Recuperarea In Torticolis la Copil Si Adult

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA GATULUI

CAPITOLUL II

2.1 DEFINITIE SI CLASIFICARE

2.2 ETIOLOGIE SI SIMPTOMATOLOGIE

2.3 DIAGNOSTIC

2.4 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

2.5 TRATAMENT SI COMPLICATII

CAPITOLUL III

3.1PROGRAMUL DE RECUPERARE

CAPITOLUL IV

4.1 CAZUL 1

4.2 CAZUL 2

4.3 CAZUL 3

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

Atitudinea tipica a extremitatii cefalice si acpectul inestetic la pacientii cu torticollis a fost studiata inca din antichitate.Plutarh era de parere ca Alexandru cel Mare ar fi avut torticollis.Primele tenotomii au fost facute in anul 350 de Antyllus, aparand diverse comentarii de catre contemporani apoi de adepti. In Amsterdam a fost prima tenotomie consemnata in 1641 de catre Minnius.

In anul 1826 Hensinger a descris tumora sternocleidomastoidiana Deasemenea o importanta deosebita torticolisului l-a dat si Dupuytren, prin lucrarile importante publicate .

La noi in tara Scoala Romaneasca de Chirurgie Ortopedica Pediatrica a adus o contributie importanta privind aceasta afectiune.Cei care au avut o atitudine terapeutica privind forma clinica, varsta si extinderea afectiunii astfel incat sa se obtina rezultate maxime sunt Al.Pesamosca, D.Vereanu, M.Socolescu,T.Zamfir,D.G.Gotia si P.Tepeneu.

O curiozitate deosebita privind aceasta afectiune am avut-o si eu dealungul acestor ani , intr-ucat in aceasta perioada, la locul de munca cat si in unitatitele unde am facut practica am intalnit multi pacienti cu torticollis- torticollis congenital si torticollis asociat in alte afectiuni.

In cadrul afectiunilor ortopedice pediatrice TCM ocupa locul al treilea ca frecventa, dupa piciorul diform congenital si displazia soldului.Incidenta este mai mare la baieti decat la fete, in raport de 3/2, iar ca parte anatomica leziunea este mai frecventa pe partea dreapta.

Pacientii pe care i-am intalnit cu torticollis au avut rezultate remarcabile in urma tratamentului kinetoterapeutic, acest lucru dovedindu-mi inca odata ca aceasta stiinta “kinetologia reprezinta principal arma a asistentei de recuperare functionala, ea avand azi o larga accecptiune atat in cadrul corpului medical, cat si printre pacienti.” (Tudor Sbenghe)

CAPITOLUL I

1.1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA GATULUI

MUSCHII REGIUNII LATERALE A GATULUI se insera pe fata externa a bazei craniului pe coloana vertebrala si oasele centurii toracale,avand rol in miscarile capului pe trunchi, realizate prin intermediul coloanei vertebrale.Topografic sunt impartiti in doua grupe:

muschii regiunii mediane a gatului situati in superficial si profund;

muschii regiunii laterale a gatului care sunt muschi pereche, asezati pe trei randuri

M.PLATYSIMA SAU M.PIELOS AL GATULUI are ca origine – fibrele anterioare, pe regiunea inferioara a mandibulei  si pe fascia parotidomastoidiana – fibrele posterioare, insertie: tesutul subcutanat al zonei subclaviculare, fascia pectoralului mare si deltoidului iar  inervatia o realizeaza nervul accesor (XI) si ramuri din plexul cervical profund.Actiunea acestui muschi este : 

increteste pielea gatului,

trage in jos buza inferioara si coltul gurii,

participa la coborarea mandibulei.

M. STERNOCLEIDOMASTOIDEUS SAU M. STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (SCM) care  este cel mai important muschi ca functie si volum dintre muschii gatului are  originea: apofiza mastoida, pe muchiile sale si varf. Insertiea este pe stern si printr-un tendon cilindric pe clavicula- treimea ei mediala. Fasciculul sternal si cel clavicular determina o depresiune numita fosa supraclaviculara mica.

         Actiune:

flecteaza capul prin contractia bilaterala, luand punct fix pe stern si clavicula;

 inclina capul lateral si ii da o miscare de rotatie;

ridica toracele c de rotatie;

 ridica toracele cand ia punct fix pe craniu (in inspiratia fortata).

MUSCHII SCALENI sunt trei muschi lungi, situati in profund.

SCALENUL ANTERIOR (scalenus anterios)

         Origine: tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale 3,4,5,6

         Insertie: coasta I- pe tuberculul scalenului anterior

SCALENUL MIJLOCIU (scalenus medius)

         Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale 2,3,4,5,6,7

      Insertie: coasta I, inapoia insertiei muschiului scalen anterior si a santului arterei subclaviculare.

SCALENUL POSTERIOR  NUMIT SI SCALENUL MIC (scalenus posterior)

         Origine: tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor cervicale 4,5,6,7

      Insertie: coasta a II a- fata laterala.

     Inervatie: toti muschii scaleni sunt inervati de ramuri ale plexului cervical         
Actiune: participa la realizarea flexiei cervicale. Cand ia punct fix pe coasta , inclina coloana vertebrala cervicala.Cand ia punct fix pe vertebra cervicala, participa la ridicarea toracelui, ajutand efectuarea inspiratiei.

           In kinetoterapie importanti pentru recuperare  dintre muschii regiunii mediane a gatului sunt muschii planului profund, acestia participand, de fapt, in miscarile capului. Muschii superficial sunt implicati in miscarile osului hioid (favorizand deglutitia alimentelor) si a laringelui.

            Muschii din planul profund al regiunii mediane a gatului sunt muschi pereche dispusi pe fata anterioara a coloanei vertebrale, denumindu-se si muschi prevertebrali.:

M. DREPT ANTERIOR AL CAPULUI (rectus capitis anterior)

  Origine: pe masele laterale ale atlasului.

  Insertie: pe occipital, inaintea orificiului occipital.

  Actiune: contractia bilaterala inclina capul inainte; contractia unilaterala inclina capul lateral prin contractie unilaterala spre aceeasi parte

M. DREPT LATERAL AL CAPULUI (rectus capitis lateral)

    Origine: apofiza transversa a atlasului

        Insertie: apofiza jugulara a osului occipital

        Actiune: inclina capul inainte prin contractia ambilor muschi; inclina capul lateral prin contractie unilaterala

M. LUNG AL CAPULUI SI GATULUI (longus capitis)

 Are trei portiuni: oblica superioara, oblica inferioara, longitudinala, care au origini si insertii diferite.

        Origine: vertebrele cervicale 3,4,5,6,7 si toracale 1,2,3.

        Insertii: atlas, axis, corpul vertebrei C3

        Actiune: flecteaza coloana vertebrala cervicala inainte si lateral, contribuind si la rotatia ei.

M. SPLENIUS AL CAPULUI: muschi asezat in regiunea cefei, sub muschiul trapez.

       Originea  pe apofizele spinoase ale vertebrelor C7 si T1-T3,

         Insertia se face pe apofiza mastoida si pe occipital, sub linia nuchala superioara.

         Actiunea: roteste capul.

M. SPLENIUS AL GATULUI: muschi asezat inferior fata de precedentul.

      Originea lui este pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale T3-T6, iar

         Insertia se face pe apofizele transverse ale primelor trei vertebre cervicale.

     Actiunea: produce extensia capului, cand se contracta bilateral; cand se contracta unilateral, determina inclinarea laterala sau rotirea lui.

MUSCHIUL OBLIC INFERIOR (MARE) AL CAPULUI: este asezat anterior fata de semispinalul capului.

     Originea pe apofiza spinoasa a axisului,

    Insertia este pe apofiza transversa a atlasului. Inervatia este data de nervii spinali cervicali I si II.

         Actiune: roteste capul.

MUSCHIUL MARELE DREPT POSTERIOR AL CAPULUI: este asezat superior fata de oblicul inferior al capului.

       Originea este pe apofiza spinoasa a axisului,

         Insertia se face sub linia nuchala inferioara.

         Actiunea: extensia si rotirea capului.

Muschii extremitatii cefalice se pot imparti dupa actiunea lor in:

muschi ai mimicii: actioneaza in expresia unor stari psihice –

muschii orbiculari oculari, muschii zigomatici, muschii ridicatori ai aripilor nasului, muschiul rizorius, de ambele parti, intervin in ras, in exprimarea bucuriei;

muschii zigomatici de ambele parti, intervin in rasul cu hohote.

muschii coboratori ai mandibulei: muschiul milohioidian, muschiul pielos al gatului;

muschi mobilizatori ai laringelui si osului hioid

muschii flexori ai capului: SCM, lungul capului (prin contractia bilaterala concomitenta), dreptul anterior al capului;

muschii miscarilor de lateralitate ale capului: drept lateral al capului, drept anterior al capului, SCM prin contractia unilaterala, spleniusul capului;

muschii rotatori ai capului: SCM, lungul capului, drept posterior, oblic inferior;

muschi inspiratori: SCM, scalenii, omohioidianul;

muschi extensori ai capului: trapez, spleniusul capului, semispinalul capului, oblic superior, marele si micul drept posterior al capului.

CAPITOLUL II

2.1 DEFINITIE SI CLASIFICARE

Torticolisul (tortum collum) este caracterizat prin retracția unilaterală a muschiului sternocleidomastoidian (SMC), in care pacientul are capul inclinat,barbia fiind indreptata spre unul din umeri. Datorita contracturii mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului, miscarile de rotatie ale capului sunt limitate.Se intalneste atat la copii cat si la adulti.

Torticolisul se definește începând cu 15⁰ diferența între flexia laterală a gâtului stânga-dreapta, în decubit dorsal (DD).

Clasificarea torticolisului:

I.Torticolisul neparoxistic:

torticolis muscular congenital;

torticolis osos intalnit in :

fracturi vertebrale,

cauze inflamatorii,

sindrom Down

sindrom Klippel- Feil

subluxație atlanto-axoidiană- sindromul Grisel

scolioza congenitala cervicala

costa cervicala

leziuni ale sistemului nervos periferic sau sistemul nervos central : leziuni hipoxic-ischemice,leziuni periferice – plex brahial, tumori;

ocular: strabism, paralizie de muschi oblic superior,spasm nutans;

afecțiuni nonmusculare – infecții retrofaringiene.

II. Torticolisul paroxistic (dinamic)

torticolis paroxistic benign;

spasmodic primar sau secundar (Huntington,Wilson);

sindromul Sandifer (reflux gastro-esofagian);

torticolis indus de medicamente (neuroleptice);

prin creșterea presiunii intracraniene (pseudotumori cerebrale);

torticolis ca sindrom de conversie.

2.2 ETIOLOGIE

Etiologia și patogeneza torticolisului muscular congenital (TMC) nu este complet înțeleasă, dar prezentația pelviană, traumatismele în timpul nașterii, circulara de cordon, aplicații de forceps sau vacuum fac parte din cauzistica.Prin ecografie și examen clinic se poate confirma diagnosticul de TMC.

Torticolisul muscular congenital (TMC) poate apare

în viața intrauterină prin postura prelungită de scurtare a SCM (datorita compresiei zonei anterioare a pieptului și umărului copilului pe zona feței), malpozitie intrauterina

în timpul nașterii prin traumatismul SCM, incluzând și deformări ale scheletului cranio-facial de aceiași parte cu SCM afectat, obstrucții vasculare sau neurogene perinatale.

in timpul travaliului, poziția capului și gâtului în flexie anterioară, laterală și rotație, poate produce leziuni ale SCM și plexului brahial, rezultând afectare neurologica,ischemie,edem.

Din etiologia torticolisului congenital mai fac parte:

vascularizația deficitară a SCM,

rupturi musculare, miozita,

factori ereditari.

Torticolisul se poate asocia și cu asimetrie mandibulară homolaterală, deformări ale urechii, plagiocefalie, scolioză, asimetrie a pelvisului, luxație coxo-femurală (1 din 5 copii cu TMC prezintă subluxație sau luxație de șold), deformări ale piciorului.

In urma unui studiu facut in SUA 16% din nou născuții sănătoși prezentau un grad ușor de torticolis, cu o usoara asimetrie cranio-facială. Copiii născuți cu torticolis au risc de plagiocefalie în 80-90% din cazuri .

Dacă deformarea craniană debutează intrauterin,aceasta va continua după naștere, agravându-se dacă sugarul doarme și e menținut toată ziua în DD.

Factori favorizanți pentru producerea TMC : greutatea mare la naștere, sexul masculin, prezentarea pelviană, sarcina multiplă, primiparitatea, travaliul

prelungit, folosirea forcepsului sau vacuum.

În cazul torticolisului congenital se poate palpa la nivelul SCM o formațiune tumorală fusiformă (oliva) cu diametrul de 1-3 cm., care apare la 14- 21 de zile după naștere, uneori chiar după 3 luni.Dispare în general după 4-8 luni.Biopsia acesteia relevă un fibrom și e caracterizată prin depunere de colagen și fibroblaști în jurul fibrei musculare, cu absența mușchiului striat normal.Natura țesutului sugerează că afectarea a început prenatal și se datorează poziției în uter.

S-au identificat 4 subtipuri ale torticolisului congenital:

1. Tumora sternomastoidiană cu o masă discret palpabilă în corpul SCM. Examen radiologic normal.

2. Torticolis muscular cu o retracție existentă, dar fără a se palpa o masă tumorală în grosimea mușchiului. Radiologic normal.

3. Torticolis postural, fără retracție prezentă, fără masă tumorală palpabilă. Radiologic normal.

Cauze: torticolis paroxistic benign, absența congenitală a unuia sau mai mulți mușchi cervicali sau retracția altui mușchi din zona gâtului.(Cheng)

4. Torticolis postnatal: ambiental, indus de plagiocefalie, indus de poziții preferențiale, în caz de paralizie cerebrală, sindrom Down, mielodisplazie,

disfuncții ale zonei occiput – C1.

torticolis la copil

La adult torticolisul poate aparea si in cazul existentei unor afectiuni locoregionale, in infectii ORL, infectii ale SNC, in boli neurologice, hipertiroizii, tumori locale.Curios este ca 5% din pacientii cu torticolis au antecedente familiale de torticolis spasmodic. Dar cel mai adesea, afectiunea apare in urma unor traumatisme, cum ar fi miscare brusca a capului sau chiar o pozitie vicioasa in timpul somnului care determina o contractura dureroasa, spasme intermitente ale m.SCM sau ale altor muschi din vecinatate.Exista si cazuri de torticolis de natura psihica –la melancolici- si torticolis cicatrician.

Sindromul Grisel

Sindromul Grisel este o subluxare netraumatică a articulației atlanto-axiale ce trebuie suspectată în caz de dureri persistente în gât și rigiditate, după adenoamigdalectomie. Diagnosticul și managementul precoce se însoțesc de rezultate bune.

            Cunoscut si sub numele de torticolis atlanto-axial este o formă de torticolis dobândit prin relaxarea patologică a ligamentului transversal atlanto-occipital sau prin artrita atlanto-axială. A fost descris inițial de Charles Bell, în 1830. În 1951, Grisel a prezentat două cazuri de faringită și subluxație atlanto-axială. Din fericire, acest sindrom periculos este rar întâlnit. El este determinat de o subluxare (netraumatică) a articulației cervicale superioare, prin laxitatea inflamatorie a ligamentelor, mai ales a celui transversal, cauzată de infecție sau de contractura musculaturii prevertebrale. Afectează cu predilecție copiii, iar 90% din cazuri apar până la vârsta de 20 de ani.

            Sindromul poate fi cauzat de infecție (în aproximativ 50% din cazuri: IACRS, abcese retrofaringiene, otite, otomastoidite, oreion) sau de intervenții chirurgicale, după adenoidectomii, adenoamigdalectomii (în 30% din cazuri), faringoplastie, otomastoidită operată, miringotomie cu inserție de aerator transtimpanal, intervenție pe palat etc. Intervalul de timp de la infecție sau de la actul chirurgical până la apariția simptomatologiei variază de la două zile la șase luni.

            Risc crescut de a dezvolta sindrom Grisel au pacienții cu: sindrom Down (este crescut spațiul atlanto-occipital), sindrom Klippel-Feil, osteogenesis imperfecta, neurofibromatoză, scolioză congenitală, sindrom Larsen (practic, orice sindrom asociat cu instabilitatea coloanei vertebrale) sau cei ce urmează o terapie cu steroizi.

2.3 DIAGNOSTIC SI SIMPTOMATOLOGIE

Diagnosticul diferențial:

Torticolisul congenital apare mai tarziu decat torticolisul malformativ ( malformatii ale articulatiilor cranio-rahidiene sau ale bazei craniului) si este diagnosticat radiologic.

Torticolisul neurologic este asociat cu hipertensiune intracraniană.

Afecțiuni osoase constituționale: acondroplazia, malformația Morquio, malformația Hurler, sindromul Klippel- Feil.

Torticolis infecțios (sindromul Grisel, cauzat de IACRS, abcese retrofaringiene, otomastoidite,etc)nu e prezent la naștere.

Sindromul KISS ( Kinematic Imbalances due to Suboccipital Strain) – 8% din populație.

Diagnosticul in sindrom Grisel se pune pe baza clinicii • torticolis • durere în gât persistentă • istoric recent de IACRS sau intervenție chirurgicală +/– limfadenopatie.

            Analizele de laborator indică creșterea markerilor inflamatorii nespecifici.

            Confirmarea diagnosticului se face prin tomografie computerizată (CT). Imagistica prin rezonanță magnetică furnizează mai puține informații.

        Sindromul Grisel trebuie suspicionat în caz de dureri în gât persistente și rigiditate cu subluxație (torticolis), apărute după IACRS sau după intervenții chirurgicale.

            Debutul este fie cu dureri ușoare, care apoi se întețesc, urmate de torticolis (cel mai adesea), fie direct cu torticolis cu rigiditate.

            Tipurile de subluxații, după Fielding și Howkins, sunt:

            I. deplasare rotativă atlanto-axială cu păstrarea intactă a ligamentului transversal;

            II. deplasare anterioară cu 3–5 mm, cu deteriorarea ligamentului transversal;

            III. deplasare anterioară cu peste 5 mm;

            IV. deplasare posterioară între atlas și axis.

            Tipurile de subluxație I și II din cadrul sindromului Grisel sunt cele mai întâlnite și nu determină deficit neurologic ulterior. Tipurile III și IV se asociază cu comprimarea măduvei, cu consecințe fatale.

            Complicații neurologice apar în aproximativ 15% din cazuri și pot merge de la radiculopatii până la exitus. Rinaldo și colaboratorii ajung la concluzia că 15% din pacienți dezvoltă deficit neurologic permanent. O persoană cu sindrom Grisel în copilărie poate dezvolta la maturitate afectare neurologică.

Simptomatologia torticolisului cuprinde:

inclinare laterala a capului

asimetria fetei si a craniului

aplatizare laterala sau mediala a occiputului

alopecie partiala in zona posterioara a capului

miscari asimetrice ale membrelor si miscari stereotipe ale capului

Modificari structurale si functionale inregistrate in torticolis:

– imposibilitatea de a mentine aliniamentul pe linia mediana a capului datorita retractiei musculare

– diminuarea rotației homolaterale a gâtului, flexiei și extensiei heterolaterale;

– retracții ale mușchilor:f aciali,(instalanduse deficiente ale motricitatii bucale si la insuficienta controlului capului in decubit ventral) platisma, scalen, hioid, muschii limbii;

– modificări cranio-faciale asimetrii ale structurii scheletice cranio-faciale, asimetrii ale ochilor, asimetrii ale muschilor masticatori si linguali, modificari de ocluzie dentara,lipsa de dezvoltare a maxilarului homolateral, hipoplazie mandibulară (semn precoce al TMC), ascensiune a articulațiilor temporomandibulare, orientare postero- inferioară a urechii homolaterale, deviație a bărbiei și nasului, deformare a bazei craniului

Pe langa aceste modificari sunt inregistrate si deviatii ale coloanei dorsale în plan sagital, cu concavitatea spre TMC, poziționare asimetrică a bazinului: șoldul facial în abducție, cel occipital în adducție.

Dupa achizitionarea posturii sezand, va apare o dublă curbură a coloanei pentru a compensa înclinarea capului și cea a bazinului.

2.4 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Limitarea mișcărilor :

Copilul cu TMC prezintă: permanentă asimetrie a mișcărilor capului, asimetrie a reflexelor primitive, își folosește mai puțin mâna homolaterală, câmpul vizual homolateral se micșorează, apar asimetrii în modul de rostogolire, târâre, mers, incompleta dezvoltare a reacțiilor automate posturale, persistența asimetriei posturale duce la deformări structurale ca: oblicitatea pelvisului și scolioza.

Copilul se va comporta ca un hemiplegic: are dificultăți în a ține o greutate în membrul superior (MS) homolateral

– în extensia și supinația antebrațului pe linia mediană

– în folosirea MS în reacțiile de apărare și echilibru.

Pe langa limitarea mișcărilor zonei cervicale, sunt afectate și sistemele senzoriale (vederea și funcția vestibulară), organizarea posturală, orientarea, schema corporală. Etapele de dezvoltare motorie evoluează atipic, somato-senzorial și musculo-scheletal) se dezvoltă asimetric.

Factorii de risc ce predispun la plagiocefalie:

oligoamnios, malformații uterine, cefalhematomul, complicații ale nașterii,

poziționarea postnatală, primiparitatea, sexul masculin,

torticolisul muscular.

Progresia plagiocefaliei se oprește în jurul vârstei de 6 luni, când sugarul începe să șadă independent.

Totuși, unele studii precizează că asimetria craniofacială încă prezentă la 6 luni, va persista și la adolescență și vârsta adultă. (Mullliken)

Copilul cu plagiocefalie va fi examinat și oftalmologic, auditiv ca vocalizare, ca și d.p.d.v. al reacțiilor automate, postura, dezvoltare motorie.

2.5 TRATAMENT SI COMPLICATII

In cazul copilului netratat sau la adult, se iregistreaza: dificultăți de concentrare, dificultati de învățare, hiperkinezie, cefalee, tinitus, vertij, retard în dezvoltare, deficit motor, tulburări de echilibtu, hernii discale, etc.

Tratamentul recuperator trebuie inceput precoce, pentru a restabili mișcările normale ale gâtului și pentru stoparea procesului deformării craniului, a asimetriei faciale și dezvoltării motrice asimetrice.

Tratamentul torticolisului cuprinde:

kinetoterapie

hidrokinetoterapie

stretching

ortezare

masaj

tratament chirurgical

Rezultatele obtinute vor fi influentate de varsta copilului, momentul cand s-a intervenit ata la copil cat si la pacientul adult, severitatea restrictiei rotatiei, distributia si marimea fibrozei SCM. Dezvoltarea abilităților motorii și posturale, prevenirea și tratamentul asimetriei faciale și a plagiocefaliei, vor fi susținute pe parcursul intervențiilor asupra torticolisului.

Tratament in sindrom Grisel cuprinde:

tratament medicamentos – antibiotice, antiinflamatoare, miorelaxante

tratament ortopedic – guler cervical

tratament chirurgical

Conduita terapeutică este următoarea: 1. tratament medicamentos; 2. dacă nu se obțin îmbunătățiri, se solicită consult ortopedic, consult neurochirurgical, CT.

            În subluxațiile de tip I și II, se recomandă tratament medicamentos și, eventual, guler cervical și uneori tracțiune cervicală, urmată de guler cervical pentru șase săptămâni.

            În subluxațiile de tip III și IV, care sunt forme instabile, se face tracțiune cu imobilizare timp de șase săptămâni, iar dacă avem și semne neurologice, se folosește artrodeza.

            Tratamentul precoce dă rezultate bune, însă dacă a trecut mai mult de o lună de la debut (când s-a pus mai greu diagnosticul), tratamentul este unul chirurgical.

            Folosirea cauterului monopolar prezintă un risc pentru apariția sindromului Grisel, cel bipolar poate fi folosit mai în siguranță.

KINETOTERAPIA

Vârsta ideala pentru inceperea propriu-zisă a tratamentului kinetoterapeutic este de cca 1 lună pentru metoda Vojta sau 2-3 luni pentru metodele clasice, când copilul vede mai bine de aproape și apare controlul capului.

Terapia Vojta urmărește componentele elementare ale verticalizării umane și deplasării, aceasta însemnând:  echilibrul corpului în timpul mișcărilor („coordonare posturală“), ridicarea corpului împotriva gravitației , mișcările cu scop precis, de apucare și pășire, ale membrelor „mișcare fazică“
să devină din nou accesibile și utilizabile. 
Nu sunt exersate funcții de mișcare, ca prinderea, rostogolirea de pe spate pe abdomen sau mersul. Mai curând, activarea terapeutică a locomoției reflexe, mediază accesul, prin intermediul sistemului nervos central, la modele de mișcare parțial singulare, necesare pentru o anumită mișcare sau acțiune. 
După tratamentul Vojta, aceste modele parțiale îi sunt disponibile spontan pacientului. Prin repetarea regulată a „mișcării normale“ stocate în creier, este împiedicată antrenarea mișcărilor de eschivare. Acestea ar fi în orice caz doar un înlocuitor pentru „mișcarea normală“ propriu-zisă, care este de dorit. Activarea reacțiilor vegetative și a altor reacții automatizate.

Metoda „stretching“

În limba română, acest cuvânt englezesc se traduce prin „întindere“, însă a căpătat o semnificație mai largă, aceea de complex de exerciții de întindere, cu capacitatea de a îmbunătăți flexibilitatea și mobilitatea organismului.Stretching-ul se adresează tuturor, indiferent de vârstă sau sex, nivel de pregătire fizică . Poate fi practicat oricând și extrem de ușor, iar rezultatele încep să fie vizibile după numai câteva ședințe. Stretching-ul cuprinde toată gama de exerciții de întindere a mușchilor, ligamentelor și tendoanelor.

Stretching-ul implică mai ales mișcări care întind părțile mobile ale mușchilor și articulațiilor. El întinde părțile corpului încet, astfel încât această acțiune să se sincronizeze cu respirația calmă. O dată atinsă această întindere musculară maximă, ea trebuie menținută o anumită perioadă de timp.Executată corect, întinderea este extrem de eficientă și nu solicităinutil musculatura.

Efectuarea unor exerciții de stretching fără a ține seama de solicitare și refacere, de rigiditatea musculară, duce la creșterea oboselii și poate provoca vătămări fizice

Contracția și întinderea musculară au fiecare câte trei faze: faza medie, faza intensivă și faza maximă.Contracția în cazul stretching-ului este izometrică, fără modificarea lungimii mușchilor, ci numai prin tensionarea lor. Această contracție produce o mare căldură la nivelul mușchilor și, de aici, o mai lejerăactivitate a fibrelor musculare. Crearea căldurii pentru fibrele musculareeste importantă în obținerea relaxării și întinderii.Întinderea este favorizată de căldura produsă, reducându-se frecarea și prevenind traumatizarea fibrelor musculare. În aceste condiții, întinderea se face lent, gradat, fără tensiuni sau violență, fără bruscări.

Faza de relaxare dintre cele două acțiuni – contracție și întindere – este importantă pentru că în acest interval de timp se reduce tonusul muscular,iar întinderea se va putea executa în condiții optime.

Stretchingul este recomandat de 3 ori săptămânal executat de kinetoterapeut, cate 3 repetari a 15 elongatii a SCM de 1 sec cu 10 sec pauza.

Este necesar instruirea familiei pentru a executa în restul timpului de 4-5 ori pe zi elongații și rotații ale gâtului de către 2 persoane (cam 40 exerciții pentru fiecare set) și rotații, flexii, extensii laterale (10 seturi pentru fiecare exercițiu de 10 sec. durata); exercițiile sar fi ideal sa se realizeze de către 2 persoane, copilul în DD, cu capul în afara mesei. O persoană stabilizează sternul, umerii, scapula, cealaltă va executa stretching-ul.

În timpul exercițiilor se vor urmări semnele vitale: schimbarea coloritului feței, frecvența respirației, eventuale bătăi ale aripilor nasului, ceea ce va conduce la oprirea terapiei. Mișcările pasive se execută lent, iar stretching-ul nu se va executa împotriva rezistenței active a copilului. Acesta își exprimă disconfortul prin posturi tensionate ale corpului, arcuiri, grimase, țipăt.

Stresul copilului se combate prin comprese calde locale, efleuraj, stretching efectuat dupa baie.

În cazul sindromului KISS, se recomandă:

– fie terapia Vojta

– fie terapia Arlen, care constă în percuții scurte cu mediusul terapeutului în zona atlasului, ceea ce va modifică perturbarea tonusului muscular și a sistemului vegetativ.În prealabil se face radiografia coloanei cervicale.

– exercițiile se fac de către 2 persoane la copilul mic una trebuind să asigure stabilitatea umerilor și asigurarea paralelismului acestora cu pelvisul;

– pentru menținerea rezultatelor obținute prin stretching, copilul va fi antrenat să-și tonifice mușchii antagoniști SCM, dezvoltându-și controlul spre linia mediană.

De ex.: să-și plaseze urechea pe umărul controlateral, să realizeze flexia și extensia spre partea controlaterală și rotația capului și gâtului spre partea torticolisului.

La 15 luni copilul este capabil să execute aceste mișcări după comanda verbală sau prin imitație, dacă a fost tratat corect până la această vârstă.

ORTEZAREA

Se recomandă orteza cervicală soft pentru poziționare inversă cu cea produsă de torticolis. Este indicată sugarilor de la 3-4 luni, cu o înclinare constantă a capului de minimum 5⁰, menținută cca 80% din perioada de veghe.Copilul trebue sa realizeze flexie pasivă laterală a gâtului de minimum 10⁰ de partea indemnă, sau din DL să realizeze îndreptarea capului de partea afectată.Orteza nu va fi folosită ca un suport pasiv permanent,căci poate genera deprimarea zonei umărului de partea sănătoasă și o arcuire a coloanei cervicale.Orteza nu va fi purtată în căruț sau în timpul somnului.Se vor urmări semnele vitale permanent, ca și integritatea tegumentelor.

Managementul medical :

– se vor urmări la fiecare 3 luni normalizarea mișcărilor la nivelul gâtului, lipsa regresiei;

– pediatrul va urmări eventuala plagiocefalie și dacă sunt modificari în poziția coloanei;

Orteza pentru torticolis

Tratamentul chirurgical se recomanda dupa varsta de 5 ani si are o valoare limitata, datele din literatura de specialitate fiind contradictorii.Daca operatia se face dupa pubertate rezultatele nu sunt satisfacatoare putand apare complicatii major. Tratamentul chirurgical se recomanda numai după 6 luni de tratament fizioterapic intensiv, timp în care nu se constată nici o ameliorare. Indicația chirurgicală include o menținere a înclinarii capului, deficit al rotației pasive, o flexie laterală a gâtului mai mare de 15⁰, o fibrozare a SCM, lipsa corecției plagiocefaliei;

Procedeele chirurgicale: secțiunea în unul sau mai multe puncte ale SCM, totala excizie a SCM, mioplastie funcțională a SCM, chirurgie endoscopică– conservă structurile neuro-vasculare;

Se indicată interventia între 10 luni- 5 ani. S-a constatat că cei operați la 10-12 luni au șansele cele mai mari să-și corecteze asimetria facială și craniană, iar pentru cazurile netratate, descoperite la 5-7 ani, se practică tenotomii cu alungire a SCM sau plastii pentru alungirea musculară.

In plagiocefalie asociata torticolisului congenital cheia succesului tratamentului este reprezentată de diagnostic și tratament precoce.Aproape 80% din creșterea craniului are loc înainte de vârsta de 12 luni.

Examinarea clinică ține seamă: de vârstă și de răspunsul la tratamentul conservator al torticolisului. În funcție de acestea se va stabili conduita medicală în continuare. Recomandarea este ca orice nou născut cu asimetrie a bolții craniene mai mare de 4mm. să fie dispensarizat și i se va recomanda un program special pentru poziționarea în timpul somnului.

Familia va fi instruită să împiedice poziționarea copilului în DL pe partea turtită a craniului. Timpul ideal pentru a obține rezultate este în primele 3 luni de viață, când oasele craniului sunt maleabile. Dacă după această vârstă torticolisul persistă, dacă copilul păstrează postura incorectă și plagiocefalia devine evidentă, recomandarea este de remodelare craniană cu orteza dinamică pentru cranioplastie (ODC).

În prealabil se fac măsurători antropometrice, scanări din diverse poziții și unghiuri. Orteza se aplică copiilor peste 4 luni și va exercita presiuni asupra proeminențelor craniene anterior și posterior.Copilul va fi controlat bisăptămânal pentru corecții. Nu sunt permise zone de hiperemie ale pielii capului persistente mai mult de 30’ de la scoaterea ortezelor. Orteza este folosită 23h. din 24, o oră fiind necesară igienei și mobilizărilor.Durata tratamentului depinde de severitatea plagiocefaliei și de vârsta când a început tratamentul .In SUA rezultatele obținute sunt prezentate ca excelente.

Există o serie de factori care contribuie la persistența asimetriei la copilul cu torticolis și la retardul în dezvoltarea motorie: lipsa de echilibrare a capului în timpul somnului în DD, poziționarea defectuoasă în căruț, pe scăunel sau în leagăn.

Copiii care nu sunt poziționți niciodată și în DV și care sunt ținuți mult timp în cărucior, nu au posibilitatea de a achiziționa controlul capului, nici dezvoltarea forței mușchilor extensori ai gâtului. Se pot dezvolta astfel : infecții ale urechii, dificultăți în apariția dentiției, copilul plânge frecvent, este obosit, indispus.

Este obligatorie instruirea mamei pentru poziționarea sugarului în timpul zilei, pentru a nu-l lăsa în permanență în DD. ( Timming Time)

– copilul va fi luat în brțte, cu capul sprijinit de umărul mamei;

– va fi pus în DV pe o păturica pe podea, cu jucării în jur, eventual mama se va așeza în fața lui în DV, încercând să-i stimuleze extensia mușchilor paravetrebrali pentru un control al capului ( după 3 luni);

– va fi poziționat în DV pe coapsa mamei, stimulându-i ridicarea capului;

– va fi poziționat pe o minge Bobath în DV și balansat înainte și inapoi;

– din DD, va fi ușor tras de mâini pentru a-i favoriza controlul capului, exercțiu care se poate face fie ca flexie anterioară a trunchiului, fie prin lateral;

– mama șezând „turcește” pe sol va poziționa sugarul în șezând între coapse și va imprima mișcari laterale ca exerciții de redresare și echilibru.

Aceste exerciții vor fi executate de 2 ori pe zi și vor contribui mult la dezvoltarea motorie a copilului și la evitarea plagiocefaliei posturale.

Copiii cu torticolis congenital au un plan de dezvoltare neuromotorie atipic, datorita tulburărilor musculo-scheletice aparute în perioada intrauterină sau în primele luni de viață. Bazele anatomice și fiziologice necesare dezvoltării în primul an de viață sunt limitate din cauza dezvoltării unor modele asimetrice care vor fi cauza întârzierii motorii.

Aceasta costitue un argument in plus pentru un tratament cât mai precoce și susținut al torticolisului muscular congenital.

CELE 4 POSTURI DE ELONGAȚIE:

cu extensia capului,

cu flexia capului,

în rotatie spre dr.,

rotație spre stg.

La copilul mare (peste 3 ani) programul recuprator cuprinde si masaj dispersant, vibromasaj cu inflarosu, caldura locala; atarnari pe plan inclinat sau in sezand cu capastrul glisson;la cei care efectuam tractiune in ax al capului cu ajutarul capastrului glisson din pozitia sezand putem efectua in acelasi timp cervical vibromasaj, masaj de contracturare. Grautatile aplicate in vederea obtinerii tractiunii in ax vor fi progresive.

MASAJUL

Masajul regiunii anterolaterale a gâtului se va face tinând seamă de organele importante prezente la acest nivel.Pozitia subiectului este în decubit dorsal sau șezând rezemat, cu capul în ușoară extensiune. Netezirea regiunii anterolaterale a gâtului se face prin alunecări ușoare, pornind de sus în jos, de la bărbie și mastoidă spre clavicule și stern.Manevra se execută pornind cu rădăcina și marginea ulnară a mâinilor și terminând cu marginea radială a acestora și cu vârful degetelor. Se poate lucra simetric sau asimetric.Frictiunea se execută minutios și insistent, foarte ușor și cu precautie, evitând glanda tiroidă.Frământatul se execută rar, sub formă de cută, de-a lungul mușchilor sternocleidomastoidieni și a marginii laterale a mușchilor trapezi. Vibratiile, executate numai manual, sunt foarte utile în masajul acestei regiuni.Masajul se încheie cu neteziri lungi, lente și liniștitoare.

Masajul gâtului poate fi asociat cu mobilizarea metodică a gâtului, în timpul sau după ședinta de masaj.

Masajul este indicat in afectiunile ale gatului pentru efectul decongestionant, relaxant și trofic al tesuturilor și al organelor atât de la nivelul gâtului, cât și al capului.

Masajul regiunii posterioare a gâtului (masajul cefei) necesita pozitionarea subiectului în decubit ventral, cu capul ușor flectat și cu fruntea rezemată pe dosul mâinilor sau pe un sul mic, moale; sau în pozitia șezând pe un scaun, cu fruntea sprijinită pe un plan potrivit de înalt.

Manevrele folosite pentru masajul cefei, sunt: netezirea, frictiunea, frământatul, percutatul și tocatul. Netezirea constă din alunecări executate cu o mână sau cu ambele,pornind de sus, de deasupra insertiilor mușchilor cefei pe occipital și coborând până la baza gâtului, între omoplati și pe umeri. Manevra începe cu rădăcina mâinilor și se termină cu vârful degetelor, care pe măsură ce coboară, se depărtează puŃin între ele .

            HIDROKINETOTERAPIA – metoda exercitiilor kinetice in apa- are rezultate bune obtinute, putandu-se efectua in doua modalitati:partiala doar a unui membru sau segment de membru si generala cu imersia intregului corp cum este recomandata in torticolis.

Hidrokinetoterapia generala consta in imersia intregului corp in bazine individuale, in bazine colective sau in piscine.Caldura apei scade vascozitatea tisulara de unde importanta ei in contracturile musculare sau in procesele aderentiale, dar scade si vascozitatea apei, ceea ce va scadea rezistenta opusa de apa.Temperatura apei trbuie sa fie intre 33 grade si 36 grade pentru bazinele mari.Durata unei sedinte este foarte variata de la 10-15 minute pana la 1 ora.

Pentru a se obtine rezultatele dorite trebuie tinut cont de urmatoarele considerente:

– patul copilului sa fie orientat în așa fel, încât să-și privească mama în sensul corecției torticolisului;

– jucăriile, cat și sursa de lumină vor fi plasate tot în sensul corector;

– nu va fi poziționat pentru somn în DV, care va fixa postura incorectă, copilul menținând capul de partea indoloră;

CAPITOLUL III

3.1 PROGRAMUL DE RECUPERARE

OBIECTIVELE

– Ameliorarea durerilor care apar la miscare si eliminarea acestora 
–  Inducerea reflexa a relaxarii musculare prin tehnici de facilitare neuro-musculare
– cresterea amplitudinii de miscare 
–  Tonifierea in regim de alungire a muschiului sternocleidomastoidian scurtat si contractat pe partea bolnava 

– Tonifierea in regim de scurtare a muschiului sternocleidomastoidian de partea opusa deficientei
–  Corectarea asimetriei centurii scapulare
–  Evitarea formarii aderentelor si a fibrolizarilor
–  Imbunatatirea circulatiei sanguine si a troficitatii locale
–  Vasodilatatie puternica in scopul oxigenarii tesuturilor
–  Stimularea eliminarii produsilor de catabolism din muschi

– corectarea atitudinilor deficiente secundare aparute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor si toracelui;

– stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului , precum si formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.

Anamneza și examinarea în serviciul de recuperare:

-trebue apreciată evoluția prenatală, sexul, evoluția nașterii, alte eventuale anomalii congenitale, alte investigații efectuate;

– ne interesăm cât timp stă copilul în căruț, sau orice tip de leagăn, sau scaun pentru sugari, cât timp este poziționat în DD sau DV, în ce poziție doarme, în ce parte preferențială își ține rotat capul, cum este alimentat, eventuala medicație, ce intervenții de reabilitare a mai avut;

– sistemul musculo-scheletic trebue examinat în amănunțime pentru a aprecia restricția jocului articular, retracția SCM și a trapezului superior, asimetria

extensiei și flexiei zonei cervicale controlaterale, existența pliurilor tegumentare;

– mobilizarea pasivă a capului permite determinarea amplitudinii mișcării de rotație dreapta-stânga;

– ușoara tracțiune a coloanei cervicale va permite aprecierea abilității copilului de a-și alinia coloana și de a elimina tendința poziției indusă de retracția SCM;

– tracțiunea ușoară a zonei dintre umăr și zona occipitală, va permite aprecierea retracției trapezului superior, a scalenului și a mușchilor posteriori ai gâtului homolaterali;

– mișcările pasive ale gâtului vor fi evaluate în DV, cu capul și gâtul în afara mesei de examinare;

– se vor observa mișcările centurii scapulare și ale brațului de aceiași parte, vizând mișcările de adducție și flexie ale bratului, cele de supinație ale antebrațului;

– se va urmări poziția trunchiului prin schimbarea greutății corpului pe câte un picior, precum și poziția MI homolateral și a pelvisului la încărcarea acestora (la sugarul mare);

– mișcările coloanei vertebrale vor fi evaluate în cazul unei micșorări a extensiei, a flexiei anterioare și laterale, a rotației;

– postura capului, mișcările pasive și active, vor fi evaluate în DV și în șezând, copilul urmărind un obiect sau o persoană. Este bine să se măsoare unghiurile;

– examinarea musculaturii afectate include și palparea mușchilor pentru a aprecia calitatea tonusului sau existența unor posibile tumori. Mușchiul afectat va fi examinat d.p.d.v. al extensibilității în diverse posturi;

– solicitarea mișcărilor voluntare se va realiza împotriva gravității, sau cu eliminarea acesteia;

– se va observa și o eventuală asimetrie a șoldurilor, lungimea MI, se va aprecia abducția șoldurilor.

Incidența displaziei de șold asociată torticolisului este de 8-20%, de multe ori de aceiași parte.

Plagiocefalia și asimetria facială :

– pentru aprecierea corectă a asimetriilor sunt necesare fotografii frontale, de profil, posterioare, ale vertexului, submentoniere;

– se vor descrie asimetriile, în ce zonă (occipitoparietală sau temporală, etc.), asimetria mușchilor faciali, îngustarea spațiului articular temporo-mandibular, alinierea limbii și a maxilarului, mișcările lor;

– în plagiocefalie, occiputul și osul frontal se deformează din cauza compresiunii craniului între oasele pelvisului și zona lombo-sacrată a mamei în ultimul trimestru al sarcinii;

– cea mai obișnuită prezentare craniană este occipitală stg. anterioară (în corelație cu SCM stg.) cu aplatizarea zonei occipitală dr. si frontală stg;

– plagiocefalia poate fi de aceiași parte sau de partea opusă torticolisului

TESTAREA MUSCULARA

Flexia- muschiul sternocleidomastoideus (bilateral)

De stabilizat :trunchiul

Pozitiile in decubit dorsal, cu capul sprijinit de pat

F1 palpare pe partile laterale ale gatului

F2 ridicarea partial a capului

F3 ridicarea complete, cu barbia in piept

F4 si F5 rezistenta pe frunte

Testarea unilaterala se face prin rotatia heterolaterala cu flexie a capului.

Extensia – muschii trapezul superior, marele complex, splenius al capului si gatului

De stabilizat toracele

Pozitiile decubit ventral cu capul si gatul in afara patului si bratele pe langa corp

F1 palparea se face paravertebral cervical, in bloc

F2 extensia se face incomplete

F3 extensia se realizeaza complet

F4 si f5 rezistenta pe occiput

Programul recuperator cuprinde :

Exercitii statice din pozitiile

Decubit lateral, decubit dorsal si ventral

Stand departat si derivate (cu sprijin , fandat)

Sprijin pe genunchi

Atarnat cu prize asimetrica

Exercitii dinamice

Exercitii de trunchi pentru amplificarea miscarilor capului si gatului sau pentru corectarea deficientelor toracelui daca exista

Rotații simetrice ale capului de la linia mediană la 80⁰ dreapta și stânga, din DD, DV, din șezând și ortostatism (în funcție de vârstă);

Exercitii cu membrele superioare si centura scapulara simetrice si asimetrice

Exercitii cu obiecte portative si la aparate fixe

Exercitii de respiratie

Exercitii de redresare passive si active

Exercitii de tarare, echilibru, suspensii

Alinieri active în joacă, pe linia mediană a capului și trunchiului spre partea afectată;

Exercitiide de rezistență antigravitațională a trunchiului și gâtului, cu simetrie spre partea afectată și spre cea indemnă;

CAPITOLUL IV

4.1 CAZUL 1

Nume si prenume: I.C.

Data nasterii 7.09.2010

Diagnostic SECHELE POST LEZIUNE DE PLEX BRAHIAL STG OBSTRETICAL CU TORTICOLIS STG, DEFICIT DE ROTATIE SI EXTENSIE A CAPULUI, DEFICIT FUNCTIONAL COMPLEX UMAR SI COT STG, DEFICIT DE ABDUCTIE A POLICELUI STG, DEFICIT DE EXTENSIE RADIOCARPIANA STG.

EPICRIZA

Pacient in varsta de 3 ani , a fost internat in Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca unde a suferit o interventie chirurgicala, in anestezie generala, practicandu-se transpozitie de tendon flexor superficial al degetului II mana stanga pe tendoanele extensoare ale policelui, pentru ameliorarea opozitiei policelui.Transpozitiile de tendon m.rotund pronator pe tend.extensor radial al carpului cu plicatura.Evolutia postoperatorie a fost favorabila, sub tratament antibiotic, antialgic si antiinflamator.

Recomandarile facute de medicau specialist :

suprimarea firelor la 14 zile postoperator in Clinica Chirurgie Plastica SCR in data de 03.03.2014

evitarea traumelor locale

mentine orteza gat in pozitie fiziologica, mentine antebratul stang in pozitie procliva,mentine imobilizarea cu atela gipsata timp de 3 saptamani

tratament medicamentos:Augmentin 500mg/2xzi, Linex 2 plicuri/zi, nurofen sau Panadol la nevoie

revine la control peste 6 luni pentru a fi programat pentru operatie torticolis

Anamneza

sistem ganglionar nu se palpeaza ganglioni mariti

sistem osteoarticular integru, mobilitate redusa MS STG, CV cervicala, deviatie a coloanei vertebrale dorsale cu o usoara concavitate stg, strucura scheletica craniala asimetrica,dezvoltarea maxilarului homolateral asimetrica

aparat respirator fara modificari patologice

aparat cardiovascular fara modificari patologice

aparat vizual/auditiv miopie,auditiv fara modificari

echilibru static present bipodal

echilibru dinamic se deplaseaza singur fara ajutor,mers asemanator hemipareticului

tonus muscular –retractie musc cervicodorsala si cervicobrahiala

reflexe ROT normale

tulburari de limbaj/comunicare – copilul intelege si executa comenzile, comunica cu cei din jur, este spontan, foloseste afirmatia/negatia.

Obiectivele programului recuperator:

– tonifierea in regim de alungire a SCM scurtat si contractat pe partea afectata

– tonifierea in regim de scurtare a m SCM de partea opusa deficientei

-imbunatatirea circulatiei sanguine si a troficitatii locale

– corectarea atitudinilor deficiente secundare aparute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor si toracelui;

– stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului , precum si formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.

– educarea/reeducarea musculaturii paralizate MS STG

– educarea/reeducarea sensibilitatii MS STG

– cresterea mobilitatii CV si MS STG

– recuperarea contracturilor cervicodorsale

– educarea prehensiunii

– corectarea pozitiilor disfunctionale

Programul recuperator cuprinde

posturari

mobilizari articulare MS STG, CV

pentru motricitatea grosiera -rostogoliri in ambele directii (cu ajutor),tarare,tarare pe plan inclinat, timp pe podea in decubit ventral

pentru motricitatea fina – ex pentru reflexul grasp and release

presiuni profunde pentru stimularea musc fetei si a nerv trigeminal – stimulare bucala

ex de respiratie

ex in fata oglinzii

ex pe gymball, sul burete

ex la spalier, banca si placa de echilibru

ex cu bastonul, saci de nisip,mingi

masaj zona trunchiului anterior, posterior, membru superior stg, cap.

Bai cu plante

Gimnastica in bazin

Pacientul a urmat din luna martie 2014 pana in prezent programul recuperator, avand o evolutie foarte buna. S-a obtinut o imbunatatire privind amplitudinea de miscare a CV si MS STG : reducerea gradatiei torticolisului, (eliminarea ortezei cervicale) cresterea gradului de extensie radiocarpiana stg, si abductie police stg.

La ultimul control la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, din data 15 .12.2014 pacientului nu i s-a mai recomandat interventia chirurgicala pentru torticollis, ci doar continuarea programului recuperator.

4.2 CAZUL 2

Nume si prenume:

Data nasterii

Diagnostic

Anamneza

sistem ganglionar

sistem osteoarticular

aparat respirator

aparat cardiovascular

aparat vizual/auditiv

echilibru static

echilibru dynamic

tonus muscular

reflexe

tulburari de limbaj/comunicare

somatometrie – PC , PT, H. G,

4.3 CAZUL 3

Nume si prenume:

Data nasterii

Diagnostic

Anamneza

sistem ganglionar

sistem osteoarticular

aparat respirator

aparat cardiovascular

aparat vizual/auditiv

echilibru static

echilibru dynamic

tonus muscular

reflexe

tulburari de limbaj/comunicare

somatometrie – PC , PT, H. G,

BIBLIOGRAFIE

DEM.TEODORESCU, MIC ATLAS DE ANATOMIA OMULUI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-BUCURESTI 1982

TUDOR SBENGHE, KINETOLOGIE PROFILACTICA, TERAPEUTICA SI DE RECUPERARE, EDITURA MEDICALA BUCURESTI 1987

Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România – Septembrie 2013 – vol. 16 – nr. 3 19

Namikoshi, Toru, Shiatsu și Stretching, Editura EDAF, 1981

Dumitru Motet, Kinetoterapia in beneficiul copilului (Corectarea deficientelor fizice la copii), Editura Semne, Bucuresti 2011

Profesor dr Gh. Burnei, Revista Viata Medicala, nr 2,Editura Viata Medicala Romaneasca