Recuperarea Prin Kinetoterapie a Maladiei Sheuermann

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

I.1 Rolul kinetoterapiei în recuperarea Maladiei Scheuermann

Kinetoterapia reprezintă știința care studiază mecanismele neuromusculare și articulare,ce ofera omului activitățile motrice normale.

Kinetoterapia deține un rol important în corectarea deviațiilor vertebrale.Ea reprezintă cel mai eficient procedeu de aliniere vertebrală și de întretinere a coloanei vertebrale.Obiectivele kinetoterapiei se îndeplinesc prin exercițiu fizic, ce este interpretat ca un mijloc voluntar,conceput sistematic în ansamblul unui proces educațional.Rolul kinetoterapiei este acela de recuperare cu ajutorul unui program,sistematizat afecțiunii resprective.

Tratamentul maladiei Scheuermann presupune recuperarea funcțională a coloanei vertebrale,ce are la baza sa corectarea disfuncțiilor statice și dinamice.Prin kinetoterapie se urmărește creșterea capacității de mișcare,corectarea segmentelor corpului incluse în deficiența respectivă.

Procedeele implicate trebuie alese astfel încât să contribuim cât mai mult la recuperarea pacientului.Principalul procedeu de recuperare prin kinetoterapie este exercițiul fizic.Acesta i-a contur sub forma unor mijloace,principii și metode de tratament strict îndreptate pe diagnosticul pacienților.

I.2 Motivarea alegerii temei

Coloana vertebrală este cea mai importantă componentă a aparatului locomotor,de care sunt legate toate celelalte segmente,care împreună cu bazinul și toracele alcătuiesc scheletul trunchiului.

Maladia Scheuermann apare destul de precoce,la vârsta 13-18 ani,fiind mai frecventă la sexul masculin.Boala poate da complicații grave,cum ar fi cele respiratorii,cardiace și deficite neurologice.Între 10 și 20 de ani apare cifoza,vertebrele având aspect cuneiform,iar coloana capătă o rigiditate deosebită.

I-a naștere în timpul dezvoltării corpului, realizându-se schimbări la nivelul spațiilor și corpurilor intervertebrale.Se dezvoltă leziuni ale cartilajelor vertebrale,din cauza unei circulații sangvine insuficiente.Formele deformante sunt mai evidențiate la marginea anterioară a vertebrelor,ele fiind mai subțiri anterior,determinând apariția cifozei.Consecința acestor transformări este o cifoză dorsală sau dorso-lombară pronunțată.În funcție de stadiul bolii,apare durerea,ce se asociază direct cu activitatea fizică.De aici se impune nevoia tratării, a dezalinierilor coloanei vertebrale.Kinetoterapia are ca reper tonifierea musculaturii șanțurilor vertebrale prin intermediul unor exerciții specifice.

I.3 Ipoteza lucrării

Lucrarea prezintă următoarele ipoteze:

-dacă exercițiile pentru acasă cu privire la corectarea aliniamentului corpului au avut un impact mare asupra recuperării afecțiunii coloanei vertebrale;

-în ce masură se vor realiza îndeplinirea obiectivelor prin procesul de recuperare;

-dacă corsetele ajută la redresarea coloanei vertebrale;

-dacă metodele utilizate în programul de tratament sunt capabile să redreseze cifoza dorsală.

I.4 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul lucrării a fost redresarea coloanei vertebrale prin atitudini corectoare,punându-se accent pe coloana toracală cifozată și pe celelalte curburi,lombară și cervicală,ce dețin o postură normală și de a nu le cifoza în decursul tratamentului kinetoterapeutic.

Obiectivele cercetării au fost:

-sistematizarea programului de tratament în funcție de evaluarea subiectului;

-alegerea unor metode potrivite ce pot îmbunătăți procesul recuperator în funcție de pacient: sex,vârstă,starea de boală;

-recunoasterea disfuncționalităților cu ajutorul examinării radiologice și functionale a pacienților figurați în studiu.

CAPITOLUL II

Fundamentarea teoretică

II.1 Aspecte anatomice ale coloanei vertebrale

I.1 Anatomia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este un tub articular osos,lung,localizată în planul median și în regiunea posterioară a trunchiului,cunoscută și sub numele de rachis,alcatuită din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase:vertebrele.Văzute de sus în jos,vertebrele sunt în raport cu :gâtul,toracele,regiunea lombară și pelvisul.Vertebrele poartă diferite denumiri împrumutate de la regiunile respective:

1.Vertebrele cervicale corespund gâtului.Ele se găsesc în număr de 7 și se notează de la C1 la C7, formând coloana cervicală.

2.Vertebrele toracale corespund toracelui.Ele sunt în număr de 12 și se notează de la T1 la T12,formând coloana toracală.

3.Vertebrele lombare corespund regiunii lombare(peretele posterior al abdomenului).Ele sunt în număr de 5 și se notează de la L1 la L5,formând coloana lombară.

4.Vertebrele sacrale corespund pelvisului.Ele sunt în număr de 5 și sunt prinse laolalta cu cele 4-5 vertebre coccigiene,constituind două oase:coccigele și sacrul.

Fig. 1

Vertebră vazută de sus

1.corp vertebral;

2.pelicul vertebral;

3.apofiza articulara;

4.apofiza transverse;

5.apofiza spinoasa;

6.lama;

7.orificiul rahidian.

Se numesc vertebre adevărate, vertebrele din primele trei regiuni: cervicală, toracală si lombară, care și-au păstrat individualitatea și mobilitatea.

O vertebră adevarată deține două părți: una adevarată, alcătuind un segment de cilindru plin, denumit corpul vertebrei; alta posterioară, numit arcul vertebrei.Arcul vertebrei se unește de corpul vertebrei prin două punți mici denumite pediculii arcului vertebral.Arcul vertebral, corpul vertebral și pediculii arcului delimitează gaura vertebrei.

Corpul vertebral reprezintă cea mai voluminoasă portiune a vertebrei, ce are două fețe:una superioară, una inferioară și o circumferință.Circumferința deține o porțiune anterioară, care se lungește între cei doi pediculi ai arcului vertebral și o porțiune posterioară care percepe gaura vertebrei, alcătuind peretele anterior al acesteia.

Arcul vertebral se situează postero-lateral față de corpul vertebrei și este alcătuit din:

-pediculul arcului vertebral, unește arcul vertebral de corp și are pe marginea superioară incizura vertebrală superioară, iar pe marginea inferioară incizura vertebrală inferioară.

-două procese, apofizele: articulare, care articulează vertebrele între ele și musculare,pentru inserțiile mușchilor.

Coloana vertebrală este formată din vertebre suprapuse metameric, iar gaura vertebrală este delimitată de incizurile a două vertebre vecine, prin care străbat nervii spinali.

Procesele musculare sunt:

-procesul transvers, care prezintă două proeminențe:una dreaptă și una stângă, ce pornesc de pe părțile laterale ale arcului vertebral.Este format dintr-o bază, un vârf, o față posterioară și anterioară, o margine inferioară și superioară.

-procesul spinos se alungește înapoi,de la locul de unire a celor două lame vertebrale.Deține o bază,un vârf,o margine superioară,inferioară și două fețe laterale.

-procesele articulare se grupează în procesele articulare superioare,două la număr,ce se articulează cu procesele corespunzătoare ale vertebrelor supraiacente și procesele articulare inferioare,tot două la număr,ce se articulează cu procesele corespunzătoare ale vertebrelor subiacente.

Lamele arcului vertebral,două la număr,se lungesc de la pediculi la procesul spinos.Fiecare lamă înfățițează două margini:superioară și inferioară, procesele articulare și procesul transversar,fața anterioară,care privește spre gaura vertebrei,fața posterioară învelită de mușchi;o extremitate medială care se leagă de partea opusă și o extremitate laterală,ce se lungește pană la masivul osos format de pedicul.

Gaura vertebrală este situată între arcul vertebral și corpul vertebral.Prin suprapunerea lor,găurile vertebrale formează canalul vertebral,care găzduiește măduva spinării și meningele spinal.Sub vertebra L2 se găsește coada de cal,alcătuită din nervii spinali sacrali,lombari și coccigian, filul terminal medular și vertebral. Diomid Gherman,Vertebroneurologia și verticalitatea coloanei vertebrale,Chișinău,Ed Universității de Stat și Farmacie ,,Nicolae Testemițianu",2011.

De obicei,vertebrele prezintă trei tipuri de caractere:proprii,regionale sau individuale și de tranzitie.

Vertebrele cervicale

Coloana cervicală se interpune între prima vertebră toracică și craniu.Ea este mai puțin rezistentă,datorită încărcăturii mai reduse și puternic segmentată,în raport cu alte segmente ale axei corporale,fapt ce îi oferă o flexibilitate și o mobilitate mare.

Corpul vertebrei prezintă dimensiuni mai mici decât vertebra toracică sau lombară.El este lățit transversal și turtit antero-posterior,diametrul transversal fiind de două ori mai mare decât cel antero-posterior.Prezintă două prelungiri: lateral,superior și apofizele uniciforme.

Procesul spinos este scurt,având vârful bifid și ușor înlinat oblic inferior și posterior.

Procesele transversare sunt străbătute la baza lor de gaura transversară,prin care trec artera,vena și nervul vertebral.Vârful este bituberculat,împărțit într-un tubercul anterior care este un rudiment de coastă cervicală și un tubercul posterior ce prezintă procesul transversar propriu-zis.Pe fața concavă a procesului transversar se află șanțul pentru nervul spinal.

Procesele articulare sunt orientate intermediar între planul orizontal și frontal și prezintă fețe articulare plane.

Vertebrele toracale

Pe corpul lor găsim semifațete articulare pentru capul coastei,iar pe apofizele transverse se află fațete articulare pentru tuberozitatea coastei.

Corpul vertebrei este mai mare decât al vertebrei cervicale.În coloana dorsală,volumul corpului vertebral crește de sus în jos ,iar din această cauză fața inferioară a fiecărui corp vertebral este mai întinsă ca cea superioară.La vertebrele toracice superioare bureletul marginal nu este bine pronunțat,dar devine evident la cele inferioare.Pe partea posterioară a fiecărei fețe laterale a corpului vertebral se află fețele costale pentru articulația capului coastei.Ele se găsesc la nivelul bordurilor marginale inferioare și superioare.La primele zece vertebre toracice sunt prezente fațetele costale superioare,cu aspect de segment de cerc și privesc în sus,în afară și înapoi.Fațetele costale sunt situate la primele patru vertebre toracice înaintea bazei de implantarea pediculului vertebral.

Apofizele spinoase se orientează oblic de sus în jos și dinainte înapoi.Mărimea lor este diferită de la o vertebră la alta,producând posibilități anatomice variate pentru amplitudinea mișcărilor de flexie dorsală,pe care le frâneaza.La coloana vertebrală,apofizele spinoase se îmbracă una pe alta,vârful uneia întrecând vertebra următoare și merge până la cea de a doua subiacentă.Pe apofizele spinoase se inseră elemente musculare și fibroase,iar pe fața laterală în vecinătatea marginii inferioare se inseră patru fascicule ale semispinalului care determină nereguli pe marginea laterală și inferioară a apofizei spinoase.Pe fața superioară se inseră ligamentele interspinoase ce vin de la apofiza spinoasă a vertebrei superioare,iar pe fața inferioară se inseră ligamentele interspinoase.. Dintatul mic se inseră pe primii trei tuberculi dorsali,pe primii cinci romboidul,iar pe ultimii doi se inseră micul dințat posterior și inferior.

Apofizele transverse sunt groase și orientate oblic dinainte-înapoi și dinăuntru în afară.Ele sunt implantate la unirea pediculilor cu marginea superioară a lamei vertebrale.Pe fața anterioară a apofizei transverse se inseră ligamentul intraarticular al capului coastei.Tot pe această fața se află suprafața costală de articulare cu tuberozitatea coastei.Pe ultimele două apofize transverse toracice nu se gasesc astfel de fațete..Pe fața posterioară a apofizei transverse se află numeroase inserții: fasciculele lungi și scurte ale semispinalului gâtului și spatelui,fasciculele transversale ale mușchilor lungul dorsal și supracostalii.Pe primele cinci apofize transverse toracice se inseră lungul gâtului,iar pe primele două vertebre toracice se inseră lungul capului.Pe marginea superioară a apofizei transverse se inseră ligamentul intertransversal,care este o mostenire a mușchiului intertransversar dispărut la nivelul segmentului toracic al rahisului.Pe vârful primelor cinci apofize transverse se inseră mușchiul lungul gâtului,iar pe marginea inferioară se inseră ligamentul intertransversar homolateral și ligamentul costotransversar superior.

Apofizele articulare sunt alcătuite din patru lame osoase,dintre care două inferioare și două superioare.Apofizele articulare inferioare apar pe fața laterală și anterioară a lamelor vertebrale,iar cele superioare se desprind de pe lamele vertebrale,de pe pedicul și de pe apofiza transversala.Fațetele apofizelor articulare superioare privesc în sus,inapoi și în afară,exceptie făcând cea de-a 12-a vertebră toracică care privește înapoi și puțin în sus.Cele inferioare privesc în jos,inainte și puțin în afară.

Gaura vertebrală are forma cilindrică,diametrul sau antero-posterior are dimensiuni constante de la prima vertebră pana la a 12-a toracică.

Vertebrele lombare

Portiunea bazală a conului superior osos al organului axial ocupă rahisul lombar,fapt ce face ca la acest nivel solicitările mecanice în statică și dinamică sa fie mai mari.Cele cinci vertebre lombare sunt reprezentate de componenta osoasă a rahisului lombar care prezintă caractere regionale specifice,iar prima și a cincea prezintă caractere speciale.

Corpul vertebral are dimensiuni mari,diametrul transversal al corpului vertebral depășește diametrul antero-posterior,crescând de la o vertebră la alta în sens cranio-caudal.Din acest motiv,este mai mare spre fața inferioară a corpului vertebrei.Fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale au concavitatea spre posterior.Bureletul marginal al fețelor corpurilor vertebrale este accentuat,iar cel de la fața inferioară este mai gros.Pe partea centrală a feței corpurilor vertebrale se găsesc două zone și anume,una centrală care corespunde nucleului pulpos și una periferică,langă bureletul marginal.Din cauza bordurilor marginale dezvoltate,suprafața circumferențială a corpului vertebral este mai scobită transversal,formând adevarate cornise.Pe primele trei vertebre lombare se prinde stâlpul diafragmatic drept,iar cel stâng se prinde pe primele două.Pe corpul vertebrei lombare se inseră ligamentul vertebral longitudinal.Pe vertebra a 2-a lombară se prinde arcada psoasului,iar pe fețele laterale ale corpurilor vertebrali se prind fascicule ale psoasului.

Apofiza spinoasă este o lamă osoasă patrulateră,îndreptată orizontal înainte și înapoi.Ea scade ca volum la ultimele două vertebre lombare.Fiecare apofiză spinoasă are trei margini și două fețe laterale:una inferioară,una superioară și una posterioară.Pe fețele laterale se află câte o creastă osoasă care le desparte în două câmpuri.Pe câmpul superior se inseră mușchiul transverso-spinos și interspinos lombar.Pe câmpul inferior este fixat mușchiul interspinos lombar subiacent.Marginea inferioară are o coastă și un tubercul,pe care se prinde ligamentul interspinos subiacent.Marginea superioară dă insertie ligamentului interspinos.Marginea posterioară a apofizei spinoase și vârful ei dau inserție ligamentelor supraspinoase.

Apofizele transverse prezintă aspecte morfologice ample,atât de la o vertebră la alta,cât și în stânga față de dreapta. Mușchiul psoas se inseră pe fața anterioară și spre rădăcina apofizei transverse,iar spre varf,se inseră mușchiul pătratul lombelor. Mușchiul intertransversar lateral al lombei se inseră pe marginea superioară a apofizei costiforme,iar marginea inferioară se inseră pe mușchiul intertransversar lateral al lombei din spațiul următor.Pe vârful apofizei costiforme se prinde pătratul lombelor pe primele patru lombare,aponevroza posterioară a mușchiului transvers abdominal,pe primele două lombare se prinde ligamentul lombocostal Henlle,iar pe ultimele două lombare,ligamentul iliolombar.

Apofizele articulare au aspect de segment de cilindru gol sau plin.Apofizele articulare superioare ale primelor trei vertebre lombare sunt mai îndepărtate una de alta față de apofizele articulare inferioare,cele ale vertebrelor L4 și L5 se află la distanță egală cu cele inferioare.Apofizele articulare superioare pornesc în direcție sagitală de la unirea apofizelor costiforme,a pediculilor și a lamelor vertebrale.

Gaura vertebrală are formă triunghiulară și este mai mică față de dimensiunile corpului vertebral.

Vertebra atlas este prima vertebră cervicală,alcatuiă din două mase laterale,unite printr-un arc posterior mai lung și un ac anterior mai scurt.Nu are corp vertebral.De pe masele laterale ale atlasului coboară procesele transversare.Masele laterale prezintă: fața articulară inferioară pentru articularea cu procesul articular superior al axului,cavitatea articulara superioară pentru articulatia cu condilul occipitalului,fața laterală, de unde coboară procesul transversar, fața medială pe care se inseră ligamentul transversal.

Arcul anterior cunoaște:anterior și median tuberculul anterior,postero-median o față ovalară articulară prin care se efectuează articulația atlanto-axoidiană mediană,cu dintele axisului.

Arcul posterior cunoaște pe fața sa posterioară un tubercul posterior și șanțul arterei vertebrale,prin care străbate artera omonimă.

Axis este a doua vertebră cervicală.Ea prezintă superior dintele axisului,o proeminență superioară provenită din alipirea corpului atlasului care prezintă anterior fața articulară anterioară pentru articulatia atlanto-axoidiana și posterior fața articulară posterioară transversată de ligamentul transvers al atlasului; procesele transverse se situează lateral,iar fețele articulare superioare privesc spre lateral și corespund fețelor articulare inferioare ale atlasului.

Vertebre false

Osul sacru este un os nepereche,situat în continuarea coloanei lombare.El are două fețe,două margini,o baza și un vârf.Fața anterioară are formă concavă și delimitează posterior pelvisul osos.Ea reprezintă fața pelvină a osului sacru.Fața posterioară are forma convexă.Marginile osului sacru sunt una stângă și una dreaptă.Ele devin fețe laterale adevărate,lărgindu-se spre baza sacrului,iar anterior se află fețele articulare,suprafețe articulare prin care osul sacru se articulează cu oasele coxale.Baza sacrului se orientează superior și usor anterior.Vârful osului este orientat în jos și prezintă o fațetă ovalară netedă,care corespunde feței inferioare a ultimei vertebre sacrale și care se articulează cu osul coccis.

Osul coccis este un os mic,de forma triunghiulară,situat în continuarea sacrului și este format din unirea a celor patru-cinci vertebre coccigiene,din care a rămas numai corpul.

Articulațiile

Articulațiile coloanei vertebrale se clasifică în:

-articulațiile corpilor vertebrali

-articulațiile lamelor vertebrale

-articulațiile apofizelor articulare

-articulațiile apofizelor transverse

-articulațiile apofizelor spinoase.

Discurile intervertebrale sunt poziționate între fețele de contact ale corpului vertebral la nivelul rahisului articulat.Ele se găsesc în număr de 23,primul aflându-se între axis și cea de a 3-a vertebră cervicală,iar ultimul între celei de a 5-a vertebră lombară și fața articulară a bazei sacrului.Au forma unor lentile biconvexe,însă se mulează în spațiul intervertebral prin comprimarea sa de către suprafețele articulare.Din aceasta cauză,porțiunea mijlocie a discului este bombată,iar regiunea posterioară a circumferinței discului este puțin scobită și răspunde canalului rahidian.Pe fața anterioară a circumferinței discului intervertebral se prinde ligamentul vertebral longitudinal.Înălțimea discurilor intervertebrale este schimbătoare; este mai mică în regiunea cervicală(3mm), decât în cea toracică(5mm) sau lombară,unde atinge un maximum de 9 mm.În regiunile cervicală si lombară,discurile sunt mai înalte în partea anterioară,în timp ce în regiunea toracică,sunt mai înalte în partea posterioară,fiind important în formarea curburilor coloanei.Discul intervertebral este alcătuit din patru părți:inelul fibros,nucleul pulpos și două plăci terminale cartilaginoase.Inelul fibros înconjoară în întregime discurile intervertebrale,având ca rol limitarea dilatării discurilor și legarea vertebrelor între ele.Nucleul pulpos se prezintă ca o masă rotundă de consistența gelatinoasă,având diametrul 1,2-2 cm în regiunea lombară.El apare deseori înconjurat de o cavitate perinucleară.Plăcile cartilaginoase sunt poziționate la limita dintre disc și corpul vertebral.Ele sunt alcătuite din cartilagiu hialin,dispus sub forma unor plăci subțiri la adult,în timp ce în primii ani de viață sunt mai groase.Plăcile cartilaginoase prezintă terenul pentru creșterea corpului vertebral,deoarece la acest nivel se află stratul de crestere endocondrală a nucleului de osificare al corpului vertebral.În decursul dezvoltării ontogenetice,în jurul plăcilor se dezvoltă un inel marginal,care inițial este de natură cartilaginoasă și apoi de natură osoasă.

Ligamentul longitudinal anterior se află pe fața anterioară a corpurilor vertebrale,având ca punct de insertie partea baziliara a occipitalului pană la fața anterioară a lui S3.În partea mijlocie a vertebrelor este mai gros și mai subtire pe marginile lor,unde aderă mai solid.În zona cervicală și lombară este mai îngust,iar în cea toracică este mai lat.Fibrele sale profunde,dar scurte,unesc două vertebre apropiate,iar cele superficiale sar peste trei,patru vertebre.

Ligamentul longitudinal posterior se găsește pe fața posterioară a corpurilor vertebrali în plin canal,anterior de dura mater,având ca punct de plecare marginea anterioară a găurii occipitale și se întinde până la vertebra întâi coccigiană.

Ligamentele galbene unesc lamele a două vertebre vecine.Culoarea lor are drept cauză abundența de țesut conjunctiv elastic,de unde provine și numele lor.

Procesele spinoase se unesc prin:

-ligamentul supraspinos are ca punct de insertie procesul spinos C7,ajungând la sacrum și aderă anterior la ligamentul interspinos,unind vârfurile proceselor spinoase.Fibrele superficiale se lungesc între 3-4 vertebre,iar cele profunde între 2 vertebre apropiate.În zona cervicală este mai îngroșat,având numele de ligamentul nuchae,cu aspect triunghiular,având baza la creasta occipitală externă și protuberanța occipitală externă,iar vârful la procesul spinos al lui C7.

-ligamentul interspinos ocupă spațiul dintre ligamentul supraspinos și ligamentele galbene și unește marginile a două procese spinoase vecine.

Ligamentul intertransversar leagă procesele transverse,fiind suplinit în zona cervicală prin mușchii intertransversari.Se prezintă bine dezvoltat în zona toracică.

Articulațiile proceselor transversare sunt diartroze,fețele articulare din zona lombară sunt trohoide,iar cele din zona cervicală și toracică sunt plane.Suprafețele articulare sunt îmbrăcate de un cartilaj hialin fin.Unirea lor este posibilă prin capsula articulară,care se inseră la periferia fețelor,găsindu-se mai groasă posterior.La interior capsula articulară este acoperită de o sinoviala.

Articulația lombosacrală este realizată între baza sacrului și L5.În această articulație găsim:

-ligamentele galbene

-ligamente longitudinale

-ligamentele interspinos și supraspinos

-disc intervertebral

-capsula pentru articulația proceselor articulare.

Articulația sacrococcigiană este alcătuită dupa tipul simfizelor,având fețele articulare ilustrate de fața ovalară convexă de pe vârful sacrului,căreia îi coincide o față concavă pe baza coccisului.Mijloacele de unire sunt reprezentate de:

-ligamentul sacrococcigian posterior profund,care se prelungește ligamentului longitudinal posterior

-ligamentul sacrococcigian posterior superficial se gasește între fața posterioară a coccisului și marginile hiatusului sacrat,având marginile laterale cu numele de ligamente intercornale

-ligamentul sacrococcigian anterior se raspândește de la vârful sacrului la coccige,prelungind inferior ligamentul longitudinal anterior.

-ligamentul sacrococcigian lateral,situat între marginile laterale ale coccisului și ale sacrului,lateral limitează a 5-a gaură sacrală.

Mușchii

Mușchii gâtului

-Mușchiul sternocleidomastoidian.Este un mușchi lung,foarte puternic,care trece pe latura gâtului ușor spiralat în traiectul său.Inserțiile se realizează inferior prin două capete:capul sternal se inseră pe fața anterioară a manubriului sternal; capul clavicular se inseră pe portiunea medială a feței superioare a claviculei.Cele două capete sunt îndepărtate unul de altul la origine printr-un spațiu triunghiular ce corespunde fosei supraclaviculare mici.Inserția superioară se realizează printr-un tendon pe fața laterală a procesului mastoidian și pe linia nucală superioară.

-Mușchii scaleni.Sunt trei mușchi,unde se alătură încă unul rudimentar,așezați pe părțile laterale ale gâtului,formând un înveliș orificiului superior al toracelui,în care pătrunde pleura și plămânul.Ei sunt numiți: scalenul anterior,mijlociu și posterior.Scalenul anterior își are originea pe tuberculii anteriori ai proceselor transvers C3-C6 și inserția pe tuberculul scalen al coastei 1 a.Scalenul mediu își are originea pe toți tuberculii anteriori ai vertebrelor cervicale și inserția pe coasta 1 posterior de șanțul arterei subclavii.Scalenul posterior își are originea pe procesele costotransversale C4-C6 și insertia pe coasta a doua.

Mușchii paravertebrali

Mușchii paravertebrali ocupă planul cel mai profund al gâtului,fiind fixați direct pe coloana vertebrală.Sunt flexori ai capului,lungul gâtului fiind și flexor al coloanei cervicale.

Mușchiul lung al capului este cel mai anterior dintre toti.El se formează de pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor C3-C6 și se inseră pe fața inferioară a portiunii baziliare a occipitalului,înaintea găurii occipitale mari.

Mușchiul lung al gâtului este un mușchi alungit,aflat pe partea antero-laterală a coloanei.Este alcătuit din trei porțiuni.O porțiune verticală,care coboară de pe corpurile primelor trei vertebre toracale și ale ultimelor trei vertebre cervicale și se inseră pe corpurile vertebrelor cervicale.O portiune oblică inferioară care se formează pe corpurile primelor trei vertebre toracale și se inseră pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor cervicale.O porțiune oblică superioară care pleacă de pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor C3-C6 și se ridică până la tuberculul anterior al atlasului.

Mușchiul drept anterior al capului este un mușchi mic cu originea pe fața anterioară a masei laterale și a procesului transvers al atlasului,insertia se realizează pe procesul baziliar al occipitalului.

Toți mușchii sunt inervați din ramurile profunde ale plexului cervical.

Mușchii abdomenului

Clasificare:

-mușchi longitudinali,situați în partea anterioară,de o parte și de alta a liniei mediane(mușchii drepți abdominali) și în partea posterioară,de o parte și de alta a coloanei vertebrale(mușchii pătrați lombari).

-mușchi lați,care formează partea laterală a peretelui abdominal și sunt situați în trei planuri;

-superficial,mușchiul oblic extern al abdomenului,cu fibre situate oblic inferior și medial;

-mijlociu,mușchiul oblic intern al abdomenului,cu fibre situate oblic superior și medial;

-profund,mușchiul trasnvers al abdomenului,cu fibre transversale.

Mușchiul drept al abdomenului este un mușchi lung,așezat în partea anterioară a peretelui abdominal.Își are originea prin trei digitații musculare,pe fața anterioară a cartilagiilor costale 5,6,7,ligamentul costo-xifoidian și procesul xifoid.Se inseră pe marginea superioară a pubelui,între tuberculul pubic și simfiza pubiană.Acțiune:punct fix pe torace, flexor al bazinului, punct fix pe pubis,coastele coboară,apoi flectează coloana vertebrală.

Mușchiul piramidal este un mușchi mic,aflat deasupra pubisului,anterior de mușchiul drept abdominal,în teaca acestuia.Își are originea pe fața anterioară a pubisului și se inseră pe linia albă la jumătatea distanței dintre mușchiul oblic și simfiza pubiană.Acțiune îndreaptă linia albă.

Mușchiul oblic extern al abdomenului este așezat pe partea laterală și anterioară a abdomenului,în plan superficial.Își are originea pe fața externă și marginea inferioară a ultimelor 7-8 coaste prin digitații cărnoase care se întrepătrund cu cele ale mușchiului dințat anterior.Se inseră pe fibrele posterioare,cu originea pe ultimele doua coaste,pe 2/3 anterioare ale bazei externe a crestei iliace și pe restul fibrelor musculare și continuă cu aponevroza mușchiului oblic extern al abdomenului.Se inseră pe partea laterală a aponevrozei alcătuind ligamentul inghinal inserat lateral pe spina iliacă antero-superioară și medial pe tuberculul pubic.Acțiune:punct fix pe bazin, coboară coastele,contracția unilaterală-apleacă trunchiul de aceeași parte și rotirea în partea opusă,contracția bilaterală:flexia trunchiului,punct fix pe torace:flexia bazinului.

Mușchiul oblic intern al abdomenului este învelit de mușchiul oblic extern și îmbracă mușchiul transvers abdominal.Își are originea pe 1/3 laterală a ligamentului inghinal,pe 3/4 anterioare ale interstițiului crestei iliace,pe foaia superficială a fasciei toracolombare.Își are inserția pe fibrele posterioare,pe marginea inferioara a ultimelor 3-4 coaste,pe fibrele mijlocii se prelungește cu o aponevroză,care se inseră pe linia albă trecând în 1/4 inferioară în totalitate pe dinaintea mușchiului drept abdominal.Acțiune:punct fix pe bazin: apleacă toracele și îl rotează de aceeași parte.Coboară coastele(expirator); punct fix pe torace: flectează bazinul pe abdomen.

Mușchiul transvers abdominal se află în planul profund al peretelui anterolateral al abdomenului.Își are originea pe 1/3 a ligamentului inghinal,pe 2/3 anterioară a buzei interne a crestei iliace,pe foaia profundă a fasciei toracolombare,cu ajutorul unei aponevroze,pe fața medială a ultimelor șase coaste..Acționeaza scurtând conținutul abdominal.

Mușchiul pătrat lombar se situează în partea posterioară a peretelui abdominal între pelvis și arcul costal. Se inseră pe vârful apofizelor costiforme ale primelor 3-4 vertebre lombare și pe partea medială a coastei 12; planul ventral are originea pe apofizele costiforme ale ultimelor 3-4 vertebre lombare.Se inseră pe coasta 12.Își are inervația pe intercostalul 12 și ramuri scurte ale plexului lombar T12-L3.Acțiune: înclină coasta 12 fixând originea mușchiului diafragm al abdomenului,coboară coloana lombară de același perete.

Mușchiul iliopsoas este un mușchi al membrului inferior.Este alcătuit din doi mușchi:psoas mare și iliac,împreună inserați printr-un tendon comun pe trohanterul mic.Lor li se poate alătura un fascicul muscular separat denumit mușchiul psoas mic.

Mușchiul psoas mare este un mușchi lung fusiform,poziționat lateral de coloana vertebrală și lombară.Își are originea pe fața anterioară și marginea inferioară a apofizelor costiforme ale vertebrelor lombare: pe discurile intervertebrale și partea învecinată a corpurilor vertebrelor lombare supra și subadiacentă,pe arcurile tendinoase lungite între digitatiile psoasului trecând peste partea mijlocie îngustă a corpurilor vertebrale.Se inseră pe trohanterul mic,prin intermediul unui tendon pe care se inseră și fibrele mușchiului iliac.

Mușchiul psoas mic este așezat anterior de porțiunea abdominală a mușchiului psoas mare.Își are originea pe fața laterală a corpurilor vertebrelor T12 și L1 și discul între ele.Se inseră printr-un tendon lung,lățit anteroposterior pe creasta pubică,fascia iliacă și eminența iliopubică.Își are inervația într-un ram colateral scurt al nervului L1.

Mușchiul iliac este un mușchi lat,care învelește fosa iliacă.Își are originea pe capsula articulatiei coxo-femurale și pe fosa iliacă.Se inseră pe tendonul mușchiului psoas mare,o parte mică din fibre pe corpul femuruliui,anterior și inferior de trohanterul mic..Este inervat de ramuri colaterale ale nervului femural.

Mușchiul iliopsoas face flexia coapsei pe bazin și rotația laterală a coapsei. Inervația se realizează de ramurile anterioare ale nervilor spinali.

Mușchiul trapez este un mușchi lat,care îmbracă regiunea superioară a spatelui,umărul și ceafa.Își are originea pe partea medială a liniei nucale superioare,ligamentul nucal,protuberanța occipitală externă,apofizele spinoase ale vertebrelor C7 și ale vertebrelor toracale.Se inseră pe fibrele superioare,oblice lateral și inferior pe partea laterală a marginei posterioare a claviculei;pe fibrele mijlocii,transversale,pe marginea superioară a spinei scapulei și marginea medială a acromionului.; pe fibrele inferioare,pe tuberculul trapezului de pe spina scapulei.

Mușchiul latissimus dorsi învelește zona toracală,inferioară și lombară.Are două origini: tendinoasă,prin intermediul fasciei toracolombare și carnoasă,prin fibre care își au originea pe ultimele patru coaste și treimea posterioară a bazei laterale a crestei iliace.Se inseră pe șanțul intertubercular,lângă creasta tubercului mare.

Mușchiul romboid mare își are originea pe ligamentul supraspinos și apofizele spinoase ale vertebrelor T2-T5.Se inseră pe margineă vertebrală a scapulei,de la unghiul inferior până la spina scapulei.Acoperă partea superioară a fasciei dințate și mușchiul dințat postero-superior,fiind învelit de mușchiul trapez.

Mușchiul romboid mic. Își are oiginea pe procesele spinoase ale vertebrelor T1-T6.Se inseră pe marginea vertebrală a scapulei.

Mușchiul ridicător al scapulei se situează în partea laterală și posterioară a gâtului.Își are originea pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C1-C4 și se inseră pe unghiul superior al scapulei.

Mușchiul dințat postero-superior.Își are originea pe primele trei vertebre toracale și apofizele spinoase C7.Se inseră pe coastele 2,3,4,5.Acoperă mușchii jgheaburilor vertebrale și este învelit de mușchii romboizi.Acționează ca un ridicător al scapulei.Inervează nervii intercostali 1-4 și ramuri din plexul brahial.

Mușchiul dințat postero-inferior.Își are originea pe apofizele spinoase ale primelor două vertebre lombare și ultimele două vertebre toracale.Se inseră pe ultimele patru coaste.Acoperă mușchiul erector spinal și este acoperit de latisim.Funcția sa este de a coborâ coastele.Inervația mușchiului se realizează de ramuri din ultimii patru nervi intercostali.

II.2 Biomecanica coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este antrenată în mișcări numeroase și ample.Datorită acestora,corpul are o mare mobilitate.

Mișcările coloanei vertebrale sunt influențate de 2 factori: înălțimea discului intervertebral,raportată la înălțimea si întinderea în suprafață a corpilor vertebrali care îi unește,determinând întinderea mișcărilor.Cu cât discul este mai mare,cu atât mișcarea este mai amplă.Articulațiile apofizelor articulare condiționează sensul mișcărilor în raport cu forma de orientare a apofizelor articulare.Egalitatea înălțimii discurilor intervertebrale, cât și deosebirea de formă și orientare a apofizelor articulare în regiunile diferite ale coloanei indică mobilitatea inegală a coloanei vertebrale pe regiuni.

Regiunea cervicală se bucură de o mobilitate mare în toate direcțiile,datorită înălțimii mai mari a discurilor intervertebrale,precum și a direcției fețisoarelor apofizelor articulare,aflate într-un plan transversal ,oblic descendent,în jos și înapoi;acest plan se deplasează cu atât mai mult de orizontală cu cât se consideră la o vertebra mai joasă.

În zona cervicală sunt permise toate mișcările:extensiunea poate fi dusă în mod obișnuit mai departe decât flexiunea.Înclinația laterală este mai extinsă decât în alte regiuni și se unește obligatoriu cu o mișcare concomitentă de rotație.Înclinația fețisoarelor articulare superioare în sus și medial impune o mișcare rotatoare,atunci când se experimentează o flexiune laterală.Înclinarea laterală pură ar fi imediat întreruptă prin întâlnirea apofizei articulare inferioare cu rădăcina apofizei transversale a vertebrei subiacente.În vertebra C3,rotația este redusă,datorită subțirimii discului care unește aceste două vertebre.

Regiunea toracală.Mișcările sunt mai puțin ample,din pricina înălțimii relativ mici a discurilor intervertebrale.Măsura dintre înălțimea discului și cea a corpului vertebral este ca 1 la 5.Cu toate acestea,părțile extreme ale coloanei toracale contribuie la mobilitatea regiunilor vecine.Suprafețele apofizelor articulare restrâng mișcările de flexiune și extensiune și ajută prin alunecarea lor în plan frontal mișcările de înclinare laterală.Mișcarea de înclinare laterală este considerabil limitată prin existența coastelor.Și aici se unește cu mișcarea de rotatie în același sens,care mărește amplitudinea mișcării de înclinație laterală.Mișcarea de rotatie este destul de dezvoltată.Devine realizabilă prin faptul că apofizele articulare nu sunt așezate exact în planul frontal,ci sunt ușor concave înainte,aparținând unui cerc al cărui centru s-ar găsi în centrul corpului vertebral respectiv.

Regiunea lombară.Este sediul unei mișcări destul de vaste,mai ample decât în regiunea toracală,mai puțin amplă decât in regiunea cervicală,dispoziție favorizată de înălțimea relativ mare a discului intervertebral.Mișcările de flexiune și extensiune sunt vaste,în special între ultimele 3 vertebre și sunt avantajate de dispoziția suprafețelor articulare ale apofizelor articulare.Extensiunea este mai pronunțată decât flexiunea.Dispoziția fețișoarelor articulare ale apofizelor articulare explică limitarea mișcării de înclinație laterală și de rotație.Fețișoarele articulare inferioare nu sunt în contact strâns cu fețișoarele superioare ale vertebrelor subiacente și,din acest motiv,este posibil un grad de flexiune laterală.Întinderea mișcării de rotație este neglijabilă:apofiza articulară inferioară,așezată în partea opusă direcției mișcării de rotație,se lovește tocmai de la începutul mișcării de extremitate anterioară a lamei vertebrale a vertebrei subiacente.

Protecția măduvei spinarii

În canalul vertebral se află măduva spinării învelită în meninge.Este evident rolul protector al coloanei vertebrale,formată anterior de către puternicele corpuri vertebrale,iar posterior de arcurile vertebrale suprapuse.

II.3 Maladia Scheuermann

În anul 1920,Maladia Scheuermann s-a făcut cunoscută sub formă de unitate nozologică

independentă,de savantul fizician danez specialist în radiologie și în chirurgia ortopedică

Holger Werfel Scheuermann (1877-1960) și de Mau C. în 1925, care a prezentat situațiile patologice ale coloanei vertebrale numind-o cifoză dorsală juvenilă.În rândul populației,incidența maladiei reprezintă 6.48 %, fiind în creștere datorită modului de viață al tinerilor.

Maladia Scheuermann este o patologie de creștere,definită ca hipercifoză toracică idiopatică,unde se produc deformări structurale ale corpurilor vertebrali și dereglări de ortostatism de diferit grad.

Etiologia

De cele mai multe ori,boala se dezvoltă în timpul pubertății și e vazută în mod egal la ambele sexe.Mai multe teorii au fost propuse pentru etiologia bolii lui Scheuermann,dar cauza reală e încă neclară:

-factori endogenici: chiar dacă nu este nicio evidență clară să indice că boala este moștenită,se întâmplă în mod frecvent în familii individuale.Într-o pereche de gemeni homozigoti,schimbările tipice au fost găsite la același nivel a coloanei,ce sugerează că o componentă genetică e implicată.

-postura:în contrast cu scolioza,postura joacă un rol important în dezvoltarea bolii lui Scheuermann.O postura hipercifozantă pe termen lung crește presiunea în secțiunile anterioare ale coloanei,rezultând începutul bolii lui Scheuermann.

-osteoporoza:investigațiile au arătat că osteoporoza e prezentă la pacienții cu caz sever.

Gravitatea este determinată în funcție de:

-varstă;

– vertebrele “cuneiformizate”;

– alăturarea altor tulburări statice:scolioza,hiperlordoza compensatorie;

– apariția durerilor:începe odată cu activitățile sportive;

– hipotrofia musculară generală și locală;

– condiția psihologică.

[http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/maladia_Scheuermann.html]

Prognosticul:

Descoperirea înainte de pubertate micșorează riscurile si crește probabilitatea unui tratament.Descoperirea întârziată conduce la ineficiența tratamentului corectiv.De obicei,odată cu maturizarea,scade durerea.Se menține hipercifoza,odată cu alte modificari locale.

Pacienții afectați nu își pot corecta constienți postura,deoarece vârful curburii se află pe coloana toracală și e rigid. Incidența cifozei juvenile e necunoscută.Ea variaza de la 1 la 8 %,,fiind mai comună la baieți decât la fete.E întâlnită adesea la sportivi,la cei ce practică atletism,gimnastică și jocuri sportive.La terminarea creșterii organismului,maladia își oprește evoluția. Tratamentul este individualizat și se bazează pe vârsta pacientului,severitatea hipercifozei,existența durerii,locația deformității,prezența simptomelor corelate cu deformitatea și prezența mușchilor contractați asociați.

Evoluția clinică a maladiei:

-Forma atipică:se situează în zona lombară,exprimându-se prin modificări vertebrale și micșorarea spațiului intervertebral,dând naștere nodulilor Schmorl,fără afectarea celor trei vertebre consecutive.Sindroame clinice: nestabilitatea segmentelor lombare,simptomatologia clinică ce include stenoza canalului femural,discalgic.

-Forma tipică: afecțiunea se localizează la nivelul toracal inferior,izolează trei sau mai multe vertebre una după alta,creându-se o cifoza structurală,cele mai importante simptome fiind:durerea,cifoza și redoarea,producându-se numai în formele complete ale maladiei.

Forme clinice ce afecteaza coloana vertebrala:

-Forma localizată:presupune coloana vertebrală lombară și cuprinde nu mai mult de trei vertebre.

-Forma difuză:presupune coloana vertebrală toracală și implică mai mult de trei vertebre succesive sau vertebre din zone diferite ale coloanei vertebrale.Este cea mai frecventă formă întâlnită în maladia Scheuermann.

Simptome:

-Generale:redoare,durere în zona toracală și lombară,slăbiciune în decursul lucrului fizic ce nu mai este prezent după odihnă,ținută defectuoasă.

-Radiologice:mărirea diametrului antero-posterior al corpului vertebral,noduli

Schmorl,iregularitatea plăcilor cartilaginoase,cifoza,cuneiformizarea vertebrelor inferioare toracale.

Când adolescenții se prezintă cu dureri severe de spate în zona lombară fără o istorie în prealabil, trebuie luată în considerare posibilitatea maladiei lui Scheuermann.Caracterul medical și social este condiționat prin prevalența înaltă a bolii,complicarea neurologică și gravitatea ei.Complicațiile neurologice apar la vârsta de 12-18 ani, cu un sindrom algic toraco-lombar,iar in perioada tardivă cu un sindrom radicular toraco-lombar,dereglări vasculare ischemice cronice și acute.Sindromul radicular se găsește în zona toraco-lombară.

Găsirea maladiei la un sportiv în dezvoltare necesită întreruperea activității sportive și tratament de urgență pentru consolidarea coloanei vertebrale.

Sportul trebuie întrerupt și se evită căratul de greutăți mari.

Evoluția neurologică:

Complexul miofacial și durerea:

-durerea i-a naștere din pricina ligamentelor,receptorilor dolori în periostul spinal și meninge.Își face apariția în decursul efortului fizic,nefiind prezentă după odihnă.Durerea se datorează fasciilor adiacente coloanei vertebrale și musculaturii,care pot provoca parestezii la membrele inferioare și durere iradiantă.Sindromul radicular este descris de o durere radiculară prin detenția nervilor de către discurile herniate.Durerea este însoțită de tulburări de sensibilitate de tip radicular la nivelul L2, L3,L4,reflexul rotulian fiind suprimat.

Tulburările medulare ischemice acute:

-apar prin durere în centură în zona toracică inferioară.După,i-a naștere parapareza flască cu lipsa reflexelor ahiliene și rotuliene progresivă de la câteva minute la cateva ore cu defectări de sensiblitate de tip conductor.Mai târziu,parapareza flască se schimbă într-o parapareză spastică cu apariția reflexelor piramidale.

Tulburările medulare ischemice lent progresive:

-se produc datorită insuficienței medulare ischemice lente.

Tratamentul medicamentos constă în:vasodilatatoare antiischemice,antiinflamatoare,vitamina D, calciu.Maladia înfățișează modificări degenerative ale coloanei vertebrale cu deformarea corpului vertebral cu aspect cuneiform și iregularitățile plăcilor de acoperire,dezvoltarea este oprită în direcția anterioară,interesantă fiind creșterea în înălțime,nu în adâncime.După Yogananden,datorită presiunii mari a nucleului puplos,materialul fibrocartilaginos se dezvoltă în arterele și venele corpului vertebral,apoi în vasele medulare,dezvoltând ischemia medulară.

II.4 Examinare și diagnostic

Durerea este primul lucru ce indică o afectiune a coloanei,ea fiind:

rahidiană,vertebrală,paravertebrală.Pacientul se examinează prin vederea atitudinii corpului,forma musculaturii și devierile de la normal.Aceste mențiuni sunt stocate în fișa de tratament a pacientului,unde există date personale incluse de medic din anamneză pentru diagnosticarea pacientului.Anumite lucruri au fost necesare pentru a efectua un diagnostic:

-camera de examinare a pacientului trebuie sa fie luminoasă,lumina reflectându-se din spatele examinatorului;

-distanța față de pacient trebuie sa fie de maxim 2 m;

-pacientul trebuie sa stea în ortostatism,relaxat,cu brațele pe lângă corp.

Materiale obligatorii:taliometru(necesar pentru măsurarea bustului și a

înălțimii),spirometru,tensiometre,cadran antropometric,echer,dianometre.

Pentru evaluarea diagnosticului, am utilizat tehnica aliniamentului corporal din șezând,ortostatism și culcat.Examenul radiologic arată gradul de curbură a cifozei,caracterul obiectiv a corpurilor vertebrali,fiind cel mai important în interpretarea diagnosticurilor.

Examinarea cinetică înglobează studiul acțiunii rahisului la înlocuirea poziției în așezat la mobilizarile coloanei în înclinare,flexie,extensie pentru a determina îndreptarea tulburărilor de statică vertebrală,gradul deficienței și cifoza.

Impactul gravitației este indus de postura corectă,planul posterior fiind de sprijin,iar cel anterior de propulsie,corpul având un obicei de înclinare.Din spatele genunchiului,va trece posterior din fața maleolei peroniere o linie verticală ridicată ,fiind axa gravitatională a corpului, trecând prin acromion și marele trohanter ,întâlnind vârful mastoidei.Controlul liniei din profil al aliniamentului postural va fi determinat de axa aceasta care unește segmentele de la glezne la creștet.

Pentru aprecierea din spate,linia de simetrie va merge prin spațiul intercondiliar al genunchilor,protuberanța occipitală și spațiul taloclural.

Pentru aprecierea din față,axa de simetrie este linia mediană ce merge prin spațiul taloclural,manubriul sternal,mijlocul simfizei pubiene,mijlocul nasului și linia albă a abdomenului.

Aprecierea alinierii segmentelor s-a realizat din lateral,față și posterior.

Din lateral:

-la coloana se observă:cifoza,lordoza,cifolordoza;

-scapula iese în evidență:marginea vertebrală a unghiului scapulei cu proeminarea posterioară,în situația de înclinare a acesteia;

-privit dinspre fața internă,la nivelul piciorului se vede bolta antero-posterioară,unde se observă spațiul în care articulația metatarsofalangiană a halucelui sprijină solul,aceste repere fiind pe o linie.

Din față:

-la nivelul toracelui se observă deformațiile;

-la nivelul umerilor sesizăm apropierea claviculelor.

Din posterior:

-sesizăm linia unghiurilor scapulare care ar trebui sa fie orizontală;

-sesizăm de asemenea unghiul lateral al taliei ce poate avea un aspect asimetric datorită scoliozării coloanei.

CAPITOLUL III

3.1Organizarea cercetării

Locul de desfășurare

Locul unde s-a desfășurat cercetarea a fost Spitalul Municipal Moinesti,din județul Bacău,unde pacientul a urmat un tratament de recuperare pentru maladia Scheuermann,sub urmărirea mea directă și a celor din cadrul secției de kinetoterapie.

Spitalul Munincipal Moinesti dispune de urmatoarele secții:

-săli de kinetoterapie;

-săli de masaj;

-electroterapie.

Sălile de kinetoterapie cuprind:scripeți,gantere,bancă de gimnastică,mingi medicinale,saci cu nisip,bastoane,masă de tratament,saltele,materiale elastice(bande,curele).

Pentru evaluarea pacienților spitalul are în dotări urmatoarele:taliometru,cântar,cadran somatoscopic,bandă metrica.

Tratamentul s-a desfașurat în 3 etape:

În prima etapă a cercetării am analizat literatura de specialitate ce servește tema aparținând cercetării,am purtat discuții și am lucrat cu specialiști pentru dobândirea celor mai bune rezultate.În etapa a doua,am selecționat instrumentele și materialele indispensabile evaluării,alcătuind fișa individuală a pacientului.Etapa a treia a cuprins aplicarea programului de kinetoterapie,a studiului evoluției subiectului și a evaluărilor pe traseu.

În final am alcătuit evaluarea finală,rezultate în baza cărora am concluzionat evoluția pacientului.

1.2Eșantionul de subiecți

Studiul l-am efectuat pe durata anului 2015,din luna decembrie până în luna mai,pe un pacient de sex masculin..Pacientul a fost examinat periodic la o lună,pentru a putea fi constatate tulburările de statică vertebrală definită de maladia Scheuermann și eficiența programului de tratament.Durata tratamentului a fost de 6 luni,cu ședințe de 2 ori pe săptămână.

3.2Metodologia de lucru

Pentru a putea realiza cercetarea am utilizat urmatoarele:

– metoda bibliografică utilizată pentru acumularea informațiilor de specialitate;

-metoda studiului de caz;

– observația pe toată perioada desfășurării studiului;

– metoda istorică;

-metoda analizei;

-metoda cercetării operaționale.

CAPITOLUL IV

Conținutul programelor de tratament

IV.1 Conținutul programelor de tratament prin aplicatiile kinetoterapiei

Kinetoterapia reprezintă mișcarea efectuată prin intermediul unor programe de recuperare medicală,bine structurate,în vederea refacerii unor funcții diminuate.

Obiectivele majore in tratament au fost;

-creșterea capacității de efort a pacientului;

-combaterea durerii;

-stoparea decondiționării fizice a pacientului;

-optimizarea capacității pulmonare prin mărirea capacității de oxigenare a corpului;

-refacerea forței musculare;

-corectarea posturii și aliniamentului corporal;

-cresterea mobilității articulare;

-îndreptarea dezechilibrelor musculare care tulbură funcția statică și dinamică a coloanei vertebrale.

Kinetoterapia este însoțită de masajul terapeutic.El deține un rol important de la începutul programelor de recuperare,grație efectelor favorabile pe care le realizează.Programul de recuperare este adaptat în funcție de: vârstă,valorile parametrilor vitali,condiția fizică prezentă și starea pacientului.

S-a utilizat:

-termoterapia: sub formă de infraroșii,pentru înlăturarea durerilor;

-electroterapie TENS pe zonele dureroare,curenți interferențiari,diadinamici,ionizări cu novocaină;

-hidrokinetoterapie: înot.

Se evită ortostatismul prelungit, ridicarea greutăților,activitățile fizice sportive și se recomandă îmbinarea activității zilnice cu repaus în poziții corijate.Se recomandă dormitul pe pat tare,cu o perna sub cap,pentru menținerea lordozei cevicale,pentru a avantaja corecția relaxată a curburilor.Educarea pacientului este necesară pentru măsurile de ,,igienă" a spatelui.

Program de kinetoterapie

Exerciții

1. Mers cu mâinile la ceafa,pacientul execută ducerea piciorului stâng la piept respectiv a piciorului drept.

2.Mers cu o minge medicinală pe cap,pacientul o susține cu mâna stângă din lateral,cu ducerea genunchiului stâng la piept,apoi pacentul o susține cu mâna dreaptă în lateral dreapta și execută ducerea piciorului drept la piept.

3.Mers,bastonul apucat de ambele capete,odată la trei pași pacientul execută ducerea brațelor înainte sus prin arcuire.

4.Din decubit dorsal,genunchii ridicați la 45 grade cu picioarele se sprijinite de perete,kinetoterapeutul susține pacientul care execută o mișcare toracovertebrala cu inspirație și expirație.

5.Pacientul stă așezat pe banca de gimnastică, cu coloana lipită de scara fixă și execută asuplizări prin intermediul corzii.

6.Din decubit dorsal,pacientul își ține mâinile în zona feselor și execută adductia scapulelor rămânând în această poziție trei secunde, apoi revenire.

7.Șezând pe scaun,pacientul execută aplecarea trunchiului spre înainte concomitent cu extensia spatelui cu bratele îndoite la umăr,capetele prinse de trunchi,se face izometrie cinci secunde.

8.Din patrupedie,pacientul execută extensii ale brațelor.

9.Cu spatele la spalier,din ortostatism,pacientul execută genuflexiuni.

10.Mers,pacientul duce mâinile înainte sus cu inspirație în patru timpi și le coboară prin lateral cu expirație în patru timpi.

11.Decubit ventral la marginea mesei,se pune un sac de nisip de 3 kg în zona cefei.

12.Pacientul stă culcat dorsal pe banca de gimnastică cu o minge susținută de ambele mâini,genunchii îndoiți,se execută extensia brațelor.

13.Pacientul stă cu fața la scară fixă prinsă la zona umerilor și execută arcuire cu îndoirea genunchilor,menținând capul în extensie,apoi revenire la poziția inițială.

14.Șezând pe scaun cu capul lipit de spalier,tălpile pe sol,pacientul își ține picioarele depărtate la nivelul coapselor,apoi apucă banda elastică și face asuplizări ale coloanei cervico-toracale.

15.Culcat dorsal,pacientul se prinde cu mâinile de baza spalierului,membrele inferioare întinse,se execută flexia trunchiului pe membrele inferioare,menținând corecția dorsală.

Exercitii pentru picior plat:

1.Pacientul merge pe vârfuri pe un plan înclinat cinci minute.

2.Stând pe genunchi, mâinile pe șold, vârfurile întinse,pacientul execută trecerea în așezat pe călcâie, 15 de repetări.

3.Sprijin pe genunchi,pacientul execută ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile întinse și păstrând contactul cu solul, 15 repetări.

4.Din șezând, pacientul prinde o minge cu ambele picioare, o ridică de pe sol,apoi revine, 15 de repetări.

5.Șezând, cu ambele picioare pe un baston mai scurt,pacientul rulează bastonul înainte și înapoi maxim cinci minute.

6.Pacientul merge cu pași mici în lateral pe un baston, 5 repetări.

7. Șezând pe scaun, cu varful halucelui de la piciorul drept pacientul desenează opturi pe podea. Se execută de nouă ori,după care se schimbă piciorul.

8. Șezând pe scaun, pacientul strânge un prosop prin tragerea lui cu degetele de la picioare, 8 repetări.

Analiza cazului

Pacientul C.D.,sex masculin,vârstă 16 ani,s-a prezentat la data de 15.11.2014 cu diagnosticul de Epifizita Scheuermann și picior plat bilateral gr 2.

La începutul tratamentului avea dureri în zona dorso-lombară cu o putere vitală diminuată,în raport cu valorile normale.Acestea s-au îndreptat în urma practicării tratamentului ce era compus din:kinetoterapie,băi sulfuroase,purtarea corsetului,masaj,curenti TENS.Prin folosirea masajului calmant la nivelul musculaturii lombare,pectorale și cervicale,s-a mărit suplețea coloanei dorso-lombare,ameliorând parametrii vertebrali ce erau asupriți de afecțiune.Asuplizările centurii dorso-lombare și scapulare au fost ușoare,efectuate până la granița suportabilității.Pentru îndreptarea piciorului plat s-au realizat exerciții de tonifiere a musculaturii plantare.

Picior plat

[http://www.lectiadeortopedie.ro/piciorul-plat-valg/]

Epifizită Scheuermann

[http://www.vertebromed.ro/maladia-scheuermann.html]

FIȘA DE TRATAMENT

Numele si prenumele …………C D………………….Sex ….. masculin…………………

Vârsta …………..………16.ani………………………………………………………..

Data intrării ……….15 noiembrie 2014… Data ieșirii ……30 mai 2015………

Profesia ……………elev……………………………………………………………

Istoric ……depistat de medicul școlii datorită durerilor…………………….

Diagnostic …Maladia Scheuermann,zona toracală și..picior plat bilateral gr. II…

4.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR

Rezultatele programului terapeutic le-am înfățișat în evoluția lor dinamică,plecând de la valorile consemnate la prima examinare,în același timp cu trecerea în tratament a pacientului și de la celelalte examinări periodice.

Din interpretarea rezultatelor am observat existența unei raze mari mari de curbură,cu o distanță de 64 mm între C7 și firul de plumb.Dupa tratamentul terapeutic s-a observat ca pacientul poate să-și mobilizeze coloana vertebrală,o dată cu dispariția algiilor vertebrale.O importanță deosebită a avut purtarea corsetului și baia în apă sulfuroasă.Creșterea capacității vitale a fost realizată cu ajutorul gimnasticii respiratorii prin optimizarea elasticității toracelui axată pe mușchii respiratori:romboid,pectoral,dințat.La examinarea finală,curburile s-au diminuat pană la valoare mică.

4.3Concluzii

Programul kinetoterapeutic deține o influență pozitivă asupra rezultatelor,daca acesta este organizat și pus în practică cât mai eficient.Este necesară folosirea celor mai bune metode în fucție de nevoile pacientului.

Pe baza dobândirii rezulatelor pozitive în urma evaluărilor finale,putem trage concluzia că programul terapeutic a fost corect,deoarece acesta aducând următoarele îmbunătățiri în procesul recuperator:

-reducerea algiilor vertebrale cu dispariția lor;

-dezvoltarea musculaturii paravertebrale;

-scăderea curburilor patologice.

Gimnastica corectivă utilizează exerciții care hipercorectează,iar după propune exerciții de tonificare în poziție corectă.Nu se înaintează cu hipercorecția,pentru că există riscul de a a da naștere la o inversare a curburilor coloanei.Este mai suplă o curbură a coloanei în direcția în care se accentuează, ,decât în cea care este corectată.Pentru a îndrepta o altă curbură,se va fixa mai întâi coloana.

Exercițiile au avut rolul de corectare a cifozei,fiind înglobate și componente corective pentru deficiențele asociate.Tratamenttul prin mișcare va fi prelungit pentru a întări și păstra rezultatele dobândite.

Anexă

Anamneza pacientului

Nume:Cătălin Dragunoiu

Vârsta:16 ani

Sex: masculin

Studii:liceale.

Istoricul bolii: la începutul tratamentului avea dureri în zona dorso-lombară cu o putere vitală diminuată,in raport cu valorile normale.Acestea s-au îndreptat în urma practicării tratamentului terapeutic.Uneori,manifesta dureri nocture la nivelul coloanei vertebrale.Nu au fost semnalate deficiențe ale coloanei vertebrale în familie.

BIBLIOGRAFIE:

▪Bibliografie pe suport clasic:

1.Victor N Cassar-Pullicino,Herwig Imhof,Spinal Trauma-An Imaging Approach,USA,Ed Thieme,2006.Practice,USA,Ed Springer,2007.

3.Daniel H Kim,Randal R Betz,Stephen L Hunhn,Peter O Newton,Surgery Of The Pediatric Spine,USA,Ed Thieme,2008.

4.Norbert Boos,Max Aebi,Spinal Disorders:Fundamentals of Diagnosis and Treatment,USA,Ed Springer,2008.

5.Elena Taina Avramescu,Bazele Anatomice ale miscarii,Ed Universitatii din Craiova,2007.

6.Pleșca Svetlana,Sangheli M,Gherman D,Manifestările neurologice în osteocondropatia vertebrala juvenila,Chișinău,Ed Sibis Graffica,2013.

7.Diomid Gherman,Vertebroneurologia și verticalitatea coloanei vertebrale,Chișinău,Ed Universității de Stat și Farmacie ,,Nicolae Testemițianu",2011.

8.A Stoddard,JF Ostborn,Scheuermann's Disease or Spinal Osteochondrosis,London,Ed J Bone Joint Surgery,1979.

9.N Diaconescu,C Veleanu,H J Klepp,Coloana vertebrală(Structură și Funcție),București,Ed Medicală,1977.

10.Constantin Enciulescu,Klara Branzaniuc,Florin Bultica,Anatomie:Volumul 1,Targu-Mures,Ed Universitatii de Medicina si Farmacie,2002.

11.Pavai Zoltan,Branzaniuc Clara,Anatomia capului si gatului Vol 1,Targu-Mures,Ed Universitatii de Medicina si Farmacie,2001.

12.Silviu Gabriel Cioroiu,Esențial în anatomie și biomecanică,Brasov,Ed Universitații Transilvania,2006.

13.Ronald C Evans,Illustrated Orthopedic Physical Assessment,Scotland,Ed Third Edition,1989.

14.Cioroiu, S.,  Masaj, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2010.

15.Papilian, V., Anatomia omului Vol. 1, Editura Bic All , București, 1993.

16. Sbenghe T., Kinesiologie Știința mișcării, Ed. Medicală, București ,2008.

▪Bibliografie pe suport electronic:

1.[http://www.physio-pedia.com/Scheuermanns_Disease] (accesat 15.02.2015,ora 15:00)

2.[http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala] (accesat 17.03.2015,ora 17:00)

3.[http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html] (accesat 20.03.2013, ora 12:00)

4.[http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/maladia_Scheuermann.html] (accesat 2.02.1015,ora 11:00)

5.[http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Maladia-Scheuermann-sau-hipercifoza-juvenila.html] (accesat 7.04.2015, ora 16)

6.[http://www.kinetoterapie-cluj.ro/informatii-despre.asp?info=Kinetoterapia_in_tratamentul_bolii_Scheuermann] (accesat 15.05.2015,ora 18:00)

7.[https://ioanadeea.wordpress.com/2010/05/01/maladia-scheuermann-hipercifoza-juvenila/] (accesat 2.03.2015,ora 13:20)

8.[http://www.vertebromed.ro/maladia-scheuermann.html] (accesat 12.04.2015,ora 17:25)

9.[https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Particularitatile%20etiopatologenice%20ale%20patologiei%20ischemice%20medulare%20in%20maladia%20scheuermann.pdf] ( accesat 9.03.2015,ora 10:00)

10.[http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/scheuermann-boala-a-lui_4432] (accesat 10.14.2015,ora 11:40)

[http://www.csid.ro/dictionar-medical/scheuermann-boala-a-lui-11338880/] (accesat 12.03.2015,ora 19:00)

11.[http://www.ortoclinic.ro/ro/maladia-scheuermann] (accesat 17.04.2015,ora 20:55)

12.[http://performed.ro/boala-scheuermann-2/] (accesat 28.04.2015, ora 22:00)

13.[http://ro.overcane.com/ce-este-boala-scheuermann-lui/] (accesat 25.05.2015,ora 23:10)

14.[http://www.fitmed.ro/afectiuni/BoalaScheuermann.html] (accesat 17.03.2015,ora 21:30)

15.[http://kinetobucuresti.blogspot.ro/2012/05/boala-scheuermann.html] (accesat 3.03.2015,ora 16:55)

16.[https://www.scribd.com/doc/82092981/Boala-Scheuermann] (accesat 4.03.2015,ora 15:25)

17.[http://masajkinetoterapie.ro/kinetoterapie.php?do=generalitati] (accesat 6.03.2015,ora 16:40)

18.[http://www.helpautism.ro/terapie/ce-este-kinetoterapia] (accesat 8.04.2015,ora 17:22)

19.[http://www.kinetand.ro/activitati.html] (accesat 11.04.2015,ora 18:15)

20.[http://www.kinetomed.ro/kinetoterapie/] (accesat 16.04.2015,ora 18:12)

21.[http://www.axismed.ro/servicii/kinetoterapia/] (accesat 5.05.2015,ora 12:15)

22.[http://www.biocentermedical.ro/servicii/kinetoterapia/] (accesat 7.05.2015,ora 13:25)

23.[http://www.fortiusmedical.ro/kinetoterapie] (accesat 9.05.2015,ora 17:50).

24.[ http://www.lectiadeortopedie.ro/piciorul-plat-valg/] (accesat 18.05.2015 ora 22 30).