Reflexoterapia Luxomed

CAPITOLUL I. ARGUMENTAREA TEORETICĂ

I.1. Definirea reflexologiei

Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este știința zonelor reflexogene, ale organismului situate pe suprafața corpului în general la distanță față de organele pe care le reprezintă. Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară și energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene. Ea este arta științifică de diagnosticare și vindecare prin apăsarea sau stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul extremităților organismului, care corespund tuturor organelor și părților corpului uman. Reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos cu ajutorul căruia se reglează relațiile dintre organe și relațiile dintre organism și mediul înconjurător.

I.2. Scurt istoric al reflexologiei

Nu se cunoaște cu exactitate originea reflexoterapiei, dar se știe că ea provine din Orientul Antic. Cu mai mult de 4000 de ani în urmă, erau deja cunoscute beneficiile terapeutice ale masării unor puncte specifice de pe extremitățile corpului. Se știe că și chinezii foloseau reflexoterapia în paralel cu acupunctura.

Cercetătorul de frunte care a și popularizat această terapie în Occident, la sfârșitul secolului XIX-lea, a fost medicul orelist William Fitzgerald. La întoarcerea lui din Europa în Statele Unite, începe să promoveze reflexologia, ajutat de doctorul Riley și de fizioterapeuta Eunice Ingham, aceasta din urmă introducând-o în secția de fizioterapie a spitalului în care lucra. Doctorul Fitzgerald a fost cel care a redescoperit reflexologia, iar Eunice Ingham, cea care a promovat-o și desăvârșit-o, deschizându-și un cabinet de reflexoterapie, iar mai târziu (în 1930), a scris prima carte de specialitate și a înființat prima școală în domeniu. Reflexoterapia în România este promovată pe scară largă la sfârșitul anilor ‘90, dar ea a fost practicată și înainte, într-un mod limitat.

Reflexologia occidentală, așa cum este cunoscută astăzi, își are originea în străvechea presopunctură chinezească, care a dezvoltat studiul corpului energetic uman, al meridianelor, zonelor energetice și punctelor de proiecție a organelor pe extremitățile corpului: tălpi, palme, fețele dorsale ale picioarelor și mâinilor, pavilioanele urechilor, față, ochi, limbă, intestin gros, coloană vertebrală. Aceste studii au conturat ipoteza duală potrivit căreia întregul organism se proiectează pe fiecare organ care, la rândul sau, se găsește proiectat în orice punct al organismului.

I.3. Modul în care acționează reflexoterapia

Masarea sau presarea zonelor reflexe afectate, pe parcursul mai multor ședințe, îmbunătățește substanțial circulația sangvină, ajutând la transportarea depozitelor de toxine spre organele de eliminare, precum și la transportul de material nutritiv, hormoni și anticorpi spre organe și țesuturi. O altă modalitate prin care reflexoterapia acționează asupra organismului este stimularea punctelor reflexe corespunzătoare sistemului nervos și a celui endocrin, care activate fiind, vor contribui la buna funcționare a întregului organism.

I.4. Zonele reflexe

Se cunoaște faptul că acestea sunt dispuse în general la extremitățile corpului, mâini, picioare, dar o adevărată harta a corpului omenesc este reprezentată și la nivelul urechilor și al limbii, precum și în alte zone ale corpului: coloană vertebrală, față, cap etc. Se pot spune atâtea lucruri despre o persoană prin simpla examinare a acestor zone. Cel mai des se lucrează la nivelul picioarelor, deoarece aici se simt cel mai bine acele acumulări importante într-o diagnosticare corectă, dar și pentru că s-a ajuns la concluzia că la acest nivel tratamentul are o mai mare eficiență. Picioarele sunt considerate ca fiind rădăcinile corpului omenesc și deoarece legile naturii sunt universale și nimic nu le poate sta împotrivă, ca și plantele, buna funcționare a omului trebuie coordonată de la rădăcina sa.

Principiile reflexologiei:

Corectarea celor trei factori negativi implicați în procesul de boală: congestia (responsabilă de apariția tumorilor), inflamația și tensiunea (responsabilă de diminuarea eficienței sistemului imunitar);

Îmbunătățirea circulației în organism și eliminarea reziduurilor astfel încât toxinele să nu se mai acumuleze în concentrații dăunătoare în ficat, rinichi sau intestine;

Scăderea senzației de durere, prin stimularea eliberării de endorfine (analgezice naturale), de către hipofiză;

Reflexoterapia are acțiunea cea mai eficientă atunci când este folosită pentru tratarea întregului organism și nu numai pentru anumite afecțiuni. În acest mod ea îmbunătățește toate funcțiile organismului ce stimulează procesul natural de vindecare făcându-l mai rapid și mai eficient;

Este o metodă de întreținere preventivă a bunăstării corpului.

Avantajele reflexologiei:

Cel mai mare avantaj este că acest gen de tratament poate fi efectuat tuturor indiferent de vârstă, sex, stare de sănătate, atât în scop curativ, cât și ca o bună profilaxie;

Reflexodiagnosticul este extrem de important, deoarece ne ajută să facem o verificare a stării de sănătate a unui individ, într-un timp foarte scurt;

Reflexoterapia acționează întotdeauna în sensul normalizării, neexistând nici un pericol de agravare a unei stării de sănătate;

Nu tratează simptomatologia bolilor, ci cauzele lor;

Un mare avantaj îl reprezintă lipsa completă de toxicitate;

Normalizarea circulației sangvine în organul sau zona afectată este extrem de importantă, deoarece sângele transportă substanțe de asimilație, dezasimilație și apărare, o bună circulație sangvină ducând la accelerarea vindecării și reconstituirii țesuturilor și organelor lezate.

I.5. Reacții posibile

Efectul cel mai des întâlnit este o relaxare totală, pacienții descriind o senzație de descărcare, ușurare, în special la nivelul picioarelor. Uneori în timpul tratamentului pacienții acuză stări de frig, somn, datorită relaxării, sau o transpirație excesivă, cauzată de emoții. După tratament pacienții reacționează diferit, unii neobservand nici o modificare imediată, fiind nevoie de mai multe ședințe, pentru a începe procesul de purificare. Iar la alții, aceasta se instalează chiar după prima ședință. Pe măsură ce ies din corp, reziduurile ar putea cauza variate reacții cum ar fi: somnolență sau insomnie, migrene, transpirații, agitație, iritabilitate, un gust rău în gură, amețeală, greață, micțiuni și scaune mai frecvente. În cazul acestor reacții se recomandă consum de lichide multe, astfel încât organismul să poată elimina toxinele. De multe ori, acest gen de reacții pot apărea încă din timpul ședinței, nu este un lucru de speriat, ci doar o dovadă că pacientul reacționează la tratament.

I.6. Indicațiile reflexologiei

Reflexoterapia se recomandă ca:

profilaxie împotriva oricărui gen de îmbolnăvire;

pentru menținerea unei circulații sangvine și implicit energetice bune;

pentru eliminarea toxinelor acumulate din alimente, băuturi si medicamente;

ca tratament adjuvant în afecțiunile acute și cronice.

Reflexoterapia este utilă în tratarea a foarte multe tipuri de afecțiuni, dintre care: stres, migrene, amețeli, insomnii, oboseală cronică, instabilitate emoțională, depresii, anxietate, atacuri de panică, afecțiuni ale coloanei, sciatică, lombosciatică, spondiloze, cifoze, reumatism, artroze, artrite, gonartroză, coxartroză, tulburări endocrine: tiroidă, paratiroide, suprarenale, deficiențe de creștere la copii, reglarea ciclului menstrual, tulburări de menopauza, osteoporoză (stoparea degradării masei osoase), disfuncții sexuale (impotența, frigiditate), tulburări de metabolism, obezitate, diabet, afecțiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, esofagite de reflux, constipație, hemoroizi, balonări etc, afecțiuni hepato-biliare: litiază biliară, hipercolesterolemie, bilă leneșă etc, afecțiuni renale: litiaze, prostatite, enurezis nocturn, edeme, afecțiuni circulatorii: hipo și hipertensiune, arterioscleroză, gută, sindromul mâinilor și picioarelor reci, dureri de picioare, afecțiuni ORL: bronșite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm etc, crampe musculare, luxații, entorse, dureri de spate, inflamații ale tendoanelor etc.

I.7. Luxopunctura – metodă de reflexoterapie

Pe scurt, luxopunctura este o tehnică de reflexoterapie comparativă cu acupunctura, digitopunctura și shiatsu.

Luxopunctura este o tehnică relativ nouă, derivată din medicina tradițională chineză. Aceasta corespunde stimulării punctelor reflexe din acupuncură și terapie auriculară cu un fascicul divergent infraroșu.

Această terapie are diverse indicații, de la oprirea fumatului și scăderea în greutate, până la discomfortul produs de menopauză sau relaxarea întregului organism. Modurile de acțiune ale tehnicilor reflexe sau energetice sunt încă greu de observat și explicat științific. Energia radiațiilor cu infraroșu este transferată la terminațiile nervoase care alcătuiesc punctul reflex. Stimularea sistemului nervos autonom reglează producerea de neuromediatori. Prin aceste stimulări se produce o diminuare a anxietății, o ameliorare a tulburărilor de somn și dispoziție, acționează asupra serotoninei, endorfinei și melatoninei pentru a restabili echilibrul funcțional al sistemului hormonal.

În lucrarea de față, am ales să efectuez un studiu despre cum funcționează luxopunctura în oprirea fumatului.

I.8. Noțiuni generale despre fumat

Fumatul este una din cauzele majore de îmbolnăvire și mortalitate în întreaga lume, fiind știut că speranța de viață a unui fumător este cu 5 – 20 de ani mai mică.

Prin definiție, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a, 2000, fumatul este obiceiul de a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă, având etimologia din franțuzescul fumer, la rândul sau inspirat din latinescul fumare.

Efectele consumului de tutun asupra sănătății sunt semnificative, depinzând de felul în care tutunul este consumat (fumat, aspirat, sau mestecat), precum și de cantitățile utilizate.

Principalele efecte ale fumatului de tutun (principala modalitate de consum) sunt mărirea riscului de cancer la plămâni și de boli cardio-vasculare. Organizația Mondială a Sănătății a estimat în 2002, că în țările în curs de dezvoltare, 26% din decesele bărbaților și 9% din decesele femeilor au la origine fumatul. S-a estimat că fumătorii trăiesc cu 2,5 până la 10 ani mai puțin decât nefumătorii. Organizația Mondială a Sănătății a făcut o declarație publică prin care se afirmă că tutunul va ucide un miliard de oameni în acest secol.

Fumatul este definit că boala de a consuma timp îndelungat și într-un ritm zilnic produse pe bază de tutun (țigări, pipă, trabuc, narghilea, tutun mestecat, etc.) fără capacitatea de a opri fumatul în orice moment, atunci când se dorește acest lucru. În termeni medicali, fumatul se definește ca dependență tabagică sau dependență nicotinică. Cauza acestei boli este nicotina, un drog conținut în tutun, care determină dependență la cei care consumă cronic produse din tutun.

“Fumul de tutun are o componență deosebit de complexă, identificându-se în el peste 1500 de substanțe simple sau/și compuse” (Barnea M., Barnea E., 1984, p. 35). Fumatul afectează atât sănătatea proprie, cât și a celor din jur din cauza substanțelor toxice, iritante și cancerigene pe care le conține fumul produs în urma arderii tutunului. Odată cu nicotina, un fumător inhalează numeroși compuși care iau naștere în momentul arderii țigării (așa numiții produși de transformare).

Într-o țigară care arde se determină următoarele 6 zone înfățișate în figura 1:

Fig 1. – Zonele care se formează în timpul fumării unei țigări(Barnea M., Barnea E., 1984, p. 39)

Zona 1 – zona stratului de scrum, la capătul aprins;

Zona 2 – zona de foc, cu o temperatură de 1000 de grade Celsius când se trage în piept și de 700-800 de grade Celsius când țigara arde înfundat. Aici arde tutunul în contact cu oxigenul, formându-se fumul și scrumul;

Zona 3 – zona de distilare, cu o temperatură dancer la plămâni și de boli cardio-vasculare. Organizația Mondială a Sănătății a estimat în 2002, că în țările în curs de dezvoltare, 26% din decesele bărbaților și 9% din decesele femeilor au la origine fumatul. S-a estimat că fumătorii trăiesc cu 2,5 până la 10 ani mai puțin decât nefumătorii. Organizația Mondială a Sănătății a făcut o declarație publică prin care se afirmă că tutunul va ucide un miliard de oameni în acest secol.

Fumatul este definit că boala de a consuma timp îndelungat și într-un ritm zilnic produse pe bază de tutun (țigări, pipă, trabuc, narghilea, tutun mestecat, etc.) fără capacitatea de a opri fumatul în orice moment, atunci când se dorește acest lucru. În termeni medicali, fumatul se definește ca dependență tabagică sau dependență nicotinică. Cauza acestei boli este nicotina, un drog conținut în tutun, care determină dependență la cei care consumă cronic produse din tutun.

“Fumul de tutun are o componență deosebit de complexă, identificându-se în el peste 1500 de substanțe simple sau/și compuse” (Barnea M., Barnea E., 1984, p. 35). Fumatul afectează atât sănătatea proprie, cât și a celor din jur din cauza substanțelor toxice, iritante și cancerigene pe care le conține fumul produs în urma arderii tutunului. Odată cu nicotina, un fumător inhalează numeroși compuși care iau naștere în momentul arderii țigării (așa numiții produși de transformare).

Într-o țigară care arde se determină următoarele 6 zone înfățișate în figura 1:

Fig 1. – Zonele care se formează în timpul fumării unei țigări(Barnea M., Barnea E., 1984, p. 39)

Zona 1 – zona stratului de scrum, la capătul aprins;

Zona 2 – zona de foc, cu o temperatură de 1000 de grade Celsius când se trage în piept și de 700-800 de grade Celsius când țigara arde înfundat. Aici arde tutunul în contact cu oxigenul, formându-se fumul și scrumul;

Zona 3 – zona de distilare, cu o temperatură de asemenea foarte ridicată, zona în care se formează principalele substanțe toxice. Acestea rezultă sub formă de vapori și tind să treacă spre capătul neaprins al țigării, în zonele mai reci;

Zona 4 – zona de condensare, în care se condensează componentele mai grele ale fumului;

Zona 5 – zona de uscare, unde vaporii de apă formați în timpul arderii se volatilizează în mare parte;

Zona 6 – zona rece sau hipertoxică, unde condensează nicotina, hidrocarburile policiclice, amoniacul (majoritatea substanțelor toxice).

“Unele procese care influențează arderea țigării influențează și compoziția fumului de tutun. Spre exemplu, un fumat rapid, adică cu un număr mare de aspirații pe minut, dă un fum mai toxic, deoarece supraîncălzește țigara prin aportul mare de oxigen.” (Barnea M., Barnea E., 1984, p. 39).

I.9. Componenții tutunului și acțiunea lor asupra organismului

Cele mai nocive componente ale fumului de țigară sunt:

Monoxidul de carbon

Este un gaz letal, incolor, inodor, care tinde să înlocuiască oxigenul din sânge prin afinitatea sa mai mare față de hemoglobină (proteina care transportă oxigenul la țesuturi). CO ia naștere prin oxidarea incompletă a compușilor carbonului în partea aprinsă a țigării. Prin extinderea consumului de țigări cu filtru, cu scopul reținerii gudronului, crește riscul de expunere la CO.

Acțiunea CO asupra sănătății se datorează în principal formării de carboxihemoglobină, compus impropriu transportului de oxigen. Marii fumători au nivel crescut de carboxihemoglobină în sânge. Astfel inima unui fumător trebuie să muncească în plus pentru a asigura cantitatea de oxigen necesară bunei funcționari a creierului, inimii, mușchilor și celorlalte organe. Dacă inima nu funcționează la parametrii normali, toate organele suferă din cauza lipsei cornice a oxigenului. Eliminarea CO din organism se face tot pe cale respiratorie. Intoxicația cu CO induce hipoxia.

Nicotina

Este un alcaloid natural din tutun. Reprezintă un lichid incolor, volatil, uleios, solubil în apă, alcool sau uleiuri. Nicotina este substanța caracteristică, cu unul din rolurile cele mai importante în acțiunea nocivă a tutunului asupra organismului și care provoacă dependență (componentul psihoactiv care cauzează efecte comportamentale observabile la fumători). Trecerea nicotinei în fum variază în funcție de condițiile de ardere, respectiv de modul în care se fumează și viteza cu care este fumată țigara. După absorbție, nicotina ajunge în sânge. Ea este metabolizată în diferite organe, îndeosebi în rinichi, plămâni și ficat (care este și principalul organ de neutralizare a toxicității sale). Alături de nicotină, care reprezintă circa 15% din alcaloizi, în tutun se mai găsesc alcaloizi înrudiți ca nornicotina, miosmina, anatabina, nicotirina s.a., dar cantitatea și acțiunea acestora sunt mult inferioare nicotinei.

Una din urmările cele mai semnificative ale fumatului, care stă la baza efectelor similare stresului, este eliberarea de catecolamine din organele ce le generează (medulo-suprarenală, hipotalamus și alte țesuturi cromafine). La primele minute după începerea fumatului concentrațiile adrenalinei și noradrenalinei încep să crească în sânge, atingând un nivel maxim după circa 10 minute de fumat. Nicotina are ca efect și stimularea celulelor nucleului supraoptic, determinând prin intermediul hipofizei creșterea producției de vasopresină, care are ca efect, pe lângă inhibarea diurezei după fumat, și efecte vasopresoare. În creier, nicotina determină la început o stimulare a centrilor respiratori și vasomotori din bulb. După stimulare urmează o faza de inhibiție. Moartea survine prin insuficiență respiratorie, fie prin paralizia mușchilor respiratori, fie prin paralizia centrului bulbar. Efecte ale nicotinei din cele mai evidente au loc și asupra aparatului cardiovascular. Astfel apare creșterea frecvenței bătăilor inimii, creșterea forței de contracție și scăderea consumului de oxigen al miocardului, micșorarea debitului coronarian, creșterea retentei coronare, scurtarea timpului de conducere atrio-ventriculară. Ritmul cardiac tinde la început spre bradicardie, iar în a doua fază se instalează trahicardia. În ceea ce privește efectul asupra vaselor, stimularea chemoreceptorilor carotidieni și aortici, a ganglionilor simpatici și creșterea concentrației sangvine a catecolaminelor și vasopresinei determina vasoconstrictie periferică, ce stă la originea creșterii presiunii arteriale. Aparatul respirator suferă din partea nicotinei o acțiune nocivă mai puțin evidentă decât aparatul cardiovascular. La început are loc o bronhoconstricție prin predominanța efectului parasimpatic, după care se instalează bronhodilatația prin predominanța simpatică, ambele fenomene fiind angajate în apariția bolilor cailor respiratorii. De asemenea, metabolismul lipidic este influențat de nicotină prin efectul secundar indus de catecolamine, care exercită o acțiune de mobilizare, ca și de utilizare a acizilor grași, ca rezultat al stimulării ganglionilor simpatici. Nicotina stimulează secreția glandulară, provoacă și o stimulare, în fazele inițiale, a secreției glandelor salivare, bronșice etc. Sistemul nervos central este puternic iritat de nicotină, consecințele fiind o intensificare a frecvenței respiratorii, senzație de vărsătură. La concentrații mai mari de nicotină, excitația sistemului nervos este urmată de tremur și convulsii. Un rol deosebit privind acțiunea nicotinei asupra organismului este obisnuinta la această substanță toxică, care înseamnă o adaptare prin creșterea pragului de toleranță.

În fumul de tutun, în afară de nicotină și CO, se găsesc numeroase substanțe cu efect cancerigen, complet sau incomplete (inițiator, promotor, cocancerigen), iritant pentru aparatul respirator, toxic pentru diferite organe și chiar antitoxic (Tabelul 1.).

Gudron (sau tar): reprezintă totalitatea particulelor solide din fumul de țigară. Acestea includ și substanțe cancerigene, cum este benzopirenul. Gudronul este maro și lipicios, are o textură densă rezultată din condensarea fumului de țigară. Este responsabil de petele galben-maronii de pe dinți, unghii, plămâni, dar și de pe textilele din încăperile în care se fumează (perdele, haine etc.). Irită căile respiratorii, mucoasa gastrică și induce paralizia sistemului de epurare a plămânului.

Acid cianhidric: componentă care inhibă mișcarea cililor bronșici (mici firișoare care “mătură” substanțele străine din căile respiratorii). Astfel substanțele toxice din fumul de țigară se acumulează mult mai ușor în plămâni.

Radicali liberi: sunt substanțe care afectează miocardul și vasele de sânge. Sunt implicați, alături de cholesterol, în depunerea de grăsimi la nivelul vaselor de sânge (ateroscleroza).

Tabelul 1. – Compoziția chimică a fumului(Barnea M., Barnea E., 1984, p. 74)

I.10. Efectele fumatului asupra organismului

Efectele nocive ale fumatului asupra organismului sunt multiple, atât la nivelul aparatului respirator, cât și la nivelul celorlalte aparate și sisteme. Tutunul afectează organismul uman în totalitate, efectul nociv al acestuia începând în momentul contactului cu fumul de țigară și continuând să se manifeste ani de zile. Nocivitatea fumului de țigară este foarte mare prin cele 4000 de substanțe conținute în fumul de țigară inhalat și degajat, substanțe care au acțiuni negative combinate asupra întregului organism:

Acțiune citotoxică;

Acțiune mutagenă și carcinogenă;

Acțiune antigenică;

Acțiune de tip stres simpatic sau iritativă.

Patologia determinată de fumat (activ și pasiv) constă în afecțiuni acute și cornice:

Boli respiratorii rezultate prin efectul direct al fumatului asupra aparatului bronhopulmonar:

Bronșită acută, bronșită cronică, emfizem pulmonar;

Bronhopneumopatie cronică obstructivă BPOC;

Cancerul bronhopulmonar;

Creșterea riscului de tuberculoză pulmonară;

Creșterea riscului la infecții respiratorii de orice etiologie;

Favorizarea dezvoltării astmului bronșic în copilărie, dar și astmului nonatopic la adult;

Efect iritativ pe mucoase: faringită, laringită, conjunctivită, rinită.

Boli rezultate prin acțiunea indirectă a fumatului (determinate de trecerea în sânge a unor substanțe nocive din fumul de țigară):

Boli cardiovasculare: ateroscleroza generalizată, cardiopatia ischemică, accidente vasculare ischemice cerebrale, arteriopatii obliterante ale membrelor sau ale viscerelor, anevrisme arteriale, factor de risc pentru hipertensiune arterială esențială;

Boli genito-urinare: cancer de vezica urinară, scăderea potenței sexuale și a apetitului sexual, tulburări menstruale (dismenoree, amenoree, menopauza precoce), sterilitate, avorturi spontane, nașteri premature;

Efecte metabolice: determină slăbire (prin stress oxidative la nivelul masei musculare și la nivel sistemic), scade forța musculară, factor de risc independent pentru dezvoltarea intoleranței la glucoză și a diabetului zaharat, favorizează distribuția abdominală a grăsimii, scade sensibilitatea la insulină și este un factor perturbator al diabetului;

Efecte pe sistemul digestiv: degradarea dinților, scăderea acuității gustative și olfactive, frecvența crescută pentru stomatite și gingivite, leucodisplazii, cancer de limbă și buze, frecvență mai mare a tumorilor și a ulcerelor peptice, creșterea Helicobacter Pylori;

Risc crescut de apariție a cataractei;

Risc crescut de tiroidită hiperfunctională;

Efecte hematologice: anemie, leucopenie, tulburări ale coagulării sângelui;

Efecte “cosmetice” neplăcute: îmbătrânirea pielii (riduri), halenă neplăcută, impregnarea dinților și a degetelor cu nicotine;

Crește asocierea cu alte toximanii: alcoholism, consum de stupefiante;

Sindrom depresiv proporțional cu numărul de țigări fumate pe zi;

Costul social și economic foarte mare prin: ivaliditate temporară și permanentă de muncă prin afecțiunile cornice grave pe care tabagismul cronic le determină și prin scăderea performanțelor fizice și intelectuale; scăderea venitului familial cu aproximativ 25%.

I.10.1. Efectele fumatului asupra sistemului respirator

„Respirația reprezită schimbul de oxigen și dioxin de carbon dintre organism și mediu.” (Carmaciu R., Niculescu C. TH., Voiculescu B., Sălăvastru C., Nița C., Ciornei C., 2009, p. 322). Prin respirație se asigura oxigenul necesar celulelor pentru arderea substanțelor organice și producerea de energie.

Aparatul respirator, fiind primul care ia contact cu substanțele nocive ale fumului de tutun, țesuturile sale sunt cele mai expuse riscului de agresiune al acestora. De aceea, de la primele reacții după contactul inițial cu țigara, manifestate printr-o tuse care traduce repulsia față de acest complex agresiv și până la insuficiență cardiorespiratorie, care este cauza majoră de deces a multor fumători, acțiunea nocivă a fumatului asupra aparatului respirator reprezintă una din consecințele nocive cele mai evidente și puternice ale tabagismului.

„Prin acțiunea iritantă complexă a particulelor și gazelor din fumul de tutun, la care se adaugă uneori și acțiunea alergică a unora din componenți, se înregistrează de regulă la fumători efecte simptomatice, denumite sindromul respirator banal al fumătorului, reprezentat prin salivație, tuse, expectorație, iritație nazofaringiană și bronșică și infecții frecvente ale căilor respiratorii.” (Barnea M., Barnea E., 1984, p. 98). Aceste simptome se pot agrava treptat. La început secreția este mai ales salivară, iar expectorația mai mult seromucoasa. Pe măsură ce apar diferite focare de infecție, această secreție devine mai consistentă și purulenta. Funcția pulmonară se diminuează treptat. În final apar complicații cardiace.

Corelația fumatului cu bolile respiratorii se referă la cele cronice, în special la bronșită cronică, emfizemul pulmonar și astmul bronșic.

I.10.2. Efectele fumatului asupra sistemului cardiovascular

„Aparatul cardiovascular asigură circulația sângelui și a limfei în organism. Prin aceasta se îndeplinesc două funcții majore:

distribuirea substanțelor nutritive și a oxigenului tuturor celulelor din organism;

colectarea produșilor tisulari de catabolism pentru a fi excretati.” (Carmaciu R., Niculescu C. TH., Voiculescu B., Sălăvastru C., Nița C., Ciornei C., 2009, p. 352).

Fumatul poate fi situat în fruntea factorilor de risc al bolilor cardiovasculare. Acestea constituie principala cauză de deces a populației, astfel fumatul reprezintă unul din principalii factori determinanți ai creșterii mortalității în rândul țărilor dezvoltate, unde atât fumatul, cât și bolile cardiovasculare au o mare extindere.

Principalele afecțiuni care reprezintă cauza de deces și de boală prin afectarea aparatului cardiovascular și în care este implicat fumatul sunt: boală coronariană, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare, anevrismele arteriale și arteriopatie periferică. Toate acestea au la bază modificări ateromatoase ale peretelui arterial.

I.10.3. Cancerul

Asocierea dintre cancer și tutun, deși semnalată cu peste două secole în urmă, n-a fost ridicată serios ca problemă de sănătate a populației decât în ultimele câteva decenii, la început sub forma corelației dintre fumat și cancerul bronhopulmonar, iar apoi și a altor localizări.

„Cercetările epidemologice din ultimii ani subliniază faptul că 25% dintre cancere au o legătură cu tutunul și, mai ales, cancerele bronhice, cele de vezică și de căi aero-digestive superioare.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 168).

Tutunul, și mai ales țigara, prin acțiunea gudronului și a celorlalte substanțe cancerigene prezente în fum, sunt factorii direct răspunzători de cancerele buco-faringiene și de cancerele căilor respiratorii (laringele, bronhiile și bronhiolele). Tabagismul este, de asemenea, un factor de risc și pentru alte tipuri de cancer: de vezică, de pancreas, col uterin etc. Prin acțiunea tutunului asupra mijloacelor de apărare ale organismului, acesta favorizează apariția tuturor tipurilor de cancer.

Diferite studii arată că unul din cinci fumători este diagnosticat cu cancer, iar din zece pacienți diagnosticați cu cancer pulmonar, nouă dintre ei sunt fumători.

I.10.4. Efectele fumatului asupra sistemului digestiv

S-a demonstrat faptul că fumatul are efecte dăunătoare asupra fiecărui segment al sistemului digestiv, contribuind la unele dereglări comune, de genul arsurilor gastrice și esofagiene sau a ulcerelor tubului digestiv. De asemenea, fumatul mărește riscul de apariție al bolilor inflamatorii intestinale cronice și posibilitatea apariției litiazei biliare (pietre la nivelul vezicii biliare). Fumatul afectează ficatul, prin schimbarea modului în care acest organ metabolizează medicamentele și alcoolul, pentru a le face netoxice pentru organism.

Afectarea esofagului

Arsurile gastrice sunt destul de frecvente printre oamenii societății moderne. Ele se produc atunci când sucurile gastrice acide care se produc normal în stomac, reflueaza în esofag. În mod normal, în partea de jos a esofagului există un mușchi sub formă de inel (sfincterul esofagian inferior), care acționează că o supapă, lăsând circuitul alimentelor posibil doar dinspre cavitatea bucală spre stomac, nu și invers.

Astfel, secreția acidă din stomac nu poate trece înapoi către esofag, a cărui mucoasă nu rezistă la acțiunea acidă a sucului gastric. Fumatul, scade puterea de contracție a acestui mușchi esofagian, făcând posibilă trecerea sucului gastric acid în esofag, mai ales atunci când crește presiunea în stomac, cum se întâmplă în obezitate, tuse, constipație, mese prea abundente, exces de băuturi gazoase etc. Prin acest mecanism, mucoasa esofagului se inflamează, apărând boală numită esofagită de reflux. În evoluția ei, aceasta poate să ducă la sângerări sau chiar la cancer al esofagului.

Fumatul pare să favorizeze refluxul biliar de la nivelul duodenului în stomac, astfel încât conținutul gastric să fie cu atât mai dăunător mucoasei esofagului. Dar, în afară de mecanismul descris, fumatul poate afecta esofagul direct, favorizând apariția cancerului esofagian.

Ulcerul gastric sau duodenal

Ulcerul reprezintă apariția unei eroziuni la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului.

Cercetările au arătat că nefumătorii fac mai rar ulcer decât fumătorii, iar șansa de vindecare a ulcerului este mai mare la nefumători, la fel și riscul de apariție a complicațiilor sau dispariția simptomelor cu tratament sau prin regim alimentar.

Ca factor de risc, fumatul poate crește șansa infectării unei persoane cu bacteria Helicobacter Pylori, cele mai multe cazuri de ulcer gastroduodenal fiind asociate cu prezența acestei bacterii.

Acidul clorhidric din sucul gastric este, de asemenea, un factor de risc important în producerea ulcerelor. În mod normal, cea mai mare parte a acestui acid este neutralizat prin amestecul cu alimentele pe care le consumăm, ajutând la digestia lor. Sucul gastric acid care nu a fost neutralizat după digestia alimentelor în stomac, trece în duoden și este repede neutralizat de bicarbonatul de sodiu produs de pancreas. Fumatul stimulează secreția de acid gastric, dar și scăderea cântații de bicarbonat secretat de pancreas. Fumătorii, sunt mult mai predispuși să dezvolte ulcer, în special duodenal.

Afectarea ficatului

Ficatul este un organ important care îndeplinește multe funcții. Ficatul este răspunzător de metabolizarea anumitor medicamente, a alcoolului și a altor substanțe toxice pe care le transformă în substanțe netoxice, eliminate din organism prin intermediul materiilor fecale sau renal.

Fumatul modifică capacitatea ficatului de a transforma aceste substanțe, în unele cazuri, acest lucru putând influența cantitatea de medicamente necesară pentru tratarea unei boli astfel: scăderea capacității ficatului de metabolizare a medicamentelor, le face să persiste netransformate mai mult timp în organism, existând pericolul de acumulare cu apariția de efecte toxice.

Efectele fumatului asupra modului în care ficatul prelucrează medicamentele dispar și ele odată cu încetarea fumatului. Se pare de asemenea că fumătorii fac mai frecvent litiază biliară decât nefumătorii.

I.10.5. Efectele fumatului asupra sistemului nervos central

Fumatul este responsabil de 12% – 14% din decesele prin accident vascular cerebral (AVC). Riscul de a suferi un AVC este mai mare la femei și depinde de numărul de țigări fumate zilnic. Accidentele vascular-cerebrale pot fi tranzitorii, de scurtă durata, cu tulburări de vedere, sincope sau manifestări vegetative, dar pot fi și severe, însoțite de paralizii, dificultăți de vorbire, probleme de natură psihică. Decesul subit, aparent în plină sănătate, este frecvent provocat de un AVC masiv. AVC apare ca urmare a unor hemoragii sau infarcte cerebrale întinse ori mai mici dar extinse.

I.10.6. Alte efecte ale fumatului

„Fumatul exercită asupra organismului o acțiune complexă nu numai prin boala ca atare, ci și prin interesarea celor mai diferite procese fiziologice și biochimice atât în cadrul componentelor proprii organismului, cât și după introducerea în corp a unor substanțe (alimente, medicamente, vaccinuri etc.) ajunse din exteriorul său, ale căror efecte sunt alterate la fumători în comparație cu nefumătorii.” (Barnea M., Barnea E., 1984, p. 248).

Tulburări metabolice și ale stării de nutriție

Tulburările metabolice induse de fumat se instalează insidios și lent, uneori fiind greu perceptibile, alteori făcând din fumător un tip particular, cu anumite carențe și stări de denutriție. Acestea se evidențiază brusc la majoritatea persoanelor care renunță la fumat, prin creșterea în greutate, infiltrarea de apă și lipoizi.

Proteinele sunt nesatisfăcător utilizate de fumător printr-o reținere ineficientă a azotului. Hidrații de carbon suferă tulburări metabolice prin creșterea concentrației catecolaminelor în sânge și a hormonului somatotrop. Lipidele sunt categoria de substanțe nutritive care suferă cele mai importante tulburări, mai cunoscută fiind creșterea colesterolemiei, trigliceridelor. Scăderea concentrației de vitamina C demostrata la fumători este unul din mecanismele care favorizează creșterea lipidelor din sânge. Vitamia C are rol în transportarea acestora către ficat pentru catabolizare și de aceea acest mecanism nu mai este îndeplinit satisfăcător la fumători. Vitaminele B12 și B6 întregistrează, de asemenea, o carență la fumători.

Tuburări sangvine

„Prin mecanisme încă prea puțin cunoscute, în sângele fumătorilor se produce o creștere a numărului de globule albe și globule roșii, favorizând formarea cheagurilor de sânge și obliterarea arterelor cu diminuarea aportului sanguin la diferite organe.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 169-170). Mai mult, fumul de tutun determină agregarea trombocitelor, provocând procese de tromboză în vasele sangvine.

Tulburări ale simțurilor gustativ și olfactiv

Persoanele care fumează extrem de mult prezintă o alterare a gustului și mirosului. De aici rezultă o modificare a tipului lor de alimentație: în general, consumă mai multă carne gătită în grăsimi și sosuri, mănâncă mai sărat și mai dulce și beau mai mult alcool decât nefumătorii. Aporturile lor în fructe și legume și, prin urmare, în vitamina E sunt mai mici, iar acest tip de alimentație accentuează leziunile vaselor de sânge.

Efectele fumatului in utilizarea medicamentelor

După ce pătrund în organism, substanțele chimice din fumul de țigară interferează acțiunea farmacodinamică și farmacocinetică a unor medicamente. Acest lucru poate influența cantitatea de medicamente necesară pentru tratarea unei boli. Astfel scade capacitatea ficatului de metabolizare a medicamentelor și le face să persiste netransformate mai mult timp în organism, având efecte toxice.

Efectele fumatului asupra pielii

Fumatul este un dușman redutabil al unui ten curat, luminos, frumos, și, în general, al pielii cu aspect sănătos.

Nicotina produce constricția vaselor de sânge, prin urmare tegumentul primește mai puțin oxigen și mai puține substanțe nutritive. În plus, regenerarea celulară este diminuată.

În plus, prin piele se elimină și unele substanțe conținute în fumul de țigară, ceea ce crește expunerea tegumentului la substanțe toxice și, în consecință, îmbătrânirea prematură.

Pe lângă numeroasele efecte prezentate până acum, există și alte consecințe ale fumatului, printre care:

Efecte asupra cavității bucale: leucoplazia, stomatita nicotinică, boala periodontală, frecvența crescută a cariilor dentare, chiar și riscul de eșec al impanturilor dentare;

Efecte asupra aparatului genital: anomalii ale ciclului menstrual, instalare precoce a menopauzei, reducerea fertilității, creșterea riscului de cancer de col uterin, scăderea cantității spermei, infertilitate, scăderea libidoului și potenței sexuale;

Efecte asupra sarcinii: creșterea riscurilor de sarcina extrauterină, creșterea riscului de avort spontan, metroragii, naștere prematură, greutate mică la naștere, chiar și creșterea riscului de moarte fetală în utero și de apariție a malformațiilor;

Efecte asupra vindecării plăgilor: tutunul intervine asupra țesuturilor în curs de vindecare printr-un efect toxic direct și prin alterarea calității vascularizatiei;

Efecte asupra aparatului locomotor: osteoporoză (combaterea ei este influențată negativ de fumat), fumătorii au nevoie de o perioadă mai lungă de recuperare a oaselor fracturate din cauza efectelor nocive ale nicotinei asupra producerii de celule osoase, iar rata apariției complicațiilor (vindecarea cu dificultate a plăgilor, infecțiile și rezultatele mai puțin satisfăcătoare) după intervenția chirurgicală este mai mare la fumători; scăderea masei musculare și a densității osoase.

I.11. Tabagismul

„Tabagismul se definește ca acel consum cronic și prelungit al frunzei de tutun uscate, sub mai multe forme: tutunul de mestecat și tutunul de prizat, tutunul fumat.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 166-167).

Noțiunea de tabagism cronic definește boala de a consuma timp îndelungat și într-un ritm zilnic produse pe baza de tutun și este sinonimă cu dependența tabagică sau dependența nicotinică.

„Tabagismul este un comportament. Un comportament depinde de o relație dintre un mediu înconjurător, o senzație biologică, o emoție și cunoaștere, adică dobândirea, organizarea și utilizarea informațiilor pe care le are subiectul asupra lui însuși și asupra lumii exterioare.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 18).

I.11.1. Initierea inceperii fumatului

Inițierea începerii fumatului reprezintă o primă etapă care conduce, în final, la dependență. Primele țigări sunt, de obicei, fumate de tineri pentru a-i imita pe adulți și, în special, pe cei de aceeași vârstă. Ei încep să fumeze pentru că așa face toată lumea și pentru a nu se simți oarecum excluși. De asemenea, sunt oameni care susțin că au început să fumeze căutând astfel o modalitate de a combate stresul sau chiar un mijloc de a-și controla greutatea. În ciuda efectelor, mai degrabă negative ale primelor țigări (dureri de cap, amețeli, grețuri, palpitații), tinerii vor continua să fumeze, crezând că astfel vor obține un beneficiu.

Dar această învățare va putea să joace, de asemenea, un rol important în faza de oprire și în prevenirea recidivelor pentru dobândirea unor noi comportamente.

I.11.2. Deprinderea de a fuma

Tabagismul este asociat unor senzații agreabile. Nicotina, prin proprietățile sale psihoactive, se află la originea unor senzații pe care fumătorii le cunosc foarte bine: plăcere, destindere în momentele agreabile, stimulare în timpul unei munci intelectuale greu de îndeplinit, efect tranchilizant și antidepresiv în momentele de stres. Pe de altă parte, acțiunile asupra metabolismului general și a apetitului explică faptul că nicotina poate folosi la reglarea greutății corporale. Ea crește consumul caloric și taie pofta de mâncare într-un mod eficace.

Senzațiile agreabile asociate fumatului vor întări dorința de a fuma. La început este vorba despre o întărire pozitivă: dorința de a reproduce un comportament pentru a obține o senzație agreabilă. Dar după câteva luni de tabagism regulat, organismul se obișnuiește să primească o cantitate constantă de nicotină, iar fumătorul, după o perioada în care nu a fumat, simte o nevoie fizică de nicotină, însoțită de apariția unei stări generale de rău manifestată prin: iritabilitate, senzație de frustrare, nervozitate, tulburări de concentrare, stări depresive, foame bruscă etc. Aceste efecte neplăcute dispar după primele fumuri de țigară. Astfel este vorba despre o întărire nagativă a fumatului: fumătorul fumează nu doar pentru a obține senzațiile agreabile legate de nicotină, ci și pentru a evita senzațiile dezagreabile apărute din cauza lipsei acesteia.

I.11.3. Dependența

„Dependența reprezintă pierderea libertății de alegere în fața consumului unui produs sau, uneori, a unei acțiuni, de pildă, jocul.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 21).

Fumătorii se confruntă cu trei tipuri de dependență:

Dependență comportamentală – ține de presiunea socială;

Dependență psihică – este legată de efectele psihoactive ale nicotinei: plăcere, destindere, stimulare intelectuală, acțiuni anxiolitice, antidepresive și anorexigene; reprezintă întărirea pozitivă, capcană pe care o reprezintă țigara;

Dependență fizică – survine după mai mulți ani de evoluție; ea se traduce printr-o senzație de lipsă, de irezistibila dorință de a fuma, însoțită de nervozitate, iritabilitate; costituie o întărire negativă a fumatului.

I.12. Toleranța la fumat

Această toleranță este un fapt constant pentru unii componenți, în special pentru nicotină, manifestându-se prin necesitatea de a crește dozele pentru obținerea aceluiași răspuns, precum și prin scăderea sensibilității la repetarea acelorași doze.

Fumul de tutun dezvoltă trei feluri de toleranțe:

Toleranța metabolică sau dispozițională care rezultă din modul de utilizare, dezactivare de către organism și eliminare a componenților. În această direcție, ficatul este organul cel mai important în metabolizare și detoxifiere prin transformarea agenților nocivi în forme inactive și eliminabile. De asemenea, rinichii participă la metabolizarea și eliminarea alcaloizilor;

Toleranța farmacodinamică sau tisulară legată de modificarea capacității de reacție a receptorilor;

Toleranța comportamentală, care constă în modul schimbat de răspuns al subiectului după administrarea repetată a aceleași substanțe.

Dintre substanțele conținute de tutun, toleranța se schimbă la nicotină, oxid de carbon și gudron.

I.13. Reacții la abandonarea fumatului

Dacă introducerea nicotinei în organism dezvoltă dependență, absența ei provoacă o serie de tulburări fiziologice și psihologice cunoscute sub denumirea de sindrom de sevraj sau de abstinență nicotinică.

Sevrajul nicotinic constă în totalitatea simptomelor care apar la oprirea bruscă a aportului de nicotină, mai ales în cazul utilizării timp îndelungat a acesteia.

Nicotina produce modificări la nivelul creierului, care dau o stare de bună dispoziție, chiar plăcere, dar doar temporar. Cu timpul însă, fumătorul se obișnuiește cu aceste stări, le asociază consumului și apare dependență de nicotină.

Ca urmare a reducerii secreției de adrenalină și noradrenalină, după abandonarea fumatului se constată o scădere a presiunii diastolice și a frecvenței ritmului cardiac. De asemenea, sistemul nervos central are o activitate modificată, concretizată prin modificări pe electroencefalogramă a ritmului alfa și creșterea activității de joasă frecvență.

Tutunul joacă un rol important și în regularizarea greutății corporale. Aceasta este de multe ori o cauză a începerii fumatului și mai ales a continuării acestuia, dar și a greutăților întâmpinate în mecanismul renunțării.

Diferite studii arată că fumătorii cântăresc mai puțin decât nefumătorii. De obicei, femeile sunt mai frecvent predispuse unei creșteri mai mari în greutate după oprirea fumatului. Îngrășarea este cu atât mai importantă cu cât consumul de țigări este mai mare.

Aceste variații ponderale țin de rolul nicotinei asupra consumului energetic. Nicotina stimulează sistemul simpatic și determină o mobilizare a rezervelor adipoase. Sub acțiunea nicotinei se produce o creștere a consumului energetic: pentru un același efort muscular și pentru diverse activități metabolice, la fumător se înregistrează o creștere a numărului de calorii consumate. Consecința este o diminuare inițială a greutății care, mai apoi, va rămâne stabilă. De asemenea, au loc câteva modificări și în regimul alimentar. Sub acțiunea nicotinei, sinteza proteică crește, iar necesitățile în proteine sunt mai mari. Astfel, fumătorii vor mânca în mod conștient mai multă carne și vor absorbi în același timp mai multe grăsimi săturate. Deoarece suferă de o diminuare a gustului și mirosului, pentru a regăsi savoarea alimentelor, aceștia vor avea o alimentație mai bogată în grăsimi, cu multe sosuri și foarte sărată. Mai mult, fumătorii vor mânca mai puține legume și fructe, adică mai puține fibre. Astfel, modificarea tipului de alimentație a fumătorilor poate constitui unul dintre factorii care va fi responsabil de riscul de cancer și arteroscleroză.

În timpul renunțării la fumat, aporturile nicotinice oferite de țigară încetează cu multiple consecințe. Apare o diminuare a consumului energetic cu o reconstituire a rezervelor adipoase. De aici, rezultă o creștere compensatorie a aporturilor alimentare, cu întârziere în apariția fenomenului de sațietate și creșterea poftei de mâncare. Pentru o persoană care fumează foarte mult, scăderea consumului caloric poate atinge 200-400 calorii pe zi, astfel, după renunțarea la fumat, o îngrășare de câteva kilograme poate surveni rapid. Adesea, se adaugă și tulburări ale comportamentului alimentar, cu apariția unor senzații bruște de foame, a unor pofte de dulciuri. Fenomenul nu survine la toți fumătorii care se lasă de fumat, dar, uneori, este foarte important.

Această îngrășare este adesea un obstacol în calea renunțării la fumat, fie întârziind sau împiedicând motivația renunțării, fie determinând survenirea unei recidive.

Există numeroase strategii pentru a opri îngrășarea în timpul renunțării la fumat. Cele mai importante ar fi:

Dieta – trebuie acordată mai multă atenție unei alimentații sărace în sosuri, grăsimi, sare, crescând totodată cantitățile de legume și fructe bogate în fibre;

Aporturile nicotinice – constituie mijlocul cel mai eficace pentru reducerea îngrășării; nicotina poate fi prescrisă sub formă de gume sau plasturi;

Strategiile comportamentale și cognitive – trebuie analizate tulburările comportamentului alimentar, pentru a le înțelege și pentru a le diminua pe timpul renunțării la fumat;

Exercițiul fizic – ar trebui recomandat sistematic în funcție de condiția psihologică și fizică; avantajele sunt numeroase: consumul caloric crește (în cazul în care exercițiul durează cel puțin treizeci de minute pe ședință, de mai multe ori pe săptămână), echilibrul psihologic se ameliorează, iar plăcerea oferită de activitatea fizică o poate compensa pe cea oferită de fumarea unei țigări; în cazul unor subiecți mai în vârstă de 40 de ani, sedentari, cu un tabagism mai vechi, este indispensabil să se facă un control cardiovascular, cu o probă de efort fizic, pentru a exclude riscurile care ar putea apărea în timpul exercițiului fizic.

„În concluzie, variațiile ponderale în timpul sevrajului tabagic sunt adesea un factor de non-motivație într-o tentativă de renunțare și, mai ales, o cauză a reluării consumului de tutun.” (Aubin H.J., Dupont P., Lagrue G., 2003, p. 186).

CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ. REFLEXOTERAPIA LUXOMED

II.1. Noțiuni generale despre luxoterapie

Reflexoterapiile sunt bazate pe ipoteza că stimularea a uneia sau mai multor zone de pe corp induce un reflex, stimulează sistemul nervos autonom pentru restabilirea echilibrului funcțional al organismului, precum sistemul hormonal, sistemul digestiv, sistemul limfatic.

Luxopunctura (luxo=lumină) este o tehnică a punctelor reflexe (cum ar fi reflexoterapia, digitopunctura, acupunctura sau shiatsu), relativ nouă, derivată din medicina tradițională chineză. Aceasta corespunde stimulării punctelor reflexe din acupunctură și terapie auriculară cu un fascicul divergent infraroșu (Fig 1.), care ajută la o localizare mai ușoară a lor.

Fig 1. – Fascicul infraroșu divergend

Aparatul, fabricat în Franța (Fig 2.), stimulează punctele reflexe cu fasciculul infraroșu care cuprinte o zona de acțiune de aproximativ 30 mm2. Prin urmare utilizează aceleași principii ca acupunctura, dar fără a utiliza ace sau laser. Stimularea este nedureroasă și fără risc de rănire sau infecție.

După selecția atentă de pe ecranul tactil al programului corespunzător fiecărei cure de luxopunctura, aparatul Luxoscreen afișează automat zonele reflexe pentru a stimula și a reglementa parametrii cu radiații infraroșu. Utilizatorul este ghidat în timpul ședinței când să folosească butonul de activare a sondei cu infraroșu. Se poate personaliza tratamentul și în modul manual. Radiațiile infraroșu, puternice și eficiente, sunt difuzate în modul normal sau intensiv. Sonda este ergonimica și ușoară, iar vârful acesteia detașabil este fabricat din silicon medical moale, pentru un plus de comfort și igienă.

Fig 2. – Aparat de luxoterapie

Indicațiile luxopuncturii sunt diverse, de la oprirea fumatului și scăderea în greutate, până la discomfortul produs de menopauză sau relaxare. Modurile de acțiune ale tehnicilor reflexe sau energetice sunt încă greu de observat și explicat științific. Energia radiațiilor cu infraroșu este transferată la terminațiile nervoase care alcătuiesc punctul reflex. Stimularea sistemului nervos autonom reglează producerea de neuromediatori. Prin aceste stimulări se produce o diminuare a anxietății, o ameliorare a tulburărilor de somn și dispoziție, acționează asupra serotoninei, endorfinei și melatoninei pentru a restabili echilibrul funcțional al sistemului hormonal. Comportamentul nostru se bazează pe patru hormoni esențiali:

Serotonina – aceasta afectează apetitul, starea de somn și spirit. Un dezechilibru poate provoca poftă de mâncare și în consecință creșterea în greutate. Are un efect antidepresiv și oferă un sentiment de relaxare. Studii recente arată că un consum de zahăr sau ciocolată crește nivelul de serotonină. Depresia este legată de un deficit de serotonină.

Endorfina – oferă plăcere, pace și liniște. În lipsa ei, persoana devine anxioasă, stresată.

Dopamina – un dezechilibru al nivelului de dopamină crește compulsiile, adică nevoia de a consuma alimente dulci sau grase, de a consuma alcool sau de a fuma. Aceste acțiuni cresc nivelul de endorfină și serotonină, oferind astfel o stare artificială de bine.

Melatonina – este sintetizată din serotonină. Aceasta joacă un rol fundamental în reglarea ceasului nostru biologic și a ciuclului somn-veghe, în timp ce serotonina participa în mod special la trezire și inițierea somnului. Atunci când se produce o întrerupere a producției de melatonina, apar tulburări de somn.

Există două organe foarte importante în sistemul hormonal: hipotalamusul și glanda hipofiză. Acestea sunt situate în creier și se implică în reglarea sistemului nervos vegetativ, în secreția de neurohormoni și în funcțiile comportamentale (comportamentul alimentar, dependența tabagică și alcoolică, stress-ul, ritmurile biologice de somn-trezire). Organele din sistemul hormonal secretă endorfine. Hipotalamusul produce parțial dopamină. Hipofiza stimulează producerea de estrogen și progesteron de către ovare.

Dezechilibrele funcționale ale sistemului hormonal ar fi, prin urmare, responsabile de unele afecțiuni cum ar fi tulburări de alimentație, dependență de fumat, stări de anxietate și tulburări de somn.

Terapia Luxo permite, de asemenea, reglementarea comportamentului alimentar prin suprimarea apetitului. Luxoterapia reduce fenomenele de retenție a apei și repornește fluxul limfatic în organism. Reglarea estrogenilor permite atenuarea sau chiar suprimarea problemelor cauzate de menopauză. De asemenea, stimularea anumitor puncte reflexe diminuează simptomele sevrajului tabagic.

Ca la acupunctură, obiectivul ședințelor de luxoterapie este de a elimina sau reduce semnificativ problemele cauzate de tulburările sistemului hormonal, astfel încât, de exemplu persoana regăsește un comportament alimentar echilibrat, simte o diminuare a poftei de țigară sau își reglează somnul.

Încă din 1999, această tehnică ajută la reechilibrarea corpului la nivel fizic și psihologic și la restabilirea unor funcții încetinite de agresiunile zilnice, cum ar fi stress-ul, oboseala, consumul de tutun, diete necorespunzătoare sau alimentație dezechilibrată.

Atât în cazul acupuncturii, cât și în cazul luxopuncturii, ședințele au ca scop ajutarea persoanelor care doresc să aibă o stare de bine, atât spirituală, cât și fizică.

În funcție de nevoile fiecărui pacient, curele de luxopunctura pot avea o durata între 3 și 20 de ședințe. Naturale și nedureroase, ședințele sunt lipsite de orice risc medical. Corpul nu primește nici un fel de substanță. O ședință poate dura aproximativ 20 de minute.

Pentru a garanta siguranța și calitatea îngrijirii, aparatele au fost omologate de către 93/42/CE capitolul Dispozitive Medicale. Cu luxopunctura, profesioniștii sănătății pot să prezinte clienților beneficiile tehnicii punctelor reflexe, cu ajutorul unui aparat ușor de folosit și cu protocoale simplu de aplicat.

II.2. Localizarea punctelor reflexe

Persoana trebuie să se instaleze confortabil și într-o poziție relaxantă. Musculatura din zonele punctelor relfexe trebuie să fie în repaus pentru a putea localiza punctul respectiv. Zona punctului trebuie masată cu pulpa indexului. Un punct reflex este de multe ori dureros la presiunea indexului și este situat de obicei într-o “depresiune”.

Poziția punctelor reflexe în raport cu un reper anatomic se măsoară cu ajutorul degetelor pacientului (Fig 3.).

Fig 3. – Localizarea punctelor reflexe cu ajutorul degetelor

II.3. Utilizarea sondei

Înainte de fiecare tratament, vârful sondei se curață cu un antiseptic adecvat. Sonda trebuie poziționată direct pe suprafața cutanată (nu prin îmbrăcăminte) cu o presiune lejeră pentru a asigura etanșarea fasciculului de lumină. Sonda trebuie menținută perpendicular pe piele (Fig 4.).

Fig 4. – Sonda aparatului

II.4. Timpul stimulării

Timpul stimulării punctelor relfexe diferă în funcție de programul ales: normal (20-40 de secunde) sau intensiv (40 de secunde). Dacă efectele obținute sunt insuficiente, se fac două ședințe pe săptămână timp de 2 sau 3 săptămâni.

II.5. Terapia de luxopunctura în stoparea fumatului

II.5.1. Introducere

Este dificil pentru cineva să se lase de fumat dacă nu dorește acest lucru. Terapia Luxo reprezintă un ajutor dat fumătorului care are motivația necesară de a opri consumul de tutun, dar nu o poate face singur sau prin alte metode.

În continuare voi descrie modalitățile moderne de punere în aplicare pentru diminuarea simptomelor sevrajului tabagic și oprirea fumatului.

Utilizatorul va lucra pe două planuri:

Ședințele de luxoterapie, cu scopul de a reduce nevoia de a fuma, de a reactiva unele mecanisme fiziologice, de a diminua acțiunea tutunului asupra organismului și de a ameliora starea psihică a fumătorului;

Monitorizarea persoanei pentru a-și menține motivația și recunoașterea eventualelor dificultăți apărute pe durata curei.

De obicei, ședințele de luxoterapie participă la 70% din succesul unei cure, în timp ce monitorizarea pacientului reprezintă 30%. Monitorizarea pacientului are, de asemenea, o mare importanță și nu trebuie neglijată.

II.5.2. Mecanismele dependenței tabagice

Cel mai dificil în stoparea fumatului este eliminarea dependenței fizice (sindromul de sevraj tabagic, care durează de la 3 la 5 zile) și a dependenței psihice (manifestată prin compulsii – durează 30 de zile). Aceste dificultăți stau, de cele mai multe ori, la originea recidivărilor.

Mecanismul dependenței fizice este următorul. Nicotina trece în sânge și se depune pe receptorii neuronali opiacei ai creierului, crescând producția artificială de endorfină și dopamină, substanțe endocrine asemănătoare morfinei, creând o stare de bine și plăcere fumătorului. În același timp, creierul blochează producția naturală de endorfină și dopamină. Când o persoană fumează, nivelul de endorfină și dopamină crește, iar după câteva zeci de minute, el scade întrucât creierul nu poate produce mai mult. Din acest moment, se simte lipsa de nicotină și apare pofta de țigară. În realitate, fumătorul nu duce lipsă de nicotină, ci de endorfină și dopamină.

Apoi vine problema dependenței psihice (obiceiuri, compulsii, gesturi) și de mediu (anturajul, stress-ul).

II.5.3. Obiectivele ședințelor de luxopunctură pentru oprirea fumatului

Fumătorul ar trebui să înceteze consumul de tutun de la prima ședința. Cura cuprinde de la 3 la 5 zile consecutive pentru a diminua simptomele sevrajului, apoi 3 luni de monitorizare pentru a scădea riscul de reîncepere a fumatului. Pentru ca un fumător să stopeze consumul de tutun, este necesară în primul rând, stimularea producției naturale de endorfină și apoi de dopamină. În al doilea rând, trebuie garantat că această producție naturală revine la valorile normale, ca cele ale unui nefumător.

În paralel, el trebuie să lupte împotriva anxietății, nervozității, apetitului în exces și efectelor secundare ale sevrajului.

Primul obiectiv al luxoterapiei constă în diminuarea poftei și nevoii de a fuma, prin crearea unei stări psihice mai bune. Un al doilea obictiv este diminuarea efectelor sevrajului tabagic asupra organismului prin relaxarea fumătorului și ameliorarea tulburărilor de somn, precum și prin combaterea anxietății, nervozității și excesului de apetit. Un alt obiectiv al luxopuncturii îl reprezintă reducerea inflamațiilor cauzate de fumat din sfera ORL (papile gustative, sinus, faringe), pentru a împiedica fumătorul să își aprindă din nou țigara (țigara va avea un alt gust, metallic, acru etc).

Aceste rezultate au fost observate chiar și printre fumătorii care au consumat zilnic mai multe pachete de țigări pe parcursul mai multor ani.

Este recomandată practicarea unei ședințe de luxopunctura pe zi timp de 3-5 zile consecutive. Iar în săptămânile ce urmează, poate fi propusă câte o ședința de întreținere în cazul în care există riscul de reîncepere a fumatului.

II.5.4. Planificarea ședințelor

Cura normală

Cura constă în trei ședințe repetate timp de trei zile consecutive, dar poate ajunge și până la cinci ședințe repartizate pe parcursul a cinci zile consecutive. Obiectivul urmărit este determinarea persoanei să nu fumeze timp de trei zile consecutive.

Dacă persoana nu a fumat după prima ședința, aceasta va efectua numai trei ședințe de luxopunctura. Dar dacă persoana a fumat între prima și a două ședința, va face patru ședințe, iar dacă a fumat între a doua și a treia ședința, va face cinci. În schimb, dacă persoana a fumat chiar și după a treia ședință, cura va fi un eșec. De aceea este necesar să comunicăm pacientului aceste aspecte, iar el trebuie să fie hotărât și determinat că nu vrea să mai fumeze.

Cura intensivă

Această cură constă în patru ședințe repartizate pe parcursul a patru zile consecutive și maxim șase ședințe efectuate în șase zile consecutive. Obiectivul curei intensive este determinarea persoanei să nu fumeze pe parcursul a patru zile.

Apoi se va face pacientului încă o ședință la 15 zile după finalul tratamentului și un interviu cu acesta la 30 de zile după sfârșitul curei. Atunci se mai poate face o ședință dacă este necesar.

II.5.6. Prima ședință

Primul contact

Primul contact cu persoana este foarte important.

Persoana vine la cabinet sub efectele sevrajului tabagic, deoarece înainte de a începe tratamentul, pacientul este rugat să își oprească viciul timp de 3-4 zile. Astfel, el va avea o stare de anxietate, nervozitate și de neîncredere în ceea ce urmează să facă. De obicei, mulți dintre cei care apelează la această terapie au încercat în trecut și alte metode de a se lăsa de fumat, trecând prin momente dificile în care au suferit din cauza lipsei de nicotină. Pentru aceste persoane a se lăsa de fumat este sinonim cu suferința. Pacientul care se gândește să încerce și ședințele de luxopunctura este sceptic și crede că nimic nu funcționează în privința acestui viciu.

Prin urmare, el trebuie liniștit și convins că va funcționa încă din prima zi, dar, de asemenea, și pe tot parcursul curei.

Acest lucru ține de comportamentul și cuvintele terapeutului, care trebuie să inspire încredere în ceea ce face.

Fig 5. – Statusul fumătorului și motivația de a renunța(Trofor A., Mihălțan F., Mihăicuță Ș., Pop M., Todea D., Anca F., Tănăsescu R., Vieriu V., Samoilă M., Păvăluc I., 2008, p. 17)

În figura 5 este reprezentată simplificat conduita care trebuie adoptată de către terapeut, în concordanță cu statusul fumătorului și motivația de a renunța.

Concret, se pot întâlni următoarele situații:

Pacientul este fumător și dorește să renunțe la fumat – se va recomanda terapie corespunzătoare. Aceasta poate fi asociată cu terapie cognitiv-comportamentală.

Pacientul este fumător și nu dorește să renunțe la fumat – va primi sfatul minimal antifumat. Această intervenție nu va conduce la obținerea sevrajului tabagic, dar va contribui la crearea unei motivații viitoare pentru renunțare la fumat.

Pacientul a fost fumător și a renunțat la fumat – va primi intervenții minime de consiliere cognitiv-comportamentală în vederea menținerii abstinenței și prevenirii recidivei. Dacă pacientul semnalează simptome de sevraj sau revenirea apetitului, este indicat să primească consiliere și terapie.

Pacientul nu a fumat niciodată – nu este obligatorie terapia, dar este necesară recomandarea scurtă de menținere a abstinenței tabagice.

Fișa de bilanț

Înainte de a începe tratamentul, se completează o fișa și se explică pacientului diferite aspecte ale curei.

Este important să observăm o reală motivație din partea pacientului. Lipsa motivației este principalul factor de eșec al curei. O persoană motivată, care a încercat deja să se lase de fumat, care a încercat și alte tehnici și care are motive bune să oprească fumatul, găsește în terapia Luxo un ajutor determinant.

Dacă persoana nu este profund doritoare să se lase de fumat, este inutil să înceapă cură. Este și cazul persoanelor care sunt presate de cineva să încerce tratamentul.

Procedura

Pacientului trebuie să i se aducă la cunoștință principiul curei de luxoterapie.

Cel mai dificil în oprirea fumatului este încercarea de a face să dispară dependența fizică și cea psihică. Aceste dificultăți stau, de cele mai multe ori, la originea recidivărilor, adică reapucarea de fumat.

Fumătorul are o dependență fizică de nicotină. Când fumează o țigară, nicotina trece în sânge, stimulând artificial producția de endorfină și dopamină și creând astfel o stare de bine. În același timp, creierul blochează producția naturală a celor două substanțe endocrine.

În realitate, dependența de nicotină reprezintă de fapt lipsa endorfinei și dopaminei.

Această este explicația fenomenului de dependență, pe care îl găsim, de asemenea, pentru alcool și droguri.

Problema la fumători este că funcțiile fiziologice care produc endorfină și dopamină sunt blocate pentru că nicotina le înlocuiește. Este important ca aceste funcții fiziologice să fie recuperate într-un mod rapid pentru producerea automată de noi substanțe endocrine (endorfină și dopamină). Este obligatoriu ca pacientul să oprească absorbția de nicotină prin orpirea fumatului de la prima ședință, pentru a face ca dependența fizică să dispară.

Ajutorul acordat fumătorului prin această terapie are un triplu obiectiv:

Eimină dependența fizică care durează între 3 și 5 zile după încetarea fumatului, timp în care se face câte o ședință pe zi;

Atenuează lipsa psihică (obiceiuri, reflexul de prindere a unei țigări la un moment dat) care durează aproximativ 30 de zile;

Monitorizarea timp de 3 luni după tratament care ajută la indentificarea unei eventuale recidivări.

Este important ca pacientul să nu aibă țigări asupra lui sau în mașină. Pentru că va fi tentat să își aprindă o țigară din obișnuință, fără să își dea seama, de exemplu când vorbește la telefon. Prin urmare, fumătorul trebuie să își elimine toate țigările care îi sunt la îndemână, să ascundă scrumierele și brichetele, nu ar trebui să rămână nimic care să îi amintească de fumat. Dacă există fumători în anturaj, este de preferat că pacientul să îi roage să nu fumeze în fața lui.

Este important ca persoana fumătoare să fie motivată încă de la prima ședință, să fie convinsă să urmeze tratamentul până la sfârșit și să depășească eventualele dificultăți care ar putea apărea pe timpul tratamentului, mai ales în cazul în care ea fumează din nou după prima ședință.

Prima ședință de luxoterapie

Persoana descălțată se va așeza confortabil pe masa de tratament. Tratamentul începe prin aplicarea fasciculului infraroșu pe primele puncte reflexe aflate în zona lobului urechii și se face pe ambele părți ale corpului, dreapta și stânga. Sonda se menține pe fiecare punct 20 de secunde. Puntele reflexe ale urechii sunt în număr de 8 (Fig 6.).

Fig 6. – Punctele reflexe ale urechii

Fiecare din ele este responsabil de un organ sau o parte a corpului (Tabelul 2).

Tabelul 2. – Punctele reflexe ale urechii si indicațiile acestora

Celelalte puncte reflexe sunt aflate pe corp, în special zona feței, vertex, scobitura suprasternala, police, zona metacarpienelor policelui și indexului și articulația pumnului (Fig 7.).

Fig 7. – Punctele reflexe din celelalte zone

De asemenea, fiecare din aceste puncte au indicații specifice (Tabelul 3).

Tabelul 3. – Punctele reflexe din celelalte zone si indicațiile acestora

Prima ședință de luxoterapie are o acțiune relaxantă asupra fumătorului. Este important ca după prima zi de luxoterapie pacientul să nu fumeze până a doua zi. Efectele ședinței se declanșează după ceva timp. Poate dura până la 12 ore până ce pofta de a fuma începe să se diminueaze, dar acest lucru nu pune la îndoială rezultatele curei. Pacientul trebuie să cunoască instrucțiunile pentru cele 3 zile consecutive de terapie. Pentru a nu pierde beneficiile ședinței, el trebuie să elimine cafeaua, ceaiul, alcoolul, coca-cola, să bea apă în cantități mari (dacă bea de 2 la 3 litri de apă pe zi, timp de 3-4 zile, el poate elimina aproximativ 70% din nicotina care se găsește în corp), iar dacă îi revine pofta de a fuma, este indicat să bea un pahar de suc de portocale sau apă, să mestece o gumă fără zahăr, o bomboană sau orice substituent fără nicotină și să își maseze singur punctele reflexe. Cu degetul sau cu un obiect contondent, se masează circular în sensul acelor de ceasornic. Aceste puncte trebuie stimulate timp de 1 minut atât pe partea dreapta a corpului, cât și pe cea stânga. La distanță de două degete paralele cu vârful urechii se masează punctul de la baza celui de-al doilea deget. La plica mâinii, în prelungirea spațiului dintre degetul mic și inelar se masează punctul. Este importantă inspirația profundă timp de 3-4 secunde, apoi expirația. După terminarea luxopuncturii, este indicat ca persoana să execute sistematic acest masaj , de două ori pe săptămână sau ori de câte ori se va simți stresată sau se va gândi la fumat.

II.5.6. A doua ședință

A doua ședință de luxoterapie începe prin completarea de către terapeut a fișei de monitorizare a pacientului, în care acesta notează observațiile după prima ședință. În majoritatea cazurilor, persoanele nu fumează după prima ședință. Dar dacă a cedat, este necesar să nu se descurajeze. Nu este chiar atât de grav dacă se fumează după prima ședință, chiar 15% din persoanele tratate o fac. Faptul că a fumat după prima ședință reprezintă o încetinire a curei, de aceea se programează și o a patra ședință. Trebuie insistat asupra pacientului să încerce să nu mai fumeze după cea de-a doua ședință, deoarece este necesar ca organismul să nu mai primească nicotină pentru a recupera producția naturală de endorfină și dopamină. Este mai greu pentru o persoană care bea de obicei cafea dimineața, ceai sau alcool să nu fumeze, cel puțin după prima ședință de luxoterapie. Dacă aceasta își continuă viciul, îi va fi imposibil să treacă peste sevrajul tabagic. În majoritatea cazurilor, nu există efecte secundare după tratament. Este posibil ca după prima ședință persoana să se simtă mai obosită ca de obicei și cu o stare de somnolență mai accentuată.

Pentru cea de-a treia ședință, pacientul este rugat din nou să nu fumeze.

II.5.7. A treia ședință

După ziua precedentă, persoana nu ar trebui să mai simtă nevoia de nicotină, ci să fie calm, relaxat. Dacă pacientul nu a fumat, face cea de-a treia ședință, iar după aceasta el va deveni nefumător. Partea cea mai grea pentru el a trecut și, cu puțină determinare și răbdare, își va pierde gândul de fumat. Ceea ce trebuie să știe e că de acum înainte nu va mai putea fuma nici măcar un fum dintr-o țigară, deoarece dacă o va face, fie în câteva săptămâni, fie în zece ani, există posibilitatea reînceperii fumatului.

Dacă persoana a fumat chiar și după a doua ședință de luxoterapie, trebuie planificată o a cincea întâlnire pentru tratament. Dependența psihică, automatismele, reflexele fumătorului din acel moment, precum și gândul la țigară, se estompează în peste 30 de zile. Într-o lună, va uita de țigară, dar cu condiția să nu mai fumeze.

Este importantă și starea de spirit a persoanei. Dacă îi lipsește motivația, dacă pretinde că luxopunctura nu funcționează pentru ea sau dacă trece printr-o perioadă dificilă, care cauzează stress, îi va fi foarte greu să se abțină din a-și aprinde o țigară. În caz că persoana se află într-una din aceste situații, este indicat să suspende cura. Astfel, chiar dacă este de preferat să oprasca fumatul, reducerea numărului de țigări fumate pe zi, poate aduce un benefiuciu. Fumătorul va trebui să revină când e pregătit și când momentul stresant dispare pentru a reîncepe tratamentul de la zero.

II.5.8. Simptomele sevrajului tabagic

Unele persoane vor spune la a doua sau a treia ședință, că au dureri de cap sau alte dureri ale corpului, insomnie, dureri de stomac sau au stări de nervozitate ori agresivitate etc.

Acest lucru nu are nimic de a face cu luxopunctura, ci sunt simptomele sevrajului nicotinic.

Ele sunt o reacție a corpului la absența nicotinei pe care, anterior, o primea zilnic și reflectă, de asemenea, eforturile furnizate de organism pentru a o elimina. Acestea sunt binevenite ca o încurajare de a persevera. Într-adevăr aceste reacții sunt puternice, dar beneficiile percepute ulterior de persoana în cauza vor fi importante.

Aceste simptome afectează aproximativ 30% din fumători și durează de la 2 la 4 zile, apoi se diminuează treptat. Cu toate acestea, cei care prezintă simptomele sevrajului își fac griji, imaginându-și că vor avea o mare dificultate în a renunța la fumat.

Pacientul trebuie să fie liniștit, pentru că sunt puțini fumători care prezintă aceste simptome și puțini cei care, din păcate, simt că trebuie să depună un minim de efort suplimentar pentru a trece peste ele. Dar acest efort va fi de scurtă durata, deoarece simptomele dispar treptat și foarte rapid.

Principalele simptome ale sevrajului nicotinic sunt:

Simptome psihice:

Necesitatea de a fuma – apare deoarece nivelul de nicotină din sânge scade; durează doar câteva minute;

Depresie sau frustrare;

Anxietate;

Iritabilitate;

Lipsa de concentrare;

Tulburări de somn (insomnie) – apar datorită unei bune oxigenări a creierului în urma căreia organismul nu mai are nevoie de un timp îndelungat pentru odihnă;

Probleme de memorie;

Creșterea apetitului – este datorată înlocuirii tendinței de a fuma cu cea de a mânca, în urma îmbunătățirii metabolismului;

Nervozitate – este determinată de lipsa substanțelor inhalate prin fumul de țigară care afectează tot sistemul nervos central (același lucru este valabil și în cazul simptomelor ca iritabilitatea, anxietatea).

Simptome fizice:

Dureri musculare;

Răceli frecvente;

Dureri de cap – apar odată cu creșterea cantității de oxigen din sânge, în timp ce cantitatea de monoxid de carbon scade, iar fluxul de sânge ce merge spre creier crește;

Dureri de stomac;

Greață;

Transpirație;

Tremor;

Tulburări de vedere;

Amețeală;

Oboseală;

Balonare;

Tuse – este datorată faptului că arborele bronșic se curăță și elimină secrețiile.

II.5.9. Monitorizarea după tratament

După încheierea tratamentului de luxopunctură, începe o perioadă de trei luni de monitorizare a pacientului, pentru a preveni riscul de recidivă.

Această monitorizare este foarte importantă. Astfel persoana poate contacta terapeutul în cazul în care apar dificultăți. De asemenea, la fiecare 15 zile, se poate verifica modul în care persoana evoluează.

O zi în plus fără fumat, devine din ce în ce mai ușor pentru pacient să uite de țigară.

În cazul în care nevoia de fumat sau nervozitatea sunt resimțite, sau dacă persoana a încercat să fumeze o țigară, se pot face încă una sau două ședințe de luxopunctură, numite ședințe de întreținere.

Dacă persoana reîncepe să fumeze frecvent, ea va trebui să repete cura complet în câteva săptămâni, atunci când se va simți pregătită și motivată. Mai mult, data viitoare, ea va cunoaște deja principiile luxopuncturii și va putea trece mai ușor peste simptomele sevrajului tabagic.

II.5.10. Recidiva

Revenirea poftei de țigară este, de multe ori, consecința unui stress important.

De asemenea, se întâmplă frecvent ca persoana, după ce s-a oprit din fumat pentru o vreme, să se simtă puternic, complet vindecat, să uite recomandările de după tratament și să încerce să fumeze din nou, numai din curiozitate să observe cum se simte. Din momentul acela, există riscul de a se reapuca de fumat.

În cazul în care persoana își reîncepe viciul în circumstanța unui moment stresant, trebuie apelat la psihologie și convingerea persoanei că fumatul nu a rezolvat problema care cauzează stres, ci mai mult, a creat o a doua problemă pe care o are de rezolvat de acum înainte, cea în care s-a reapucat de fumat. Pe scurt, trebuie să înțeleagă că înainte a avut o singură problema de rezolvat, acum are două. Această recidivare a fumatului, trebuie să fie văzută că o experiență. În ceea ce privește tratamentul de luxopunctura, în majoritatea cazurilor, aceste persoane trebuie să reînceapă de la zero cura. Astfel, trebuie folosite din nou cuvintele-cheie, recomandările și interdicțiile din timpul ședințelor de luxoterapie.

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA CERCETĂRII

Pe baza cercetărilor făcute de experți în reflexoterapia cu fascicul de lumină infraroșu în peste 1000 de centre în care s-au desfășurat peste 500.000 de tratamente în decursul a 15 ani, s-a constatat că luxopunctura are ca scop reechilibrarea organismului pentru a șterge din memorie comportamentul de constrângere pentru fumat, inducând astfel un efect de relaxare și somnolență.

Prima faza este cea de sevraj, în care fumătorul prezintă simptomele sevrajului tabagic (nervozitate, agitație, poftă sporită de a fuma și de a mânca). Această fază necesită între 3 și 5 ședințe, în care obiectivul princpal este de a diminua foarte mult aceste simptome.

A doua faza este faza de menținere de 3 luni, în care terapeutul monitorizează activitatea subiectului și îl ajută pe acesta din urmă să nu se reapuce de fumat.

III.1. Etapele desfășurării studiului

Studiul s-a desfășurat în trei etape successive după cum urmează:

A. Studierea bibliografiei de specialitate

Această etapă urmărește completarea permanentă a cunoștințelor prin studierea literaturii de specialitate.

B. Selectarea subiecților și pregătirea prestabilită a locului de desfășurare a tratamentului, precum și a materialelor și aparatelor

În această etapă s-a efectuat explorarea și evaluarea subiecților și informarea acestora cu privire la această terapie. Au fost concepute fișe individuale fiecărui subiect, la care au fost completate în permanent observații la începutul fiecărei ședințe de luxopunctura. Efectuarea celor două teste de evaluare a dependenței tabagice și a motivației pacientului a constituit un prim pas spre începerea tratamentului.

C. Aplicarea tratamentului

Tratamentul se desfășoară în funcție de gradul de dependență de tutun și cuprinde două etape:

Ședințele de luxopunctura, cu scopul de a reduce nevoia de a fuma, de a reactiva unele mecanisme fiziologice, de a diminua acțiunea tutunului asupra organismului și de a ameliora starea psihică a fumătorului;

Monitorizarea persoanei, pentru a-și menține motivația și recunoașterea eventualelor dificultăți pe durata curei (spre exemplu recidiva).

III.2. Materialele necesare

La începutul tratamentului, am efectuat câteva teste pentru evaluarea gradului de dependență de fumat și pentru evaluarea motivației personale de a se lăsa de fumat. Astfel, am rugat pacienții să răspundă sincer la câteva întrebări legate de numărul de țigări fumate pe zi sau de motivația și dorința acestora de a se lăsa de fumat.

Testul Fagerstorm (Fig 8.) este un test format din 6 întrebări, folosit la nivel internațional ca instrument de evaluare obiectivă a gradului de dependență nicotinică.

Pe de altă parte, testul Q-Mat (Fig 9.) este un chestionar prin care se evaluează motivația subiectului și dorința acestuia de a se lăsa de fumat. Dacă acesta nu este destul de motivat să se oprească din fumat, este inutil să înceapă tratamentul, deoarece va fi un eșec.

De asemenea, s-a întocmit un tabel de monitorizare pentru fiecare pacient. Astfel s-au notat observațiile fiecărei ședințe de luxopunctură.

III.3. Subiecți, locul desfășurării

Derularea tratamentului a avut loc într-un cabinet de luxoterapie pe Strada Observatorului, Cartier Zorilor, Cluj Napoca, sub supravegherea profesorului universitar dr. Melania Câmpeanu. Cabinetul este dotat cu un aparat de luxopunctură Luxoscreen, planșe și pliante cu informații despre această terapie.

Au fost cuprinși în această cercetare doi subiecti:

Tabelul 4. – Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare

Ambii subiecți au beneficiat de tratamentul de luxopunctură pe durata a două săptămâni. Primul subiect a avut nevoie de 5 ședințe, iar cel de-al doilea doar de 4.

Luxoterapia a vizat următoarele obiective:

Eiminarea dependenței fizice, care durează între 3 și 5 zile după încetarea fumatului, timp în care se face câte o ședință pe zi;

Atenuarea lipsei psihice (obiceiuri, reflexul de prindere a unei țigări la un moment dat) care durează aproximativ 30 de zile;

Monitorizarea timp de 3 luni după tratament care ajută la indentificarea unei eventuale recidivări.

De asemenea, am realizat un program de exerciții fizice si kinetoterapeutice săptămânale pentru primul pacient, cu scopul de a diminua riscul de îngrășare după oprirea fumatului, având în vedere că acesta suferă și de obezitate.

III.4. Prezentarea fișelor subiecților

Subiectul nr. 1 – Fișa pentru bilanțul și monitorizarea lăsatului de fumat

Nume: U.

Prenume: V.

Adresa: str. Câmpului, nr.40, Cluj Napoca

Vârstă: 20 ani

Profesia: student

Căsătorit: nu

Tratamente medicamentoase în curs: nu

De cât timp fumează: 4 ani

Câte țigări pe zi fumează: 15-20 buc.

A încercat vreodată să se lase de fumat: da

Metoda folosită: nici o metodă, doar a încercat să se abțină

Rezultatul: după 3 zile s-a reapucat de fumat

De ce vrea să se lase de fumat: pentru o sănătate mai bună

De cât timp dorește să se lase de fumat: 2 ani

Are vreo boală gravă: obezitate, probleme cardiovasculare

Subiectul a obținut între 5 și 6 puncte la testul lui Fagerstorm, deci este moderat dependent de nicotine (Anexa nr. 1). La testul Q-Mat de evaluare a motivației de a se lăsa de fumat a obținut între 6 și 12 puncte, așadar subiectul prezintă o motivație medie (Anexa nr. 2).

Obiectivele tratamentului de luxopunctură:

Diminuarea poftei și nevoii de a fuma;

Diminuarea efectelor sevrajului tabagic (nervozitate, anxietate, exces de apetit);

Rducerea inflamațiilor din sfera ORL (gust, miros).

Indicații pentru începerea tratamentului:

Subiectul trebuie să fie destul de motivat și doritor să se lase de fumat;

Înainte cu trei zile de începerea tratamentului, acesta nu trebuie să fumeze;

De asemenea, în timpul curei de trei zile consecutive, subiectul trebuie să se abțină pe cât posibil de la fumat.

Recomandări:

Este esențial ca pacientul să nu consume cafea, ceai sau alcool în primele trei zile de tratament;

Este important ca primele cinci zile de la începerea tratamentului, acesta să consume 2-3 litri de apă pe zi;

Este recomandată consumarea de fructe și legume pentru a diminua pofta de tutun;

Subiectul trebuie să evite pe cât posibil locurile în care se fumează;

Sunt recomandate folosirea unor substituente fără nicotină (de exemplu: gumă de mestecat, bomboane mentolate);

În caz că pofta de țigări apare, se pot masa ușor, cu degetul, punctele reflexogene stimulate și în ședințele de luxopunctură, de pe ambele părți ale corpului.

Stadiul tratamentului:

Primele trei ședințe consecutive s-au desfășurat în perioada 6.02.2015-8.02.2015;

A doua ședință s-a efectuat în data de 13.02.2015;

Ultima ședință a fost în data de 18.02.2015.

Din cauză că subiectul suferă și de obezitate, este important ca după oprirea fumatului să nu apară procesul de îngrășare, care este întâlnit adesea în rândul celor ce se lasă de fumat. De aceea, am întocmit un program kinetoterapeutic de exerciții fizice săptămânale pe care subiectul l-a urmat pe parcursul celor trei luni de monitorizare după oprirea fumatului.

Obiectivele urmarite prin acest program kinetoterapeutic au fost:

Îmbunătățirea /creșterea capacității de efort a organismului;

Scăderea greutății corporale până la normal;

Îmbunătățirea respirației;

Îmbunătățirea circulației periferice;

Îmbunătățirea tonusului muscular;

Înlăturarea afecțiunilor associate;

Îmbunătățirea stării psihice a subiectului;

Îmbunătățirea stării fizice generale a subiectului;

Prevenirea instalării altor afecțiuni generate de obezitate.

Subiectul nr. 2 – Fișă pentru bilanțul și monitorizarea lăsatului de fumat

Nume: L.

Prenume: M.-D.

Adresa: str. Pandurilor, nr.10, Cluj Napoca

Vârstă: 22 ani

Profesia: studentă

Căsătorită: nu

Tratamente medicamentoase în curs: nu

De cât timp fumează: 7 ani

Câte țigări pe zi fumează: aproximativ 15 buc.

A încercat vreodată să se lase de fumat: da

Metoda folosită: țigară electronică

Rezultatul: după 3 săptămâni s-a reapucat de fumat

De ce vrea să se lase de fumat: pentru o sănătate mai bună, economisirea banilor

De cât timp dorește să se lase de fumat: 2 ani

Are vreo boală gravă: nu

Subiectul a obținut între 5 și 6 puncte la testul lui Fagerstorm, deci este moderat dependent de nicotine (Anexa nr. 3). La testul Q-Mat de evaluare a motivației de a se lăsa de fumat a obținut între 6 și 12 puncte, așadar subiectul prezintă o motivație medie (Anexa nr. 4).

Obiectivele tratamentului:

Diminuarea poftei și nevoii de a fuma;

Diminuarea efectelor sevrajului tabagic (nervozitate, anxietate, excesul de apetit);

Rducerea inflamațiilor din sfera ORL (gust, miros).

Indicații pentru începerea tratamentului:

Subiectul trebuie să fie destul de motivat și doritor să se lase de fumat;

Înainte cu trei zile de începerea tratamentului, acesta nu trebuie să fumeze;

De asemenea, în timpul curei de trei zile consecutive, subiectul trebuie să se abțină pe cât posibil de la fumat.

Stadiul tratamentului:

Primele trei ședințe consecutive s-au desfășurat în perioada 23.03.2015-25.03.2015;

Ultima ședință a fost în data de 31.03.2015.

CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA ACESTORA

IV.1. Prezentarea și analiza datelor

Studiul s-a desfășurat în două etape: ședințele de luxopunctură propriu-zise, având în vedere reducerea nevoii de a fuma, reactivarea unor mecanisme fiziologice, diminuarea acțiunii tutunului asupra organismului și ameliorarea stării psihice fumătorului; și monitorizarea persoanei pentru a-și menține motivația și pentru a împiedica eventualele dificultăți pe durata curei (recidiva).

Subiectul U.V.

În urma testelor efectuate, s-a constatat că subiectul în vârstă de 20 de ani suferă de dependență moderată de fumat.

Perioada în care s-au desfășurat ședințele de luxopunctură a fost cuprinsă între 6.02.2015-18.02.2015.

Perioada de monitorizare a început imediat după ultima ședință și a durat trei luni (până la data de 18.05.2015). În această perioadă, a fost necesar ca pacientul să contacteze terapeutul în cazul în care apar dificultăți. Din cauză că subiectul a resimțit la un moment dat pofta de țigară și a fumat, a fost nevoie ca acesta să mai facă două ședințe de întreținere.

De asemenea, pentru perioada de monitorizare am compus un program kinetoterapeutic de exerciții fizice si o dieta cu indicatii spre o alimentatie sanatoasa, pentru a evita apariția procesului de îngrășare, specific renunțării la fumat, mai ales că subiectul suferă de obezitate (cauzata de factorii de mediu: stilul de viață, consumul în exces de alimente hipercalorice, sedentarismul) și probleme cardiovasculare.

Program kinetoterapeutic pentru obezitate

Obezitatea este o afecțiune care se caracterizează prin creșterea greutății corporale peste nivelul optim, prin depozitarea în exces a țesutului adipos, reflectând existența unor puternice dezechilibre hormonale în corp.

Kinetoterapia sau terapia prin mișcare are un rol important în optimizarea stării de sănătate și aducerea sau menținerea organismului la greutatea ideală.

Consider că mișcarea este extrem de importantă și necesară pentru o dezvoltare armonioasă a intregului corp.

Kinetoterapia intervine în tratamentul obezități prin eliminarea țesutului adipos în exces, cunoscut fiind faptul că exercițiul fizic alaturi de o dietă sănătoasă adecvată fiecărui pacient ajută la pierderea surplusului de greutate.

Tratamentul obezitatii prin kinetoterapie poate fi format dintr-un complex de exercitii cardio, exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara in zona deficitara etc.

Astfel, programul kinetoterapeutic pe care subiectul l-a urmat a inceput cu o parte introductiva sau de incalzire generala, in care s-au executat exercitii pentru incalzirea aparatului locomotor si s-a continuat cu o parte fundamentala, care a cuprins exercitii cu/pe diferite obiecte, exercitii de respiratie etc., iar ca parte de incheiere s-au executat exercitii de relaxare si respiratie in care efortul a scazut treptat. In plus, pacientul a efectuat zilnic diferite exercitii cu caracter aplicativ, de exemplu mersul pe diferite distante, plimbarile sau alergarile usoare.

Principiile de baza ale exercitiului fizic kinetic de care s-au tinut seama in executarea programului kinetoterapeutic pentru subiectul cu obezitate au fost:

Exercitiile s-au executat lent si ritmic, fara miscari bruste;

Exercitiile s-au executat din pozitii stabile, care au permis un maxim de randament muscular;

Progresivitatea exercitiilor a fost lenta, de la exercitii cu o intensitate mica spre exercitii cat mai complexe ca intensitate.

Partea introductiva (incalzirea)

Incalzirea este o parte importanta inainte de inceperea unui program kinetoterapeutic. Astfel, in partea de incalzire, am ales pentru pacient o serie de exercitii pentru fiecare articulatie principala a corpului. Prin aceasta parte introductiva am obtinut o adaptare a corpului pentru efortul urmator, prin cresterea lenta a ritmului respirator, fluxului sanguin si a debitului cardiac.

Exercitiul 1: Stand departat, mainile pe sold, se efectueaza flexia si extensia capului; 4-8 executii;

Exercitiul 2: Stand departat, mainile pe sold, se efectueaza rasucirea capului spre stanga si spre dreapta; 4-8 executii;

Exercitiul 3: Stand departat, mainile pe sold, se efectueaza indoirea capului spre stanga si spre dreapta; 4-8 executii;

Exercitiul 4: Stand departat, se efectueaza rotari de brate inainte si inapoi simultan;

Exercitiul 5: Stand departat, se efectueaza balansari ale bratelor inainte si inapoi simultan;

Exercitiul 6: Stand departat, se efectueaza ducerea mainilor la umeri prin fata si revenire; 4-8 executii;

Exercitiul 7: Stand departat, se efectueaza ducerea mainilor la umeri prin lateral si revenire; 4-8 executii;

Exercitiul 8: Stand departat, se efectueaza indoirea laterala a trunchiului stanga-dreapta; 4-8 executii;

Exercitiul 9: Stand departat, se efectueaza rasucirea trinchiului spre stanga si spre dreapta; 4-8 executii;

Exercitiul 10: Stand departat, se efectueaza aplecarea trunchiului, mainile atingand partea mediana a piciorului opus; 4-8 executii;

Exercitiul 11: Stand, mainile pe sold, se efectueaza semigenuflexiuni; 10 executii;

Exercitiul 12: Fandari laterale; 4-8 executii;

Exercitiul 13: Fandari inainte; 4-8 executii;

Exercitiul 14: Alergare usoara pe loc; 20-40 secunde.

Partea fundamentala

Aceasta parte a cuprins exercitii de efort moderat, specifice pacientului cu obezitate. Pe parcursul programului kinetic, s-a avut in vedere cresterea treptata a intensitatii, ritmului si numarului de repetari ale exercitiilor fizice.

Exercitiul 1: Stand, cu picioarele departate mai mult decat nivelul umerilor, mainile pe sold, se executa indoirea pe rand a picioarelor, mutand greutatea corpului de pe un picior pe celalalt, corpul si capul se tin drept pe tot parcursul exercitiului, ritm moderat; 5-10 repetari pentru fiecare picior;

Exercitiul 2: Stand, cu picioarele apropiate, calcaiele lipite si varfurile usor departate, bratele tinute intinse inainte cu palmele in jos, se ridica pe rand picioarele intinse inainte incercand sa se atinga cu varful palma mainii, respiratia este regulata, ritm de executie moderat; 4-10 repetari pe fiecare picior;

Exercitiul 3: Decubit dorsal, picioarele indoite, mainile tinute sub cap, se executa miscari cu picioarele ca la pedalarea pe bicicleta, ritm moderat; 10-15 secunde;

Exercitiul 4: Stand, cu picioarele departate la nivelul umerilor, palmele asezate pe partea inferioara a pieptului, respiratie profunda completa, ritm moderat; 5-8 repetari;

Exercitiul 5: Stand, cu picioarele departate mai putin decat nivelul umerilor, se alearga pe loc ridicand sus genunchii si efectuand miscari energice cu bratele, se respira in voie fara sa se opreasca respiratia, ritm de executie moderat, care se intensifica treptat; 15-45 secunde;

Exercitiul 6: Mers in ritm moderat, cu exercitii de respiratie profunda; 20-50 secunde;

Exercitiul 7: Sezand pe scaun, cu varful picioarelor prinse de un obiect imobil, se ridica mainile in sus si se inclina corpul inapoi, extinzand spatele pana cand mainile ating solul, respiratia nu este retinuta, ritm moderat; 3-10 repetari;

Exercitiul 8: Decubit ventral pe un scaun, varfurile picioarelor prinse de un obiect imobil, bratele se sprijina pe podea, se executa extensia spatelui, ridicand bratele in sus si ducand capul inapoi, respiratia este libera, ritm de executie moderat; 3-6 repetari;

Exercitiul 9: Decubit ventral, sprijin pe palme, se executa indoirea bratelor, apropiind pieptul de podea si ducand coatele lateral cu inspiratie si se revine la pozitia de plecare cu expiratie, corpul este intins, ritm moderat de executie; 5-10 repetari;

Exercitiul 10: Stand, cu picioarele apropiate, se sare alternativ inainte cand pe un picior cand pe altul, ridicand o mana in sus iar cealalta indreptand-o spre inapoi, ritm moderat; 3-6 repetari;

Exercitiul 11: Stand, cu picioarele apropiate, se fac fandari spre dreapta si spre stanga, inclinand corpul si ducand mainile lateral, respiratie libera, ritm moderat de executie; 3-6 repetari pe fiecare parte;

Exercitiul 12: Stand, cu picioarele apropiate, se executa semigenuflexiune pe piciorul drept, ridicand piciorul stang si mana inainte, respiratia libera, miscarea se executa si pe celalalt picior, ritm moderat; 2-5 repetari;

Exercitiul 13: Asezat pe podea, cu genuchii îndoiți și brațele pe lângă corp,
pastrand genunchii indoiti, se ridică tălpile de pe podea și apleacă trunchiul la 45 de grade in inspire, într-o poziție asemănătoare unui V, se intind brațele înainte, perfect paralele cu solul; in expir, se executa extensia trunchiului, întinzând picioarele și ducând brațele deasupra capului; 10-20 repetari.

Partea de incheiere

Incheierea programului kinetic a fost, de asemenea, o parte importanta, deoarece aici am introdus exercitii de relaxare musculara si exercitii de respiratie in care efortul a scazut treptat, iar ritmul respirator, fluxul sanguin si debitul cardiac ajung la valorile normale.

Exercitiul 1: Asezat pe podea, picioarele departate, se ridica bratele in inspir profund, mentinand spatele si umerii drepti, se revine la pozitia initiala in expir; 5-10 repetari;

Exercitiul 2: Decubit dorsal, genunchii flectati, talpile pe sol apropiate de fese, usor departate, se executa inspir si ridicarea usoara a bazinului, expir si apasarea bazinului pe sol; 10-15 repetari;

Exercitiul 3: Decubit dorsal, genunchii flectati, talpile pe sol, membrul superior drept flexat la ceafa, se ridica genunchiul drept la piept, tinandu-l cu mana stanga si se inspira profund, cotul drept atingand genunghiul drept; 5-10 repetari pe ambele parti;

Exercitiul 4: Asezat pe scaun sau intr-o pozitie confortabila, se inspira profund, se mentine aerul in apnee pentru cateva secunde, apoi se expira lent; 4-8 repetari;

Exercitiul 5: Stand, picioarele apropiate, se executa ridicari pe varfuri si contractarea gambelor, coapselor si muschilor fesieri, se mentine pozitia pentru cateva secunde, apoi se relaxeaza; 10-15 repetari;

Exercitiul 6: Mers, cu exercitii de respiratie; 20-40 secunde.

Exercitii cu caracter aplicativ

Exercitiul 1: Mers pe diferite distante, in primele zile pe distante scurte, apoi marind distantele, astfel incat plimbarile sa dureze cateva ore;

Exercitiul 2: Urcarea scarilor in schimbul urcarii cu liftul;

Exercitiul 3: Sarituri pe loc sau din deplasare, sarituri peste obstacole;

Exercitiul 4: Jocuri cu mingea (aruncari la cos, suturi spre poarta) care se pot desfasura in parcuri amenajate in acest scop.

Dieta pentru pacientul cu obezitate

O dieta echilibrata si o alimentatie sanatoasa, la fel ca exercitiile fizice, au fost foarte importante pentru subiect. Urmand indicatiile date, acesta a reusit sa stopeze procesul de ingrasare aparut in urma lasarii de fumat si chiar sa slabeasca.

Indicatiile dietei au constat in:

Respectarea meselor principale;

Consumarea a 2-3 litri de apa pe zi;

Eliminarea painii si produselor fainoase, alimentelor ce contin multe lipide, glucidelor, ultima masa tinandu-se pana la ora 18:00;

Consumarea a cat mai multe fructe si legume crude;

Subiectul L. M.-D.

În urma testelor efectuate, s-a constatat că subiectul în vârstă de 20 de ani suferă de dependență moderată de nicotină.

Perioada în care s-au desfășurat ședințele de luxopunctură a fost cuprinsă între 23.03.2015-31.03.2015.

Astfel perioada de monitorizare a durat până la data de 31.06.2015. Subiectul a făcut o ședință de întreținere după o luna de la încetarea tratamentului.

IV.2. Analiza rezultatelor inițiale și finale

Subiectul U.V.

Subiectul U.V. cu fișa numărul 1 prezintă dependență de fumat, obezitate și probleme cardiovasculare.

S-a prezentat la cabinetul de luxopunctură pe data de 6.02.2015, urmând tratamentul până la data de 18.02.2015.

I s-a recomandat pacientului să nu consume în primele zile de terapie cafea, ceai sau alcool. De asemenea i-a fost recomandat să consume în primele 5 zile cât mai multă apă (2-3 litri/zi) și să mănânce multe fructe și legume verzi pentru a trece mai ușor peste nevoia de a fuma.

Ședințele de luxopunctură s-au desfasuart după cum urmează în Tabelul 6:

Tabelul 6. – Tabel de monitorizare al subiectului U.V.

Primul obiectiv al tratamentului constă în diminuarea poftei și nevoii de a fuma. Acest obiectiv a fost atins abia dupa a patra sedinta de luxoterapie. Dupa prima sedinta am observat ca subiectul a redus considerabil numărul de țigări fumate pe zi. Pe parcursul primelor doua sau trei sedinte, acesta nu a putut renunta la tigara de dimineata.

Un al doilea obiectiv este diminuarea efectelor sevrajului tabagic asupra organismului prin relaxarea fumătorului și ameliorarea tulburărilor de somn, precum și prin combaterea anxietății, nervozității și excesului de apetit. Înainte de începerea ședințelor, subiectul prezenta nervozitate, frustrare, lipsă de concentrare, apetit crescut, dureri de cap, amețeală și tuse. După primele două ședințe, aceste efecte s-au diminuat puternic.

Ultimul obiectiv al luxopuncturii îl reprezintă reducerea inflamațiilor cauzate de fumat din sfera ORL (papile gustative, sinus, faringe). Subiectul a perceput un gust metalic și amărui al țigării după prima ședință. De asemenea si mirosul tigarii s-a modificat, subiectul observand ca fumul era mai greu de suportat ca inainte.

Dupa ce-a de a patra sedinta de luxoterapie, subiectul nu a mai simtit nevoia sau pofta de tigari.

Perioada de monitorizare a început imediat după terminarea tratamentului și s-a desfășurat pe perioada a trei luni. În acest timp, subiectul a mai făcut două ședințe de întreținere, din cauză că a resimțit pofta de tutun.

După această perioada de trei luni de monitorizare, cu ajutorul luxoterapiei, subiectul s-a lasat cu succes de fumat, iar starea lui fizica si psihica s-a îmbunătățit.

De asemenea, programul de exercitii fizice si dieta impuse pentru perioada de monitorizare au fost efectuate cu succes de către subiect. Obiectivele acestora au fost îndeplinite, iar subiectul a slăbit 15 kilograme.

Subiectul L. M.-D.

Subiectul L. M.-D. cu fișa de numărul 2 prezintă dependență moderată de fumat.

S-a prezentat la cabinetul de luxopunctură pe data de 23.03.2015, urmând tratamentul până la data de 31.03.2015.

I s-a recomandat pacientului să nu consume în primele zile de terapie cafea, ceai sau alcool. De asemenea i-a fost recomandat să consume în primele 5 zile cât mai multă apă (2-3 litri/zi) și să mănânce multe fructe și legume verzi pentru a diminua cât mai mult pofta de țigări.

Ședințele de luxopunctura s-au desfasurat după cum urmează în Tabelul 7:

Tabelul 7. – Tabel de monitorizare al subiectului L. M.-D.

La începutul tratamentului, subiectul prezenta nervozitate și anxietate, tulburări ale somnului, exces de apetit, cefalee și nevoie de a fuma. După primele două ședințe aceste simptome s-au diminuat. De asemenea, țigările aveau gust și miros diferit.

Perioada de monitorizare a început după terminarea celor patru ședințe de luxopunctură. În această perioadă, subiectul a mai folosit o singură dată luxoterapia, însă fără succes. Acesta a început din nou să fumeze, dar în schimb a diminuat numărul de țigări fumate pe zi de la 15 la aproximativ 5. Subiectul a recunoscut ca nu a fost destul de convins sa se lase de fumat, crezand ca fumatul nu este inca o amenintare pentru sanatatea lui.

CAPITOLUL V. CONCLUZII

Lucrarea de față reprezintă o încercare de a prezenta efectul reflexoterapiei prin luxopunctură asupra persoanelor cu dependență tabagică. Pe parcursul desfășurării studiului s-a avut permanent în vedere relizarea obictivelor propuse.

BIBLIOGARFIE

Anghelache, N., Ungureanu, C., Ciobanu, M., &Ginghină, C. (2007). Ghidul pacientului. Fumatul factor de risc cardiovascular. Ed. Medicală Antaeus;

Associated Press (2006, October 7). Tobacco expected to kill 1 billion this century. Smoking accounts for 1 in 5 cancer deaths, new reference guides report. Articol obținut în 15 martie, 2015, de la adresa http://www.nbcnews.com/id/13803326/#.VVYPJPmqqko;

Aubin, H-J., Dupont, P., & Lagrue, G. (2003). Cum să te lași de fumat. Recomandări, metode, tratamente. București: Ed. Trei, p. 18, 21, 166-170, 186;

Barnea, M., & Barnea, E. (1984). Fumatul efecte asupra sănătății. Profilaxie. București: Ed. Medicala, p. 35, 39, 248;

Cârmaciu, R., Niculescu, C. TH., Voiculescu, B., Sălăvastru, C., Nița, C., &Ciornei, C. (2009). Anatomia și fiziologia omului. București: Ed. Corint, p. 322, 352;

Chiriță, I., &Postolică, V. (2001). Incursiune în reflexoterapie. Ed. Polirom;

Ferrucci, L., Izmirlian, G., & Leveille, S. (1999). Smoking, physical activity, and active life expectancy. Am. J. Epidemiol, 149 (7), 645-53. Articol obținut în 15 martie, 2015, din baza de date PubMed;

Giurculescu, Z., Cristea, D., Constantinescu, C., & Costea, Ș. (1974). Programe de gimnastică medical. Ed. Stadion, p. 22;

LuxoMed. (2013). Guide de suivi: arrêt du tabac. Luxo, Version 04/2013, Franța;

Marza, D. (1998). Reflexologia în kinetoterapie. Bacău: Ed. Symbol;

Rigotti, N.A., Munafo, M.R., &Stead, L.F. (2012, May 16). Interventions started during hospitalisation to help people to stop smoking. Rezumat obținut în 16 martie, 2015, de la adresa http://www.cochrane.org/reviews/en/ab001837.html;

Trofor, A., Mihălțan, F., Mihăicuță, Ș., Pop, M., &Todea, D. (2008). NOȚIUNI GENERALE DE TABACOLOGIE. Supliment introductiv al Ghidului de Renunțare la Fumat și Asistență de Specialitate a Fumătorului. Iași: Ed. Tehnopress;

Trofor, A., Mihălțan, F., Mihăicuță, Ș., Pop, M., Todea, D., Anca, F., Tănăsescu, R., Vieriu, V., Samoilă, M., &Păvăluc, I. (2008). GHIDUL SPECIALISTULUI ÎN RENUNȚARE LA FUMAT. GHIDUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE PNEUMOLOGIE. Ghid elaborat de grupul de lucru al Secțiunii Tabacologie din Societatea Română de Pneumologie. Articol obținut în 10 mai, 2015, de la adresa http://www.cardioportal.ro/pdf/Ghid%20Renuntare%20Fumat.pdf;

Papilian, V. (2001). Anatomia omului. Splanhnologia. Vol. II. București: Ed. All Medical;

Voiculescu, I. C., & Petricu, I. C. (1971). Anatomia și fiziologia omului. București: Ed. Medicală;

World Health Organization (2002). The World Health Report 2002: Reducing risks, promoting healthy life. Articol obținut în 15 martie, 2015, de la adresa http://www.who.int/whr/2002/en/whr02_en.pdf?ua=1.

BIBLIOGARFIE

Anghelache, N., Ungureanu, C., Ciobanu, M., &Ginghină, C. (2007). Ghidul pacientului. Fumatul factor de risc cardiovascular. Ed. Medicală Antaeus;

Associated Press (2006, October 7). Tobacco expected to kill 1 billion this century. Smoking accounts for 1 in 5 cancer deaths, new reference guides report. Articol obținut în 15 martie, 2015, de la adresa http://www.nbcnews.com/id/13803326/#.VVYPJPmqqko;

Aubin, H-J., Dupont, P., & Lagrue, G. (2003). Cum să te lași de fumat. Recomandări, metode, tratamente. București: Ed. Trei, p. 18, 21, 166-170, 186;

Barnea, M., & Barnea, E. (1984). Fumatul efecte asupra sănătății. Profilaxie. București: Ed. Medicala, p. 35, 39, 248;

Cârmaciu, R., Niculescu, C. TH., Voiculescu, B., Sălăvastru, C., Nița, C., &Ciornei, C. (2009). Anatomia și fiziologia omului. București: Ed. Corint, p. 322, 352;

Chiriță, I., &Postolică, V. (2001). Incursiune în reflexoterapie. Ed. Polirom;

Ferrucci, L., Izmirlian, G., & Leveille, S. (1999). Smoking, physical activity, and active life expectancy. Am. J. Epidemiol, 149 (7), 645-53. Articol obținut în 15 martie, 2015, din baza de date PubMed;

Giurculescu, Z., Cristea, D., Constantinescu, C., & Costea, Ș. (1974). Programe de gimnastică medical. Ed. Stadion, p. 22;

LuxoMed. (2013). Guide de suivi: arrêt du tabac. Luxo, Version 04/2013, Franța;

Marza, D. (1998). Reflexologia în kinetoterapie. Bacău: Ed. Symbol;

Rigotti, N.A., Munafo, M.R., &Stead, L.F. (2012, May 16). Interventions started during hospitalisation to help people to stop smoking. Rezumat obținut în 16 martie, 2015, de la adresa http://www.cochrane.org/reviews/en/ab001837.html;

Trofor, A., Mihălțan, F., Mihăicuță, Ș., Pop, M., &Todea, D. (2008). NOȚIUNI GENERALE DE TABACOLOGIE. Supliment introductiv al Ghidului de Renunțare la Fumat și Asistență de Specialitate a Fumătorului. Iași: Ed. Tehnopress;

Trofor, A., Mihălțan, F., Mihăicuță, Ș., Pop, M., Todea, D., Anca, F., Tănăsescu, R., Vieriu, V., Samoilă, M., &Păvăluc, I. (2008). GHIDUL SPECIALISTULUI ÎN RENUNȚARE LA FUMAT. GHIDUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE PNEUMOLOGIE. Ghid elaborat de grupul de lucru al Secțiunii Tabacologie din Societatea Română de Pneumologie. Articol obținut în 10 mai, 2015, de la adresa http://www.cardioportal.ro/pdf/Ghid%20Renuntare%20Fumat.pdf;

Papilian, V. (2001). Anatomia omului. Splanhnologia. Vol. II. București: Ed. All Medical;

Voiculescu, I. C., & Petricu, I. C. (1971). Anatomia și fiziologia omului. București: Ed. Medicală;

World Health Organization (2002). The World Health Report 2002: Reducing risks, promoting healthy life. Articol obținut în 15 martie, 2015, de la adresa http://www.who.int/whr/2002/en/whr02_en.pdf?ua=1.