului școlar a crescut. Părinți sunt responsabili de cum își educă copii, dar dacă aceștia la rândul lor au un nivelul de educație este scăzut, nu au resursele necesare să educe sănătos.

Factorii culturali reprezintă un risc care pot duce către eșec sau abandon școlar. Etnia, sexul, clasa socială sunt indicatori care conduc către discriminare și încă din școală. În 2012, procentul de 18-24 de ani în UE-28, care au fost clasificate ca persoanelor care părăsesc timpuriu educație și formare a fost de 12,7%; a existat o proporție ceva mai mare (14,4%) abandonului școlar timpuriu de sex masculin comparativ cu abandonului școlar timpuriu de sex feminin (10,9%). (Eurostat Statistics Explained)

Factorii psihologici îi putem distinge ca; etichetarea elevului, inadaptarea școlară, eșecul școlar, violența, conflictele. Un copil în postura de elev întâmpină bariere din partea colegilor sau din partea cadrelor didactice. Etichetarea este des întâlnită în școli, uneori fiind doar de amuzament dar sunt cazuri grave unde un elev nu este acceptat și nici nu i de oferă ocazia să se integreze. Având această barieră eșecul survine rapid, urmând ca elevul să aibe conflicte la școală, cu profesorii sau colegii, cu familia, uneori existând chiar violență în familie la care este supus. Copilul nu are cum să se aibă o dezvoltare armonioasă când întâmpină astfel de factori externi cât și interni, din familie.

În Lexicon Pedagogic, violența școlară este definită ca și” comportament al elevilor sau al cadrelor didactice, care constă în utilizarea forței sub diferite forme în relațiile interumane din mediul școlar”. (Ștefan, 2006, 356) În mediul școlar se stabilesc relații, se promovează comportamente adecvate, atât între elevi cât și între profesor și elev. Însă, se întâmplă și acte de violență, sub diverse forme; violență verbală (injurii, jigniri) sau violență fizică (lovituri, răfuieli). Uneori acest fenomen este copiat de către elevi din mediul familial, de aceea trebuie stabilit intervenția în familie. Copii nu se mai simt în siguranță la școală pentru că, violența poate fi prin intermediul profesorilor sau a elevilor iar acesta reacționează sub forma; absenteismului, depresii, delicvență sau chiar abandonul școlar.

Violența în mediul familial

” Violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Subsumată conceptului de violență în familie este și împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale”. (Legea nr. 217/2003)

” Instituțiile la nivel local sunt primăriile și consiliile locale. Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie:

Centre pentru adăpostirea victimelor violenței în familie;

Centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;

Centre de asistență destinate agresorilor”. (Sorescu, Berilă, 2005, 114)

În întreaga lume, copii devin victime ale abuzurilor psihologice și fizice, din nefericire tocmai din partea familiei, a celor care sunt responsabili de îngrijirea acestora. În mediul familial, în care trebuie să fie protejat și să învățat anumite comportamente adecvate, copilul primește doar exemple negative, chiar devenind o victimă.

Violența în cadrul familiei, mai ales între soț și soție, este generată de factori interni sau externi. Unul dintre factori este starea materială, provocând în majoritatea cazurilor dependență de partener. Într-o familie în care soțul susține familia financiar, abuzul față de soție este des întălnit. Mentalitatea populației în special, în mediul rural, este aceea că, bărbatul se duce la muncă iar femeia se ocupă de copii și de gospodărie. Discriminarea între sexe este mereu o problemă deoarece creează tensiuni, partenerii având percepții și o mentalitate diferită.

Modelele parentale în societatea românească, tind către evoluția negativă, modelele pozitive fiind din ce în ce mai rare. Nivelul de trai a populației, educația sunt factori esențiali în dezvoltarea familiei dar atunci când acestea sunt sub nivelul de trai, consecințele nu întârzie să apară. Implementarea modelelor a egalități de gen, în mediul rural, cu greu pătrund. Violența este considerată în multe situații o metodă de rezolvare a conflictelor sau a unor nemulțumiri. Acest comportament este învățat, din familie sau din societate fiind o problemă socială.

Impicarea în acte de violență. Procente calculate pentru tinerii care au fost implicați în astfel de acte măcar o dată în ultimile 12 luni

Tabel 2 (Sura:http://www.curs.ro/)

Atunci când există violență între parteneri, mediul este unul bolnav pentru copil. Comportamentul de imitare este des regăsit la copii, ei având o capacitate mare de memorare vizuală, auditivă și transmit la rândul lor tot ce văd în cadrul familiei. Prin intermediul pedepsei copii își pot modela comportamentul, gândirea, sentimentele dar atunci când pedeapsa este de fapt un act de violență, înrăutățește situația.

” Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente și o condiție fizică ce-i face ușor de recunoscut. Ei prezintă:

Probleme fizice, boli inexplicabile, expuși la accidente în casă și în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;

Probleme emoționale și mentale: anxietate mărită, simțământ de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri și moarte;

Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viața mai fericită a colegilor;

Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relații pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri și alcool, comportament defensiv cu minciuna;

Probleme școlare – neîncredere, eliminare, schimbări bruște în performanțele școlare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;

Identificare cu eroi negativi”. (http://old.igpr.ro)

Violența intra familială influențează reușitele școlare ale copilului. Violența fizică are o pondere mai mare, aplicându-se ca o corecție, reprezentată și printr-un proverb, bătaia este ruptă din rai. Acasă copilul având parte de aceste acte de violență cum poate avea reușite a doua zi la școală. Abuzul emoțional între parteneri induce copilului aceleași sentimente, dacă tatăl îi spune mamei că nu are voie să spună ceva, că altfel o omoară din bătaie, copilul va simți același abuz. Sentimentul de teamă, intimidare, amenințare, atunci când va lua notă patru la o materie, copilul să nu mai vină acasă.

Aceste forme de abuz nu afectează copilul doar pe moment ci se va răsfrânge pe tot parcursul vieți. Stima de sine este decisivă în procesul dezvoltării, copilul să aibă o imagine de sine pozitivă, dar mediul emoțional al familiei nu împiedică acest proces, generând neîncredere în forțele proprii și incapacitatea de a rezolva unele probleme.

” Trebuie marcat faptul că și în cazul particular al României, Factorul cultural are o influență covârșitoare. Astfel, de câte ori nu am auzit părinții care justificau lovirea copilului prin apel la zicalele precum:, îl bat să-i vină mintea la cap”, unde dă mama crește”? Că să nu mai vorbim de faptul că, în cultura noastră, mamele au dreptul de viață și de moarte asupra copilului:, eu te-am făcut, eu te omor”! Prin urmare, și în România bătaia copilului are un scop educativ, iar efectele asupra dezvoltării acestuia apar ca fiind… pozitive!”. (Rujoiu, Rujoiu, 2012, 124)

Sărăcia în România

Suntem conștienți ce amploare a luat fenomenul de sărăcie în România cum a ajuns să priveze populația de diverse oportunități. Când o familie nu poate să asigure financiar nevoile tuturor membrilor, părinți sunt nevoiți să se mute des pentru că nu poate plăti chiria la timp, să caute de muncă în fiecare zi dacă nu au un loc de muncă stabil, toate acestea consumă și ultimele resurse interioare ale părinților. Copii care fac parte din familiile sărace nici nu îndrăznesc să își facă planuri de viitor poate deabia reușesc că își imagineze cum și-ar dori să arate viitorul lor.

Aproximativ 27 de milioane de copii din Europa sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar criza economică, financiară și socială din prezent îi pune și mai mult în pericol. Deși strategia Europa 2020 pentru creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii își propune să scoată cel puțin 20 de milioane de oameni în afara riscului de sărăcie și excluziune socială până în anul 2020, UniuneaEuropeană (UE) se îndepărtează în acest moment de realizarea acestui obiectiv. (Organizația ,,Salvați Copii”)

Pentru unele familii sărăcia reprezintă un mod de viață. Ei nu cunosc alt stil, luptă în fiecare zi să asigure hrana și bunurile de bază pentru a supraviețui. Aceste cazuri se regăsesc în mediul urban, unde mai există alternative de a cere ajutor diverselor fundații sau organizații dar în mediul rural, unde să apeleze pentru ajutor? Într-adevăr, sunt fundații și organizații majoritatea nonguvernamentale, care fac tot posibilul să sprijine o mare parte din populația afectată de sărăcie.

” Autoritățile administrației publice locale au obligația de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de soluționare la nivel local a problemelor ce privesc copiii” (art.103.1 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului) Un rol important pentru a combate sărăcia este implicare și luare unor decizii politice într-adevăr corecte, pliabile pe nevoile populației în cauză. Dacă nu se face nici o schimbare unii copii pot chiar să ducă acest trai o viață întreagă. Ei nu își pot reveni fără ajutor, viitorul unora fiind compromis. Sărăcia și mai ales a copiilor generează excludere socială ceea ce înseamă că vor fi mereu, pata neagră” pentru societate.

Venitul minim garantat (VMG), este unul din cele mai importante programe de promovare a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei. Actul normativ care reglementează acest program este Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu completările și modificările ulterioare. Starea aceasta în care se află multe persoane, familii, copii, nu poate să ne fie indiferentă, ca societate sau să îi condamnăm pentru ipostaza în care se află. Unele familii sunt dependente de serviciile sociale, iar atunci când nu mai beneficiază de nici o susținere nu se mai pot descurca nici financiar și nici să fie capabili să își crească copii.

Servicii de suport pentru copil și familie (evaluare, consiliere terapie) în decursul anului 2014, Salvați Copiii a oferit servicii complete de evaluare și consiliere psihologică pentru copil și familie în cadrul centrelor comunitare cu programe specializate de prevenire și intervenție. În cadrul serviciilor specializate, 3.642 de copii au fost evaluați și au beneficiat de intervenție terapeutică de tip consiliere/psihoterapie individuală și de intervenție de grup; de asemenea, 1776 de părinți au fost integrați în programe de educație parentală, în vederea dezvoltării de abilități parentale și primirii de recomandări specifice în raport cu dificultățile emoționale și comportamentale ale copiilor. (Organizația ,,Salvați Copii”)

Copilăria reprezintă perioada fundamentală în a forma cunoștințele și deprinderile sociale. Copilul evoluează fizic dar și cognitiv și de aceea educația este primordială în dezvoltarea lui ca viitor adult. Să fii sărac nu înseamnă că ai un handicap, că ești bolnav, neajutorat, mulții corelează aceste apelative cu situația în sine de a fi sărac. Nu este adevărat, oamenii chiar dacă nu au posibilități materiale ei sunt sănătoși, apți de muncă, doar că nu își pot canaliza singuri resursele proprii, în așa fel încât să poată după aceea să procure singuri resurse din jur.

De multe ori, nu facem decât să îngreunăm situația unor familii, îi marginalizăm, nu le oferim locuri de muncă din cauza prejudecăților, facem discriminări deci, și noi ca societate avem o mare parte din vină. De multe ori, nici noi, cei care avem o situație satisfăcătoare din punct de vedere financiar nu știm cum să ne organizăm viața. Suntem copleșiți de responsabilități și de câte așteptări au cei din jur, de la noi, uneori avem dezoldine în viața noastră. Numai că unele persoane au capacitatea de a-și reveni , de a-și canaliza resursele și de a-și stabili obiective.

Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit, inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității gospodăriilor”. (UNICEF, 2011)

Populația din cadrul gospodăriei sărace, în funcție de numărul copiilor %

” 60% din populația expusă la riscul de sărăcie în 2009 locuiește în gospodării cu copii. Gospodăriile cu copii afectate de sărăcie sunt situate în special în mediul rural, fiind conduse de persoane căsătorite, cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, români sau de etnie rromă, cu un nivel de studii scăzut, necalificați, de profesie muncitori în sectorul informal (inclusiv persoane care desfășoară activitățiindependente în agricultură) sau șomeri”. (UNICEF, 2009)

Figura 3

(Sursa: http://www.unicef.ro/)

Nivelul de trai influențează dezvoltarea populației, mai ales pe copiii din mediul rural. Aceștia cu greu au acces la educație și dacă sunt înscriși într-o formă de învățământ au un mare risc de abandon școlar.” Problemă urgentă aflată în atenția specialiștilor în sondaje sociale este, fără îndoială, redefinirea obiectului sărăciei. Chiar dacă cei care meditează asupra sărăciei au diverse convingeri etico-politice în această privință, suntem departe de a ști ce gândesc factorii sociali despre acest subiect”. (Neculau, Ferreol, 1999,123)

” Potrivit studiului, 84% dintre respondenți au declarat că gospodăria lor a fost afectată de criză într-o proporție „mare‛ sau „foarte mare”. Nivelul sărăciei a crescut, șomajul s-a extins, locurile de muncă din sectorul informal au dispărut și volumul remitențelor din străinătate a scăzut. A fost afectată clasa mijlocie, iar populația săracă a devenit și mai săracă. Familiile au trebuit să se descurce cu mult mai puțin pentru a supraviețui. S-au simțit efectele crizei și asupra participării și rezultatelor școlare.

Capitolul IV

4.1 Scopul cercetării

Motivele care predomină această lucrare sunt cele personale dar consider că este și o problemă ce vizează și societatea întrucât fiind problemă socială. Mediul rural este defavorizat, populația suferind prejudecăți și așa dezvoltarea lor este îngreunată. Nevoile oamenilor pornind de la cele esențiale, de bază pe lângă acestea sunt necesare și cele de autorealizare, așa se construiește încredere în sine.

Oamenii au nevoie de apreciere, să fie de folos și să le fie recunoscută munca, eforturile depuse. Educația este un domeniu delicat mai ales ca și percepere a populației urbanului față de rural. Din experiență personală pot spune că am trecut prin etape să mă integrez și să fiu acceptată de copii din oraș. Am urmat școala generală într-un sat, am trăit cu valorile de acolo, cu mentalitatea lor și am urmat tradițiile locale.

Modelul de familie tradițională incă predomină, concepțiile sunt dificil de schimbat. Familia care are mai mulți copii, numărul depășind doi, a scăzut datorită mai multor factori. Unul fiind cel economic și cel educațional. Sunt probleme de viață cu care familiile se confruntă și nu pot găsi soluții utile care să aibă rezultat.

Serviciile de asistență socială există în mediul rural, nu este dezvoltat în totalitate dar intervine în unele situații de urgență. Oferirea Serviciilor și a prestațiilor ajută persoanele în cauză dar se pune accent doar pe oferirea de prestații fiind acestea baza intervențiilor. Oamenii nu sunt informați de ce drepturi au dar și obligații, li se transmit strictul necesar, rare ori, și asta legat de documentație. Am trecut prin experiențe de acest gen, legat de anumite prestații ca de exemplu, pentru încălzirea locuinței. Dosarele se efectuau în funcție de anumite caracteristici care uneori nu erau verificate iar beneficiarii aveau de suferit în urma unor greșeli făcute de angajați.

Când eram în școala generală, beneficiam de rechizite școlare prin program european. Acest ajutor îmi era de folos și îmi asigura o perioadă necesarele pentru școală. De această prestație am beneficiat pentru că m-am încadrat in cerințele proiectului. O altă prestație pe care o primește familia mea, este cea de alocație pentru susținerea familiei. Aceasta are un rol important deoarece ajută părinții să le poată asigura condițiile necesare unei bune creșteri. Această alocație în ciuda faptului că, este o sumă mică pentru câte nevoi are o familie, este de ajutor.

Prestații se oferă de către asistentul social, în cazul de față, locul ocupat dintr-o primărie din mediul rural. Se asigură, că majoritatea potențialilor beneficiari sunt susținuți de serviciile sociale. În mediu rural oamenii atunci când au diverse probleme le comunică rudelor, vecinilor și în felul acesta asistentul social află mai multe informații și intervine chiar dacă nu a fost solicitat.

Copii au nevoie de un mediu în care să se poată dezvolta armonios, unde căldura familiei suplinește celelalte nevoi. Da, ca în orice familie există probleme, evenimente nu tocmai plăcute care provoacă schimbări în unele situații mai mari în altele insignifiante. Chiar dacă acestea își fac apariția trebuie combătute cu soluții eficiente. Cel mai des întâlnim probleme financiare, ulterior apărând și altele, ca efect a situației. Odată ce familia nu poate acoperi nevoile tuturor membrilor apar discuții în contradictoriu, neajunsurile va acapara și copii.

Întâlnind familii care nu au posibilitatea materială să își crească copii, cum putem să ne gândim la ce viitor vor avea respectivii. Dacă ei nu au hrana necesară supraviețuiri, cum se pot dezvolta acești copii? Dacă sunt înscriși la școală ce posibilitate au copii să continue dacă, de exemplu, nu au cu ce să se îmbrace, să aibă o ținută adecvată. Scoala cere ca elevii sai să poarte uniformă, cerând o anumită sumă pentru a o achiziționa. Cum pot să se descurce părinții dacă ei nu au bani să poată cumpăra acea uniformă?

Școlile cer ca elevii să respecte anumite conduite, oare instituția se gândește dacă unele familii își pot permite. Cu ajutorul educației ne putem îmbogăți și dezvolta componenta intelectuală. Ca acest lucru să se întâmple și ca toți copii să poată să urmeze formele de învățământ, trebuie să existe suficiente resurse. Resursele sunt de două feluri, resurse afective și resurse materiale.

Atunci când se păstrează un echilibru în interiorul familiei și părinții gestionează corect sentimentele, comportamentul, copilului i se construiesc valorile sănătos. Agresivitatea fie ea verbală sau fizică nu trebuie să existe în nici un cadru familial. Atunci când părinții agresează copii, consider că este un șantaj emoțional. Dacă aceștia trăiesc într-un astfel de mediu este normal că la rândul lor vor dezvolta agresivitatea. La școală, copii vor considera că cel mai bun mod de a rezolva o problemă este prin violență, ceea ce este total greșit.

Comportamentul copiilor din mediul școlar se reflectă cu cel din familie. Nu putem da vina doar pe copil dacă la el în familie se petrec evenimente de violență atât cu ei cât și între părinți, aceste comportamente li se par normale. De aceea părinți ar trebui să fie un exemplu pozitiv pentru copiii săi dar și pentru societate.

Elevii care provin din familii cu numeroase probleme, de natură financiară, de sănătate, tulburări de comportament, prezintă riscul de a nu mai frecventa școala. De la a face câteva absențe, un elev poate să ajungă până la abandon școlar. Copii sub diferite presiuni mai ales făcute de către colegi, că are hainele rupte, că nu are ghizdan nou, că tatăl lui este dependent de alcool, că nu are ce să mamance la școală, toate acestea determină un copil la acțiuni nu tocmai benefice. Elevul se izolează, devine anxios, rezultatele școlare scad, face absențe nemotivate, sunt reacții la stimulii pe care îi primește din partea colegilor de școală.

Personal am avut astfel de presiuni din partea colegilor de clasă, atunci când eram în generală. Nu aveam dulciuri la mine să mănânc în pauze ci aveam sandwișuri, copii râdeau și automat mă izolau, îmi puneau etichetă. Până și tunsoarea era un motiv de a nu comunica cu mine, aveam părul tuns scurt pentru că, părinții mei aveau servici și plecau dimineața și nu mă putem descurca singură. Acești factori din propria experientă m-au afectat o bună perioadă de timp, părinții mei nu erau la curent cu ce se petrecea la școală și nu știau despre aceste întâmplări. Vedeau doar în comportamentul meu o schimbare, de ce îmi doream să las părul să crească lung și detestam pateul.

În mediul rural atmosfera este diferită fată din mediul urban. Chiar dacă este frumos să trăiești mai aproape de natură, în liniște, să te ocupi de agricultură sunt lipsuri pe altă parte. Se ignoră dorințele copilului, nu este ascultat, nu poate visa la o carieră anume, cu alte cuvinte este limitat. Nu în toate cazurile se petrece așa, influențele au făcut schimbări, odată cu dezvoltarea tehnologiei și posibilitatea de acces la internet.

Asistentul social trăind în aceeași comunitate, unde își desfășoară activitatea, ar trebui să fie mai atent cu ce probleme se confruntă oamenii și cum poate face schimbarea în comunitate. Rolul acestuia în mediul școlar nu este cunoscut de către părinți sau dacă este, foarte puține informații relevante.

În această cercetare vreau să demonstrez ce rol are asistentul social în prevenirea abandonului școlar. Dacă acest rol este îndeplinit, de către cine? Profesorii țin legătura cu asistentul social și la vederea oricărei schimbării ia atitudine? Ce rol îndeplinește și ce nu îndeplinește? Abandonul școlar este văzut ca fiind o problemă în societate?

De-a lungul timpului în satele Românești sau făcut modificări și au pătruns diversele concepții, informații, oamenii au migrat în orașe sau chiar în străinătate. Educația a evoluat în comparație cu, de exemplu acum 10 ani. Elevii au la dispoziție multe metode de comunicare și de informare, cu toate acestea factorii generatori a abandonului școlar există. Educarea părinților către noi abordări de comportament, de idei și de concepții nu este întâlnită.

Eu consider că, abandonul școlar fie el în mediul rural reprezintă o problemă socială. Care ar trebui să ne preocupe pe toți, acei copii reprezintă viitorul și ei o să ne definească atunci când vor deveni adulți. Ne vor susține din punctul de vedere a forței de muncă, cum vor face asta dacă acum la vârsta școlarului nu sunt susținuți și redresați către noi soluții.

4.2 Metodologia cercetării

Această cercetare se bazează pe interacțiunea cu oamenii, cercetarea fiind calitativă. Cercetarea calitativă se realizează prin contactul cu oamenii și mediul de cercetare, se realizează legături între cercetător și subiect, se dorește aprofundarea problemei. Numărul indivizilor intervievați va fi restrâns, cercetătorul va fi cel care va face cercetarea propriu zisă cât și interpretarea datelor.

Metodele de culegere a informațiilor va fi din interviul care va fi înregistrat audio și studii de caz. Am ales această metodă calitativă pentru că prin intermediul interviului pot colecționa date care să susțină ipotezele sau să infirme ipotezele. Motivul fiind, că prin intermediul interviului pot obține informații despre propriile experiențe a intervievaților, despre probleme care s-au petrecut în trecut și nu au fost abordate și să produc schimbări de idei și percepții.

” Interviul poate fi considerat o, tehnică de anchetă, de culegere pe cale verbală a informațiilor de la subiecți; procedeul de lucru poate fu unul ce se desfășoară pe bază de chestionar sau pe baza unui plan de convorbire (ghid de interviu)”. (Mărginean, 2000)

Stilul interviului va fi structurat, se va desfășura sub forma unei discuții pe baza tematici stabilite. Interviul se va desfășura față în față, acesta este conceput pentru a atinge un scop iar toată discuția se purta într-o anumită tematică. Întrebările vor fi întărite de comunicarea non-verbală pentru a facilita eventualele neclarități și să îl susțin pe intervievat ca interacțiunea să fie una spontană.

” Pentru a face diferența între interviu și între o conversație obișnuită este necesar să respecte unele caracteristici:

– Existența unui scop prestabilit, care impune interacțiunii o anumită tematică, un anumit conținut;

– Diferențierea clară a celor două roluri, de intervievator și respectiv, intervievat;

– Existența unei relații asimetrice între intervievator și intervievat;

– În cazul interviului, interacțiunea este profesională;

– Îndatoririle profesionale ale asistentului social includ obligația de a răspunde solicitării unei persoane de a fi intervievată;

– Interviul presupune atenție acordată exclusiv interacțiunii;

– Există o eterogenitate a participanților implicați în interviu din punctul de vedere al educației, experienței și stilurilor de viață;

– Întrucât interviul este o întrevedere de regulă dinainte aranjată;

– Principala caracteristică a interviului este profesionalismul;

– Intervievatorul îi revine responsabilitatea de a reține aspectele relevante, de a interpreta informațiile pentru a le utiliza”. (Manea, 2008)

Interviul este din domeniul asistenței sociale. Acesta are un conținut specific cu obiective și planificarea unor scopuri relevante pentru acest domeniu. Tehnica trebuie să abordeze o problemă socială este controlat în mare măsură de intervievator și pe lângă interesul răspunsurilor se urmărește și comunicarea non-verbală, comportamentul, reacțiile subiectului.

Urmărind mai multe aspecte vom putea efectua interpretarea mai clară și specifică având mai multe căi de verificare a datelor.

Interviurile se adresează numeroaselor categorii, vizând: o persoană, o familie sau un grup. Dorind să studiez opinii și informații vor exista întrebări specifice să contureze opiniile și aspectele emoțional- afective, direcționând către scopul propus. Interviul va fi de estimare și de evaluare a unei situații. Cadrele în care se vor realiza interviurile vor fi din mediul școlar, în primărie și respectiv mediul privat, la domiciliu.

Interviul se va aplica pe 5 subiecți. Aceștia vor fi: asistentul social din comună, un educator, un profesor și doi părinți. Încerc că folosesc arii diferite pentru a avea opinii și informații să ma ajute la construcția unei definitivări a ipotezelor și implicit, a obiectivelor.

Tema cercetării se numește:” Rolul asistentului social în prevenirea abandonului școlar din mediul rural”. Cadrul cercetării fiind elevii din” Școala cu clasele I –VIII, Plevna”. Instrumentul cercetării se va aplica în cadrul primăriei din comuna Grebănu, jud. Buzău, în cadrul, Școala cu clasele I-VIII Plevna, și la domiciliu. Școala este înființată din anul 1946, găzduiește 204 elevi și 20 de cadre didactice.

Prin intermediul interviurilor se va putea extrage date ce vor construi un studiu de caz. Robert Yin definește studiul de caz fiind, o strategie de realizare a unei cercetări care necesită investigații empirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într-un context de viață real și utilizând multiple surse de informații (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)”. (Yin, 2005)

Analizele de date trebuie să dezvăluie realitatea să fie date relevante. Tipul de studiu de caz fiind, setul de studii de caz individuale. Se studiază pe un număr de cinci persoane în care se urmărește același scop în care să întâlnim trăsături comune. Studiul de caz care o să reiasă din interviuri va avea o abordare asupra; rolului asistentului social în prevenirea abandonului școlar.

Voi trece în revistă informațiile comune și problemele pe care le cunosc sau din propria experiență. Studiu va conține date relevante despre intervievat, pe lângă structura întrebărilor se va desfășura o discuție deschisă, care să reflecteze date, evenimente, mărturii personale, încât să ajute la construirea studiului de caz să fie cât mai realist. Studiu îi dă posibilitatea cercetătorului

să înțeleagă evenimente, să poată să rețină și să gestioneze informații. Doresc ca prin realizarea studiului de caz să cunosc mai multe despre un fenomen și anume, abandonul școlar. Așadar, prin construcția studiului de caz voi face cât mai multe corelații între teorie și ceea ce va spune intervievatul. Cum sunt descrise situațiile în partea teoretică, aceste se vor compara cu informațiile culese prin intermediul interviului.

Obiectivele si ipotezele cercetării

Obiectivele:

Identificarea relațiilor dintre familii și asistentul social.

2. Stabilirea modului de acțiune a asistentului social față de prevenirea abandonului școlar.

3. Precizarea modalității de furnizare a serviciilor și a prestațiilor pentru familii.

Ipotezele:

1. Copii care provin din familii dezorganizate au riscul mai mare de abandon școlar față de copii care provin din familii unite.

2. Elevii cu o situație materială precară au rezultate mici la învățătură față de cei care au o situație materială bună.

3. În primăriile din mediul rural, asistentul social oferă doar prestații și nu și servicii.

Operaționalizarea conceptelor:

Copii= o persoana care are vârsta până în 18 ani;

Copii =” Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență)”

Provin= origine prin naștere sau prin adopție

Provin=” A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva”

Familii dezorganizate = părinți care au copii și stau separați sau au neînțelegeri survenite în urma unor nevoi nesatisfăcute (lipsa afecțiuni, nepotrivire de caractere

Familii dezorganizate =” Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții acestora dar care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală”

Risc = o probabilitate de pericol în care poate fi o persoană

Risc =” Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă”

Abandon școlar =” constă în încetarea frecventării școli”

Abandon școlar= un copil care din diverse motive a renunțat la școală

Familii unite =” Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții acestora și care se află în raporturi strânse, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel, formează împreună un tot”

Familii unite = acele familii care împărtășesc aceleași credințe, iubire reciprocă, înțelegere, acceptare, de a împărți o viață comună

Elevi = copii care urmează o formă de învățământ

Elevi =” Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar”

Situație materială precară = o ipostază a stării materiale (bani, bunuri) cu neajunsuri, lipsuri

Situație materială precară =” o stare care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; lipsite de siguranță, imprevizibilă, nestabilă”

Rezultate mici = note obținute sub calificativul 5 de către elevi

Rezultate mici =” Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect, fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant”

Situație material bună = =” o stare care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar și este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.

Situație material bună = o ipostază a stării materiale (bani, bunuri) care poate asigura sau care poate susține nevoile de bază a unei persoane

Mediul rural = un cadrul dintr-o comună sau un sat

Mediul rural =” Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile de la sat, comună”

Prestații = oferirea de bunuri materiale, susținere financiară, oferirea unor beneficii

Prestații =” prestare unei munci de scurtă durată (de obicei gratuită) efectuată pentru lucrări de interes public, sumă de bani”

Servicii = oferirea de susținere a unor specialiști, consiliere, terapie,

Servicii =” Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva”

Asistent social = persoană abilitată să intervină în situații problematice, să intervină în ajutorul comunității sau a persoanelor care întâmpină diverse problem

Asistent social =” Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor unui anumit tip de societate, unui anumit grup social”

4. 5 Interpretarea datelor colectate

Primul interviul pe care l-am susținut a fost cu asistentul social din primăria comunei Grebănu, județul Buzău. Am luat legătura cu acesta prin intermediul telefonului să îi comunic că voi veni la primărie pentru a face împreună un interviu despre tema mea de licență. În cadrul biroului asistentului social din primărie a avut loc întrevederea așa că interviul s-a susținut într-un cadru instituțional. Interviul este structurat, conține 15 întrebări de tip deschis lăsând intervievatul să răspundă așa cum decide acesta și câte completări dorește să facă.

Prima întrebare a interviului se referă din perspectiva asistentului social, ce crede acesta că reprezintă un asistent social. Răspunsul este dat cu dificultate, există pauză între cuvinte și răspunsul este astfel, Un asistent social este acea persoană care ajută oamenii în rezolvarea problemelor, pe partea socială, materială, viață personală”. Primele întrebări se referă la profesia de asistent social per total. Am încercat să evidențiez în ce măsură se poate defini această profesie, dacă se cunosc informații și ce informații mai exact.

Familii dezorganizate =” Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții acestora dar care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală”

Risc = o probabilitate de pericol în care poate fi o persoană

Risc =” Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă”

Abandon școlar =” constă în încetarea frecventării școli”

Abandon școlar= un copil care din diverse motive a renunțat la școală

Familii unite =” Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și din descendenții acestora și care se află în raporturi strânse, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel, formează împreună un tot”

Familii unite = acele familii care împărtășesc aceleași credințe, iubire reciprocă, înțelegere, acceptare, de a împărți o viață comună

Elevi = copii care urmează o formă de învățământ

Elevi =” Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar”

Situație materială precară = o ipostază a stării materiale (bani, bunuri) cu neajunsuri, lipsuri

Situație materială precară =” o stare care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; lipsite de siguranță, imprevizibilă, nestabilă”

Rezultate mici = note obținute sub calificativul 5 de către elevi

Rezultate mici =” Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect, fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant”

Situație material bună = =” o stare care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar și este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.

Situație material bună = o ipostază a stării materiale (bani, bunuri) care poate asigura sau care poate susține nevoile de bază a unei persoane

Un alt interes pe care am dorit să-l cunosc a fost acela, dacă beneficiarii apelează la serviciile unui asistent social. Răspunsul doamnei asistent social a fost, Da, știu exact unde să vină și ce să întrebe”. Am structurat interviul în așa fel încât să ghidez răspunsurile către scopul meu și de aceea prin intermediul unor întrebări am dorit să aflu ce servicii și prestații se oferă. Răspunsul la această întrebare a fost, Avem ajutorul social, alocația pentru susținerea familiei, bunuri materiale”. Aceste informații mă ajută pe mine să îmi verific ipoteze pe care le-am construit la începutul cercetării. Durata interviului a fost de 40 minute dintre care 13 min au fost înregistrate audio.

Studiu de caz 1

Date personale:

Nume și prenume: C. N

Data nașterii: 05.01.1986

Domiciliu: sat Plevna, comuna Grebănu, județul Buzău

Studii: Universitatea Biotera București, Psihopedagogie

Familie: este căsătorită, are un copil

Ocupare: este angajată ca și asistent social în cadrul primăriei Grebănu de 1 an și 6 luni

Relații: declară că, relațiile în cadrul primăriei fată de colegi sunt bune iar în cadrul familial sunt foarte bune, cu vecinii se înțelege și nu a avut conflicte

Doamna N. declară că, aceasta ocupă postul de asistent social pentru că:” pot să spun că 50% că îmi place iar 50% de ce să nu spun că este vorba de material”. Putem deduce că un loc de muncă îl ocupăm și dacă ne place dar și că suntem nevoiți să ne susținem material. Prin intermediul interviului am dorit să aflu dacă postul de asistent social este ocupat de o persoană care are studii în acest domeniu. În cazul nostru, postul este ocupat de o persoană care nu are studii în acest domeniu și este angajată de o perioadă scurtă de timp. Așadar, chiar dacă profesia de asistent social trebuie exercitată numai de persoane abilitate în această primărie nu contează ce studii ai terminat.

Titlul cercetării fiind” Rolul asistentului social în prevenirea abandonului școlar din mediul rural”, automat am inclus întrebarea în interviu:” V-ați confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar?”. La această întrebare, asistentul social a spus:” Eu personal până acum nu am avut cazuri. Adică nu știu un caz concret de abandon școlar, telefoane am mai primit că nu au mers dar mergem discutăm cu părinții cu profesorii, trebuie să existe înțelegere”. A răspuns astfel în condițiile în care întrebarea precedentă se referea dacă aceasta a intervenit în mediul școlar și a răspuns că, Eu de când sunt aici nu am avut situații de a interveni în mediul școlar”. Altfel, concluzia este că, asistentul social se contrazice în răspunsuri, neavând nici o logică.

Una dintre ipotezele pe care le-am construit a fost:, În primăriile din mediul rural, asistentul social oferă doar prestații și nu și servicii” iar aceasta a fost confirmată de către răspunsul asistentului social, respectiv:, Avem ajutorul social, alocația pentru susținerea familiei, bunuri materiale”. Deși intervenția asistentului social se bazează pe oferirea de prestații dar și servicii, acest fapt nu se realizează în această primărie. O altă întrebare se referă la, ce dispun în vederea ajutorului familial cu diverse probleme. Asistentul social confirmă că în sat, comunitatea se confruntă cu diverse probleme și că primăria vine în ajutorul lor, oferind, un ajutor social, alocație complementară, alocație de stat pentru că sunt mulți care nu au beneficiat de alocație, având copii”. Știm că în mediul rural asistența socială nu este îndeajuns de dezvoltată și de aceea am încercat să aflu prin întrebarea:, De ce considerați că mai este nevoie în această instituție (primărie)?”. Răspunsul fiind:, Un centru de zi ar ajuta foarte mult populația, pentru că vorbim de un număr mare de persoane cu probleme”. Din acest interviu am constatat că, atunci când asistentul social nu are studii în domeniu nu se poate descurca în acest post. Nevoile oamenilor nu știe cum să le gestioneze, spunând că ar fi nevoie de un centru de zi, atâta timp cât populația din satul Plevna se confruntă cu problema șomajului.

După acest interviu cu asistentul social am constatat că, în primăria Grebănu, județul Buzău, profesia de asistent social nu este exercitată precum spune legea că” beneficiile de asistență socială și serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri corelate și complementare”. (Legea 292/2011, art.2, (4))

Un alt interviul a fost, cu o doamna învățătoare din” Școala cu clasele I –VIII Plevna”. Interviul s-a desfășurat în cadrul școlii mai exact în cancelarie. Structura interviului este de 13 întrebări de tip deschis. I-am prezentat doamnei învățătoare scopul meu și că am nevoie de câteva minute să îmi acorde. Am selectat un învățător să îmi răspundă la întrebări deoarece am nevoie de persoane din diferite medii pentru a vedea dacă răspunsurile diferă. Abandonul școlar extinsă de la vârste mici și atunci o persoană care ar fi în măsură să exemplifice acest fenomen este un învățător. Durata interviului a fost de 30 minute dintre care 14 min au fost înregistrate audio.

Studiu de caz 2

Date personale:

Nume și prenume: P. A.

Data nașterii: 19.03.1960

Domiciliu: sat Plevna, comuna Grebănu, județul Buzău

Studii: Liceul pedagogic” Spiru C. Haret” Buzău

Familie: este căsătorită, are un copil

Ocupare: învățătoare la școala Plevna de 30 de ani

Relații: declară că, la școală are o relație bună cu toți colegii iar în familie relațiile sunt foarte bune și cu vecinii, apropiații are legături strânse

Am ales interviul cu doamna N. pentru că este cea mai în măsură să dea detalii despre situația elevilor în școală deoarece conviețuiește alături de ei. Pentru început am dorit să aflu dacă în mediul școlar se cunosc informații despre asistentul social și am constatat că doamna N. deține mule cunoștințe despre această profesie cât și despre rolul asistentului social. Declarând că:” Profesia de asistent social este foarte importantă, trebuie să aibă o pregătire de specialitate, este foarte important în comunitate în sensul că poate să ofere consiliere familiilor cu probleme, poate interveni pe lângă celelalte autorități să asigure ajutoare materiale. Asistentul social trebuie să se implice direct în familie să cunoască acele familii cu risc și să cunoască viața fiecărui copil cu probleme.”

La întrebarea daca s-a confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar am constatat că din experiența dânsei nu reiese că în școală au existat cazuri de abandon școlar. Răspunsul fiind că” din fericire școala Plevna de când sunt cadru didactic aici, de peste 30 de ani, nu s-a confruntat cu această problemă, este una dintre singurile școli din județ dacă pot spune, unde abandonul școlar este zero”. Din diversele răspunsuri primite, familiile din sat se confundă cu probleme și mai ales șomajul” una dintre probleme ar fi șomajul” și de aceea asistentul social încearcă să susțină familiile.

Relația între familie și școală este esențială pentru a preveni abandonul școlar iar de aceeași părere este si doamna N.” noi cadrele didactice avem o strânsă legătură cu părinții, în momentul în care am observat o problemă care apare la copil luăm legătura cu familia, comunicăm prin telefon părinții vin la școală”. Cu ajutorul acestui interviu am aflat o altă perspectivă asupra abandonului școlar și că în mediul rural educația evoluează pozitiv chiar dacă în școli este nevoie de mai multe investiții” dotarea de materiale didactice, renovări”. O precizare care este foarte importantă și nu bănuiam că se observă, lipsa unui psiholog sau consilier școlar” ar trebui în fiecare școală un consilier școlar sau măcar la nivelul comunei”. Învățătoarea N. a subliniat lucrurile importante cum că, școala Plevna a dat societăți copii foarte bine pregătiți, majoritatea având studii superioare”.

A treia persoană pe care am intervievat-o a fost o profesoară care își exercită activitatea în școala Plevna, susținând orele de engleză. Ca și profesor își desfășoară activitatea în mediul școlar și așa poate să dea mai multe detalii despre fenomenul de abandon școlar și ce rol are asistentul social pentru a preveni. Interviul a fost realizat în școală, într-o clasă în pauza dintre ore. Durata intervievării a fost de 10 min dintre care 5 min au fost înregistrate audio.

Studiu de caz 3

Date personale:

Nume și prenume: A. N.

Data nașterii: 03.11.1980

Domiciliu: Municipiu Râmnicu Sărat

Studii: Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Familie: căsătorită

Ocupare: profesor la școala Plevna din anul 2003

Relații: are o relație de colegialitate cu toți din mediul școli, în familie atmosfera este plăcută iar cu prietenii are o relație apropiată

Încă o dată se confirmă existența informațiilor despre asistă socială” este o persoană responsabilă de problemele oamenilor dintr-o comunitate”. Prin întrebările deschise am încercat să aflu părerea cadrului didactic referitor la implicare asistentului social în școală și am înțeles că” intervenții relativ rare”. Problemele înșiruite de intervievat cu care se confruntă familiile din sat sunt” familii destrămate, monoparentale, copii cu părinții plecați în străinătate, violență în familie”. Efectele migrației s-au regăsit și în Plevna specificând că această problemă afectează în special copii” lipsa părinților, ei locuiesc cu bunicii care în general sunt mai toleranți și copii cu situații materiale precare”. Ipoteza construită de mine, precum că,” elevii cu o situație materială precară au rezultate mici la învățătură față de cei care au o situație materială bună” a fost infirmată de către A. spunând că” toți elevii sunt tratați la fel, ba chiar între ei se ajută, oferindu-le bunuri materiale”.

Ca și în celelalte interviuri abandonul școlar nu reprezintă o problemă pentru școală deoarece” există foarte puține cazuri” așa cum susține intervievatul. Din perspectiva profesoarei A. pentru a preveni abandonul școlar ar ajuta” cât mai multe ședințe cu părinții, vizite cât mai dese la domiciliu, discuții cu elevii în cauză, solicitarea ajutorul din partea colegilor”. Așadar chiar dacă în general în mediul rural copii se confruntă cu abandonul școlar, profesorii spun că nu este cazul și în școala din sat și dacă asistentul social intervine poate preveni acest fenomen” depinde de implicarea fiecărui asistentului social în parte”. Școala este văzută ca fiind incompletă având nevoie de” condiții materiale mai bune” dar și de” nevoia unui consilier, psiholog”.

Având ca scop să mă informez de la persoane din medii diferite am considerat că, este nevoie și de un interviu cu un părinte al unui elev din școala vizată. Astfel modalitatea, viziunea despre rolul asistentului școlar în prevenirea abandonului școlar în mediul rural din școala Plevna este diferită, dar și importantă încât să aflu și ce se vede și ce se știe din afara instituției. Interviul a decurs în mediul privat la domiciliu intervievatului. Durata convorbirii a fost de 15 minute dintre care 5 min au fost înregistrate audio.

Studiu de caz 4

Date personale:

Nume și prenume: A. A

Data nașterii: 15.02. 1973

Domiciliu: sat Plevna, comuna Grebănu, județul Buzău

Familie: căsătorită, are un copil cu vârsta de 7 ani

Studii: Liceul Industrial nr. 8 Buzău

Ocupare: casnică

Relații: se înțelege bine cu învățătoarea, relațiile familiale sunt bune iar cu vecinii și rudele se înțelege bine

Din perspectiva unui cetățean care locuiește în mediul rural și întâmpină situații dificile acesta consideră că rolul asistentului social este” de a ajuta oamenii în diverse probleme”. Ca și în celelalte situații întâlnim problema financiară ca fiind dominantă” familiile întâmpină probleme cu banii”. Relațiile cu școala sunt strânse din punctul de vedere a părintelui” țin legătura permanent în caz că ar exista probleme”. Percepțiile despre educația în mediul rural sunt negative dar ca dovadă cadrele didactice dar și părinți susțin altă părere” copii noștri au parte de o educație bună iar cadrele didactice își dau interesul”.

Constatând din cele spuse asistentul social s-a făcut remarcat prin acordarea ajutorului financiar întrucât” oamenii nu știu în ce constă prestațiile și serviciile dar totuși cer să fie ajutați în orice privință”. Rezolvarea riscurilor de abandon școlar se fac cu ajutorul familiei dar și cu intervenția specialiștilor așa că” părinții să își dea interesul față de copii lor și dacă au probleme să apeleze la oamenii care știu să le rezolve”. Aceste informații îmi dau posibilitatea de a realiza exact situațiile problematice și ce rezolvare ar putea exista.

Ultimul interviu a fost cu un părinte tot din satul Plevna care are copilul înscris la școală. Atunci când ești părinte și ai o familie ești responsabil de informare și asta pentru a-ți ajuta familia. În cazul nostru doamna M. este o beneficiară a serviciilor de asistență socială. Interviul s-a desfășurat la domiciliul intervievatului și a durat în medie 10 minute dar 5 minute au fost înregistrate audio.

Studiu de caz 5

Date personale:

Nume și prenume: M. G.

Data nașterii: 27.10. 1974

Domiciliu: sat Plevna, comuna Grebănu, județul Buzău

Studii: Școala de arte și meserii Iași

Familie: căsătorită, are un copil în vârstă de 11 ani

Ocupare: lucrător comercial

Relații: cu familia se înțelege bine, păstrează legura permanent cu școala iar cu vecinii nu are conflicte

Am aflat că doamna M. beneficiază de ajutorul asistentului social deci, cunoaște informații îndeajuns pentru a cere ajutorul în cazul în care are o problemă. Spune că” este o doamnă care se ocupă de acte așa cum face și pentru mine să pot lua ajutorul pentru familie” deci deducem că, activitatea asistentului social este în beneficiul celor care au nevoie de susținere.

De regulă, oameni află de existența asistentului social atunci când efectiv are nevoie de ajutor așa cum spune și M.” am aflat cu ce se ocupă atunci când am avut și eu nevoie”. Familiile trebuie să asigure nevoile tuturor membrilor dar din cauza lipsei unui loc de muncă stabil, uneori este dificil ca să trimită copiii la școală. Copii sunt cei mai ușor influențabili, în special de situațiile familiale, cum ar fi certurile, sau că nu au posibilitatea de a le oferi ce vor” da și copii asistă la problemele noastre, uneori nu avem posibilități să le facem pe plac”. Așa cum au fost de părere și ceilalți, în mediul rural cu greu se pot angaja” găsim cu greu un loc de serviciu și să întreținem familia”.

La întrebarea” serviciile și prestațiile pe care le acordă asistentul social ajută în prevenirea abandonului școlar?” M. a răspuns că” tot ce vine în ajutorul părinților este de ajutor, ce ajutoare dă asistentul social familiilor susține părinții să poată să îl dea la școală”. Uneori asociem mentalitatea învechită cu părinților de la țară astfel intervievatul este de părere că” familiile trebuie ajutate și să înțeleagă că școala este importantă, copii să nu stea acasă să ajute părinții la gospodărie”. Din interviul susținut cu M. am reușit să fac unele conexiuni cu tot ce am acumulat în teorie față de rolul asistentului social sau importanța familiei.

Concluziile

Având la dispoziție interviul structurat am construit întrebările astfel ca cel intervievat să își exprime părerea să facă completări dacă simte nevoia. Persoanele intervievate au legătură, mai puțin sau mai mult cu școala, domeniul meu de interes, sau cu serviciile sociale. În urma răspunsurilor evident comunitatea din mediul rural se confruntă cu probleme financiare. Populația satului Plevna, așa cum reiese din interviu, are nevoie de susținerea instituțiilor iar în cazul de față mai exact primăria. Resursele primăriei trebuie manageriate în așa fel încât să primeze nevoile cele mai esențiale, hrană, educație, siguranță.

Întrucât, se presupune ca să conviețuiești în mediul rural este foarte greu, așa este. Oamenii sunt afectați de problemele pe care le întâmpină, pe unele dintre ele și mediul urban încearcă să le combată. Sărăcia este un fenomen care acaparează toată populația nu ține cont daca este oraș sau sat. Având acest obstacol, că este într-adevăr obstacol în dezvoltarea populației, trebuie concepute strategii care să confrunte această problemă. Sistemul de asistență socială încet se face cunoscut și în mediul rural ajută oamenii în dificultate în funcție de resursele disponibile. Postul din primării este ocupat de către o persoană care nu are studii în domeniu și astfel nu se pot pune în practică toate procedeele cunoscute. Atunci când o persoană care a terminat facultatea de asistență socială va fi și angajată în postul ce îi revine, rezultatele tuturor acțiunilor vor fi pozitive. Printre nenumăratele roluri asistentul social trebuie să intervină în prevenirea unui fenomen dar din rezultatele obținute, intervențiile se fac doar când problema s-a instalat.

Abandonul școlar nu a luat amploare in școala cu clasele I-VIII Plevna dar celelalte școli din județ au cazuri ce le rezolva cu dificultate. Pentru că zona geografică este favorabilă, adică satul este la 2 km de oraș, influențele își fac apariția, au acces la internet la schimbul de experiențe iar părinții au un loc de muncă acolo. Familia fiind un sistem la orice stimul reacționează, astfel dacă se face cu părinți cursuri de parentime, automat schimbare se produce. Dacă la nivelul școli se țin cursuri de dezvoltare personală, copii își pot schimba mentalitate în așa fel să evite riscul de abandon școlar. Comunitatea are nevoie de informare, legat de ce drepturi au și de ce pot beneficia și bineînțeles susținerea morală este esențială pentru a putea depăși momentele dificile.

Bibliografie

Barbu, D. I,(2009) Climatul educațional și managementul școlii, Ed. Didactică și pedagigică, București

Buzducea,D.(2009) Sisteme moderne de asistență socială, Polirom, Iași

Chivu, R.(2008) Elemente generale de managementul educației, Ed. Meronia, București

Cozarascu, M. (2005) Să-i ajutăm să invețe, Ed. Universitară, București

Cozărăscu, M.(2013) Asistența socială și consiliere în școală, , Ed. Universități București, București

Hatos, A. Săveanu, S.(2009) Educația și excluziunea socială a adolescenților din România, Ed. Universitați din Oradea, Oradea

Howe, D. (1995) Attachament Theory for Social Work Practice, Palgrave Macmillan, Basingstoke

Institutul de cercetare a calități vieții,(2010) Calitatea vieții în România, Ed. Expert, București

Irimia, H.(2006) Bogații și săracii în Europa, Ed. Mirton, Timisoara

Lepoutre, D. (1997) Cœur de banlieue. Codes, rites et languages, Odile Jacob, Paris

McGraw, P.(2007) Familia mai presus de orice, Curtea veche, București

Mărginean, I.(2004) Proiectarea cercetării sociologice, Ed. Polirom,Iași

Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998) Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Mihaela Press, București

Neculau, A. Ferreol, G.(1999) Aspectele psiho-sociale ale sărăciei, Ed. Polirom, Iași

Neamțu, G.(2003) Tratat de asistență socială, Polirom, Iași

Osterrieth, P. (1973) Copilul și familia (trad.), Editura Didactică și Pedagogică, București

Pașa, F., Pașa, M. L.(2003) Cadrul juridic și organizatoric al asistenței sociale în România, Ed. Polirom, Iași

Payne, M.(2011) Teoria moderna a asistentei sociale, Polirom, Iași

Pop, L.M.(2005) Politici sociale, Ed. Economică, București

Roth-Szamoskozi, M.(2003) Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale , Ed. Universitară, Cluj

Rujoiu ,V., Rujoiu,O.(2012) Violența în familie, Între percepție social și asumare individual, Ed. ASE, București

Sorescu, M., Berilă, I.(2005) Asistența Socială- Sistem și profesie, Ed. Universităria Craiova, Craiova

Stănciulescu, E. (1997) Sociologia educației familiale, Vol. I., Editura Polirom, Iași

Ștefan, C.(2006), Familia monoparentală, o abordare politică, Ed. Polirom, Iași

Turliuc, M. N. (2004) Psihologia cuplului și a familiei, Editura Performantica, Iași

Vîrjan, D. (2004) Econimie și politici sociale, Ed. Ase, București

Van Velzen, et al (1985) Making School Improvement Work. Leuven, Belgium ACCO

Voinea, M., Apostu, I.(2008) Familia și școala în impas?, Ed. Universității din București, București

Wallon, H.(1948) The origins of thought in the child, Jason Aaronson

Yin, R.(2005) Studiu de caz, Ed. Polirom, Iași

http://old.igpr.ro

http://www.mmuncii.ro

https://smartdreamers.ro

http://ec.europa.eu

http://www.unicef.ro

http://salvaticopiii.ro

Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale

Legea nr. 1/2011- Legea educației naționale

Anexe

I Interviul asistentului social:

Ce reprezintă un asistent social ?

Cum vă simțiți în postura de asistent social?

Ce părere aveți față de cum vă parcep oamenii?

Beneficiarii atunci când întâmpină probleme apelează la dumneavoastră ?

Censiderați că, comunitatea are nevoie de susținerea serviciilor sociale?

A-ți întâmpinat probleme în rezolvaraea unui caz?

Ce servicii și prestații puneți în practică?

În mediul școlar a-ți avut intervenție?

V-ați confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar?

Ce rezolvare considerați că există în situațiile de risc de abandon școlar?

De ce programe dispuneți în vederea ajutorului familiilor cu diverse probleme?

Cum aflați de eventualele cazuri de urgență? Sunteți solicitat sau din propria inițiativă?

Vă place să practicați această profesie?

Cum este să interveniți în problemele din mediul rural?

De ce considerați că mai este nevoie în această instituție?

II Interviul :

Ce informații cunoașteti despre profesia de asistent social?

Ce părere aveti despre rolul acestuia în primărie?

Care sunt cele mai întâlnite probleme ale familiilor din acest sat?

Cum considerați că evoluează educația în mediul rural?

Elevii școli întâmpină probleme care îi pot afecta la învățătură?

Ce relație aveți cu părinții/profesorii elevilor?

Asistentul social are intervenții în cadrul școlii?

Considerați că, comnunitatea are nevoie de servicii sociale?

V-ați confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar?

Ce rezolvare considerați că există în situațiile de risc de abandon școlar?

Există discriminare între elevii care au o situație materială bună și între cei care au o situație materială precară?

Serviciile și prestațiile pe care le acordă asistentul social ajută în prevenirea abandonului școlar?

De ce considerați că mai este nevoie în această instituție (școală) ?

Bibliografie

Barbu, D. I,(2009) Climatul educațional și managementul școlii, Ed. Didactică și pedagigică, București

Buzducea,D.(2009) Sisteme moderne de asistență socială, Polirom, Iași

Chivu, R.(2008) Elemente generale de managementul educației, Ed. Meronia, București

Cozarascu, M. (2005) Să-i ajutăm să invețe, Ed. Universitară, București

Cozărăscu, M.(2013) Asistența socială și consiliere în școală, , Ed. Universități București, București

Hatos, A. Săveanu, S.(2009) Educația și excluziunea socială a adolescenților din România, Ed. Universitați din Oradea, Oradea

Howe, D. (1995) Attachament Theory for Social Work Practice, Palgrave Macmillan, Basingstoke

Institutul de cercetare a calități vieții,(2010) Calitatea vieții în România, Ed. Expert, București

Irimia, H.(2006) Bogații și săracii în Europa, Ed. Mirton, Timisoara

Lepoutre, D. (1997) Cœur de banlieue. Codes, rites et languages, Odile Jacob, Paris

McGraw, P.(2007) Familia mai presus de orice, Curtea veche, București

Mărginean, I.(2004) Proiectarea cercetării sociologice, Ed. Polirom,Iași

Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998) Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Mihaela Press, București

Neculau, A. Ferreol, G.(1999) Aspectele psiho-sociale ale sărăciei, Ed. Polirom, Iași

Neamțu, G.(2003) Tratat de asistență socială, Polirom, Iași

Osterrieth, P. (1973) Copilul și familia (trad.), Editura Didactică și Pedagogică, București

Pașa, F., Pașa, M. L.(2003) Cadrul juridic și organizatoric al asistenței sociale în România, Ed. Polirom, Iași

Payne, M.(2011) Teoria moderna a asistentei sociale, Polirom, Iași

Pop, L.M.(2005) Politici sociale, Ed. Economică, București

Roth-Szamoskozi, M.(2003) Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale , Ed. Universitară, Cluj

Rujoiu ,V., Rujoiu,O.(2012) Violența în familie, Între percepție social și asumare individual, Ed. ASE, București

Sorescu, M., Berilă, I.(2005) Asistența Socială- Sistem și profesie, Ed. Universităria Craiova, Craiova

Stănciulescu, E. (1997) Sociologia educației familiale, Vol. I., Editura Polirom, Iași

Ștefan, C.(2006), Familia monoparentală, o abordare politică, Ed. Polirom, Iași

Turliuc, M. N. (2004) Psihologia cuplului și a familiei, Editura Performantica, Iași

Vîrjan, D. (2004) Econimie și politici sociale, Ed. Ase, București

Van Velzen, et al (1985) Making School Improvement Work. Leuven, Belgium ACCO

Voinea, M., Apostu, I.(2008) Familia și școala în impas?, Ed. Universității din București, București

Wallon, H.(1948) The origins of thought in the child, Jason Aaronson

Yin, R.(2005) Studiu de caz, Ed. Polirom, Iași

http://old.igpr.ro

http://www.mmuncii.ro

https://smartdreamers.ro

http://ec.europa.eu

http://www.unicef.ro

http://salvaticopiii.ro

Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale

Legea nr. 1/2011- Legea educației naționale

Anexe

I Interviul asistentului social:

Ce reprezintă un asistent social ?

Cum vă simțiți în postura de asistent social?

Ce părere aveți față de cum vă parcep oamenii?

Beneficiarii atunci când întâmpină probleme apelează la dumneavoastră ?

Censiderați că, comunitatea are nevoie de susținerea serviciilor sociale?

A-ți întâmpinat probleme în rezolvaraea unui caz?

Ce servicii și prestații puneți în practică?

În mediul școlar a-ți avut intervenție?

V-ați confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar?

Ce rezolvare considerați că există în situațiile de risc de abandon școlar?

De ce programe dispuneți în vederea ajutorului familiilor cu diverse probleme?

Cum aflați de eventualele cazuri de urgență? Sunteți solicitat sau din propria inițiativă?

Vă place să practicați această profesie?

Cum este să interveniți în problemele din mediul rural?

De ce considerați că mai este nevoie în această instituție?

II Interviul :

Ce informații cunoașteti despre profesia de asistent social?

Ce părere aveti despre rolul acestuia în primărie?

Care sunt cele mai întâlnite probleme ale familiilor din acest sat?

Cum considerați că evoluează educația în mediul rural?

Elevii școli întâmpină probleme care îi pot afecta la învățătură?

Ce relație aveți cu părinții/profesorii elevilor?

Asistentul social are intervenții în cadrul școlii?

Considerați că, comnunitatea are nevoie de servicii sociale?

V-ați confruntat cu diverse cazuri de abandon școlar?

Ce rezolvare considerați că există în situațiile de risc de abandon școlar?

Există discriminare între elevii care au o situație materială bună și între cei care au o situație materială precară?

Serviciile și prestațiile pe care le acordă asistentul social ajută în prevenirea abandonului școlar?

De ce considerați că mai este nevoie în această instituție (școală) ?