Raport DE Cercetare Postdoctorala

RAPORT DE CERCETARE POSTDOCTORALĂ

CUPRINS

Secțiunea 1: INTRODUCERE

PREZENTARE GENERALĂ A TEMEI

Pe măsură ce riscurile și amenințările se generalizează în contextul actual al globalizării, pe măsură ce anumite amenințări, numite asimetrice, se structurează, proliferează și își definesc tehnicile ilegale, devine tot mai evidentă necesitatea studiului afacerilor militare contemporane.

Noile tipuri de amenințări la adresa mediului de securitate nu mai pot fi contracarate de state în mod clasic, ci se impune o reconfigurare a unor organisme de apărare în formulă internațională, de tip alianță, cu capacități și acțiuni militare din ce în ce mai puternice și cu abilități de răspuns la pericolele iminente. Riscurile și amenințările contemporane au dobândit o accepțiune internaționalizată, depășind granițele statale și creând o legătură între securitatea internă și cea externă.

Aceast lucru a condus la necesitatea unor inițiative în domeniul securității și apărării și a creării unor organizații regionale sau globale. În felul acesta, au apărut politici de securitate și apărare comune pe plan regional și global.

Mediul de securitate contemporan a devenit greu de definit și de anticipat, dinamica riscurilor manifestându-se în mai multe planuri, respectiv militar, politic, economic, social, cultural.

Exemplificând, o serie de riscuri actuale la adresa mediului de securitate sunt reprezentate de: atacuri teroriste, de proliferarea armelor de distrugere in masă, de guvernări nedemocratice sau de instituții statale corupte, numărul mare de refugiați, dezechilibre ecologice sau catastrofe naturale importante, mediul investițional nesigur, conflicte etnice regionale sau locale etc.

Aceste tipuri de riscuri și amenințări cu care se confruntă statele alainței NATO se răsfrâng asupra afacerilor militare contemporane, în special prin caracteristica de asimetrie.

Noile evoluții din afcerile militare determină specialiștii militari să utilizeze resurse umane și materiale în folosirea unor strategii asimetrice care să poată fi utilizate în cazul atacurilor teroriste de toate tipurile, dar și în noile forme de război: războiul bazat pe rețea, războiul mediatic, războiul psihologic etc.

Așadar, în aceste condiții se impune găsirea unor soluții pentru a răspunde cerinței de identificare, de analiză, anticipare și contracarare în acest mod, ajungându-se la o altă accepțiune și o altă paradigmă a acțiunilor de menținere a securității.

Domeniul logistic militar nu face excepție de la nevoia modernizării activităților specifice, informatizarea acestora fiind una din căile prin care se va ține pasul cu realitatățile câmpului de luptă.

Logistica militară trebuie să se adapteze la aceste provocări ale mileniului trei, marcate de impactul afacerilor militare contemporane și tehnologia informațiilor, prin dezvoltarea a o serie de concepte noi, specifice tuturor forțelor membre ale alianței NATO.

Un sistem logistic operațional eficient trebuie să țină pasul cu transformările militare, în special cu cele care se referă la unitățile luptătoare. În acest scop se impune să funcționeze ca o adevărată rețea în cadrul structurilor de sprijin logistic, prin conectarea lor în multiple acțiuni de tip comandă-control, cooperare, interoperabilitate.

Astfel, sistemul de sprijin logistic va atinge cote superioare în ceea ce privește capacitatea de dislocare, și redislocare, în raport de modificările din mediul operațional, fără să creeze neajunsuri în realizarea fluxurilor logistice.

Aceste schimbări privind modul de realizare a operațiilor implică, în mod necesar, schimbări în concepția de realizare a sprijinului logistic, ceea ce ne permite să vorbim de revoluții în sistemele logistice militare.

Transformarea logisticii operaționale presupune nu doar o remodelare a structurilor și o adaptare a tehnologiilor, dar și noi concepte și strategii adecvate restructurării fenomenului logistic, în ansamblu.

Aceste aspecte subliniează noile provocări referitoare la gradul de eficiență a acțiunilor întreprinse, dar generează și noi cercetări privind  gradul de adaptare a forțelor participante la noile amenințări  asimetrice.

  În acest scop sunt evidente tot mai clar, preocupările specialiștilor militari din întreaga lume pentru soluții adecvate de gestionare a crizelor care au generat transformările complexe din cadrul armatelor în prezent. Așadar, conceptele noi precum "război bazat pe rețea" (RBR) sau "operații bazate pe efecte" realizează noi perspective de utilizare a forțelor armate pentru contracararea riscurilor și amenințărilor globale.

Conceptul de RBR prefigurează o nouă filosofie a confruntării armate și prototipul razboiului viitorului determinate de cerințele viitorului câmp de luptă de a fi întrunit și multidimesional, care include spațiul cibernetic și spectrul electromagnetic, elementele cosmice, aeriene, navale și terestre.

Logistica Bazată pe Rețea (LBR) reprezintă un nou concept operațional axat pe rețea și pe informație, care permite derularea operațiilor întrunite bazate pe efecte și care se distinge prin precizie și flexibilitate în realizarea sprijinului logistic. El se bazează pe procese funcționale adaptabile, autosincronizante, dinamice și necesită prognozarea și coordonaea acțiunilor ce asigură succesul în toată aria operațiunilor militare.

Transformarea domeniului logistic implică schimbări semnificative în ceea ce privește înzestrarea tehnică cu echipamente, dar și modul de acțiune a structurilor logistice pentru a mări capabilitățile de sprijin la nivel întrunit. Totuși, perspectiva (incertă) a viitoarelor tehnologii nu trebuie să contribuie la scăderea ritmului de transformare, ci să accelereze interacțiunea continuă a tehnologiei cu noile structuri logistice.

Complexitatea tot mai mare a acțiunilor militare determină ca structurile de logistică din compunerea forțelor operaționalizate să fie organizate modular pentru a răspunde cerințelor adecvate de flexibilitate, oportunitate și rapiditate.

O rețea de senzori va sigura structurile de forțe operaționale cu informațiile necesare despre acțiunile inamicului, dar și despre evoluțiile câmpului de luptă, aproape în timp real. Aceste facilități vor da posibilitatea forței organizate în rețea să se reconfigureze în funcție de schimbările de situație, să ia deciziile cele mai pertinente și să se reorienteze rapid.

Prin puterea conferită de rețea, tehnologiile avangardiste pot fi utilizate în cadrul proceselor logistice, existând, astfel, la dispoziția comandanților noi sisteme integrate, capacități intermodelate de transport, precum și infrastructurile mobile ale sistemului logistic.

IMPORTANȚA (în contextul științific actual)

Alegerea temei rezidă în faptul că pe plan mondial s-a făcut trecerea de la era industrială la era informațională. În aceste condiții acțiunile militare ale viitorului au tendința orientării spre practicile specifice Logisticii Bazate pe Rețea, ca parte componentă a capabilităților determinate de eficiență superioară.

Revoluția adusă de afacerile militare contemporane implică evoluția organizațiilor spre un management eficient al sistemelor logistice care să exprime un nivel superior de performanță. În această viziune, logistica militară repezintă un sistem complex, datorită întinderii considerabile a organizației logistice, a gamei largi de produse și servicii ce trebuie asigurate, dar și datorită acțiunilor care țin de realizarea sprijinului logistic în situații limită.

Un astfel de model logistic menit să asigure intervenția imediată și tehnologizată, dar și anticipativă, care să aibe  capabilitatea de asigurare a forțelor militare cu necesarul de echipamente și suport, la locul și timpul potrivit, în cantitatea necesară și pe toată desfășurarea operațiunilor, va încorpora progresul tehnologic, va dezvolta sisteme specifice (logistice) bazate pe puterea rețelelor de senzori, cu performanțe superioare, adaptabile și flexibile, care au rolul de a optimiza integrarea operațiilor cu logistica.

MOTIVAȚIA (alegerii temei)

Schimbările fără precedent înregistrate pe plan mondial în toate domeniile activității umane, cu implicații directe asupra stării de securitate a omenirii, precum și evenimentele petrecute la granițele Europei, ne determină să considerăm că problematica afacerilor militare contemporane evidențiează mutații geopolitice și geostrategice profunde, care crează premisele unor riscuri și amenințări potențiale, datorită vulnerabilităților sistemului de securitate națională a României.

Provocările acestui secol și caracteristicile mediului actual de securitate au adus în prim plan riscuri care depășeșc granițele naționale și pentru a căror contracarare sunt necesare structuri de forțe și echipamente, care să poată desfășura acțiuni militare de natură asimetrică.

Securitatea și apărarea națională a României nu poate fi scoasă din contextul mediului european de securitate și de implicarea în Alianța Nord Atlantică. Eficiența și modernizarea metodelor de contracare a riscurilor și amenițărilor au un rol esențial în menținerea stabilității într-o regiune care prezintă o deosebită importanță pentru Europa.

Pentru ca Armata României să-și îndeplinească misiunile de contracarare a riscurilor actuale, este necesară o schimbare de paradigmă în ceea ce privește războiul, reconsiderarea noțiunii de confruntare care se va exprima ca rezultat al unui număr mai mic de acțiuni, operații, dar care sunt decisive, în concordanță cu concepția Alianței din care facem parte.

Alianța Nord Atalntică și-a asumat roluri cu privire la noile tipuri de amenințări ale mediului de securitate în acest mileniu, respectiv asigurarea unor acțiuni militare complexe care să utilizeze proceduri specifice în situații de criză, implincând avansul tehnologic pe care la adus revoluția în afacerile militiare contemporane.

Evoluția tehnologiilor de vârf, implicarea lor în toate domeniile, inclusiv în cel militar, au adus un plus-valoare și o evoluție funcțională adecvată, precum și elaborarea unei doctrine performante care a determinat schimbări profunde în structura sistemului logistic militar.

Prin politicile și organizarea sa, domeniul logistic conceput în cadrul alianței NATO are ca scop suprem asigurarea unor capabilitǎți superioare astfel încât sǎ facă fațǎ cu succes unor vaste și dinamice transformari a acțiunilor militare.

Pentru îndeplinirea acestor deziderate, cercetarea noastră evidențiază rolul deosebit de important al logisticii operaționale în cadrul războiului viitorului și totodată evidențiează faptul că apartenența României la alianța NATO cu drepturi depline obligă la o nouǎ abordare a sistemul logistic militar, fundamentată pe paradigme noi ale domeniului.

Definit ca un sistem complex datorită extinderii, diversității serviciilor, produselor și dimensiunii sale, multiplelor probleme privind urgența cererii de aprovizionare, sistemul logistic necesită modernizare continuă a tehnologiilor, ca urmare a nevoii de armonizare continuă cu cerințele operaționale ale Alianței și cu coordonatele actuale ale confruntărilor.

INTENȚIA – obiectivul lucrării

Necesitatea abordării moderne a logisticii operaționale în cadrul afacerilor militare contemporane este determinată de noile riscuri, amenințări și vulnerabilități globale.

Identificarea oportunității unui nou model logistic, determină ca acesta să implice trei dimensiuni: aplicarea tehnologiilor în sistem de tip rețea pentru obținerea vitezei și inteligenței, proiecția forțelor și sustenabilitatea lor.

Mediul de securitate actual este marcat de modificări profunde în pricipalele domenii de manifestare, ceea ce determină ca doctrinele, tehnologia și capabilitățile să se adapteze noilor transformări impuse de revoluția în afacerile militare. În aceste condiții, logistica trebuie să fie realizată în sistem modular și flexibil pentru asigurarea armonizării cu noua structură de forțe naționale, cât și pentru aspentru asigurarea interoperabilității acesteia cu celelalte structuri similare ale NATO.

Dacă pe plan mondial, noile strategii de apărare acordă o importanță deosebită domeniului logistic, acesta fiind supus continuu transformărilor necesare eficientizarii misiunilor proprii și de creștere a potențialului de luptă al structurilor operaționale, transformările din Armata României subliniază necesitatea realizării unor structuri luptătoare, de protecție și sprijin logistic, de tip modular, flexibile și mobile, cu capacitate mare de reacție.

Evoluția sistemului logistic militar românesc presupune conceperea sa ca un sistem integrat, flexibil și funcțional, capabil să răspundă necesarului de asigurare a unităților luptătoare cu toate categoriile de tehnică, potrivit cerințelor de realizare a interoperabilității cu sistemele logistice ale armatelor moderne, din țările membre ale NATO sau partenere.

Potrivit teoriei strategiei militare, operațiile și logistica trebuie să fie pregătite să asigure un sprijin real și necondiționat forțelor combatante, în orice condiții de timp, anotimp, relief și distanță. În plan logistic, reconfigurările în plan strategic presupun asigurarea unui înalt grad de autonomie acțională a structurilor operaționale din categoriile de forțe.

Un obiectiv important al logisticii în cadrul afacerilor militare contemporane îl reprezintă conturarea unui sistem logistic conceput în structură de rețea, bazat pe puterea rețelelor de senzori, care să optimizeze operațiunile și să asigure capabilități superioare celor concepute până acum.

Relevarea caracteristicilor noului model logistic militar, dezvoltat pe baza progreselor înregistrate în domeniile ciberneticii, echipamentelor electronice, automaticii, presupune interconectarea eficientă a componentelor și schimbul de informații în domeniul achizițiilor, aprovizionării, depozitării și transportului. Aceasta implică și determină economia de forțe și mijloace, precum și restrângerea pierderilor umane și materiale.

Conceperea modelului de Logistică Bazată pe Rețea (LBR) reprezintă un element important al viitorului, deoarece facilitează adaptarea continuă prin încorporarea de noii tehnologii.

Operaționalizarea procesuală a cerințelor LBR reprezintă un demers complex care combină latura conceptuală (proceduri, instrucțiuni, algoritmi de lucru etc.) cu cea de natură materială (achiziții de echipamente, software etc.), ceea ce înseamnă că stabilirea opțiunilor tehnice este dependentă de resursele financiare existente.

Accentuarea importanței transformării structurilor logistice în structuri de tip Joint, necesită ca acestea să dispună de capabilități multimodale, nodale și funcționale. Logistica operațională astfel concepută va reuși eliminarea stocurilor masive, va asigura livrarea rapidă și oportună a pachetelor logistice solicitate necesare acolo unde acestea sunt necesare.

Totodată, necesitatea implementării unor modalități performante de sprijin logistic determină reducerea timpului alocat identificării, analizei, deciziei și executării acțiunii asupra țintei, dar și a proceselor de organizare, planificare și executare a operațiilor.

Concretizarea noului tip de logistică militară operațională, în cadrul afacerilor militare contemporane, nu presupune obligatoriu prezența în teren a forțelor, decât dacă acest lucru este impus în mod stringent sau nu există altă modalitate de acțiune pentru obținerea unor rezultate decisive.

Secțiunea 2: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

Metoda de cercetare științifică adoptată, motivația alegerii metodei adoptate, factorii aleatorii care au fost luați în calcul pentru a diminua efectul lor asupra rezultatelor cercetării, documentația selectată, activitatea științifică desfășurată

Această cercetare s-a derulat pe o perioadă mai lungă de timp și a presupus, în principal, studierea legislației în vigoare, precum și studierea unor materiale științifice publicate, referitoare la domeniul abordat.

Metodologia cercetării științifice cuprinde, deopotrivă, atât definirea domeniului studiat, o serie de principii și de reguli de desfășurare a demersurilor de cercetare, stabilirea instrumentelor de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor, precum și etapele de construcție sau reconstrucție teoretică.

Metodologia cercetării a implicat folosirea următoarelor metode de cercetare științifică: metoda de analiză logică, raționamentul, metoda comparativă, metoda deductivă și metoda inductivă.

Succesiunea etapelor care se doresc a fi expuse pe timpul cercetării, pornind de la stadiul inițial până la finalizarea acesteia au fost următoarele:

Definirea domeniului general al cercetării:

“Științe militare”

Selectarea temei abordate:

Abordări moderne ale logisticii operaționale în cadrul afacerile militare contemporane.

Stabilirea planului cercetării

Studiul literaturii de specialitate și reliefarea stadiului actual al cunoașterii în domeniul abordat, analiza evoluției conceptului RAM până la caracteristicile contemporane; analiza comparativă a diverselor abordări referitoare la logistica operațională, abordarea unor concepte conform viziunii personale.

Stabilirea modului de desfășurare a cercetării

Întocmirea unor studii teoretice pe baza analizei comparative a studiilor de specialitate în ceea ce privește logistica operațională.

Colectarea informațiilor

Prelucrarea de informații referitoare la particularitățile evoluției istorice a mediului de securitate post Război Rece la nivel mondial și la nivelul României, trecerea de la societatea industrială la cea informațională, determinând dezvoltarea noilor strategii de război, conceptul de RBR și implicit, LBR.

Analizarea informațiilor

Aplicarea metodei analizei comparative în vederea stabilirii elementelor componente esențiale în demersul de definire a unui nou model logistic ( ca parte a RBR) capabil să asigure eficiența și suplețea acțiunilor cerute de noile riscuri și vulnerabilități apărute în domeniul afacerilor militare contemporane.

Prezentarea rezultatelor cercetării

Valorificarea rezultatelor obținute concomitent cu sugestii referitoare la posibilitățile de implementare al noului model de logistică operațională.

În vederea validării rezultatelor obținute în urma cercetării a fost folosit raționamentul științific în baza căruia au fost generate noi idei conținute în partea de concluzii ale cercetării.

În ceea ce privește tipurile de raționament științific folosite, acestea au fost raționamentul inductiv și raționamentul deductiv.

Întrucât în orice activitate de cercetare, fie că este orientată spre stabilirea unor noi teorii, fie că are drept scop verificarea punerii în practică a unor aspecte teoretice deja descoperite, poate fi clasificată în:

– cercetarea inductivă (de la practică la teorie);

– cercetarea deductivă (de la teorie la practică).

În vederea identificării ipotezelor cercetării, precum și a selecționării datelor necesare în efectuarea cercetării și în validarea premiselor cercetării, a fost aplicat raționamentul deductiv. De asemenea, același tip de raționament a fost folosit și în identificarea gradului în care are loc validarea premiselor, validare bazată pe deducția logică.

Rezultatele noi obținute din punct de vedere teoretic au fost generate utilizând raționamentul inductiv, cu ajutorul căruia au fost selectate o serie de reguli care au stat la baza acestora.

Variabilele care au fost luate în calcul pentru a diminua efectul lor asupra rezultatelor cercetării.

Variabilele reprezintă un element important al oricărui demers de cercetare. În acest demers științific putem distinge mai multe categorii de factorii aleatori (variabile) cu influență asupra domeniului abordat:

Variabilele sistemului de analiză (caracteristicile instrumentelor sau procedurilor de colectare și selectare a datelor);

Variabilele contextului de securitate (caracteristicile generale ale mediului actual de securitate, mobilitatea și dinamismul lui, imprevizibilitatea transformării caracteristicilor confruntărilor asimetrice generate de amenințările și riscurile actuale);

Variabilele generate de progresul în domeniul tehnologiei informației cu impact asupra strategiei și tacticii militare (viteza transformărilor în domeniul tehnologiei informaționale cu repercursiuni la nivelul decizional al acțiunilor militare, asupra ritmului de luare a deciziei prin prelucrarea datelor și informațiilor);

Variabilele generate de posibilitățile Armatei României de a deține un sistem de apărare colectivă, respectiv a armamentului a tehnologilor și sprijinului logistic adecvat la aceleași standarde cu Alianțele din care face parte.

O parte din categoriile de variabile expuse mai sus sunt greu de previzionat și de cuantificat. Esența demersului de cercetare presupune găsirea și implementarea unor modificări și soluții, precum și evidențierea acestor modificări. Dar întrucât domeniul de cercetare este foarte vast, atât în ceea ce privește factorii implicați, ierahizarea acestora, putem considera că întotdeauna asupra rezultatelor finale influențează mai mulți factori (variabile).

Dacă o parte din variabile pot fi ” controlate” în cadrul cercetării (de ex. cele care țin de selectarea datelor relevante pentru cercetare) altele nu pot fi controlate decât parțial sau deloc (de ex. factorii variabili care țin de mobilitatea și diversitatea formelor de amenințări la adresa mediului de securitate, viteza de implementare a progresului adus de tehnologia informațiilor în sfera acțională și logistică în cadrul sistemului militar, rapiditatea armonizării Armatei României la standardele Alianței NATO).

Influența acestor factori variabili fiind luată în calcul, produsul cercetării apare ca un model proiectiv dezirabil, însă neputându-se controla factorul timp (rapiditatea validării modelului).

Documentația selectată

Scopul cercetării documentare s-a axat pe nevoia determinării stadiului de transformare a logisticii operaționale în funcție de specificul Războiului Bazat pe Rețea, respectiv Logistica Bazată pe Rețea, concepte operaționale axate pe rețea și pe informație adaptată la paradigma războiului contemporan și la specificul noului mediu de securitate.

Din acest motiv, documentarea s-a realizat din publicațiile de specialitate și a căutat să evidențieze cristalizarea schimbării de paradigmă, dezvoltarea unor sisteme autonome de rețele, diversele stadii de implementare în Armata română a progresului adus de RAM.

În ceea ce privește desfășurarea activității de cercetare aceasta a debutat cu proiectarea activității de cercetare și a reprezentat etapa anticipativă a strategiei cercetării, de cristalizare a demersurilor investigative într-o formă flexibilă, care a presupus: stabilirea unor obiective ale cercetării, precum și formularea unor obiective operaționale ce pot fi atinse, subsumate finalității generale a cercetării.

Organizarea (planificarea în timp) și desfășurarea activității de cercetare a presupus aplicarea în practică a etapelor prevăzute în proiectul de cercetare, în vederea atingerii obiectivului propus.

Acest lucru a presupus structurarea materialului bibliograpfic, selectarea lui și culegerea datelor din această bibliografie. Cercetarea s-a derulat urmărindu-se și evidențiindu-se date relevante pentru scopul lucrării de cercetare, variabilele și concluziile parțiale.

Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor au fost supuse unei analize prealabile, apoi unei analize de profunzime și a presupus evidențierea aspectelor de interes pentru conturarea obiectivelor operaționale propuse, studiul variabilelor, ceea ce a permis realiyarea de conținuturi adecvate calitativ pe subcapitole și capitole.

Elaborarea concluziilor cercetării. În această etapă am stabilit concluziile rezultate în urma analizei, prelucrării și interpretării datelor, prin raportare permanentă la premise și obiectivele cercetării.

Am sistematizat în această etapă concluziile parțiale de pe parcursul derulării demersului, toate acestea într-o manieră originală, critică, prin completări, restructurări, propuneri și interpretări personale. Concluziile au fost exprimate descriptiv, explicativ și predictiv, formulându-se astfel și posibile teme de cercetare ulterioară.

Valorificarea cercetării – a vizat întreaga activitate de cercetare, începând de la primul demers al proiectării, apoi al desfășurării și finalizării analizelor, care se valorifică și mediatizează prin: comunicări științifice, articole și prin redactarea finală a raportului de cercetare postdoctorală.

Secțiunea 3: REZULTATELE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Argumentația

Alegerea acestei teme a derivat din mutațiile și transformările spectaculoase produse în planul mediului de securitate la sfârșitul de mileniu și care așează în problematica afacerilor militare o nouă arhitectură de securitate.

Apariția unor noi tipuri de pericole și riscuri, cu implicații mult mai grave decât cele clasice, ca de pildă terorismul, a mărit considerabil spectrul amenințărilor față de cele din trecut. Aceste amenințări, la rândul lor, determină modernizarea mijloacelor și tehnicilor de combatere a acestora, adaptarea la noile tipuri de conflict și la fizionomia probabilă a acțiunilor ce vor urma.

În acord cu parteneriatele de tipul alianțelor (NATO și UE), acestora le revine rolul de a asigura un mediu de securitate stabil, având în vedere situațiile create de efectele crizelor din Balcani, din Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, mișcările regionale, conflicte apărute din dorința de acaparare a regiunilor cu resurse, de supremația sferelor de influență și de criza financiară.

În planul afacerilor militare contemporane, explozia inovațiilor științifice și tehnologiilor, în special a tehnologiei informațiilor, a dus la o reconfigurare a fenomenului războiului.

Noile tipuri de riscuri și amenințări cu care se confruntă statele alianței NATO au reverberații puternice în sfera afacerilor militare contemporane, în special prin caracterul de asimetrie, respectiv vizează obținerea de efecte maxime cu resurse cât mai puține. Putem considera ca necesară o regândire a strategiilor asimetrice care să poată fi utilizate în cazul atacurilor teroriste sub toate formele, dar și în noile tipuri de război: războiul bazat pe rețea, războiul mediatic, războiul psihologic.

Conceptul de Război Bazat pe Rețea corespunde cu debutul unei noi etape în evoluția societății omenești. Este un concept de avangardă tehnologică, cu implicarea de tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informației (IT) și de structure hardware și software necesare utilizării acestora.

Conceperea viitorului câmp de luptă se prefigurează a fi întrunit și multidimesional și va include spațiul cibernetic și spectrul electromagnetic, elementele cosmice, aeriene, navale și terestre (reunite în conceptul de Război Bazat pe Rețea).

Domeniul logistic nu face excepție de la necesitatea modernizării activităților specifice, informatizarea acestora fiind una din căile prin care se va ține pasul cu realitățile câmpului de luptă.

Nevoia de implementare la nivelul logisticii, a conceptului de RBR, respectiv conceptul de Logistică Bazată pe Rețea (LBR), reprezintă o nevoia aplicării avangardei tehnice, tehnologice, de gândire și inovație, de acțiune cu efecte suple și de maxim de eficiență.

Cum România, ca parte a alianței NATO, participă la misiunile acesteia, va trebui să participe cu armament și tehnică ale căror caracteristici funcționale se impune să fie adaptate la standardele de interoperabilitate ale acestei Alianțe.

Cu prilejiul misiunilor comune, s-a evidențiat nevoia acută a unui sprijin logistic bazat pe rețea. Astfel, devine evident faptul că trebuie accelerăm configurarea, cât mai curând posibil, și armonizarea sistemului propriu de sprijin logistic, în special în ceea ce privește capabilitățile sale operaționale.

CAPITOLUL 1

CONSECINȚE ALE NOILOR RISCURI, AMENINȚĂRI ȘI VULNERABILITĂȚI GLOBALE ASUPRA AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Asistăm, în momentul de față, la schimbări de un dinamism și o profunzime fără precedent pe plan mondial în toate domeniile activității umane, atât pozitive, cât și negative, cele mai multe cu implicații directe asupra stării de securitate a omenirii. După ultimele evenimente petrecute la granițele Europei, problematica afacerilor militare contemporane evidențiează mutații geopolitice și geostrategice profunde, care au creat premisele edificării unei noi arhitecturi a mediului de securitate.

Actuala arhitectură de securitate reflectă o serie de riscuri, amenințări și vulnerabilități globale rezultate din: competiția între puteri în spațiul euroatlantic pentru redistribuirea rolurilor; tranziția către sistemul internațional multipolar; lărgirea orizontului Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Uniunii Europene (UE); tentativele Federației Ruse de a-și reafirma statutul de mare putere pe arena internațională; erodarea accelerată a capacității de control și influență a guvernelor pe fondul fenomenului de globalizare accelerată; terorismul.

În contextul globalizarii, schimbărilor climatice și diminuării surselor energetice, considerăm că factorul criză economică a acutizat competiția pentru stabilitate, chiar la nivelul unor state solide ale Uniunii Europene, fisurând-se sub presiunea naționalismului economic.

Evoluția unor riscuri și amenințări potențiale, a vulnerabilităților sistemului de securitate națională a României sunt aspecte foarte importante. În contextul unui mediu de securitate fragil și dinamic, persistența unor riscuri și amenințări concrete, amplifică influența acestora asupra creșterii gradului de vulnerabilitate a societății românești la aceste fenomene.

Procesele de tranziție în plan economic, social, militar și tehnologic fac și mai vulnerabil sistemul de securitate națională pe timpul desfășurării acestora.

Astfel, în accepțiunea noastră, pe măsură ce riscurile și amenințările se generalizează în acest context al globalizării, pe măsură ce anumite amenințări (crima organizată, rețelele teroriste) se structurează și își definesc tehnicile și procedeele ilegale, devine tot mai evident impactul acestora asupra afacerilor militare contemporane – care identifică soluții pentru a răspunde nevoii unor abilități de identificare, de analiză, anticipare și contracarare, creeând, în acest mod, o accepțiune nouă a paradigmei acțiunilor de asigurare a securității.

Putem considera că riscurile și amenințările au căpătat un aspect internaționalizat depășind granițele statale, ceea a creat un liant între securitatea internă și cea externă, acest lucru conducând la luarea unor inițiative în domeniul securității și apărării și a unor organizații regionale sau globale.

În opinia noastră, situarea geografică a României în zonele în care amenințările asimetrice au apărut cu obstinație, precum și participarea țării noastre la ofensiva de stabilizare a regiunilor aflate în conflict (Afganistan, Irak, Kosovo etc.) poate înscrie România în vizorul teroriștilor, iar, pe de altă parte, aderarea la NATO și UE crează o Românie foarte atractivă din punctul de vedere al migrației ilegale.

Considerăm că, securitatea și apărarea națională a României nu poate fi scoasă din contextul mediului european de securitate și de angrenarea în Alianța Nord Atlantică. Eficiența și modernizarea metodelor de contracare a riscurilor și amenițărilor au un rol esențial în promovarea și menținerea stabilității într-o regiune care prezintă o deosebită importanță pentru Europa.

1.1. DETERMINĂRI ALE AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE ÎN CONDIȚIILE NOILOR PROVOCĂRI GLOBALE

Putem afirma că mileniul III, în special perioada post Război Rece, debutează cu mutații profunde produse în configurația politico-militară mondială care au provocat schimbări semnificative asupra doctrinelor și strategiilor militare ale unor state.

În noile condiții domeniul militar surprinde printr-o serie de transformări funcționale care au fost realizate, în principal, datorită revoluțiilor tehnologice.

Problematica complexă a conceptului de afaceri militare necesită din puctul nostru de vedere o abordare care să evidențieze determinantele specifice.

Astfel, pe de o parte, globalizarea militară este esențială în acest proces, iar pe de altă parte noile elemente și tendințe ale fizionomiei războiului contemporan.

Așadar, revoluția în afaceri militare, sub aspectele teoretic și practic, devine deosebit de importantă pentru domeniul militar, în general și, mai ales, pentru latura operațională în timp de conflict armat, în special.

În continuare, dezvoltăm conceptele, noțiunile și aspectele care determină afacerile militare evidențiate prin revoluția adecvată de profil, apoi conceptualizarea și delimitările specifice acestei revoluții, iar ulterior ideile și concluziile care se impun.

În această viziune nouă, contextul complex al globalizării aduce cu sine particularități marcante referitoare la modalitatea de a gândi autonomia tradițională a statelor și a organizării lor militare versus administrarea sectoarelor apărării, cu implicații asupra achizițiilor și producțiilor militare, precum și asupra politicilor și strategiilor militare.

Actualmente este utilizat și aplicat conceptul de globalizare militară, care este considerat ca fiind “…un proces ce încorporează expansiunea și intensitatea sporită a legăturilor militare dintre unitățile politice ale sistemului mondial. Acest proces a condus la o apropiere mai mare între centrele de putere militară, sporind astfel eventualitatea unui conflict, pe măsura proliferării capacității de a proiecta la mari distanțe puterea distructivă. Simultan, timpul de decizie și reacție militară s-a micșorat și, ca atare, mașinăriile militare și permanenta lor pregătire de luptă au devenit o parte integrantă a vieții sociale moderne.”

După părerea noastră, pe măsură ce fenomenul globalizării se extinde, războiul devine un instrument al politicii extinse, respectiv al comunității internaționale. În aceste condiții se conturează tendința ca un eventual conflict militar să fie înalt tehnologizat, prin utilizarea sistemelor perfecționate de arme, care depășesc, în mod inimaginabil, armamentul clasic.

În prezent, există trei pârghii care definesc acest concept”… globalizarea militară:

– sistemul de război, adică ordinea geopolitică, rivalitatea marilor puteri, conflictul și relațiile de securitate;

– dinamica armamentului, dată de modul în care se răspândesc pe glob tehnologiile de producere a armelor și capacitățile militare;

– geoguvernarea violenței organizate, ce include reglementarea internațională, formală și informală, referitoare la dobândirea, desfășurarea și utilizarea puterii militare. ”

Gestionarea politicii de apărare nu mai reprezintă un apanaj strict național, ci în acest proces sunt implicate mecanisme instituționalizate de consultare și cooperare internaționale unde accentul se pune pe interoperabilitate, planificare militară comună, care se distanțează de ideea clasică de apărare a unui teritoriu național strict.

Globalizarea militară prin existența NATO și a structurilor sale, cu multiplele sale organe și comitete, a stimulat, în primul rând, la nivelul țărilor avansate occidentale, creearea unui sistem birocratic cu organisme transnaționale și transguvernamentale, de extindere a politicii de apărare promovată de această alianță.

În prezent se manifestă două ”…tendințe divergente și în același timp complementare în ceea ce privește fizionomia războiului :

a) considerarea războiului ca fiind o înfruntare militară între două sau mai multe entități grupate în tabere beligerante, cu scopul de a impune una celeilalte voința prin lupta armată, desfășurată în unul sau mai multe teatre de operații;

b) considerarea războiului ca o înfruntare complexă (informațională, politică, economică, culturală, militară) între grupări flexibile (statale, nonstatale, alianțe, coaliții), cu scopuri și obiective diversificate, complementare sau opuse, în funcție de interese și grupări de forțe. ”

În țările europene, foste comuniste, după căderea cortinei de fier, bugetele reduse alocate domeniului apărării creează o problemă din capacitatea acestora de a iniția și conduce o acțiune militară independentă. Dar chiar și în cazul marilor puteri occidentale, state cu suficientă putere financiară pentru a susține operațiuni militare independente, apare problema angajamentelor internaționale în care sunt implicate.

Obligațiile prevăzute în tratatele internaționale, intercorelarea forțelor militare, a logisticii, internaționalizarea producerii și furnizarea armamentului creează un cadru decizional mai complicat.

În opinia noastră, grevându-se pe acest context al globalizării, se conturează tendința ca războiul să devină din ce în ce mai mult o afacere cu mai multe conotații și determinări, îndeosebi economice, în detrimentul celor tradiționale. Așa cum se reconfigurează, noul tip de război își păstrează aproape intactă știința sa, cu mențiunea că o astfel de știință “… nu se mai reduce la principiile directe ale pregătirii nemijlocite a forțelor, mijloacelor și acțiunilor militare și la desfășurarea lor, ci face apel la tot ceea ce există astăzi pe planetă și poate fi folosit în război, de la știința politică, la știința informației, de la știința microbiologică la cea geomorfologică,” care aduc noțiunea în zona științelor ne-militare, apropiindu-o mai mult de noțiunea de afacere.

Conceptul de „ … afaceri militare a apărut odată cu dezvoltarea organizațiilor militare moderne în secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, deriva din latinescul „militaris“ a cărui conotație de bază viza aspectele organizaționale ale forțelor armate și conceptul general de război – „resmilitaris“. Această noțiune devine uzuală în limbile germanice, romanice și anglo-saxone în cursul secolului al XVII-lea, odată cu înființarea armatei permanente și transformarea structurilor militare în formațiuni permanente menținute și pe timp de pace, în eventualitatea unui conflict și care sunt conduse de militari de profesie“.

Putem considera că tendința care începe să se contureze semnifică nevoia de sincronizare a doctrinei militare cu cuceririle avangardiste din domeniul tehnico-științific, pe de o parte, dar și necesitatea gestionării acestor resurse într-un mod dinamic, pro-activ și integat în domeniul militar, pe de altă parte.

Specialiștii afirmă că ne aflăm în plină revoluție militară și a unor reconfigurări ale unor concepte, ca de pildă “Revoluția în afaceri militare, Revoluția tehnologică”, dar și a clarificărilor asupra sensului acestor noțiuni în cadrul instituției militare actuale.

Se poate conchide că esența revoluției în afacerile militare “ … este integrarea sistemelor (informații, armamente, senzori, structuri etc.), iar efectul sinergic este dat de superioritatea informațională a sistemului de sisteme, adică a acțiunii integrale care se bazează pe:

-cunoașterea permanentă a situației în teatru și în lume, datorită rețelei informaționale;

– viteza și sincronizarea acțiunii și reacției necesare neutralizării rapide a crizelor și conflictelor numită „precluziune“. Precluziunea este, de fapt, o comprimare a timpului de acțiune pentru neutralizarea crizelor și conflictelor armate, iar acest lucru nu poate fi posibil dacă nu ai există rețele de informații sinergice și perfect integrate și sisteme de arme pe măsură.”

După părerea noastră, conceptual de revoluție în afacerile militare marchează debutul unei etape în care forțele armate își dezvoltă strategia, implicând schimbări de concepții, tactici, și tehnologii. Determinarea revoluției în afacerile militare este marcată, în primul rând, de progresul înregistrat de diversele sectoare tehnologice care, prin integrare în structurile operaționale militare, permit obținerea succesului în domeniile fundamentale ale războiului.

În această viziune știința războiului devine integratoare, motiv pentru care la nivelul alianțelor moderne și a coalițiilor actuale se pune accent pe metode integrative de studiu, și nu doar pe științele militare, ci se urmăresc înlănțuirile cauzale și derularea efectelor–interdisciplinaritate, informatizare, sporirea operaționalizării, eficiență sporită.

Premisele revoluției în afaceri militare le întrezăresc analiștii sovietici care “… definesc mutațiile produse în conceptul lor de apărare, în organizarea lor militară, ca și în doctrinele lor prin apariția armelor nucleare și a rachetelor. Sovieticii puneau accentul pe dezvoltarea tehnologică, pe componentele tehnice ale luptei, pe armament și mai puțin pe posibilitatea adaptării doctrinei de întrebuințare a tehnicii și armamentului la inovațiile tehnologice.”

Primul val, denumit valul revoluției tehnice militare sovietice, se fundamentează pe lucrările fostului șef al Statului Major General Al Armatei fostei URSS, mareșalul Nikolai V.Ogarov, care consideră că tehnologiile avansate precum munițiile ghidate de înaltă precizie corelate cu senzori îmbunătățiți crează premisele unor conflicte mult mai distructive, chiar diminuează rolul armamentului nuclear în confruntările viitoare.

În jurul anilor 70, asemenea noțiuni apar și în România, chiar în documentele doctrinare ale Armatei României. În acest sens este definită noțiunea de revoluția tehnico-militară, aceasta reprezentând transformări radicale ale tehnicii de luptă, în structura organizatorică și în conducerea armată.

În continuare se mai derulează alte etape evolutive ale revoluției în afaceri militare, ultima fiind neîncheiată.

Al doilea val durează aproximativ 5 ani, începând cu anii 90 și dezvoltă conceptele de revoluție militară și revoluția în afacerile militare. Plecând de la conceptual sovietic, specialiștii americani conchid că deși transformările tehnologice sunt necesare, nu sunt suficiente. Este necesară o schimbare organizațională, o dezvoltare a sistemelor militare.

Al treilea val, desfășurat între anii 1995-2000, dezvoltă noi concepte în cadrul revoluției în afacerile militare, printre care și acela de sistem de sisteme.

În cel de-al patrulea val, între anii 2000-2005, dezbaterile sunt centrate pe fezabilitatea și oportunitatea revoluțiilor în afacerile militare.

Al cincilea val este în curs de desfășurare și este marcat de eficiența acestui demers având în vedere provocările complexe ale mediului nou de securitate, de natură politică și socio-economică.

În opinia specialiștilor americani se consideră că putem vorbi de revoluție militară atunci când se aplică noile tehnologii într-un număr seminificativ în sistemele militare, iar acțiunile se îmbină cu cele de aplicare a conceptelor operaționale și adaptare organizațională.

Accepțiunea aceasta subliniează că o astfel de revoluție poate avea consecințe profunde asupra balanței militare globale și regionale.

Un colonel din aviația americană citat de A.Toffler făcea câteva reflecții referitoare la război, și anume că “…războiul din Golf a fost un război în care un dram de silicon dintr-un computer a putut avea mai mult efect decât o tonă de uraniu”.

Acestă afirmație subliniează mutația care s-a produs deja în conceptul de război, înclinarea balanței către noile tehnologii, suple și exacte care depășeșc mijloacele clasice de luptă și avantajul pe care-l aduc în confruntare.

Actuala revoluție în afacerile militare contemporane este definită de câteva elemente specifice țărilor dezvoltate, și anume SUA, Marea Britanie și Franța, cum ar fi: schimbările structurale la nivel mondial, investițiile în cercetare în domeniul militar, progresul tehnologiei informațiilor, armonizarea tacticii militare cu progresul tehnologic.

În condițiile noilor provocări globale, specialiștii americani aprofundează problematica revoluției în afacerile militare și desemnează transformarea pe trei paliere, și anume: pe palierul tehnologic (integrarea tehnologiilor de informații avangardiste în sisteme de arme: comunicații, computere, intelligence, comandă, control etc.), zona doctrinară și oprațională (implementarea tehnologiilor și teoretizarea lor în concepte și teorii) și palierul organizațional (integrarea interarme, a instituțiilor etc.).

Din punctul nostru de vedere, impactul revoluției în afacerile militare contemporane este foarte variat, are un ritm diferit în funcție de regiunile geografice de raportare, de complexitatea tipurilor de conflicte contemporane generate de cauze diverse. De exemplu, putem vorbi de regiuni sau zone instabile unde se intersectează obiective și interese statale divergente, zone cu conflicte “înghețate” care au început să se “dezghețe“ sau regiuni unde principiile suveranității statale sunt tot mai mult puse în discuție.

Considerăm că un factor determinant pentru revoluția în afacerile militare este reprezentat de creșterea economică a unor țări și a capacității lor de achiziție a armamentului de ultimă generație corelat și cu implementarea unor programe de armonizare a forțelor armate cu aceste tehnologii de vârf.

De asemenea, în opinia noastră, în afacerile militare, este foarte important fenomenul de globalizare, industriile de apărare la nivel global și piețele de armament.

În zilele noastre, nu toate țările au posibilitatea de a implementa revoluția în afaceri militare, datorită costurilor foarte ridicate pe care le implică achiziționarea echipamentelor de înaltă tehnologie destinate acțiunilor militare.

În Europa putem vorbi de Marea Britanie și Franța ca fiind promotorii revoluției în afacerile militare, dar supremația tehnologică aparține, deocamdată, SUA, datorită dominației bugetare și capacitații de a actualiza, cu mare rapiditate, doctrina militară la noile tehnologii.

În accepțiunea noastră, această dominație tehnologică, pe de o parte, dar și nevoia de asigurare a unui mediu de securitate, pe de altă parte, au creat și creează nevoia alianțelor, a unirii capabilităților și bugetelor necesare pentru apărarea pe un spațiu extins. Așadar, apreciem că politica de securitate și apărare a viitorului, indiferent de configurația și complexitatea războiului, este una a alianțelor și coalițiilor tot mai extinse. Acestea trebuie să facă față unor acțiuni militare sofisticate, depășind situațiile rudimentare aferente procedurilor de lucru cu vechile hărți de operații, stegulețe, mișcări de tancuri și transportoare blindate.

În acest context putem vorbi de conceptul Smart Defance (Apărare Inteligentă), propus de SUA, Canada și partenerii europeni prin care dorește gestionarea costurilor apărarii concomitent cu performarea apărarii antibalistice, supravegherii și recunoașteri, intelligence-ului, instrucției.

Totodată, se promovează ideea că armatele profesionalizate sunt avantajate de progresul tehnologic, făcând inutile armatele tradiționale ale secolelor XIX și XX, bazate pe conscripție. În acest scop, sunt favorizate unitățile compuse din profesioniști dotați cu echipamente de înaltă tehnologie operațională, comunicare și coordonare, așa-numitele “network centric warfare”.

În noile condiții, războiul bazat pe rețea devine un concept cheie al revoluției în afacerile militare bazat pe comandă, control, comunicații-informații, recunoaștere, supraveghere, planificare integrată la nivelul principalelor arme.

Forțele armate contemporane, mari sau mici, cu bugete de criză sau nu, își doresc echipamente și tehnologii pentru protecția și informarea pe câmpul de luptă. Acest lucru, însă, se lovește constant, de problema acută a fondurilor insuficiente.

În opinia noastră, pentru Armata României, implementarea conceptului de revoluție în afaceri militare are o importanță capitală având în vedere că este parte a alianței nord-altantice. Pentru a răspunde acestui obiectiv, armata este în curs de a-și adapta și chiar reconfigura strategia pe coordonate euro-atlantice noi și, în acest cadru, de a-și redefini doctrina și reactualiza conceptele sale strategice.

Sintagma de afaceri militare, în cadrul armatelor moderne, vizează punerea de acord a doctrinei militare cu revoluția tehnico-ștințifică. Dar, în egală măsură, orice nouă descoperire științifică cu aplicabilitate în domeniul militar are absolută nevoie pentru a se dezvolta, de un management performant, proactiv și dinamic al resurselor.

Desigur, conceptual menționat are un conținut doctrinar, unde accentul se pune pe interoperabilitatea interarme, dar și unul organizațional centrat pe elementele importante cum sunt mobilitatea, modularitatea, descentralizarea.

După părerea noastră, având în vedere faptul că, Armata României este parte a alianței Nord Atlantice și ținând cont de amenințările transnaționale, omnidirecționale, non-statale și asimetrice specifice mediului de securitate contemporan, este absolut necesar ca atât sub aspect doctrinar, dar și tehnologic să fie implementate funcțional efectele revoluției în afaceri militare. Bineînțeles că aceasta se poate realiza prin achiziția, realizarea sistemelor moderne de tehnică și armament, precum și prin instruirea adecvată a personalului care deservește aceste sisteme.

Concluzii parțiale

Potrivit opiniei noastre, în ultimele decenii, această transformare accelerată a tehnologiilor de vârf grefată pe evoluția societății umane, în special evoluția tehnologică și informațională, marchează, în fond, o revoluție cu adânci implicații în sfera militară, conturând astfel un nou concept, revoluția în afaceri militare contemporane.

În contextul globalizarii, schimbărilor climatice, diminuării surselor energetice, considerăm că factorul criză economică va acutiza competiția pentru stabilitate chiar la nivelul unor state solide ale Uniunii Europene, fisurând-se sub presiunea naționalismului economic.

Unele state mari, de pildă Rusia, contestă regulile statuate în plan internațional, încercând să demonstreze acest lucru chiar prin forță armată, constatându-se acest lucru chiar în proximitatea granițelor României. Alte state încercă o nouă bipolaritate, de această dată nu pentru a reedita un nou Război Rece, ci pentru a reduce costurile managementului globalizării. Aici putem nominaliza încercarea de colaborare China-SUA.

Considerăm că în toată această dezordine globală, putem asista oricând la o noi delimitări, desființări, enclavizări.

În acest context complex, tehnologiile de vârf au luat o mare amploare, iar implicarea lor în toate domeniile, inclusiv în cel militar, au adus un plus-valoare și o regândire a paradigmei războiului contemporan.

În viziunea noastră această evoluție complexă definește o revoluție, iar evoluția aceasta la nivel militar prin implicarea noilor și costisitoarelor tehnologii, precum și schimbarea doctrinei într-un sistem funcțional, definește revoluția în afacerile militare contemporane.

Aceste tehnologii de ultimă generație nu pot fi produse separat de nici o țară membră NATO, în schimb este cunoscut faptul că progresele biotehnologiei sau nanotehnologiei, se pot dezvolta în laboratoare civile și datorită unor fonduri și interese private care pot scăpa controlului specialiștilor și organizațiilor tradiționale din domeniul securității în plan mondial.

Considerăm că este foarte important ca acestea să poată fi folosite controlat, eliminând posibilitatea unor noi tipuri de amenințări asimetrice. Astfel de pericole ale folosirii și proliferării celor mai avangardiste tehnologii riscă să se folosească la scară largă fără ca cineva să se poată ocupa, în mod programatic și sistematic, de riscurile pe care le generează.

Punctul central al revoluției în afaceri militare îl reprezintă folosirea unor progrese în domeniul comunicațiilor video, comunicații de date în timp real, tehnologiile de criptare, sistemele radar îmbunătățite, dar rămâne ca element problematic armonizarea doctrinară la aceste evoluții.

Țările din primele eșaloane ale revoluției în afacerile militare fac eforturi în acest sens, însă nu orice stat are la îndemână acest lucru care presupune costuri imense.

Armata Română, membră a alianței NATO, trebuie să se adapteze noilor caracteristici ale mediului internațional de securitate specific acestui secol.

Statutul României de membru în structurile euro-atlantice implică obligativitatea armonizarii politicii naționale de apărare cu evoluțiile din cadrul NATO. În accepțiunea noastră, în acest fel, Armata României își va îndeplini misiunile de contracarare a riscurilor actuale, dar va avea și rolul de promovare activă a intereselor României și de a ajuta statul român în dobândirea unui avantaj de securitate prin negocierile, dezbaterile externe sau deciziile care se iau la nivelul NATO și au valoare strategică.

Nu în ultimul rând, apreciem că noul tip de război presupune o schimbare de paradigmă și o trecere spre acțiuni suple, cu reducerea perioadei confruntărilor. În aceste condiții victoria devine rezultatul unui număr mai mic de acțiuni, operații, dar care sunt decisive. De aceea, conchidem că revoluția în afacerile militare contemporane presupune mutația din sfera materială a confruntărilor în cea a inteligenței și a celor mai avangardiste cunoștințe în domeniul artei militare.

1.2. IMPACTUL RISCURILOR ȘI AMENINȚĂRILOR GLOBALE ASUPRA AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

În ultimele două decenii ne confruntăm, frecvent, cu un interes sporit pentru noile tipuri de amenințări și riscuri apărute în mediul global de securitate și cu dezbateri aprinse referitoare la cauzalitatea acestora și modalitățile de prevenire și contracarare.

Accentuarea problemelor de mediu de securitate cum ar fi terorismul, instabilitatea economică, reîmpărțirea zonelor de influență sunt doar câteva din riscurile și amenințările, care au creat o nouă configurație și o nouă abordare începând cu finalul Războiului Rece.

Globalizarea reprezintă fenomenul definitoriu al mediului de securitate contemporan, atât din punct de vedere al apariției noilor riscuri și amenințări, cât și în privința existenței unor posibilități care fac posibilă prevenirea și contracararea acestora. În acest mediu, statele pot colabora, pot crea alianțe, pot fi la adăpost.

Amenințările la adresa mediului de securitate contemporan nu pot fi contracarate de state angajate în confruntare singure, izolate, ci este nevoie de configurarea unor organisme de apărare în formulă internațională, tot mai puternice, de tip alianță, cu capacități și acțiuni militare comune (la nivel UE și NATO), cu mecanisme noi de răspuns la pericole iminente.

Statele lumii sunt într-o relație reciprocă, în special în plan economic, interdependență aflată în continuă dezvoltare.

Globalizarea poate reprezenta o șansă reală pentru dezvoltarea economică și creearea prosperității, dar simpla înscriere pe această traiectorie nu este și o garanție pentru fiecare țară. Ea depinde de capacitatea fiecărui stat de a fructifica astfel de oportunități. În situația în care țările nu vor putea atinge criteriile de performanță, riscă să nu poată avea acces la avantajele conferite de acest fenomen.

Pe de altă parte, există și consecințe negative pe care le atrage după sine fenomenul globalizării și care se constituie în amenințări sau care pot crea insecuritate: sărăcirea oamenilor, pandemiile, crima organizată transfrontalieră, fragmentarea și integrarea, localizarea și internaționalizarea, centralizarea și descentralizarea.

Observăm că că dacă în perioada Războiului Rece evaluarea riscurilor și amenințărilor pe termen mediu și lung era relativ ușor de realizat, datorită faptului că elementele de evoluție erau ușor de dedus, în prezent complexitatea riscurilor creează un număr mare de variabile care trebuie luate în considerare și care complică componenta previzională.

Prin abordarea temei acestui subcapitol ne propunem să tratăm conceptele și accepțiunile specifice riscurilor și amenințărilor cu impact asupra afacerilor militare contemporane, având în vedere tipologia acestora, manifestările actuale și tendințele viitoare, continuând cu concluzii adecvate care să statueze, în mod relevant, argumentațiile noastre.

Cuvântul amenințare provine din latinescul “minutio-onis” și fie că a fost exprimată prin gestică, fie prin cuvinte, întotdeauna a desemnat un pericol potențial.

Amenințarea prezintă indicatori concreți și reprezintă o delimitare a unei intenții de prejudiciere a unei persone.

În conformitate cu accepțiunea dicționarului englez prin amenințare se înțelege “…o declarație sau intenție de a produce un prejudiciu, o daună, o stricăciune sau alte acțiuni ostile ca răsplată la ceva sau nu”.

În limba rusă prin amenințare se înțelege “ o acțiune psihică asupra unei persoane în scopul de o pune să îndeplinească cerințele stabilite de altcineva.”

În limba română amenințarea reprezintă “…o primejdie, un pericol sau o infracțiune care constă în alarmarea unei persoane, prin manifestarea intenției de a săvârși, față de ea sau față de o rudă apropiată, o infracțiune sau o altă faptă păgubitoare “

Definirea amenințărilor politico-militare presupune specificarea modului de prejudiciere a intereselor statului sau mediului de securitate. În situația în care replicile care apar în zona mediului de securitate sunt, de multe ori, supracompensate, generând astfel amenințările asimetrice. Aceste tipuri de amenințări se referă la tactici sau mijloace folosite de unele țări, grupuri teroriste sau indivizi în lupta cu adversari mult mai puternici care evită în felul acesta confruntări de tip deschis în care nu ar avea sorți de izbândă.

În acest sens, am putea evidenția amenințările grupărilor teroriste asupra Siriei (care este măcinată în prezent de un război civil de factură teroristă cu tendințe de extindere zonală), dar și amenințările de natură etnico-secesionistă a grupărilor militare/populația prorusă din estul Ucrainei, cu extindere în sudul teritoriului acestui stat.

Pericolul reprezintă un potențial eveniment cu urmări grave și poate reprezenta “…caracteristica unei acțiuni sau inacțiuni de a aduce prejudicii valorilor unei societăți, bunurilor sau persoanelor acesteia, în care sursa, adresa, scopul, obiectivele și efectele sunt probabile ”.

Din punctul nostru de vedere, amenințările prezentate anterior au determinat și determină pericole grave asupra statelor amintite. Astfel, terorismul radical-prin noile forme de manifestări-generează acțional o stare conflictuală statală cu extincție zonală, care afectează în mod evident lumea civilizată, care simte dezechilibrele și decăderile de factură medievală.

Pe de altă parte, manifestările etnico-secesioniste determină dezechilibre statale, cu dezvoltări spre conflicte armate în toată regula, cum se întâmplă în cazul Ucrainei, unde conflictul armat declanșat în urmă cu câteva luni are tendințe de amplificare a efectelor către un război de amploare în Europa (dacă se continuă implicarea Rusiei și se realizează intervenția UE și NATO în sprijinul Ucrainei).

Un alt concept asociat acestei problematici este riscul care reprezintă “…o expresie fie a nedeterminării structurale a realității, fie a incertitudinii, a insuficienței cunoștințelor noastre despre procesele reale”.

În opinia noastră amenințările, pericolele și riscurile sunt identificate în mod diferit de statele lumii, aflate chiar în aceeași regiune geografică. Tendințele acute generate de probleme istorice deschise, nivelul de dezvoltare economică, forța armată, ambițiile expansioniste, interesele naționale fundamentale, calitatea de membru sau nu la o alianță militară funcțională dau panoplia de sensuri, nuanțe și particularități naționale sau de grup.

În sensul menționat, transformările globale considerabile au avut loc printr-o serie de procese de integrare economică în plan internațional, care au teterminat schimbări ce au generat progrese tehnologice în plan militar și au creat noi provocări la adresa statelor și forțelor armate.

Strategia de securitate națională a României relevă că “…riscurile și amenințările la adresa securității naționale sunt percepute, în primul rând, din perspectiva posturii de țară membră a Alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europene.”

Încercând o clasificare a amenințărilor actuale, care se află într-o relație de cauzalitate cu factorii de risc, acestea se pot împărți în amenințări non-militare și amenințări militare, care vor fi dezvoltate în continuare.

1. Amenințările non-militare pot fi amenințări “…politice, diplomatice, economice, financiare, sociale, informaționale, tehnico-științifice, culturale, interetnice, religioase, demografice, ecologice, dezastre natural”.

În opinia noastră riscurile și amenințările non-militare care se evidențiează în spațiul de securitate al țării noastre, cu impact asupra revoluției afacerilor militare contemporane, sunt generate de procesele economice, de cele din cadrul pieței, precum și atacurile teroriste de natură biologic, fizică și psiho-socială.

Riscurile economice presupun out-put-uri masive de capital bănesc din economia unui stat spre celelalte state aliate, luând în considerare nu numai superioritatea posibilităților de valorificare a capitalului bănesc, dar și siguranța acelui capital sau eficiența superioară de folosire a lui ca și capital activ.

Acest tip de risc are urmări grave asupra PIB-ului național și implicit asupra cheltuielilor aferente apărării, care are nevoie de retehnologizare și de dezvoltare a prototipurilor. Din nefericire și acest tip risc are impact negativ asupra afacerilor militare contemporane, ca urmare a slabei dezvoltări tehnologice a industriei cu capital național în general, dar și a celei de apărare, în special, ceea ce face ca ofertele din exterior pentru achiziții specifice de echipamente militare să fie competitive, în dauna companiilor interne și deci, a statului român.

Riscul de capturare a pieței apare datorită nivelului superior calitativ al bunurilor și serviciilor din UE, astfel că piața de bunuri și servicii autohtonă va fi foarte ușor acaparată de oferta străină. Deși în domeniul agriculturii sau serviciilor de turism rural sau montan, România ar putea fi competitivă, mizând pe aspecte de ecologie sau de specificitate naturală, rezultatul final va fi cu siguranță negativ.

Amenințări de natură biologică, fizică și psiho-socială apar ca urmare a activităților bioteroriste, și constau în proliferarea agenților biologici în multe locuri de muncă unde lucrătorii se confruntă cu riscuri biologice foarte grave.

La acest tip de amenințare, din punct de vedere militar Armata României are anumite rezultate, dar există rămâneri în urmă sub aspectul dotării cu tehnică, armament, mijloace și material modern de intervenție și protecție militară și civilă în situații critice.

2. Amenințările militare reprezintă tipul de amenințări care însumează manifestările potențial agresive raportate la securitatea națională, ca de pildă confruntările interetnice, terorismul, crima organizată, subversiunea.

Din punctul nostru de vedere, cele mai acute amenințări de tip militar care reprezintă o problemă de mare interes, având în vedere efectele ei devastatoare o reprezintă amenințarea teroristă de tip internațional. Aceasta se constituie ca o amenințare strategică, fiind un nou tip de terorism reprezentat de fundamentalismul religios, care are cauze deosebit de complexe. Acest nou tip de amenințare teroristă este foarte diferită față de amenințările din ultimele decenii, prin faptul că par a nu avea limite în utilizarea violenței și în producerea de pierderi majore.

În opinia noastră, factorul islamic determină nu doar mutații de ordin demografic sau geografic în spațiul european. Acceptarea locuirii printre europeni a imigranților musulmani a dus la apariția unui nou fenomen de anti-semitism, reconsiderarea politicilor naționale în statele europene, dificultăți în creearea instituțiilor Uniunii Europene și chiar reformularea paradigmei politicii externe europene.

În România, nuclee ale unor organizații teroriste islamice își controlează activitatea prin comenzi venite de la centru de apartență, fiind sfătuiți să păstreze poziții rezervate, care să nu atragă atenția autorităților românești.

Acțiunea principală a acestor facțiuni extremiste islamice la noi în țară se rezumă la ideologizarea musulmanilor în spiritul reînvierii unui tradiționalism islamic primar și prozelitismul în rândul cetățenilor de altă religie.

Conflictele regionale au, de asemenea, o relevanță deosebită pentru realizare unei stabilități a mediului de securitate, în această categorie înscriindu-se conflictele din spațiul geografic ex-sovietic. Acestea, în ciuda eforturilor făcute de comunitatea internațională pentru a fi ținute sub control, creează stări de instabilitate și mișcări separatiste chiar la granița cu România, provocând tensiuni și incertitudini.

Acestea alimentează sărăcia sub diverse forme, risipesc resursele și facilitează terorismul.

Conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia, Osetia de sud și, în special, Ucraina reprezintă acum pericole potențiale, miza unei părți mari a resurselor energetice mondiale, de care va depinde mediul de securitate.

În opinia noastră, situația conflictuală actuală, generată de criza din Ucraina creează la frontiera României un pericol iminent.

Cu toate că Ucraina a fost recunoscută formal ca independentă de către Moscova, aceasta a derulat o ofensivă de cucerire, după 2001, respectiv de acaparare a unor segmente cheie a economiei acesteia. S-a ajuns la situația ca în anul 2001 oligarhii ruși să dețină 80% din rafinării, 25% din firmele de electricitate și aproape toată metalurgia privatizată a Ucrainei.

Industria Ucrainei, dependentă de mari cheltuieli de electricitate și hidrocarburi, a rămas, în mare parte, dependentă de Federația Rusă. Pe de altă parte, și Federația Rusă este, în mare parte, dependentă de Ucraina prin rețelele economice apărute în epoca sovietică.

Neînțelegerile economice apărute între Ucraina și parlamentul rus între anii 2005-2006 și negocierile pentru aplanarea lor, au fost preluate de Bruxelles care s-a angajat să stingă diferendele.

Obiectivele Uniunii Europene sunt majore, respectiv restructurarea instituțiilor statului, facilitarea existenței unei piețe interne pentru gaz și electricitate care să folosească resurse europene, găsirea unor rute energetice alternative (Azerbaidjan-Georgia-Ucraina), creșterea eficienței energetice. Guvernul rus, însă, a început să acuze regimul de la Kiev de duplicitate, în sensul că încearcă să profite de avantajele unei relații aparte cu rușii, pe de altă parte militează pentru aderarea la Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică. În acest context economic, s-a declanșat “războiul energetic” dintre Rusia și Ucraina.

Din punctul nostru de vedere, aceste mize esențiale constituie fundamentul tuturor conflictelor care se derulează, în prezent, în această zonă, respectiv la granița cu țara noastră. Faptul că Ucraina este asociată cu traseele energetice clasice și poziția strategică a acesteia în zona extinsă a Mării Negre, raportată la Uniunea Europeană, explică toate tulburările existente în această regiune.

În acestă regiune, grupările separatiste pro-ruse din autoproclamatele republici Donețk și Lugansk, finanțate de ruși, susțin și dezvoltă acțiuni de violență, extremism, distrugeri de infrastructură, conturând un adevărat fenomen terorist.

În opinia noastră, estul separatist al Ucrainei, partea de sud a țării, de-a lungul coastei Mării Negre și până la granița cu Moldova, precum problematica regiune separatistă Transnistria, unde forțele ruse au fost mobilizate din 1994, reprezintă un pericol beligerant la granița României.

În concepția noastră, terorismul contemporan a apărut ca o separare bruscă între țările civilizate, cu instituții democratice și cele nedemocratice care trăiesc în prejudecăți și pauperitate. Noul tip de terorism, apărut pe fondul fenomenului globalizării ridică în zona afacerilor militare contemporane probleme noi, care necesită o nouă abordare.

Dacă în trecut violențele teroriste erau considerate cazuri izolate, concepute și derulate de niște persone cu viziuni extremiste, fanatice, terorismul actual aduce elemente de noutate, foarte îngrijorătoare, respectiv, acțiunile sunt tot mai organizate, sunt finanțate în mod expres, iar persoanele implicate se disting printr-un grad din ce în ce mai mare de fanatizare.

Lupta împotriva acestui flagel este un proces de durată și presupune o ofensivă concertată la nivel mondial.

La nivel NATO și UE este necesar creearea unui sistem de apărare extins în scopul prevenirii și combaterii fenomenului terorist.

În concepția noastră, în planul afacerilor militare contemporane pentru că riscurile și amenințările la adresa mediului de securiate s-au reconfigurat, a apărut cerința combaterii terorismului la scară mondială, oriunde aceasta apare, în toate formele sale de manifestare prin mijloace legale.

În opinia noastră, cooperarea în plan internațional este obligatorie, indiferent de forma pe care o iau actele teroriste (luare de ostatici, deturnări de aeronave, atentate aeriene, amenință chimice, biologice).

În luna septembrie 2011, cu ocazia reuniunii Consiliului JAI, s-au adoptat o serie de măsuri antiteroriste în domeniul justiției și afacerilor interne, ca de exemplu, creearea unui department special în cadrul poliției care să se ocupe ca toate informațiile referitoare la identitatea și acțiunile teroriste, să fie trimise către Europol; înființarea unui post național reprezentant al Eurojust, pe probleme de terorism, care să aibă acces la toate datele culese referitoare la terorism.

In țara noastră, activitatea de prevenire și combatere a terorismului se realizează în cadrul Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT), care cuprinde instituții și autorității publice cu competențe în domeniu, iar Serviciul Român de Informații este coordonatorul tehnic al SNPCT și autoritatea națională în domeniul combaterii terorismului.

În plan regional și bilateral, România are încheiate, în plan bilateral, peste 50 de acorduri de cooperare în domeniul combaterii terorismului, criminalității organizate, traficului ilegal de droguri, cu parteneri externi.

Din punctul nostru de vedere, factorii de risc la frontiera de est a NATO și UE în configurația actual sunt: existența unor crize gestionate insuficient care creează iminența răbufnirii lor; încurajarea unor revendicări teritoriale și a tendințelor de autonomie a unor comunități etnice, religioase; tendințe de refacere a vechilor sfere de influență prin acapararea zonelor cu potențial de resurse.

Un alt tip de amenințare cu risc strategic la adresa mediului de securitate o reprezintă existența unor structuri statale slabe, eșuate, unde crima organizată este mult amplificată, de asemenea, destructurarea instituțională, corupția demnitarilor și accesibilitatea procurării armelor au determinat întărirea pozițiilor crimei organizate.

Proliferarea armelor de distrugere în masă desemnează, în prezent, o extindere majoră a acestor tipuri de arme, mai ales în zona Orientului Mijlociu.

În opinia specialiștilor amenințările la adresa securității spatiului Alianței s-au dezvoltat pe măsură ce pericolele, și implicit riscurile generate de acestea, au inceput să cunoască își piardă precizia localizării.

Concluzionând, riscurile actuale sunt reprezentate: atacuri teroriste, apariția și diseminarea armelor de distrugere in masă, guvernări nedemocratice sau cu o structura instituțională coruptă, mase mari de refugiați, dezechilibre ecologice sau catastrofe naturale importante (secete, furtuni, incendii, cutremure, inundatii, accidente nucleare etc), lipsa încrederii în mediul investițional, conflicte etnice regionale sau locale.

Actualmente, spațiul de securitate al Uniunii Europene este caracterizat de existența unor elemente cu potențial ridicat de risc și amenințare la adresa securității zonale: existența unor crize vechi (înghețate) care prezintă un pericol potențial (Kosovo, Ciprul de Nord, Albania, Zona Transnistreană a Republicii Moldova, zonele de est și sud ale Ucrainei, Caucaz), revendicări de teritoriu, sau revendicări de altă natură care aduc un climat tensionat în relațiile interstatale, pauperitatea unor zone, apariția fenomenului islamist în zona europeană și existența unor comunități musulmane pe teritoriul unor state cu majoritate creștină: Muntenegru, Macedonia, Bulgaria; presiunea federației Ruse de a-și recâștiga avantajul asupra regiunilor pierdute după încheierea Războiului Rece, dar și dorința, subsidiară, de redefinire a fostului Imperiu Rus existent la începutul Primului Război Mondial, prevalența importanței Mării Negre pentru Rusia, proximitatea unor teatre de acțiuni militare.

În prezent, gama amenințărilor la adresa mediului de securitate național nu mai este aproape în întregime ocupată de amenințările de natură non militară.

Un loc principal printre acestea revenind amenințărilor asimetrice și amenințărilor hibride.

Aceste tactici încearcă, de fapt, să diminueze avantajele adversarului și să-i exploateze punctele slabe. Dacă abordăm amenințările asimetrice la nivel tactic sau operațional, respectiv asimetria ca și concept global, constatăm că această noțiune poate fi concepută la rang de strategie.

Din punctul nostru de vedere, fenomenul terorist reprezintă o amenințare de top în cadrul celorlate tipuri de amenințări. El se referă la: expansiunea rețelelor și activităților teroriste; amploarea și extinderea utilizării, în mod necontrolat, a tehnologiilor și materialelor nucleare, a tehnicilor de distrugere în masă, a armelor letale neconvenționale etc. În aceste condiții, tendința malefică a fenomenului terorist, cu acțiuni și practici barbare, necesită regândirea strategiilor și tacticilor de contracarare la nivelurile global, zonal, statal, care să determine și să permit utilizarea adecvată a resurselor (umane, materiale, financiare și informaționale), în acest scop.

Considerăm că, progresul adus de tehnologia informației a creat forme nebănuite ale terorismului, și anume terorismul cybernetic care reprezintă o provocare asimetrică, prin care se folosesc rețelele cibernetice pentru a produce prejudicii de proporții, pentru a genera teama sau pentru a intimida societatea. Acest lucru este posibil prin exploatarea permanentă a vulnerabilitățile rețelelor.

În opinia noastră, noile performanțe ale tehnologiei informației, din care enumerăm rețelele virtuale, arhitectura orientată pe servicii etc. creează noi posibilități în spațiul virtual și atrage tot mai mulți utilizatori.

Dar aceste avantaje se lovesc de cealaltă fațetă, respective slăbirea controlului asupra sistemelor, resurselor și serviciilor oferite în acest fel.

În accepțiunea noastră prin cadrul acestor infrastructuri au loc cele mai multe agresiuni, începând cu intrarea neautorizată în sistem, blocarea unui serviciu și sfârșind cu acte penale.

Globalizarea comunicațiilor și progresul uluitor al tehnologiilor au creat riscuri clasice într-un mediu nou, cel virtual: criminalitate informatică, spionaj informatic, multiplicarea capacităților de acțiune teroristă, utilizarea internetului ca vehicul pentru radicalizare sau pentru pregătirea grupurilor extremiste.

După părerea noastră, aceste dezechilibre impun proiecția unor contra-strategii care să reușească să răspundă multor posibilități tipuri de amenințări asimetrice.

Aceste tipuri de amenințări la adresa mediului de securitate din Europa de Sud-Est și, în special, cu referire la statele angajate împotriva terorismului internațional, fenomenului crimei organizate și diseminării armelor de distrugere în masă, vor exista datorită discrepanțelor logistice dintre state în ceea ce privește securitatea la granițe dar și vidului legislativ sau aplicarii defectuoase a prevederilor legale.

De asemenea, în opinia noastră, organizațiile teroriste și guvernele care produc și furnizează arme de distrugere în masă, oferă adăpost facilități și arme teroriștilor, finanțează activități teroriste și asasinarea liderilor din opoziție; statele cu o guvernare slabă, în curs de destrămare, în care lipsa autorității statale poate transforma statul in cuib de teroriști , poate provoca instabilități locale și regionale cu potențial beligerant, state nostalgice care doresc sa sa-și recapete un statut privilegiat din trecut.

În accepțiunea noastră mediul de securitate contemporan a devenit complex si greu de definit, greu de anticipat, dinamica riscurilor manifestându-se în mai multe planuri (militar, politic, economic, social, cultural), influențând procesul de transformare în care Alianța a intrat.

Concluzii parțiale

În ultimele două decenii în Europa Centrală și de Est configurația mediului de securitate a suferit transformări profundeși cu implicații majore în planul afacerilor militare contemporane.

Dacă Uniunea Europeană își propune ca obiectiv obținerea unei poziției privelegiate, iar revoluția adusă de afacerile militare contemporane devine tot mai clar definită, acest lucru marchează faptul că armele devin tot mai sofisticate și mai letale.

În opinia noastră, progresele aduse de tehnologia informațiilor vor crea noi capacități combative, dar și noi riscuri pentru fiecare actor de securitate, definite la nivel regional și global.

Apreciem că, noile tehnologii vor aduce diferențieri marcante între diferiții actori ai lumii contemporane, în special din punctul de vedere al potențialităților militare.

Noile tipuri de riscuri și amenințări cu care se confruntă statele NATO au un impact deosebit asupra afacerilor militare contemporane, în special prin caracteristica de asimitrie, în vederea obținerii de efecte maxime cu resurse cât mai puține. În aceste condiții amenințările au caracteristici atipice, respectiv țintesc obiective militare, dar și civile, se deosebesc fundamental de democrațiile occidentale, sunt greu sau imposibil de previzionat și generează teamă de necunoscut. Așadar, noile tendințe în afacerile militare determină specialiștii militari să utilizeze resurse umane și materiale în crearea unor strategii asimetrice care să poată fi folosite în cazul atacurilor teroriste de toate tipurile, dar și în noile forme de război: războiul bazat pe rețea, războiul mediatic, războiul psihologic.

Din punct de vedere strategic, resursele energetice vor continua să aibă o semnificație majoră pentru toate procesele sociale, iar în plan militar, probabil, importanța lor va fi vitală.

Considerăm că, riscurile și amenințările prezentului nu mai privesc doar problema echilibrelor puterii, aplicându-se unui sistem internațional dinamic și flexibil, în plină transformare.

Astfel, în accepțiunea noastră, pe măsură ce riscurile și amenințările se generalizează în acest context al globalizării, pe măsură ce anumite amenințări (crima organizată, rețelele teroriste) se structurează și își definesc tehnicile și procedeele ilegale, devine tot mai evident impactul acestora asupra afacerilor militare contemporane – care identifică soluții pentru a răspunde nevoii unor abilități de identificare, de analiză, anticipare și contracarare, creeând, în acest mod, o accepțiune nouă a paradigmei acțiunilor de asigurare a securității.

Riscurile și amenințările au căpătat un aspect internaționalizat depășind granițele statale, ceea a creat un liant între securitatea internă și cea externă.

Aceast lucru a condus la luarea unor inițiative domeniul securității și apărării și a unor organizații regionale sau globale. S-au creat, în felul acesta, politici de securitate și apărare comune pe plan regional și global.

În accepțiunea noastră, plasarea geografică a României pe zona de acțiune a unor grupări teroriste (kurzi, albanezi, ceceni etc.), care încearcă să creeze avanposturi în spații internaționale, reprezintă un o amenințare gravă la adresa securității naționale a țării noastre.

Situarea geografică a României în zonele în care amenințările asimetrice au apărut cu obstinație, precum și participarea țării noastre la ofensiva de stabilizare a regiunilor aflate în conflict (Afganistan, Irak, Kosovo etc.) poate înscrie România în vizorul teroriștilor, iar, pe de altă parte, aderarea la NATO și UE creează o Românie foarte atractivă din punctual de vedere al migrației ilegale.

1.3. INFLUENȚA VULNERABILITĂȚILOR GLOBALE ASUPRA AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Consecință a vieții moderne, globalizarea definește evoluția unui proces istoric care evidențiează, tot mai accentuat, decalajul dintre clasa socială a oamenilor bogați versus clasa oamenilor săraci, interesele mondiale polarizându-se în jurul unor nuclee de actori cu interese foarte diverse și, uneori, chiar antagonice.

Procesul are o caracteristică duală, respectiv, pe de o parte face ca lumea să se integreze și să fie unită, pe de altă parte, să fie scindată și să exprime o tendință de antiglobalizare.

În continuare, având în vedere problematica afacerilor militare, vom ilustra caracteristicile fenomenului de globalizare din perspectiva vulnerabilităților și influențelor acestora asupra mediilor de apărare și securitate. Totodată, vom evidenția principalele vulnerabilități care au impact transformator asupra afacerilor militare contemporane, iar la final vom prezenta câteva concluzii pertinente.

În opinia specialiștilor, așa cum este concepută problematica globalizării are implicații în mai multe sfere, și anume, în interconectarea economiilor în cadrul unei piețe comune, mondiale, în realizarea mediilor de apărare și securitate, de pace și stabilitate, în protecția mondială. Așa cum este proiectat conceptul, globalizarea presupune efortul conjugat al tuturor locuitorilor planetei și dimensionarea acestora pe segmentele sociale, politice, economice, sociale, religioase, culturale și militare.

În planul afacerilor militare, ne confruntăm cu riposta statelor mici cu economie mai slab dezvoltată, care au nu au avut acces la realizările de ultimă generație ale științei și tehnologiilor și care nu au aderat la ideea globalizării asimilându-o cu un fel de dominație sau un „neocolonialism”.

Tendința de globalizare forțată, este percepută de unele state ca o încercare de dominare, de ștergere a granițelor naționale, având ca scop unic aservirea către scopuri care aparțin celor puternici, ceea ce creează în continuare o serie de dileme și amenințări.

În această ecuație se evidențiează, după părerea noastră, o panoplie de factori care acționaeză ca o frână în acest proces, respectiv, discrepanțele majore economice și sociale, lupta accerbă pentru resurse și pentru controlul acestora, teama de disoluție a identității statale și culturale.

Analizând aceste dimensiuni enumerate, din punctul vedere al afacerilor militare, considerăm că toate aceste probleme au o influență covârșitoare asupra securității globale și a securității militare.

Din perspectiva afacerilor miltare, dimensiunile securitatății și apărării statale și zonale pe care le evidențiează tendința globalizării, rămân cele mai sensibile, atât în raport cu extinderea fenomenelor teroriste și a criminalității, cât și în raport cu nevoia statelor de a-și păstra atributele. Rolul structurilor militare și a organizațiilor mondiale de menținere a păcii este acela de a stopa sau atenua escaladările conflictelor și crizelor create între diverși actori.

În opinia specialiștilor, ne confruntăm cu două concepții dilematice ale securității care, ar putea reprezenta două paradigme ale concepției de securitate.

Există, în primul rând, o practică cunoscută, concepută ca fiind o “dilemă tradițională”, în care statele sunt interesate exclusiv de securitatea proprie, fără a lua în considerare modalitățile prin care se realizează aceasta.

După opinia noastră, această accepțiune subminează securitatea întrucât un stat este într-o continuă cursă de înarmare sau dezarmare și nu poate garanta securitatea nici pentru sine, nici peste granițele sale.

Cea de-a doua paradigmă, “noua dilemă” a securității presupune ca multe din problemele specifice să fie preluate de structuri și organizații globale care au ca scop gestionarea situațiilor conflictuale și menținerea păcii: NATO, UE, OSCE, ONU. Între aceste organizații există comunicare și colaborare instituționalizată.

Pe scena afacerilor militare contemporane, ca actor principal al asigurării mediului de securitate se evidențiează rolul esențial al Alianței Nord Atlantice de a menține securitatea în spațiul euroatlantic, precum și de a dezvolta parteneriate strategice politico-militare cu alte state în scopul stabilirii altora noi.

Potrivit acordurilor interguvernamentale și interinstituționale, organismelor internaționale NATO și UE le revine, actualmente, rolul de a asigura un mediu de securitate stabil, luând în considerație efectelor crizelor mai vechi din Balcani, dar și a celor mai noi din Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, evoluțiile regionale determinate de dorințele de acaparare a zonelor cu resurse, menținerea sferelor de influență, criza financiară.

În concepția noastră, în analiza mediului de securitate uzităm de câțiva termeni specifici pentru a delimita coordonatele acestuia, respectiv amenințări, riscuri, vulnerabilități. Despre riscuri și amenințări am evidențiat mai multe considerații în subcapitolul 1.1.

În planul afacerilor militare, riscul reprezintă o caracteristică internă a unui stat, iar vulnerabilitatea una externă. Deci, vulnerabilitatea este o caracteristică care depinde de așezarea geografică, de mărimea teritoriului, de tipul de populație, iar riscul se reprezintă ca o vulnerabilitate intensificată și percepută adecvat.

Vulnerabilitatea se conceptualizează strategic, dar riscul se evaluează politic.

Privind astfel lucrurile, prin prisma afacerilor militare, politica de securitate, pune în evidență dimensiunea națională și internațională a vulnerabilității.

Dacă politica de securitate națională poate fi orientată către sine, poate reduce vulnerabilitățile și dacă este orientată către mediul extern poate diminua riscurile și preveni și evita amenințările.

Vulnerabilitatea poate fi definită ca fiind “…rezultat al combinării riscurilor existente la adresa unei societăți cu capacitatea acesteia de a face față și de a supraviețui situațiilor de urgență internă și externă.”

În opinia noastră, vulnerabilitatea reprezintă un senzor al nevoilor de securitate ale unui stat, în timp ce riscul este o vulnerabilitate obiectivată, iar amenințarea reprezintă un risc dovedit.

În analiza vulnerabilităților se ține cont de toate tipurile de factori de risc și de consecințele acestora. Chiar dacă analiza vulnerabilităților acoperă un orizont mai mare de timp, se centrează pe o secvență a unor evenimente, respectiv, din momentul apariției situației critice până la dobândirea unui nou echilibru.

O altă definire a vulnerabilităților o întâlnim și în Strategia de securitate națională a României : “…vulnerabilitățile reprezintă stări de lucruri, procese sau fenomene din viața internă care diminuează capacitatea de reacție la riscurile existente ori potențiale sau care favorizează apariția și dezvoltarea acestora. ”

În accepțiunea noastră, eixistă mai multe categorii de vulnerabilități reprezentate de: instabilitatea politică, instabilitatea economică, penetrarea sistemelor informaționale și bancare, dezinformarea și manipularea informațiilor, terorismul, crima organizată  și corupția  extinsă, decalajelor mari între dezvoltarea diferitelor țări, migrația ilegală, armele de distrugere în masă.

Din punctul nostru de vedere, în sfera afacerilor militare, mecanismul de analiză a vulnerabilităților unei națiuni trebuie să evidențieze punctele slabe aferente din propriului potențial al puterii militare, dar si al posibililor adversari, din zonele generatoare de amenințari.

In contexul mediului actual de securitate și al globalizarii, statele sunt supuse unor vulnerabilități noi, diferite de cele tradiționale, care făceau referire la cordonatele geografice, extinderea teritorială, populație.

Descoperirea vulnerabilitatilor și analiza lor, reprezintă o problemă în atenția experților in domeniile respective, a centrelor de sondarea opiniei publice, a institutelor specializate in probleme de securitate.

În opinia noastră, în planul afacerilor militare analiza mediului de securitate se realizează, așa cum am mai menționat anterior, după coordonatele impuse de globalizare, de integrarea UE și NATO, de preocupările Rusiei de a dobândi un rol de decizie în problemele internaționale și de a-și dobândi controlul asupra traseelor energetice și resurselor din spațiile ex-sovietice, afirmarea pe eșicherul politic internațional a țărilor asiatice, la care se adaugă criza din Golf.

Orientul Mijlociu este marcat de o puternică criză cu violente mișcări sociale. În Egipt domnește un relativ haos după înlăturarea regimului Mubarak. Retragerea trupelor americanedin Irak au ceat o oportunitate de a acapara puterea de către două grupări teroriste, gruparea islamistă Statul Islamic și Levant. Această situație a determinat premisele unei crize mondiale prin prăbușirea dolarului și creșterea prețului barilului de petrol.

Siria reprezintă în continuare o miză pentru marile puteri, în primul rând prin poziția sa strategică în Orientul Mijlociu. Fără a deține resurse natural Siria este un punct de atracție prin ieșirea la Marea Mediterană. Miza supremației asupra Damascului o va reprezenta drumul deschis spre resursele Asiei Centrale. Siria are graniță și cu Iranul, țară considerată potențială putere nucleară.

Strategic vorbind, într-un eventual conflict armat, Siria poate deschide calea către Teheran, ce ar putea înlătura regimul care sprijină grupările teroriste Hamas din Fâșia Gaza și Hezbolah din Liban.

Creșterea tensiunilor dintre India și Pakistan, posesoare și ele de armament nuclear, caracterizează evoluția actualului mediu de securitate.

La toate acestea se adaugă repercursiunile fenomenelor naturale (încălzirea climei, lipsa apei potabile în anumite zone, inundațiile, cutremurele, epuizarea resurselor, evoluția demografică etc.), terorismul, armele de distrugere în masă, crima organizată, influențezează, în mod acut, securitatea mondială.

În situația internă a României sunt evidențiate câteva tipuri de vulnerabilități care își găsesc sursele în tranziția politică, social și politică prelungită pe care o traversează țara noastră.

În opinia noastră, aceste vulnerabilități sunt determinate de corupția extinsă și ineficiența instituțiilor statului cu repercursiuni devastatoare asupra gestionării resurselor publice, ineficiența instituțiilor abilitate în fața fenomenelor de criminalitate economică, scăderea încrederii cetățenilor în instituțiile statului, menținerea unor discrepanțe de nivel economic între diferite regiuni ale țării, nivelul scăzut al infrastructurii informaționale, datorită nivelului scăzut economic și întârzierilor în realizarea standardelor impuse de fenomenul globalizării.

Țara noastră, în calitatea sa de furnizor de securitate, s-a implicat în angajamentele internaționale de menținere a stabilității și păcii în regiune.

Dar, până la atingerea dezideratului de creare a unui sistem de apărare colectivă, cu același standarde ale armamentului și tehnologiei folosite, România se confruntă cu câteva aspecte care pot crea vulnerabiliți.

De pildă, folosirea armelor și tehnicii militare vechi, din perioada sovietică creează o vulnerabilitate majoră în domeniul afacerilor militare, ca de pildă situația Ucrainei, iar o altă vulnerabilitate o reprezintă lipsa fondurilor pentru achiziționarea armamenetului și sistemelor tehnice de ultimă generație.

Principalele vulnerabilități cu impact transformator asupra afacerilor militare contemporane vizează, în opinia noastră:

– strategiile NATO și UE privind soluția securității internaționale. În acest sens se remarcă sincope din punct de vedere organizatoric și acțional în zonele fierbinți cunoscute ca generatoare de riscuri și amenințări globale (cum ar fi: conflictul dintre Israel și gruparea teroristă Hamas din teritoriile palestiniene și Liban);

– războiul civil, cu largi implicații teroriste din Siria care a generat crearea și expansiunea “Statului islamic din Irak și Levant”- cunoscută ca cea mai periculoasă organizație teroristă a începutului de secol XXI; organizațiile teroristo-islamiste din Libia, Algeria, Mali și alte state din Africa;

– conflictul armat în derulare și evoluție dintre armata Ucrainei și grupările etnico-secesioniste din estul și sud-estul acestui stat;

– acțiunile și manifestările imperialiste ale Rusiei în S-E-ul Ucrainei și intențiile acesteia de a reface fostul Imperiu Rus- existent la începutul Primului Război Mondial;

– criza energetică preconizată pentru statele UE în iarna anului 2014-2015, ca urmare a conflictului cu Rusia.

Aceste vulnerabilități globale evidențiează necesitatea statelor membre ale NATO de a lua de urgență decizii guvernamentale privind: reconsiderarea rolurilor strategiei, tacticii și logisticii militare în războaiele viitorului; dezvoltarea tehnologică a armamentelor și sistemelor tehnice militare pentru contracararea adversarilor identificați, care atentează la pacea și securitatea globală; dezvoltarea, monitorizarea și securizarea adecvată a sistemelor informaționale de intelligence și informatice militare și statale; dezvoltarea și modernizarea sistemelor logistice militare și naționale etc.

Concluzii parțiale

De la sfârșitul Războiului Rece și desființarea Tratatului de la Varșovia, se poate constata, cu ușurință, o discrepanță majoră în plan economic între Europa de Vest și țările Europei de Centrale și de Est. Decalajul acesta istoric se explică și prin importanța geostrategică a acestor regiuni.

În planul afacerilor militare contemporane, la debutul secolului XXI, asistăm la estomparea riscurilor și amenințărilor convenționale și la apariția și amplificarea celor neconvenționale, marcate de revigorarea la cote alarmante a naționalismului religios și etnic, la adâncirea diferențelor economice, toate creând vulnerabilități ce trebuie analizate.

Fragilitatea echilibrului mediului de securitate din zona Europei Centrale și de Est, respectiv, extinderea islamismului fundamentalist cu componentă radicală și instabilitatea statelor ex-sovietice, Ucraina în special, creează o vulnerabilitate iminentă.

Ca parte a unor alianțe, România participă la activitățile militare specifice ale acestora soluționând crize, conflicte sau luptă împotriva terorismului.

În accepțiunea noastră, vulnerabilitățile militare reprezintă un segment foarte important; zona extinsă a Mării Negre a devenit una dintre cele mai incerte regiuni de pe glob. Această regiune a devenit locul desfășurării terorismului, sub forma atentatelor criminale, spălării de bani, trafic de arme, droguri, ființe umane traficarea materialelor radioactive etc., de asemenea, conflictele separatiste care pun în pericolul izbucnirii unor conflicte violente și afectează securitatea regiunii.

Ca o tendință de menținere a stabilității, agresiunea în secolul XXI va apărea numai cu caracter de excepție într-o formă deschisă, ilustrativ fiind cazul Crimeei. Se va încerca ca formele combaterii agresiunilor să îmbrăce alte forme, de pildă se vor folosi metodele descurajării și ambiguității planificate în țările vulnerabile inclusiv din UE și NATO.

În noul context de securitate creat de situația Ucrainei la granița de est a alianței Nord Atlantice și ca urmare a desfășurării summitului NATO din luna septembrie 2014, din Țara Galilor. Alianța a stabilit intensificarea măsurilor de protejare a teritoriilor și populațiilor, respectiv:

– NATO solicită Rusiei să pună capăt ocupării neligitime a Crimeei, să își retragă trupele armate, să oprească furnizarea de armament, oameni și bani către teritoriile separatist din estul Ucrainei;

– în iminența izbucnirii unui conflict armat, Alianța Nord Atlantică a decis comasarea la graniță a unui număr suplimentar de soldați și de tehnică militară în scopul unei reacții prompte în situația apariției unui pericol;

– stabilirea unui comandament care să coordoneze, pe latura estică a Alianței, folosirea tehnicii militare, strategiile de apărare și operațiunile militare;

– toate statele alianței vor mări bugetul destinat apărării cu un procent de 2% din PIB;

– în Marea Neagră vor veni nave militare ale aliaților care vor patrula în această zonă.

România, ca parte a Alianței, va avea un rol important, fiind desemnată să asigure apărarea cibernetică a Ucrainei, gestionând acest tip de amenințări neconvenționale care opt produce perturbări grave, de pildă: întreruperea sistemelor de comunicații, transporturi, alimentarea cu energie, trafic aerian, etc.

Suportul tehnic al acestui domeniu rezidă în capacitatea de programare din domeniul tehnologiei informațiilor. Autoritatea în domeniu o reprezintă Serviciul Român de Informații, unde a fost elaborată o strategie de apărare cibernetică.

Din punctul nostru de vedere, în acest context regional geopolitic și geostrategic și având în vedere potențialele conflicte armate iminente din regiune, România reprezintă o țară de maxim interes.

Ținând cont de pauperitatea tot mai accentuată de care se lovește țara noastră după terminarea Războiului Rece, de lipsa măsurilor structurale coerente de relansare economică și extinderea fără precedent a corupției, iar din punctul de vedere al afacerilor militare de fenomenul subfinanțării masive a sectorului militar și desființarea industriei de apărare, face ca procentul de 2% din PIB, stabilit în cadrul summit-ului pentru a fi alocat achiziționarii tehnicii militare, să fie nesatisfăcător pentru relansarea acestei industrii.

De asemenea, în scopul corelării la standardele impuse, România va trebui să participe cu armament și tehnică care să atingă standardele de interoperabilitate ale Alianței.

CAPITOLUL 2

ELEMENTE FUNCȚIONALE ALE LOGISTICII OPERAȚIOANLE ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Arhitectura nouă a riscurilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale, reconfigurarea și diversificarea tipurilor de misiuni în care pot fi angajate forțe armate, procesele de transformare și adaptare a sistemelor militare generate de revoluția în afacerile militare contemporane presupun îmbunătățirea tehnologică, conceptuală, a programelor de instruire.

Aceste schimbări a modului de realizare a operațiilor implică, în mod necesar, schimbări a modului de realizare a sprijinului logistic, vorbind de adevărate revoluții în sistemele logistice militare.

Logistica militară trebuie să se adapteze la aceste provocări ale mileniului trei, marcate de impactul afacerilor militare contemporane, dezvoltând o serie de concepte noi, specifice tuturor forțelor membre ale alianței NATO.

Un sistem logistic operațional eficient, care ține pasul cu transformările militar, în general, mai ales cu cele care se referă la unitățile luptătoare,unitățile logistice trebuie să fucționeze ca o adevărată rețea, conectate în multiple deterinări de tip comandă-control, cooperare, interoperabilitate.

În felul acesta, sistemul va atinge cote superioare în ceea ce privește capacitatea de dislocare, și redislocare, în raport de modificările din mediul operațional, fără să creeze sincope în fluxul logistic.

Transformarea logisticii operaționale nu presupune doar o remodelare a structurilor și o modernizarea a tehnologiilor, ci și creearea de noi concepte și strategii, adaptarea fenomenului logistic, în ansamblu.

Astfel modificată, logistica operațională va căpăta agilitate și viteză de reacție. Noul sistem va fi suplu și flexibil, interoperabil cu structurile NATO.

2.1. LOCUL, ROLUL ȘI IMPORTANȚA LOGISTICII ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Marca mileniului trei în cadrul afacerilor militare aduce avantajul utilizării tehnologiei informației în constituirea forțelor militare în rețea, ceea ce impune reconfigurări profunde și reconsiderări imperioase și ale sistemului logistic al acestora.

Revoluția în afacerile militare marchează schimbări profunde ale întregului sistem militar, respectiv în doctrine, instrucție, organizare, conducere operațională, așa cum am menționat în subcapitolele anterioare, dar aduce modificări și asupra armamentului și tehnicii de luptă.

Superioritatea viziunii noi aduse în cadrul revoluției în afacerile militare contemporane referitoare la componenta logistică constă, de fapt, în realizarea interoperabilității acțiunilor militare.

În abordarea acestui subcapitol ne propunem să evidențiem locul, rolul și importanța logisticii în cadrul noii configurații impuse de revoluția în afacerile militare contemporane, de era informațională și de evoluția conceptului de război al viitorului, iar în final vom concluziona adecvat.

De-a lungul istoriei, în toate conflictele militare, logistica a reprezentat o problemă de a cărei rezolvare a depins finalul campaniilor militare și rezultatul războaielor. În conturarea conceptului de logistică, specialiștii contemporani au ca punct de plecare definirea unui cumul de condiții materiale și de asistență specifice finalizării oricărei acțiuni militare.

Calitatea României de componentă a alianței Nord Atlantice, cu drepturi depline, impune o abordare novatoare pentru întreg sistemul logistic militar fundamentată pe paradigme contemporane ale domeniului.

Actorii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) au stabilit că autorităților NATO și națiunilor membre le revine responsabilitatea colectivă de asigurare a sprijinului logistic implicat în operații internaționale. Prin urmare, persoanele din cadrul alianței NATO cu funcții de decizie din domeniul logistic se focusează pe: “ armonizarea “ nevoilor categoriilor de forțe, “intensificarea standardizării “ tipurilor de echipamente, materialelor folosite, cât și “stabilirea procedurilor“ de servire și mentenanță a forțelor.

Capitalul logistic existent, fie că e reprezentat de unități de sprijin logistic, sau de servicii aparține națiunilor participante la misiuni internaționale; doar o mică parte din echipamentele tehnice sau materiale reprezintă proprietatea NATO.

Din analiza evoluției sistemul logistic militar putem conchide că acesta reprezintă un sistem extrem de complex, fiind definit prin dimensiunea considerabilă a organizației logistice, prin gama variată de produse și servicii, prin imprevizibilitatea cererii de aprovizionare, prin progresul continuu a tehnologiilor de lucru.

În vederea asigurǎrii eficienței și eficacitǎții sistemelor logistice militare “… la nivelul NATO au fost depuse eforturi considerabile în urmǎtoarele domenii și direcții”:

• executarea unui lanț de aprovizionare-distribuție integrat;

• folosirea produselor și serviciilor de un nivel calitativ superior;

• asigurarea condițiilor adecvate pentru o forțǎ de tip întrunit;

• accesul tehnic, fără limitare, la informații;

• asigurarea unui mediu de lucru axat pe date integrate;

• utilizarea factorilor critici în obținerea succesului;

• îmbunătățirea secvențelor de timp în lanțul achiziție-aprovizionare-mentenanțǎ-transport-distribuție;

• gestionarea ciclului de viațǎ total, prin integrarea achiziției și a proceselor logistice adiacente;

• îndeplinirea obiectivelor stabilite în domeniul dislocǎrii și sprijinului logistic pentru toate tipurile de operații;

• asigurarea vizibilitǎții mijloacelor (Total Assets Visibility/ TAV), prin intermediul Sistemului Informațional Logistic (SIL) al NATO, complet integrat și securizat;

• îmbunătățirea standardelor de calitate și eficiențǎ stabilite, simultan cu reducerea costurilor.

Evoluția acestui sistem, ca parte implicită a revoluției în afacerile militare contemporane, reprezintă, de fapt, schimbarea profundă a acestuia, în scopul adecvării la cerințele viitoare, dezvoltare care este concepută prin implementarea unor tehnologii avansate, avangardiste din domenii de vârf ale societǎții.

Schimbările preconizate în cadrul organizației militare presupun ca aceasta să fie mai repede dizlocabilă, sǎ fie sustenabilă și, obligatoriu, eficientă. Dar obținerea acestui rezultat de eficiență presupune, obligatoriu, și o schimbare de doctrină și strategie a concepției de război, întrucât “…tehnologiile cele mai moderne , dacă nu sunt folositepotrivit prevederilor unei doctrine militare adecvate tipului de organizare convenabil” pot să creeze un efect contrar.

În confruntări, foarte importante, pe lângă tehnologie și tehnologia informației, sunt conceptele strategice și chiar filosofia însăși a războiului.

Din punctul nostru de vedere, revoluția adusă de afacerile militare contemporane presupune evoluția organizațiilor spre un management eficient al sistemelor logistice, care să exprime un nivel de superior de performanță.

Cum conceptul revoluției în afacerile militare a apărut într-un context istoric marcat de o revoluție în domeniul informației, dar și în cel al globalizării, se poate considera că și cerința de transformare a domeniului logistic s-a pliat pe noul mediu de securitate. În acest sens, rolul logisticii devine fundamental, fiindcă forțele operaționale nu se pot proiecta și acționa într-un teatru de operații fără un sprijin (logistic) adecvat și sustenabil.

Noile tehnologii nu sunt concepute în vederea înlocuirii resurselor umane, sau materiale, ci doar pentru a facilita penetrarea acestora în teren, surprinderea mișcării trupelor inamice, conexiunea dintre sistemul logistic, sistemul de comandă și trupe, precum și capacitatea de a diminua pierderile, având intenția de a anticipa mișcările adversarului.

În opinia noastră, logistica este, fără dubiu, un factor cheie sau un element implicat în oricare acțiune militară, cu atât mai mult în contextul global actual de securitate marcat de amenințări și riscuri imprevizibile, iar viteza de reacție a acesteia face diferența între logistica unui sistem militar învechit și provocările aduse de revoluția în afacerile militare contemporane.

În opinia specialiștilor, plasarea în plan central a domeniului logistic în paradigma actuală a afacerilor militare implică “…transformarea Armatei României și, implicit, a sistemului logistic”, ceea ce presupune modificări profunde în structura de forțe, în conceptele operaționale ale acestora și, modalitatea de programare, planificare și bugetare, toate acestea adaptându-se la noile configurații ale unor potențiale conflicte.

Din punctul nostru de vedere, toate aceste modificări profunde preconizate în sistemul de apărare implică un rol aparte acordat logisticii.

În cadrul afacerilor militare contemporane, logistica fiind proiectată pentru viitor, ea trebuie să realizeze fluxuri de sprijin logistic permanente și neîntrerupte, la mari distanțe. De asemenea, caracterul internațional și aliat al tuturor acțiunilor militare va fi esențial. În acest scop resursele tehnice și administrative ce aparțin unor structuri militare din statele NATO vor creea și necesitatea omogenizării comenzii și execuției operațiilor.

  În opinia noastră, adecvarea domeniului logistic la perspectivele viitorului presupune reconfigurarea și dezvoltarea de forțe și capabilități care se pot adapta foarte rapid la noile provocări apărute în cadrul mediului de securitate.

În cadrul afacerilor militare contemporane, în concordanță cu noile condiții și concepte de desfășurare a acțiunilor militare, logistica dobândește, și ea, valențe noi, ținând cont de reorientarea strategiilor de defășurare războaielor, de calitatea factorului uman implicat și de nivelul tehnologic ridicat, încorporat în mijloacele de luptă.

În opinia unor specialiști occidentali se apreciează că “…următorul război mondial va începe cu atacuri cibernetice, care în loc să atace ființe umane vor distruge calculatoarele și sistemele de comunicații ”, în felul acesta producându-se o stare de haos indusă.

Din situația descrisă mai sus reiese nevoia sporirii eficienței sistemelor militare, utilizarea tehnologiei informațiilor pentru contracararea atacurilor, creșterea vitezei de reacție indiferent de timp, anotimp, relief și distanță. Sistemele logistice vor trebui să susțină, în timp real, deciziile comandanților și să conecteze toate punctele de comandă în scopul unui suport tehnic solid.

În această viziune, sistemul logistic militar devine foarte complex, datorită întinderii considerabile a organizației logistice, a gamei largi de produse și servicii, dar și datorită problemelor care țin de realizarea sprijinului logistic în situații limită.

Evoluția sistemului logistic, ca parte a transformării în cadrul forțelor armate, exprimă nevoia de modificare profundă a acestuia, în scopul armonizării cu cerințele noilor tipuri de confruntări potențiale.

În perspectiva noilor provocări, teatrele de operații militare trebuie concepute ca sisteme unice, integrate străbătute de rețele informaționale diverse, care nu pot să funcționeze izolate unele de altele sau să fie realizate într-o manieră secvențială.

În accepțiunea noastră este necesară o logistică care să asigure intervenția imediată și tehnologizată, dar și anticipativă, care să aibe  capacitatea de a asigura forțelor militare necesarul, echipamentele și suportul, la locul și timpul potrivit, în cantitatea necesară și pe parcursul întregii operații. Fiind în acest mod concepută, logistica militară va încorpora, în cadrul afacerior militare, progresul tehnologic, va dezvolta un sistem specific (logistic) bazat pe puterea rețelelor de senzori, cu capabilități optimizate, adaptabile și flexibile, care are rolul de a îmbunătăți și facilita considerabil integrarea în cadrul operațiilor.

Astfel, sistemele informatice logistice, în această viziune a progresului adus de revoluția în afacerile militare contemporane, se constituie ca un adevărat “ sistem nervos”, de importanță vitală pentru conectarea tuturor punctelor de comandă.

Acest sistem creează posibilitatea cunoașterii spațiului de luptă, prospectării lui, a evoluției acțiunilor militare și asigură o acțiune promptă și eficientă.

Apreciem că dimensiunea logistică va trebui să implice trei domenii: aplicarea tehnologiilor în sistem de tip rețea pentru obținerea vitezei și inteligenței, proiecția forțelor și sustenabilitatea lor. Important este faptul că prin asocierea acestor trei domenii se va produce un efect cu adevărat revoluționar.

Concluzii parțiale

Contextul actual al afacerilor militare, precum și incertitudinile și caracterul asimetric al mediului strategic contemporan reclamă crearea unui sistem de management logistic care sumează nevoile de capabilitate și asumă sprijinul necesar forțelor în operațiile întrunite.

În centrul atenției se află mediul de securitate actual, marcat de modificări profunde în pricipalele domenii ale existenței, devenit mult mai fluid și volatil, astfel că modificările de orice fel produse într-o parte a lumii, propagă efecte într-o altă zonă a sa. Provocările secolului XXI au adus în prim plan riscuri care transcend granițele naționale și pentru a căror contracarare sunt necesare structuri de forțe și echipamente, care să poată susține acțiuni militare de natură asimetrică.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, considerăm că rolul logisticii este deosebit de important , iar adaptarea continuă a acesteia la noile transformări în cadrul afacerilor militare trebuie să constituie un obiectiv prioritar.

În acest sens, în opinia noastră, abordarea structurală modulară, flexibilă a structurilor logistice poate asigura premisele necesare, atât pentru asigurarea adaptării logisticii la noua structură de forțe naționale, cât și pentru asigurarea interoperabilității acesteia cu celelalte structuri similare ale NATO.

Datorită determinărilor practice, viitorul operațiilor militare va fi caracterizat de operațiile multinaționale și de faptul că toate acțiunile militare se vor desfășura în coaliții, ceea ce crează necesitatea cunoașterii aprofundate a cerințelor logistice și de dezvoltare a capabilităților. Aceasta va conduce la o cooperare lărgită între națiuni, creându-se astfel posibilitatea procurării rapide a resurselor din cele mai potrivite surse.

Trendul conflictelor armate viitoare va fi definit prin utilizarea tehnologiilor viitorului în domeniile funcționale ale forțelor armate.

Secolul XXI va defini un tip de război care definește un loc de conjuncție al unor sisteme militare performante, bazate pe tehnologii noi, militari foarte bine specializați, acțiuni militare desfășurate pe axe strategice și tactice, total diferite de cele din prezent.

Avansul rapid înregistrat în domeniul armamentului este simultan cu progresul rapid al tehnologiilor și științei calculatoarelor, a senzorilor, a inteligenței cibernetice.

2.2. IMPACTUL EVOLUȚIEI STRATEGIEI ȘI TACTICII MILITARE ASUPRA LOGISTICII MILITARE OPERAȚIONALE

Procesul de transformare și modernizare al structurilor militare românești în noul context de securitate și pe fondul fenomenului globalizării reprezintă un proces continuu și implică dezvoltarea de noi concepte, strategii, doctrine, tehnologii și capabilități, cu scopul adaptării la creșterea eficienței și la nivelul de interoperabilitate a forțelor.

Concepțiile teoretice exprimă, într-o măsură variabilă, evoluția fenomenului militar contemporan, aspectele de dezvoltare a tehnicii de luptă și a armamentului, și cele mai progresiste cunoștințe în domeniul militar.

În cuprinsul acestui subcapitol ne propunem delimitarea conceptelor de strategie și tactică militară și evidențierea evoluției acesteia marcate de progresul adus de noua viziune în afacerile militare contemporane, și, totodată, dorim să punctăm influența acestui progres asupra logisticii operaționale, iar în final vom evidenția câteva concluzii.

Transformarea complexă prin care trece și Armata României, are ca scop final dezvoltarea de capabilități militare care să dea posibilitatea desfășurării de operații în toată complexitatea ariei unui război. Aceasta implică schimbări profunde, în primul rând la nivel strategic.

Strategia militară reprezintă, generic, acțiunea de planificare și conducere a războiului. Din punct de vedere al specialiștilor militari strategia militară reprezintă „…arta de a coordona a acțiunea de ansamblu a forțelor unei națiuni – politice, militare, economice, financiar,morale….- pentru a conduce un război, a gestiona o criză sau aprezerva pacea.”

Strategiile care definesc procesul transformării se referă la trei aspecte, respectiv, cultura militară, transformarea și planificarea capabilităților.

Procesele care construiesc această strategie se referă la operațiile întrunite, la folosirea avantajului informațional, dezvoltarea capacităților de transformare.

Acestă schimbare la nivel strategic implică modernizări ale tehnologiei armamentelor (în sistemele informaționale și rețele), în structura forțelor (definirea unor structuri de luptă și a unora organizatorice, structuri de comnadă și control, suportul logistic) și operații (intrerconectarea în rețea a forțelor întrunite, realizarea unor structuri organizatorice care să înfăptuiască interoperabilitatea cu armatele NATO ).

Toate aceste lucruri presupun asigurarea unor elemente de conducere, de luptă, de sprijin și logistice, un nou concept de structurare a entităților militare care trebuie să răspundă următoarelor deziderate: suplețe, mobilitate și putere de foc, capacitate sporită de dislocare și de sustenabilitate în teatru, timp scurt de reacție și capacitate de îndeplinire a misiunilor ce revin forțelor armate.

Atât în teorie, cât și în practică, strategia și tactica se intercondiționează. Cu toate că ambele presupun distanțe, timp și forțe combatante, strategia are o referință la o scară mai mare decât tactica.

Tactica evidențiează modalități practice folosite în vederea înfăptuirii strategiei propuse. Totodată, ea este în strînsă dependență de tipul de plan (strategie) adoptat.

Dacă, într-un conflict, se adoptă o strategie de apărare, se vor folosi anumite “.. tactici (de exemplu război de gherilă)”, iar dacă strategia va fi de atac, se vor folosi „…alte tactici (bombardamente strategice)”.

Transformările strategiei militare aduse de noile orizonturi ale afacerilor militare și în contextul apartenenței la marile Alianțe, logistica operațională suportă și ea, modificări esențiale.

De pildă, din punctul nostru de vedere, logistica, în noua viziune, implică abordarea problemelor echipamentelor militare din punct de vedere al sprijinului logistic integrat, al fiabilității, menetenanței, raționalizării costurilor și, în special, a interoperabilității echipamentelor majore.

Reprezentând o provocare în acord cu progresul adus de revoluția în afacerile militare, după părerea noastră, viziunea strategică a Armatei Române trebuie să integreze achizițiile pentru apărare și logistica într-un cadru general fundamentat pe capabilități în vederea asigurării unui sprijin superior pentru echipamentele militare.

În sensul menționat, realizarea obiectivelor strategice implică concretizarea următoarelor elemente:

delimitarea obiectivelor strategice militare, definirea și aprobarea acelora care să asigure succesul;

stabilirea limitărilor legale, a celor financiare impuse de întrebuințarea forțelor în noua viziune;

stabilirea capacităților forței, dar și a rezervei strategice;

identificarea resurselor financiare și materiale de susținere;

evaluarea riscurilor de natură militară.

Evoluția sistemului logistic militar în plan mondial, în țările membre ale NATO sau partenere, implică redefinirea sa ca un sistem integrat, flexibil și funcțional, necesar pentru a se armoniza cu nevoile de asigurare a unităților și marilor unități luptătoare cu toate categoriile de tehnică, potrivit cerințelor de realizare a interoperabilității.

Demersurile și dezbaterea de idei pe tema implementării concepției NATO privind RBR și LBR au luat amploare în țările aliate. Din punctul nostru de vedere, în țara noastră acest subiect a condus la realizarea de studii ce a permis o mai bună cunoaștere a realităților existente a sistemului informațional logistic, la nivelurile strategic, operativ și tactic.

Având în vedere cele prezentate, apreciem că “…Armata României este obligată să intre în acest proces, pentru că, mai devreme sau mai târziu, RBR va deveni o problemă majoră de interoperabilitate, condiție decisivă pentru funcționarea NATO ”.

Suntem de părere că prin elaborarea unor concepții de implementare a unor sisteme informatice moderne înscrise în aria de responsabilitate a RBR și LBR au fost făcuți pași importanți în aria dorită, deoarece au putut fi evidențiate interacțiunile, avantajele, dezavantajele ce decurg din participarea Armatei Române la operațiile multinaționale, în contextul apariției de noi riscuri și amenințări la adresa păcii și securității mondiale.

Luând în considerare participarea tot mai activă a țării noastre la operații multinaționale de stabilire a păcii, se poate spune că sistemele informatice, deja implementate în armata noastră scot în evidență rolul sistemului de management al informațiilor pentru apărare, necesar pentru realizarea misiunilor asumate de România în cadrul NATO și UE. Acest sistem de management integrează subsitemul informațional logistic, cu elementele și particularitățile aferente.

În literatura de specialitate găsim opinii conform cărora, fluxul informațional logistic reprezintă “…ansamblul informaților care circulă între emitent și beneficiar indiferent de procesul sau natura suportului folosit la prelucrarea sau transmiterea acestora ”

Implementarea sistemelor necesare obținerii în timp real a informațiilor logistice, din punctul nostru de vedere, reprezintă un suport pentru crearea, întreținerea și desfășurarea forțelor combatante pentru îndeplinirea misiunilor de tip “Joint” pe teritoriul național sau în afara acestuiaîn context multinațional.

Analizarea fluxurilor de proces aferente obținerii informațiilor logistice în armatele țărilor membre NATO, pentru funcționarea adecvată a structurilor logistice integrate, ne indică modalitatea în care decurge activitatea în acest domeniu, în acord cu strategia proiectată de Alianță.

În contextul evolutiv al afacerilor militare contemporane planificarea logisticii operaționale, la nivelurile strategic,operativ și tactic, se face cu scopul de a delimita conceptul logistic al operației, respectiv, de a determina organizarea necesară sprijinului logistic, de a identifica nevoile, problemele, acordurile necesare a se realiza în scopul susținerii, sprijinirii operațiilor în funcție de complexitatea proiecției lor. În această viziune, planificarea sprijinului logistic presupune augumentarea puterii de luptă a structurilor operaționale, fundamentând acest lucru pe un spectru larg de informații referitoare la amenințările specifice, cărora trebuie să la poată răspunde și forțele logistice.

În cadrul comandamentelor funcționale la nivelurile strategic, operativ și tactic planificarea sprijinului logistic revine structurilor de conducere și execuție logistică aliate participante la activități întrunite și are menirea de a asigura necesarul de bunuri și servicii pentru susținerea misiunilor operaționale sau de altă natură.

Funcționarea adecvată a sistemelor logistice necesită o planificare adecvată care are particularitățile impuse de “…nivelurile tactic, operativ și strategic, în spațiul terestru, aerian și maritim.”

Din punctul nostru de vedere, logistica operațională are, în felul acesta, rolul de a asigura forțele luptătoare cu tot ceea ce le este necesar, se desfășoară în același timp cu planificarea operațiilor și urmărește corelarea efortului trupelor cu cel logistic, precum și sincronizarea eforturilor tuturor forțelor logistice, coordonarea acestora.

În noul context al afacerilor militare contemporane, ca urmare a evoluției strategiei și tacticii militare, conchidem că eficacitatea sprijinului logistic este dependentă de: transmiterea și raportarea rapidă a cererilor; stabilirea unor proceduri exacte și clare de lucru; fixarea de căilor de comunicare adecvate; integrarea adecvată a planificarii în conducerea logisticii operaționale.

Într-un orizont de timp, ca urmare a transformării sistemului logistic, prin implicarea tehnologiei informațiilor și a apariției conceptului de război bazat pe rețea “…managementul logistic va fi perfecționat datorită creării structurilor flexibile cu mare capacitate de reacție, capabile să acționeze în orice condiții.”

În opinia nostră, calitatea de aliat a Armatei Române, creează acesteia cerințe de transformare și adaptare. Prin urmare, factorii logistici de decizie sunt puși în fața unor situații față de care nu sunt foarte pregătiți. Apare, astfel, nevoia studierii cerințelor și direcției de evoluție spre modernitate a logisticii, fapt care implică procese organizaționale specifice.

Putem conchide că logistica sistemului național de apărare a României reprezintă un cumul de măsuri și activități, derulate la pace și la război, și presupune pregătirea economiei și a teritoriului pentru apărare, aprovizionare cu materiale, asigurarea telecomunicațiilor, transportul, serviciile medicale, prestările servicii și altele necesare efortului defensive național.

Se pot remarca evidente progrese în domeniul militar, care presupun realizări în plan economic pentru a crea un sistem logistic capabil să îndeplinească funcțiile de bază ale logisticii.

Noile strategii de apărare consideră domeniul logistic de o importanță deosebită cu obiective focusate, în principal, pe: depozitare, transport, evacuare și controlul materialelor, mentenanță, sprijin medical, protecția structurilor de sprijin logistic etc. Pentru realizarea obiectivelor specific fiecărei structuri militare factorii decidenți din logistică trebuie, însă, să ia în considerație “…cerințele de azi ale pieței și puterea tehnologiilor actuale”. Aceste aspecte determină o fluctuație generată de criza economic-financiară cu influențe negative asupra costurilor aferente achizițiilor de bunuri și servicii realizate de organizațiile militare cumpărătoare.

În contextul acesta actual, sarcina logisticii este de asigura resursele materiale și tehnice necesare și marilor unități militare în termenele solicitate, cu costuri minime și adecvate misiunilor de îndeplinit, pe teritoriul țării sau în afara ei. Noile condiții create determină o răspundere deosebită pentru logistica

militară și acest lucru rezidă în acțiunile sale deosebit de importante:

✓ încheierea contractelor cu furnizorii pentru achiziționarea diverselor tipuri de materiale și echipamente militare ;

✓ transportul și depozitarea produselor, tehnicii și materialelor necesare structurilor operaționale;

✓ organizarea și executarea transporturilor cu intenția distribuirii produselor, tehnicii și materialelor la structurile de forțe operaționale;

✓ asigurarea serviciilor de campanile potrivit cerințelor forțelor;

✓ întreținerea, și echipamentelor militare;

✓ construirea, repararea și mentenanța căilor de comunicații;

✓ asigurarea sprijinului medical, evacuarea și spitalizarea răniților;

✓ întreținerea spitalelor de campanie și punctelor de prim-ajutor cu

medicamente instrumente;

✓ alocarea fondurilor bănești necesare plăților;

✓ realizarea serviciilor poștale etc.

Ca urmarea a integrării României în NATO și Uniunea Europeană se remarcă procese complexe, care presupun acțiuni importante în plan economic, dar și unele progrese în domeniul militar, în cadrul cărora logistica rămâne un factor determinant. Așadar, în aceste condiții, adaptarea logisticii militare românești al cerințele operaționale ale Alianței are drept element de referință modelul statelor membre ale NATO, fiindcă logistica este responsabilă de gestionarea și de menținerea forțelor la cote care să le permită obținerea performanțelor acționale planificate.

Concluzii parțiale

Configurația actuală a confruntărilor a determinat regândirea tuturor strategiilor și tacticilor militare și a impus o viziune asupra ceea ce e devenit noua concepție privind confruntările militare.

În cadrul afacerilor militare contemporane, analiștii militari au constat că în desfășurarea noilor confruntări a intervenit ceva ce nu exista, o notă prin care nu numai înalta tehnologie și tehnologia informației își dovedeau superioritatea, ci și conceptul strategic, filosofia însăși a războiului.

Pe plan mondial, noile strategii de apărare acordă o importanță deosebită

domeniului logistic, deoarece acesta este supus continuu transformărilor necesare eficientizarii misiunilor proprii și de creștere a potențialului de luptă al structurilor operaționale.

Principiile transformării în Armata României subliniază necesitatea realizării unor structuri luptătoare, de protecție și sprijin logistic, de tip modular, flexibile și mobile, cu capacitate mare de reacție.

Evoluția sistemului logistic militar românesc presupune conceperea sa ca un sistem integrat, flexibil și funcțional, capabil să răspundă necesarului de asigurare a structurile luptătoare cu toate categoriile de tehnică, potrivit cerințelor de realizare a interoperabilității cu sistemele logistice ale armatelor moderne, din țările membre ale NATO sau partenere.

Devine evident faptul că sistemul logistic conceput în structură de rețea, bazat pe puterea rețelelor de senzori, va optimiza operațiunile și va asigura capabilități superioare celor concepute până acum.

Proiectarea unui sistem logistic eficient pentru forțele Armatei României în secolul al XXI- lea, în condițiile specifice conflictelor militare actuale, trebuie să se armonizeze conceptual și structural la dimensiunea forțelor, pentru a realiza funcțiile de bază potrivit procedurilor NATO.

Noua dimensiune a controlului conflictelor și războaielor se construiește, în condițiile afacerilor militare contemporane, pe fluiditatea strategică și chiar pe virtualitatea spațio-temporală care, la rândul lor, se bazează pe supremația informațională.

Era informațională oferă resurse nebănuite pentru mărirea eficienței tuturor tipurilor de activități umane. În aceaste condiții, concepele de RBR și LBR reprezintă o încercare de extrapolare în domeniul militar a principiilor, procedurilor, subtilităților, mijloacelor folosite în competiția economică la fel de intensă ca o acțiune militară dinamică.

Cele două concepte se bazează pe exploatarea imprevizibilității informaționale, care va permite cunoașterea detaliată a spațiului de luptă, ca premisă hotărâtoare pentru a-l modela în folos propriu.

În domeniul strategiei militare obiectivul principal devine acela de a face, astfel încât informațiile, operațiile și logistica să fie pregătite să asigure un sprijin real și necondiționat forțelor combatante, în orice condiții de timp, anotimp, relief și distanță.

Revoluția în afacerile militare se referă la implicațiile profunde ale schimbărilor militare aduse în plan strategic și tactic. Așadar, în plan logistic aceste modificări sunt reconfigurate în sensul asigurării unui înalt grad de autonomie acțională a forțelor militare. Acest lucru presupune realizarea unor structure de execuție a sprijinului logistic care, situația unui conflict armat să permit concretizarea concepției operației și să asigure: suplețe, mare mobilitate și putere de foc, abilitatea de dislocare și de menținere în teatru, capacitate de reacție și de îndeplinire a tuturor misiunilor ce revin forțelor armate.

2.3. ABORDĂRI CONCEPTUALE ȘI FUNCȚIONALE MODERNE ALE LOGISTICII OPERAȚIONALE CORELATE CU EVOLUȚIA AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Planificarea sprijinului logistic pentru operații se fundamentează pe responsabilitatea colectivă a tuturor țărilor aliate NATO, dar și pe efortul fiecărei națiuni care participă cu forțe la sprijinul logistic al operațiilor internaționale.

În conformitate cu evoluția afacerilor militare contemporane, procesul de planificare al sprijinului logistic are ca scop definirea conceptului logistic al operației, determinarea structurii sprijinului logistic, punctarea cerințelor, deficiențelor, și, de asemenea, nevoia de încheiere de acorduri în vederea pregătirii, recuperării tehnicii, materialelor și resurselor umane dislocate în teatrele de operații.

Conceptele moderene ale logisticii operaționale trebuie adaptate "…de la procese logistice în rețea, către logistica prin centre de rețea", respectiv trecerea de la logistica fundamentată pe aprovizionare, la o logistică flexibilă, bazată pe procesul de distribuție.

Nevoia fundamentală a transformării în acest domeniu reprezintă un concept bazat pe “…crearea unui sistem logistic integrat cu o mare mobilitate”, care să reprezinte logistica necesară în spațiul și volumul cerut, la momentul necesar.

Dacă în prezent, așa cum este concepută logistica Forțelor Terestre, răspunde nevoilor de susținere a luptătorilor, apare o nouă nevoie, aceea de a asigura mobilitatea și interoperabilitatea elementelor necesare pentru sprijinul logistic al viitoarelor conflicte.

În cadrul acestui subcapitol vom evidenția câteva concepte moderne ale logisticii operaționale, dezvoltate în funcție de evoluția afacerilor militare contemporane, vom ilustra implicațiile acestor concept, iar în final vom sintetiza câteva concluzii referitoare la aceste aspecte.

“Logistica cuprinde mijloacele și aranjamentele cu care se pun în aplicare tacticile și strategiile. Strategia decide unde să se acționeze; logistica aduce trupele în punctul respectiv.” Putem face referire la această primă utilizare a termenului într-o lucrare referitoare la arta militară care aparține generalului Antoine Henry-baron de Jomini, un nume care a rămas foarte important în istoria militară.

Jomini exprima ideea că logistica rezolvă toate condiționările materiale ale misiunilor strategice și tactice, ocupându-se de toate elementele dotării și înzestrării armatelor și de asigurarea unor condiții de viață și de luptă ale militarilor. Având imaginea exactă a rolului și importanței logisticii, Jomini consideră că logistica intră în răspunderea factorilor de decizie, respectiv un bun general trebuie să cunoască și aspctele referitoare la logistică.

Considerăm că toate elementele logistice au reprezentat o problemă decisivă în pregătirea războaielor de-a lungul istoriei, de foarte multe ori finalul războaielor fiind determinat de calitatea servicilor.

În opinia specialiștilor militari moderni, abordarea conceptului de logistică trebuie să facă referire la condițiilor materiale și la asistența necesară realizării acțiunilor militare.

În opinia noastră, apartenența României la NATO, calitatea sa de Aliat cu drepturi depline, determină o nouǎ abordare a sistemului logistic militar utilizând noile paradigme apărute în acest domeniu.

Transformările din domeniul logisticii operaționale a determinat elaborarea și concretizarea unor noi concepte la nivelurile strategic, operativ și tactic, în scopul armonizării și integrării logisticii Armatei României la logistica NATO.

Această calitate de Aliat face ca întreaga strategie, scopurile tactice și operaționale, să fie în acord cu cele NATO. Astfel, în domeniul logistic, forțele aliate vor utiliza, pe cât posibil, sprijinul națiunii gazdă (Host Nation Support – HNS).

Acest sprijin nu va înlocui propriile module dislocabile de achiziții logistice, dar va putea ajuta în cazul de urgență, în care se pot înregistra deficiențe sau întârzieri în propriile baze.

Nivelul de sprijin logistic dislocat va depinde de HNS disponibil, dar sprijinul fundamental va fi asigurat de națiunea lider (Logistic Lead Nation – LLN) ori de țara aliată, care își asumă rolul de specialist al zonei logistice (Logistic Role Specialist Nation – LRSN).

Conceptele operaționale noi, pe care se fundamentează adaptarea la noile provocări aduse de afacerile militare contemporane au ca obiectiv crearea și utilizarea forțelor transformate.

Acțiunile complexe de concretizare a noilor concepte determină augumentarea capabilităților logistice necesare forțelor întrunite în vederea atingerii stării de ”full readness”. În acest scop sunt necesare planificării, programării și derulării de activități concrete pentru realizarea de:

sisteme informaționale capabile de proiectare și evaluare a conceperii forțelor în rețea; sisteme de protecție a forțelor cu implicare rapidă în teatru; capacitatea de a asigura forțe, în afara teritoriului, caracterizate de o mai bună mobilitate; interoperabilitatea tuturor forțelor militare în operații multinaționale.

Transformarea Armatei României, având în vedere noile modalități de ducere a războiului, are ca obiectiv schimbări esențiale în conținutul conceptelor operaționale, în structura forțelor, în sistemul de planificare, programare, bugetare, în scopul definirii unor capabilități care se pot implica și răspunde rapid la noile provocări, respectiv forțe capabile să acționeze întrunit, bazate pe rețea în măsură să asigure superioritatea în câmpul de luptă.

Din punctul nostru de vedere, procesul complex de integrare în cadrul Alianței Nord-Atlantice presupune transformarea armatei într-o instituție novatoare, cu misiuni diverse, cu o structură armonizată cu mediul actual de securitate al Alianței.

În accepțiunea noastră, scopul fundamental al acestei transformări îl reprezintă definirea interoperabilității cu armatele statelor alianței NATO în domeniile operațiilor, în desfășurarea și dislocarea forțelor, în eficientizarea sprijinului logistic, precum și în alte domenii.

Având în vedere aceste considerente, precum și salturile uriașe realizate la nivelul tehnologiei informației și comunicațiilor constatăm apariția unor idei revoluționare și în domeniul sprijinului logistic.

În cadrul sistemelor logistice militare moderne cel mai folosit concept este „Sense and Respond Logistics Capability”- SRLC, în traducere “capabilități logistice care simt cererile luptătorilor și răspund oportun și adecvat.”

În accepțiunea cercetătorilor români conceptul este unul progresist, bazat pe rețea, în care informația permite derularea operațiilor întrunite bazate pe efecte asigurând, în acest fel, precizie și rapiditate a răspunsului logistic.

Acest nou concept, în opinia noastră, provoacă specialiștii domeniului logistic să se adapteze situațiilor concrete actuale, să-și adaptaeze aptitudinile pentru a face schimbărilor din noul mediul de securitate. Respectiv, dacă în mod tradițional, logisticienii concepeau cu un timp înainte de începerea confruntărilor constituirea unor stocuri de echipamente și rezerve, noul sistem logistic bazat pe „Sense and Respond Capability” descrie o rețea cap-coadă, de la efect, la sursă.

Cerințele războiului viitorului determină ca viitorul câmp de luptă să fie întrunit și multidimensional, incluzând spațiul cibernetic și integrand și elementele cosmic, aerien, naval și terestru pentru a răspunde exigențelor conceptului modern de Război Bazat pe Rețea-RBR (Network Centric Warfar).

Pe baza celor evidențiate, apreciem că armonizarea operațiilor bazate pe efecte cu rǎzboiul bazat pe rețea (teoretic, dar și practic), și implicit al elementelor logistice, transformă operațiile la toate nivelurile, fapt ce reduce considerabil timpul necesar identificării, analizei, deciziei și executării acțiunilor militare necesare, dar și a proceselor de organizare, planificare și execuție a acestora..

Obținerea efectelor scontate prin utilizarea structurilor specifice RBR nu necesită obligatoriu prezența în teren a forțelor fizice, decât în anumite condiții, fapt ce presupune importante economii de resurse, precum și limitarea pierderilor umane și materiale.

Determinările RBR au impact nemijlocit asupra domeniului logistic care prezintă acut nevoia modernizării în toate segmentele și activitățile specifice, informatizarea reprezentând una din căile prin care se ține pasul cu realitatea câmpului de luptă.

După ultimele cercetări realizate la nivel mondial, considerăm că în scopul obținerii unor capabilități eficace în spectrul armat, trebuie perfectată punerea în aplicare a următoarelor concepte:

– Future Combat Systems (FCS) – viitorul sistem de luptă, reprezintă o rețea (conectată prin cele mai avansate tehnologii de comunicații) întrunită realizând un sistem de sisteme (sistemul integrator având 14 subsisteme individuale, rețeaua, și elementul cel mai important – soldatul) conectate printr-o arhitectură de rețea avansată care va permite diferite nivele de interconectivitate, avertizare și interpretare situațională, precum și sincronizarea operațiilor, aspect care până cum nu a fost posibil;

– RFID (Identificarea prin radio frecvențǎ) a cǎrei utilizare în spectrul logistic (identificarea oportună a materialelor, organizarea transporturilor și aprovizionǎrilor etc.) a reprezentat o dezvoltare deosebit de importantă, iar în prezent reprezintă un element esențial al planului de sprijin logistic pentru concretizarea conceptului“Total Asset Visibility”.

În același registru de importanță, conceptul de Sistem Informatic Logistic al Armatei (SIL), creează posibilitatea derulării programelor de achiziții de echipamente și tehnică militară, realizează capabilitățile de transport strategic și creează premiza externalizarii unor servicii la nivelul tuturor segmentelor. Sistemul Informatic Logistic se referă la următoarele zone funcționale: cererea de materiale, achizițiile, expedierea și recepția materialelor, managementul stocurilor, organizarea mijloacelor fixe și managementul financiar.

Pe baza celor evidențiate se remarcă și mai mult importnața logisticii bazate pe rețea (LBR), ca fiind un concept revoluționar care întărește viziunea întrunită asupra forțelor militare, inclusiv în domeniul logistic. Premisa de pornire, în acest context, este aceea că “…societatea s-a schimbat profund datorită informației, iar domeniul militar trebuie să se schimbe în ritmul de transformare al societății. ”

Conceptul de LBR are efect esențial asupra structurilor, înzestrării și asigurării sprijinului logistic. El a apărut și se dezvoltă ca urmare a perfecționării tehnologiei informației, dar și ca urmare și implicațiilor ei în derularea acțiunilor militare specific războiului viitorului.

Având în vedere calitatea de Aliat al României la NATO și UE, suntem în acord cu opiniile conform cărora “…se impune ca eforturile de integrare a sistemului militar românesc în cel al celor două organizații internaționale de securitate, să vizeze inițiative de adoptare și utilizare a instrumentelor informatice….pentru managementul informațiilor în domeniul sprijinului logistic.”

În acest sens dorim să evidențiem faptul că vectorul pentru transmiterea informațiilor în cadrul operațiilor conduse de Alianță este reprezentat de pachetul informatic numit Serviciul Zonelor Funcționale Logistice/Logistic Functional Area Service-LOGFAS. Acesta cuprinde Baza de date Logistice/Logistic Database – LOGBASE, Sistemul Aliat privind Mișcarea și Dislocarea/Allied Deployment and Movement System-ADAMS, Sistemul Software pentru Optimizarea Resurselor și Comandamentele Aliate/Allied Command Resource Optimisation Sofware System-ACROSS, Executarea unei Vizibilități Eficiente/Effective Visible Execution-EVE și Sistemul de Raportare Logistică/Logistic Reporting System-LOGREP.

Dacă LOGBASE reprezintă baza comună de date a acestui pachet informatic logistic și furnizează decidenților NATO, precum și comandanților naționali, date privind capabilitățile logistice de tip Articol 5 sau non-Articol 5, sistemul ADAMS este folosit pentru planificarea deplasării strategice a forțelor care se dislocă pentru operațiile conduse de Alianță, precum și pentru simularea mișcării și transporturile necesare în acest scop.

În sprijinul ADAMS apare EVE care sprijină prioritizarea, armonizarea și coordonarea fluxului concret al deplasării/mișcării forțelor, realizate în executarea unui plan și furnizează vizibilitatea asupra mișcării.

ACROSS sprijină eforturile de planificare a stocurilor în NATO, atât pentru planificatorii naționali, cât și pentru cei ai comandamentelor strategice aliate.

Pe baza ipotezelor sale de planificare subsistemele sale generează stocurile necesare pentru oerații maritime, aeriene sau terestre. Pe de altă parte, LOGREP este software-ul destinat să furnizeze în timp real, în cadrul operațiilor, informații referitoare la materialele și serviciile necesare tuturor domeniilor funcționale ale sprijinului logistic.

În domeniul logisticii forțelor aeriene, referitor la problema aprovizionării cu combustibil, apare cerința de identificare a nevoilor din faza de planificare operațională, dar trebuie întărită și capacitatea de realimentare prin asigurarea echipamentelor de manipulare a combustibililor la nivel tactic (Tactical Fuel Handling Equipment – TFHE).

Un domeniu critic îl reprezintă, totodată, dislocarea, depozitarea și pregătirea munițiilor aviației, aici luând în considerare distanțele de transport, punctele de tranzit, mentenanța, ceea ce ar putea conduce la problema limitării operaționale. În acest scop s-a creat un nou concept, care evidențiează că în locațiile de staționare poate fi realizată reparația prin înlocuirea blocurilor interschimbabile – (Line Replacebale Unit -LRU).

Așadar pe baza celor menționate anterior, au apărut câteva concepte noi care prin concretizare determină multiplicarea forței, respectiv: realimentarea în zbor (AAR) reprezintă o activitate care este dirijată de un centru de coordonare a operațiunilor (Air-to-Air Refluing Co-Ordination Centre – AARCC); mijloacele de transport aerian (AT).

De asemenea, un alt concept modern al logisticii aplicat în domeniul aviației îl reprezintă sistemul de transporturi aeriene din cadrul teartului de operații (Itra-Theatre Airlift System – ITAS).

În domeniul logisticii forțelor navale, s-a creat un Centru de Coordonare a Transportului Maritim la Atena (Sealift Coordination Centre – SCC), care va coordona structuri logistice mai mici, mai mobile, dislocabile de transport maritim strategic, cu capacitate de autosusținere și timp foarte scurt de reacție.

Practica războaielor din ultimii ani, impune, mai mult ca oricând, trecerea la o logistică modernă, care trebuie să se adapteze la modernitatea adusă de progresul afacerilor militare comntemporane, pentru a asigura flexibilitatea, agilitatea, mobilitatea și interoperabilitatea structurilor necesare realizării sprijinului logistic necesar forțelor proiectate în teatrele de acțiune ale viitorului.

Concluzii parțiale

În deplină concordanță cu prevederile standardelor NATO în domeniu și cu progresul adus de revoluția în afacerile militare contemporane, transformarea noilor structuri logistice și realizarea relaționării funcționale a acestora cu forțele operaționale se va realiza gradual, în conformitate cu concepția NATO privind RBR și LBR.

În opinia noastră, procesul de transformare a structurilor logistice trebuie să vizeze și structurile de tip Joint. În acest sens o unitate sau mare unitate situată la acest nivel va trebui să dispună de un lanț de aprovizionare-distribuție întrunit, care să aibă în structură capabilități multimodale, nodale și funcționale. Logistica operațională astfel concepută va reuși eliminarea stocurilor masive, va asigura livrarea rapidă și oportună a pachetelor necesare acolo unde sunt necesare.

De asemenea, suntem de părere că, introducerea tehnologiilor moderne în fabricația/funcționarea echipamentelor de luptă (automobile, blindate, armament aeronave, nave, etc.) precum și în domeniul informațiilor reprezintă contribuții importante ale sistemului militar, prin care vor fi reduse drastic stocurile existente și activitățile de mentenanță în teatrele de operații.

Suntem de părere că o entitate logistică (de conducere sau de execuție) adecvată cerințelor acțiunilor războiului viitorului, presupune mai mult decât o schimbare funcțională. Aceasta implică dezvoltarea aplicării conceptelor operaționale, dar și a echipamentelor specific destinate a fi utilizate. Așadar, în aceste condiiții, acțiunile trebuie să se axeze pe operații ce integrează structuri modulare pentru a reduce structurile militare logistice din teatrele de operații.

Numărul și tipul sistemelor de armamente necesare în cadrul confruntărilor contemporane va permite modificarea strategiilor și tacticilor elaborate, ceea ce determină schimbări importante, atât în proiecția, cât și în concretizarea logisticii operaționale la nivelurile artei militare menționate.

În opinia noastră, rămân în prim plan preocupările pentru a realiza viabilitatea structurilor prin optimizarea nivelului de dotare, în vederea îndeplinirii misiunilor specifice, dar și pentru realizarea altor măsuri, respectiv: modificarea legislației în domeniu și adaptarea acesteia la cerințele NATO și UE; încheierea de acorduri specifice care să facă accesul posibil și să asigure sursele de susținere strategică și operativă pentru completarea deficitelor de materiale.

De asemenea, rămâne în atenție, asigurarea, în cooperare, a capabilităților de transport strategic, absolut necesare dislocării și susținerii forțelor atribuite de NATO și UE; asigurarea resurselor necesare pentru primirea, staționarea și deplasarea forțelor în zona de operații (RSOM), în același timp cu continuarea cu asigurarii pregătirii personalului destinat ocuparii funcțiilor în Unitățile Logistice Multinațional Integrate (MILU).

Sintetizând punctele cheie ale adaptării logisticii la cerințele RBR, din punctual nostru de vedere, se desprind următoarele concluzii: transformarea în domeniul logistic trebuie să aibă ca rezultat schimbări semnificative în ceea ce privește înzestrarea cu tehnică și echipamente, dar și în modul de acțiune a structurilor logistice (de conducere și execuție), pentru a spori capabilitățile de sprijin la nivel întrunit; perspectiva viitoarelor tehnologii nu trebuie să contribuie la scăderea ritmului de transformare, ci să accelereze interacțiunea continuuă a tehnologiei cu noile structuri logistice; conceptul de LBR reprezintă un element important al viitorului, deoarece facilitează o adaptare continuă prin încorporarea de tehnologii., modulare, robotizate, specifice RBR.

Concepută în acest fel, logistica viitorului vădește cerința fundamental a obiectivelor managementului integrat al apărării în corelație cu cel al misiunilor din teatrele de operațiuni, în vederea creării structurale și funcționale a forțelor noastre operaționale cu cele ale aliaților. Se poate vorbi, prin urmare, de un sistem de sisteme, în așa fel încât, ele să poată fi integrate într-un sistem integrator cu un management armonizat.

În concluzie, adaptarea forțelor de logistică din Armatei României la cerințele RBR și LBR, are ca scop asigurarea interoperabilității cu cele similare din celelalte state membre NATO, pentru obținerea succesului misiunilor, ceea ce necesită un demers extrem de complicat care nu poate fi realizat rapid, ci gradual, prin transformarea tuturor subsistemelor în mod integrat atât din punct de vedere conceptual, cât și acțional.

CAPITOLUL 3

PARTICULARITĂȚILE LOGISTICII OPERAȚIONALE SPECIFICE RĂZBOIULUI BAZAT PE REȚEA ȘI OPERAȚIILE BAZATE PE EFECTE ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Apărut prima dată în teoria și practica militară a SUA la finalul Războiului Rece, în cadrul afacerilor militare contemporane conceptul de RBR a apărut și evoluează ca un element fundamental al provocărilor mediului actual de securitate marcat de noi riscuri și amenințări la adresa păcii și securității mondiale.

Constatăm preocupările tot mai intense și dezbaterile în rândul specialiștilor militari pentru găsirea unor soluții eficiente în prevenirea și gestionarea situațiilor de criză pe care le evidențiează mediul actual de securitate destul de frecvent. În acest sens, concepte precum "război bazat pe rețea" sau "operații bazate pe efecte" reprezintă noi perspective în ceea ce privește utilizarea forțelor armate.

Schimbările din domeniul militar au fost determinate de evoluția integrată a proceselor economice și tehnologiei informaționale pentru a realiza standarde noi de eficiență.

Eforturile depuse în direcția modernizării structurale, acționale și conceptuale a forțelor militare a avut în vedere și aspectul logistic. Astfel, reconceptualizarea structurilor logistice este motivată de nevoia de creștere a eficienței sistemului, de implementarea contractelor bazate pe performanță, de conceperea unui mediu de delimitare a datelor logistice. În acest scop, vor fi implementate sisteme de planificare a resurselor și de management al relațiilor cu consumatorii, toate în similitudine cu cele din aria comercială.

Ultimele reconceptualizări și transformări ale domeniului au adus constituirea unui tip de sistem logistic foarte adaptabil, bazat pe efecte, care să creeze operații modulare, dinamice și în timp real.

Datorită progresului tehnologic și informațional a apărut necesitatea stringentă a integrării acestora în domeniile operaționale și ale sprijinului logistic.

În acest fel, în toate armatele membre NATO, a apărut conceptul de Logistică Bazată pe Rețea, care reprezintă o confirmare a viziunii întrunite asupra forțelor militare (în special în domeniul logistic) și vine să întărească alte concepte noi din aria operațiilor și informațiilor.

Armonizarea conceptului de operații bazate pe efecte cu rǎzboiul bazat pe rețea (la nivel teoretic dar și practic) și a componentelor logistice, permite ducerea operațiilor la nivelul fiecărei componente a forței ȋn paralel, fapt ce creează un avantaj de timp în favoarea identificării, analizei, luării deciziei și executării acțiunii respective, precum și a proceselor de planificare și ducere a operațiilor.

Avantajul creat este reprezentat de faptul că nu presupune desfășurarea ȋn teren a forțelor și este legat nemijlocit de realizarea efectelor decisive, fapt care aduce economie de forțe și mijloace, și ceea ce este foarte important, restrângerea pierderilor umane și materiale, economicitatea reprezentând un principiu fundamental al operațiilor bazate pe efecte.

3.1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RĂZBOIUL BAZAT PE REȚEA ȘI OPERAȚIILE BAZATE PE EFECTE ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Mediul de securitate al sfârșitului de mileniu aduce în problematica afacerilor militare o reașezare a arhitecturii de securitate la scară globală marcată de alternanța stărilor de stabilitate cu cele de instabilitate.

Au apărut noi tipuri de pericole și riscuri, cu implicații mai grave decât cele clasice, cum sunt terorismul, spectrul amenințărilor fiind mult mai larg decât în trecut. Toate aceste amenințări au determinat și continuă să influențeze modernizarea mijloacelor destinate contracarării acestor amenințări, adaptarea acestora la noile tipare de conflict și la fizionomia probabilă a acțiunilor care se vor desfășura.

În cadrul acestui subcapitol vom aborda conceptele de razboi bazat pe rețea și operații bazate pe efecte, vom sublinia aspectele care determină marcarea unei alte etape, de progres, aduse de revoluția în afacerile militare contemporane, iar ulterior, vom expune câteva idei și concluzii adecvate.

Secolul care tocmai a debutat a adus cu sine o explozie a inovațiilor științifice și tehnologiilor, iar fenomenul războiului se reconfigurează rapid.

Războaiele derulate în Irak și Afganistan vin să evidențieze acest fenomen. Deși au participat aproximativ aceeași actori principali, s-au întrebuinațat “… aceleași categorii de armament, războaiele au diferit total ca desfășurare. Diferențele esențiale au fost imprimate nu atât de tehnologia înaltă și armamentul de înaltă precizie folosite masiv în conflictul din 2003, cât de integrarea tuturor componentelor luptei armate în concepția “Războiului bazat pe rețea”(Network Centric Warfare) pe timpul celei de-a doua campanii în Irak ”.

Produs al epocii informaționale, Războiul Bazat de Rețea (RBR) evidențiează un nou salt tehnologic la nivel decizional al acțiunilor militare, creșterea ritmului de luare a deiziei, prin prelucrarea datelor și informațiilor, prin puterea oferită de senzori.

Evoluția prelucrării informațiilor, de la tehnologia axată pe platforme la cea axată pe rețele a fost extinsă la recentele dezvoltări cheie din tehnologia informației și comunicațiilor.

Câteva din cele mai importante dezvoltări din tehnologia informațiilor includ Hypertext Markup Language/HTML, browsere web, TCP/IP, arhitecturi Java.

Aceste dezvoltări permit calculatoarelor cu sisteme de operare diferite să interacționeze. Prelucrarea de date axată pe rețele a fost exploatată de primii utilizatori pentru obținerea unui avantaj competitiv în sectorul comercial. Similar, conceptele de urgență ale Războiului Bazat pe Rețea (RBR) ”…exploatează superioritatea informațională pentru a asigura un avantaj competitiv în război. De asemenea, dezvoltarea noilor tehnologii și servicii în comunicații și rețelistică și adoptarea lor timpurie permite luarea unui avantaj informațional hotărâtor în condițiile RBR ”.

Din punctul nostru de vedere, în momentul de față, la nivel mondial se apreciează că Războiul Bazat pe Rețea este pentru fenomenul în sine (războiul) ceea ce comerțul electronic reprezintă pentru domeniul afacerilor.

Conceptul de RBR corespunde cu începutul unei noi etape în dezvoltarea societății omenești. Este un concept de avangardă tehnologică, accesibil, deocamdată, numai entitățior care dispun de tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informației (IT) și de structurile hardware și software necesare folosirii acestora. Distanța dintre avangardă și ariergardă, îm acest marș complex spre viitor, s-a mărit aproape insuportabil, ceea ce a generat o filosofie complicată a simetriei, disimetriei (nonsimetriei) și asimetriei în spațiul confruntării. De aceea, în opinia unora dintre cei care au abordat fenomenul, se apreciează că Războiul Bazat pe Rețea poate fi privit din două puncte de vedere:

ca război purtat într-un teatru de operații bine definit, atât ca arie geografică și angajare a forțelor, ceea ce menține dimesiunile simetrice ale confruntării, cât și ca filosofie și praxeologie a operațiilor și acțiunilor concrete;

ca război extins și în alte domenii decât cele specific luptei armate, îndeosebi în ciberspațiu și în media.

Ambele dimensiuni reclamă noi abordări ale acestui fenomen și noi modalități de investigare, cunoaștere și înțelegere a spațiului, sensului, scopului și rolului confruntării în relațiile internaționale.

În accepțiunea noastră, una dintre problemele deosebite, generate de apariția noului concept, are în vedre implicațiile acestui tip de război asupra noii fizionomii a acțiunilor militare.

Acest concept presupune existența a cel puțin șase capabilități esențiale, astfel:

realizarea unei baze de date corespunzătoare;

realizarea și folosirea rețelelor virtuale și echiparea lor cu sisteme performante, dotate cu hardware-le și software-le necesare;

realizarea și interconectarea sistemelor de arme pe măsură;

constituirea forțelor rapide și flexibile, expediționare și interoperabile;

proiecția forțelor și mijloacelor;

logistica în rețea.

Din punctul nostru de vedere, ultimele descoperiri tehnico-științifice, avangarda tehnologică ne oferă acum posibilități de informare care cresc exponențial, însă, din punct de vedere biologic, omul a evoluat foarte puțin, capacitatea lui de asimilare rămânând practic aceeași cu cea existentă în urmă cu câteva mii de ani.

Pe baza celor relatate, dorim să evidențiem faptul că, în literatura dedicată mass-mediei și tehnicilor de comunicare a apărut sintagma “paradoxului abundeței” lansată de Sven Windahl. În conformitate cu acest concept, se atrage atenția asupra faptului că “…oferta de informație crește într-un procent de 8-10% anual, ceea ce înseamnă dublarea sa la fiecare 5-6 ani. Dar supraabundența informațională nu asigură neapărat o mai bună informare a utilizatorilor. ”

El sintetizează astfel noua situație “…societatea informațională nu este tot una cu o societate ai cărei membrii sunt mai bine informați”

Conceptul de rețea specific Războiului Bazat pe Rețea subsumează elementele implicate în legarea și conectarea împreună a colectorilor, efectorilor și decidenților pentru dezvoltarea capabilitităților operaționale. Componentele acestui concept sunt individul, informația și rețeaua, entități care integrează capabilitățile colectorilor, decidenților și efectorilor.

La nivel strategic, RBR permite realizarea și menținerea unei supremații informaționale și de conducere asupra adversarului “…pe întregul spațiu de război și pe toată durata desfășurării acestuia, cucerirea și menținerea inițiativei strategice, precum și realizarea obiectivelor politice cu pierderi minime”

La nivel operativ și tactic, RBR contribuie la realizarea continuității și elasticității în conducerea operațiilor și acțiunilor, asigură capacitatea sistemelor de a se adapta la dinamica situației și de a extinde competențele conducerii operative și tactice la orice nivel, pe verticală și pe orizontală în funcție de cerințele planificării operației și luptei.

În sensul celor prezentate, se apreciează că o forță bazată pe rețea, care “…conduce operații bazate pe rețea, este un element esențial ce permite conducerea operațiilor bazate pe rețea”

În esența sa, RBR revoluționează planificarea și desfășurarea viitoarelor războaie, indiferent de amploare, oferind o bază principial nouă de conducere a tuturor organismelor statului participante la război, a forțelor aflate în teatru, dar și a grupărilor operaționalizate și a rezervelor aflate la distanțe mari.

După părerea specialiștilor, pănă la urmă RBR nu este o problemă de tehnologie, cum s-ar crede, ci una organizațională, care determină integrarea totală în rețea a tehnologiei, o interoperabilitate deplină. Iar acest complicat proces trebuie folosit, utilizând toate resursele.

Conceptul de RBR este construit în jurul noțiunii de diseminare a infromațiilor și mijloacelor. Activitatea în rețea face acest lucru posibil.

RBR permite însumarea potențialului de luptă al tuturor capabilităților dispersate în teatru într-o super-platformă de luptă complexă, fără limitările specifice platformelor consacrate, ceea ce permite realizarea superiorității și asigurarea îndeplinirii misiunilor prin concentrarea efectelor, urmate de coordonare și cooperare.

Succesul acțiunilor forțelor se obține datorită unor circumstanțe create prin aplicarea conceptului RBR:

superioritatea informațională, constând în cunoașterea profundă și previzională asituației din spațiul luptei;

concentrarea efectelor, nu a forțelor;

lipsirea adversarului de posibilitatea de a urmări un curs propriu, coerent al acțiunilor, prin lovirea lui oriunde s-ar afla în spațiul luptei.

Apreciem că, așa cum în secolul al XV-lea, artileria a revoluționat războiul, așa cum produsele erei industriale – tancurile și avioanele au transformat felul în care s-a luptat în secolul al XX-lea, “…zorii erei informaționale-evoluțiile tehnologice care propulsează sectoarele specializate în calculatoare, senzori și comunicații vor conduce în următorii 20-30 de ani la schimbări mai radicale decât în orice altă perioadă a istoriei umanității”.

În viitor, toate aceste capabilități vor trebui aplicate, la scară extinsă, la nivel NATO. Forțele întrunite vor trebui integrate în rețea la nivelurile strategic, operațional și tactic. În scopul maximizării potențialului pentru creșterea puterii de luptă a RBR, doctrinele operaționale vor evolua similar capabilităților implementate pentru războiul în rețea.

Un alt concept cunoscut încă din antichitate, dar dezvoltat mai mult în ultimele două decenii, este conceptul de "Operații Bazate pe Efecte" – Effect Based Operations (EBO), care a atras atenția teoreticienilor militari ca și doctrină a operațiilor întrunite.

Esența conceptului exprimă depășirea modelului clasic de abordare a războiului prin care se intenționează diminuarea capacității de luptă a inamicului până la totala sa capitulare. Așadar, atingerea acestui deziderat se realizează prin învingerea voinței adversarului, precum și determinarea comportamentului acestuia în sensul dorit, prin aplicarea întregului registru de acțiuni și procedee, care nu sunt neapărat de natură militară.

"Ideea de bază este de a considera inamicul un sistem și de a ținti numai punctele nevralgice ale acestuia, pentru a obține un efect…".

Conceptul a fost dezvoltat inițial în cercurile științifice militare americane, ulterior s-a extins și la nivelul NATO, a fost îmbunătățit și adaptat, sub denumirea de "Effect Based to Approach Operation" (EBAO) – "o abordare a operațiilor prin prisma efectelor"

Acest concept al operațiilor bazate pe efecte a determinat o nouă viziune a planificării și ducerii operațiilor, din perspectiva efectelor, fiind expresia unei noi configurații de război, caracteristic erei informaționale și anume, războiul bazat pe rețea (RBR). Cele două concepte reprezintă esența a ceea ce specialiștii numesc război din generația a patra.

Prima menționare a acestui concept a fost la summit-ul NATO de la Istanbul din anul 2004, dar fără referire directă la acronimul EBO/EBAO.

Cu toate că abordarea în cadrul NATO a acestei doctrine s-a produs mai târziu și s-au adoptat mai multe inconveniente, în special în baza lecțiilor obținute din planificarea acestui tip de operații în Irak, Kosovo, Iugoslavia, Afganistan, se consideră că esența EBAO nu diferă mult de EBO.

La nivel strategic, EBAO inteționează să aplice coerent diversele mecanisme, recunoașterea importanței factorilor politici, sociali și economici exceptând dimensiunea militară. Putem considera că, EBAO este în interacțiune cu organizațiile participante relevante, la toate nivelele. Aceste interacțiuni sunt necesare în toate etapele unei crizecare impun: să apară în etapa de planificare a misiunii; să se mențină și să existe pe toată perioada dislocării; să mai continue și după încheierea unei misiuni, chiar dacă responsabilitățile militare s-au încheiat sau au fost preluate de o altă organizație internațională.

Scopul EBAO nu este acela de a defini rolul vreunui actor într-o anumită situație, deoarece acțiunea comună nu presupune controlul militar al organizațiilor civile și nici invers. Dar, deoarece rfectele acțiunilor se pot răsfrânge, pentru a asigura implicit sinergia, este foarte important de evidențiat interdependența dintre manifestările slecifice.

Concluzii parțiale;

Transformările reflectate în ultima perioadă în mediul de securitate internațional au atras atenția comunității internaționale către anumite abordări care să determine realizarea pacii și securității pe plan mondial, dispariția stărilor conflictuale, implicit, precum și reducerea, până la eliminare, acolo unde este posibil, a cauzelor care le-au generat.

Evoluția situației militare din teatrele de operații evidențiază că deținerea potențialului armat și a condițiilor logistice adecvate reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă.

Aceste probleme relevă noi provocări referitoare la eficiența acțiunilor întreprinse, dar generează și noi preocupări privind gradul de adaptare a forțelor participante la noile amenințări asimetrice.

  În consecință, se remarcă, tot mai acut, dezbaterile specialiștilor militari din întreaga lume pentru soluții pertinente de gestionare a crizelor care au generat procesul complex de transformări ce se desfășoară în present în cadrul armatelor.

În această transformare, concepte precum "război bazat pe rețea" sau "operații bazate pe efecte" permit realizarea noilor perspective privind utilizarea forțelor armate în cadrul războiului modern.

Conceptul de RBR nu prefigurează doar razboiul viitorului, ci și un nou tip de angajare, dar și o nouă filosofie a confruntării armate.

Considerăm că ne aflăm în plină revoluție în domeniul afacerilor militare, iar aceasta constă nu numai în realizarea unor sisteme de arme de înaltă precizie, ci și într-o nouă filosofie a confurntării. Conceptul RBR se bazează pe o altfel de doctrină, esența lui constând în faptul că nu câștigă războiul cel care are cea mai mare cantitate de forțe, ci acela care are cele mai bune informații și comunicații.

Operația Bazată pe Efect (EBO) este un concept nou, rezultat din noua arhitectură a conflictualității militare și civil-militare, care se centrează pe efortul cunoașterii profunde ale condițiilor diversificate ale mediului politico-militar și strategic viitor.

Operația Bazată pe Efect sau pe Efecte aprofundează și accelerează rolul informației, al tehnologiei de vârf și tehnologiei informației în acțiunile militare și civil-militare.

EBO, fără a fi o simplă acțiune de planificare strategică, adică un nou tip de planificare a operației, reprezintă cel mai direct mod de a preîntâmpina evoluția imprevizibilă și de a încerca creionarea unui sistem de control al operației și acțiunii militare, implicit a războiului, prin relizarea unor poli de eficientizare a acțiunii.

În concluzie, din punctul nostru de vedere, cel mai important lucru în confruntarea actuală, care tinde să ducă la înlocuirea ierarhia clasică, îl reprezintă organizarea în rețea.

3.2. PARTICULARITĂȚILE LOGISTICII BAZATE PE REȚEA ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Datorită faptului că noul mediu de securitate s-a schimbat considerabil, prezentând un nou set de provocări și amenințări care schimbă fundamental regulile, se apreciază la nivel mondial că se vor schimba radical și modalitățile după care se vor duce în viitor acțiunile militare.

Adversarii potențiali pot fi reprezentați atât de actorii statali, dar și de cei non-statali, respectiv, grupări teroriste, elemente criminale și entități economice, care foarte des realizează activități greu de distins de cele necombatante.

Eforturile depuse în scopul modernizării structurale, acționale și conceptuale a forțelor militare au implicat și logistica. Astfel, se apreciază că, în viitor, reconceptualizarea structurilor logistice va avea în prim plan creșterea eficienței sistemului de profil, prin reducerea entităților logistice de teren.

Având în vedere aceste caracteristici, precum și salturile uriașe înregistrate la nivelul tehnologiei informației și comunicațiilor au condus, implicit, la apariția unor idei revoluționare în domeniul militar.

Au apărut concepte noi ca Război Bazat pe Rețea, Sistem de Sisteme (System of Systems), Viitorul Sistem de Luptă (Future Combat System), rețele tactice ad-hoc (TANET- Tactical Ad-hoc Network), sisteme Radio Tactice Întrunite (JTRS – Joint Tactical Radio Sistem ), Stații Radio Definite Software (SDR- Softaware define Radios).

Ținând cont de potențialul uriaș pe care elementele acestor concepte îl reprezintă, asistăm în prezent la un efort considerabil al multor organizații civile și militare de a dezvolta noi tehnologii avangardiste.

Se plecă de la ideea potrivit căreia viitorul câmp de luptă va fi întrunit și multidimesional, incluzând spațiul cibernetic și spectrul electromagnetic, elementele cosmice, aeriene, navale și terestre (reunite în conceptul de Război Bazat pe Rețea).

Domeniul logistic nu face excepție de la necesitatea modernizării activităților specifice, informatizarea acestora fiind una din căile prin care se va ține pasul cu realitatea câmpului de luptă și care “…suportul logistic va necesita:

”- operații de logistică în rețea, forță distribuită care pune accentul pe viteza de comandă și adaptare;

forțele logistice bazate pe rețea se concentrează pe sarcini, misiuni și efecte spre deosebire de aprovizionarea logistică;

sprijinul logistic pentru proiecția rapidă a forțelor și operații rapide și decisive ale forțelor expediționare.”.

În acest subcapitol vom descrie un concept avangardist al sprijinului logistic, respectiv Logistica Bazată pe Rețea (LBR) și vom reliefa avantajul și superioritatea aduse de aceasta în contextul afacerilor militare contemporane.

Logistica Bazată pe Rețea (Network Enabled Logistic – NEL) reprezintă un nou concept operațional fundamentat ca funcționare pe rețea și pe informație, care permite derularea operațiilor întrunite bazate pe efecte și care conferă precizie și flexibilitate în sprijinul logistic. El se axează pe procese funcționale adaptabile, autosincronizante și dinamice. El anticipează și coordonează acțiuni ce asigură succesul în toată paleta de operații militare.

LBR presupune mutații de doctrină și de structură, dar creează coerența comenzii și controlul operațiilor, logisticii și informațiilor.

La baza conceptului LBR stau trei premize:

Utilizarea eficientă a forțelor dispersate geograpfic. Datorită faptului că noile tehnologii fac posibilă eliberarea de constrângerile fizice locale, ele vor permite dinamica crescută a forțelor. În sprijinul acestora prin LBR se va permite realizarea disponibilității crescute a materialelor la locul potrivit și în timp oportun, aceasta fiind posibilă datorită faptului că o structură logistică poate sprijini mai multe unități combatante fără prea mare efort;

Informarea corespunzătoare a forțelor proprii. Creșterea puterii datorată bunei informări derivă din distribuirea cunoștințelor în câmpul de luptă, astfel încât forțele să fie capabile de autosincronizare. Buna informare a forțelor logistice se bazează pe o eșalonare precisă în timp, informare corectă, putere de procesare, instrumente și expertiza necesară pentru a pune în mod eficace în context informațiile despre câmpul de luptă;

Conectarea efectivă a unei mulțimi de entități din spațiul de luptă va asigura ca sarcinile și responsabilitățile de profil să fie realocate dinamic pentru adaptarea la noile situații de sprijin ce pot apărea.

Conectarea efectivă din punct de vedere operațional, ceea ce implică și structurile de sprijin logistic necesită “…stabilirea unei infrastructuri informaționale robuste cu performanțe ridicate (o infostructură), care asigură ca toate elementele acțiunii de luptă să beneficieze de o înaltă calitate a serviciilor informaționale”

Conceptul de LBR, după opinia noastră, are un efect esențial asupra structurilor, înzestrării și realizării sprijinului logistic. Premisa de la care se pornește în fundamentarea conceptului este aceea că “…stabilirea s-a schimbat profund datorită informației, iar domeniul militar trebuie să se schimbe în ritmul de transformare al societății. Schimbările sociale actuale au fost generate de evoluția integrată a afacerilor, proceselor și organizațiilor economice, tehnologiei informației, dictate de noile standarde ale eficienței”

Operațiile de sprijin logistic militare trebuie să se desfășoare după regulile existente în societatea civilă, care are în vedere realizarea unor afaceri eficiente și profitabile, și, prin urmare, realizarea unui sprijin logistic operațioanal eficace și eficient.

Astfel, se va reuși ca în condițiile în care misiunile se diversifică și se înmulțesc, efectivele militare să fie reduse la limitele care să nu afecteze credibiliatatea armatelor, dar să le mențină acceptabile din punct de vedere politic și economic.

În opinia noastră, LBR permite accelerarea vitezei de transformare a deciziilor eșaloanelor superioare în acțiuni și nu este condiționat de natura misiunii, componența grupării de forțe ori de geolocația acesteia.

Realizarea noilor structuri logistice în condițiile RBR trebuie să aibă la bază câteva principii care să valorifice disponibilitățile acțiunii în rețea, astfel: utilizarea modelului de structură JOINT; compatibilitatea cu NATO; standardizarea forței; eliminarea eșaloanelor redundante; operaționalizarea structurilor de conducere și de acțiune; structurarea în rețea.

Noile concepte utilizate în procesul operațional evidențiează crearea mai multor opțiuni de acțiune pentru interzicerea acțiunilor inamicului în faza inițială și, apoi, de dezvoltare a operației pentru obținerea victoriei cu economie de forțe. Modificarea situației inițiale va avea ca efect schimbarea contextului în care se află adversarul.

În opinia noastră,se remarcă că, în domeniul logistic au survenit mai multe schimbări atât din punct de vedere conceptual și structural, cât și acțional.

Din punctul nostru de vedere eforturile actuale depuse pentru modernizarea logisticii se axează pe creșterea eficienței sistemului de profil, pe reducerea amprentei sale asupra mobilității forțelor și pe implementarea contractelor bazate pe performanță. În acest sens sunt aplicate acum sisteme de planificare a resurselor și sisteme de management al relațiilor cu consumatorii, împrumutate din Supply Chain Management..

În opinia specialiștilor militari, sprijinul logistic al noilor forțe, care acționează în concordanță cu cerințele RBR, va necesita:

abordarea priorității furnizării sprijinului logistic în loculurile solicitateprin implementarea relației cerințe-sprijin-efecte pentru întreaga gamă de operațiuni militare;

lărgirea spectrului de aprovizionare la toate sursele potențiale;

operații logistice într-o forță integrată în rețea ce pune accent pe viteza comenzii, calitatea efectelor și capacitatea de adaptare;

implementarea, menținerea și distribuirea, în timp real în câmpul operațional, a imaginii relevante a logisticii, precum și a imaginilor strategice și tactice asociate acesteia;

sprijin logistic pentru desfășurarea rapidă a forței și pentru operații rapide și decisive ale acesteia, inclusiv prin folosirea flexibilă a bazelor și manevrelor de tip forță-obiectiv.

Având în vedere aceste aspecte, apreciem că abordările existente ale logisticii vor face loc în viitor : “…unor lanțuri de distribuție liniare, chiar dacă acestea vor fi predictive și optimizate ; totuși, ele vor putea acționa numai în structuri tradiționale, ierarhice de comandă și control”

Noua abordare a L.B.R. nu limitează incertitudinile ce pot apărea în domeniul sprijinului logistic la un momen dat, nici prin cantitate, nici prin previziune, în schimb o contracarează prin sensibilitate, viteză și flexibilitate. Aceste caracteristici sunt posibile datorită folosirii pe scară largă a tehnologiei informaționale, precum și a unui sistem extrem de flexibil și versatil de transport.

Prin tehnologia informațională, sistemul logistic bazat pe rețea își utilizează senzorii pentru recunoașterea consumurilor, încadrarea lor în tiparele cererilor potențiale și răspunde rapid la aceste tipare.

Conceptul însuși de cerere a materialului ca atare este eliminat, aprovizionarea făcându-se pe baza recunoașterii consumului, în timp real.

Acest nou sistem logistic vine “…să accentueze capacitatea forțelor care desfășoară acțiuni de luptă specifice Războiului Bazat pe Rețea de a schimba între ele informații logistice, de a avea o perspectivă comună a spațiului de luptă, de a asigura o avertizare timpurie asupra consumatorilor și nevoilor de materiale”

Scăpat de sub constrângerea cantității, transportul este și el flexibil și reconfigurabil, sensibil și capabil de răspuns la nevoile sistemului logistic.

Conceptul de LBR a apărut ca urmare a perfecționării tehnologiei informației și implicațiilor ei în dezvoltarea tehnicilor, procedurilor și procedeelor de sprijin logistic.

Producerea și dezvoltarea mijloacelor necesare LBR presupune, printre altele: folosirea, supravegherea și optimizarea continuă a rețelelor; adapatarea tehnicii și echipamentelor logistice la funcționalitățile și cerințele rețelei (dotarea cu senzori de informație și de stare, cu mijloace de comunicare în rețea, cu computere etc.); realizarea unor noi echipamente de comunicații pentru logistic, care să răspundă prompt exigențelor rețelei, adaptabile la cerințele noi.

În opinia noastră LBR reprezintă o abordare modernă a logisticii tradiționale, bazată pe puterea rețelei informaționale, care acționează prin structuri specializate adecvate domeniilor sale funcționale, pentru asigurarea desfășurării activităților structurilor militare operaționale prin punearea la dispoziție a resurselor și serviciilor necesare îndeplinirii misiunilor specifice acestora, în conformitate cu cerințele Războiuli Bazat pe Rețea.

Cu alte cuvinte LBR urmărește următoarele obiective:

eliminarea lanțurilor de aprovizionare de-a lungul și de-a latul teatrului de operații;în acest scop se impune ca noile metode și reguli privind aprovizionarea forțelor operaționale să fie modificate fundamental;

sprijinul operațiilor expediționare prin înființarea unor baze flexibile; flexibilitatea bazelor logistice nu vizează numai schimbarea locației acestora, ci și modularitatea lor, respectiv posibilitatea de a se defalca pe funcțiuni sau direcții;

lărgirea spectrului sprijinului logistic, inclusiv prin acordarea sa între categoriile de forțe, între aliați sau utilizând resursele țării gazdă. În aceste condiții flexibilitatea tranzacțiilor efectuate între diverse structuri va impune acordarea sprijinului logistic încrucișat, între toate elementele și resursele existente în spațiul de luptă;

performarea utilizării bazei logistice aflate pe teritoriul național în locul de dispunere. În acest scop se impune ca noile reguli, bazate pe seturi de priorități, să permită eliminarea intermediarilor pentru resurse considerate critice, mergând până la crearea legăturii directe între utilizatorul final și baza logistică sau chiar uzinele de producție a armamentului necesar sau altor sisteme de luptă;

reducerea riscului operațional datorită logisticii – de pildă, eliminarea pauzelor operaționale generate de efortul logistic.Aceasta impune ca limitările și constrângerile cauzate de logistică să fie identificate, recunoscute și acceptate încă din faza de planificare a operației, iar obiectivele de sprijin (logistic) fixate să țină cont de acestea;

susținerea rapidă și adaptabilă a forțelor pentru a suporta viteza comenzii și calitatea efectelor; regulile vor permite reconfigurarea ori de câte ori este nevoie;

sprijinul cognitiv al deciziei logistice, în special în anticiparea nevoilor de sprijin logistic; opțiunile oferite pentru luarea deciziei vor permite comandantului să aleagă varianta corespunzătoare în cunoștință de cauză, mergându-se până la eliminarea presupunerilor sau a datelor incomplete;

integrarea în rețea a resurselor logistice ale categoriilor de forțe ale aliaților, ale agențiilor și organizațiilor guvernamentale și nonguvernamentale, precum și a altor resurse existente în și în afara spațiului de luptă;

demasificarea structurilor de sprijin logistic, structurile logistice fiind croite special pentru fiecare misiune;

actualizarea permanentă a operațiilor logistice, coform evoluției intenției comandantului și situației tactice;

sprijinul logistic în toată gama de operații militare, mai ales în cazul acțiunilor militare descentralizate fiindcă logistica trebuie adaptată la specificul fiecărei acțiuni militare.

Noile tehnologii implementate în cadrul oferit de dezvoltarea LBR, în special în domeniile de culegere de informații, integrare a sistemului logistic în rețeaua de comandă și control a forțelor luptătoare, modalitățile noi de procesare a informațiilor au, în opinia noastră, o contribuție majoră la transformarea structurilor logistice în entități specializate moderne, care să poată face față provocărilor mediului actual de securitate și conflict.

Cu toate acestea schimbările produse în domeniul tehnologic, singure nu vor putea produce efectele dorite. Este nevoie de schimbări și în planul sistemului logistic, de inovații în plan acțional (inclusiv schimbări doctrinare), precum și adaptări în mediul organizațional logistic, pentru a fructifica întregul potențial pe care schimbările tehnologice îl pun la dispoziție.

Din punctul nostru de vedere, fără acțiuni concrete în toate aceste domenii, tehnologia nu va putea provoca schimbările dorite, numai prin ceea ce oferă saltul calitativ necesar accelerării transformării în domeniul logistic.

Astfel se consideră că “…oricât de importante ar fi tehnica și tehnologiile specifice, doctrinele noi, tactica, instruirea și organizarea adecvate au un rol determinant în cadrul procesului complex pe care-l reprezintă transformarea forțelor armate ale erei informaționale ”

Considerăm că, în domeniul logistic, îndeosebi după apariția conceptului de LBR, se impune concretizarea avansului rapid al tehnologiei militare specifice (senzori; procesarea informației; dirijarea cu precizie a sprijinului logistic etc. prin integrarea ei în sistemul de comandă și control al trupelor luptătoare.

Putem afirma că eficiența acestui nou concept constă în “…răspunsul rapid și eficient care îndeplinește cerințele în continuă schimbare de forțe comune într-o complexă desfășurare…caracteristicile cheie ale reacției rapide sunt viteza, fiabilitatea și vizibilitatea….viteza este aspectul cel mai critic al îmbunătățirii răspunsului și livrarea de precizie pentru luptători. Pe câmpul de luptă succesul este asigurat de reaprovizionare. ”

În opinia noastră, RBR impune o nouă structură de forțe și o nouă concepție de abordare a sprijinului logistic. Dacă RBR reprezintă o problemă de cultură și tehnologie, aceasta din urmă este, totuși, cea care creează avantaj în timpul luptei. Se impune, însă, o schimbare de cultură pentru adopta această tehnologie.

Considerăm că în mod complementar, LBR și aspectele sale concrete sunt dispuse atât la nivelul operativ al războiului, în structurile de comandament, deci la nivelul rețelei centrale, cât și la nivelul platformelor de luptă, în rândul luptătorilor, deci la nivelul tactic al războiului.

Structurile noi logistice vor trebui să treacă treptat, cel puțin în teatrele de operații, de la unități aparținând categoriilor de forțe, la structuri integrate intercategorii de forțe, modulare, dinamice și flexibile, care să cuprindă: structuri care alcătuiesc rețeaua de senzori de informații, structuri de comandă, control, comunicații, computere care fac parte din rețeaua centrală, structuri acționale.

Prin implementarea LBR se impune reorganizarea structurilor logistice, astfel încât acestea să asigure în viitor puterea de luptă necesară unităților combatante.

Prin sprijinul logistic intercategorii de forțe, acest tip de unități logistice vor fi în măsură să contribuie la integrarea capabilităților forțelor terestre cu cele ale forțelor aeriene și navale, astfel încât să le asigure acestora posibilități majore de participare la operații întrunite multinaționale în cadrul Alianței sau altor coaliții.

Concluzii parțiale

Conceptul LBR reprezintă un element important al viitorului deoarece facilitează adaptarea continuă prin încorporarea de noii tehnologii.

Sintetizând punctele cheie ale adaptării logisticii la cerințele RBR, se desprind următoarel concluzii: transformarea domeniului logistic trebuie să aibă ca rezultat schimbări semnificative în ceea ce privește înzestrarea cu tehnică și echipamente și modul de acțiune a structurilor logistice pentru a spori capabilitățile de sprijin la nivel întrunit; perspectiva (incertă) a viitoarelor tehnologii nu trebuie să contribuie la scăderea ritmului de transformare, ci să accelereze interacțiunea continuă a tehnologiei cu noile structuri logistice.

Considerăm că implementarea conceptelor de RBR și LBR la nivelul structurilor de luptă va avea ca efecte: crearea de forțe capabile să acționeze în rețea; utilizarea combinată a senzorilor independenți (fără operatori umani) cu platforme de luptă de mare precizie, aflate la mare distanță, coordonate direct de factorul uman; scurtarea timpului dintre detectarea țintei și lovirea acesteia; asigurarea superiorității informaționale.

Operaționalizarea procesuală a cerințelor LBR reprezintă un demers complex. Acțiunile ce trebuie executate în această direcție trebuie să combine latura conceptuală (proceduri, instrucțiuni, algoritmi de lucru etc.) cu cele de natură materială (achiziții de echipamente, software etc.), ceea ce va însemna că stabilirea opțiunilor tehnice trebuie realizată în funcție de resursele financiare existente.

Structurile de logistică din compunerea forțelor operaționalizate sau în curs de oparaționalizare vor trebuie să fie organizate modular.

Dimensionarea acestor structuri va fi efectuată în raport cu specificul taetrului de oparații și natura misiunilor, astfel încât aceste unități să-și poată modifica configurarea, în vederea satisfacerii cerințelor de ordin logistic.

Rețeaua de senzori va sigura structurilor de forțe care desfășoară acțiuni militare pe câmpul de luptă informațiile necesare despre acțiunile inamicului, despre modificările din câmpul de luptă, aproape în timp real. Aceste informații vor permite forței organiate în rețea să se reorienteze în funcție de schimbările de situație, să ia decizii viabile și să se reorienteze rapid.

Prin puterea rețelei, noile tehnologii pot fi folosite în cadrul proceselor logistice, deoarece pun la dispoziția comandanților noi sisteme integrate, capabilități intermodelate de transport, precum și infrastructurile mobile ale sistemului logistic. În aceste condiții, bazat fiind pe distribuție, sistemul logistic devine un important centru de greutate al operațiilor expediționare.

3.3. PARTICULARITĂȚILE LOGISTICII OPERAȚIILOR BAZATE PE EFECTE ÎN CADRUL AFACERILOR MILITARE CONTEMPORANE

Concepția Strategică a NATO aprobată la Washington în 1999 evidențiează modificarea concepției Alianței cu privire la noile tipuri de amenințări ale mediului de securitate în acest mileniu. S-a asumat necesitatea de asigurare a unor acțiuni militare complexe care să utilizeze proceduri specifice în situații de criză, implicând avansul tehnologic pe care la adus revoluția în afacerile militiare contemporane.

Datorită impactului major al evoluțiilor tehnologice, teoria și acțiunea militară s-au reconfigurat mai ales ultimele decenii ale secolului trecut și începutul secolului XXI, datorită dezvoltării fără precedent a noilor tehnologii.

Implicarea acestor tehnologii în toată aria militară coroborată cu modificarea balanțelor de putere la nivel internațional, apariția și manifestarea unor riscuri și amenințări necunoscute în trecut referitoare la valorilor umane și democratice, a dus la analiza și schimbarea paradigmei unui conflict armat, adaptarea la era informațională: războiul în rețea, războiul informațional războiul electronic ș.a.m.d.

Translația în zona militară către această nouă concepție aduce o nouă viziune și asupra calității și coerenței sprijinului logistic.

"O revoluție în domeniul militar reprezintă o schimbare majoră în natura războiului, provocată de folosirea inovatoare a noilor tehnologii, care, combinate cu schimbările dramatice ale doctrinei militare și ale conceptelor operaționale și organizaționale, modifică profund caracterul și modul de conducere a operațiilor militare."

Prin politicile și organizarea sa, domeniul logistic conceput în cadrul Alianței NATO are ca scop suprem asigurarea unor capabilitǎți superioare astfel încât sǎ facă fațǎ cu succes unui vaste și dinamice transformari a acțiunilor militare.

Noile condiții impun noi stratageme de desfășurare a unui conflict armat, respectiv “…bazate pe proiecția rapidă a unor forțe expediționare întrunite, din baze militare aflate la mare distanță, pe operații aeriene, navale și terestre, rapide și decisive, desfășurate într-un camp de luptă neliniar, cu un spectru larg de misiuni, de la acțiuni de tip combat la operații de stabilitate și de menținere a păcii” .

Putem considera că eforturile depuse în sensul modernizării conceptuale, dar și structurale și acționale implică logistica într-un proces de adaptare și transformare care să facă posibile operații dinamice, modulare și desfășurate în timp real, respective operații bazate pe efecte.

În cadrul progreselor înregistrate în domeniul sistemelor logistice militare cel mai important concept îl reprezintă „Sense and Respond Logistics Capability”, pe scurt SRLC, în traducere “capabilități logistice care simt cererile luptătorilor și răspund oportun și adecvat” care a apărut ca efect concretizat de armata americană ca urmare a problemelor apărute în domeniul logistic în timpul conflictelor din Golf.

Putem considera că SRLC reprezintă un concept “…transformațional, bazat pe rețea, axat pe informație care permite desfășurarea operațiilor întrunite bazate pe efecte și asigură precizie și agiliate în acordarea sprijinului logistic”.

Autorii români au preluat conceptual, considerat a fi o schimbare de paradigmă, respectiv, implicând aici operațiile bazate pe rețea. Așadar, de aici, pe baza procedurilor moderne de obținere a informaților sunt determinate operațiile întrunite bazate pe efecte, ceea ce determină precizie și rapiditate în acordarea sprijinului logistic.

Acest nou concept „Sense and Respond Logistics Capability” reprezintă cea mai avangardistă abordare în funcționarea sistemelor logistice militare. În acest fel, obligă specialiștii domeniului să-și schimbe vechile accepțiuni și să se adapteze situațiilor concrete actuale, pentru a adapta sprijinul logistic acțiunilor de contracarare a noilor tipuri de amenințări apărute în mediul de securitate.

În noua accepțiune stocurile trebuie să fie completate, containerizate înaintea luptei, iar transportul lor trebuie realizat în spațiile cele mai sigure, protejate de acțiunile inamice și care pot fi utilizate fără un efort substanțial în cantitățile cerute.

Așadar, sistemul logistic caracterizat prin „Sense and Respond Capability” oferă o rețea completă necesară obținerii efectelor operaționale prin implicarea în mod adecvat a capabilităților și resurselor logistice. Noua concepție presupune comportamente adaptabile în care cererea și rețelele de sprijin recunosc contextul operațional.

În acest subcapitol vom realiza o analiză a logisticii operaționale, a operațiilor bazate pe efecte, având în vedere specificitatea determinată de evoluțiile aferente afacerilor militare contemporane și vom contura câteva concluzii adecvate.

Dacă în concepția clasică specialiștii domeniului logistic au considerat oportună realizarea unor stocuri impresionante de echipamente și rezerve înainte de începerea ostilităților, la nivelul abordărilor actuale putem concepe ducerea operațiilor atât la toate nivelurile artei militare, cât și la nivelul fiecărei componente operaționale, de nivel tactic, care beneficiează de flexibilitatea, oportunitatea și suficiența sprijinului logistic.

În opinia noastră, toate aceste evoluții de concepție se disting net prin reducerea timpului alocat identificării, analizei, deciziei și executării acțiunii asupra oricărei ținte, dar și prin procesele de organizare, planificare și desfășurare a operațiilor.

Dacă în trecut, logisticienii foloseau termenul de “zile de aprovizionare” în planificarea sprijinului logistic, în acest fel creând stocuri masive de echipamente înainte de începerea ostilităților, noul model logistic aduce un sprijin logistic bazat pe viteză, adaptabilitate și precizie. Logistica stocurilor poate rămâne valabilă doar în spațiile unde nu se poate face reaprovizionare, respectiv unde nu există resurse potențiale în zonă și cererea este fixă.

Totuși, contextul global al amenințărilor mediului de securitate impune caracteristici specifice, cum ar fi necesitatea acționării de la distanțe mari și în condiții de viteză a răspunsului, planificarea sprijinului luând în calcul viteza de plasare a capacităților și stocarea flexibilă a resurselor.

Acest model nou presupune o transformare a organizației și a doctrine, permițând interconectarea comenzii cu controlul, operațiile, informația și recunoașterea.

În acest model de sprijin logistic obținerea efectelor așteptate nu presupune obligatoriu prezența în teren a forțelor, decât dacă acest lucru este impus în mod stringent sau nu există altă modalitate de acțiune și este legat nemijlocit de realizarea unor rezultate decisive.

În accepțiunea noastră, avantajele oferite de acest tip de logistică se referă la viteza reacțiilor și calitatea efectelor obținute; flexibilitate și adaptabilitate superioare; folosirea unui inventar dinamic; flexibilitatea transportului; tehnologie înaltă; operațiuni de aprovizionare flexibile; IT de ultimă generație.

Un sistem logistic militar performant care permite obținerea efectelor dorite fundamentat pe progresele înregistrate în domeniile ciberneticii, echipamentelor electronice, automaticii implică interconectarea eficientă a componentelor acestuia, precum și schimbul de informații în sferele achizițiilor, aprovizionării, depozitării și transportului. Acest lucru se poate realiza dacă luăm în calcul faptul că mare parte din evoluțiile tehnologice contemporane au fost concepute pe baza scenariilor militare proiectate.

Un exemplu edificator referitor la războiul din Golf, unde, citând un raport al Oficiului Central pentru Audit (G.A.O.) al S.U.A., piese de schimb cu o valoare de 2,7 mld. $ au rămas nefolosite. Acest lucru a fost posibil faptului că, la acea dată, armata nu putea urmări în mod concret stocurile de materiale datorită insuficienței echipamentelor specializate.

Aceste operații implică economie de forțe și mijloace, dar și restrângerea pierderilor umane și materiale. În acest sens, punându-se accent pe eficiența aspectelor economice, este evidențiat avantajul operațiilor bazate pe efecte.

Vom pleca, în demersul nostru teoretic, de la rolul fundamental al logisticii, și anume, de asigurare deplină a forțelor operaționale, ceea ce definește un proces adecvat de planificare, în cadrul celui de proiecție a operației, vizând armonizarea efortului logistic cu cel al trupelor.

Putem constata că de-a lungul secolelor, sprijinul logistic al confruntărilor au reprezentat o problemă foarte importantă în pregătirea și desfășurarea conflictelor armate, și, de multe ori, deznodământul acestora a fost determinat chiar de lipsa suportului logistic. În abordarea modernă a conceptului de logistică, specialiștii domeniului consideră că acesta trebuie să permită asigurarea tuturor condițiilor materiale și de asistență necesare înfăptuirii cu succes a acțiunilor militare (ofenisive sau defensive).

Din punctul nostru de vedere în confruntările moderne, sprijinul logistic are în vedere reorientarea strategiilor de desfășurare a acestuia, nivelul tehnic ridicat implicat în mijloacele de luptă, dar și calitatea factorului uman angajat. De asemenea, calitatea de membră a Alinaței NATO a României implică, în mod obligatoriu, o schimbare a paradigmei sprijinului logistic militar.

În opinia specialiștilor militari, din această perspectivă nouă, scopul Războiului Bazat pe Rețea nu este acela de a asigura un răspuns unic sau soluții singulare la noile tipuri de amenințări ale mediului operațional, ci de a găsi soluții care să asigure operativitatea forțelor proprii la nivelurile strategic, operativ și tactic în scopul acoperirii unei arii cît mai vaste a conflictelor.

Garantarea succesului nu va fi posibilă doar prin realizarea conexiunii în rețea, ci și de operarea multinațională și intercategorii (Joint), a tuturor resurselor angrenate împotriva sistemelor adversarului. În acest context NATO a delimitat contextul conceptului operații bazate pe efecte (EBAO) în cadrul demersurilor de stabilitate " … aplicarea cuprinzătoare și coerentă a diferitelor instrumente ale Alianței, combinată cu cooperarea practică cu actorii implicați din afara NATO, pentru crearea efectelor necesare îndeplinirii obiectivelor planificate și, în cele din urmă, a situației finale dorite de Alianță."

Această nouă structurare la nivel conceptual și acțional, caracteristică revoluției în afacerilor militare contemporane, evidențiează două aspecte fundamentale:

conceptul de „operații bazate pe rețea” (NCO) face referire la EBAO (operații prin prisma efectelor), un proces de obținere a unor efecte, bazat pe relația dintre acțiunile forțelor proprii (aliaților, partenerilor) și reacțiile posibile ale inamicului. Din acest punct de vedere, definirea spațiului de luptă al Alianței, a activităților de anihilare a relațiilor de comandă ale adversarului, dar și a altor capabilități necesare operațiilor Războiului Bazat pe Rețea reprezintă premisele pentru implementarea EBAO;

dacă între RBR și EBAO există o intreconectare funcțională, atunci efectul acestora va depăși limitele câmpului de luptă tactic. Deci, această nouă concepție va face referire la acele modalități prin care acțiunile militare pot fi desfășurate pentru a realiza efecte preconizate ca fiind decisive într-un teatru de operații.

Considerăm că RBR implică modalități mai complexe de răspuns la noile amenințări ale mediului operațional, identifică formule optimizate de răspuns care care se referă la cerințele de operativitate ale forțelor implicate (aliaților, partenerilor având în vedere toate nivelurile (strategic, operativ, tactic) și luând în considerare o arie foarte vastă a conflictelor. De aceea, cheia succesului nu va fi consacrată prin calitatea conexiunii în rețea sau prin puterea de foc disponibilă, ci, mai degrabă, prin sinergia acțiunii resurselor pentru obținerea efectelor dorite.

Așadar, din punctul nostru de vedere este pertinenetă analiza EBAO sub aspectul eficienței obținute în mediul operațional.

Principala caracteristică a operațiilor bazate pe efecte o reprezintă fundamentarea lor pe informații, dar acestea trebuie corelate permanent cu schimbările frecvente de situații care implică o transformare de timpi a sprijinului logistic. Foarte importante sunt informațiile externe sistemului, respective cele privind operatorii economici la care forțele militare pot apela pentru diferite servicii.

O altă caracteristică foarte importantă o reprezintă interconectarea sistemului logistic la diferite sisteme de comunicații prin satelit care, în acest fel va lega serviciile de tip logistic, în aria comerțului electronic, din mai multe zone ale sistemului de apărare și ordine publică, dar și din mai multe țări ale Alianței.

În esență, EBAO reprezintă o concretizare a abordărilor multidimensionale și intersistemice a componentelor funcționale sau selecția țintelor bazată pe centrii de importanță ai sistemelor de analiză ai adversarului, conferind totodată comprehensibilitate pentru abordarea acțiunilor militare atât timp de pace, cât și la război, în contextul unui efort coroborat al tuturor pârghiilor de putere.

Considerăm că, redefinirea vectorilor aferenți sistemelor de armament către anumite operațiuni de influențare a comportamentului potențialilor adversari oferă, o viziune clară și sintetică a conceptului EBAO.

Conceptul de EBAO nu reprezintă doar un simplu mod de realizare a luptei, ci integrează toată aria de acțiuni pe care Alianța NATO le poate realiza pentru creearea unei reacții speciale împotriva unui sistem funcțional al unui potențial adversar.

În condițiile menționate activitatea de planificare a aprijinului logistic reprezintă o responsabilitate colectivă a autorităților NATO, dar și una individuală a tuturor partenerilor care participă cu suport logistic la operațiile internaționale.

Potrivit aprecierilor experților, operaționalizarea procesului EBAO în cadrul operațiilor de stabilitate trebuie să vizeze următoarele obiective:

– “ … planificarea bazată pe efecte; execuția bazată pe efecte; evaluarea bazată pe efecte; dezvoltarea cunoștințelor de bază, legate de operațiile bazate pe efecte.”

– Planificarea bazată de efecte presupune proiectarea și operarea evenimentelor folosind capacități care pot schimba comportamentul și intențiile inamicilor posibili. Implicarea unei astfel de abordări bazată pe efecte se găsește deja în actualul proces de planificare operațională. Superioritatea unei astfel de abordări a planificării bazate pe efecte sporește capacitatea forțelor participante pentru atingerea scopurilor propuse.

– Execuția bazată pe efecte presupune: ajungerea la condițiile propuse; executarea obiectivelor operaționale; efectuarea activităților referitoare la colaborare.

– Evaluarea bazată pe efecte se realizează pe seama măsurilor de eficiență care reprezintă criteriile utilizate pentru evaluarea acțiunilor și a modului în care acestea au afectat capacitățile sistemului. Evaluarea trebuie să fie permanentă astfel încât să poată fi estimat impactul efectelor dezirabile. Evaluarea determină atât complianța dintre acțiunile militare și efectele scontate, cât și măsurile necesare în caz contrar.

– Dezvoltarea cunoștințelor. Realizarea operațiilor bazate pe efecte este posibilă numai dacă planificarea, execuția și evaluarea sunt fundamentate pe cunoștințe, ceea ce implică necesitatea pregătirii adecvate a comandanților și a statelor majore, în special domeniile mediului operațional.

În opinia analiștilor militari, EBAO reprezintă elementul principal al implementării conceptelor și capabilităților bazate pe rețea la nivelurile (strategic, operativ, tactic) pentru toate amenințările clasice, dar și asimetrice, fapt care va prilejui acțiuni tradiționale, dar și o serie largă de alte operații pentru realizarea unei stabilități zonale și internaționale.

În accepțiunea noastră, obiectivele EBAO precizate anterior reprezintă o viziune unitară a strategiilor naționale de securitate, care fundamentează faptul că acestea reprezintă elemental principal al operațiilor desfășurate din timp de pace, până la crearea unui cadru operațional necesar confruntării propriu-zise.

Orice analiză a transformării sistemului militar trebuie să înceapă cu RBR concept de interrelaționare a tuturor aspectelor unei confruntării într-un cadru general integrat, în rețea. De aceea, RBR și EBAO sunt direct implicate în aplicarea tehnologiilor avangardiste ale „Erei informaționale”. Cu toate acestea, aceste noi tehnologii nu au posibilitatea de a exprima în mod real eficiența combativă a RBR și EBAO, deoarece operațiile bazate pe rețea au ca fundament o nouă concepție, referitoare la modul cum sunt folosite aceste progrese tehnologice de ultimă generație în domeniul militar. Așadar, toate aceste progrese tehnologice trebuie să fie abordate cumulativ de în plan organizațional, doctrinar și tactic.

Mai mult, o altă problemă apărută în gândirea militară modernă referitoare la conceptul RBR o constituie faptul că instrumentele necesare implementării implicite a EBAO, într-o manieră nouă face referire la precizie, cât și la o dinamică a acțiunilor realizate.

În ceea ce privește legătura dintre Logistica Bazată pe Rețea (LBR) și EBAO putem constata o serie de corelații.

Luând în considerare toate accepțiunile conceptului de RBR expuse în subcapitolele anterioare și referitoare la progresul adus de revoluția în afacerile militare contemporane prin introducerea de noi tehnologii informaționale, putem constata că folosirea EBAO reprezintă nucleul cercetării științifice pentru o augumentare semnificativă a eficienței forței combative.

Din punctul nostru de vedere, provocarea este de a înțelege faptul cum ar putea fi valorificat necesarul de resurse de luptă și care este sinergia de tehnologii care trebuie folosite pentru a produce o eficiență combativă la cel mai înalt nivel.

Rezultă, așadar, că implicarea tehnologiilor informaționale ca esență a NCO reprezintă o esență a revoluției tehnologice, dar nu se poate reduce numai la utilizarea computerelor și comunicațiilor. Putem considera că în acest context existența a trei direcții importante în domeniul militar care evidențiează transformările ce trebuie înfăptuite.

Prima direcție de transformări desemnează aplicarea noilor tehnologii ca obiect al actualelor doctrine, tactici, organizații și concepte de ducere a luptei.

A doua direcție se referă la modernizarea și adaptarea organizațiilor pentru optimizarea impactului adus de noile tehnologii, dar și a doctrinelor și tacticilor.

A treia direcție rezidă în implementarea noilor tehnologii ca și raționament operativ ceea ce determină o abordare diferită a acțiunilor militare, fapt reflectat în definirea operațiilor abordate prin prisma efectelor.

Concluzii parțiale:

Apartenența României cu drepturi depline la Alianța NATO obligă la o nouǎ abordare a sistemul logistic militar fundamentată pe noile paradigme noi ale domeniului.

Această opțiune este susținută permanent de necesitatea stringentă ca forțele Alianței să fie definite ca multinaționale și intercategorii (Joint), dislocabile în orice spațiu și oricând pentru îndeplinirea misiunilor în condiții de interoperabilitate.

Noile provocări ale mediului de securitate actual, precum și progresul revoluției în afacerile militare contemporane descriu un spațiu de luptă al viitorului multidimensional, caracterizat de descentralizare, mobilitate, dispersabilitate, intenționându-se anihilarea imediată, decisivă a inamicului, atât în plan psihic, cât și fizic. Va putea ieși învingătoare doar forța armată cea mai bine motivată și echipată.

Prin operațiile bazate pe efecte asistăm la schimbarea paradigmei, și anume, tranziția de la concepția care viza epuizarea sau distrugerea inamicului la concepția potrivit căreia se intenționeză preluarea controlului asupra adversarului.

Definit ca un sistem complex datorită extinderii, diversității serviciilor, produselor și dimensiunii sale, multiplelor probleme privind urgența cererii de aprovizionare, cerinței de modernizare continuă a tehnologiilor, sistemul logistic resimte acut nevoia de armonizarea cu solicitările operaționale ale Alianței.

Transformarea acestui sistem complex, ca parte a mutațiilor profunde, de concepție în cadrul armatei, reprezintă modelarea acestuia, pentru a corespunde cerințelor viitorului război, dezvoltare care se fundamentează pe cele mai noi aplicații logistice și pe implementarea unor tehnologii avansate din domenii de avangardă ale societǎții informaționale. Aceste modificări preconizate vor da posibilitatea organizației militare sǎ fie mai ușor dizlocabilă, sǎ fie sustenabilă și nu în ultimul rând eficientă.

Aceste evoluții implică modernizarea armatelor, dotarea cu echipamente de comunicații performante, proiectarea unor sisteme informaționale aferente și creearea unor sisteme tehnologice în rețea compatibile cu politicile de securitate.

Era tehnologică și informațională a reconfigurat conceptele privind armele folosite în confruntări, respectiv, forțele sunt constituite în structuri mici, modulare, agile cu acțiune întrunită. Dar, pentru aceste performanțe sunt necesare tehnologii de vârf și logistică adecvată. Aprovizionarea cu materiale trebuie să fie adaptată permanent la imaginea spațiului de desfășurare a conflictelor, iar mișcarea și transporturile, în viziunea operațiilor bazate pe efecte, trebuie să fie eficientizate astfel încât să ajungă la destinație în timpul solicitat.

Cyberspațiul și digitizarea spațiului conflictelor, modularitatea, demasificarea reprezintă deziderate actuale, iar anihilarea obiectivelor vitale ale inamicului va fi posibilă prin sisteme de armament ultraperformante.

Problemele financiare inerente prin care trec țările mici, cum este situația României, creează dificultăți în accesul la tehnologiile performante și, în consecință, la operațiile bazate pe efecte. Situația de criza financiară care a afectat implicit bugetul apărării face greu de realizat achiziționarea sistemelor informatice necesare interconectării în rețea a structurilor operaționalizate în scopul creării unui sistem logistic militar integrat, adaptabil, funcțional.

Actualmente, forțele terestre românești au inițiat reforma în ceea ce privește conducerea și controlul organizației, de aceea opinăm că este foarte important ca unitățile operaționale să suporte o transformare radicală, de efect, care să creeze posibilitatea acționării eficace, eficiente suple și sincronizate. Operaționalizarea conceptelor noi prezentate subliniează cerința ca liderii militari să dezvolte competențele în domeniile specifice menționate.

Armatele moderne utilizează sisteme evoluate de arme terestre, aeriene, submarine, marine, și cosmice, dar, cazul situațiilor atipice determinate de confruntările asimetrice actuale, trebuie stă identifice noi soluții de modernizare și utilizarea sinergică a acestora. Trei dintre aceste propuneri de soluții sunt folosite de armata americană și au luat forma unor concepte numite operații bazate pe efecte, război bazat pe rețea și operații informaționale.

În concluzie, putem considera că toți militarii angrenați în operațiile bazate pe efecte trebuie să armonizeze permanent regulile, planurile și proiecțiile inițiale la realitatea efectivă. În acest fel, conceptul de operații bazate pe efecte va funcționa ca un factor cheie ce va face legătura între domeniile specifice acțiunii, colaborării și cooperării la toate nivelurile artei militare în vederea atingerii scopurilor și obiectivelor proiectate.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Ca realitate a lumii contemporane, globalizarea grefează o serie de particularități asupra mediilor social, economic, militar, politic, cultural, ecologic.

Globalizarea reprezintă fenomenul emblemă al mediului de securitate contemporan, atât în ceea ce privește apariția noilor riscuri și amenințări, cât și din perspectiva existenței unor situații care fac posibilă prevenirea și contracararea acestora. Mediul actual de securitate, vădit modificat de evoluțiile din principalele domenii ale existenței a devenit mult mai complex, mai volatil, schimbările din orice domeniu produse într-un colț al mapamondului determină efecte în altă parte a lumii.

În acest secol s-au evidențiat o serie de noi riscuri și amenințări care transcend granițele naționale și care necesită noi forme de măsuri, de altă natură, pentru contracararea lor.

Amenințările la adresa mediului de securitate contemporan nu pot fi anihilate de state angajate în confruntare singure, izolate, ci este nevoie de configurarea unor organisme de apărare în formulă internațională, tot mai puternice, de tip alianță, cu capacități și acțiuni militare comune cu mecanisme performante de acțiune în fața pericolelor iminente.

În domeniul afacerilor militare contemporane, se remarcă, ca actor principal și generator de securitate, rolul esențial al Alianței Nord Atlantice de a menține securitatea în spațiul euroatlantic și de a crea parteneriate strategice politico-militare în scopul întăririi forțelor de menținere a păcii.

Potrivit parteneriatelor interguvernamentale și interinstituționale, alianțelor NATO și UE le revine rolul de a asigura un mediu de securitate stabil, având în vedere situațiile create de efetele crizelor din Balcani, dar și a celor mai noi din Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, mișcările regionale, tot mai acute, apărute din nevoia de acaparare a zonelor cu resurse, de supremația sferelor de influență și de criza financiară.

În planul afacerilor militare o analiză a mediului de securitate se realizează după nevoile impuse de globalizare, de integrarea UE și NATO, de tendințele Rusiei de a dobândi un rol de decizie în mediu internațional și de a-și asigura controlul asupra traseelor energetice și resurselor din zonele ex-sovietice, afirmarea în plan politic internațional a țărilor asiatice, și, în plus criza din Golf.

Cele două organisme NATO ȘI UE deruleză procese de transformare care să permită armonizarea cu aceste noi tipuri de amenințări nou apărute.

Pe măsură ce riscurile și amenințările se generalizează pe acest fond al globalizării, pe măsură ce anumite amenințări (crima organizată, rețelele teroriste) se radicalizează și își conturează tehnicile, devine tot mai clar impactul acestora asupra afacerilor militare contemporane care va determina o schimbare radicală a paradigmei acțiunilor de asigurare a securității.

Riscurile și amenințările au dobândit un aspect internaționalizat depășind granițele statale, ceea a creat un liant între securitatea internă și cea externă.

Astfel de fenomene au dus la luarea unor inițiative domeniul securității și apărării și a unor organizații regionale sau globale. În felul acesta, s-au creat politici de securitate și apărare comune pe plan regional și global.

Se are în vedere reducerea noilor vulnerabilități și mai ales, utilizarea sprijinului tehnologiilor de ultimă generație. În acest sens folosirea tehnologiei informației și comunicării reprezintă realități care nu pot fi neglijate.

Progresul înregistrat și noile tehnologii vor aduce diferențieri semnificative între diferiții actori ai lumii contemporane, mai ales din punctul de vedere al potențialităților militare.

Aceste noi tipuri de riscuri și amenințări cu care se confruntă statele NATO au un ecou deosebit asupra afacerilor militare contemporane, mai ales prin caracterul de asimetrie, în vederea realizării de efecte maxime cu resurse cât mai puține. Astfel, amenințările au caracteristici atipice, respectiv au în vedere obiective militare, dar și civile, se deosebesc radical de democrațiile occidentale, sunt greu sau imposibil de anticipat și generează teamă. Deci, noile tendințe în afacerile militare determină, la nivel mondial, specialiștii militari să gândească strategii asimetrice care să poată fi folosite în cazul atacurilor teroriste sub toate formele, dar și în noile tipuri de război: războiul bazat pe rețea, războiul mediatic, războiul psihologic.

Conceptele noi doctrinare referitoare la modul de desfășurare a acțiunilor militare (război total, desfășurarea luptei în mediu fluid etc.) implică transformarea majoră a desfășurării operațiilor, astfel încât tot mai mulți cercetători militari apreciează că „…doctrinele viitoarelor conflicte militare se vor baza, într-o măsură determinată, pe superioritatea informațională în detrimentul puterii de lovire” .

Războiul contemporan nu mai poate fi conceput decât ca un război în și pentru informații, indiferent de domeniul și de forma de reprezentare a acestora.

În viitor, un teatru de operații militare va fi conceput ca un sistem unic, integrat, străbătut de rețele diverse informaționale, care nu pot funcțina decât interdependent sau care să fie realizate într-o manieră secvențială, iar informația va reprezenta o forță, în folosul beligeranților, dar și un dușman al lor.

În acord cu noile concepții de derulare a acțiunilor militare, adaptarea și optimizarea continuă a formelor de conducere reprezintă o cerință imperioasă a eficienței actului de comandă, în situația creșterii remarcabile a volumului de informații pe care un comandant trebuie să le obțină, trebuie să le analizeze în vederea luării deciziilor.

Intervenția promptă, înalt tehnologizată, a forțelor armate a alianțelor, în special acțiunea NATO și UE pentru gestionarea crizelor sunt exemple care pot pune bazele conceperii doctrinelor și strategiei războiului viitorului.

În acest sens, Jack Costello, vicepreședintele Oficiului de transformare la nievl strategic pentru sistemul bazat pe rețea considera că „…tehnologiile cele mai moderne, dacă nu sunt folosite potrivit unei doctrine militare adecvate tipului de organizare convenabil, conduc la catastrofă. Este ceea ce ni s-a întâmplat nouă în Vietnam”.

S-a constatat că în derularea acestor confruntări a intervenit ceva ce nu exista, respectiv un aspect referitor la progresul în tehnologie și tehnologia informațiilor, dar și la conceptul strategic al războiului.

În ceea ce privește situația României sunt evidențiate câteva tipuri de vulnerabilități apărute ca urmare a tranziției politice, sociale și politice, prelungite și gestionate deficitar.

Aceste vulnerabilități sunt, practic, apărute pe fondul corupției extinse și ineficienței instituțiilor statului, cu repercursiuni devastatoare asupra gestionării resurselor publice, lipsei de eficiență a instituțiilor în problema criminalității economice, scăderii încrederii opiniei publice în instituțiile statale, diferențelor de nivel economic între unele din regiunile țării, infrastructurii informaționale la nivel incipient, pauperității și tergiversării în realizarea standardelor fenomenului de globalizare.

Cu toate acestea, se înregistrează un progres în efortul de angajare în acorduri internaționale, de respectare a calității de furnizor de securitate și de menținere a stabilității și păcii în regiune.

Astfel, până la realizarea unui sistem de apărare colectivă, la același nivel cu standarde de armament și tehnologie folosită, România prezintă și aspecte care pot crea vulnerabiliți. Putem exemplifica aici utilizarea armelor și tehnicii militare învechite, din perioada sovietică care, evident, creează o vulnerabilitate referior, de exemplu, la situația Ucrainei, generate de absența fondurilor pentru armament și sisteme tehnice avansate.

Fragilitatea securitatății în zona Europei Centrale și de Est, respectiv, pericolul islamismului fundamentalist cu componentă radicală și instabilitatea șărilor ex-sovietice, Ucraina în special, generează o vulnerabilitate iminentă.

Ca membru al Alianței Nord Atlantice, România se implică efectiv în activitățile militare specific de soluționare a unor crize și conflicte generate de lupta împotriva acțiunilor teroriste.

Pentru mediul de securitate actual o problemă dificilă o reprezintă zona extinsă a Mării Negre care a devenit unul din locurile de desfășurare a războaielor asimetrice, a terorismului, sub forma atentatelor criminale, a spălării banilor, traficului de armament, droguri, ființe umane locul desfășurării conflictelor separatiste care aduc în prim plan pericolul unor conflicte violente și dezechilibrează securitatea regiunii.

În acest nou context de securitate determinat de situația Ucrainei la granița de est a alianței Nord Atlantice și urmare a desfășurării summitului NATO din luna septembrie 2014, din Țara Galilor, România a fost desemnată să asigure apărarea cibernetică a Ucrainei, gestionând acest tip de amenințări neconvenționale care pot avea consecințe catastrofale: în blocajul sistemelor de comunicații, transporturi, în alimentarea cu energie, trafic aerian, etc.

În scopul adaptării la standardele impuse, România va trebui să participe cu armament și tehnică ale căror caracteristici funcționale se impune să fie armonizate cu standardele de interoperabilitate ale Alianței.

România trebuie, înainte de toate, să se adapteze la superioritatea paradigmatică referitoare la modalitățile de concepere a conflictele armate în epoca pe care o trăim.

Așadar superioritatea este reprezentată nu numai de potențialul militar și decizia politică, precum și de superioritatea tehnică și informațională, care sunt covârșitoare. Exemplificatoare sunt ultimele acțiuni militare în care s-au folosit tehnici ale Războiului Bazat pe Rețea (RBR) și Logisticii Bazate pe Rețea (LBR), concepte avangardiste care modifică întreaga paradigmă a războiului.

Această eră informațională, caracteristică afacerilor militare contemporane, oferă un potențial major pentru dezvoltarea eficienței acțiunilor, identificării noilor realități ale câmpului de luptă și prospectarea lui, în vederea îndeplinirii misiunilor asumate.

Practic, ne aflăm în desfășurarea unei revoluții în domeniul afacerilor militare, iar aceasta se reflectă nu numai în realizarea unor sisteme de arme de înaltă precizie, ci și într-o nouă paradigmă a confurntării. Conceptul de RBR se bazează pe o altfel de concepție, sensul lui fiind reprezentat de faptul că va ieși victorios din război nu cel care are cea mai mare cantitate de forțe, ci acela care dispune de cele mai bune informații și comunicații.

În viitor, toate aceste capacități vor trebui implementate, la scară globală, la nivel alianței NATO. Capabilitățile întrunite trebuie integrate în rețea la nivelurile strategic, operațional și tactic. De asemenea, în sensul dezvoltării potențialului de luptă al RBR, doctrinele operaționale clasice trebuie adaptate și armonizate similar capabilităților operaționalizate în forma război în rețea.

Implementat în acest fel, la nivel operativ și tactic, RBR va putea realiza continuitatea și elasticitatea în conducerea operațiilor și acțiunilor, va da posibilitatea sistemelor de a se adapta la dinamica situației reale și de a creea premisele conducerii operative și tactice la toate nivelurile, pe verticală și pe orizontală, raportat la nevoile planificării operației și luptei.

RBR este fundamentat pe superioritatea informațională, care creează putere de luptă prin utilizarea unei rețele informaționale a senzorilor, decidenților și executanților în scopul evaluării spațiului luptei, a măririi vitezei decizionale, a accentuării ritmurilor operațiilor, a realizării protecției și a autosincronizării.

Aceast progres în prelucrarea informațiilor, de la tehnologia bazată pe platforme la cea pe rețele a fost transpusă la recentele evoluții din tehnologia informației și comunicațiilor.

Conceptul nou de RBR marchează debutul unei etape în dezvoltarea societății omenești. El reprezintă, în acest moment, avangarda tehnologică și este accesibil, deocamdată, numai celor care dispun de tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informației (IT) și de componente hardware și software implicite folosirii acestora. Diferențele dintre avangardă și ariergardă, în acest salt spre viitor, s-au distanțat considerabil, ceea ce a conturat, treptat, o paradigmă complicată a asupra fenomenului simetriei, disimetriei (nonsimetriei) și asimetriei în ceea ce privește domeniul războiului.

RBR transformă avantajul informațional în putere de luptă prin corelarea elementelor spațiului luptei, nu prin extinderea volumului și numărului acestora. Acest tip de război conferă posibilitatea de a culege toate informațiile implicate de aparițiile militare, dar și posibilitatea libertății de mișcare în modelarea comportamentului în raport de schimbările ivite în spațiul luptei, eliminând elementele-surpriză.

Putem considera că avantajul informațional rezidă în posibilitea de a culege, prelura și transmite un flux de informații, împiedicând, în același timp, inamicului să procedeze asemănător.

RBR reprezintă, practic, un alt model de gândire, o altă concepție care determină un alt comportament uman și organizațional. Operaționalizat, acest concept RBR exprimă capabilitatea unor forțe dispersate în spațiul geografic de a realiza cunoașterea spațiului luptei, care să permită folosirea lui prin autosincronizare și alte acțiuni bazate pe rețea în materializarea deciziilor comandanților.

Această formă de război dezvoltă o viteză remarcabilă de implementare a deciziilor eșaloanelor superioare în operații concrete și nu depinde de tipul misiunii, de structura grupării de forțe ori de geolocația ei. Putem constata posibilitățile mult mai mari de realizare a unor timpi rapizi ai acțiunilor în operații și capacitatea de reacție imediată în funcție de fluctuația situațiilor din teatrul de operații, scăderea riscurilor și a costurilor , prin urmare, putem vorbi de o creștere a eficienței.

Implementate la nivelul logisticii, conceptul RBR, respectiv conceptul de LBR, reprezintă o expresie a superiorității tehnice, tehnologice, de gândire și inovație, de acțiune cu maxim de eficientă. LBR evidențiează o realitate a vremurilor actuale care răstoarnă paradigmele clasice, și anume, renunțarea la armatele de masă și proiectarea unor unități luptătoare de mici dimensiuni, foarte mobile, care să acționeze descentralizat, fără să se bazeze pe stocurile de materiale, dar care să le primească exact unde este nevoie, în timp util și în cantitățile necesare.

Evoluția organizațiilor militare spre un management al sistemelor logistice garantează o performanță superioară. În acest scop, putem evidenția trei dintre propuneri de soluții folosite de armata americană și care au luat forma unor concepte numite operații bazate pe efect, război bazat pe rețea și operații informaționale. Activitatea de planificare a suportului logistic reprezintă o responsabilitate a tuturor autorităților NATO, dar și una individuală a tuturor țărilor aliate care participă cu suport logistic la operațiile multinaționale.

Prin tehnologia informațională sistemul militar logistic, astfel conceput, folosește senzorii pentru recunoașterea consumului, racordarea lor cu cererile potențiale și raspunsul rapid la aceste modele. Putem remarca că, în fapt, sistemul accentuează organizarea forțelor în rețea și capacitatea acestora de schimb al informațiilor logistice, de a crea o viziune unificatoare asupra spațiului de luptă și de a da posibilitatea avertizării timpurii asupra nevoilor materiale.

Garantarea succesului nu va fi posibilă doar prin realizarea legăturii în rețea, ci și prin operarea multinațională și intercategorii (Joint), a tuturor resurselor implicate împotriva sistemelor adversarului.

Conceptul de „operații bazate pe rețea” face referire la EBAO (operații prin prisma efectelor), un proces de obținere a unor efecte, bazat pe relația dintre acțiunile forțelor proprii (aliaților, partenerilor) și reacțiile posibile ale inamicului.

Acest concept, de operație bazat pe efecte-EBAO, reprezintă materializarea abordărilor multidimensionale și intersistemice a structurilor funcționale conferind totodată înțelegerea modului de abordare a acțiunilor militare atât din timp de pace, cât și la război, în contextul unui efort coroborat al tuturor vectorilor implicați. Operaționalizarea conceptului EBAO vizează aspecte care țin de planificarea bazată pe efecte, execuția bazată pe efecte, evaluarea bazată pe efecte și dezvoltarea cunoștințelor de bază, legate de operațiile bazate pe efecte.

EBAO reprezintă principiul central al implementării conceptelor și capabilităților bazate pe rețea la nivelurile (strategic, operativ, tactic) pentru toate amenințările clasice, dar și asimetrice, fapt care va permite acțiuni clasice de contracarare, dar și o gamă extinsă de alte operații pentru asigurarea a unei stabilități zonale și internaționale.

Este evident că sistemul logistic fundamentat pe puterea rețelelor va aduce avantaje referitoare la adaptabilitate și flexibilitate. Trebuie să aducem în discuție faptul că simpla schimbare a politicilor din domeniul logistic nu este suficientă, se impune implementarea acestei noi abordări, bazată pe rețea care crează liantul între toate operațiile logistice.

În sensul celor prezentate, considerăm că sistemul militar logistic actual trebuie să fie adaptat la modelul logistic bazat pe rețea pentru a putea fi eficient și pentru corelarea cu forțele participante la operațiile bazate pe efecte și care au caracteristica de mobilitate. Noul tip de logistică, bazată pe rețea, trebuie să înceapă prin noi politici în domeniu și o nouă legislație.

În ceea ce privește strategia militară, obiectivul principal îl reprezintă conlucrarea dintre informații, operații și logistică. În măsura în care acest deziderat va fi realizat, putem considera că structurile militare de logistică sunt pregătite să acționeze ca un real sprijin al forțelor combatante, în condițiile actuale ale confruntărilor și în orice variabile determinate de anotimp, relief, distanță.

Sistemele informatice logistice vor trebuie, în viitor, să reprezinte un adevărat sistem nervos care să aibe capacitatea de interconectare a tuturor punctelor de comandă în scopul creării unui suport tehnic solid de cuunoaștere spațiului de luptă.

În acestă direcție considerăm că este necesară realizarea unor pași importanți atât în plan conceptual, cât și în privința infrastructurii unei structuri informaționale care să integreze componentele de logistică, cu accent pe managementul informațiilor, în vederea atingerii succesului proiectat al sprijinului logistic bazat pe rețea, în conformitate cu principiile RBR.

Așa cum am menționat anterior, România ca parte a NATO participă la acțiuni militare în teatre de operațiuni aflate la distanțe considerabile față de țara noastră. S-a remarcat, pe baza experienței astfel dobândite, că nu putem asigura prin forțe proprii sustenabilitatea acestor forțe, care reclamă tot mai mult, un sprijin logistic bazat pe rețea. În acest context, devine evident faptul că trebuie să luăm în calcul, cât mai curând posibil, adaptarea sistemului propriu de sprijin logistic, în special în ceea ce privește capabilitățile sale operaționale. Problemele la care trebuie să răspundă noul sistem logistic trebuie să facă referire la flexibilitatea și rapiditatea cu care poate răspunde cererilor trupelor luptătoare, pentru derularea operațiilor specifice RBR, iar dacă este necesar să se regândească întregul sistem de sprijin logistic.

Considerăm oportună și legitimă o analiză, în special luând în calcul faptul că fără sprijinul aliaților noștrii nu putem oferi un real sprijin logistic, eficient și adaptat la realitățile confruntărilor actuale, că sistemul logistic actual este încă tributar trecutului și funcționează pe baza stocurilor, în sistem liniar, neadaptat la acțiunile militare asimetrice.

În vederea dezvoltării capabilităților necesare Armatei române în sensul implementării conceptelor de Război Bazat pe Rețea și Logistică Bazată pe Rețea, considerăm oportune următoarele propuneri:

Introducerea în programele de pregătire ale Universității Naționale de Apărare Carol I, academiilor categoriilor de forțe, Școlilor de aplicație pentru logistică, a studiului standardelor instrucțiunilor NATO în ceea ce privește organizarea sistemelor de comunicații și informatice caracteristice RBR și LBR.

Proiectarea unor structuri de luptă și logistice, în conformitate cu principiile RBR, respectiv de tip modular, flexibile, abile, cu viteză ridicată de reacție care să poată asigura starea de operativitate în situații de pace și resursele în situații de război.

Accelerarea procesului de dezvoltare a sistemului militar logistic care trebuie să dispună de capabilități adecvate pentru a răspunde cerințelor de flexibilitate, funcționalitate și acțiune integrată, care să poată asigura tehnica și materialele de luptă cu maximă celeritate și costuri minime, dar și continuarea procesului de armonizare cu sistemele logistice NATO în vederea realizării interoperabilității.

Analizarea și evaluarea strategiei logistice, a regulamentelor specifice, ca astfel, într-un viitor apropiat, să se regăsească în cadrul acestor documente și activitățile specifice logisticii desfășurate de structurile financiare, de geniu, comunicații și informatică etc.

Asigurarea unui cadru legal care să dea posibilitatea unor operatori economici de a participa legal la realizarea acestui tip de sprijin logistic cu distribuție la distanță a serviciilor de campanie.

Demararea demersurilor de conectare a sistemului informatic logistic la structurile de comandă și control luptătoare, asigurând conducerea eficientă a zonei de responsabilitate logistică.

Intensificarea demersurilor de dezvoltare a SIL ca un program foarte important de înzestrare la nivelul MApN și, deasemenea, încercarea de integrare a sistemelor care asigură înzestrarea forțelor terestre (SIDEM – Sistemul Informatic Distribuit de Evidență a Bunurilor Materiale și LOG_MOB – Logistică pentru Mobilizare), precum și a SIPLANET și SIMED.

Asigurarea fondurilor necesare pentru achiziționarea de echipamente hardware necesare SIL, precum și tot ce reprezintă infrastructura acreditată în scopul interconectării tuturor subsistemelor sale și funcționări acestora.

Alocarea fondurilor necesare achiziționării sistemelor informatice necesare în misiuni externe (integrate în SIL), respectiv cele care să asigure Sprijinul Națiunii Gazdă, dar și mentenanța echipamentelor din dotarea structurilor operaționale;

Realizarea interfețelor software având în vedere componenta acreditată pentru SISAM și a nomenclatoarelor comune pentru acesta.

Asigurarea pregătirii personalului care urmează să asigure activitatea în forțe militare multinaționale, respectiv introducerea unor programe de pregătire a procedurilor, a tehnicilor de conducere statuate și prin standardele NATO, referitor la concepția NNEC.

Alocarea fondurilor necesare soluționării unor probleme tehnice, respectiv constituirea la nivelul CLI a două puncte de comandă principale, cu același tip de dotare tehnică, care să fie racordate la rețele de senzori, din care să se conducă alternativ acțiunile de sprijin logistic; unul, din cele două puncte de comandă, fiind un punct de rezervă.

Continuarea procedurilor de adaptare a tehnicii de informatică și transmisiuni la standardele statelor membre NATO și pregătirea pentru construirea echipamentelor care să asigure interoperabilitatea cu sistemele de comunicații și informatice ale acestora.

Implementarea structurilor integrate de tip rețea, în prima fază, la nivelul teatrelor de operațiuni.

Inițierea demersului de dotare a unităților logistice cu „senzorii” care să culeagă și să transmită înformații în cadrul „rețelei” și exploatarea acestora de către categorii de personal specializat pentru asemenea demersuri.

Alocarea de fonduri pentru achiziționarea de echipamente de identificare și monitorizare a materialelor afalte pe flux sau depozitate.

Echipamentele și tehnica din dotarea forțelor participante la operații multinaționale să fie urmărite în tranzit prin intermediul etichetelor RFID în vederea evitării pierderilor și distrugerilor.

La nivelul Armatei române să fie achiziționate programe aplicative și baze de date cu date geografice, specific nevoilor informaționale din teatrul de operații ale unităților logistice proprii, participante la acțiuni militare comune internaționale.

Având în vedere aceste considerații prezentate, se impune la nivelul Armatei române, intensificarea eforturilor de transformare a sistemului logistic caduc, astfel încât să fie accelerată sincronizarea acestuia cu cele ale statelor membre NATO.

Actualmente, pe plan mondial, se impune, în mod din ce în ce mai acut, problema creării unei rețele informaționale globale, constituită din mijloace tehnice de ultimă generație. Înalt informatizate și electronizate, printre acestea aflându-se și rețelele de senzori.

În cadrul Armatei române, rămâne în topul priorităților studiul și construirea rețelei de senzori care să poată crea posibilitatea cercetării spațiului de luptă, precum și comanda și controlul acțiunilor militare.

Încercările de integrare în Armata română a activităților derulate cu structurile logistice similare ale Aliaților, dezvoltate tehnologic, nu sunt încununate de succes din cauza diferențelor considerabile în domeniile cercetării, proiectării și capacității reduse de implementare existente la nivel național.

Tocmai de aceea, eforturile trebuie îndreptate, cu prioritate, spre implementarea de noi structuri informatice care să creeze premisele implementării rețelelor de senzori existente la nivelul NATO.

De asemenea, se simte nevoia regândirii și reconfigurării pe principii sistemice a întregului lanț decizional la nivelul eșaloanelor logistice pentru a concepe un model precis de comandă și control, model care să se distingă prin implementarea lui facilă în aplicațiile informatice.

Acest demers științific a încercat să prezinte necesitatea operaționalizării unor sisteme informatice în Armata română care poate deschide calea unor conlucrări și integrări cu sistemele omoloage în vederea accentuării eforturilor de racordare la standardele funcționale ale NATO și UE, în scopul creșterii capacităților de sprijin logistic a structurilor luptătoare angrenate în conflicte cu caracter asimetric.

Prezentarea, în cadrul secvenței 3.3. (capitolului 3), a unor structuri informatice, care se află în diverse stadii de implementare în Armata română, s-a dorit a fi un demers de cristalizare a unei schimbări de paradigmă care să ducă la dezvoltarea unor sisteme de sine stătătoare a unor sisteme de rețele.

Considerăm că numai prin integrare, aceste sisteme informatice vor putea funcționa la capacitate maximă și vor oferi un suport adecvat, modern pentru luarea deciziei.

De asemenea, prin întregul demers științific dorim să subliniem că întreaga filosofie a conflictelor armate este în schimbare și adaptare la specificul mediului de securitate contemporan.

Dacă, la nivel decizional, nu se vor lua decizii de armonizare la concepția NATO de ducere a acțiunilor militare în rețea și de sprijin al structurilor luptătoare cu logistică axată pe puterea senzorilor, decalajul tehnologic, deja existent, se va adânci considerabil.

Acest lucru va duce la imposibilitatea structurilor militare românești de a executa operații militare în comun cu alte țări membre, ceea ce ar putea crea un proces de blocaj al comunicării de nesoluționat. Interfața care mai poate, încă, asigura comunicarea poate dispărea, iar structurile militare românești pot fi folosite doar în acțiuni „de mâna a doua”, la solicitări numai din partea ONU de participare la misiuni comune cu țări din America de Sud sau Asia, țări dealtfel slab dezvoltate tehnologic.

BIBLIOGRAFIE

I. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI

1. SMG/L-1, Doctrina logisticii operaționale întrunite, București, 2008.

II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE

1. US Defense Logistic Agency, focused Logistic Campaign Plan, 2004.

2. FM 101-5, Staff Organization and Oerations Contens, Washington, D.C.cap.V, 1997.

3. Kellog, Jr., B.J.K., citat de Akerman, R.,K., Military Cristal Ball Portends Network Centric Supremacy, articol, rev. Signal, 2001.

4. Mckitrick, J., Blackwell, J., Littlepage, F., Kraus, G., Blanchfield, R., Hill, D., "The Battlefield of the Future – 21st Century Warfare Issues", Air University, 1995.

5. Needham, P., Snyder, C., Speed and the Fog of War: Sense and Respond Logistics in Operation Iraqi Freedom-I, Case Studies in National Security Transformation, Number 15, January 2009.

6. Webster s Third New International Dictionary of the English Language, Editura MacMillan, 1993.

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Alexandrescu, G., Amenințări la adresa securității, Editura, UNAp, București, 2004.

2. Barna, C., Multiculturalism versus islamofobie în Uniunea Europeană, rev.Intelligence, ediție aniversară, Editura Serviciului Român de Informații, 2014.

3. Bădălan, E., (coordonator), Concepte Strategice și Operațiune de Actualitate, Centrul Tehnic Editorial al Armatei, 2004.

4. Constantin, I., Rusia. Paradigma eurasiatică.,Editura Top Form, București, 2014.

5. Dolghin, N., Sarcinschi, A., Dinu, M.S., Riscuri și amenințări la adresa securității româniei.Actualitate și perspectivă, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.

6. Frunzeti T., Soluționarea crizelor internaționale, Editura, Institutul European, Iași, 2006.

7. Gabor, G., Transformarea organizațiilor militare în geopolitica globalizării, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010.

8. Ghica-Radu, D., Tonea, A., Influența mediului operațional asupra modalităților de utilizare a puterii militare pentru gestionarea conflictelor în epoca globalizării, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009.

9. Lungu, S.F, Riscuri și amenințări la frontiera de est a NATO și UE, Editura Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, București, 2013.

10. Mureșan, M., Văduva, G., Războiul viitorului, viitorul războiului, București, Editura Universității Naționale de Apărare, 2004.

11. Maloș, G., Andronic, B., Siteanu, E., Logistică de producție și logistica operațională, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2009.

12. Minculete, Gh., Minculete, A., Abordări moderne ale managementului

logistic, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București , 2009.

13. Popa, V., Logistics and material resources management, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

14. Popa, V., Sprijinul națiunii-gazdă, Editura Universitatea Națională de Apărare Carol I, Centrul de Studii Strategice, 2006.

15. Sarcinschi, A., Vulnerabilitate,risc,amenințare. Securitatea ca reprezentare psihosocială., Editura Militară, București, 2007.

16. Simileanu, V., Conflicte asimetrice, Editura TopForm, București, 2011.

17. Turcu, D., Noua epocă informațională, dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor și impactul asupra domeniului militar, Buletinul Universității Națioanle de Apărare Carol I, nr. 4, Editura Universității Națioanle de Apărare Carol I, București, 2006.

18. Tănase, I.,F., Sprijinul logistic al operațiilor bazate pe efecte în epoca globalizării, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2010.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Arquilla, J. și Ronfeldt, D., Le guerre du XXI siecle, în Le monde diplomatque, nr.7/1999;

2. Costello, J.,vice president of strategic trsnformation for network centric systems- Building Blocks of Focused Logistics, Army Logistician, jun, 2004;

3. David S. Alberts, John J. Garstka, Frederik P. Stein, Network Centric Warfare. Developing and Leveraging Information Superiority, 2nd Edition, CCRP publication series, 2000.

4. Held, D., ș.a., Transformări globale. Politică, economie și cultură, Iași, Editura Polirom, 2004.

5. Krepinekvich, F.A, Cavalry to computer.The pattern of Military revolutions. în The National Interest, 1999.

5. Postevka, M, Zodian, V., Ucraina trasee energetice alternative și relațiile cu statele din Europa Centrală și zona lărgită a Mării Negre, Editura Top Form, București, 2008.

7. Paul-Zoan de Saint-Germain, La perspective de defense, în Perspectives strategique,Journal de la Foundation pour Les Etudes de Defense, nr.33, 1997;

8. Raska, M., The five waves of RMA theory, Processes and Debate, în Pointer, Journal of Singapore Armed Forces, vol.36,nr.3-4, 2011.

9. Saint-Germain P.-Z., La perspective de la defense, în Perspectives strategiques, Journal de la Fondation pour Les Etudes de Defense, nr.33, decembrie 1997.

10. Wienberger C., Schweitzer P., Ultimul război mondial, Editura Antet, 1999.

VI. SURSE WEB

1. http://www.mapn.ro/despre_mapn/informatii_generale/documente/

strategia_nationala_de_aparare.pdf, Strategia de securitate nationala a României, Monitorul Oficial, Bucuresti 799/2008.

2. www.bnr.ro/Securitatea-economica,-bun-public-8993.aspx, Pop, N., Securitatea economică, bun public, prezentare susținută în cadrul proiectului educațional BNR "Academica", Sinaia, 12 februarie 2013.

3. http://rmdiri.md/?p=747, Albu, N.,Dimensiunea strategică a asimetriei.

4.http://sociologiemilitara.wordpress.com/2012/03/27/globalizarea-militara-contemporana-si-implicatiile-sale-politice/, Bădescu, A., Globalizarea militara contemporana și implicațiile sale politice.

5. www.nexusmagazine.ro/index.php/…/8-fata-ascunsa-a-terorismului.

6. http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/threat.

7. http://dexonline.ro/definitie/amenintare.

8. http://conferance.dresmara.ro/conferance/2007/21_Stancila_Lucian.pdf.,

Stăncilă, L., Vasile, E., Impactul evoluției în afaceri militare asupra managementului integrat al resurselor de apărare.

9. http://www.lincei.it/rapporti/amaldi/papers/XV-Chapman.pdf, Gary, Chapman, LBJ School of Public Affairs University of Texas at Austin Austin, Texas, USA, An Introduction to the Revolution in Military Affairs, XV Amaldi Conference on Problems in Global Security Helsinki, Finland September 2003.

10. http://www.armyacademy.ro/reviste/2_2006_ro/a1.pdf, p. 2, Ostropel, V., Considerații privind revoluția în afaceri militare în epoca contemporană.

11. http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Stiinta%20militara.pdf., Văduva, Gh., Rolul științei militare în managementul mediului de securitate și apărare în procesul de modernizare a societăți, Universitatea creștină „Dimitire Cantemir”, Inistitutul de studii de  securitate știința militară.

12. www.armyacademy.ro/reviste/2_2005/a8.pdf, Virca, I., Movilă, M., Implicații ale fenomenului de globalizare militară asupra războaielor viitorului.

13. http://www.rft.forter.ro/cd_2009/11-sub11/01.htm, Caramalău, C., Logistica pro-activă – Logistica viitorului.

14. http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2013/1_2013/

srrs1_2013a19.pdf, Udrescu, M., Universitatea „Artifex” din București, Cuturela, S., Universitatea Națională de Apărare,Unele considerații despre managementul resurselor materiale și logistică.

15.http://www.mapn.ro/despre_mapn/informatii_generale/documente/ strategie_transformare_2007.doc. Strategia de Transformare a Armatei României, București, 2007.

16. www.conference.dresmara.ro/conferences/2010/19_Maftei_Lucian.pdf, Maftei, L., Multinational logistic operations modes, options for the efficient use of resources in NATO.

17. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.M., Cercetări privind optimizarea capabilităților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specific tehnologiilor robotizate, 2010.

18.www. mapn.ro/despre_mapn/…/strategie_transformare_2007.doc., Ministerul Apărării, Strategia de transformare a Armatei Române, București, 2007.

19.cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/fizionomia_actiunilor_militare.pdf, Alexandrescu, G., Dolghin, N., Moștoflei, C., Fizionomia acțiunilor militare, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate.

20. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.-M., Cercetǎri privind optimizarea capabilitǎților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specifice tehnologiilor robotizate, Sinteza Raportului de Activitate, decembrie, 2006,

21. http://www.rft.forter.ro/cd_2009/11-sub11/01.htm, Caramalău, C., Logistica proactivă – Logistica viitorului.

22.www. mapn.ro/despre_mapn/…/strategie_transformare_2007.doc., Ministerul Apărării, Strategia de transformare a Armatei Române, București, 2007.

23. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.M., Cercetări privind optimizarea capabilităților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specific tehnologiilor robotizate, 2010.

24. www.conference.dresmara.ro/conferences/2010/19_Maftei_Lucian.pdf, Maftei, L., Multinational logistic operations modes, options for the efficient use of resources in NATO.

25. www.rft.forter.ro/2009_1_t/index.html, Grecu, D.F., Scurt, C., Considerații privind aplicarea operațiilor pe bază de efecte în cadrul operațiilor de stabilitate și sprijin.

26. www.bg15mc.ro/RFT/BTM_2010-3.pdf, Tocilă, D.C., Anhgel,O., Implicații ale relației război bazat pe rețea – abordare a operațiilor prin prisma efectelor (EBAO) în procesul de transformarea, Forțele Terestre, Buletin De Teorie Militar~ Editat De Statul Major Al Forțelor Terestre, Anul II, nr.3 (7), 2010.

27. https://acc.dau.mil/adl/en US/32750/file/6223/Operational_Sense.pdf, Operational sense and respond logistics: co-evolution of an adaptive enterprise capability.

28. www.rand.org, Peltz, E., Logistics: Supply Based or Distribution Based?, Army Logistician, Volume 39, March-April 2007,

VII. REVISTE, CONFERINȚE, PUBLICATII

1. Albu, N., Dimensiunea strategică a asimetriei, Revista moldovenească de drept internațional și relații internaționale, 2011.

2. Ancuț, M., Problematica securității globale în contextul transformărilor actuale din mediul internațional, Revista Forțelor Terestre, nr. 2, 2010.

3. Ene, V., Operațiile Bazate pe Efecte, o provocare pentru arta militară contemporană, Curierul Armatei nr. 4/27.03 2009.

4. Frunzeti, T., Conținutul și dinamica actualei revoluții în afacerile militare, revista Impact Strategic, nr. 4(49) 2013, Editura, Universității Naționale de Apărare”Carol I”, București, 2013.

5. Frunzeti, T., Conținutul și dinamica actualei Revoluții în Afacerile Militare, Impact Strategic nr.4(49)/2013.

6. Frunzeti T., Revoluția în afacerile militare și dezvoltarea durabilă, Eco-economia și dezvoltarea durabilă, conferința internațională a Academiei Oamenilor de Știință din România, Brașov, sept.2013.

7. Irimia, I., Relația dintre conceptele operaționale, tehnologie și structurile operaționale, buletinul unap.ro.

8. Mocanu, C.M., Managementul activităților din domeniul logistic. Sisteme informaționale utilizate în cadrul armatelor moderne, referat de cercetare științifică, fond de carte al Bibliotecii Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2009.

9. Minculete, Gh., Delimitǎri ale managementului lanțului de aprovizionare-livrare În domeniul militar, articol publicat În Buletinul Universitǎții Naționale de Apǎrare „Carol I”, nr.4, București, 2007.

10. Mocanu, B., Sprijinul logistic și contribuția sa la asigurarea succesului operațiilor multinaționale, articol publicat în revista Gândirea militarǎ românrascǎ, nr.4/2009, București.

11. Midan, C., "Aplicarea doctrinei EBAO prin NATO și consecințele ei în organizarea și funcționarea statelor majore de nivel operativ", Impact strategic nr. 4/2009.

12. Paul, V., Asimetria strategică, Observatorul Militar, 2001, nr. 18 [593].

13. Roman, V., Revoluția ștințifică-tehnică și revoluția tehnică-militară, Buletinul Institutului Politehnic București,tomul XXII, fascicula II, 1961, reluată de Fenomenul militar în istoria societății, Ed.Militară, 1980.

14. Rizea, C., Opinii privind conducerea logisticii operaționale NATO la nivel central, articol publicat În Buletinul U.N.Ap., nr.1, București,2006.

15. Rizea, C.,(coordonator),Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță, Studiu de cerecetare științifică, relizat în cadrul Contractului nr.387/2006 (grant), în baza competiției lansată de CNCSIS, fondul de carte al Bilbliotecii Universitare Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

16. Scrieciu, L., Asimetrie în sprijinul logistic al vitoarelor acțiuni militare, revista Lumea Militară, nr.1, 2006.

17. Oțelea, N., Paradigma operaționalizării logisticii militare, în Logistica militară, transformare și remodelare, sesiune de comunicări științifice, 21-23 septembrie 2005, Editura U.N.Ap. Carol I, București, 2005.

18. Colectiv, Sistemul informațional al logisticii, în Securitate și Apărare în Uniunea Europeană, Sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațională, Strategii XXI, 17-18 aprilie,secțiunea 6, Logistică, Finanțe și Contabilitate, București, 2008.

19. Colectiv, Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță. Studiu de cercetare științifică, realizat în cadrul contractului nr. 387/2006 (grant) obținut pe baza competiției lansată de CNCSIS, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

VIII. ALTE DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

1. Balșaia Ențiclopedia, Ed.II, vol.43, Editura Științifică, Moscova,1998.

2. Dolghin, N., Războiul bazat pe rețea sau revoluție în arta militară în Războiul bazat pe rețea și viitorul acțiunilor militare, seminar științific organizat de Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, universitatea de Apărare CarolI, București, 26 mai 2005.

3. Colectiv, Războiul bazat pe rețea și influența acestuia asupra integrării sprijinului logistic acordat trupelor în operațiile multinaționale.Sprijin logistic bazat pe rețea, lucrare de cercetare științifică, fondul de carte al Universității Naționale de Apărare Carol I, București,2006

4. Colectiv, Sprijinul Logistic Bazat pe Rețea, factor multiplicator de forță, Editura U.N.Ap.Carol I, 2009.

5. Petrișor, S.M., Cercetǎri privind optimizarea capabilitǎților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specifice tehnologiilor robotizate, proiect coordonat de Consiliul Național al Cercetǎrii Științifice din Învǎțǎmântul Superior, decembrie, 2010.

6. Rizea, C, (coordonator), Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță, Studiu de cercetare științifică, realizat în cadrul contractului nr. 387/2006 (grant) , Biblioteca Universității Naționale de Apărare Carol I București, 2007.

7. Sandu, I.E., Mateescu, C., Războiul bazat pe rețea și achizițiile de viitoare capabilități militare, în Războiul bazat pe rețea și viitorul acțiunilor militare, seminar științific organizat de Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Universitatea Națională de Apărare Carol I, București, 2005.

*Col. dr. Petrișor Jalbă este absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare, Doctor în Științe militare și informații, iar în prezent este comandantul Depozitului Central 138 Materiale Intendență “General IONIȚĂ BOTOȘ” al Comandamentului Logistic Întrunit și cercetător postdoctoral.

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, confinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S138822, cu titlul “Rețea Transnațională de Management Integrat al Cercetării Doctorale și Postdoctorale Inteligente în domeniile “ Științe Militare ”, Șecuritate și Informații” și “ Ordine Publică și Siguranță Națională”-Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită- “ SmartPODAS”.

BIBLIOGRAFIE

I. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI

1. SMG/L-1, Doctrina logisticii operaționale întrunite, București, 2008.

II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE

1. US Defense Logistic Agency, focused Logistic Campaign Plan, 2004.

2. FM 101-5, Staff Organization and Oerations Contens, Washington, D.C.cap.V, 1997.

3. Kellog, Jr., B.J.K., citat de Akerman, R.,K., Military Cristal Ball Portends Network Centric Supremacy, articol, rev. Signal, 2001.

4. Mckitrick, J., Blackwell, J., Littlepage, F., Kraus, G., Blanchfield, R., Hill, D., "The Battlefield of the Future – 21st Century Warfare Issues", Air University, 1995.

5. Needham, P., Snyder, C., Speed and the Fog of War: Sense and Respond Logistics in Operation Iraqi Freedom-I, Case Studies in National Security Transformation, Number 15, January 2009.

6. Webster s Third New International Dictionary of the English Language, Editura MacMillan, 1993.

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Alexandrescu, G., Amenințări la adresa securității, Editura, UNAp, București, 2004.

2. Barna, C., Multiculturalism versus islamofobie în Uniunea Europeană, rev.Intelligence, ediție aniversară, Editura Serviciului Român de Informații, 2014.

3. Bădălan, E., (coordonator), Concepte Strategice și Operațiune de Actualitate, Centrul Tehnic Editorial al Armatei, 2004.

4. Constantin, I., Rusia. Paradigma eurasiatică.,Editura Top Form, București, 2014.

5. Dolghin, N., Sarcinschi, A., Dinu, M.S., Riscuri și amenințări la adresa securității româniei.Actualitate și perspectivă, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.

6. Frunzeti T., Soluționarea crizelor internaționale, Editura, Institutul European, Iași, 2006.

7. Gabor, G., Transformarea organizațiilor militare în geopolitica globalizării, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010.

8. Ghica-Radu, D., Tonea, A., Influența mediului operațional asupra modalităților de utilizare a puterii militare pentru gestionarea conflictelor în epoca globalizării, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2009.

9. Lungu, S.F, Riscuri și amenințări la frontiera de est a NATO și UE, Editura Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, București, 2013.

10. Mureșan, M., Văduva, G., Războiul viitorului, viitorul războiului, București, Editura Universității Naționale de Apărare, 2004.

11. Maloș, G., Andronic, B., Siteanu, E., Logistică de producție și logistica operațională, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2009.

12. Minculete, Gh., Minculete, A., Abordări moderne ale managementului

logistic, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București , 2009.

13. Popa, V., Logistics and material resources management, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

14. Popa, V., Sprijinul națiunii-gazdă, Editura Universitatea Națională de Apărare Carol I, Centrul de Studii Strategice, 2006.

15. Sarcinschi, A., Vulnerabilitate,risc,amenințare. Securitatea ca reprezentare psihosocială., Editura Militară, București, 2007.

16. Simileanu, V., Conflicte asimetrice, Editura TopForm, București, 2011.

17. Turcu, D., Noua epocă informațională, dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor și impactul asupra domeniului militar, Buletinul Universității Națioanle de Apărare Carol I, nr. 4, Editura Universității Națioanle de Apărare Carol I, București, 2006.

18. Tănase, I.,F., Sprijinul logistic al operațiilor bazate pe efecte în epoca globalizării, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2010.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Arquilla, J. și Ronfeldt, D., Le guerre du XXI siecle, în Le monde diplomatque, nr.7/1999;

2. Costello, J.,vice president of strategic trsnformation for network centric systems- Building Blocks of Focused Logistics, Army Logistician, jun, 2004;

3. David S. Alberts, John J. Garstka, Frederik P. Stein, Network Centric Warfare. Developing and Leveraging Information Superiority, 2nd Edition, CCRP publication series, 2000.

4. Held, D., ș.a., Transformări globale. Politică, economie și cultură, Iași, Editura Polirom, 2004.

5. Krepinekvich, F.A, Cavalry to computer.The pattern of Military revolutions. în The National Interest, 1999.

5. Postevka, M, Zodian, V., Ucraina trasee energetice alternative și relațiile cu statele din Europa Centrală și zona lărgită a Mării Negre, Editura Top Form, București, 2008.

7. Paul-Zoan de Saint-Germain, La perspective de defense, în Perspectives strategique,Journal de la Foundation pour Les Etudes de Defense, nr.33, 1997;

8. Raska, M., The five waves of RMA theory, Processes and Debate, în Pointer, Journal of Singapore Armed Forces, vol.36,nr.3-4, 2011.

9. Saint-Germain P.-Z., La perspective de la defense, în Perspectives strategiques, Journal de la Fondation pour Les Etudes de Defense, nr.33, decembrie 1997.

10. Wienberger C., Schweitzer P., Ultimul război mondial, Editura Antet, 1999.

VI. SURSE WEB

1. http://www.mapn.ro/despre_mapn/informatii_generale/documente/

strategia_nationala_de_aparare.pdf, Strategia de securitate nationala a României, Monitorul Oficial, Bucuresti 799/2008.

2. www.bnr.ro/Securitatea-economica,-bun-public-8993.aspx, Pop, N., Securitatea economică, bun public, prezentare susținută în cadrul proiectului educațional BNR "Academica", Sinaia, 12 februarie 2013.

3. http://rmdiri.md/?p=747, Albu, N.,Dimensiunea strategică a asimetriei.

4.http://sociologiemilitara.wordpress.com/2012/03/27/globalizarea-militara-contemporana-si-implicatiile-sale-politice/, Bădescu, A., Globalizarea militara contemporana și implicațiile sale politice.

5. www.nexusmagazine.ro/index.php/…/8-fata-ascunsa-a-terorismului.

6. http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/threat.

7. http://dexonline.ro/definitie/amenintare.

8. http://conferance.dresmara.ro/conferance/2007/21_Stancila_Lucian.pdf.,

Stăncilă, L., Vasile, E., Impactul evoluției în afaceri militare asupra managementului integrat al resurselor de apărare.

9. http://www.lincei.it/rapporti/amaldi/papers/XV-Chapman.pdf, Gary, Chapman, LBJ School of Public Affairs University of Texas at Austin Austin, Texas, USA, An Introduction to the Revolution in Military Affairs, XV Amaldi Conference on Problems in Global Security Helsinki, Finland September 2003.

10. http://www.armyacademy.ro/reviste/2_2006_ro/a1.pdf, p. 2, Ostropel, V., Considerații privind revoluția în afaceri militare în epoca contemporană.

11. http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Stiinta%20militara.pdf., Văduva, Gh., Rolul științei militare în managementul mediului de securitate și apărare în procesul de modernizare a societăți, Universitatea creștină „Dimitire Cantemir”, Inistitutul de studii de  securitate știința militară.

12. www.armyacademy.ro/reviste/2_2005/a8.pdf, Virca, I., Movilă, M., Implicații ale fenomenului de globalizare militară asupra războaielor viitorului.

13. http://www.rft.forter.ro/cd_2009/11-sub11/01.htm, Caramalău, C., Logistica pro-activă – Logistica viitorului.

14. http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2013/1_2013/

srrs1_2013a19.pdf, Udrescu, M., Universitatea „Artifex” din București, Cuturela, S., Universitatea Națională de Apărare,Unele considerații despre managementul resurselor materiale și logistică.

15.http://www.mapn.ro/despre_mapn/informatii_generale/documente/ strategie_transformare_2007.doc. Strategia de Transformare a Armatei României, București, 2007.

16. www.conference.dresmara.ro/conferences/2010/19_Maftei_Lucian.pdf, Maftei, L., Multinational logistic operations modes, options for the efficient use of resources in NATO.

17. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.M., Cercetări privind optimizarea capabilităților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specific tehnologiilor robotizate, 2010.

18.www. mapn.ro/despre_mapn/…/strategie_transformare_2007.doc., Ministerul Apărării, Strategia de transformare a Armatei Române, București, 2007.

19.cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/fizionomia_actiunilor_militare.pdf, Alexandrescu, G., Dolghin, N., Moștoflei, C., Fizionomia acțiunilor militare, Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate.

20. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.-M., Cercetǎri privind optimizarea capabilitǎților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specifice tehnologiilor robotizate, Sinteza Raportului de Activitate, decembrie, 2006,

21. http://www.rft.forter.ro/cd_2009/11-sub11/01.htm, Caramalău, C., Logistica proactivă – Logistica viitorului.

22.www. mapn.ro/despre_mapn/…/strategie_transformare_2007.doc., Ministerul Apărării, Strategia de transformare a Armatei Române, București, 2007.

23. www.armyacademy.ro/cercetare/robomilcap/Sint_1.pdf, Petrișor, S.M., Cercetări privind optimizarea capabilităților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specific tehnologiilor robotizate, 2010.

24. www.conference.dresmara.ro/conferences/2010/19_Maftei_Lucian.pdf, Maftei, L., Multinational logistic operations modes, options for the efficient use of resources in NATO.

25. www.rft.forter.ro/2009_1_t/index.html, Grecu, D.F., Scurt, C., Considerații privind aplicarea operațiilor pe bază de efecte în cadrul operațiilor de stabilitate și sprijin.

26. www.bg15mc.ro/RFT/BTM_2010-3.pdf, Tocilă, D.C., Anhgel,O., Implicații ale relației război bazat pe rețea – abordare a operațiilor prin prisma efectelor (EBAO) în procesul de transformarea, Forțele Terestre, Buletin De Teorie Militar~ Editat De Statul Major Al Forțelor Terestre, Anul II, nr.3 (7), 2010.

27. https://acc.dau.mil/adl/en US/32750/file/6223/Operational_Sense.pdf, Operational sense and respond logistics: co-evolution of an adaptive enterprise capability.

28. www.rand.org, Peltz, E., Logistics: Supply Based or Distribution Based?, Army Logistician, Volume 39, March-April 2007,

VII. REVISTE, CONFERINȚE, PUBLICATII

1. Albu, N., Dimensiunea strategică a asimetriei, Revista moldovenească de drept internațional și relații internaționale, 2011.

2. Ancuț, M., Problematica securității globale în contextul transformărilor actuale din mediul internațional, Revista Forțelor Terestre, nr. 2, 2010.

3. Ene, V., Operațiile Bazate pe Efecte, o provocare pentru arta militară contemporană, Curierul Armatei nr. 4/27.03 2009.

4. Frunzeti, T., Conținutul și dinamica actualei revoluții în afacerile militare, revista Impact Strategic, nr. 4(49) 2013, Editura, Universității Naționale de Apărare”Carol I”, București, 2013.

5. Frunzeti, T., Conținutul și dinamica actualei Revoluții în Afacerile Militare, Impact Strategic nr.4(49)/2013.

6. Frunzeti T., Revoluția în afacerile militare și dezvoltarea durabilă, Eco-economia și dezvoltarea durabilă, conferința internațională a Academiei Oamenilor de Știință din România, Brașov, sept.2013.

7. Irimia, I., Relația dintre conceptele operaționale, tehnologie și structurile operaționale, buletinul unap.ro.

8. Mocanu, C.M., Managementul activităților din domeniul logistic. Sisteme informaționale utilizate în cadrul armatelor moderne, referat de cercetare științifică, fond de carte al Bibliotecii Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2009.

9. Minculete, Gh., Delimitǎri ale managementului lanțului de aprovizionare-livrare În domeniul militar, articol publicat În Buletinul Universitǎții Naționale de Apǎrare „Carol I”, nr.4, București, 2007.

10. Mocanu, B., Sprijinul logistic și contribuția sa la asigurarea succesului operațiilor multinaționale, articol publicat în revista Gândirea militarǎ românrascǎ, nr.4/2009, București.

11. Midan, C., "Aplicarea doctrinei EBAO prin NATO și consecințele ei în organizarea și funcționarea statelor majore de nivel operativ", Impact strategic nr. 4/2009.

12. Paul, V., Asimetria strategică, Observatorul Militar, 2001, nr. 18 [593].

13. Roman, V., Revoluția ștințifică-tehnică și revoluția tehnică-militară, Buletinul Institutului Politehnic București,tomul XXII, fascicula II, 1961, reluată de Fenomenul militar în istoria societății, Ed.Militară, 1980.

14. Rizea, C., Opinii privind conducerea logisticii operaționale NATO la nivel central, articol publicat În Buletinul U.N.Ap., nr.1, București,2006.

15. Rizea, C.,(coordonator),Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță, Studiu de cerecetare științifică, relizat în cadrul Contractului nr.387/2006 (grant), în baza competiției lansată de CNCSIS, fondul de carte al Bilbliotecii Universitare Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

16. Scrieciu, L., Asimetrie în sprijinul logistic al vitoarelor acțiuni militare, revista Lumea Militară, nr.1, 2006.

17. Oțelea, N., Paradigma operaționalizării logisticii militare, în Logistica militară, transformare și remodelare, sesiune de comunicări științifice, 21-23 septembrie 2005, Editura U.N.Ap. Carol I, București, 2005.

18. Colectiv, Sistemul informațional al logisticii, în Securitate și Apărare în Uniunea Europeană, Sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațională, Strategii XXI, 17-18 aprilie,secțiunea 6, Logistică, Finanțe și Contabilitate, București, 2008.

19. Colectiv, Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță. Studiu de cercetare științifică, realizat în cadrul contractului nr. 387/2006 (grant) obținut pe baza competiției lansată de CNCSIS, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, București, 2007.

VIII. ALTE DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

1. Balșaia Ențiclopedia, Ed.II, vol.43, Editura Științifică, Moscova,1998.

2. Dolghin, N., Războiul bazat pe rețea sau revoluție în arta militară în Războiul bazat pe rețea și viitorul acțiunilor militare, seminar științific organizat de Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, universitatea de Apărare CarolI, București, 26 mai 2005.

3. Colectiv, Războiul bazat pe rețea și influența acestuia asupra integrării sprijinului logistic acordat trupelor în operațiile multinaționale.Sprijin logistic bazat pe rețea, lucrare de cercetare științifică, fondul de carte al Universității Naționale de Apărare Carol I, București,2006

4. Colectiv, Sprijinul Logistic Bazat pe Rețea, factor multiplicator de forță, Editura U.N.Ap.Carol I, 2009.

5. Petrișor, S.M., Cercetǎri privind optimizarea capabilitǎților sistemului logistic militar prin implementarea unor soluții specifice tehnologiilor robotizate, proiect coordonat de Consiliul Național al Cercetǎrii Științifice din Învǎțǎmântul Superior, decembrie, 2010.

6. Rizea, C, (coordonator), Sprijinul logistic bazat pe rețea-factor multiplicator de forță, Studiu de cercetare științifică, realizat în cadrul contractului nr. 387/2006 (grant) , Biblioteca Universității Naționale de Apărare Carol I București, 2007.

7. Sandu, I.E., Mateescu, C., Războiul bazat pe rețea și achizițiile de viitoare capabilități militare, în Războiul bazat pe rețea și viitorul acțiunilor militare, seminar științific organizat de Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Universitatea Națională de Apărare Carol I, București, 2005.

*Col. dr. Petrișor Jalbă este absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare, Doctor în Științe militare și informații, iar în prezent este comandantul Depozitului Central 138 Materiale Intendență “General IONIȚĂ BOTOȘ” al Comandamentului Logistic Întrunit și cercetător postdoctoral.

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, confinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S138822, cu titlul “Rețea Transnațională de Management Integrat al Cercetării Doctorale și Postdoctorale Inteligente în domeniile “ Științe Militare ”, Șecuritate și Informații” și “ Ordine Publică și Siguranță Națională”-Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită- “ SmartPODAS”.