Repercusiuni Respiratorii ale Anxietatii Majorate – Studiu Efectuat pe Voluntari Sanatosi

Repercusiuni respiratorii ale anxietatii

Majorate – studiu efectuat pe voluntari sanatosi

Rezumat:

Prezentul studiu a demonstrat că anxietatea este asociată cu reducerea suprimării senzației respiratorie. Aceasta are putea reprezenta un mecanism neuronal care contribuie la mărirea percepției senzației respiratorie la indivizii cu simptome de anxietate. Studiile viitoare vor fi necesare pentru determinarea dacă pacienții cu boli respiratorii și simptome clinice comorbide de anxietate arată reduceri similare în mecanismul de suprimare a senzației respiratorii și dacă tratamentul anxiolitic este capabil să inverseze aceste răspunsuri de suprimare.

Cuvinte-cheie: Anxietatea, pattern respirator, evaluare psihofiziologică.

Actualitatea temei. Anxietatea  este o patologie comună, cu impact personal și social considerabil [5], mecanismele și factorii cronicizării ei constituie un domeniu în curs de evaluare. Atacurile de panică și anxietatea au un impact negativ asupra funcționării sistemului nervos autonom, ducând la scăderea tonusului parasimpatic. Mulți autori [9,7,1] menționează că activarea simpatică este componenta primară a răspunsului fiziologic la stres, el fiind cea mai citată cauză a stărilor de anxietate. Posibil că predominarea activității SNV simpatic la bolnavii mai tineri cu tulburările de anxietate denotă o stresoreactivitate mai ridicată la acești pacienți și un diapazon adaptativ mai larg al funcțiilor vegetative [4].

Tot mai frecvent se constată că expresia unor acte emoțional-comportamentale este strâns corelată cu respirația. Respirația joacă un rol important în gestionarea simptomelor apărute în tulburările de anxietate, în special în tulburarea de panică și în tulburarea de anxietate generalizată. Conform datelor literaturii, indivizii cu dereglări de anxietate prezintă caracteristici respiratorii modificate [2] sau răspuns alterat la modificarea respirației [3].

Neurofiziologic, legătura dintre nivelurile de anxietate și senzația de respirație / efortul respirator resimțit (setea de aer) poate fi bi-direcționată:

Heterogenitatea genetică sau moleculară în calea respiratorie aferentă poate genera o amplificare diferențială a efortului respirator resimțit ori a setei de aer, ceea ce se asociază cu niveluri crescute ale anxietății;

Nivelurile de anxietate pot participa la amplificarea aferentelor respiratorii astfel generînd experiențe subiective ale unui mărit efort respirator sau setei de aer, într-o importantă revizuire a sistemelor neurale care stau la baza respirației.

Nu este încă clar dacă anxietatea în general, ori stările patologice de anxietate, în particular, afectează selectiv căile discriminativă și afectivă ,ori poate modularea acestori căi specifice respirației alterează nivelurile de anxietate.

Obiectivele studiului

Este de a asigura o mai bună înțelegere a rolului respirației circuitelor neurale ce stau la baza respirației în gestionarea simptomelor apărute în tulburările de anxietate, în tulburarea de panică și în tulburarea de anxietate generalizată și maladiile funcționale ale sistemului nervos , precum și relația ei cu procesarea emoțională.

Scopul studiului

Prezentul studiu a avut drept scop cercetarea specificul ciclului respirator și al ritmului de respirație, cuprinse în noțiunea de pattern respirator în tulburările afective și maladiile funcționale ale sistemului nervos.

Materiale și metode

Studiul curent a fost proiectat să determine relația dintre stimulii anxiogenici și controlul nervos al respirației. Datorită faptului că anxietatea prevalează în bolile respiratorii și în cele asociate cu modificarea percepției respiratorii, noi am testat dacă anxietatea poate modula patternurile respiratorii ale unui individ anxios.

Lucrul practic a fost realizat pe baza unui eșantion de 28 persoane, în vîrstă de la 20 la 24 ani, studenți ai USMF “N.Testemițanu”.

Evaluarea psihofiziologică, ce a precedat înregistrarea parametrilor respiratori, a inclus evaluarea scorurilor de anxietate personală și situațională (Spielberger).

Protocolul experimental a inclus înregistrarea parametrilor respiratori timp de 3 min în condiții de repaus, 3 min de hiperventilație voluntară ghidată cu ajutorul metronomului la frecvența respiratorie de repaus, 3 min de recuperare după hiperventilație, durata apneei, 3 min de recuperare postapnee. Au fost înregistrați parametrii respiratori cu neumotahograful SS11LA conectat la convertisorul analogic numeric Biopac- MP35.

Analiza respirației ciclu cu ciclu a fost efectuată cu ajutorul unor programe în Matlab elaborate în lab TIMC-IMAG și a inclus calculul variabilelor: Volum curent –(Vt); Duratele inspirației (Ti), expirației (Te) și Ciclului respitator (Ttot), Viteza fluxului inspirator (Vt/Ti) și Minut volumul ventilației pulmonare (Ve).

Testul-chestionar folosit în lucrul practic

Testul Spielberger. Este bazat pe 40 de întrebări de autoevaluare. Apreciază 2 tipuri de anxietate: a) anxietate de stare sau anxietate despre un eveniment/la moment; b) anxietate ca trăsătură sau nivelul anxietatății ca un parametru personal caracteristic.

Inregistrarea parametrilor pattern-ului respiratori.

Pentru înregistrarea parametrilor respiratori cu neumotahograful SS11LA conectat la convertisorul analogic numeric Biopac- MP35, aflîndu-se în decubit dorsal, examinații au fost rugați să respire consecutiv în cele cinci regimuri diferite, a cîte 3 minute (cu excepția cazurilor în care se producea dificultate generală de respirație sau amețeală): normoventilație, hiperventilație, posthiperventilație, durata apnee, postapnee.

Parametri respiratori (fig.3.1) care au fost aleși ca fiind de bază pentru studiu:

Volum Curent (Vt);

Duratele Inspirației (Ti),

Expirației (Te)

Durata ciclului respitator (Ttot),

Viteza fluxului inspirator (Vt/Ti)

Minut volumul ventilației pulmonare (Ve).

Figura 1. Secvență din diagrama parametrilor înregistrați.

Analiza statistică a datelor obținute în actualul studiu s-a efectuat conform T par, comparările între loturi fără modificări veridice statistic.

Rezultate si discutii În studiul dat noi prezentăm rezultatele analizei pattern-ului respirator care a inclus așa parametri ca: volum curent –Vt; duratele inspirației (Ti), expirației (Te), durata ciclului respitator (Ttot), viteza fluxului inspirator (Vt/Ti) minut volumul ventilației pulmonare (Ve).

Rezultatele evaluari psihofiziologice, ce a inclus evaluarea scorurilor de anxietate personală și situațională (Spielberger). Sunt reprezentate in diagrama 1,2.

Diagrama 1. Anxietatea reactiva.

In urma analizării rezultatelor testului de anxietate reactivă am sesizat că 8% din interogați au anxietate normala, 40 %-anxietate foarte exprimată și 52%-anxietate majorată.

Testul de anxietate personală au scos în evidență următoarele rezultate: 64% au prezentat anxietate normală, 32%-anxietate majorată și doar 4% aveau anxietate foarte exprimată.

Diagrama 2. Anxietatea personala.

Analiza datelor obținute privind caracteristicile ventilatorii ca volumul current VT, TI/Tt viteza fluxului de aer VI/TI (l/s) și minut volumul ventilației pulmonare VE (l/min) denotă că în lotul de control C (Tab. 1), VT (l) în perioada REC3m pHV scade semnificativ 0.53 (p<0.001) față de aceast indice în REP( 0.65) dar în lotul persoanelor anxioase A nu se observă o scădere semnificativă VT (l) fiind 0.62, p<0.01 în perioada REC3m pHV comparativ cu 0.58l în repaos (Tab. 1). Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că la persoanele cu nivele înalte de anxietate este amplificată influiența structurilor suprapontine cu rol în controlul respirației.

TI/T în lotul de control crește semnificativ 0.64 (p<0.001) în proba HV față de REP, iar în perioada REC3m pHV se observă o tendință de scădere 0,37 (p<0.01) față de REP 0,40. La persoanele anxioase se păstreaza aceeași tendință de scădere nesemnificativă a TI/T de la 0,40 în REP la 0,39 în perioada REC3m pHV.

Viteza fluxului de aer VI/TI, în perioada REC3m pHV în lotul persoanelor fără anxietate scade semnificativ 0,28 față de repaos 0,32 p<0.001 pe cînd la persoanele anxioase, în perioada REC3m pHV VI/TI scade semnificativ 0.35 (p<0.01) comparativ cu VI/VT în proba cu HV 0,56 dar ramîne la valori mai ridicate 0.35, nesemnificativ fața de REP 0.30. De asemenea VE (l/min) în lotul persoanelor cu anxietate scade 7,62 semnificativ (p<0.001) în perioada REC3m pHV comparativ cu HV 16,11 și nesemnificativ față de VE (l/min) în REP 7,26 pe cînd în lotul de control VE (l/min) în perioada REC3m pHV scade semnificativ (p<0.001) fiind 6,4 și față de proba HV și față de REP, cu valori respective ale VE (l/min) 17,23 în HV și 8,00 în REP. Toate aceste schimbări ne permit să presupunem că bucla metabolica/ concentrația CO2 în sînge ca mecanism de bază în reglarea și controlul respirației la persoanele anxioase are efect mai puțin evident decît la persoanele fără anxietate.

Tab .1 Caracteristice ventilatorii în cadrul testului cu HV

Comparări cu per de repaus *p<0.05, **p<0.01, ***p<0.001Comparări cu per de HV 0p<0.05, 00p<0.01, 000p<0.001

Comparînd grupele examinaților în raport cu rezultatele testului Spielberger, am observat o ușoară modificare a parametrilor respiratori odată cu avansarea gradului de anxietate, reflectate într-un Vt mai mare și Ti/Ti mai prelungit in perioada de recuperare după hiperventilație voluntară la persoanele cu anxietate înaltă.

Rezultatele noastre confirmă ideea despre eterogenitatea pacienților cu tulburări anxiogene. Acești pacienți prezintă adesea simptome diverse și sunt mai sensibili la testul provocator cu hipeventilație hipocapnică. Suprimarea redusă a senzației respiratorie poate reprezenta un posibil mecanism neuronal care stă la baza percepției sporite a senzației respiratorii la indivizii anxioși care a fost raportată în mai multe studii realizate indivizilor sănătoși și, de asemenea pacienților cu boli respiratorii. Rezultatele prezente sunt consecvente cu studiile recente realizate de mai mulți autori care au demonstrat un impact că starea afectivă negativă și anxietate asupra procesării neuronale induce percepția unei singure senzații respiratorii.

Concluzii:

Actualul studiu confirmă eterogenitatea persoanelor sănătoase ce ține de interacțiunea conturului comportamental-voluntar si chimic/metabolic de control respirator.

Bucla metabolică / concentrația CO2 în sînge ca mecanism de bază în reglare și control a respirației la persoanele anxioase are efect mai puțin evident decît la persoanele cu nivel redus de anxietate.

Testul cu hiperventilație voluntară pare a fi util în evidențierea relațiilor dintre contururile de reglare a respirației și a gradului de tensionare a structurilor anxiogene centrale si de control vegetativ suprasegmentar.

Bibliografie

Berenz 3 EC, Vujanovic AA, Coffey SF, Zvolensky MJ. Anxiety sensitivity and breath-holding duration in relation to PTSD symptom severity among trauma exposed adults. J Anxiety Disord. 2012; 26(1):134–9.

Bogaerts 5 K, Notebaert K, Van Diest I, Devriese S, De Peuter S, Van den Bergh O. Accuracy of respiratory symptom perception in different affective contexts. Journal of Psychosomatic Research. 2005; 58:537–543.

Brenes 6 GA. Anxiety and chronic obstructive pulmonary disease: prevalence, impact, and treatment. Psychosomatic Medicine. 2003; 65:963–970.

Craig 9 AD. How do you feel? Interoception: the sense of the physiological condition of the body.Nat.Rev.Neurosci. 2002; 3(8):655–666.

Davenport 11 PW, Vovk A. Cortical and subcortical central neural pathways in respiratory sensations. Respir.Physiol Neurobiol. 2008; 167(1):72–86.

Feldman 13 JL. Neurophysiology of breathing in mammals. In: Bloom FE, editor.Handbook of Physiology; Section I: The Nervous System; Volume IV: Intrinsic Regulatory Systems of the Brain. Bethesda, MD: Am. Physiol. Soc; 1986. pp. 463–524.

Griez 15 E. Experimental models of anxiety. Problems and perspectives. Acta Psychiatr Belg.1984; 84:511–532.

von 35 Leupoldt A, Seemann N, Gugleva T, Dahme B. Attentional distraction reduces the affective but not the sensory dimension of perceived dyspnea. Respir Med. 2007; 101(4):839–44.

Yeragani 36 VK, Pohl R, Jampala VC, et al. Increased QT variability in patients with panic disorder and depression. Psychiatry Res. 2000; 93(3):225–235.