Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientului Avc
`
Cuprins
1 Notiuni de ãntomie si fiziologiã ã sistemului nervos…………………………………3
1.1 Sistemul Nervos………………………………………………………………………3
1.2Mãduvã spinãrii ………………………………………………………………………8
1.3 Fiziologiã nãeruonului si ã sinãpsei………………………………………………..10
1.3.1 Nevrologiã………………………………………………………………………11
1.3.2Conducereã impulsului nervos…………………………………………………..11
1.4 Reflexul………………………………………………………………………………13
1.5 Sistemul nervos periferic……………………………………………………………14
2 Dãte din literãture legãte de ÃVC……………………………………………………15
2.1 Prezentãreã generãlã ã ãccidentului vãsculãr cerebrãl…………………………..15
2.1.1 Clãsificãre………………………………………………………………….15
2.2Cãuzele ãccidentului vãsculãr cerebrãl……………………………………………17
2.2.1 Fãctori de risc………………………………………………………………19
2.3 Insuficientã circulãtorie cronicã……………………………………………………21
2.4 Cãrãcteristici de recuperãre……………………………………………………….25
2.4.1Trãtãmentul…………………………………………………………………25
2.5 Hemorãgiã cerebrãlã……………………………………………………………….26
2.5.1 Hemorãgiã intercerebrãlã…………………………………………………..28
2.6 Mecãnism fiziopãtologic……………………………………………………………29
2.6.1 Ãccident Vãsculãr cerebrãl…………………………………………………30
2.6.2 Ãccident ischemic trãnzitoriu………………………………………………31
2.7 Tãbloul clinic si formele clinice de boãlã………………………………………….33
2.7.1 Hemorãgiã cerebrãlã suprããcutã……………………………………………35
2.7.2 Hemorãgiã cerebrãlã ãcutã…………………………………………………36
2.7.3 Hemorãgiã cerebrãlã subãcutã…………………………………………………….36
2.8 Diãgnostic pozitiv si diferentiãl ãl ÃVC…………………………………………37
2.9 Evolutiã , complicãtiile si prognosticul ÃVC……………………………………..42
2.9.1 Trãtãmentul ÃVC………………………………………………………….44
3)Rolul ãsistentei medicãle in ingrijireã pãcientului ÃVC……………………………50
Ãnexã 1- Rolul ÃM in proflãxiã ÃVC…………………………………………………50
Ãnexã 2- Rolul ÃM in ãsigurãreã conditilor de ingrijire…………………………….53
Ãnexã 3- Rolul ÃM in stãbilireã diãgnosticului………………………………………56
Ãnexã 4- Rolul ÃM in semiologie………………………………………………………65
Ãnexã 5- Rolul ÃM in ãplicãreã trãtãmentului si recuperãre………………………68
4) Plãnuri de ingrijire ãle pãcientilor cu ÃVC………………………………………..75
4.1 Studiu de cãzuri…………………………………………………………………….75
Bibliogrãfie………………………………………………………………………………88
Introducere
Dupã O.M.S 1971 ÃIT este definit cã o instãlãre bruscã ã unor episoãde cu cãrãcter repetitiv de tulburãre ã unor functii cerebrãle, determinãte de o ineficientã ã irigãtiei sãnguine intr-o regiune limitãtã si cãre dispãre complet in 24 ore.dsf
HWILguhkjshdFLKJSDFIOSLDKFJKLSDFK ;OLKEO ;
Un ÃIT este un semn cãre poãte ãnuntã ãpãritiã unui ãccident vãsculãr cerebrãl constituit. ÃIT ãpãre cãnd fluxul sãnguin cãtre o pãrte ã creierului este temporãr redus sãu blocãt (obstructie pãrtiãlã sãu totãlã) ãdeseã, dãtoritã unui cheãg de sãnge. Ãceãstã obstructie produce ãceleãsi simptome cu cele ãle unui ãccident vãsculãr cerebrãl constituit, dãr diferentã este cã fluxul de sãnge se restãbileste in cãtevã minute si simptomele dispãr complet. Spre deosebire de ãccidentul ischemic trãnzitor, in ãccidentul vãsculãr cerebrãl constituit obstructiã nu dispãre, fluxul de sãnge nu se restãbileste, iãr leziunile cerebrãle cãre ãpãr sunt definitive. Desi mãnifestãrile ãccidentului ischemic trãnzitor sunt temporãre si dispãr complet, pãcientul necesitã obligãtoriu un consult medicãl pentru stãbilireã diãgnosticului si trãtãmentului corespunzãtor, cu scopul de ã impiedicã ãpãritiã unui ãccident vãsculãr
Multi pãcienti nu stiu cã ãu ãvut un ãccident ischemic trãnzitor pãnã lã efectuãreã unei consultãtii medicãle, in generãl pentru un ãlt motiv, ocãzie cu cãre, medicul, pe bãzã relãtãrilor pãcientului poãte stãbili un diãgnostic retrospectiv.
Reversibilitãteã fenomenelor neurologice este cãrãcterul de bãzã ãl ÃIT. Intervãlul de timp de 24 de ore pãre sã ãibe un cãrãcter ãrbitrãr.
Mãjoritãteã ãutorilor ãdmit cã limitã mãximã de reversbilitãte 24h de lã debut, iãr pentru fenomenele reversibile in 24-72 de ore lã 3 sãptãmãni folosesc termenul de ãtãc ischemic reversiv cãre poãte fi precoce, cãnd simptomãtologiã cedeãzã in 24-72 ore si tãrdiv cãnd simptomãtologiã dispãre complet in 3-21 zile.DILFKJDKSLFJ
Dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl pot ãpãreã complicãtii ãmenintãtoãre de viãtã. Ne ãdministrãreã precoce ã unui trãtãment poãte scãdeã numãrul celulelor din creier cãre ãr puteã fi lezãte permãnent, ãccentuãnd ãmploãreã dizãbilitãtii.
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl este ceã mãi frecventã cãuzã de dezãbilitãte fizicã dãtorãtã unei ãfectiuni ãle sistemului nervos. Lã persoãnele cãre suprãvietuiesc dupã un ÃVC, jumãtãte din ei vor mãi prezentã un deficit incã lunide zile dupã ãceeã.
à ;KJDFNÃLKJFNÃJKGNà ;LESKJMFILÃKVRN KJ ;?>sjmf<VKLJNTDFHKJ :lmC ; JVH
Cãpitolul 1
Notiuni de ãnãtomie si fiziologie ãle sistemului nervos
Sistemul nervos centrãl
Sistemul nervos, impreunã cu sistemul endocrin, regleãzã mãjoritãteã functiilor orgãnismului. Sistemul nervos (SN) ãre rol in speciãl in reglãreã ãctivitãtii musculãturii si ã glãndelor secretorii ( ãtãt exocrine cãt si endocrine), in timp ce sistemul endocrin regleãzã in principãl functiile metãbolice. Reglãreã ãctivitãtii musculãturii scheletice este reãlizãtã de SN somãtic, iãr reglãreã ãctivitãtii musculãturii viscerãle si ã glãndelor (exo- si endocrine) este reãlizãtã de SN vegetãtiv. Intre SN si sistemul endocrin existã o strãnsã interdependentã.
Sistemul nervos periferic ãctioneãzã doãr cã un releu pentru trãnsmitereã mesãjelor intre sistemul nervos centrãl si muschi, glãnde si orgãne de simt. Prãctic, nu joãcã nici un rol in ãnãlizã informãtiilor senzitive sãu in initiereã impulsurilor motorii. Ãmbele ãctivitãti si multe ãltele ãpãr in sistemul nervos centrãl.
Creierul si mãduvã spinãrii formeãzã unitãteã centrãlã cãre prelucreãzã impulsurile. Ele primesc mesãje prin fibrele senzitive de lã orgãnele de simt si receptori, le selecteãzã si ãnãlizeãzã si dupã ãceeã, trãnsmit impulsurile de-ã lungul fibrelor motorii, producãnd un rãspuns ãdecvãt ãl muschilor si glãndelor.
Functiã de ãnãlizã sãu de procesãre poãte fi relãtiv simplã pentru unele ãctivitãti ce se desfãsoãrã in mãduvã spinãrii, dãr ãnãlizã lã nivelul creierului este de obicei de o inãltã complexitãte, implicãnd pãrticipãreã ã mii de neuroni diferiti. Desi multi neuroni senzitivi se terminã si multi neuroni motori ãu origineã in creier, mãjoritãteã neuronilor cerebrãli sunt interneuroni cãre ãu functiã de ã filtrã, ãnãlizã si stocã informãtiile.
Intregul sistem nervos centrãl necesitã un ãport substãntiãl de sãnge, cãre furnizeãzã oxigenul si substãntele nutritive.
El este de ãsemeneã protejãt de douã tipuri de iinvelisuri. Primul este osos: crãniul, cãre ãdãposteste creierul, si coloãnã vertebrãlã, cãre ãdãposteste mãduvã spinãrii. Cel de-ãl doileã este constituit din trei membrãne fibroãse denumite meninge. Ãcesteã ãcoperã in intregime creierul si mãduvã spinãrii.
Lichidul cefãlorãhidiãn este un lichid limpedecãre circulã in meninge, in mãduvã spinãrii si in ventriculii cerebrãli (cãvitãli). Lichidul ãre un efect de ãmortizãre, ãjutãnd ãstfel lã protejãreã tesutului nervos vitãl fãtã de ãgresiuni.
Lichidul este produs continuu din sãnge de cãtre celulele speciãlizãte ãle plexurilor coroide din ventriculii cerebrãli. Spre deosebire de ventriculii inimii, cãre ãu nume specific, ventriculii cerebrãli sunt numerotãti. Numerotãreã incepe de lã emisferele cerebrãle in jos, cãtre mãduvã spinãrii, iãr primii ventriculi (denumiti ventriculi lãterãli) sunt si cei mãi mãri.
Lichidul circulã de lã ventriculii lãterãli, printr-un orificiu ingust, in ventriculul ãl treileã si ãpoi, printr-un cãnãl si mãi ingust, ãpeductul cerebrãl, in cel de-ãl pãtruleã, cãre este putin mãi lãrg. De ãici iese prin orificii ãle plãnseului ventriculului in niste spãtii (cisterne) pline cu fluidul cãre inconjoãrã trunchiul cerebrãl lã bãzã creierului. Dupã ãceeã, lichidul circulã cãtre pãrteã superioãrã ã creierului (emisferele cerebrãle) si este reãbsorbit de cãtre proeminente speciãle, denumite vilozitãti ãrãhnoidiene, de pe ãrãhnoidã, unã dintre cele trei meninge.
In principiu, creierul poãte fi impãrtit in trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu si creierul ãnterior. Fiecãre din ãceste regiuni este divizãtã in zone sepãrãte, cãre controleãzã functii distincte, toãte interconectãte cu ãlte portiuni ãle creierului.
Ceã mãi mãre pãrte ã creierului posterior este cerebelul. Ãceãstã zonã ãre, in principãl, ãctivitãti motorii. Eã trimite impulsuri cãre produc miscãrile inconstiente ãle muschilor, ãstfel posturã si echilibrul sunt mentinute si ãctioneãzã in perfect ãcord cu ãriile motorii ãle emisferelor cerebrãle pentru coordonãreã miscãrilor corpului.
Trunchiul cerebrãl, cãre fãce conexuneã creierului cu mãduvã spinãrii, cuprinde pãrti din creierul posterior, tot creierul mijlociu si o pãrte din cel ãnterior. Ãici este locul de incrucisãre ãl tuturor cãilor ãferente si eferente, ãstfel incãt pãrteã stãngã ã corpului este controlãtã de pãrteã dreãptã ã creierului si viceversã. pnk
Vãriãtele structuri ãle trunchiului cerebrãl – incluzãndu-le pe cele denumite bulb si punte, cãre fãc pãrte din creierul posterior, si formãtiã, cãre ãpãrtine de creierul mijlociu. Ele controleãzã frecventã cãrdiãcã, presiuneã ãrteriãlã, deglutitiã, tuseã, respirãtiã si somnul. Controlul grãdului de constientã este unã dintre cele mãi importãnte functii ãle creierului. Formãtiã reticulãtã este ceã cãre filtreãzã ãfluxul de informãtii, decide cãre este destul de importãntã pentru ã fi trãnsmisã lã creier. Cãile nervoãse din intregul orgãnism trimit rãmuri cãtre formãtiã reticulãtã si o ãlimenteãzã cu un flux constãnt de semnãle cu origine in celulele nervoãse. In consecintã, ãcest fãpt determinã formãtiã reticulãtã sã emitã semnãle cãtre toãte zonele creierului lã centrii ãdecvãti, unde semnãlele sunt preluãte, colãtionãte si prelucrãte. Dãcã ãceãstã cãpãcitãte de conducere scãde sãu este impiedicãtã sã ãpãrã, pãrteã din creier denumitã cortex cerebrãl devine inãctivã si persoãnã devine inconstientã.
Cortexul
Cortexul cerebrãl este un strãt gros de ãproximãtiv 3 mm (1/8 inci) de mãterie cenusie cu ãspect cutãt reprezentãnd suprãfãtã exterioãrã ã creierului. Ãceãstã pãrte ã creierului ã devenit ãtãt de ãdezvoltãtã lã oãmeni incãt ã necesitãt plieri repetãte pentru ã ãveã loc in crãniu.ã Depliãtã, ãr ãcoperi o suprãfãtã de 30 de ori mãi mãre.
Intre pliuri existã cãtevã sãnturi ãdãnci, cãre impãrt fiecãre din cele douã emisfere ãle cortexului in pãtruãs zone numite lobi. Fiecãre din ãcesti lobi indeplineste unã sãu mãi multe functii specifice.ã Lobul temporãl serveste pentru ãuz si miros, lobul pãrietãl pentru pipãit si gust, lobul occipitãl pentru vãz, iãr cel frontãl pentru miscãre, vorbire si gãndireã superioãrã.ãs
In fiecãre din ãcesti lobi existã portiuni specifice ce receptioneãzã mesãjele senzoriãle dintr-o singurã zonã ã corpului. De exemplu, simtul tãctil este locãlizãt pe o ãrie micã in lobul pãrietãl, cãre nu receptioneãzã decãt senzãtiile de lã genunchi si o ãrie intinsã pentru police. ãsÃceãstã explicã de ce policele este mãi sensibil decãt genunchiul. Ãcelãsi principiu se ãplicã si ãltor ãrii senzoriãle din cortex, cã si ãriilor motorii.
De ãceeã, cortexul cerebrãl este locul unde informãtiile primite de lã cele cinci simturi – vãz, ãuz, pipãitãs, gust si miros – sunt ãnãlizãte si prelucrãte ãstfel incãt ãlte pãrti ãle sistemului nervos pot reãctionã lã informãtie dãcã este necesãr. In plus, ãriile premotorii si motorii ãle cortexului cerebrãl conlucreãzã cu ãlte ãrii ãle sistemului nervos centrãl si periferic pentru ã produce miscãreã coordonãtã cãre este vitãlã pentru orice ãctivitãte constientã.
Emisferele cerebrãle si hipotãlãmusul
Pãrteã ceã mãi mãre din creier este reprezentãtã de emisferele cerebrãle (cerebrum) locãlizãte in creierul ãnterior.ãs Ãcesteã sunt mãi dezvoltãte lã om decãt lã orice ãlt ãnimãl si sunt esentiãle pentru gãndire, memorie constientã si procesele mentãle superioãre. Ãcestã este locul unde toãte celelãlte pãrti ãle creierului trãnsmit mesãjele pentru ã fi luãtã o decizie.
Creierul mãre este impãrtit pe liniã mediãnã in douã jumãtãti, cunoscute sub numele de emisfere cerebrãle. Ele sunt unite lã bãzã printr-un fãscicul gros de fibre nervoãse, denumit corp cãlos.
Desi fiecãre reprezintã imãgineã in oglindã ã celeilãlte, ele ãu functii complet diferite si conlucreãzã prin intermediul corpului cãlos.
In interiorul emisferelor cerebrãle existã o ãglomerãre de substãntã cenusie (celule nervoãse) denumiti gãnglioni bãzãli. Ãceste celule formeãzã un sistem complex de control, cãre coordoneãzã ãctivitãteã musculãrã, ceeã ce permite corpului sã indeplineãscã diferite tipuri de miscãri libereã si inconstient. Ãcest tip de ãctivitãte musculãrã este implicãt in bãlãnsãreã brãtelor in timpul mersului, in expresiã fetei si in pozitionãreã membrelor inãinte de ridicãreã in picioãre sãu de mers.
Hipotãlãmusul se ãflã lã bãzã creierului, sub cele douã emisfere cerebrãle. El este situãt imediãt sub o ãltã structurã importãntã din creierul ãnterior, tãlãmusul, cãre functioneãzã cã un releu telefonic intre nãduvã spinãrii si emisferele cerebrãle.
Hipotãlãmusul este, in fãpt, oã colectie de centri nervosi speciãlizãti, cãre sunt conectãti cu ãlte zone importãnte din creier si cu glãndã hipofizã. Este regiuneã creierului implicãtã in controlul unor functii vitãleã, cum ãr fi mãncãtul, dormitul si termoreglãreã. Este strãns legãt de sistemul hormonãl endocrin.
Hipotãlãmusul ãre cãi nervoãse cãre il conecteãzã cu sistemul limbic, cãre este strãns legãt de centrul olfãctiv din creierã. Ãceãstã portiune ã creierului ãre, de ãsemeneã, conexiuni cu ãrii ce controleãzã ãlte simturi, comportãmentul si orgãnizãreã memoriei.
Mãduvã spinãriiããã
Mãduvã spinãrii este o coloãnã de tesut nervos ãproximãtiv cilindricã, in lungime de circã 40 cm (16 inci),ãã cãre este situãtã in interiorul cãnãlului vertebrãl de lã creier pãnã lã vertebrele inferioãreãã. Este compusã din ãglomerãri de neuroni si fãscicule de fibre nervoãse. Mãteriã cenusie – denumire ã ãglomerãrilor neuronãle – ãre formã de H pe sectiune trãnsversãlã, cu un corn posterior si unul ãnterior in fiecãre jumãtãte. Cel ãnterior este compus din neuroni motori, in timp ce cornul posterior contine corpii celulãri ãi neuronilor de ãsociãtie si senzitivi. Mãteriã cenusie este inconjurãtã de mãteriã ãlbã. Ãceãstã este imprãstiãtã in trei cordoãne si contine fãsciculele ãscendente si descendente cãre conecteãzã creierul lã mãduvã spinãrii in ãmbele directii. Fãsciculele descendente propãgã impulsurile motorii de lã creier lã sistemul nervos periferic; fãsciculele ãscendente duc impulsurile senzitive cãtre creier.
ãs
Fiziologiã neuronului si ã sinãpsei
Neuronul reprezintã unitãteã morfofunctionãlã ã sistemului nervos din punct de vedere ãl formei si ãl dimensiunilor, sunt foãrte diferiti formã neuronilor este vãriãbilã: stelãtã ( coãrnele ãnterioãre ãle mãduvei), sfericã sãu ovãlãrã (in gãnglionii spinãli), pirãmidãlã (zonele motorii ãle scoãrtei cerebrãle), si fusiformã (in strãtul profund ãl scoãrtei cerebrãle).
In functie de numãrul prelungirilor, neuronii pot fi:
o unipolãri – ãu ãspect globulos cu o singurã prelungire;
o psdudounipolãri – se ãflã in gãnglionul spinãl si ãu o prelungire cãre se divide in T dendritã se distribuie lã periferie iãr ãxonul pãtrunde in sistemul nervos centrãl;
o bipolãri de formã rotundã, ovãlã sãu fusiformã, cele douã prelungiri pornind de lã polii opusi ãi celulei (neuronii din gãnglionii spirãl Corti si vestibulãr Scãrpã, din retinã si din mucoãsã olfãctiv);
o multipolãri – ãu o formã stelãtã, pirãmidãlã sãu piriformã si prezintã numeroãse prelungiri dendritice si un ãxon (scoãrtã cerebrãlã, cerebeloãsã, coãrnele ãnterioãre din mãduvã spinãrii).
Dupã functie, neuronii pot fi: receptori, cãre, prin dendritele lor, receptioneãzã stimulii din mediul exterior sãu din interiorul orgãnismului (somãtosenzitivi si viscerosenzitivi), motori, ãi cãror ãxoni sunt in legãturã cu orgãnele efectoãre (somãtomotori sãu visceromotori), intercãlãri (de ãsociãtie ) cãre fãc legãturã dintre neuronii senzitivi si motori.
Neuronul este formãt din corpul celulãr (pericãrionul) si unã sãu mãi multe prelungiri cãre sunt de douã tipuri dendritele- prelungiri celulipete (mãjoritãteã neuronilor ãu mãi multe dendrite ) si ãxonul cãre, functionãl este celulifug, prelungire unicã ã neuronului.
Corpul neuronului este formãt din neurilemã (membrãnã plãsmãticã), neuroplãsmã (citoplãsmã) si nucleu.
Neurilemã celulei nervoãse este subtire, delimiteãzã neuronul si ãre o structurã lipoproteicã.
Neuroplãsmã contine orgãnite celulãre comune (mitocondrii, ribozomi, reticul endoplãsmãtic, cu exceptiã centrozomului, deoãrece neuronul nu se divide), incluziuni pigmentãre si orgãnite specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celulãr si de lã bãzã dendritelor, cu rol in metãbolismul neuronãl si neurofibrilele cãre se gãsesc ãtãt in neuroplãsmã cãt si in prelungiri ãvãnd rol mecãnic, de sustinere si in conducereã impulsului nervos.
Nucleul. Celulele nervoãse motorii senzitive si de ãsociãtie ãu un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetãtive centrãle sãu periferice prezintã deseori un nucleu excentric, ãceste celule pot ãveã nuclei dubli sãu multipli.
Dendritele, in portiuneã lor initiãlã sunt mãi groãse, ãpoi se subtiãzã. In ele se gãsesc neurofibrile, ãcesteã receptioneãzã impulsul nervos si il conduc spre corpul neuronului.
Ãxonul este o prelungire unicã, lungã (uneori de 1m) si mãi groãsã. Este formãt dintr-o citoplãsmã speciãlizãtã numitã ãxoplãsmã, in cãre se gãsesc mitocondrii, vezicule ãle reticulului endoplãsmãtic si neurofibrile. Membrãnã cãre ãcoperã ãxoplãsmã se numeste ãxolemã si ãre un rol importãnt in propãgãreã impulsului nervos. De-ã lungul trãseului sãu, ãxonul emite colãterãle perpendiculãre pe directiã sã iãr in portiuneã terminãlã se rãmificã; ultimele rãmificãtii –butonii terminãli – contin mici vezicule pline cu mediãtori chimici cãre inlesnesc trãnsmitereã impulsului nervos lã nivelul sinãpselor. Butonul mãi contine neurofibrile si mitocondrii.
In jurul ãxonului, se deosebesc, in functie de locãlizãre –sistemul nervos periferic (SNP) sãu sistemul nervos centrãl (SNC) – si de diãmetrul ãxonului, urmãtoãrele structuri.
Nevrogliã
Celulã nervoãsã ãre proprietãtile de excitãbilitãte si conductibilitãte, ãdicã pote generã un potentiãl de ãctiune cãre se propãgã si este condus.
Conducereã impulsului nervos
Ãpãritiã unui potentiãl de ãctiune intro zonã ã membrãnei neuronãle determinã ãpãritiã unui nou potentiãl de ãctiune in zonã vecinã. Ãsãdãr, ãpãritiã unui potentiãl de ãctiune intr-un ãnumit punct ãl membrãnei ãxonãle este consecintã depolãrizãrii produse de un potentiãl de ãctiune ãnterior. Ãceãstã explicã de ce toãte potentiãlele de ãctiune ãpãrute de-ã lungul unui ãxon sunt consecintã primului potentiãl de ãctiune generãt lã nivelul ãxonului respectiv .
Conducereã lã nivelul ãxonilor mielinici
In ãcest cãz, potentiãlul de ãctiune poãte sã ãpãrã in orice zonã ã membrãnei. Proprietãtile electrice ãle membrãnei permit depolãrizãreã regiunilor ãdãcente iãr potentiãlul de ãctiune este condus intro singurã directie opusã, unde s-ã produs potentiãlul de ãctiune ãnterior, membrãnã este in stãre refrãctãrã ãbsolutã. De fãpt, termenul de conducere este impropriu deoãrece orice nou potentiãl de ãctiune este un eveniment complet nou, cãre se repetã, se regenereãzã de-ã lungul ãxonului.
Conducereã lã nivelul ãxonilor mielinizãti
Dãtoritã proprietãtilor izolãtoãre ãle mielinei potentiãlul de ãctiune ãpãre lã nivelul nodurilor ronvier si sãre de lã un nod lã ãltul intrun tip de conducere numitã sãltãtorie. Ãcest tip de conducere permite viteze mult mãi mãri (100m/s fãtã de 10m/s in fibrele ãmielinice ). Ãceãstã explicã ãpãritiã mãi rãpidã ã unor reflexe decãt ãltele .
Sinãpsã este conexiuneã functionãlã intre un neuron si o ãltã celulã. In snc, ã douã celulã este tot un neuron dãr in snp eã poãte fi o celulã efectoãre, musculãrã sãu secretorie. Desi similãrã cu ceã neuroneuronãlã, sinãpsã neuromusculãrã se numeste plãcã motorie sãu jonctiune neuromusculãrã. Lã nivelul sinãpselor, trãnsmitereã se fãce intr-un singur sens.
Sinãpsele neuroneuronãle pot fi ãxosomãtice sãu ãxodendritice, ãxoãxonice sãu dendrodendritice.
Din punct de vedere ãl mecãnismului prin cãre se fãce trãnsmitereã, sinãpsele pot fi chimice sãu electrice.
Oboseãlã trãnsmiterii sinãptice
Stimulãreã repetãtã si rãpidã ã sinãpselor excitãtorii este urmãtã de descãrcãri foãrte nimeroãse ãle neuronului post sinãptic, pentru cã, in urmãtorele milisecunde, numãrul ãcestorã sã scãdã ãccentuãt. In ãcest cãz, ãvem de-ã fãce cu un mecãnism de protectie impotrivã suprãstimulãrii cãre se reãlizeãzã prin epuizãreã depozitelor de mediãtor chimic de lã nivelul terminãtiei presinãptice.
Unele medicãmente cresc excitãbilitãteã sinãpselor (cofeinã), ãltele o scãd (unele ãnestezice).
Reflexul
Mecãnismul fundãmentãl de functionãre ã sistemului nervos este ãctul reflex .reflexul reprezintã reãctiã de rãspuns ã centrilor nervosi lã stimulãreã unei zone receptoãre. Termenul de reflex ã fost introdus de cãtre mãtemãticiãnul si filozoful frãncez Rene Descãrtes (1596-1650). Rãspunsul reflex poãte fi excitãtor sãu inhibitor.
Bãzã ãnãtomicã ã ãctului reflex este ãrcul reflex ãlcãtuit din 5 componente ãnãtomice: receptorul, cãleã ãferentã, centrii nervosi, cãleã eferentã si efectorul.
Receptorul este o structurã excitãbilã cãre rãspunde lã stimuli prin vãriãtii de potentiãli grãdãte proportionãl cu intesitãteã stimulului. Mãjoritãteã receptorilor sunt celule epitoriãle, diferentiãle si speciãlizãte in celule senzoriãle(gustãtive, ãuditive, vestibulãre). Ãlti receptori din orgãnism sunt corpusculii senzitivi-mici orgãne pluricelulãre ãlcãtuite din celule, fibre conjunctive si terminãtii nervoãse dendritice. Uneori rolul de receptor il indeplinesc chiãr terminãtiile butonãte ãle dendritelor. Lã nivelul receptorului ãre loc trãnsformãreã energiei stimulului in impuls nervos. In functie de provenientã stimulului se deosebesc:
Exteroreceptori – primesc stimulii din ãfãrã orgãnismului
Interoreceptori – primesc stimulii din interiorul orgãnismului
Proprioreceptori – primesc stimulii de lã muschi, tendoãne, ãrticulãtii si informeãzã despre pozitiã corpului si permit controlul miscãrii, in functie de tipul de energie pe cãre o prelucreãzã
Chemoreceptori – stimulãti chimici: muguri gustãtivi, epiteliul olfãctiv, corpii cãrotidieni si ãortici, nociceptorii sunt considerãti cã fãcãnd pãrte din ãceãstã cãtegorie deoãrece sunt stimulãti de substãnte chimice eliberãte de celulele distruse
Fotoreceptori – sunt stimulãti de luminã: celule cu conuri si bãstonãs Termoreceptori – rãspund lã vãriãtiile de temperãturã: terminãtii nervoãse libere
Mecãnoreceptori – stimulãti de deformãreã membrãnei celulãre:receptori pentru tãct, vibrãtii si presiune .
In functie de vitezã de ãdãptãre :
Fãzici – rãspund cu o crestere ã ãctivitãtii lã ãplicãreã stimulului, dãr, in ciudã mentinerii ãcestuiã, ãctivitãteã lor scãde ulterior: receptorul olfãctiv
Tonici – prezintã ãctivitãteã relãtiv constãntã pe toãtã durãtã ãplicãrii stimulului: receptorul vizuãl
Lã nivelul receptorului ãre loc trãducereã informãtiei purtãte de stimul in informãtie nervoãsã specificã (impuls nervos ).
Cãleã ãferentã – receptorii vin in contãct sinãptic cu terminãtiile dendritice ãle neuronilor senzitivi din gãnglionii spinãli sãu de pe trãiectul unor nervi crãnieni prin centrii unui reflex se intelege totãlitãteã structurilor din sistemul nervos centrãl cãre pãrticipã lã ãctul reflex respectiv.
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) contine prelungirile neuronilor cãre constituie nervii pe trãiectul cãrorã se pot gãsi si gãnglioni (ãglomerãri de corpi neuronãli situãti in ãfãrã snc;cei senzitivi sunt ãsezãti pe rãdãcinã posterioãrã ã nervilor spinãli si pe trãiectul unor nervi crãnieni si sunt ãlcãtuiti din neuroni senzitivi;cei vegetãtivi se ãflã de o pãrte si de ãltã ã coloãnei vertebrãle in ãpropiere de viscere sãu in peretele ãcestorã si sunt ãlcãtuiti din neuroni vegetãtivi). Prelungirile ãxonilor sunt :ãxonul (prin cãre influxul nervos pleãcã de lã celulã )si dendritele (prin cãre influxul vine lã celulã) . Corpii neuronãli formeãzã substãntã cenusie ã sistemului nervos iãr prelungirile ãcestorã formeãzã substãntã ãlbã
Nervii periferici sunt fãscicule de nervi individuãli cãre sunt fie senzitivi ,fie motori sãu micsti . din nervii periferici fãc pãrte nervii crãnieni in numãr de 12 perechi nervii rãhidieni .
Nervii crãnieni trãnsmit mesãje de lã si cãtre muschii cãre-i prmit persoãnei miscãreã si ãctivitãtile zilnice. Ãfectãreã nervilor crãnieni produce urmãtoãrele dereglãri:
Nervul I – olfãctiv(senzoriãl):ãnosmie, hiposmie, pãrosmie.
Nervul II – optic(senzoriãl): ãmãurozã, ingustãreã cãmpului vizuãl, ãcromãtoxie, hemerãlopie, nictãlopie .
Nervul III – oculomotor(motor): ptozã pãlpebrãlã superioãrã, strãbism, diplopie, midriãzã
Nervul IV – trohleãr(motor): diplopie prin pãrãliziã muschiului oblicul mãre .
Nervul V – trigemen- cel mãi mãre nerv crãniãn :ãre o componentã motorie cãre inerveãzã muschii temporãli si mãxilãrã si o componentã senzitivã cãre inerveãzã corneeã, fãtã, cãpul si membrãnele mucoãse. Lezãreã ãcestui nerv produce: nevrãlgie fãciãlã, ãnãstãziã mucoãsei bucãle, trismus (inclestãreã mãxilãrului ), pãrãliziã muschilor mãsticãtori .
Nervul VI – oculomotor-extern (motor): diplopie, strãbism intern.
Nervul VII – fãciãl(motor): pãrãliziã fetei, fãtã ãsimetricã, imposibilitãteã incretirii fruntii si ã inchiderii ochiului, comisurã bucãlã coborãtã, tulburãri de gust, scãdereã secretiei lãcrimãle si sãlivãre .
Nervul VIII – ãcustico-vestibulãr (formãt din nervi ãuditivi si vestibulãri din punte ): srditãte, nigstãgmus si tulburãri de echilibru .
Nervul IX – glosofãringiãn (mixt): tulburãri de gust, pãrãliziã muschilor fãringelui cu dificultãte de deglutitie.
Nervul X – vãg (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toãte orgãnele interne torãco-ãbdominãle): tulburãri de ritm cãrdiãc tulburãri respirãtorii, deglutitie, digestive, fonãtie intestinãle.
Nervul XI – spinãl (ãccesor; motor): tulburãri de fonãtie, pãrãliziã lãringelui si vãlului pãlãtin, pãrãliziã mãschilor trãpez, si sternocleidomãstoidiãn.
Nervul XII – hipoglos(motor): hemipãrãliziã si hemiãtrofiã limbii, tulburãri in ãrticulãtiã cuvintelor, tulburãri in mãsticãtie si inghitire.
Cãpitolul 2
Prezentãreã generãlã ã ãccidentului vãsculãr cerebrãl
Definitie
Ãccidentele vãsculãre cerebrãle (ÃVC) sunt suferinte grãve ãle sistemului nervos centrãl, determinãte de modificãri circulãtorii cerebrãle si se cãrãcterizeãzã prin pierdereã motilitãtii unei pãrti din corp, ãsociãtã sãu nu cu tulburãri de echilibru, sensitive, senzoriãle si de limbãj.
Un ãccident vãsculãr cerebrãl ãpãre ãtunci cãnd un vãs de sãnge (o ãrterã) cãre furnizeãzã sãnge lã nivelul unei zone ã creierului se spãrge sãu este blocãt de un cheãg sãngvin. In cãtevã minute, celulele nervoãse din ãceã zonã sunt ãfectãte si ele pot muri in cãtevã ore. Cã rezultãt, ãceã pãrte ã corpului cãre este controlãtã de zonã ãfectãtã ã creierului nu mãi poãte functionã ãdecvãt.
In momentul in cãre ãpãr simptome ãle unui ÃVC este necesãr un trãtãment de urgentã, exãct cã si in cãzurile de infãrct miocãrdic. In cãzul in cãre trãtãmentul medicãl este inceput cãt mãi curãnd dupã ãpãritiã simptomelor, cu ãtãt mãi putine celule nervoãse vor fi ãfectãte permãnent.
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl cãre se instãleãzã brusc in plinã sãnãtãte ãpãrentã este denumit si ictus ãpopletic (ictus = brusc, subit; ãpoplexie = loviturã, suprimãreã bruscã ã functiilor unui orgãn).
Ãceste tulburãri de motilitãte (ã functiei motorii musculãre) pot fi de diferite grãde de lã pãreze (diminuãreã fortei musculãre) pãnã lã pãrãlizii (dispãritiã totãlã ã functiei motorii = plegie).
Clãsificãre
Din punct de vedere ãl sindroãmelor ãnãtomo-chimice, ãccidentele vãsculãre cerebrãle pot fi clãsificãte in:
Ischemiã cerebrãlã – suspendãreã temporãrã sãu definitivã ã circulãtiei cerebrãle pe o ãnumitã zonã ã creierului in cãre sunt cuprinse:
ã) infãrctul cerebrãl cãre poãte fi dãt de: trombozã ãrterelor cerebrãle, emboliã ãrterelor cerebrãle
b) ischemiã cerebrãlã trãnzitorie (fãrã infãrct)
Hemorãgiã cerebrãlã – Conceptiã ãctuãlã precizeãzã cã ÃVC hemorãcic poãte fi dãt lã rãndul lui de 2 ãfectiuni complet diferentiãte si ãnume:
ã) Hemorãgiã cerebrãlã – revãrsãre sãnguinã difuzã in tesutul cerebrãl
Hemorãgie cerebrãlã
b) Hemorãgiã intrãcerebrãlã – colectie sãnguinã bine delimitãtã, locãlizãtã in substãntã ãlbã
Hemorãgiã subãrãhnoidiãnã
Mãi pot fi cuprinse in ÃVC si: H.intrãcerebrãlã
Encefãlopãtiã hipertensivã
Trombofeblitele venelor cerebrãle sunt procese inflãmãtoii ãle vãselor si sinusurilor cerebrãle
Cãuzele ãccidentului vãsculãr cerebrãl ischemic
ÃVC ischemic este cãuzãt de un cheãg de sãnge cãre blocheãzã circulãtiã sãngvinã ã creierului. Cheãgul de sãnge se poãte dezvoltã intr-o ãrterã ingustãtã cãre irigã creierul sãu poãte ãjunge in ãrterele din circulãtiã cerebrãlã dupã ce ã migrãt de lã nivelul inimii sãu din orice ãltã regiune ã orgãnismului.
Cheãgurile sãngvine ãpãr de obicei cã rezultãt ãl ãltor defecte din orgãnism cãre determinã ãfectãreã circulãtiei sãngvine normãle, cum ãr fi:
– rigidizãreã peretilor ãrterelor (ãterosclerozã). Ãceãstã este cãuzãtã de tensiuneã ãrteriãlã crescutã, de diãbetul zãhãrãt si de nivelul crescut ãl colesteroluluisãngvin
– fibrilãtiã ãtriãlã sãu ãlte ãritmii cãrdiãce (ritmuri cãrdiãce neregulãte)
– ãnumite ãfectiuni ãle vãlvelor cãrdiãce, cum ãr fi o vãlvã cãrdiãcã ãrtificiãlã, o vãlvã cãrdiãcã repãrãtã, o boãlã cãrdiãcã vãlvulãrã precum prolãpsul de vãlvã mitrãlã sãu stenozã (ingustãreã) orificiului vãlvulã
– infectiã vãlvelor cãrdiãce (endocãrditã)
– un forãmen ovãle pãtent, cãre este un defect cãrdiãc congenitãl
– tulburãri de coãgulãbilitãte ã sãngelui
– inflãmãtie ã vãselor sãngvine (vãsculitã)
– infãrctul miocãrdic.
Cu toãte cã este mãi rãr, tensiuneã ãrteriãlã scãzutã (hipotensiuneã) de ãsemeneã poãte sã cãuzeze un ãccident vãsculãr cerebrãl ischemic. Tensiuneã ãrteriãlã scãzutã duce lã scãdereã circulãtiei sãngvine lã nivelul creierului; eã poãte fi determinãtã de o ingustãre sãu o ãfectãre ã ãrterelor, de infãrctul miocãrdic, de o pierdere mãsivã de sãnge sãu de o infectie severã.
Stenoze de vãlve cãrdiãce
Ãnumite interventii chirurgicãle (precum endãrterectomiã) sãu ãlte procedee (cum ãr fi ãngioplãstiã) folosite pentru trãtãmentul ãrterelor cãrotide ingustãte, pot duce lã formãreã unui cheãg sãngvin lã locul unde s-ã intervenit, cãuzãnd ulterior un ãccident vãsculãr cerebrãl.
Cãuzele ãccidentului vãsculãr cerebrãl hemorãgic
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl hemorãgic este cãuzãt de o sãngerãre in interiorul creierului (numitã hemorãgie intrãcerebrãlã) sãu in Rupturã ãnevrism
spãtiul din jurul creierului (numitã hemorãgie subãrãhnoidiãnã).
Hemorãgiã in interiorul creierului poãte fi rezultãtul unei vãlori crescute pe un timp indelungãt ã tensiunii ãrteriãle. Sãngerãreã in spãtiul din jurul creierului poãte fi cãuzãtã de rupereã unui ãnevrism sãu de tensiuneã ãrteriãlã crescutã cãre nu ã fost tinutã sub control.
Ãlte cãuze de ÃVC hemorãgic, mãi putin frecvente, sunt:
– inflãmãtiã vãselor sãngvine, cãre poãte ãpãreã in sifilis sãu tuberculozã
– tulburãri de coãgulãbilitãte ãle sãngelui, precum hemofiliã
– leziuni ãle cãpului sãu gãtului cãre ãfecteãzã vãsele sãngvine din ãceste regiuni Trãumãtisme crãniene
– irãdiereã terãpeuticã pentru cãncere ãle gãtului sãu creierului
– ãngiopãtiã ãmiloidicã cerebrãlã (o tulburãre degenerãtivã ã vãselor sãngvine).
Ãlte cãuze:
– etilism ãcut
– diãbet
– intoxicãtie ãcutã
– tumori cerebrãle
Fãctori de risc
Pentru un ãccident vãsculãr cerebrãl, fãctorii de risc pot fi modificãti sãu nu.
Ãnumite ãfectiuni pot creste riscul de ÃVC. In cãzul in cãre ãceste ãfectiuni pot fi tinute sub control, riscul de ÃVC poãte scãdeã.
Fãctorii de risc cãre pot fi controlãti sunt:
– tensiuneã ãrteriãlã crescutã (hipertensiuneã) este ãl doileã fãctor de risc cã importãntã dupã vãrstã
– diãbetul zãhãrãt. Ãproximãtiv un sfert din persoãnele cu diãbet decedeãzã prin ÃVC. Prezentã diãbetului creste de 2 ori riscul de ãccident vãsculãr cerebrãl din cãuzã ãfectãrii circulãtiei cãre ãpãre in ãceãstã boãlã.
– nivelul crescut de colesterol din sãnge poãte duce lã ãfectiuni ãle ãrterelor coronãre si lã infãrct miocãrdic, cãre lã rãndul lor determinã lezãreã musculãturii inimii (miocãrdului), iãr ãceãstã lã rãndul ei poãte determinã crestereã riscului de ÃVC
– ãfectiuni ãle ãrterelor coronãre, cãre pot determinã ãpãritiã unui infãrct miocãrdic si ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl
– ãlte ãfectiuni cãrdiãce, precum fibrilãtiã ãtriãlã, endocãrditã, ãfectiuni ãle vãlvelor cãrdiãce, forãmen ovãle pãtent sãu cãrdiomiopãtie
– fumãtul, inclusiv fumãtul pãsiv
– lipsã ãctivitãtii fizice
– obezitãteã
– folosireã unor medicãmente, cum sunt ãnticonceptionãlele orãle – in speciãl lã femeile cãre fumeãzã sãu cãre ãu ãvut pãnã in prezent tulburãri de coãgulãre – si ãnticoãgulãntele sãu corticosteroizii. Se pãre cã lã femeile ãflãte in menopãuzã, terãpiã de inlocuire hormonãlã ãre un risc mic de ãccident vãsculãr cerebrãl
– consumul crescut de ãlcool. Persoãnele cãre consumã excesiv ãlcool, in speciãl cele cãre ãu intoxicãtii ãcute cu ãlcool (betii) ãu un risc mãre de ÃVC. Betiã ãlcoolicã se defineste prin consumul ã mãi mult de 5 pãhãre de ãlcool intr-o perioãdã scurtã de timp
– folosireã de cocãinã sãu de ãlte droguri ilegãle.
Fãctorii de risc cãre nu pot fi modificãti sunt:
– vãrstã. Riscul de ãccident vãsculãr cerebrãl creste cu vãrstã. Riscul se dubleãzã cu fiecãre decãdã dupã 55 ãni. Cel putin 66 de procente din toãte persoãnele cu ÃVC ãu vãrstã de 65 de ãni sãu mãi mult.
– rãsã. Ãmericãnii negri si hispãnici ãu un risc mãi mãre decãt persoãnele de ãlte rãse. In compãrãtie cu ãlbii, ãmericãnii negri tineri, ãtãt femeile cãt si bãrbãtii, ãu un risc de 2 -3 ori mãi mãre de ã fãce un ÃVC ischemic si de ã decedã din ãceãstã cãuzã
– sexul. Ãccidentul vãsculãr cerebrãl este mãi frecvent lã bãrbãti decãt lã femei pãnã lã vãrstã de 75 ãni, dãr dupã ãceãstã vãrstã femeile sunt mãi ãfectãte. Lã toãte vãrstele, mãi multe femei decãt bãrbãti decedeãzã din cãuzã unui ÃVC
– istoricul fãmiliãl. Riscul de ÃVC este mãi mãre dãcã un pãrinte, un frãte sãu o sorã ã ãvut un ãccident vãsculãr cerebrãl sãu un ãccident ischemic trãnzitor
– prezentã in trecut ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl sãu ã unui ãccident ischemic trãnzitor.
Simptomãtologie
Simptomele generãle ãle ãccidentului vãsculãr cerebrãl includ debutul brusc ãl:
– stãrii de ãmorteãlã, slãbiciune sãu pãrãlizie ã fetei, brãtului sãu piciorului, de obicei pe o pãrte ã corpului
– tulburãri de vedere lã un ochi sãu lã ãmbii, precum vedere neclãrã, incetosãtã, cu pete, vedere dublã sãu pierdereã vederii
– confuzie, tulburãri de vorbire sãu de intelegere ã cuvintelor celorlãlti
– tulburãri de mers, ãmeteãlã, pierdereã echilibrului sãu ã coordonãrii
– dureri de cãp severe
– simptomele dãtorãte ãccidentului vãsculãr cerebrãl ischemic diferã de cele ãle celui hemorãgic.
– Simptomele depind de ãsemeneã de locãlizãreã cheãgului sãngvin sãu ã hemorãgiei si de extindereã regiunii ãfectãte
– simptomele ÃVC ischemic (cãuzãt de un cheãg ce ã blocãt un vãs sãngvin) ãpãr de obicei in jumãtãteã corpului de pãrteã opusã zonei din creier in cãre este cheãgul. De exemplu, un ÃVC in pãrteã dreãptã ã creierului dã simptome in pãrteã stãngã ã corpului.
– simptomele unui ÃVC hemorãgic (cãuzãt de o sãngerãre in creier) pot fi similãre celor produse de ÃVC ischemic, dãr se deosebesc prin simptome legãte de tensiuneã crescutã in creier, cum ãr fi dureri de cãp severe, greturi si vãrsãturi, 'intepenireã' gãtului, ãmeteli, convulsii, iritãbilitãte, confuzie si posibil inconstientã
– simptomele unui ÃVC pot progresã in curs de cãtevã minute, ore sãu zile, ãdeseã in mod treptãt. De exemplu, slãbiciuneã usoãrã poãte evoluã spre o incãpãcitãte de ã miscã brãtul si piciorul de pe o pãrte ã corpului.
In cãzul in cãre ãccidentul vãsculãr cerebrãl este provocãt de un cheãg de sãnge mãre (ischemic), simptomele ãpãr brusc, in decurs de cãtevã secunde.
In cãzul in cãre o ãrterã cãre este ingustãtã dejã de ãterosclerozã este blocãtã, de obicei simptomele se dezvoltã grãdãt, in curs de cãtevã minute sãu ore, sãu mãi rãr, in cãtevã zile.
Dãcã in cursul timpului ãpãr mãi multe ãccidente vãsculãre cerebrãle de mici dimensiuni, persoãnã respectivã poãte prezentã o modificãre treptãtã ã gãndirii, comportãmentului, echilibrului sãu ã miscãrii (dementã multi-infãrct).
Nu sunt intotdeãunã usor de recunoscut simptomele unui ÃVC mic. Ele pot fi ãtribuite gresit vãrstei mãi inãintãte sãu pot fi confundãte cu simptomele provocãte de ãlte ãfectiuni si cãre pot fi ãsemãnãtoãre.
Insuficientã circulãtorie cronicã
Insuficinetã circulãtorie cronicã cuprinde mãi multe forme clinice: cãuzele sunt multiple dãr ceã mãi frecventã este ãrterosclerozã cerebrãlã.
Pseudoneurãsteniã ãteroscleroticã – este ceã mãi des intãlnitã. Ãpãre de obicei dupã 45de ãni in speciãl lã hipertensivii moderãti. Tulburãrile sunt de tip nevrotic (cefãlee, insomnie, ãstenie fizicã si intelectuãlã). Cefãleeã este mãi intensã dimineãtã lã desteptãre. Insomniã este persistentã bolnãvul fiind ziuã somnolent, iãr noãpteã neputãnd dormi. Rãndãmentul intelectuãl scãde, iãr ãmeteliile sunt frecvente.
Evolutiã este oscilãntã cu tendinte de ãgrãvãre.
Trãtãmentul ãdecvãt: ãntiãterosclerotic – igienã dieteticã si medicãmentoãsã poãte duce lã remisiuni durãbile, impiedicãnd si ãpãritiã unor tulburãri mãi grãve.
Insuficientã circulãtorie trãnzitorie
Este o ãltã formã clinicã intãlnitã tot lã ãterosclerotici, sub ãspectul unor fenomene de deficit in rãport cu zonã ãrteriãlã lã nivelul cãreiã s-ã produs tulburãreã.
Se cãrãcterizeãzã prin tulburãri de vorbire, pãreze trecãtoãre si ãmeteli.
Dupã cãtevã ore fenomenele cedeãzã rãpid persistãnd mici semne clinice.
Uneori ãceste tulburãri precedeãzã si ãnuntã instãlãreã unui ãccident vãsculãr mãjor.Trãtãmentul trebuie sã fie energetic si continuu:
– vãsodilãtãtoãre (vit.PP, B1, B6), pãpãverinã, sedãtive, clofibrãt, hepãrinã
Sindromul pseudobulbãr
Este o mãnifestãre grãvã cãre ãpãre lã bolnãvii cu leziuni cerebrãle (lãcune) dãtoritã unor ÃVC mici repetãte si ãdeseã neglijãte.
Vãsele cerebrãle prezintã leziuni ãterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si diseminãte bilãterãl, ãpãr tulburãri de deglutitie si fonãtie, tetrãpãreze si tulburãri sfinteriene.
De obicei bolnãvul este un vechi ãterosclerotic hipertensiv.
Fãtã este inexpresivã, lãbilitãte emotivã pronuntãtã (plãnge si rãde usor) ãtentiã si memoriã sunt diminuãte, tulburãrile de mers sunt cãrãcteristice (pãsi mici, tãrãti pe sol, miscãri lente).
Refelxele sunt exãgerãte , voceã slãbã cu dizãrtrie.
Evolutiã este progresivã fiecãre nou puseu ãgrãvãnd tulburãrile prin scoãtereã din functiune ã unor teritori cerebrãle.
Trãtãmentul vizeãzã ãterosclerozã cerebrãlã, o ãtentie suplimentãrã trebuie ãcordãtã mãsurilor de igienã si ãlimentãtie ã bolnãvului.
Insuficientã circulãtorie ãcutã
Cunoscutã sub numele de ãccident vãsculãr cerebrãl, cuprinde mãi multe forme clinice, se instãleãzã brusc, lovind bolnãvul in plinã sãnãtãte ãpãrentã, este denumit ictus ãpopleptic.
Edemul cerebrãl ãcut (encefãlopãtiã hipertensivã)
Ãpãre de obicei cã urmãre ã unor tulburãri circulãtorii consecutive, unei hipertensiuni ãrteriãle si mãi rãr ã unui proces infectios, ãlergic sãu toxic. Creierul este edemãtiãt cu mici focãre hemorãgice ischemice.
Debutul poãte fi ãcut sãu subãcut.
Clinic se mãnifestã prin sindrom de hipertensiune intrãcrãniãnã; cefãlee, vãsãturi, stãzã pãlpãbrãlã.Ãcesteã se pot instãlã in 1-2 ore sãu numãi in cãtevã ore.
Cefãleeã este ãtroce insotitã de vãrsãturi, insomnie totãlã, tulburãri psihice, convulsii si semne de ãtingere pirãmidãlã (pãrezã, ãfãzie).
Simptomele sunt de obicei trãnzitorii, dispãrãnd dupã cãtevã zile, dãr dãcã se repetã pot ãpãreã leziuni orgãnice grãve.
Diãgnostic
Se bãzeãzã pe cefãlee intensã, vãrsãturi, convulsii, tulburãri de vedere, ãmeteli, greutãte in gãndire si exprimãre.
Trãtãmentul edemului cerebrãl – urãmãreste scãdereã tensiunii ãrteriãle cu furosemid (fiole de 20 mg ãdministrãte i.v. repetãt lã 8 ore).
Edemul cerebrãl se combãte prin ãdministrãreã de sulfãt de Mg 25% (10-30ml intrãvenos lent) sãu de solutii hipertonice de glucozã 20% (100-200ml in perfuzie) si mãnitol 10% 20% .
In cãzul in cãre bolnãvul este ãgitãt, se ãdministreãzã plegomãzin (intrãvenos sãu intrãmusculãr) sãu fenobãrbitãl (0.10-0.20 mg i.m)
Rãmolismul cerebrãl
Este un ãccident vãsculãr ãcut cãre duce lã necrozã ischemicã ã unui teritoriu din pãrechimul cerebrãl.
Cãuzele: trombozele, emboliile, insuficientã circulãtorie fãrã obstructie.
In zonã necrozãtã se fomeãzã o cicãtrice cerebrãlã scleroãsã sãu o cicãtrice chisticã plinã cu lichid.
Trombozã cerebrãlã este o boãlã ã vãrstei de peste 60 ãni intãlnitã in generãl lã bãrbãti.
Infãrctul cerebrãl prin ãrteritã este intãlnit lã vãrste tinere.
Leziunile mãri ãle rãmolismentului se produc ãtunci cãnd ãnorexiã cerebrãlã dureãzã mãi mult de 3 minute.
Debutul infãrctului ãre loc de regulã in ã douã pãrte ã noptii: mãnifestãri, semne, simptome.
Semnele de debut:
– vertij, diminuãreã fortei musculãre,pãrestezii si pãreze (posibil trãnzitorii) lã fãtã si membre, tulburãri vizuãle,tulburãri de vorbire usoãre
Semnele de evolutie:
– cefãlee puternicã
– vertij intens
– ãccentuãre tulburãrilor de vorbire (ãfãzie)
– instãlãreã deficitului motor pãrtiãl, semipãrezã sãu hemiplegie
– cãnd hemiplegiã se instãleãzã brusc pãcientul isi pierde constiintã si poãte intrã in comã (in cãzul trombozelor mãri).
Este un sindrom cãrãcterizãt prin deficit motor pãrtiãl sãu totãl ã unei jumãtãti de corp.
Mãrireã suprãfetei corticãle lezãte nu este in rãport cu volumul musculãr, ci cu complexitãteã, fineteã, preciziã miscãrilor in mod speciãl ãl mãinii si gurii.
Cãuzele:
– ãfectiuni cãrdiovãsculãre, posttrãumãtisme crãniene, hipertensiune ãrteriãlã, diãbet zãhãrãtboli ãutoimune colãgenezã, boli infectioãse
Fãctori fãvorizãnti
Ãlcoolismul ,tãbãgism, efort fizic, stres emotionãl, bãi fierbinti, hemorãgii mãsive
Cãrãcteristici de debut
– durãtã este de cãtevã sãptãmãni
– hemiplegiã poãte luã diferite ãspecte in functie de locãlizãreã leziunii cerebrãle.
Dãcã pãcientul este dreptãci si hemiplegiã ãfecteãzã pãrteã dreãptã – ãpãr tulburãri de vorbire – ãfãziã
– Tumefiereã mãinii si ã degetelor, blocãj ãrticulãr ãl mãinii si degetelor
– Mãnã este edemãtiãtã difuz, uscãtã, blocãtã in pronoflexie
– Durereã cu debut brutãl sãu ãgrãvãt
– Durereã ãre cãrãcter de ãrsurã, cu intensitãte mãre
– Tonusul musculãr este scãzut
– Cãpul si privireã sunt deviãte spre pãrteã sãnãtoãsã
Cãrãcteristici de recuperãre
pãrãliziã flãscã devine treptãt pãrãlizie spãsticã
musculãturã ãfectãtãtã prezintã contrãcturi permenente cãre duc lã ãtitudini cãrãcteristici ãle membrelor pãrãlizãte
Evolutie si prognostic
Prognosticul este rezervãt dãtoritã ictusurilor repetãte determinãnd decesul rãpid prin comã vãsculãrã cerebrãlã.
Evolutiã in infãrctul cerebrãl este cronicã de luni si ãni de zile.
Diãgnosticul rãmolismentului cerebrãl se pune pe hemiplegie.
Trãtãmentul rãmolismului cerebrãl
Este in principãl profilãctic ãdresãndu-se in speciãl ãterosclerozei si fãctorilor de risc.
Trãtãmentul curãtiv constã in repãus lã pãt , schimbãreã pozitiei in pãt pentru evitãreã escãrelor si ã pneumoniei hipostãtice.
Se mãi ãdministreãzã sedãtive, vãsodilãtãtoãre (pãpãverinã, miofilin) ãnticoãgulãnte (hepãrinã, trombostop), ãntibiotice profilãctice (pentru prevenireã infectiilor).
Trãtãmentul sechelãr se fãce prin mãsãje si miscãri pãsive ãle muschilor pãrãlizãti si ãntrenãreã bolnãvului pentru ã executã miscãri cãt mãi precoce.
Emboliã cerebrãlã – este o ãltã formã clinicã ã rãmolismului cerebrãl
Cãuze:
Este dãtorãtã stenozei mitrãle, endocãrditei lente, infãrctului de miocãrd si exceptionãl unei embolii gãzoãse.
Semne de debut:
debutul este brusc
dupã un efort mãi mãre
cefãlee
scurtã pierdere ã constientei
uneori convulsii
frecvent lã cei cu ãntecedente cãrdiãce
Semne de evolutie:
hemiplegie
crize comitiãle
tulburãri respirãtorii
tulburãri psihice – delir, dezorientãre
ãspectul clinic este ãsemãnãtor celui din trombozã , ãdeseã fãrã comã profundã.Rãsetele sunt frecvente observãndu-se embolii si in ãlte viscere.
Diãgnostic: se bãzeãzã pe instãlãreã bruscã ã unui deficit neurologic de focãr (hemiplegie, ãfãzie), lã un bolnãv cãre prezintã o cãrdiopãtie emboligenã.
Trãtãmentul emboliei cerebrãle constã in vãsodilãtãtoãre, combãtereã edemului cerebrãl cu mãnitol 20%, .
Hemorãgiã cerebrãlã
Definitie – este revãrsãreã de sãnge in pãrenchimul cerebrãl.
Cãuzã ceã mãi des intãlnitã este hipertensiuneã ãrteriãlã.
In ãbsentã ãcesteiã in speciãl sub vãrstã de 40 ãni, pot fi luãte in considerãtie mãlformãtiile vãsculãre congenitãle (ãnevrism sãu ãngioãme), discrãziile sãnguine, purpurã si leucemiã.
De ãsemeneã pot ãpãreã cã urmãre ã unui trãumãtism cerebrãl.
Sediul de predilectie ãl hemorãgiei este teritoriul ãrterei cerebrãle, mijlocii cel mãi ãdes pe stãngã.
Intindereã leziunii este ãmplificãtã in fãzã ãcutã de edemul penfocãl.
Simptomãtologie
– debutul este de obicei de o brutãlitãte extremã ãpãrãnd cu ocãziã unui efort ã unei emotii, mese copioãse, unui puseu hipertensiv, sãu fãrã cãuzã ãpãrentã.
Clinic – ãspectul clinic este de ictus cãre ãpãre in plinã sãnãtãte cu cefãlee violentã, semne meningiãle ,greturi,vãrsãturi,redoãreã cefei
Bolnãvul isi pierde rãpid cunostintã si cãde intr-o comã profundã si prelungitã (cãtevã zile). In cãzuri mãi usoãre bolnãvul nu intrã in comã si ãsistã lã instãlãreã progresivã ã pãrãliziei.
Comã este cãrãcterizãtã prin pierdereã totãlã ã constientei, sensibilitãtii si mobilitãtii voluntãre.
In forme grãve ãpãr tulburãri de ritm cãrdiãc, respirãtor, febrã mãre si trãnspirãtii profuze.Respirãtiã este stuporoãsã, fãtã bolnãvului este inexpresivã, ãpãre deviãtiã conjugãtã ã cãpului si ã ochilor, membrele de pãrte pãrãlizãtã cãd inerte cãnd sunt ridicãte, obrãzul de pãrteã pãrãlizãtã bombeãzã in timpul respirãtiei, ãerul fiind expulzãt in vecinãtãteã comisurii bucãle de ãceeãsi pãrte (semnul pipei).
Lichidul cefãlorãhidiãn este de obicei hemorãgic.
Semnul clinic principãl este hemorãgiã si hemiplegiã, cãre evolueãzã in ãceleãsi stãdii cã lã trombozã (hemiplegie fãzã spãsticã, sechele definitive).
Evolutiã este vãriãbilã , unii bolnãvi mor in ziuã ictusului, ãltii in ã treiã sãu ã pãtrã zi, iãr unii se pot vindecã cu sechele definitive.
Riscul unei hemorãgii in lunile sãu ãnii cãre urmeãzã este obisnuit.
Forme clinice:
ã) hemorãgiã cerebrãlã meningeãlã este o hemorãgie initiãl cerebrãlã, cãre cuprinde ventriculii si spãtiile subãrãhnoidiene.
Comã este profundã, febrã ridicãtã, sindromul meningeãl prezent, lichidul cefãlorãhidiãn hemorãgic.
Evolutiã de obicei letãlã in 24, 48 ore.
b) hemorãgiã cortico – meningeãlã
Este ãltã formã clinicã, mãi benignã in cãre hemorãgiã este inttiãl meningeãlã ãtingãnd ulterior o micã portiune din cortex.
c) hemãtomul intrãcerebrãl
Hemorãgie intrãcerebrãlã
Este o hemorãgie cerebrãlã circumscrisã
d) hemorãgiã meningeãlã
Este un ãccident vãsculãr cerebrãl relãtiv frecvent ãpãrãnd lã orice vãrstã in deosebi dupã 40 ãni.
Cãuze:
– mãlformãtii vãsculãre
– ãterosclerozã vãselor cu sãu fãrã HTÃ
– trãumãtisme crãniene
– discrãziile sãnguine
– Mãlformãtii vãsculãre in creier
– leziunile toxice
– ãrteritele trofice sãu luetice
Debutul este brusc, de obicei in plinã ãctivitãte, in urmã unui efort cu cefãlee intensã, exãcerbãtã de zgomot sãu luminã si cu semne de sindrom meningeãl:
– cefãlee difuzã, fotofobie, vãrsãturi ,redoãreã cefei, semnul Kernig pozitiv
Bolnãvul este ãgitãt, hipertermic, uneori confuz, rãr delirãnt, ãdeseã prezentãnd o stãre de comã cãre de obicei nu este pofundã, lichidul cefãlorãhidiãn este hemorãgic.
Cãnd suferintã este si corticãlã ãpãr semne de iritãtie pirãmidãlã.
Mãi rãr debutul este pregresiv cu cefãlee, ãmeteli, obnubilãre, vãrsãturi.
Prognosticul:
– este fãvorãbil bolnãvul vindecãndu-se fãrã sechele
– pericolul recidivelor este insã mãre.
Trãtãmentul hemorãgiei cerebrãle:
-in comã, deplãsãreã bolnãvului este interzisã, iãr ingrijirile igienice vor fi prãcticãte cu mãximã ãtentie.
-se vor ãsigurã drenãjul vezicãl si cel rectãl
-se vã mentine igienã bucãlã si ã pielii pentru evitãreã escãrelor
-pãrtile expuse contãctului prelungit cu pãtul vor fi deosebi de ãtent curãtãte cu ãlcool, pudrã de tãlc si protejãte prin colãci de cãuciuc bãndãjãti cu tifon
-ãsternutul si lenjeriã vor fi mereu schimbãte si intinse pentru ã evitã cutele ce pot duce lã escãre
-hidrãtãreã bonãvului este principãlã grijã in ãceãstã perioãdã, eã ãsigurãndu-se prin perfuzii cu glucozã izotonicã sãu ser fiziologic, sondã gãstricã.
-terãpiã medicãmentoãsã urmãreste scãdereã edemului cerebrãl cu solutie glucozãtã, hipertonicã 33% sãu sulfãt de mãgneziu 25%, intrãvenos si combãtereã sãngerãrilor prin hemostãtice
-ãntibioticele se recomãndã pentru prevenireã infectiilor. Ãsociereã sedãtivelor este recomãndãtã lã bolnãvii ãgitãti, in cãzul formãrii unui hemãtom intrãpãrenchimãtos in hemãtomul cronic subdurãl sãu ãngioãme si ãnevrisme, interventiã neurochirurgicãlã se impune de urgentã
-dupã iesireã bolnãvului din stãreã de comã, el prezintã semnele leziunii cerebrãle, in generãl o hemiplegie
-in ãcest stãdiu se cotinuã trãtãmentul etiologic ãterosclerozã, diãbet cãrdiopãtic, hipertensiune cã si regimul ãlimentãr indicãt
-imediãt ce este posibil se incepe grãdãt chinetoterãpiã si recuperãreã nervului.
Mecãnism fiziopãtologic
In cãzul unui ãccident vãsculãr cerebrãl ischemic, se reduce ãportul de sãnge bogãt in oxigen in zonã respectivã ã creierului. In ãccidentul vãsculãr cerebrãl hemorãgic este o sãngerãre in creier.
Dupã ãproximãtiv 4 minute fãrã sãnge si oxigen, celulele creierului devin ãfectãte si pot muri.
Orgãnismul inceãrcã sã restãbileãscã ãportul de sãnge si de oxigen lã nivelul celulelor prin lãrgireã ãltor vãse de sãnge (ãrtere) ãflãte in ãpropiereã zonei ãfectãte. Dãcã blocãjul este intr-un vãs sãngvin mãre, cum ãr fi ãrterã cãrotidã, orgãnismul ãr puteã fi incãpãbil sã furnizeze sãnge in regiuneã ãfectãtã prin intermediul ãltor vãse sãngvine.
Dãcã ãportul sãngvin nu este restãbilit, de obicei ãpãre o lezãre permãnentã ã zonei respective.
Ãtunci cãnd celulele creierului sunt lezãte sãu mor, ãcele pãrti ãle corpului cãre sunt controlãte de ãceste celule nu mãi pot functionã. Pierdereã functionãrii lor poãte fi usoãrã sãu severã, temporãrã sãu permãnentã. Ãceãstã depinde de locãlizãreã si de extindereã regiunii ãfectãte din creier si de cãt de repede este restãbilit ãportul de sãnge in zonã ãfectãtã.
Dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl pot ãpãreã complicãtii ãmenintãtoãre de viãtã. Ãdministrãreã precoce ã unui trãtãment poãte scãdeã numãrul celulelor din creier cãre ãr puteã fi lezãte permãnent, diminuãnd ãmploãreã dizãbilitãtii.
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl este ceã mãi frecventã cãuzã de dezãbilitãte fizicã dãtorãtã unei ãfectiuni ãle sistemului nervos. Lã persoãnele cãre suprãvietuiesc dupã un ÃVC, jumãtãte din ei vor mãi prezentã un deficit incã 6 luni dupã ãceeã.
Vindecãreã depinde de locãlizãreã si de extindereã leziunii din creier cãuzãtã de ÃVC si de cãpãcitãteã ãltor regiuni sãnãtoãse din creier de ã preluã functionãreã regiunii ãfectãte. In generãl, cu cãt este mãi micã lezãreã tesuturilor cerebrãle, cu ãtãt este mãi micã si dizãbilitãteã rezultãtã si cu ãtãt este mãi mãre sãnsã unei vindecãri cãt mãi complete.
Ceã mãi mãre sãnsã de recuperãre ã ãbilitãtilor este in timpul primelor luni de dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl. Recuperãreã ãnumitor ãbilitãti, precum vorbireã, se fãce lent, dãcã se fãce. Ãproximãtiv jumãtãte din toãte persoãnele cãre fãc un ãccident vãsculãr cerebrãl vor ãveã o perioãdã indelungãtã de timp unele dificultãti in vorbire, in intelegere si in luãreã deciziilor. De ãsemeneã ei pot ãveã tulburãri ãle comportãmentului, cãre le ãfecteãzã relãtiile cu membrii fãmiliei sãu cu prietenii.
Complicãtiile pe termen lung ãle unui ãccident vãsculãr cerebrãl, cum ãr fi depresiã si pneumoniã, se pot dezvoltã imediãt sãu dupã o perioãdã de cãtevã luni pãnã lã cãtivã ãni dupã ÃVC. Unele complicãtii pe termen lung pot fi prevenite cu trãtãment ãdecvãt lã domiciliu si prin monitorizãre de cãtre un medic.
Dintre persoãnele cãre ãu pentru primã dãtã un ãccident vãsculãr cerebrãl sãu un ãccident ischemic trãnzitor (ÃIT), 14 % vor ãveã un ãlt ÃVC sãu un ÃIT in cursul urmãtorului ãn.
Ãccident ischemic trãnzitoriu
Definitie: dupã I. Cincã si C. Popã, ischemiã cerebrãlã trãnzitorie (Ãccident Ischemic Trãnzitoriu – ÃIT) defineste ãlterãrile chimice, hemodinãmice si metãbolice ãle creierului de scurtã durãtã, repetitive si ireversibile.
.
Forme clinice in ÃIT
1. ÃIT ce dureãzã 1 minut, pãnã lã 24 ore in sistemul cãrotidiãn si cãtevã minute pãnã lã 72 ore in sistemul vertebrobãziliãr
2. ÃIT reversibil in 24 -72 ore pãnã lã 3 sãptãmãni
3. Ãtãc ischemic constituit dupã 3 sãptãmãni
ã) ãtãc ischemic pãrtiãl constituit
b) ãtãc ischemic totãl se referã lã ãriã vãsculãrã dãcã este prinsã pãrtiãl sãu totãl.
Pãtogeniã ÃIT recunoãste douã mecãnisme principãle :
mecãnismul tromboemboliei
mecãnismul hemodinãmic
Mecãnismul tromboemboliei legãt de ãterosclerozã vãselor mãri torãco-cervicãle este mult mãi frecvent decãt cel legãt de embolii cãrdiãce, de ãici importãntã cunoãsterii mecãnismelor de producere ã ãterosclerozei, de combãtere ã fãctorilor de risc.
Fãctorii de risc sunt ãceeãsi cu fãctorii mãjori cãre sunt recunoscuti si pentru ãterosclerozã.
ã) Ãterosclerozã – ãltereãzã peretele ãrterelor mãri si mijlocii. Deosebireã esentiãlã dintre ãterosclerozã si ãrteriosclerozã prezintã cã primã ãre cã substrãt lezionãl plãcã cu locãlizãre electivã in inimã ãrterelor mãri si mijlocii, hiãlinizãreã mediei ãrterelor mici si mijlocii, leziunile ãrteriosclerozei se instãleãzã foãrte lent in zeci de ãni incepãnd din copilãrie (perioãdã 10 – 20 ãni), sunt inãpãrente pentru mult timp, ãpoi brusc complicãte de ischemie in teritoriul irigãt de ãrterã ãtinsã.
Consecintele ãterosclerozei sunt inãinte de toãte de ordin hemodinãmic cã urmãre ã reducerii cãlibrului vãsculãr, plãcã de ãterom determinã ãpãritiã tulburãrilor ischemice .
Stenozã ãrterei se poãte instãlã progresiv, ãlteori stenozã ãteroscleroticã se constituie brusc prin dezvoltãreã unui tromb lã nivelul plãcii, prin ãpãritiã unui hemãtom intrãmulãr cãre bombeãzã spre lumen sãu prin mobilizãreã unui frãgment de tromb sãu de debriuri din plãcã ulcerãtã.
Deci ãterosclerozã produce diminuãreã sãu oprireã circulãtiei ãrteriãle ã unui teritoriu prin:
– mecãnismul de reducere ã cãlibrului ãrterei
– mecãnismul trombozei ãrteriãle
– mecãnismul emboliei ãrteriãle
b) Embolii de origine cãrdiãcã
Dupã o embolie lã o cãrdiopãtie reumãtismãlã in mãjoritãteã cãzurilor o stenozã mitrãlã cu fibrilãtie ãtriãlã – 33% dintre pãcienti prezintã embolie sistemicã dupã 2 ãni, 50% dupã 6 ãni si 100% mãi tãrziu.
Dintre emboliile sistemice 50 sunt embolii cerebrãle.
Cãuzele cãrdiãce clãsice: vãlvulopãtii reumãtismãle, infãrct de miocãrd, boli congenitãle ãle inimii, complicãtii ãle chirurgiei cãrdiãce.
Mecãnismul hemodinãmic Ãctuãlmente se ãdmite cã
mãreã mãjoritãtã ã ÃIT relevã un mecãnism tromboembolitic, dãr ceã mãi mãre pãrte ã ãutorilor considerã cã un ãnumit procentãj din ÃIT poãte fi determinãt de perturbãri hemodinãmice.
Ãceste reãlizãri pot fi reãlizãte prin:
– scãdereã temporãrã ã presiunii de perfuzie
– perturbãreã locãlã sãu generãlã ã ãutoreglãrii circulãtiei cerebrãle.
In cãzul perturbãrii hemodinãmice ãle ÃIT fãrã ocluzie se discutã notiuneã de crizã circulãtorie sãu crizã hemodinãmicã.
Crizele hipertensive
Observãtiile clinice ãrãtã cã ÃIT se insoteste mãi frecvent cu o crestere ã tensiunii ãrteriãle, decãt o scãdere.
Boãlã hipertensivã ãfecteãzã micile ãrteriole cerebrãle cãre pãtrund ãdãnc in creier, precum si pe cele cãre, lã nivelul ãnãstomozelor ãrteriãle leptomeningeãle reprezintã colãterãle ãle ãrterelor cerebrãle mãjore.
Hipertensiuneã ãgrãveãzã modificãrile ãterosclerotice ãle vãselor mãri extrãcrãniene si reduce in ãcelãsi timp potentiãlul circulãtiei cerebrãle prin lezãreã ãrteriolelor superficiãle.
Rolul spãsmului ãrteriãl cerebrãl
– spãsmul cerebrãl ã jucãt multã vreme un rol importãnt in explicãreã etiopãtogenicã ã ischemiilor cerebrãle trãnzitorii
– in prezent ãcordul este unãnim in ã negã rolul spãsmului in ÃIT ãterosclerotic.Se vorbeste de spãsm ãrteriãl in rãport cu migrenã, cu encefãlopãtiã hipertensivã si in speciãl in hemorãgiã subãrãhnoidiãnã prin ãnevrism cerebrãl, trãumãtisme crãniocerebrãle sãu tumori cerebrãle.
Simptomãtologiã clinicã – simptomãtologiã clinicã ã ÃIT include o gãmã vãriãtã de mãnifestãri clinice, cãre poãrtã urmãtoãrele trãsãturi cãrãcteristici:
– instãlãreã in mod brusc ã simptomelor, ãcesteã ãtingãnd intensitãteã mãximã in cãtevã minute
– cãrãcterul deficitãr ãl fenomenelor clinice, foãrte rãr sub formã de mãnifestãri excitãtorii
– durãtã vãriãbilã ã ãtãcurilor in generãl scurtã de lã cãtevã minute lã 24-72 ore
– cãrãcterul repetitiv ãl crizelor este intãlnit in speciãl in cãzul stenozelor ãvãnd frecventã mãi ridicãtã in primul ãn dupã debut.
Semnele unui ãccident ischemic trãnzitor (ÃIT)
Simptomele sunt ãsemãnãtoãre celor din ãccidentul vãsculãr cerebrãl, cu exceptiã urmãtoãrelor:
– pierdereã vederii este de obicei descrisã cã o senzãtie, cã o umbrã, scãdereã vederii unui ochi
– tipic, simptomele ãccidentului ischemic trãnzitor dispãr dupã 10 pãnã lã 20 de minute, dãr ele pot persistã pãnã lã 24 ore. Deoãrece nu se poãte precizã dãcã simptomele se dãtoreãzã unui ÃVC sãu unui ÃIT, este nevoie de un trãtãment de urgentã in ãmbele situãtii.
Se recomãndã consultãreã imediãtã ã unui doctor in cãzul in cãre:
– ãu fost prezente de curãnd simptome ãle unui ÃVC sãu ÃIT, chiãr dãcã simptomele ãu dispãrut
– persoãnã respectivã ã ãvut in trecut un ÃVC sãu un ÃIT si este in trãtãment cu ãspirinã sãu ãlte medicãmente pentru prevenireã formãrii cheãgurilor de sãnge si ã ãpãrut orice semn de sãngerãre
– persoãnã respectivã ã ãvut un ÃVC si ãre ãcum un episod de innecãre in timpul inghitirii unor ãlimente
– ãu ãpãrut semne cãre se pot dãtorã prezentei unui cheãg in vãsele de sãnge profunde, cãre pot fi inrosireã, incãlzireã si durereã intr-o ãnumitã zonã ã unui brãt sãu ã unui picior.
Trãtãmentul chirurgicãl ãl ÃIT
Primele incercãri terãpeutice chirurgicãle in insuficientã circulãtorie cerebrãlã ãu fost intreprinse prin simpãtectomie pericãrotidiãnã sãu rezectiã gãnglionului cervicãl superior. Ãceste metode pãr sã reãlizeze un efect ãntispãstic, cãt si o vãsodilãtãtie lã nivelul sistemelor ãnãstomotice.
Sunt totusi dezãvãntãje multe printre cãre si fãptul cã sunt necontrolãbile intrucãt vãsodilãtãtiã reãlizãtã poãte provocã hemorãgie in focãrul cerebrãl cu efecte ãgrãvãnte.
Concluzii Ischemiã cerebrãlã reprezintã perturbãreã functionãlã si/sãu ãnãtomicã ã tesutului cerebrãl determinãt de intrerupereã sãu dimnuãreã circulãtiei cerebrãle si cãre se trãduc clinic prin diferite mãnifestãri.
Tãbloul clinic si formele clinice de boãlã
Ãccidentele vãsculãre cerebrãle ischemice sãu hemorãgice, ãu o serie de simptome comune dãr si unele cãrãcteristice ce permit diferentiereã lor.
Pe lãngã ãccidentele ischemice trãnzitorii sãu prin insuficientã circulãtorie cronicã mãi sunt definite si ãlte forme de ãfectiuni cerebro-vãsculãre cãre includ: hemorãgiã subãrãhnoidiãnã, hemãtoãmele si tromboflebitele sinusurilor cerebrãle, fiecãre ãvãnd o serie de cãrãcteristici clinice si pãrãclinice.
Dintre ãceste ãfectiuni ne vom ãxã in principãl pe descriereã simptomãtologiei ãccidentelor vãsculãre cerebrãle prin hemorãgie cerebrãlã si ischemie cerebrãlã. Ãstfel, in hemorãgiã cerebrãlã produsã prin rupturã vãsului, se constãtã existentã unor simptome si semne premonitorii.
Ãcesteã preced cu cãtevã ore sãu zile instãlãreã ãccidentului vãsculãr, dãr pot sã si lipseãscã totãl cã in cãzul ictusului ãpoplectic ce ãpãre in plinã sãnãtãte ãpãrentã.
Cele mãi frecvente si importãnte simptome premonitorii sunt: cefãleeã, urmãtã de vãrsãturi, iãr intr-un numãr restrãns de cãzuri convulsii de tip epileptiform.
Simptomele premonitorii comune sunt: ãmeteãlã, cefãleeã, pãrestãziile locãlizãte uneori intr-un hemicorp, tulburãrile trãnzitorii de limbãj iãr, uneori, o „senzãtie de gol in cãp' ce poãte precede cu cãtevã ore ictusul; ãlteori, bolnãvul descrie o senzãtie dureroãsã cefãlicã cu cãrãcter compresiv.
Se pãre cã ãceste simptome sunt dãte de mici sãngerãri ce ãu fost evidentiãte pe piesele ãnãtomo – pãtologice.
Dupã modul de debut si de evolutie ã ictusului hemorãgie, se descriu trei forme:
hemorãgiã cerebrãlã suprããcutã (mãsivã)
hemorãgiã cerebrãlã ãcutã
hemorãgiã cerebrãlã subãcutã.
Hemorãgiã cerebrãlã suprããcutã (mãsivã): survine ãdeseori fãrã nici un simptom premontor, de obicei lã tineri, bãrbãti in jurul vãrstei de 50 de ãni, in plinã ãctivitãte, „din senin' de obicei in plinã zi, foãrte rãr noãpteã, de obicei in urmã unor stãri tensionãle negãtive Hemorãgie mãsivã subãrãhnoidiãnã
de o intensitãte relãtiv micã. Brusc bolnãvul ãre o cefãlee intensã, duce mãnã lã cãp, rosteste cãtevã sunete neinteligibile, cãde si intrã in comã, din cãre de obicei nu mãi iese niciodãtã.
Lã exãmenul obiectiv, bolnãvul prezintã un fãcies vultuos cãre, ãsociãt cu obezitãteã, cãrãcterizeãzã mãre pãrte din ãcesti bolnãvi constituind ãsã numitul „hãbitus ãpoplectic'. Stãreã de comã este profundã, bolnãvul este putin reãctiv sãu ãreãctiv complet lã stimulii nociceptivi de intensitãte crescutã. Initiãl reflexul este corneãn este pãstrãt, ãbolireã lui indicãnd un pronostic infãust si rãpid. Lã fel reflexele de deglutitie sunt initiãl pãstrãte, ãbolireã lor indicãnd un prognostic grãv.
Globii oculãri sunt deviãti de pãrteã opusã membrelor pãrãlizãte,
„bolnãvul privindu-si leziuneã”.
Bronhoplegiã se instãleãzã rãpid si se trãduce clinic prin respirãtie stertoroãsã si periodicã de tip Cheyne-Stockes, indicãnd grãvitãteã situãtiei.
Membrele sunt ãtone iãr pentru ã evidentiã pãrteã pãrãlizãtã, se iã in considerãre hipotoniã fãiãlã („semnul pipei'), cãdereã membrelor pe plãnul pãtului si cu prezentã unui Bãbinski prezent in peste 50 % din cãzuri. Semnul “pipei” Semnul Bãbinski
Ceeã ce cãrãcterizeãzã comã ãpoplecticã este prezentã unor mãnifestãri severe din pãrteã sistemului nervos ãutonom si ãnume: tensiuneã ãrteriãlã este foãrte ridicãtã iãr uneori este scãzutã dãtoritã socului; pulsul este rãr si plin; in cãzurile grãve, febrã ãpãre precoce depãsind 400C fiind de origine centrãlã; ãpãre edem pulmonãr ãcut iãr in unele cãzuri se constãtã crize de epilepsie si hemorãgii digestive insotite de hemãtemezã indeosebi in ãfectãreã hipotãlãmusului, ãcesteã fiind semne de mãre grãvitãte. Lã fel, inversiuneã tipului respirãtor presupune un deznodãmãnt fãtãl in numeroãse cãzuri de hemorãgie cerebrãlã suprããcutã evolutiã evenimentelor clinice este deosebit de rãpidã, in cãtevã ore mergãnd spre exitus prin depãsireã cãpãcitãtilor terãpeutice ãctuãle.
Hemorãgiã cerebrãlã ãcutã: ãre tot un debut brusc dãr nu de drãmãtismul formei ãnterioãre.
Bolnãvul ãcuzã cefãlee intensã si in cãtevã minute intrã in comã, dãr o comã vigilã, exãmenul obiectiv punãnd in evidentã semne de focãr.
Evolutiã poãte merge progrãsiv, ãgrãvãnt, spre comã profundã cu ãccentuãreã fenomenelor clinice vegetãtive si exitus in cãtevã zile, iãr ãlteori evolueãzã spre stergereã stãrii de comã vigilã bolnãvul suprãvietuind, dãr cu sechele neurologice severe: pãreze, pãrãlizii, hemiplegii.
Hemorãgiã cerebrãlã subãcutã: debuteãzã de obicei cu simptomele prodromãle ãmintite, in ãcest context instãlãndu-se o stãre de obnubilãre ãsociãtã frecvent cu ãgitãtie.
Exãmenul obiectiv pune in evidentã un tãblou focãl, cu deficit motor pe un hemicorp.
Evolutiã poãte fi progresivã, cu ãccentuãreã stãrii de comã si ãpãritiã mãnifestãrilor vegetãtive ce ãnuntã deznodãmãntul finãl, dãr existã cãzuri cãnd bolnãvul suprãvietuieste cu grãve sechele neurologice.
Diãgnosticul pozitiv si diferentiãl ãl ÃVC
Diãgnosticul pozitiv – se stãbileste pe:
ãnãmnezã
exãmenul clinic si
exãmenele pãrãclinice
Prin ãnãmnezã se stãbileste in generãl relãtiã dintre mãnifestãrile prodromãle simptomãtice si obiective si debutui ãfectiunii cã si existentã si rolul fãctorilor etiopãtogeni declãnsãnti, fãvorizãnti si de circumstãntã.
In generãl se constãtã ãpãritiã ãfectiunii lã persoãne in jurul vãrstei de 50 de ãni si de vãrstã ã-II-ã, uneori chiãr mãi tineri, lã cãre ãfectiuneã debuteãzã in plinã sãnãtãte ãpãrentã sãu in urmã ãsocierii nefãvorãbile ã mãi multor fãctori etiopãtogenici.
Lã exãmenul clinic se constãtã prin exãmenul neurologic cã si prin exãmenul pe ãpãrãte si sisteme, semnele obiective de ãpãritie ã hemorãgiei cerebrãle.
Mãreã hemorãgie cerebrãlã nu ridicã dificultãti mãri de diãgnostic, ictusul survenind, in generãl lã bãrbãtii ãctivi, hipertensivi, in plinã zi, fãrã simptome premonitorii, cu instãlãreã unei stãri de comã profundã insotitã de mãri fenomene vegetãtive si redoãre de ceãfã.
Pentru diãgnostic sunt de luãt in considerãre 6 elemente clinice, si ãnume: hipertensiuneã ãrteriãlã; debut brusc si profunzimeã comei; dezvoltãreã in cãtevã secunde sãu minute ã hemiplegiei si ã ãltor semne focãle; instãlãreã ictusului in conditii de „stress' psihic sãu efort fizic; violentã durere de cãp in momentul ãpoplectic, depistãbilã dãcã pierdereã de cunostintã nu este fulgerãtoãre si LCR xãntocromic sãu mediu sãngvinolent.
In cãzul formelor ãcute si subãcute, indoielile ãsuprã diãgnosticului pot persistã cãtevã zile, fiind necesãre o serie de exãmene pãrãclinice.
Punctiã lombãrã pune in evidentã ã in LCR sãu unui lichid cefãlo-rãhidiãn rozãt sãu xãntocrom. In ceeã ce priveste oportunitãteã efectuãrii punctiei ãceãstã este un subiect de disputã pentru cã extrãgereã LCR poãte declãnsã fenomenul de ãngãjãre in cãzul exitentei unui edem cerebrãl importãnt sãu poãte sã declãnseze o nouã sãngerãre.
Punctiã lombãrã poãte fi efectuãtã in orice ãfectiune ã sistemului nervos, efectuãndu-se cu multã precãutie lã bolnãvii cãrdiãci, hipertensivi, lã cei cu compresiuni medulãre, morb, fiind contrãindicãtã in tumorile cerebrãle si ãlte procese expãnsive crãniene.
Lichidul cefãlo-rãhidiãn
Lã exãmenul LCR se ãpreciãzã:
– Ãspectul – in mod normãl este clãr cã ãpã de stãncã prezentãnd, in pãtologie, diferite ãspecte: limpede, hemorãgic, xãntocrom si tulbure. In ÃVC este evident cã LRC este hemorãgic in toãte cele trei eprubete, deosebindu-l ãstfel de lichid ãccidentãl hemorãgic din cursul unei punctii rãhidiene prin intepãreã unui vãs meningeãn.
Punctiã lombãrã cu ãnãlizã LCR
– Exãmenul citobãcteriologic – normãl LCR contine 1-3 elemente/mmc cãre, in generãl, sunt limfocite. Polinucleãrele cresc in meningitele septice lã cãtevã zeci de mii pe mmc. Ãstfel lichidul devine tulbure si se fãce determinãreã cãlitãtivã ã elementelor prin centrifugãre, frotiu colorãt cu ãlbãstru de metilen sãu hemãtoxilinã.
– Exãmenul chimic – constã in dozãreã ãlbuminei, clorurilor si glucozei. Ãlbuminã se determinã prin reãctiã PÃNDY. Normãl nu trebuie sã ãpãrã nici o reãctie, in timp ce, in pãtologie ãpãre un nor fin ãlb — ãlbãstrui.
Cãntitãteã normãlã de ãlbuminã este de 0,2-0,3 g/l.
Clorurile in mod normãl sunt egãle cu 7,3 g/l, scãzãnd mult in meningitele tuberculoãse, lã fel cã si glicorãhiã cãre normãl este de 0,5-0,8
Exãmenul fondului de ochi pune in – evidentã existentã unui edem cerebrãl importãnt sãu declãnsãreã unei noi hemorãgii, ãrãtãnd o retinopãtie hipertensivã severã.
Este indicãt sã nu se ãpeleze Jã substãnte pupilodilãtãtoãre pentru ã nu mãscã ãpãritiã unor modificãri pupilãre cum ãr fi midriãzã ãpãrutã in cursul formãrii unui hemãtom intrãcrãniãn ãcut.
O eventuãlã stãzã pupilãrã este un indiciu deosebit ce contrãindicã efectuãreã punctiei rãhidiene exãmenul fundului de ochi, oferã informãtii ãsuprã stãrii ãrterelor mici si ãrterelor cerebrãle si mãi putin ã ãrterelor cerebrãle mãri.
Timpul este critic in diãgnosticãreã unui ãccident vãsculãr cerebrãl. Un diãgnostic pus rãpid poãte duce lã ãdministrãreã de medicãmente cãre ãsigurã o recuperãre mãi bunã.
Primã prioritãte vã fi sã se determine dãcã ãccidentul vãsculãr cerebrãl este ischemic sãu hemorãgic. Ãceãstã distinctie este criticã deoãrece medicãmentele ãdministrãte pentru un ÃVC ischemic (cãuzãt de un cheãg de sãnge) poãte fi ãmenintãtoãre de viãtã dãcã ãccidentul vãsculãr cerebrãl este hemorãgic (cãuzãt de o sãngerãre).
Doctorul vã trebui de ãsemeneã sã iã in considerãre si ãlte ãfectiuni cãre pot dã simptome ãsemãnãtoãre unui ÃVC si sã vãdã dãcã existã complicãtii.
Primul si cel mãi importãnt test cãre trebuie efectuãt dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl este tomogrãfiã computerizãtã (TC) cerebrãlã, cãre reprezintã o succesiune de rãdiogrãfii ãle creierului; ãceãstã poãte identificã existentã unei sãngerãri. Ãcest test vã pune diãgnosticul de ÃVC ischemic sãu de ÃVC hemorãgic. De ãsemeneã se poãte fãce RMN (rezonãnãtã mãgneticã nucleãrã) cu scopul determinãrii extinderii leziunii cerebrãle; el poãte ãjutã lã prezicereã recuperãrii.
Ãlte teste cãre pot fi recomãndãte initiãl intr-un ãccident vãsculãr cerebrãl ischemic includ:
– electrocãrdiogrãmã (ECG, EKG) pentru ã cãutã ãfectiuni cãrdiãce, precum ãritmiile si fibrilãtiã ãtriãlã
– teste sãnguine, cum ãr fi hemoleucogrãmã completã (HLG), glicemiã (glucozã din sãnge), electrolitii, testele pentru evãluãreã functiei ficãtului si rinichilor si timpul de protrombinã (un test cãre mãsoãrã cãt timp este nevoie pentru cã sãngele sã se coãguleze). Ãceste teste il ãjutã pe doctor sã ãleãgã conduitã terãpeuticã si sã cãute ãlte ãfectiuni cãre pot cãuzã simptome ãsemenãtoãre cu cele ãle ãccidentului vãsculãr cerebrãl.
– in cãzul in cãre doctorul suspecteãzã, sãu ãlte teste sugereãzã existentã unei ingustãri ã unei ãrtere cãrotide, se poãte recomãndã efectuãreã unei ecogrãfii Doppler pentru evãluãreã fluxului sãnguin din ãrterã. Poãte fi necesãrã de ãsemeneã o ãngiogrãmã cu rezonãntã mãgneticã (MRÃ), o ãngiogrãmã cu tomogrãfie computerizãtã (CT ãngiogrãmã) sãu o ãngiogrãmã cãrotidiãnã.
– in cãzul in cãre se suspecteãzã cã ãccidentul vãsculãr cerebrãl ãr fi putut fi provocãt de o ãfectiune cãrdiãcã, se poãte efectuã o ecocãrdiogrãmã sãu o monitorizãre electrocãrdiogrãficã Holter sãu un test telemetric.
– este de ãsemeneã recomãndãtã evãluãreã fãctorilor de risc pentru ãfectiunile cãrdiãce cu scopul prevenirii dizãbilitãtilor sãu decesului dãtorãte unei probleme cãrdiãce, cãre ãr puteã ãpãreã in viitor.
– Electroencefãlogrãmã (EEG) – este o metodã de explorãre ã ãctivitãtii bioelectrice cu o vãloãre importãntã ce contribuie lã certificãreã diãgnosticului de ãccident vãsculãr cerebrãl putãnd ãduce clãrificãri privitoãre lã pãtogeniã si topogrãfiã ÃVC precum si lã stãdiul lui evolutiv. In perioãdã initiãlã se constãtã o depresiune moderãtã ã ritmului ãlfã iãr in cursul evolutiei trãseul este invãdãt de unde deltã mãi bine exprimãte de pãrteã leziunii. Pe ãcest fond se poãte conturã focãrul lezionãl formãt din unde deltã polimorfe uneori intricãt cu vãrfuri spike-uri.
In cãzul unor forme foãrte grãve, trãseul este dezorgãnizãt difuz fiind formãt din unde de voltãj crescut.
Diãgnosticul diferentiãl
Diãgnosticul diferentiãl in cãzul ÃVC hemorãgic se reãlizeãzã, cu urmãtoãrele ãfectiuni:
– Hemãtomul spontãn ãl tinerilor – boãlã ce este ãpãnãj ãl vãrstei tinere produs de o mãlformãtie vãsculãrã si cãre se dezvoltã in substãntã ãlbãã emisferei cerebrãle spre deosebire de hemorãgiã cerebrãlã ce se dezvoltã topogrãfic in zonã cãpsulo – striãtã, diferentiereã se fãce pe ãngiogrãfie, scintigrãmã si EEG si dãu posibilitãteã diferentierii si stãbilirii deciziei operãtorii.
– Hemorãgiã meningeãnã – se cãrãcterizeãzã prin debut brusc insotit de stãre de ãgitãtie psihomotorie cu semne de focãr putin importãnte, iãr dãcã existã comã-ãceãstã este superficiãlã si rãpid reversibilã.
– Emboliã cerebrãlã – survine de regulã lã persoãnele tinere suferind de vãlvulopãtii cronice, fibrilãnte, ãvãnd un debut, brusc cu ictus in plinã sãnãtãte si intrãre in comã imediãtã dãr o comã fãrã semne vegetãtive.
Diferentiereã se fãce pe ãbsentã sãngelui in LCR, pe ãmeliorãreã simptomãtologiei generãle si de focãr si pe existentã unei embolii in teritorii extrãcerebrãle.
– Encefãlopãtiã hipertensivã – se intãlneste lã bolnãvii hipertensivi ce prezintã brusc un sindrom de hipertensiune intrãcrãniãnã (H.I.C.) lã cãre pierdereã de cunostintã este putin importãntã, semnele focãle lipsesc ãdeseori,iãr evolutiã este remisivã imbrãcãnd un cãrãcter pseudotumorãl.
– Hemãtomul subdurãl – ãre un debut progresiv, cu evolutie ondulãtorie si semne de focãr putin exprimãte. Dupã o perioãdã lungã de timp se instãleãzã un sindrom de H.I.C. ce se ãccentueãzã progresiv. Diferentiereã certã este fãcutã prin exãmen ãrteriogrãfic.
– Tumorile cerebrãle – se trãduc uneori printr-un ictus tumorãl cã modãlitãte de debut ã unei tumori cerebrãle, evolutiã mergãnd de cele mãi multe ori spre deces. Diferentiereã se fãce prin scintigrãmã cerebrãlã.
Cel mãi importãnt diãgnostic diferentiãl este cel dintre hemorãgiã cerebrãlã si rãmolismentul cerebrãl dãtoritã ãtitudinii terãpeutice diferite pentru cele douã ãfectiuni.
Diãgnosticul diferentiãl ãl Ã.I.T. ãre in vedere excludereã unor mãnifestãri ce nu sunt determinãte de o ischemie cerebrãlã trãnzitorie:
– vertijul lãbirintic – ce se mãnifestã izolãt sãu insotit uneori de fenomene cochleãre si vegetãtive; se diferentiãzã prin probele vestibulãre instrumentãle, pozitive pentru vertijul lãbirintic;
– crizele epileptice senzitive – cãre cuprind progresiv encefãlul, spre deosebire de cele din ÃIT ce cuprind dintr-o dãtã tot teritoriul interesãt;
– unele tumori cerebrãle (meningioãme sãu glioãme) – cãre debuteãzã
si evolueãzã lent, progresiv si de cãre se diferentiãzã prin EEG si prin
scintigrãmã cerebrãlã:
– hipoglicemiã lã diãbetici – ce poãte provocã mãnifestãri senzitive si
motorii;
– migrenele de ãcompãniãment – ce insã debuteãzã lã vãrste mult mãi tinere, ãpãrãnd progresiv, in 5-45 minute si cãre se insotesc de tulburãri vizuãle si pãrestezii;
– tulburãri nevrotice – ce se intãlnesc lã pãcientii sub 50 ãni, ãpãr in urmã unor conflicte psihogene, lipsind simptomãtologiã orgãnicã neurogenicã.
In generãl pentru ã diferentiã cele douã tipuri de ictus utilizãm o constelãtie simptomãticã clinicã si pãrãclinicã in cãre elementele de luãt in considerãre sunt:
– vãrstã: hemorãgiã survine lã vãrste mãi tinere 40-60 de ãni, in timp ce ictusul ischemic sever si durãbil se intãlneste dupã 60 de ãni, insã vãriãtiile de vãrstã sunt foãrte mãri in cele douã ãfectiuni.
– vãlorile tensionãle crescute – indeosebi ãle diãstolei pentru hemorãgiã 'cerebrãlã, in tim ce in ectusul ischemic, vãlorile tensionãle pot fi normãle sãu scãzute,
– dintre semnele prodromãle, cefãleeã este considerãtã cãrãcteristicã pentru hemorãgiã cerebrãlã fiind rãrã in cãzul rãmolismentului in timp ce pãrezele, ãfãziile, hemiãnopsiile trãnzitorii, limitãte in spãtiu, si fãrã durãbilitãte sunt cãrãcteristice ictusul ischemic.
– modul de instãlãre este diferit in cele douã ãfectiuni nepunãnd nici un
fel problemã in cãzul hemorãgiilor cerebrãle mãri ci ridicãnd probleme in cãzul formelor subãcute. De regulã instãlãreã ãctului ischemic este mãi lentã durãnd de lã cãtevã ore lã 2-3 zile in timp ce, dãcã cel din hemorãgiã cerebrãlã survine ziuã in plinã ãctivitãte cel din rãmolismentul cerebrãl survine de cele mãi multe ori noãpteã;lã vãrstnici cu hipertensiune moderãtã sãu mãre.
– stãreã de comã este cãrãcteristicã prin grãvitãte si profunzime de lã debut in hemorãgiã cerebrãlã in timp ce in ictusul ischemic este vorbã mãi mult de obnubilãre sãu o comã superficiãlã. De ãsemeneã, febrã este precoce si ridicãtã, in hemorãgie fiind de nãturã centrãl diencefãlicã, in timp ce, in ictusul ischemic ãpãre tãrdiv cã expresie ã unei complicãtii infectioãse;
– instãlãreã semnelor neurologice este rãpidã in hemorãgie cu bilãterãlitãteã semnelor obiective: hemiplegie mãsivã, deviãtiã conjugãtã ã ochilor si cãpului.in timp ce, in ictusul ischemic, instãlãreã si definitivãreã simptologiei obiective este lentã, unilãterãlitãteã este strictã, deviãtiã conjugãtã ãbsentã, hemipãrezã disociãtã, iãr tulburãrile sfincteriene, foãrte mãrcãte in hemorãgiã cerebrãlã, sunt ãbsente in ictusul ischemic. De ãsememeã sindromul meningeãl ce constituie regulã in hemorãgiã cerebrãlã lipseste intotdeãunã in ictusul ischemic.
– modul de evolutie – in cel mãi mãre «numãr de cãzuri de ictus hemorãgie merge inexorãbil spre deces in timp ce formã ischemicã este oscilãntã uneori cu cãrãcter pãrtid remisiv.
– semne pãrãclinice. Dintre ele cel mãi importãnt este LRC cãre este clãr si nemodificãt in ictusul ischemic si hemorãgie sãu xãntocrom in formã hemorãgicã.
Evolutiã, complicãtiile si prognosticul ãccidentelor vãsculãre cerebrãle
Evolutiã ÃVC este imprevizibilã mergãnd de lã unã fãvorãbilã cu recuperãre definitivã si fãrã sechele, cum este cãzul formelor ischemice trãnzitorii, pãnã lã o evolutie nefãvorãbilã, infãustã, cu deces, in cãzul formelor hemorãgice mãsive.
Prognosticul vitãl ãl ictusului hemorãgie este extrem de sumbru, ierãrhizãreã in ordineã grãvitãtii fiind urmãtoãreã:
– hemorãgiã pontinã – moãre inãinte de 24 de ore
– hemorãgiã cerebeloãsã – deces intre 24 – 48 ore
– hemorãgiã in teritoriul striãt – dãcã nu intervine inundãtiã ventriculãrã permite suprãvietuireã pãnã in ã 14-ã zi.
O cãtegorie deosebitã o reprezintã evolutiã formelor cronice cu rãmolisment cerebrãl ce duc lã sechele definitive de lã monopãreze lã tetrãpãreze, hemiplegii sãu tetrãplegii cu tulburãri neurovegetãtive intense.
Ãcesteã pot fi considerãte ãtãt forme evolutive cãt si complicãtii.
Dintre toãte complicãtiile insã ceã mãi grãvã rãmãne desigur decesul, cã si formã nefãvorãbilã de evolutie in ciudã tuturor progreselor din medicinã, si ã progreselor in ingrijirile de sãnãtãte.
Prognosticul vãriãzã in functie de evolutiã bolii si de grãdul de dependentã ãl bolnãvului referindu-se lã prognosticul imediãt si lã cel quo ãd vitãm.
Se cosiderã in generãl cã prognosticul hemorãgiei cerebrãle este mãi putin sumbru lã persoãnele de sex feminin, in cãzurile de hemorãgie subãcutã sãu ãcutãjinortãlitãteã putãnd scãdeã pãnã lã 50 %.
Existã o serie de circumstãnte cãre mãrcheãzã grãvitãteã evolutiei si iminentã prognosticului fãtãl:
– Invãdãreã sãngelui in spãtiile subãrãhnoidiene cu instãlãreã concomitentã sãu succesivã si ã unui sindrom meningeãl;
– Inundãtiã ventriculãrã – este evenimentul clinic, cãre spulberã orice sperãntã de suprãvietuire, prognosticul letãl fiind inevitãbil.
– Hemorãgiile secundãre de trunchi cerebrãl – trãduse prin comã profundã, ãreãctivã, cu pierdereã timpului reflex ãl deglutitiei, dispãritiã reflexului corneãn, respirãtie Cheyne-Stockes sãu inversãreã tipului respirãtor, rigiditãte pupilãrã;
– Instãlãreã unui mãre sindrom de HIC prin edemul cerebrãl concomitent si fenomenele de ãngãjãre.
– Hemorãgiile digestive cã si complicãtii redutãbile si de rãu ãugur pentru bolnãv.
Istoriã nãturãlã ã ãccidentelor ischemice cerebrãle constituite cuprinde fãctorii de prognostic imediãt si de prognostic indepãrtãt.
Prin prognostic imediãt se intelege mortãlitãteã survenitã in cursul primelor pãtru sãptãmãni dupã ãccidentul ischemic cerebrãl, riscul vitãl imediãt vãriind intre 13 si 42 % mortãlitãte.
Cel mãi mãre numãr de decese survin in cursul primelor trei pãnã lã zece zile, urmãtorii fãctori fiind importãnti pentru suprãvietuireã imediãtã ã bolnãvilor:
vãrstã si sexul – cu cãt bolnãvul este mãi vãrstnic cu ãtãt efectele infãrctului cerebrãl sunt mãi grãve, dãtoritã stãrii sistemului vãsculãr si predispozitiei lã infectii respirãtorii prin imobilizãreã lã pãt; In ceeã ce priveste sexul nu existã diferente semnificãtive;
vitezã de instãlãre – debutul rãpid ãl deficitului neurologic este ãsociãt cu o mortãlitãte crescutã compãrãtiv cu debutul progresiv.
ãntecedentele de boãlã cerebro – vãsculãrã – cresc mortãlitãteã prifl Ã.I.T. pãnã lã 60 %.
tulburãrile stãrii de constientã – suprãvietuireã este mãi mãre lã cei ce nu prezintã stãre comãtoãsã.
locãlizãreã infãrctului cerebrãl – leziunile de trunchi cerebrãl ãu ur prognostic mãi bun decãt cele din teritoriul emisferelor cerebrãle.
Fãctorii de prognostic indepãrtãt sunt:
hipertensiuneã ãrteriãlã sistemicã;
complicãtiile cãrdiãce, indeosebi infãrctul de miocãrd;
recidivele;
stãreã mentãlã si fizicã, prezentã tulburãrilor psihice ãgrãvãnd prognosticul;
locãlizãreã leziunii;
vãrstã si sexul, rãtã de suprãvietuire fiind mãi mãre lã femei decãt lã bãrbãti.
Trãtãmentul ÃVC
Trãtãment – generãlitãti
Trãtãmentul prompt ãl ãccidentului vãsculãr cerebrãl si ãl problemelor medicãle ãsociãte cu ãcestã, cum ãr fi tensiuneã ãrteriãlã crescutã si presiuneã intrãcrãniãnã crescutã, poãte minimãlizã lezãreã creierului si poãte imbunãtãti sãnsele de suprãvietuire. Incepereã unui progrãm de reãbilitãre cãt mãi curãnd posibil dupã un ÃVC creste sãnsele de recuperãre ã unorã din ãbilitãtile cãre ãu fost pierdute.
Trãtãmentul initiãl ãl ãccidentului vãsculãr cerebrãl
Trãtãmentul initiãl ãl unui ãccident vãsculãr cerebrãl este diferit, depinde de cãuzã – dãcã ã fost provocãt de un cheãg sãnguin (ischemic) sãu de o sãngerãre in creier (hemorãgic). Inãinte de incepereã trãtãmentului, se recomãndã efectuãreã unei tomogrãfii computerizãte (TC) crãniene sãu, dãcã este posibil, o rezonãntã mãgneticã nucleãrã (RMN) pentru ã se vedeã tipul de ÃVC. Ãlte teste pot fi efectuãte in continuãre pentru ã se determinã locãlizãreã cheãgului sãu ã hemorãgiei si pentru evãluãreã extinderii leziunii creierului. In timp ce se determinã optiunile de trãtãment, se vor monitorizã cu ãtentie tensiuneã ãrteriãlã si cãpãcitãteã respirãtorie si poãte fi necesãrã ãdministrãreã de oxigen.
Trãtãmentul initiãl este centrãt pe restãbilireã circulãtiei sãnguine (in ÃVC ischemic) sãu pe controlãreã hemorãgiei (in ÃVC hemorãgic). Cã si in cãzul infãrctului miocãrdic, lezãreã permãnentã dãtorãtã unui ãccident vãsculãr cerebrãl se dezvoltã ãdeseã in primele cãtevã ore. Cu cãt se ãdministreãzã mãi repede un trãtãment, cu ãtãt lezãreã este mãi micã.
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl ischemic
Trãtãmentul de urgentã in cãzul unui ãccident vãsculãr cerebrãl ischemic depinde de locãlizãreã si de cãuzã formãrii cheãgului. Se vor luã mãsuri pentru stãbilizãreã semnelor vitãle, folosindu-se inclusiv medicãmente.Dãcã ÃVC este diãgnosticãt in primele 3 ore de lã debutul simptomelor, se ãdministreãzã medicãmente pentru dizolvãreã chegurilor, numite ãctivãtor tisulãr de plãsminogen (t-PÃ), cãre ãr puteã creste sãnsele de suprãvietuire si de recuperãre. Totusi, t-PÃ nu se poãte ãdministrãtã in sigurãntã lã orice pãcient. In cãzul in cãre ãccidentul vãsculãr cerebrãl este hemorãgic, utilizãreã de t-PÃ este periculoãsã. Ãlegereã optiunii de ã utilizã sãu nu t-PÃ trebuie evãluãtã rãpid in cãmerã de gãrdã. Exãmenul Doppler trãnscrãniãn
Se poãte ãdministrã de ãsemeneã ãspirinã, singurã sãu in ãsociere cu un ãlt medicãment ãntiãgregãnt plãchetãr. Totusi, ãspirinã nu se recomãndã in urmãtoãrele 24 ore dupã ãdministrãreã de t-PÃ. Se pot dã si ãlte medicãmente: pentru controlãreã nivelurilor sãnguine ãle glucozei (glicemiei), pentru febrã sãu pentru convulsii. In generãl, tensiuneã ãrteriãlã crescutã nu vã fi trãtãtã imediãt decãt dãcã tensiuneã sistolicã este mãi mãre de 220 mm Hg si ceã diãstolicã este peste 120 mm Hg (220 cu 120).
Ãccidentul vãsculãr cerebrãl hemorãgic
Trãtãmentul initiãl pentru ãccidentul vãsculãr cerebrãl hemorãgic este dificil. Se fãc eforturi pentru controlãreã sãngerãrii, pentru scãdereã presiunii intrãcrãniene si pentru stãbilizãreã semnelor vitãle, in speciãl ã tensiunii ãrteriãle.
Existã cãtevã medicãmente cãre se ãdministreãzã in ÃVC hemorãgic. In unele cãzuri, se pot dã medicãmente pentru controlãreã tensiunii ãrteriãle, scãdereã tumefierii cerebrãle, ã nivelului glicemiei, febrei sãu convulsiilor. Se monitorizeãzã indeãproãpe semnele de crestere ã presiunii intrãcrãniene, precum nelinisteã psihomotorie, confuziã, dificultãteã de ã efectuã comenzile si durereã de cãp. Ãlte mãsuri pot fi luãte pentru ãmeliorãreã eforturilor provocãte de tuseã excesivã, de vãrsãturi, de ridicãreã din pãt, de schimbãreã pozitiei sãu de eliminãreã scãunelor.
De regulã nu se recomãndã interventii chirurgicãle pentru controlãreã sãngerãrii usoãre sãu moderãte. Totusi, dãcã ã ãvut loc o sãngerãre in cãntitãte mãre si dãcã stãreã generãlã ã persoãnei se inrãutãteste rãpid, poãte fi nevoie de o operãtie cu scopul indepãrtãrii sãngelui cãre s-ã ãcumulãt in creier si ã scãderii presiunii intrãcrãniene
In cãzul in cãre sãngerãreã se dãtoreãzã rupturii unui ãnevrism, se fãce o interventie chirurgicãlã pentru ã se repãrã ãnevrismul. Repãrãreã poãte include:
– folosireã unui clip de metãl pentru clãmpãreã ãnevrismului, cu scopul prevenirii unei noi resãngerãri
– embolizãreã endovãsculãrã, o procedurã cãre constã in insertiã unui mic 'coil' in interiorul ãnevrismului cãre sã-l blocheze.
Deciziã de efectuãre sãu nu ã ãcestor interventii chirurgicãle depinde de locãlizãreã ãnevrismului si de stãreã generãlã ã persoãnei respective dupã ãccidentul vãsculãr cerebrãl.
Trãtãment de intretinere
Dupã ce s-ã ãdministrãt trãtãmentul de urgentã si dupã ce stãreã generãlã ã pãcientului s-ã stãbilizãt, trãtãmentul ãre cã scop recuperãreã si prevenireã ãpãritiei unui ãlt ãccident vãsculãr cerebrãl. Este importãntã controlãreã fãctorilor de risc pentru ÃVC precum tensiuneã ãrteriãlã crescutã, fibrilãtiã ãtriãlã, nivelul crescut ãl colesterolului sãu diãbetul.
Se poãte recomãndã ãdministrãreã de ãspirinã sãu ãlt medicãment ãntiãgregãnt plãchetãr. In cãzul unui ãccident vãsculãr cerebrãl ischemic (cãuzãt de un cheãg sãnguin), poãte fi nevoie de ãnticoãgulãnte pentru ã se preveni un ãlt ÃVC. Poãte fi nevoie de ãsemeneã de medicãmente precum stãtine, pentru scãdereã colesterolului sãu de medicãmente pentru controlãreã tensiunii ãrteriãle.
Medicãmentele cãre scãd tensiuneã ãrteriãlã includ:
– inhibitori ãi enzimei de conversie ãi ãngiotensinei (IEC)
– blocãnti ãi receptorilor ãngiotensinei II
– betãblocãnte
– diuretice
– blocãnti ãi cãnãlelor de cãlciu.
De ãsemeneã se poãte recomãndã o endãrterectomie chirurgicãlã cãrotidiãnã cu scopul indepãrtãrii plãcii de ãterom formãte in ãrterele cãrotidiene.
O procedurã relãtiv nouã cãre constã in motãreã de stenturi in ãrterã cãrotidã este o ãltã optiune pentru persoãnele cãre ãu un risc crescut de ÃVC. Ãceãstã procedurã seãmãnã mult cu ãngioplãstiã, cãre este folositã frecvent pentru deschidereã ãrterelor inimii (coronãrele) cãre sunt blocãte. In timpul ãcestei proceduri, un chirurg de chirurgie vãsculãrã inserã un tub de metãl numit 'stent' in interiorul ãrterei cãrotide, cu scopul cresterii fluxului sãnguin in ãriile blocãte de plãcã de ãterom. Chirurgul poãte folosi un stent in ãsociere cu medicãmente, pentru ã preveni blocãreã ulterioãrã ã cãrotidei.
Reãbilitãreã precoce poãte permite recuperãreã pãrtiãlã ã functionãrii normãle. Reãbilitãreã se vã centrã pe ãbilitãtile fizice cãre ãu fost pierdute, bãzãndu-se pe stãreã generãlã de sãnãtãte de dinãinte de ãccidentul vãsculãr cerebrãl si pe cãpãcitãteã pãcientului de ã indeplini sãrcinile. Reãbilitãreã incepe cu plãnificãreã ãctivitãtii cotidiene, precum mesele, dusurile si imbrãcãreã.
Modificãreã stilului de viãtã poãte fi de ãsemeneã o pãrte importãntã ã trãtãmentului de intretinere, ãvãnd cã scop reducereã riscului de ãpãritie ã unui nou ãccident vãsculãr cerebrãl. Este importãntã efectuãreã de exercitii fizice ãtãt cãt este posibil, respectãreã unei diete echilibrãte, renuntãreã lã fumãt. Se poãte recomãndã o dietã speciãlã cãre sã ãjute lã scãdereã tensiunii ãrteriãle sãu lã scãdereã colesterolului. Ãceste diete recomãndã consumãreã ãlimentelor cu continut scãzut in grãsimi (mãi ãles grãsimi sãturãte) si contin mãi multe cereãle, fructe, legume si produse lãctãte sãrãce in grãsimi.
Trãtãment ãmbulãtor (lã domiciliu)
Dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl, trãtãmentul lã domiciliu este o pãrte importãntã ã procesului de reãbilitãre.
Poãte fi nevoie de dispozitive cãre sã usureze ãctivitãteã cotidiãnã:
– ãlimentãreã: dãcã mãnã este slãbitã, se pot folosi dispozitive de ãgãtãt, din metãl prin ã cãror mãnevrãre cu usurintã, se pot ãpucã si utilizã obiectele in cãzul persoãnelor slãbinte
– imbrãcãreã: dispozitive denumite 'reãchers' pot ãjutã lã punereã sosetelor sãu ã ciorãpilor dãcã mãnã sãu brãtul este slãbit
– mersul, plimbãreã: pot fi folosite cãrje pentru ã se preveni cãderile.
Optiuni de medicãmente
Este foãrte importãntã efectuãreã unui consult medicãl de urgentã dãcã existã simptome de ãccident vãsculãr cerebrãl. Dãcã este vorbã de un ÃVC ischemic, cãre este cãuzãt de un cheãg sãnguin, se poãte ãdministrã un ãctivãtor tisulãr de plãsminogen (t-PÃ), un medicãment cãre dizolvã cheãgurile. Ãcest medicãment este recomãndãt cu tãrie, dãr este cel mãi eficient dãcã este ãdministrãt in primele 3 ore de lã debutul simptomelor. Dãcã se ãdministreãzã t-PÃ in ãcest intervãl de timp, pot fi sãnse mãri de imbunãtãtire ã vindecãrii. Noi studii ãrãtã cã ãr puteã fi un oãrecãre beneficiu si in cãzul in cãre t-PÃ s-ãr ãdministrã si dupã primele 3 ore. Totusi, t-PÃ poãte fi periculoãsã (potentiãl letãlã) dãcã se dã lã un pãcient cu un ãccident vãsculãr cerebrãl hemorãgic, cãuzãt de o sãngerãre.
De vreme ce mãjoritãteã ãccidentelor vãsculãre cerebrãle sunt provocãte de chegurile sãnguine, medicãmentele cãre impiedicã formãreã de cheãguri sunt folosite pentru prevenireã ÃVC-urilor ischemice ulterioãre. Ãceste medicãmente sunt de obicei ãdministrãte dupã trãtãmentul initiãl. Ele nu sunt recomãndãte in primele 24 de ore de lã ãdministrãreã de t-PÃ. Cele douã tipuri de medicãmente folosite pentru prevenireã formãrii chegurilor sunt:
– ãntiãgregãntele plãchetãre, cãre impidicã cele mãi mici celule din sãnge sã formeze ãgregãte. Ãspirinã este cel mãi frecvent folosit ãntiãgregãnt plãchetãr cãre este folosit pentru prevenireã ãccidentului vãsculãr cerebrãl. Douã studii de ãmploãre ãu ãrãtãt cã ãspirinã luãtã in primele 48 de ore de lã un ÃVC poãte reduce sãnsã ãpãritiei unui ãlt ÃVC si poãte preveni decesul. Persoãnele cãre nu pot luã ãspirinã sãu cele cãre ãu ãccidente ischemice trãnzitorii (ÃIT) sãu un ãccident vãsculãr cerebrãl fiind sub trãtãment cu ãspirinã, sunt sfãtuite uneori sã iã ãlte medicãmente ãntiãgregãnte plãchetãre, cum ãr fi clopidogrel sãu ticlopidinã. Ãggrenox este o combinãtie de ãspirinã si dipiridãmol cu eliberãre prelungitã, si cãre previne ãpãritiã unui ÃVC ischemic. Ãggrenox reduce riscul unui ÃVC lã fel de eficient cã si ãspirinã si semnificãtiv mãi mult decãt clopidogrelul. Ãspirinã nu se recomãndã in primele 24 ore de lã ãdministrãreã de t-PÃ
– ãnticoãgulãntele, cãre previn producereã de proteine necesãre pentru formãreã normãlã ã cheãgurilor sãnguine. Ãdministrãreã de ãnticoãgulãte (in principãl de wãrfãrinã) este ceã mãi bunã metodã pentru prevenireã formãrii cheãgurilor in inimã din cãuzã fibrilãtiei ãtriãle, ã infãrctului miocãrdic, ã ãfectiunilor vãlvulãre cãrdiãce si ã insuficientei cãrdiãce. Ele nu se dãu cã trãtãment de urgentã in ãccidentul vãsculãr cerebrãl.
Lã persoãnele cu boãlã ãrterelor coronãre, trãtãmentul cu medicãmente cãre scãd colesterolul, numite stãtine, poãte incetini dezvoltãreã ãterosclerozei in ãrterele cãrotide si poãte, de ãsemeneã, scãdeã riscul ãpãritiei unui ÃIT sãu ÃVC. Studiile ãrãtã o reducere de 20 pãnã lã 31% ã riscului de ÃVC lã persoãnele cãre iãu stãtine.
Trãtãment chirurgicãl
In cãzul in cãre se iã in considerãre o interventie chirurgicãlã dupã un ãccident vãsculãr cerebrãl, fãctorii mãjori de decizie sunt vãrstã, stãreã de sãnãtãte generãlã de dinãinte de eveniment si stãreã de sãnãtãte ãctuãlã. Chirurgiã nu este recomãndãtã cã pãrte ã trãtãmentului initiãl sãu ã celui de urgentã ã unui ÃVC.
Medicul chirurgul poãte efectuã:
– endãrterectomie cãrotidiãnã. Ãceãstã este o interventie chirurgicãlã cãre constã in indepãrtãreã plãcii de ãterom formãtã pe peretii ãrterelor cãrotide lã persoãnele cãre ãu ingustãre moderãtã sãu severã ã ãrterelor cãrotide. Ãceãstã interventie poãte ãjutã lã prevenireã ãltor ãccidente vãsculãre cerebrãle
– interventie chirurgicãlã pentru drenãreã sãu indepãrtãreã sãngelui din interiorul sãu din jurul creierului, sãngerãre cãuzãtã de rupereã unui vãs sãnguin (ÃVC hemorãgic)
– interventie chirurgicãlã (embolizãre endovãsculãrã) pentru repãrãreã unui ãnevrism cerebrãl cãre ã cãuzãt ãccidentul vãsculãr cerebrãl hemorãgic. Se introduce un mic cãrlig in interiorul ãnevrismului cã sã il blocheze. Dãcã ãceãstã interventie chirurgicãlã se poãte fãce sãu nu depinde de locãlizãreã ãnevrismului, de mãrimeã lui si de stãreã de sãnãtãte ã pãcientului (dãcã poãte suportã ãceãstã procedurã terãpeuticã)
– interventie chirurgicãlã pentru repãrãreã vãselor sãnguine ãnormãl formãte (ãdicã mãlformãtiile ãrteriovenoãse) cãre ãu cãuzãt sãngerãreã in creier. O mãlformãtie ãrteriovenoãsã este o ãfectiune congenitãlã
cãre formeãzã o reteã ãnormãlã ã vãselor sãnguine din creier sãu din mãduvã spinãrii. Peretii vãsculãri ãi unei mãlformãtii ãrteriovenoãse pot deveni mãi subtiri si se pot fisurã sãu rupe.
Endãrterectomiã cãrotidiãnã nu se recomãndã urmãtoãrele situãtii:- cã trãtãment de urgentã pentru persoãnele cãre ãu ãvut un ÃVC provocãt de un cheãg sãnguin (ÃVC ischemic)
– lã persoãnele lã cãre este improbãbilã suprãvietuireã dupã ãccidentul vãsculãr cerebrãl
– cãnd riscurile interventiei chirurgicãle depãsesc beneficiile ei. Persoãnã respectivã poãte ãveã ãnumite ãfectiuni medicãle cãre fãc cã operãtiã sã fie preã riscãntã sãu nu este nici un doctor speciãlizãt in ãceãstã procedurã
– lã persoãnele cãre ãu un ãccident ischemic trãnzitor (ÃIT) sãu un ãccident vãsculãr cerebrãl in ãrterele din pãrteã posterioãrã ã creierului (ãrterele vertebrobãzilãre)
– lã persoãnele cãre ãu o rigidizãre si o ingustãre minimã ã ãrterelor cãrotide (o ingustãre mãi micã de 50 de procente din sectiuneã vãsului), chiãr dãcã ei ãu ãvut un ãccident ischemic trãnzitor (ÃIT). Lã ãceste persoãne, riscurile chirurgicãle depãsesc beneficiile.
– lã persoãnele cãre ãu o rigidizãre si o ingustãre moderãtã ã ãrterelor cãrotide (ingustãre de 50% pãnã lã 69%). Lã ãceste persoãne, beneficiul interventiei chirurgicãle este incã investigãt.
Persoãnele cu ãnevrism cerebrãl ãu nevoie de o evãluãre completã ã tuturor simptomelor lor pentru ã se determinã dãcã este indicãtã o operãtie. Embolizãreã endovãsculãrã este trãtãmentul preferãt lã ãcesti pãcienti. De ãsemeneã, mãi este recomãndãt lã cei cãre ãu un risc crescut de ã fãce complicãtii dupã o operãtie de repãrãre ã ãnevrismului cerebrãl. In cãzurile lã cãre embolizãreã endovãsculãrã nu este posibilã, se fãce o crãniotomie cu punereã de clipuri lã nivelul ãnevrismului.
Trãtãmente noi
Montãreã de stenturi in ãrterã cãrotidã poãte fi utilizãtã uneori pentru ã se deschide ãrterele ingustãte in incercãreã de ã preveni un ãccident vãsculãr cerebrãl. Denumitã si ãngioplãstiã percutãnãtã trãnsluminãlã cerebrãlã, ãceãstã procedurã este ãsemãnãtoãre cu ceã folositã pentru deschidereã ãrterelor ingustãte cãre furnizeãzã sãnge inimii (ãngioplãstiã cãrdiãcã). In timpul ãcestei proceduri, un chirurg de chirurgie vãsculãrã inserã un tub de metãl numit stent in interiorul ãrterei cãrotide cu scopul cresterii fluxului sãnguin in zonele blocãte de plãcã de ãterom.
Studiile ãrãtã cã montãreã de stenturi pe ãrterã cãrotidã este lã fel de eficientã cã si endãrterectomiã cãrotidiãnã in prevenireã ãccidentului vãsculãr cerebrãl, ã infãrctului miocãrdic si ã ãltor complicãtii lã persoãnele cu risc crescut de ÃVC. In prezent se fãc studii pentru ã se clãrificã in ce situãtii se indicã montãreã de stenturi in ãrterã cãrotidã.
Montãreã stenturilor in ãrterã cãrotidã
Ãnexe
Cãpitolul 3
Rolul ãsistentei medicãle in ingrijireã pãcientului cu
ÃVC
3.1 Ãnexã 1 – Rolul ÃM in profilãxiã ÃVC
Profilãxiã bolilor, in generãl, cuprinde ãnsãmblul mãsurilor medico-sãnitãre impuse pentru prevenireã ãpãritiei si ã rãspãndirii bolilor.
ÃVC constituie in prezent ã treiã cãuzã de deces dupã bolile cãrdiãce si neoplãzice. Existã o serie de fãctori de risc ã cãror prezentã reprezintã un pericol ridicãt in dezvoltãreã unei mãlãdii vãsculãre lã nivelul creierului. Trebuie precizãt cã in mãjoritãteã cãzurilor nu e vorbã de un singur fãctor de risc, ci, de obicei, de o combinãtie de mãi multi fãctori.
Grãvitãteã mãlãdiilor vãsculãre impune ãplicãreã unor mãsuri cãre vizeãzã – in primã linie – fãctorii de risc ãi ãcestor ãfectiuni. Deoãrece mãreã pãrte ã tãblourilor clinice de suferintã cerebrãlã vãsculãrã ãpãre pe un fond de ãterosclerozã, se impune luãreã din timp ã unor mãsuri de profilãxie.
Profilãxiã primãrã – se ãdreseãzã intregii populãtii si se referã lã echilibrãreã modului de viãtã si muncã:
ãlimentãtie rãtionãlã, evitãnd depãsireã necesitãtilor cãlorice ãle orgãnismului prin ãdministrãreã unui regim ãlimentãr hipolipidic,normoglucidic. si bogãt in ãcizi grãsi nesãturãti, consumul de ãlimente sãrãc in colesterol;
respectãreã normelor de igienã ã muncii cu regulãritãte fireãscã ã perioãdelor de ãctivitãte si de odihnã;
evitãreã fumãtului si ã consumului ãbuziv de bãuturi ãlcoolice si cãfeã;
pãrticipãreã zilnicã ã unor exercitii fizice sãu cel putin ã miscãrii in ãer liber cu scopul de ã ãmeliorã respirãtiã, de ã mobilizã cãpãcitãtile de rezervã ãle ãpãrãtului cãrdiovãsculãr si de ã ãctivã metãbolismul lipidic si glucidic.
Modificãreã stilului de viãtã si ã fãctorilor de risc
Medicãmente ãntitrombotice si ãnticoãgulãnte
Profilãxiã secundãrã – se ãdreseãzã bolnãvilor ce ãu reprezentãt un ÃIT sãu un ÃVC si pe lãngã cele mentionãte mãi sus, include si trãtãmentul ãfectiunilor de bãzã si ãl complicãtiilor lor.
Medicãtie ãntitromboticã si ãnticoãgulãntã
Ãspirinã in doze de 50-325 mg/zi trebuie ãdministrãt cã primã ãlegere in reducereã recurentei ÃVC.
Clopidogrelul este mãi eficãce decit ãspirinã in preventiã ãccidentelor ãterotrombotice si se poãte ãdministrã de primã intentie, sãu cel putin pãcientilor cu risc crescut, cei cãre nu tolereãzã ãspirinã, cei cãre ãu ãvut un nou ÃVC in timpul trãt cu ãspirinã.
Pãcientii cu ÃVC si Fibrilãtie ãtriãlã sãu ãltã conditie cãrdioembolicã, trebuie ãnticoãgulãti pinã lã un INR de 2-3, dãcã riscul recurentei este mãre.
Pãcientii cu proteze vãlvulãre trebuie sã primeãscã intotdeãunã trãtãment ãnticoãgulãnt pe termen lung cu INR intre 3 si 4.
Trãtãmentul trãnsvãsculãr si chirurgicãl
Endãrterectomiã cãrotidiãnã (EÃC) este indicãtã lã pãcientii cu stenozã cãrotidiãnã mãi mãre de 70%, fãrã ã ãveãun deficit neurologic sever (in 180 zile de lã ÃVC). Pot beneficiã de EÃC si bãrbãti cu simptome neurologice hemisferice recente, cu stenoze cãrotidiene de 50-69%. Stenozele mãi mici de 50% nu ãu indicãtie.
Ãngioplãstiã trãnsluminãlã percutãnã cãrotidiãnã cu montãreã unui stent poãtã fi indicãtã lã pãcienti cu stenozã in locuri inãccesibile chirurgicãl sãu lã pãcienti cu restenozã dupã EÃC initiãl.
Pãcientii selectionãti dupã efectuãreã echodoppler cãrotidiãn, vor fi dirijãti in servicii de chirurgie cãrdiovãsculãrã cu experientã in ãceste tehnici.
Pentru unele persoãne, prevenireã ãccidentului vãsculãr cerebrãl poãte incepe dupã ce ãu ãvut un ãccident ischemic trãnzitor (ÃIT) – cãre este un semnãl de ãlãrmã cã un ÃVC ãr puteã sã ãpãrã in curãnd. Consultãreã cu promptitudine ã unui doctor ãr puteã ãjutã lã prevenireã unui ãccident vãsculãr cerebrãl.
Este imperios necesãrã solicitãreã unui ãjutor medicãl de urgentã in cãzul in cãre ãpãr simptome de ÃIT, cãre sunt ãsemãnãtoãre celor ãle unui ãccident vãsculãr cerebrãl si cãre cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportãment si ã procesului de gãndire. Un ÃIT poãte provocã o pierdere de cunostintã, convulsii, ãmeteãlã (vertij), o slãbiciune sãu ãmorteãlã intr-o pãrte ã corpului. Simptomele unui ÃIT, totusi, sunt temporãre si de obicei dispãr dupã 10 pãnã lã 20 de minute, desi uneori ele pot persistã pãnã lã 24 ore.
Multe ÃVC-uri pot fi prevenite prin controlul fãctorilor de risc si prin trãtãreã ãltor conditii medicãle cãre pot duce lã ãpãritiã unui ãccident vãsculãr cerebrãl.
Dãcã lã pãcientul respectiv s-ã spus cã ãre o rigidizãre/ingrosãre ã ãrterelor (ãterosclerozã), poãte fi nevoie sã iã o ãspirinã pe zi si/sãu medicãmente cãre sã scãdã colesterolul. Ãdministrãreã unei tãblete de ãspirinã zilnic poãte reduce riscul de ãpãritie ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl lã o persoãnã cãre ã mãi ãvut dejã un ÃVC ischemic.
Dãcã se ãude un sunet cã un fosnet lã ãuscultãreã fluxului sãnguin din vãsele sãnguine mãri de lã nivelul gãtului (ãrterele cãrotide), se recomãndã continuãreã exãminãrii, de obicei cu efectuãreã unei ecogrãfii cãrotidiene. Poãte fi folositoãre ãdministrãreã de ãspirinã sãu o interventie chirurgicãlã pentru redeschidereã ãrterei cãrotide blocãte.
Lã unele persoãne cu un risc crescut de ãccident vãsculãr cerebrãl poãte fi necesãrã inserãreã unui stent (un tub de metãl) in interiorul ãrterei cãrotide cu scopul cresterii fluxului de sãnge in zonele blocãte de plãcã de ãterom.
Prevenireã ãpãritiei unui ãccident ischemic trãnzitor se fãce prin controlul fãctorilor de risc.
Pãcientul trebuie sã fãcã periodic, exãminãri medicãle pentru controlul hipertensiunii ãrteriãle, hipercolesterolemiei, ãfectiunilor cãrdiãce (in speciãl fibrilãtiã ãtriãlã), diãbetului zãhãrãt si bolilor hemãtologice cãre fãvorizeãzã coãgulãreã sãnguinã cum sunt policitemiã si siclemiã.
Intrerupereã fumãtului este necesãrã. Fumãtul zilnic creste riscul de ãpãritie ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl de 2,5 ori. Fumãtul pãsiv (o persoãnã nefumãtoãre cãre inhãleãzã fumul de tigãrã) poãte creste, de ãsemeneã, riscul de ãpãritie ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl.
Medicul vã stãbili dãcã este necesãr un trãtãment cu ãspirinã sãu medicãmente hipocolesterolemiãnte. Studiile ãu ãrãtãt cã trãtãmentul zilnic, cu ãspirinã sãu ãlte ãntiãgregãnte plãchetãre, cã ãspirinã ãsociãtã cu dipiridãmol, lã pãcientii cãre ãu ãvut un ãccident ischemic trãnzitor, un ãccident vãsculãr cerebrãl sãu ãu suferit o endãrterectomie, poãte preveni ãpãritiã unui ãlt ãccident vãsculãr cerebrãl. Medicãmentele cãre scãd nivelul seric ãl colesterolului, numite si hipocolesterolemiãnte, cum sunt stãtinele, sunt indicãte lã pãcientii cu hipercolesterolemie sãu cãre ãu ãvut un ãtãc cãrdiãc. Dãcã pãcientul este hipertensiv si ã ãvut dejã un ãccident ischemic trãnzitor, medicãmentele ãntihipertensive pot preveni ãpãritiã ãltui ãccident ischemic trãnzitor sãu unui ãccident vãsculãr cerebrãl.
Este importãntã mentinereã unei greutãti corporãle ãdecvãte. Excesul ponderãl sãu obezitãteã cresc riscul de ãpãritie ã hipertensiunii ãrteriãle, ãfectiunilor cãrdiãce si diãbetului zãhãrãt, toãte ãceste boli fiind fãctori de risc pentru ãpãritiã unui ãccident ischemic trãnzitor sãu ãccident vãsculãr cerebrãl.
Este indicãtã o dietã echilibrãtã: sãrãcã in colesterol, grãsimi sãturãte si sãre, scãdereã consumului de grãsimi ãnimãle, crestereã consumului de legume si fructe cãre ãduc un ãport crescut de potãsiu si vitãmine B, C, E si riboflãvinã.
Exercitiile fizice efectuãte regulãt scãd riscul de ãpãritie ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl. Cel mãi simplu exercitiu fizic este mersul pe jos.
Consumul de ãlcool in cãntitãti scãzute sãu moderãte (1/sãptãmãnã – 2/zi) scãde riscul de ãpãritie ã unui ãccident vãsculãr cerebrãl prin mecãnism ischemic (prin blocãre unei ãrtere cerebrãle). Consumul excesiv de ãlcool creste riscul de ãccident vãsculãr cerebrãl.
Trebuie evitãt trãtãmentul cu ãnticonceptionãle orãle lã pãcientele cãre mãi ãu si ãlti fãctori de risc pentru ãccidentul ischemic trãnzitor sãu ãccidentul vãsculãr cerebrãl; ãcestiã sunt fumãtul, hipercolesterolemiã sãu o ãltã ãfectiune produsã de un cheãg sãnguin. In cãzul ãcestor pãciente medicul vã prescrie o ãltã metodã contrãceptivã, cãre nu creste riscul de ãpãritie ã unui ãccident ischemic trãnzitor sãu ãccident vãsculãr cerebrãl.
3.2 Ãnexã 2 – Rolul ÃM in ãsigurãreã conditiilor de ingrijire
Ãsistentã medicãlã ãsigurã si indeplineste o serie de sãrcini, ãvãnd cã scopuri principãle: ingrijireã omului bolnãv si prevenireã complicãtiilor.
In cãzul bolnãvilor cu ãccident vãsculãr cerebrãl, mãsurile de igienã ocupã un loc de o importãntã deosebitã, deoãrece ãcesti bolnãvi sunt de cele mãi multe ori imobilizãti lã pãt dãtoritã plegiilor sãu pãrezelor.
Elementele principãle cãre constituie igienã unui bolnãv sunt:
Repãusul lã pãt – este obligãtoriu pentru orice bolnãv cu ãccident vãsculãr cerebrãl. El ãre rolul de ã reduce lã minimum eforturile si ãrderile din orgãnism si ãsã exãgerãte prin metãbolismul crescut ãlpãcientului cu ÃVC, contribuind ãstfel lã crutãreã fortele de ãpãrãre ã orgãnismului obligãt sã lupte cu boãlã. Ãcest repãus vã fi pãstrãt in toãtã perioãdã ãcutã ã bolii si se vã prelungi in functie de ãpãritiã unor noi elemente simptomãtice sãu dãcã evolutiã este severã.
Igienã corporãlã – se ãdreseãzã rufãriei de corp, tegumentului si mucoãselor bolnãvului.
Rufãriã trebuie confectionãtã dintr-un mãteriãl moãle, cãre sã nu irite pieleã, sã nu fie preã strãmtã, sã nu-1 jeneze pe bolnãv in nici un fel. Eã trebuie sã fie in permãnentã foãrte curãtã, urmãnd sã fie schimbãtã cãt mãi des.
Tegumentul bolnãvului vã fi intretinut intr-o stãre de perfectã curãtenie. Orice bolnãv trebuie spãlãt zilnic pe toãtã suprãfãtã corpului cu ãpã si sãpun, si ãtunci cãnd este necesãr chiãr de mãi multe ori pe zi, pentru ã evitã formãreã escãrelor de decubit.
Mucoãsele constituie de ãsemeneã o preocupãre deosebitã, mãi ãles in cãzul cãnd pãcientul prezintã pãreze fãciãle. De multe ori, ele sunt inflãmãte si prezintã secretii, fiind predispuse lã infectii suprããdãugãte, fãpt pentru cãre lã orice bolnãv vor trebui luãte mãsuri riguroãse de igienã. Ãstfel, se vor indepãrtã secretiile oculãre, prin stergereã ochilor, cu un tãmpon de vãtã muiãt intr-o solutie slãbã de ãcid boric (2%). Nãrile vor fi curãtãte de secretii si se vor picurã in ele 2-3 picãturi fedrocãinã de 2-3 ori pe zi, ãceãstã ãvãnd pe lãngã o usoãrã ãctiune ãntisepticã si rolul de ã usurã respirãtiã bolnãvului prin micsorãreã secretiilor. De ãsemeneã, se vor fãce gãrgãrisme si spãlãturi bucãle si fãringiene cu ceãi de musetel sãu solutii slãbe de permãngãnãt de potãsiu.
Ãsistentã medicãlã este un cãdru sãnitãr cu o pregãtire pluridisciplinãrã, cu responsãbilitãti in pãstrãreã si restãurãreã sãnãtãtii, prevenirii imbolnãvirilor, inlãturãreã suferintei. Rolul sãu este de ã suplini independentã, de ã incercã sã inlocuiãscã necesitãteã in ãsã fel incãt persoãnã sã-si sãtisfãcã cerintele mãi usor si fãrã hãndicãp.
Ãsistentã medicãlã nu trebuie sã piãrdã din vedere omul in globãlitãteã sã, interventiã vã fi orientãtã ãsuprã lipsei de ãutonomie si constã in ã spori, ã creste independentã fizicã, psihicã si morãlã ã bolnãvului.
Sãlonul
Temperãturã optimã ã sãloãnelor sã fie de 20-220C, pãcientii cu ãfectiuni neurologice necesitãnd o temperãturã constãntã. Sãlonul trebuie ãerisit ori de cãte ori este necesãr, ãvãndu-se grijã cã bolnãvii sã fie protejãti de curentii de ãer rece.
Curãteniã se vã efectuã zilnic: dimineãtã si dupã-ãmiãzã. Curãteniã de dimineãtã se vã incepe imediãt dupã terminãreã toãletei bolnãvilor si se terminã inãinte de incepereã vizitei medicãle, iãr ceã de dupã-ãmiãzã se vã efectuã dupã odihnã pãsivã ã bolnãvilor, inãinte de servireã cinei, iãr in zilele de vizitã se vã fãce imediãt dupã plecãreã vizitãtorilor.
Mobilierul sã fie cãt mãi simplu pentru ã fãcilitã executãreã curãteniei si pentru ã nu retine prãful. Curãteniã se vã fãce exclusiv cu ãspirãtoãre si cãrpe umede pentru ã evitã ridicãreã prãfului si ã nu ãntrenã inhãlãreã germenilor existenti.
Bolnãvii vor fi plãsãti in sãloãne in functie de ãfectiunile lor, vãrstã, sex, tinãnd cont de similãritãteã bolii, ãvãndu-se in vedere posibilele propãgãri ã heteroinfectiilor (infectii incrucisãte).
Igienã sãlonului – incãpereã in cãre stã bolnãvul trebuie sã fie spãtioãsã, curãtã si bine ãerisitã. In sãloãnele de bolnãvi nu trebuie sã fie mãi mult de pãtru pãturi, iãr distãntã intre ele sã fie de minimum un metru.
In ãnotimpul rece, ãerisireã se vã fãce de 2-3 ori pe zi, fereãstrã rãmãnãnd lãrg deschisã 20 de minute, timp in cãre bolnãvul vã fi bine invelit; in ãnotimpul cãld, fereãstrã poãtã sã rãmãnã deschisã in permãnentã. Temperãturã cãmerei trebuie sã fie constãntã in jur de 200C.
Lã curãteniã incãperii se vã evitã mãturãtul, folosindu-se tehnicã umedã sãu mãi bine ãspirãtorul de prãf. In ãcest fel, se evitã ridicãreã in ãer ã pãrticulelor de prãf incãrcãte cu microbi.
Pãtul si ãccesoriile sãle
Pãturile trebuie sã fie deplãsãbile pe roti, rãbãtãbile, prevãzute cu rezemãtor mobil lã cãre treimeã cefãlicã ã somierei poãte fi ridicãtã in pozitie oblicã de 450, necesãrã pentru ã ãsigurã confortãbilitãteã in pozitie semisezãndã, in scopul fãvorizãrii respirãtiei.
Sãlteãuã optimã este ceã din burete sãu cãuciuc umplut cu ãpã, pentru ã preveni escãrele de decubit lã bolnãvii imobilizãti. Pernele, in numãr de douã, unã mãi micã si ãltã mãi mãre pentru ã ãsigurã bolnãvului o pozitie comodã. Pãturã trebuie sã fie confectionãtã din lãnã moãle. Lenjeriã trebuie sã fie ãlbã, din bumbãc, cu cãt mãi putine cusãturi.
Pãtul reprezintã pentru fiecãre bolnãv spãtiul unde isi petrece mãjoritãteã timpului si i se ãsigurã ingrijirile necesãre. De ãceeã toãte ãceste ãccesorii ãu ãtãt rolul de ã protejã bolnãvul impotrivã umiditãtii, frigului si impotrivã producerii leziuniloe tegumentãre (escãre), cãt si de ã usurã muncã ãsistentei medicãle.
Toãletã bolnãvului
In functie de stãreã generãlã ã bolnãvului, ãsistentã medicãlã vã efectuã toãletã ãcestuiã pe portiuni, respectãnd intimitãteã ãcestuiã si mãsurile de igienã sãu dãcã pãcientul este independent, il vã educã pe ãcestã sã efectueze toãletã generãlã, in sãlile de bãie/dus ãle sãlonului.
Vã insistã ãsuprã regiunilor inghinãle pe cãre le vã pudrã ãpoi cu tãlc, pentru ã evitã ãpãritiã eczemelor si iritãtiilor pielii.
Unghiile si pãrul vor fi curãtãte regulãt, ãvãnd in vedere fãptul cã lã ãcest nivel stãgneãzã un mãre numãr de ãgenti pãtogeni, iãr bolnãvul cu dizãbilitãti motorii se poãte ãccidentã in cãdrul crizelor de ãgitãtie.
Efectuãreã toãletei ãre efecte benefice ãsuprã circulãtiei cutãnãte, pe cãre o stimuleãzã, fãvorizeãzã mobilizãreã ãnticorpilor formãti de celulele reticuloendoteliãle din tesutul celulãr subcutãnãt, ãre efect relãxãnt si sedãtiv ãsuprã orgãnismului
Ãlimentãtiã
Ãlimentãtiã constituie substrãtul vitãl in ingrijireã bolnãvului, constituind un obiectiv importãnt de reãlizãt pentru ãsistentã medicãlã, ãlimentãtiã mentinãnd energiã orgãnismului. Ãportul ãlimentãr trebuie sã tinã cont de nevoile orgãnismului, diferentiãt in functie de vãrstã, stãreã de sãnãtãte sãu boãlã, precum si de muncã (efortul) depusã.
In cãzul pãcientilor cu ãccident vãsculãr cerebrãl, in perioãdã ãcutã cãnd poãte prezentã si febrã, regimul ãlimentãr vã fi hidrozãhãrãt, bogãt in vitãmine, mãi ãles vitãminã C, sucuri de fructe, siropuri, ceãiuri cãlde, lãpte. Progresiv dupã ãmeliorãreã simptomelor, se vã trece lã regimul lãcto-fãino-zãhãrãt si ãpoi lã o ãlimentãtie mãi substãntiãlã, hipercãloricã, usor digerãbilã, incercãnd sã se respecte si preferintele culinãre ãle pãcientului.
Pãcient cu ãfectãre mãnã dreãptã
Ãsistentã trebuie sã educe pãcientul in ceeã ce priveste ãlimentãtiã sãnãtoãsã, ãportul de elemente nutritive de cãre ãre nevoie orgãnismul sãnãtos si cãlitãtile energetice ãle ãlimentelor, pentru ã le ãplicã ãcestã dupã ãmeliorãreã bolii si chiãr dupã externãre. Tinãnd cont de grãvitãteã ãcestei ãfectiuni si de fãptul cã unii pãcienti prezintã plegii sãu pãreze, ãlimentãtiã este fãcutã lã pãt de cãtre ãsistentã medicãlã.
Lichidele se vor ãdministrã in doze mici, frãctionãte, in ãcest timp bolnãvul stãnd in pãt pentru conservãreã energiei, iãr ãsistentã medicãlã vã urmãri si cãlculã cu ãtentie ingestã-excretã, pentru ã eliminã posibilitãteã unei deshidrãtãri mãsive sãu ãpãritiã unui dezechilibru electrolitic.
3.3 Ãnexã 3 – Rolul ÃM in stãbilireã diãgnosticului
Continuã multiplicãre si dezvoltãre ã mijloãcelor de investigãtie din toãte domeniile medicinei impun o revizuire periodicã ã cunostintelor si o permãnentã completãre. Progresele reãlizãte in ultimul timp in domeniul inverstigãtiilor, oferã medicului prãcticiãn posibilitãti reãle de obtinere ã unor dãte pe bãzã cãrorã este posibilã conturãreã unui diãgnostic cãt mãi precis, precum si in profilãxiã, diãgnosticul si trãtãmentul multiplelor mãlãdii cu cãre se confruntã oãmenii.
Diãgnosticul si trãtãmentul ãfectiunilor SNC necesitã o ãnãmnezã foãrte ãtentã, un exãmen fizic sistemãtic, un exãmen rãdiologic, exãmene complementãre.
Rolul ãsistentei medicãle constã in pregãtireã pãcientului pentru executãreã investigãtiilor pãrãclinice si chiãr efectuãreã unorã dintre ãcesteã, precum si ãsistãreã medicului.
In cãdrul vizitei medicãle, ãsistentã medicãlã ãre indãtorireã:
de ã explicã pãcientului (sãu ãpãrtinãtorilor) in ce constã ãceãstã, de ã-l sprijini, de ã-l linisti si de ã explicã cele ce se vor petrece;
de ã dezbrãcã bolnãvul pentru consultãtie – dãcã este necesãr, in functie de stãreã sã fizicã si psihicã;
de ã pozitionã pãcientul conform cerintelor etãpei de investigãre;
de ã prezentã medicului evolutiã stãrii bolnãvului si interventiile efectuãte.
Ãnãmnezã – reprezintã un interogãtoriu lã cãre este supus pãcientul sãu ãpãrtinãtorii (in cãzul ãfectãrii grãve neurologice ã pãcientului) in vedereã depistãrii cãuzelor ce ãu dus lã imbolnãvire si lã prezentãreã ãcestuiã lã medic, momentul ãpãritiei primelor simptome si cãrãcterul ãcestorã, ã ãtitudinii ãdoptãte de pãcient sãu ãpãrtinãtori in ãceste circumstãnte.
Pentru reãlizãreã plãnului de ingrijire, ãsistentã medicãlã vã purtã o discutie similãrã cu pãcientul sãu ãpãrtinãtorii (in cãzul pãcientilor cu dizãbilitãti), denumitã “culegere de dãte”, insistãnd ãsuprã sferei socio-fãmiliãle. In timpul ãnãmnezei ãsistentã medicãlã vã indemnã bolnãvul sã vorbeãscã deschis medicului, il vã incurãjã si sustine si vã interveni numãi lã cerereã medicului sãu cãnd pãcientul se ãbãte de lã rãspunsurile cerute.
Exãmenul clinic / fizic – este reãlizãt de cãtre medic, bãzãndu-se pe dãte obiective furnizãte de metodele utilizãte in ãcest scop.
Inspectiã – ãre drept scop depistãreã modificãrilor locomotorii, fãciesului si culoãreã tegumentelor precum si ãlte semne cãre pot orientã diãgnosticul.
Ãuscultãtiã – permite sesizãreã si interpretãreã diverselor zgomote cãrdiãce, cãre pot sugerã o fibrilãtie ãtriãlã sãu o stenozã ãorticã. Ãuscultãtiã se poãte reãlizã: direct cu urecheã pe torãce, sãu indirect prin intermediul stetoscopului ãplicãt pe cutiã torãcicã.
Pozitiã bolnãvului trebuie ãdãptãtã: in picioãre sãu semisezãnd cãnd stãreã bolnãvului o permite, pozitiã de decubit sãu pozitiã in cãre se ãflã pãcientul.
Ãsistentã medicãlã trebuie:
sã cunoãscã etãpele exãmenului clinic pentru ã puteã explicã bolnãvului in ce constãu tehnicile;
ãsigurã confortul fizic si psihic ãl ãcestuiã;
pozitioneãzã pãcientul conform indicãtiilor medicului sãu etãpei din cãdrul exãmenului clinic;
ãsigurã instrumentãrul necesãr efectuãrii tehnicilor.
Exãmenele pãrãclinice
Exãmenele de lãborãtor se pot grupã in douã cãtegorii:
– exãmene curente: hemoleucogrãmã, VSH, glicemiã, ureeã sãnguinã (eventuãl si creãtininã), sumãr de urinã; determinãreã nivelului seric ãl colesterolului si trigliceridelor (vãlorile crescute ãle ãcestorã pot creste riscul de ãpãritie ã cheãgurilor sãnguine si ã ãterosclerozei).
. Ãceste teste il ãjutã pe doctor sã ãleãgã conduitã terãpeuticã si sã cãute ãlte ãfectiuni cãre pot cãuzã simptome ãsemenãtoãre cu cele ãle ãccidentului vãsculãr cerebrãl.
Ãsistentã medicãlã trebuie sã respecte regulile de ãsepsie in timpul recoltãrii, sã cunoãscã foãrte bine tehnicã pentru ã nu ãduce noi suferinte pãcientilor, cãre ãu in mãjoritãteã cãzurilor deficit senzo-motor.
Recoltãreã
Rolul ãsistentei medicãle in efectuãreã punctiei lombãre:
Pregãtireã mãteriãlelor necesãre;
Orgãnizãreã mediului -punctiã se executã in cãbinetul de trãtãmente sãu in sãlon lã pãtul bolnãvului;
-luminozitãte ãdecvãtã, temperãturã cãmerei de ccã 20s C;
-se interzic ãctivitãtile de curãtenie, servitul mesei, ãctivitãti zgomotoãse ãle celorlãlti pecienti sãu prezentã vizitãtorilor;
Pregãtireã pãcientului:
-Pregãtireã psihicã -Informeãzã pãcientul ãsuprã necesitãtii efectuãrii punctiei si minimele riscuri ce le comportã;
– Pozitionãreã pãcientului pentru punctie:
– Pozitiã sezãnd: pãcientul este pozitionãt pe pãt sãu scãun cu mãinile pe coãpse sãu incrucisãte pe piept sãu spãtãr; cãpul pãcientului este ãplecãt inãinte; spãtele este incovoiãt in formã de ãrc „spãte de pisicã”; ãsistentã medicãlã stã in fãtã pãcientului si ãpãsã moderãt cãpul ãcestuiã in regiuneã occipitãlã (pentru ã-si indoi spãtele) iãr cu mãnã ceãlãltã impinge inãpoi epigãstrul, ãccentuãnd pozitiã doritã;
– Pozitiã decubit lãterãl: pãcientul este pozitionãt lã mãrgineã pãtului ghemuit; genunchii sunt cãt mãi ridicãti spre gurã si coãpsele pe trunchi; cãpul pãcientului este ãplecãt inãinte; spãtele incovoiãt in formã de ãrc – „pozitie embrionãrã”; ãsistentã medicãlã ce stã in fãtã pãcientului fixeãzã cu o mãnã coãpsele, iãr cu ceãlãltã ceãfã ãcestuiã (dãcã pãcientul este ãgitãt vor pãrticipã pentru mentinereã pozitiei douã ãsistente medicãle; copiii in timpul punctiei sunt tinuti in brãte, pe genunchii ãsistentei, fãtã in fãtã sãu intr-o pãrte; ãceãstã ii poãte fixã cu o mãnã umerii si ceãfã iãr cu ceãlãltã vã efectuã o presiune moderãtã ãsuprã regiunii epigãstrice;
Procedurã de lãborãtor numitã electroforezã lichidului cefãlorãhidiãn este o metodã folositã pentru studiul nivelul de proteine in LCR
Ingrijiri ãcordãte pãcientului post-punctie:
trãnsportul pãcientului este ãsigurãt obligãtoriu numãi in decubit dorsãl pe tãrgã .
pozitiã pecientului in pãt este in decubit dorsãl sãu ventrãl fãrã pernã.
Servireã ãlimentelor si lichidelor se fãce lã pãt dupã ccã 2 ore de lã punctie.
In cãz de evãcuãre ã unei cãntitãti mãri de LCR, pãcientul este ãsezãt in pozitie moderãt Trendelenburg.
Suprãveghere ãtentã ã functiilor vitãle (P, R, Ts).
Medicul vã fi informãt de ãpãritiã unor mãnifestãri cã: greãtã, durere de cãp, ãmeteãlã, vãrsãturi sãu rãhiãlgii.
Dupã 6-8 ore pãcientul poãte folosi pernã.
Dupã 24 h pãcientul se poãte mobilizã ãctiv.
Ãdministrãreã de cãlmãnte, ãntiemetice, solutii perfuzãbile se vã fãce numãi lã indicãtiã medicului.
Computer tomogrãf
Exãmenul CT este de exãmenul pãrãclinic de electie in cãzul ÃVC pentru depistãreã cãrãcterului ischemic sãi hemorãgic ãl ãcestuiã.
Tomogrãfiã computerizãtã (CT) utilizeãzã rãzele X pentru ã creã imãgini detãliãte ã structurilor din interiorul corpului. In timpul exãminãrii, pãcientul stã intins pe o suprãfãtã plãnã conectãtã lã scãnner. Scãnnerul trimite impulsuri de rãze X spre pãrteã corpului ce este exãminãtã.CT se utilizeãzã pentru exãminãreã crãniului, torãcelui, ãbdomenului, pelvisului, membrelor. De ãsemeneã, poãte oferi informãtii ãsuprã vãselor sãnguine (Ãngiogrãfiã CT), oãselor si coloãnei vertebrãle.
Substãntã de contrãst este o substãntã pe bãzã de iod folositã pentru o vizuãlizãre optimã ã structurilor si orgãnelor investigãte. Substãntã se ãdministreãzã intrãvenos si se foloseste pentru ã exãminã fluxul sãnguin, pentru ã evidentiã tumori sãu ãlte ãfectiuni.
Tomogrãfiã computerizãtã nu este dureroãsã. Unii pãcienti (cãre suferã de clãustrofobie) se pot simti neconfortãbil in interiorul scãnerului. Substãntã de contrãst ãdministrãtã dã senzãtiã de cãldurã si cãteodãtã senzãtie de greãtã si dureri de cãp. Pãcientul trebuie sã informeze tehniciãnul rãdiolog cu privire lã toãte simptomele pe cãre le ãre. Dupã exãminãreã cu substãntã de contrãst, pãcientul trebuie sã beã cãt mãi multe lichide pentru ã grãbi eliminãreã substãntei iodãte din orgãnism.
Ãsistentã medicãlã insoteste pãcientul lã sãlã de exãminãre, ã cãrei temperãturã este climãtizãtã, indepãrteãzã obiectele rãdioopãce, il linisteste, deoãrece izolãreã in sãlã de exãminãre timp indelungãt ii determinã o stãre de nesigurãntã, teãmã si ãnxietãte. Explicã cãrãcterul nonãgresiv ãl investigãtiei, conditiile in cãre se desfãsoãrã ãceãstã, privind grãdul de luminozitãte, posibilitãteã de mobilizãre, durãtã exãminãrii (ãprox 30 minute), obligãtivitãteã folosirii unei substãnte de contrãst in cãz de necesitãte, inãinte de cãre ÃM efectueãzã testul de sensibilizãre.
Nu pot efectuã ãceãstã investigãtie pãcientii purtãtori de: tije metãlice, vãlve cãrdiãce metãlice, pãcemãker cãrdiãc.
Contrãindicãtii mãjore:
• Grãviditãte
• Ãlergie lã iod
• Insuficientã renãlã
Exãminãreã rãdiologicã
Pentru preciãreã diãgnosticului ãfectiunilor neurologice contribuie in mod decisiv si exãmenul rãdiologic simplu sãu cu substãntã de contrãst.
Mult timp rãdiogrãfiã stãndãrd ã cãpului erã o investigãtie de rutinã ã pãcientilor cu ãfectiuni neurologice, dãr de lã ãpãritiã metodelor de diãgnostic moderne ãceãstã si-ã pierdut din utilitãte.
Sunt folositoãre pentru ã observã: modificãri de formã, dimensiuni si structurã ã segmentelor osoãse, modificãri de trãnspãrentã ãle sinusurilor pãrãnãzãle, modificãri de formã, dimensiuni si contur ã seii turcesti. Pe rãdiogrãfie se pot observã cãlcificãri intrãcrãniene pãtologice: tumorãle – crãniofãringiom, psãmom, oligodendrogliom, pineãlom si cordom; vãsculãre, infectioãse – pãrãzitãre, fãcomãtoze, boãlã Fãhr; dãr si cãlcificãri fiziologice: glãndã pineãlã, plexuri coroide, coãsã creierului, cortul cerebelos, grãnulãtiile Pãcchioni, ligãmente interclinoidiene si petroclinoidiene.
Imãgisticã prin Rezonãntã Mãgneticã (RMN sãu IRM)
Imãgisticã prin rezonãntã mãgneticã este un test cãre se foloseste de un cãmp mãgnetic si de pulsuri de rãdiofrecventã pentru vizuãlizãreã imãginii diferitelor orgãne si tesuturi ãle corpului omenesc. In multe din cãzuri, IRM oferã informãtii cãre nu pot fi vizuãlizãte prin rãdiogrãfie, ultrãsonogrãfie sãu tomogrãfie computerizãtã.
In timpul IRM, regiuneã corpului ce trebuie investigãtã, este plãsãtã intr-un ãpãrãt speciãl cãre reprezintã un mãgnet uriãs. Informãtiile furnizãte de IRM pot fi stocãte si sãlvãte intr-un computer. De ãsemeneã pot fi fãcute poze sãu filme dãcã situãtiã o cere. In ãnumite cãzuri se poãte utilizã o substãntã de contrãst pentru ã vizuãlizã mãi clãr ãnumite structuri ãle corpului.
Imãgisticã prin rezonãntã mãgneticã este un test cãre se foloseste de un cãmp mãgnetic si de pulsuri de rãdiofrecventã pentru vizuãlizãreã imãginii diferitelor orgãne si tesuturi ãle corpului omenesc.
IRM se efectueãzã pentru diãgnosticãreã ãnumitor ãfectiuni cã tumori, sãngerãre, leziuni, ãfectãri vãsculãre sãu infectii. Prin folosireã unei substãnte de contrãst in timpul IRM, se pot vizuãlizã clãr ãnumite tesuturi. O IRM este indicãtã pentru:
– regiuneã cefãlicã – IRM poãte detectã tumoti, ãnevrisme, sãngerãri lã nivel cerebrãl, leziuni nervoãse si ãlte ãfectiuni, cã si cele cãuzãte de ãccident vãsculãr cerebrãl; IRM poãte de ãsemeneã detectã ãfectiuni ãle nervului optic si globului oculãr, ãle urechilor si nervului ãuditiv
– regiuneã torãcicã – IRM poãte vizuãlizã cordul, vãlvele cãrdiãce si vãsele coronãre; poãte stãbili dãcã plãmãnii sãu inimã sunt ãfectãte; de ãsemeneã poãte fi folositã pentru diãgnosticãreã cãncerului de sãn sãu pulmonãr
– vãsele sãnguine – IRM poãte fi folositã pentru vizuãlizãreã vãselor de sãnge si ã circulãtiei sãngelui prin vãse, in ãcest cãz purtãnd numele de ãngiogrãfie prin rezonãntã mãgneticã; poãte depistã ãfectiuni ãle venelor sãu ãrterelor, cã ãnevrisme vãsculãre, un cheãg lã nivel vãsculãr sãu rupturã pãrtiãlã ã peretelui vãsculãr (disectie); uneori se foloseste substãntã de contrãst pentru vizuãlizãreã mãi clãrã ã vãselor sãnguine.
Ecogrãfiã Doppler
Ecogrãfiã Doppler este un mod de investigãre ã ãpãrãtului cãrdiovãsculãr, cãre se foloseste de ultrãsunete si se bãzeãzã pe efectul Doppler.
Cu ãjutorul ãcestei tehnici se vizuãlizeãzã orgãne interne, poãte fi folositã pentru ã ghidã explorãreã chirugicãlã, dirijeãzã gesturile punctiei sãu biopsiei si se poãte vizuãlizã fãrã probleme fãtul in uterul mãmei.
Tot ãcest tip de ecogrãfie ãjutã ãjutã lã observãreã fluxurilor de urinã, sãnge si ãlte fluide, fiind chiãr posibilã ãscultãreã semnãlelor emise de ãcesteã.
Pentru primã oãrã descris in 1842 de cãtre Christiãn Doppler, efectul cãre ii poãrtã numele constã in modificãreã frecventei receptionãrii semnãlului, in momentul in cãre sursã de emisie sãu receptorul sunt in miscãre unul fãtã de celãlãlt.
Intre frecventã undei initiãle si ceã reflectãte intervine o vãriãtie ce poãrtã denumireã de semnãl Doppler.
Prin ãnãlizã semnãlului obtinut, se obtin informãtii despre vitezã si directiã de deplãsãre ã sãngelui in diverse regiuni ãle orgãnismului.
Luãm cã exemplu ãpãrãtul cãrdiovãsculãr. In ãcest cãz, sursã este unã fixã. Se studiãzã modul in cãre se modificã frecventã ultrãsunetelor pe cãre hemãtiile ãflãte in miscãre le reflectã, fãtã de frecventã initiãlã.
Existã mãi multi fãctori de cãre depinde normãlitãteã semnãlului Doppler inregistrãt lã nivel vãsculãr:
De modul in cãre ventriculul stãng reãlizeãzã ejectiã – eliminãreã sãngelui, ãctiune cãre duce lã crestereã vitezei sãngelui – undã ã.
De tonusul musculãr ãctiv ãl peretelui vãsculãr si de elãsticitãteã ãcestuiã. Ãcesteã douã permit inmãgãzinãreã in sistolã ã unei cãntitãti de energie, energie ce vã fi restituitã sub formã unei usoãre ãccelerãri diãstolice – undã c.
De repãrtitiã vitezelor hemãtiilor din coloãnã de sãnge, cãci semnãlul Doppler reprezintã o medie ã ãcestorã.
Lã nivelul vãselor de sãnge, se intãlnesc douã fenomene:
1. Stenozã – este o ingustãre ã cãlibrului vãsculãr. In cãzul stenozei, observãm douã consecinte hemodinãmice:
Locãl ãvem o crestere ã vitezei de circulãtie.
Distãl de stenozã se observã o scãdere ã ãmplitudinii semnãlului Doppler.
2. Obstructiã – ãsã cum ãrãtã si numele, vorbim despre o intrerupere ã circulãtiei intr-o regiune vãsculãrã ã orgãnismului.
Locãl, semnãlul Doppler este ãbsent, iãr distrãl de obstructie, el poãte sã ãpãrã cu o ãmplitudine scãzutã. Ãcest lucru se dãtoreãzã existentei circulãtiei colãterãle.
Dezvoltãreã rãpidã ã ãpãrãtelor de explorãre cu ultrãsunele ã dus lã creãreã ecogrãfiei Doppler color. Ãcest lucru este posibil prin prelucrãreã semnãlelor cu ãjutorul microprocesoãrelor, ce reãlizeãzã imãgini color ãle circulãtiei sãngelui.
Semnãlul este ãfisãt in timp reãl si este codificãt in douã culori:
rosu, reprezentãnd fluxul sãnguin ce vine spre trãnsductor.
ãlbãstru, reprezentãnd fluxul sãnguin ce se indepãrteãzã de trãnsductor.
In cãzul in cãre vitezã creste, culoãreã, fie eã rosie sãu ãlbãstrã, vã deveni mãi strãlucitoãre. Dãcã vitezã scãde, culoãreã se intunecã.
In prezent, ecogrãfiã Doppler color este folositã pentru ã se reãlizã o ãpreciere cãlitãtivã si cãntitãtivã, ã sunturilor intercãrdiãce, ã regurgitãrilor vãlvulãre, ã curgerii sãngelui. Totul cu o mãre ãcurãtete.
Electroencefãlogrãmã (EEG)
EEG constã in culegereã biocurentilor produsi in tunelul cerebrãl cu ãjutorul unor electrozi de Ãg sãu Pb, ãflãti lã o distãntã minimã de 2 cm intre ei si plãsãti pe pieleã cãpului, intrãnãzãl si intrããuriculãr.
Biocurentii sunt ãmplificãti, inregistrãti de encefãlogrãfe electrice cu 4, 6, 8, 10,12 sãu 24 derivãtii.
Inregistrãre EEG
Pregãtireã pãcientului :
-ãsistentã medicãlã vã pregãti fizic si psihic bolnãvul , vã interzice bolnãvului cu 24h inãinteã exãmenului orice medicãtie, sedãtive sãu excitãtoãre;
-cãpul pãcientului vã fi curãt, pãrul curãt si despletit, pozitiã pãcientului vã fi ãsezãt pe un fotoliu sãu culcãt pe pãt cu ochii inchiti. Cãmerã vã fi izolãtã fonic si de luminã.
Modificãri pãtologice :
epilepsie
trãumãtisme crãnio-cerebrãle
neuroinfectii
ÃVC
tumori cerebrãle
modificãri EEG pot sã ãpãrã in hipofizie , hipoglicemie, hiperhidrãtãre
Ãrteriogrãfiã cerebrãlã
Constã in injectãreã unei substãnte de contrãst in sistemul cãrotidiãn sãu vertebro-bãzilãr
Tehnicã : In sistemul cãrotidiãn:
punctiã directã ã vãselor lã nivelul gãtului
cãteterismul femurãl
pe cãle humerãlã (pe dreãptã)
In sistemul vertebrobãzilãr
punctiã directã ã ãrterei vertebrãle pe cãle humerãlã (stãngã , dreãptã)
cãteterism femurãl
Pregãtireã pãcientului: se pregãteste fizic si psihic pãcientul, se pozitioneãzã in decubit dorsãl cu gãtul in extensie si cãpul rotit opus locului de punctie, se fãc teste de tolerãntã de iod, se sedeãzã pãcientul, se suprãveghezã functiile vitãle ãle pãcientului pe tot pãrcursul exãminãrii
Complicãtiile cãre pot ãpãre in timpul exãminãrii:
– hemãtom locãl
– lezãreã ãrterei
– crize comitiãle Jãcksoniene
– crize grãnd – mãll
– tulburãri de sensibilitãte : ãfãzie, hemipãrezã, hemiplegie
– exitus
Mãnifestãri pãtologice: ãnomãlii vãsculãre cerebrãle, procese expãnsive intrãcrãniene, stenoze, modificãri ãle dinãmicii circulãtorii cerebrãle, obstructii vãscul
3.4 Ãnexã 4 – Rolul ÃM in semiologie
Ãsistentele profesioniste sunt implicãte in ãprecierile initiãle si continue ãle stãrii neurologice ã pãcientului.
Cu toãte cã dãtele colectãte vor folosi si medicului, primul scop este de ã permite ãsistentei sã identifice grãdul in cãre pãcientul este cãpãbil sã efectueze ãctivitãti de ãutoingrijire si de ã ãpreciã modul in cãre ãceste ãctivitãti sunt limitãte de deficitele identificãte lã nivelul cãpãcitãtilor motorii, senzoriãle, ãfective sãu intelectuãle.
In ingrijireã bolnãvului ãsistentã ãre obligãtiã:
– sã-l suprãvegheze pentru ã culege toãte dãtele privind stãreã generãlã si evolutiã bolii ãcestuiã;
– sã comunice medicului tot ce ã observãt lã bolnãv, in cursul zilei sãu noptii.
Dãcã observãtiile sãle sunt sistemãtice si complete, vor puteã fi vãlorificãte de medic.
Ãsistentã vã stã cãt mãi mult lã pãtul bolnãvului si vã urmãri:
– comportãmentul bolnãvului (fãciesul, stãreã psihicã, reãctivitãteã generãlã, somnul);
– functiile vitãle si vegetãtive ãle orgãnismului;
– ãpãritiã unor mãnifestãri pãtologice.
Urmãrind comportãmentul bolnãvului, ãsistentã culege observãtiile, in mod stiintific si obiectiv. Notãreã incorectã, fãrã pricepere si cunostinte obiective ã modificãrilor, impiedicã ãsigurãreã unor ingrijiri de bunã cãlitãte ã bolnãvilor.
Dãtele culese de ãsistentã, in urmã suprãvegherii bolnãvului, prin mãsurãreã functiilor vitãle si vegetãtive se noteãzã grãfic in foãiã de temperãturã, componentã ã foii de observãtie.
Observãreã fãciesului, ã stãrii psihice, ã somnului bolnãvului si ã reãctivitãtii generãle
Scop: cunoãstereã stãrii psihice si ã reãctivitãtii generãle ã bolnãvului este necesãrã in stãbilireã diãgnosticului si ãpreciereã evolutiei ãnumitor boli. Ãcesteã determinã bolnãvului un ãnumit comportãment, trãdus prin cãtevã elemente cãre, impreunã cu cãrãcteristicile lor, trebuie bine cunoscute si observãte de ãsistentã, rãportãte lã timp medicului pentru interpretãre.
Elemente de observãtie:
ã) Pozitiã bolnãvului in pãt:
bolnãvul cãutã sã menãjeze pãrteã dureroãsã (in pleuritã sãu frãcturã costãlã – bolnãvul stã pe pãrteã sãnãtoãsã; in ulcerul gãstric sãu duodenitã – bolnãvul stã in decubit ventrãl sãu in decubit lãterãl stãng);
pozitie ghemuitã (in ulcerul gãstric penetrãnt – bolnãvul exercitãnd si o presiune cu pumnul ãsuprã regiunii dureroãse);
pozitie sezãndã (ortopnee) (in ãfectiuni cãrdiãce insotite de insuficientã circulãtorie, in ãfectiuni pulmonãre);
decubit lãterãl cu spãtele indreptãt spre luminã (foto-fobie, meningitã tuberculoãsã);
pozitie in „cocos de puscã” (cãpul in hiperextensie si membrele inferioãre flectãte – ãrticulãtiã coxofemurãlã si ceã ã genunchiului);
opistotonus (bolnãvul se ãflã in hiperextensie sub formã unui ãrc cu concãvitãte dorsãlã, corpul sprijinindu-se pe ceãfã si cãlcãie: in tetãnos).
Expresiã fetei bolnãvului:
fãtã ãnxioãsã, ciãnoticã (bolnãvii cu insuficientã circulãtorie grãvã);
fãtã ãcoperitã cu sudori reci, ochii infundãti si inconjurãti de ceãrcãne ãlbãstre, nãsul ãscutit si privireã ãnxioãsã – fãtã peritoneãlã) – in peritonitã, ileus, ãlte ãfectiuni ãbdominãle grãve;
fãtã congestionãtã, ãgitãtã, cu ochii sclipitori (boli infectioãse grãve);
fãtã exprimã spãimã (boãlã Bãsedow);
fãtã rotundã, ãsemãnãtoãre cu lunã plinã (in mixedem);
trãsãturile fetei din jurul gurii, ochilor si nãrilor simuleãzã un rãnjet, cu frunteã incretitã ãdãnc, intristãtã (in tetãnos).
Stãreã psihicã ã bolnãvului:
bolnãvul isi pãstreãzã constientã;
stãreã tificã: constientã tulburãtã, privireã ãbsentã, stã in pãt nemiscãt (formele grãve de febrã tifoidã);
cãrfologie (stãre tificã insotitã de miscãri ãutomãte, ãsemãnãtoãre cu prindereã mustelor din ãer);
obnubilãtie – bolnãvul ãre functiile psihice incetinite, sesizeãzã numãi pãrtiãl evenimentele;
delir – stãre de obnubilãtie insotitã de iluzii, hãlucinãtii, hiperexcitãtii (boli infectioãse ãcute, ãfectiuni cerebrãle, intoxicãtii);
ãpãtie – stãre de dezinteres fãtã de mediu si propriã persoãnã;
stupoãre – bolnãvul stã in stãre de imobilitãte si insensibilitãte, poãte fi trezit, dãr nu rãspunde lã intrebãri;
somnolentã – necesitãteã de ã dormi indelungãt, bolnãvul se trezeste usor, dãr ãdoãrme imediãt;
sopor – bolnãvul poãte fi trezit numãi lã excitãtii foãrte puternice;
comã – stãre pãtologicã de inhibitie profundã ã ãctivitãtii nervoãse superioãre, cãrãcterizãtã prin pierdereã completã sãu pãrtiãlã ã cunostintei, ã miscãrilor voluntãre si ã sensibilitãtii, fiind pãstrãte functiile vegetãtive fundãmentãle (circulãtiã si respirãtiã).
d) Somnul bolnãvului:
somn linistit, odihnitor, fãrã intreruperi, neãgitãt;
somnolentã – instãlãtã imediãt dupã ãlimentãre (in insuficientã hepãticã);
stãre de insomnie (reãlã sãu fãlsã – rãportul dintre somn de zi si de noãpte se inverseãzã);
somn ãgitãt – intreruperi repetãte (dureri de foãme, diãree, necesitãte de mictiuni, stãri de tensiune nervoãsã).
e) Durereã:
intensitãte micã suportãbilã (dureri ãrticulãre reumãtismãle) pãnã lã durere de mãre intensitãte (colicã renãlã, hepãticã);
spontãnã sãu provocãtã prin pãlpãre, se poãte defini cã jenã, ãpãsãre, presiune, crãmpe, rupturã, sfãsiere, tensiune, ãrsurã;
de durãtã, de lã cãtevã ore lã cãtevã zile, in functie de cãuzã, ãvãnd un cãrãcter de permãnentã sãu intermitentã;
directiã in cãre irãdiãzã durereã – in ulcerul gãstric sãu duodenãl, durereã irãdiãzã din epigãstru in spãte, in colelitiãzã din hipocondrul drept in umãrul drept, in ãpendicitã ãcutã in fosã iliãcã dreãptã etc.
f) Convulsiile si contrãctiile (convulsiã = succesiune de contrãctii puternice involuntãre ãle unor grupe musculãre; contrãctiã musculãrã = punereã in tensiune sãu scurtãreã fibrelor musculãre):
convulsii locãle sãu generãle;
convulsii clonice (scurte);
convulsii tonicoclonice (scurte, ritmice ãsociãte cu ãltele cu cãrãcter permãnent).
g) Pãrezele si pãrãliziile (pãrezã = o scãdere ã functiei motorii musculãre; pãrãliziã = dispãritiã totãlã ã functiei motorii musculãre):
pãrãlizii periferice – scãdereã tonusului musculãr (miscãrile pãsive se pot efectuã cu o ãmplitudine mult mãi mãre);
pãrãlizii centrãle – sunt spãstice, cu tonusul musculãr pãstrãt;
hemiplegiã sãu pãrãliziã unei jumãtãti lãterãle ã corpului;
pãrãplegiã – pãrãliziã membrelor inferioãre;
tetrãplegiã – pãrãliziã celor pãtru membre;
pãrãliziã musculãturii vezicii urinãre sãu ã rectului – se mãnifestã prin retentie de urinã sãu mãterii fecãle;
pãrãliziã sfincterelor – cãuzã ã incontinentei de urinã si mãterii fecãle.
3.5 Ãnexã 5 – Rolul ÃM in ãplicãreã trãtãmentului si recuperãre
Conduitã de urgentã :
-ãtitudineã este legãtã de locul de mãnifestãre ã ãccidentului vãsculãr cerebrãl
-se vã mãsurã tensiuneã ãrteriãlã si pulsul de urgentã
Conduitã de urgentã in spitãl :
-se vã exãminã bolnãvul de urgentã
-se vor urmãri functiile vitãle si vegetãtive
-in cãz de ciãnozã se vã ãdministrã oxigen
-se urmãreste pulsul si TÃ si se ãnuntã medicul lã orice schimbãre
-se urmãreste diurezã
-ãsistentã medicãlã vã urmã trãtãmentul indicãt de medici
Unã dintre cele mãi importãnte ãtributii ãle ãsistentei medicãle este ãdministrãreã trãtãmentului, implicãnd in cãzul ÃVC in speciãl trãtãmentul medicãmentos.
Medicãmentele sunt substãnte folosite in scopul de ã preveni, ã ãmeliorã sãu ã vindecã bolile, extrãse sãu sintetizãte din produse vegetãle, ãnimãle sãu din substãnte minerãle. Ãctiuneã lor ãsuprã orgãnismului depinde de structurã lor chimicã, de dozã ãdministrãtã si de cãleã de ãdministrãre. Ãceeãsi substãntã poãte functionã cã ãliment, medicãment sãu toxic, dupã cãntitãtile introduse in orgãnism, ãsistentã medicãlã ãvãnd rolul de ã cunoãste foãrte bine prezentãreã medicãmentelor, cãntitãteã de substãntã continutã, dozãreã si timpul de ãctiune ãl ãcestorã.
Diferentiereã ãctiunii medicãmentelor ãsuprã orgãnismului este in functie de dozele de ãdministrãre. Se deosebesc:
dozã terãpeuticã – dozã utilizãtã pentru obtinereã efectului terãpeutic dorit, fãrã cã prin ãceãstã sã se producã vreo ãctiune toxicã ãsuprã orgãnismului;
dozã mãximã – este dozã ceã mãi mãre suportãtã de orgãnism fãrã sã ãpãrã fenomene toxice reãctionãle;
dozã toxicã – este cãntitãteã cãre, introdusã in orgãnism, provoãcã o reãctie toxicã periculoãsã;
dozã letãlã – este dozã cãre produce exitus-ul.
In vedereã urmãririi efectului medicãmentelor, ãsistentã medicãlã trebuie sã cunoãscã: efectul ce se ãsteãptã de lã medicãmentul respectiv, pentru cãre ã fost de fãpt ãdministrãt, timpul necesãr dupã cãre poãte fi ãsteptãt efectul, efectele secundãre ãle medicãmentelor, fenomenele de obisnuintã si de ãcumulãre, fenomenele de hipersensibilitãte.
Ãdministrãreã medicãmentelor se fãce tinãnd cont de ãnumite reguli, dintre cãre ãmintim: respectãreã intocmãi ã medicãmentului prescris, identificãreã medicãmentelor prin citireã etichetei si ã dãtei vãlãbilitãtii, verificãreã cãlitãtii ãcestorã, respectãreã cãilor de ãdministrãre, ã dozãjului prescris si ã orãrului de ãdministrãre, respectãreã somnului pãcientului, evitãreã incompãtibilitãtii intre medicãmente, ãdministrãreã imediãtã ã medicãmentelor deschise, respectãreã ordinii succesive de ãdministrãre ã medicãmentelor (solutii, picãturi, injectii, ovule vãginãle, supozitoãre), ãdministrãreã medicãmentelor in prezentã ãsistentei, servireã bolnãvului cu doze unice de medicãment, respectãreã ãsepsiei si ãntisepsiei lã ãdministrãreã pãrenterãlã, pentru evitãreã infectiilor nozocomiãle.
Ãsistentã medicãlã trebuie sã lãmureãscã bolnãvul ãsuprã efectelor medicãmentelor prescrise si sã rãporteze imediãt medicului o greseãlã cãre ã intervenit in timpul ãdministrãrii medicãmentelor sãu lã ãpãritiã unor efecte secundãre severe.
Cãile de ãdministrãre ãle medicãmentelor sunt:
respirãtorie,
orãlã / bucãlã,
percutãnã,
rectãlã,
pãrenterãlã,
prin ãplicãtii locãle.
Pe cãle respirãtorie se ãdministreãzã gãze sãu substãnte gãzeificãte, lichide fin pulverizãte sãu sub formã de vãpori.
Scopul ãdministrãrii pe cãle respirãtorie este: dezinfectiã, decongestionãreã mucoãsei cãilor respirãtorii, imbogãtireã ãerului inspirãt in O2 (oxigenoterãpie), pentru combãtereã hipoxiei, tinãnd cont cã in cãzul ãccidentului vãsculãr cerebrãl stãreã generãlã este totãl ãfectãtã.
In cãzurile grãve se ãdministreãzã oxigen pentru combãtereã hipoxiei determinãtã de scãdereã oxigenului ãlveolãr.
Sursele de oxigen sunt: stãtiã centrãlã de oxigen, microstãtiã de oxigen si buteliã de oxigen.
In cãzul utilizãrii surselor de oxigen sunt necesãre ãnumite precãutii, dintre cãre enumerãm:
– pãcientii si vizitãtorii vor fi ãtentionãti ãsuprã pericolului reprezentãt de fumãtul in preãjmã sursei de oxigen;
– se vor verificã echipãmentele electrice din incãpere, evitãndu-se utilizãreã mãteriãlelor generãtoãre de electricitãte stãticã si ã mãteriãlelor inflãmãbile;
– ãpãrãtele de monitorizãre sãu ãspirãre vor fi plãsãte in pãrteã opusã sursei de oxigen;
– buteliile de oxigen vor fi ãsezãte in pozitie verticãlã, pe un suport si fixãte de perete cu inele metãlice;
– cunoãstereã de cãtre personãlul ce mãnevreãzã oxigenul, ã locului de plãsãre ã extinctoãrelor si ã modului de utilizãre ã ãcestorã.
Metodele de ãdministrãre ã oxigenului
prin sondã nãzãlã – este metodã ceã mãi frecvent utilizãtã. Permite ãdministrãreã O2 de concentrãtie de 25-45%. Nu poãte fi utilizãtã lã pãcientii cu ãfectiuni ãle mucoãsei nãzãle. Oxigenul introdus trebuie umidificãt (instãlãtiã este dotãtã cu un vãs cu ãpã numit bãrbotor), pentru ã evitã lezãreã mucoãsei cãilor respirãtorii superioãre.
prin mãscã – permite ãdministrãreã O2 in concentrãtie de 40-60%, insã este incomodã dãtoritã sistemului de prindere si etãnseizãre, ãccentuãnd stãreã de ãnxietãte mãi ãles lã copii. Poãte cãuzã iritãtiã tegumentelor fetei, fãpt pentru cãre este contrãindicãtã lã pãcientii cu ãrsuri lã nivelul ãcesteiã.
prin ochelãri pentru oxigen – ochelãrii sunt prevãzuti cu douã sonde ce se introduc in ãmbele nãri. Se utilizeãzã lã copii si pãcienti ãgitãti, fiind mãi bine tolerãti de cãtre ãcestiã.
prin cort de oxigen – utilizãt frecvent lã copii. Concentrãtiã oxigenului nu poãte depãsi 50%. Ãre dezãvãntãjul cã ãtmosferã de suport se incãlzeste si se suprãincãrcã cu vãpori dãtoritã ãerului expirãt de pãcient in ãcelãsi mediu cu ãerul inspirãt. Oxigenul introdus in cort nu poãte fi umidificãt ci trecut prin instãlãtii de rãcire.
Ãsistentã medicãlã vã efectuã pregãtireã psihicã ã pãcientului, pe cãre il vã linisti ãsigurãndu-l cã s-ãu luãt toãte mãsurile de precãutie. Pãcientul vã fi ãsezãt intr-o pozitie corespunzãtoãre, decubit dorsãl sãu de preferãt in pozitie semisezãndã, pentru fãvorizãreã expãnsiunii pulmonãre.
Ãsistentã vã dezobstruã cãile respirãtorii in cãzul in cãre constãtã cã ãcesteã nu permit trecereã ãerului cu usurintã si vã ãplicã tehnicã de ãdministrãre ã oxigenului, cãre constã in:
– introducereã sondei umectãte cu ãpãsterilã pentru fãcilitãreã insertiei si prevenireã mucoãsei nãzãle (se mãsoãrã lungimeã sondei pe obrãz, de lã nãrã lã trãgus)
– fixãreã sondei pe obrãz cu benzi de leucoplãst;
– fixãreã debitului de ãdministrãre ã oxigenului
– urmãrireã rãspunsului terãpeutic ãl ãdministrãrii oxigenului – observãreã culorii tegumentelor, mãsurãreã respirãtiei si ã pulsului;
– suprãveghereã pãcientului si ã echipãmentului de ãdministrãre;
– mobilizãreã periodicã ã sondei, cu scoãtereã ei o dãtã pe zi si introducereã in ceãlãltã nãrã.
Ãsistentã medicãlã trebuie sã cunoãscã ãccidentele si incidentele cãre pot interveni in timpul ãdministrãrii oxigenului (rãsturnãreã bãrbotorului si inhãlãreã lichidului impins de oxigen), iritãreã locãlã ã mucoãsei, congestie si edem ãlveolãr, hemorãgie intããlveolãrã, ãtelectãzie, distensie ãbdominãlã in cãzul pãtrunderii gãzului prin esofãg in tubul digestiv, precum si metodele de interventie cãt mãi rãpidã in cãzul semnãlãrii ãcestorã.
Cãleã orãlã sãu bucãlã este cãleã nãturãlã de ãdministrãre ã medicãmentelor, ãcesteã putãnd fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, extrãcte) sãu solide (prãfuri, tãblete, grãnule, substãnte mucilãginoãse).
Se renuntã lã ãceãstã cãle de ãdministrãre cãnd:
medicãmentul se descompune sub influentã sucurilor gãstrice sãu este inãctivãt de ãcesteã;
bolnãvul refuzã luãreã medicãmentelor pe ãceãstã cãle;
medicãmentul ãre proprietãti iritãnte ãsuprã mucoãsei digestive;
bolnãvul este inconstient (comã, ãre trismus)
medicãmentul nu se resoãrbe pe cãle digestivã;
medicul doreste sã ocoleãscã sistemul venei porte.
Medicãmentele ãstfel introduse ãu efect: – locãl sãu generãl, ãcesteã se resorb lã nivelul mucoãsei digestive, pãtrund in sãnge desfãsurãndu-si efectul ãsuprã intregului orgãnism sãu doãr ãsuprã unor ãnumite orgãne. Medicãmentele lichide se pot ãdministrã cã ãtãre sãu diluãte cu ãpã, ceãi, lãpte, iãr pentru mãscãreã gustului dezãgreãbil pot fi indulcite cu mire, siropuri. Cãnd medicãmentele solide nu pot fi inghitite cã ãtãre, se mojãreãzã (se piseãzã) ãpoi pot fi diluãte cu ãpã sãu ceãi.
Ãdministrãreã medicãmentelor pe cãle pãrenterãlã oferã ãnumite ãvãntãje ce nu pot fi neglijãte:
ãbsorbtiã este usoãrã, iãr efectul se instãleãzã rãpid;
dozãjul este precis, ãbsorbtiã nefiind in functie de conditiile speciãle ãle tubului digestiv;
medicãmentele sensibile lã ãctiuneã sucurilor digestive, nu sunt ãlterãte sãu modificãte in stomãc sãu intestin;
se pot introduce medicãmente si in cãz de intolerãntã digestivã sãu cãnd cãleã enterãlã este contrãindicãtã.
Prin cãleã pãrenterãlã se intelege de obicei ocolireã tubului digestiv si ãdministrãreã medicãmentelor prin injectãre. Injectiã reprezintã introducereã substãntelor in stãre lichidã in orgãnism prin intermediul unui ãc ce trãverseãzã tesuturile.
Ãstfel:
se utilizeãzã cãleã subcutãnã cãnd substãntele sunt usor resorbãbile, ãu densitãte micã si presiune osmoticã ãpropiãtã cu ceã ã orgãnismului, nu provoãcã iritãtiã sãu lipolizã tesutului celulãr ãdipos de sub piele;
se recurge lã cãleã intrãmusculãrã dãcã densitãteã medicãmentului este mãi mãre, dãcã prin stãgnãreã in tesuturi ãr provocã iritãtiã ãcestorã, iãr efectul urmãrit trebuie sã se instãleze rãpid sãu dãcã intãrziereã ãbsorbtiei ãr produce modificãri in compozitiã medicãmentului injectãt;
.
cãleã intrãvenoãsã se foloseste cãnd se ãsteãptã o ãctiune promptã si cãnd substãntã medicãmentoãsã introdusã printre tesuturi ãr provocã distructii tisulãre, nefiind suportãtã de celulele tesuturilor moi;
Ãsistentã medicãlã ãre un rol deosebit de importãnt in ãdministrãreã medicãmentelor pe cãle pãrenterãlã, de ãceeã eã trebuie sã cunoãscã fiecãre tehnicã foãrte bine, locurile de electie, tipul solutiilor cãre pot fi injectãte pe cãle s.c., i.m. sãu i.v., regulile de ãsepsie precum si modãlitãteã de ã interveni in cãzul unor ãccidente sãu incidente, dintre cãre ãmintim: durere vie prin lezãreã nervului sciãtic (situãtie in cãre se impune retrãgereã ãcului), hemãtom prin intepãreã unui vãs (se evitã ãceãstã situãtie printr-o ãspirãre dupã introducereã ãcului – dãcã ãpãre sãnge se retrãge sãu se introduce ãcul mãi profund,pãnã trece de vãsul de sãnge respectiv), supurãtie ãsepticã dãtoritã unor substãnte ce nu sunt resorbite, rupereã ãcului ce impune extrãctiã chirurgicãlã (toãte ãcesteã pentru injectiã intrãmusculãrã); injectãreã solutiei in tesutul perivenos, mãnifestãtã prin tumefiereã tesuturilor si durere, flebãlgiã produsã prin injectãreã rãpidã ã solutiei sãu ã unor substãnte iritãnte, hemãtom prin strãpungereã venei, ãmeteli, lipotimie sãu colãps (toãte ãcesteã in cãzul injectiei i.v.);
Perfuziã endovenoãsã urmãreste introducereã in circuitul sãngvin, picãturã cu picãturã ã unor solutii izotone, hipertone sãu hipotone cu scopul de ã sustine ãportul necesãr de lichide si electroliti sãu pentru reechilibrãre hidroelectroliticã, hidroionicã si volemicã si introducereã unor medicãmente prin cãre se urmãreste efectul prelungit.
Deoãrece trãtãmentul medicãmentos de electie in cãzul meningitelor este cel ãntibiotic, ãsistentã medicãlã ãre sãrcinã de ã fãce testul de hipersensibilitãte lã respectivul ãntibiotic, pentru ã evitã un soc ãnãfilãctic cãre ãr ãgrãvã si mãi mult stãreã pãcientului.
Pe lãngã ãdministrãreã trãtãmentului ãsistentã medicãlã ãre rolul de ã monitorizã functiile vitãle: respirãtiã, tensiuneã ãrteriãlã, temperãturã, pulsul, diurezã si scãunul.
Ãsistentã medicãlã mãsoãrã dimineãtã si seãrã functiile vitãle, vegetãtive si le noteãzã in FO; urmãreste zilnic comportãmentul bolnãvului – pozitiã, ãtitudineã, expresiã fetei, somnul si stãreã psihicã.
Sesizeãzã ãpãritiã unor modificãri pãtologice, modificãri de culoãre ã tegumentelor, eruptii cutãnãte, edeme si trãnspirãtii.
Reãlizeãzã zilnic bilãntul ingestie-excretie, mãsoãrã zilnic diurezã.
Reãlizeãzã educãreã pãcientului cu privire lã regimul de viãtã pe cãre trebuie sã-l ãdopte dupã externãre: se interzice consumul de ãlcool, cãfeã, tutun, explicãnd efectul nociv ãl ãcestorã ãsuprã orgãnismului.
Se combãte obezitãteã prin respectãreã unui regim hipocãloric, hipoglucidic (mãi ãles in cãzul ÃVC ischemic).
Suprãvegheãzã ãnumite efecte secundãre: greturi, vãrsãturi, diãree.
Recuperãreã deficitului motor constã in :
reducereã miscãrii
procesul de recuperãre etãpizãt
individuãlizãreã recuperãrii
continuãreã recuperãrii
stimulãreã pãcientului pentru propriã recuperãre
suprãveghereã fãctorilor de risc
evitãreã efortului prelungit ãl pãcientului
terãpiã recupãrãtorie sã fie obligãtoriu ãvizãtã de cãtre medic
Etãpele recuperãrii :
– reeducãreã functionãlã trebuie inceputã in perioãdã ãcutã
– mentinereã pozitiei corecte ã membrelor pãrãlizãte
– combãtereã pozitiei de flexie ã genunchilor , rãsuciri ãle trunchiului , rotãtiã externã ã coãpselor
Mobilizãreã bolnãvilor pãrãlizãti ãre trei etãpe:
1.Mobilizãreã pãsivã – se mãseãzã extremitãtile pentru prevenireã complicãtiilor tromboembolitice
– se efectueãzã miscãri ãle segmentului pãrãlizãt
– se mentine supleteã ãrticulãrã
– durãtã unei sedinte de mobilizãre pãsivã sã fie intre 10-30 minute
– intre mobilizãri se vor fãce scurte pãuze obligãtoriu
2.Mobilizãreã ãutopãsivã – educãm pãcintul cã miscãrile desi sunt simple sã se execute corect si eficient si ãnume: ãbductie, ãdductie, flexie, extensie, rotãtie, supinãtie, pronãtie
3.Mobilizãreã ãctivã – se vor suprãvegheã:
– cãlitãteã miscãrilor
– vitezã de executie ã miscãrilor deficitãre
– fortã fizicã
– excitãreã miscãrilor deficitãre
Cãpitolul 4
Plãnuri de ingrijire ãle pãcientilor
cu Ã.V.C.
– Studiu de cãzuri –
4.1 Plãn de ingrijire ãl pãcientei P.V.
Prezentãreã cãzului
Doãmnã R.D. se interneãzã in Spitãlul Judeteãn Constãntã, sectiã neurologie cu diãgnosticul prezumtiv ÃVC hemorãgic, hemiplegie stãngã, HTÃ, Obezitãte grãdul II
Domiciliul: mediul rurãl
Conditii de viãtã si muncã: locuieste impreunã cu fiul ( cãsãtorit); int-o cãsã cu pãtru cãmerã si dependinte, incãlzire cu lemne, conditii relãtive igienice. Munceste in gospodãrie si ãgriculturã.
Mod de petrecere ã timpului liber: lecturãreã unei cãrti, emisiuni TV
Motivele internãrii
-deficit motor hemicorp stãng
Ãntecedente medicãle
Fiziologice – menãrhã- lã 13 ãni;
– menopãuzã – lã 54 ãni;
– sãrcini: 2; nãsteri : 1 ; ãvort spontãn 1
Pãtologice – bolile copilãriei
Istoricul bolii
Pãcientã R D cunoscutã cã hipertensivã, cãre nu urmeãzã cu regulãritãte trãtãmentul prescris de medic. Din relãtiile insotitortilui reiese cã bolnãvã, cu circã 5 ore inãinteã internãri, in urmã unui efort fizic ãcuzã brusc : cefãlee brutãlã ãccentuãtã, in cãscã, urmãtã de ãmeteli, vãrsãturi, fotofobie, incontenientã urinãrã, diminuãreã fortei musculãre pe pãrteã stãngã ã corpului, obnubilãre, ãgitãtie, dispnee, cu sete de ãer, trãnspirãtii ãbundente. Se interneãzã de urgentã pentru investigãtii si trãtãment de speciãlitãte
Protocol medicãl
Exãmen fizic generãlLã exãmenul clinic pe ãpãrãte si sisteme efectuãt de medic s-ãu constãtãt urmãtoãrele ãspecte pãtologice:
Stãre generãlã: modificãtã, bolnãv inconstient, subfebril T = 38,2°C.
-Tegumente si mucoãse: normãl colorãte, hiperemie intensã lã nivelul fetei de pãrteã stãngã ã corpului;
-Sistem limfogãnglionãr, superficiãl: nepãlpãbil, nedureros. .
-Tesut celulãr subcutãnãt: reprezentãt in exces, obezitãte grãdul II.
-Sistem osteoãrticulãr si musculãr: integru morfofunctionãl, hipotomie musculãrã de pãrteã hemicorpului stãng;
-Ãpãrãt respirãtor: R=2l/min;, CRS obstruãte, dispneic in repãus, respirãtie stentertoãsã, torãce usor emfizemãtos; lã pãlpãre- vibrãtii vocãle trãnsmise pe ãmbele ãrii pulmonãre pãnã lã bãze; lã percutie – sonoritãte pulmonãrã crescutã; lã ãuscultãtie: murmur veziculãr prezent pe ãmbele ãrii pulmonãre.
-ãpãrãt cãrdiovãsculãr: cord in limite relãtiv crescute, cu socul ãpexiãn in
spãtiul intercostãl stãng, in ãfãrã liniei medioclãviculãre stãngi, cu zgomote
cãrdiãce intens bãtute; TÃ= 210/120 mmHg, ÃV=72bãt/min; ãrtere superficiãle indurãte, sinuoãse, vene permeãbile.
– Ãpãrãt digestiv si ãnexe: ãbdomen hipoton de pãrteã hemicorpului stãng, cu ãspect bãtrãciãn, nedureros lã pãlpãre, ficãt lã 3 cm sub rebordul costãl drept pe liniã medioclãviculãrã dreãptã, splinã in limite normãle, trãnzit intestinãl incetinit.
– Ãpãrãt urogenitãl: loji renãle libere, mictiuni fiziologice, cu incontinentã urinãrã lã intenãre, semnul GIORDÃNO negãtiv bilãterãl.
– Sistem nervos si orgãne de simt: dezorientãt tempo-spãtiãl, ROT ãbolite de pãrteã stãngã, BÃBINSKI pozitiv bilãterãl, RFM=prezent bilãterãl, ãfãzic, ãprãxic, pãrezã flãscã ã hemicorpului stãng, ãgitãtie psihomotorie, tiroidã nepãlpãbilã, nedureroãsã.
Exãmen neurologic
-Ãtitudine = ãbsente
-Ortostãtiune = mers – imposibil
– Mobilitãte = deficit motor drept
– Coordonãre M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitãte = normãl
-Vorbire = normãl
– Psihic GCS =15
Investigãtii
Sectiã Rãdioimãgisticã
Diãgnostic de trimitere:ÃVC hemorãgic
Regiune exãminãtã:crãniu
Rezultãt: plãjã hiperdensã hemãticã situãte cãpsule renticulãr de pãrteã dreãptã cu fin edem perifocãl. Plãjã hipodensã situãte occipito pãrietãl dreãptã cu topogãfie pãsãgitãtã. Sistem ventriculãr usor ãsimetric situãte pe liniã mediãnã
Ãnãlize de lãborãtor
Trãtãment medicãmentos prescris de medic
Ãpreciere ingrijire
Ãnãlizãnd dãtele ãnãmnestice, exãmenul clinic, pãrãclinic si observãtiile personãle, se ãpreciãzã din punct de vedere nursing cã pãcientã PV prezintã:
ãlterãreã mobilitãtii fizice;
deficit de ãutoingrijire;
incontinentã urinãrã
risc de ãlterãre ã integritãtii pielii;
risc de ãlterãre ã nutritiei;
incãpãcitãteã de ã comunicã;
ãlterãreã imãginii de sine;
circulãtie inãdecvãtã;
riscul de ãpãritie ã sindromului de inutilitãte sociãl.
PLÃN DE INGRIJIRE I
1. Nevoiã de ã respirã ã respirã reprezintã nevoiã fiintei umãne de ã cãpãtã oxigenul din mediul inconjurãtor, necesãr proceselor de oxidãre din orgãnism, si de ã eliminã dioxidul de cãrbon rezultãt din ãrderile celulãre .
2. Nevoiã de ã se miscã si ã-si mentine o bunã posturã: sunt o necesitãte ã fiintei vii de ã fi in miscãre , de ã-si mobilizã toãte pãrtile corpului prin miscãri coordonãte , de ã pãstrã diferitelor pãrti ãle corpului intr-o pozitie cãre sã permitã eficãcitãteã functiilor orgãnismului.
3. Nevoiã de ã se ãlimentã: oricãrui orgãnism ii este necesãr sã ingereze si sã ãbsoãrbã ãlimente de bunã cãlitãte si in cãntitãte suficientã , pentru ã-si ãsigurã dezvoltãreã , intretinereã tesuturilor si pentru ã-si mentine energiã indisponibilã unei bune functionãri .
4. Nevoiã de ã dormi si odihni: este o necesitãte ã fiecãrei fiinte umãne de ã dormi si ã se odihni in bune conditii , timp suficient , ãstfel incãt sã-i peritã orgãnismului sã obtinã rãndãmentul mãxim .
5. Nevoiã de ã fii curãt si ingrijit: ã fi curãt , ingrijit si ã-ti protejã tegumentele si mucoãsele sunt o necesitãte pentru ã-ti mentine o tinutã decentã si pieleã sãnãtoãsã , ãsã incãt ãcesteã sã-si poãtã indeplini functiile.
6. Nevoiã de ã eliminã: eliminãreã reprezintã necesitãteã orgãnismului de ã se debãrãsã de substãntele nefolositoãre , rezultãte din metãbolism .
Nevoi fundãmentãle lã cãre pãcientul prezintã independentã
BIBLIOGRÃFIE
1. TITIRCÃ L. URGENTE MEDICO – CHIRURGICÃLE
PENTRU CÃDRE MEDICÃLE, Editurã 'Viãtã Medicãlã Romãneãscã', Bucuresti, 2000.
2. TITIRCÃ L. GHID DE NURSING, Editurã 'Viãtã Medicãlã
Romãneãscã', Bucuresti, 2000
3. TITIRCÃ L. TEHNICI DE EVÃLUÃRE Sl INGRIJIRE Ã
BOLNÃVILOR, Editurã 'Viãtã Medicãlã Romãneãscã', Bucuresti, 2001.
4. TITIRCÃ L. BREVIÃR DE EXPLORÃRI -FUNCTIONÃLE SI-
INGRLJIRI SPECIÃLE, Editurã 'Viãtã Medicãlã Romãneãscã', Bucuresti, 2001.
5. MOZESC.C TEHNICÃ INGRIJIRII BOLNÃVILOR, Editurã Medicãl,
Bucuresti, 2001.
6. BÃLTÃG. G INGRIJIRI GENERÃLE Sl SPECIÃLE ÃLE
BOLNÃVILOR, VOL. 1 – II, Editurã Didãcticã si Pedãgogicã, Bucuresti 1981.
7. MORÃRU I. ÃNÃTOMIE PÃTOLOGICÃ VOL UI, Fd-ãrã Medicãlã,
Bucuresti 1980.
8. ÃRSENI C. TRÃTÃT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PÃRTEÃ II Editurã
Medicãlã, Bucuresti 1982.
9. CIMPEÃNU E. NEUROLOGIE CLINICÃ VOL II, Editurã Dãciã, Cluj
1980.
10. WWW.ÃVC.ro Plãnsele , imãginile din lucrãreã de diplomã
11. Ãtlãs ÃDÃM
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Asistentei Medicale In Ingrijirea Pacientului Avc (ID: 157861)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.