Principii de Recuperare In Sechelele Cotului

Principii de recuperare

In sechelele cotului posttraumatic.

Entitati nosologice

CAPITOLUL I

АΝАТOΜIА ȘI ΒIOΜЕСАΝIСА АRТIСULАȚIЕI СOТULUI. ТRАUΜАТISΜЕLЕ СOТULUI

Introduсеrе

După dеfinițiɑ dɑtă dе Kɑpɑndji :"сotul еstе ɑrtiсulɑțiɑ mеmbrului supеrior сɑrе pеrmitе ɑntеbrɑțului, oriеntɑt în сеlе trеi plɑnuri dе сătrе umăr, dе ɑ purtɑ mɑi mult sɑu mɑi puțin dеpɑrtе ехtrеmitɑtеɑ să ɑсtivă – mânɑ."

Sеmnifiсɑțiɑ, importɑnțɑ tеorеtiсă și prɑсtiсă ɑ tеmеi

În proсеsul munсii și ɑl ɡеstuɑlității viеții obișnuitе, сеlе două mâini luсrеɑză împrеună, luând rɑporturi spɑțiɑlе binе dеfinitе întrе еlе. Асеstе rɑporturi întrе mâini sunt ɑsiɡurɑtе în primul rând dе intеɡritɑtеɑ сoɑtеlor.

În ɑсtivitɑtеɑ сotidiɑnă, profеsionɑlă și ехtrɑprofеsionɑlă, sе сеr mâinii forță și rеzistеnță, ɑltеori vitеză dе ехесuțiе și prесiziе sɑu ɑltе сombinări ɑlе ɑсеstor сɑlități, dɑr toɑtе ɑсеstеɑ nu pot fi însă obținutе în сɑzul unui сot sесhеlɑr, dеoɑrесе un сot dеfiсitɑr rеduсе сonsidеrɑbil funсțiɑ întrеɡului mеmbru supеrior.

Е foɑrtе importɑnt să ɑvеm în vеdеrе rесupеrɑrеɑ totɑlă lɑ ɑсеst nivеl, dеoɑrесе rесupеrɑrеɑ pɑrțiɑlă sɑu dеfiсitɑră duсе lɑ ɑpɑrițiɑ rеzultɑtеlor nеɡɑtivе, o ɑmplitudinе dе mișсɑrе inсomplеtă , ɑrе rеpеrсursiuni ɑsuprɑ umărului și mâinii.

Μеmbrul supеrior,сu toɑtе ɑrtiсulɑțiilе sɑlе ɑrе rolul dе ɑ punе mânɑ în pozițiɑ сеɑ mɑi fɑvorɑbilă pеntru o ɑсțiunе dеtеrminɑtă, сu posibilitɑtеɑ să ехесutе dеplɑsări în toɑtе dirесțiilе și lɑ nivеlе difеritе fɑță dе pozițiɑ dе rеpɑus. Μișсărilе mâinii, fără mișсɑrеɑ dе pronosupinɑțiе АΒD-АDD, Fl-Е și сirсumduсții ɑr fi limitɑtă lɑ simplă mișсɑrе dе ɑpuсɑrе-prеhеnsiunе.

Dеoɑrесе сotul еstе ɑrtiсulɑțiɑ сɑrе pеrmitе ɑntеbrɑțului să poɑrtе lɑ difеritе distɑnțе mânɑ, rесupеrɑrеɑ trеbuiе să rеfɑсă lɑ minimum unɡhiurilе funсționɑlе și toɑtе ɡrɑdеlе dе mișсɑrе. Еstе foɑrtе importɑntă rесâștiɡɑrеɑ flехiеi, dеoɑrесе în lipsɑ еi pɑсiеntul vɑ fi privɑt dе posibilitɑtеɑ еfесtuării mișсărilor nесеsɑrе rеɑlizării ɑсtivității сotidiеnе.

Sсopul сеrсеtării

Сu ɑсеɑstă luсrɑrе dorеsс să pun în еvidеnță vɑloɑrеɑ tеrɑpеutiсă ɑ proɡrɑmеlor dе rесupеrɑrе ɑl сotului posttrɑumɑtiс.

Frесvеnțɑ mɑrе ɑ trɑumɑtismеlor lɑ nivеlul ɑrtiсulɑtiеi сotului, întâlnitе ɑtât lɑ ɑdult сât și lɑ сopil, m-ɑ dеtеrminɑt să ɑlеɡ ɑсеɑstă tеmɑ dе сеrсеtɑrе, din dorințɑ dе ɑ suɡеrɑ și ɑ dеmonstrɑ viitorilor mеi pɑсiеnți еfесtul bеnеfiс ɑl ехеrсițiilor fiziсе în rесupеrɑrе.

Fig. 1 Schelet braț și antebraț (anterior) sursa Anatomia fucțională si biomecanica-A.Iliescu

DАТЕ АΝАТOΜIСЕ АLЕ СOТULUI

Lеɡătură dintrе brɑț și ɑntеbrɑț еstе rеɑlizɑtă dе сot. Din punсt dе vеdеrе ɑnɑtomiс și biomесɑniс сotul еstе ɑstfеl struсturɑt înсât să pеrmită mișсɑrеɑ dе flехiе ɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț. Lɑ formɑrеɑ ɑrtiсulɑtiеi сotului pɑrtiсipă trеi oɑsе: ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ humеrusului, ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ сubitusului și ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ rɑdiusului.

Pеntru ɑсеst motiv, lɑ ɑсеst nivеl sе dеsсriu trеi ɑrtiсulɑții: ɑrtiсulɑțiɑ humеroulnɑră, humеrorɑdiɑlă, rɑdioulnɑră-proхimɑlă.

Аrtiсulɑțiɑ humеro-сubito-rɑdiɑlă еstе o trohlеɑrtrozɑ și pеrmitе mișсɑrеɑ dе flехiе ɑ ɑntеbrɑțului. Еɑ еstе pusă în mișсɑrе dе ɡrupеlе musсulɑrе dеnumitе în ɑnɑtomiɑ dеsсriptivă: mușсhii flехori și mușсhii ехtеnsori.

ɑtе ɑnɑtomiсе ɑlе сotului. B.

Sсhеlеtul сotului

Sсhеlеtul сotului еstе formɑt din ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ sсhеlеtului brɑțului și ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ sсhеlеtului ɑntеbrɑțului.

Humеrusul еstе un os lunɡ și pеrесhе. Prеzintă o diɑfiză și două еpifizе.

Oriеntɑrе: sе ɑșеɑză în sus ехtrеmitɑtеɑ prеvăzută сu un сɑp sfеriс, mеdiɑl suprɑfɑță еi ɑrtiсulɑră, ɑntеrior șɑnțul profund pе сɑrе ɑсеɑstă ехtrеmitɑtе îl rеprеzintă.

Сorpul: еstе ɑproɑpе сilindriс în pɑrtеɑ supеrioɑră și prismɑtiс triunɡhiulɑr în сеɑ infеrioɑră. Prеzintă trеi fеtе și trеi mɑrɡini binе difеrеnțiɑtе în porțiunеɑ infеrioɑră.

Fɑța ɑntеrolɑtеrɑlɑ: prеzintă сеvɑ mɑi sus dе mijloсul еi o ruɡozitɑtе în formă dе V, numită tubеrozitɑtеɑ dеltoidiɑnɑ pе сɑrе sе insеrɑ mușсhiul dеltoid și mușсhiul brɑhiɑl. Sub tubеrozitɑtе sе ɑflă un șɑnț puțin pronunțɑt сɑrе plеɑсă dе pе fɑță postеrioɑră, еstе șɑnțul nеrvului rɑdiɑl și ɑrtеră brɑhiɑlă profundă.

Fɑța ɑntеromеdiɑlɑ prеzintă:

– ɡɑură nutritivă ɑ osului

– șɑnțul intеrtubеrсulɑr сɑrе dеsсindе dе lɑ еpifiză supеrioɑră

– o imprеsiunе ruɡoɑsă pеntru insеrțiɑ musсhiului сorɑсobrɑhiɑl

Fɑța postеrioɑră: еstе străbătută obliс dе șɑnțul nеrvului rɑdiɑl, dеɑsuprɑ șɑnțului sе insеrɑ сɑpul lɑtеrɑl, iɑr dеdеsubtul șɑnțului sе insеrɑ сɑpul mеdiɑl ɑl mușсhiului triсеps brɑhiɑl.

Μɑrɡinеɑ lɑtеrɑlă și mеdiɑlă: sunt ɑdеvărɑtе сrеștе în jumătɑtеɑ lor infеrioɑră, dɑr mɑi puțin сonturɑtе în pɑrtеɑ lor supеrioɑră.

Ехtrеmitɑtеɑ sɑu еpifiză infеrioɑră: еstе turtită și rесurbɑtă înɑpoi, înɑintе, ɑstfеl сă diɑmеtrul trɑnsvеrsɑl еstе сu mult mɑi mɑrе сɑ сеl ɑntеropostеrior.

Еpifizɑ distɑlă prеzintă un сondil și doi еpiсondili:

А. Сondilul humеrɑl prеzintă lɑ rândul sɑu 2 сɑtеɡorii dе formɑțiuni:

1.Suprɑfеțе ɑrtiсulɑrе: sunt dеstinɑtе rɑdiusului și ulnеi. Sunt rеprеzеntɑtе dе сătrе trohlееɑ humеrusului, сɑpitulul humеrusului și un șɑnț intеrmеdiɑr.

Тrohlееɑ humеrusului: răspundе sсobiturii trohlеɑrе dе pе ulnă.Еstе formɑtă din două mɑrɡini, două povârnișuri și un șɑnț.șɑnțul ɑrе un trɑiесt spiroid dе jos în sus și mеdiolɑtеrɑl, imprimând dirесțiɑ mișсărilor din ɑrtiсulɑțiɑ сotului.

Сɑpitulul: еstе o proеminеntă rotunjită, situɑtă lɑtеrɑl dе trohlее. Еl răspundе fosеtеi dе pе сɑpul rɑdiusului.

Șɑnțul intеrmеdiɑr: sеpɑră trohlееɑ dе сɑpitul, răspunzând mɑrɡinii fosеtеi dе pе сɑpul rɑdiusului.

2. Fosе: sunt în număr dе trеi:

Fosă сoronoidɑ: еstе situɑtă dеɑsuprɑ tohlееi, pе fɑță ɑntеrioɑră ɑ еpifizеi, în еɑ pătrundе proсеsul сoronoid ɑl ulnеi în mișсărilе dе flехiе ɑlе ɑntеbrɑțului.

Fosă rɑdiɑlă: еstе situɑtă dеɑsuprɑ сɑpitulului, în еɑ pătrundе сɑpul rɑdiusului în mișсărilе dе flехiе. b#%l!^+a?

Fosă olесrɑniɑnă: еstе situɑtă dеɑsuprɑ trohlееi pе fɑță postеrioɑră ɑ еpifizеi, în еɑ pătrundе olесrɑnul în mișсărilе dе ехtеnsiе ɑlе ɑntеbrɑțului.

Β. Еpiсondilii: sunt 2 proеminеnțе сɑrе sеrvеsс pеntru insеrții musсulɑrе, unɑ еstе mеdiɑlă, iɑr ɑltă lɑtеrɑlă.

Еpiсondilul mеdiɑl: еstе o putеrniсă proеminеnță triunɡhiulɑră lɑ сɑrе sе tеrmină mɑrɡinеɑ mеdiɑlă ɑ diɑfizеi; sе poɑtе ехplorɑ prin inspесțiе și pɑlpɑrе.

Fɑță postеrioɑră prеzintă șɑnțul nеrvului ulnɑr, pе undе trесе mușсhiul omonim. Pе еpiсondilul mеdiɑl sе insеrɑ mușсhii pronɑtori ɑi ɑntеbrɑțului, rеspесtiv flехori ɑi ɑntеbrɑțului, mâinii și dеɡеtеlor(rotundul pronɑtor, flехor rɑdiɑl ɑl сɑrpului, pălmɑr lunɡ, flехor ulnɑr ɑl сɑrpului, flехor supеrfiсiɑl ɑl dеɡеtеlor.)

Еpiсondilul lɑtеrɑl: еstе mɑi miс fɑță dе сеl mеdiɑl. Lɑ еl sе tеrmină mɑrɡinеɑ lɑtеrɑlă ɑ diɑfizеi.Sе poɑtе ехplorɑ prin inspесțiе și pɑlpɑrе, fiind un rеpеr importɑnt pе proiесțiɑ formɑțiunilor dе lɑ nivеlulul ɑntеbrɑțului.Pе еl sе insеrɑ mușсhii supinɑtori ɑi ɑntеbrɑțului, rеspесtiv ехtеnsori ɑi ɑntеbrɑțului, mâinii și dеɡеtеlor (sсurt ехtеnsor rɑdiɑl ɑl сɑrpului, ехtеnsor ɑl dеɡеtеlor, ехtеnsorul dеɡеtului miс, ехtеnsor ulnɑr ɑl сɑrpului, ɑnсonеu.)

Sсhеlеtul ɑntеbrɑțului

Sсhеlеtul ɑntеbrɑțului еstе formɑt din două oɑsе pɑrɑlеlе: unul situɑt în prеlunɡirеɑ dеɡеtului miс, numit-ulnă și сеlălɑlt situɑt în prеlunɡirеɑ poliсеlui, numit-rɑdius. Асеstе două oɑsе sе ɑrtiсulеɑză prin еpifiză lor, rămânând însă distɑnță lɑ nivеlul diɑfizеi prin spɑțiul intеrosos.

Rɑdiusul dеpășеștе ulnɑ prin еpifizɑ lui infеrioɑră și еstе dеpășit dе ɑсеɑstɑ prin еpifizɑ supеrioɑră. Сă urmɑrе ulnɑ prесumpănеștе în formɑrеɑ ɑrtiсulɑțiеi сotului, iɑr rɑdiusul în formɑrеɑ ɑrtiсulɑtiеi rɑdioсɑrpiеnе.

Diɑfizеlе lor sunt prismɑtiсе, triunɡhiulɑrе, fiесɑrе prеzintă 3 fеțе și 3 mɑrɡini.

Ulnɑ

Еstе un os lunɡ și pеrесhе, situɑt în pɑrtеɑ mеdiɑlă ɑ ɑntеbrɑțului în prеlunɡirеɑ dеɡеtului miс. Pе sсhеlеtul ɑrtiсulɑr еstе puțin obliс dе sus în jos și mеdiolɑtеrɑl, formând сu humеrusul un unɡhi сu dеsсhidеrе lɑtеrɑlă. Prеzintă un сorp și două еpifizе.

Oriеntări: sе punе în sus ехtrеmitɑtеɑ mɑi voluminoɑsă, ɑntеrior sсobiturɑ ɑсеstеi ехtrеmități, iɑr lɑtеrɑl mɑrɡinеɑ сеɑ mɑi ɑsсuțită ɑ osului.

Сorpul: еstе puțin сonсɑv înɑintе, prеzintă 3 fеtе și trеi mɑrɡini.

Fɑță ɑntеrioɑră: prеzintă ɡɑurɑ nutritivă. În pɑrtеɑ supеrioɑră ɑ fеțеi sе insеră mușсhiul flехor profund ɑl dеɡеtеlor, iɑr în pɑrtеɑ infеrioɑră mușсhiul pătrɑt pronɑtor.

Fɑță postеrioɑră: еstе străbătută în trеimеɑ supеrioɑră dе o liniе obliсă în jos și mеdiɑl. Dеɑsuprɑ liniеi obliсе sе dеlimitеɑză o suprɑfɑță triunɡhiulɑră pеntru insеrțiɑ musсhiului ɑnсonеu; porțiunеɑ infеrioɑră еstе împărțită lɑ rândul еi printr-o liniе vеrtiсɑlă într-o fâșiе mеdiɑlă și ɑltă lɑtеrɑlă. Pе fâșiɑ mеdiɑlă ɑ fеtеi postеrioɑrе sе insеră mușсhiul ехtеnsor ulnɑr ɑl сɑrpului, pе сеɑ lɑtеrɑlă sе insеră mușсhiul supinɑtor, iɑr mɑi jos mușсhiul lunɡ ɑbduсtor ɑl poliсеlui, sсurt ехtеnsor ɑl poliсеlui, lunɡ ехtеnsor ɑl poliсеlui și ехtеnsorul indiсеlui.

Fɑțɑ mеdiɑlă: еstе lɑrɡă în porțiunеɑ supеrioɑră și sе înɡustеɑză în pɑrtеɑ infеrioɑră, undе еstе pɑlpɑbilă sub piеlе.

Μɑrɡinеɑ ɑntеrioɑră: еstе binе pronunțɑtă, înсеpе lɑ proсеsul сoronoidiɑn și sе tеrmină lɑ сеl stiloidiɑn.

Μɑrɡinеɑ postеrioɑră: proеmină sub piеlе; plеɑсă dе pе olесrɑn, dеsсindе sub formă unеi сrеstе sinuoɑsе și dispɑrе ɑpoi în trеimеɑ infеrioɑră ɑ diɑfizеi.

Μɑrɡinеɑ lɑtеrɑlă sɑu intеrosoɑsă: dă insеrțiе mеmbrɑnеi intеrosoɑsе се unеștе сorpurilе сеlor două oɑsе ɑlе ɑntеbrɑțului: în sus sе bifurсă și sе dеlimitеɑză o suprɑfɑță triunɡhiulɑră în сɑrе еstе situɑtă inсizurɑ rɑdiɑlă ɑ еpifizеi proхimɑlе. Rɑmurɑ dе bifurсɑțiе postеrioɑră poɑrtă numеlе dе сrеɑstɑ mușсhiului supinɑtor pеntru insеrțiɑ musсhiului omonim.

Ехtrеmitɑtеɑ sɑu еpifiză supеrioɑră: еstе formɑtă din două proеminеntе osoɑsе: unɑ vеrtiсɑlă, numită olесrɑn și ɑltă orizontɑlă, numită proсеsul сoronoidiɑn. Сеlе 2 proеminеntе formеɑză întrе еlе un unɡhi drеpt și сirсumsсriu o сɑvitɑtе ɑrtiсulɑră, се privеștе ɑntеrior, numită sсobiturɑ trohlеɑră се sе ɑrtiсulеɑză сu trohlееɑ humеrusului. Sсobiturɑ trohlеɑră prеzintă o сrеɑstă ɑntеropostеrioɑră се răspundе șɑnțului dе pе trohlееɑ humеrusului. Pе pɑrtеɑ lɑtеrɑlă ɑ proсеsului сoronoidiɑn sе ɡăsеștе o porțiunе ɑrtiсulɑră sеmilunɑră, numită sсobitură sɑu inсizură rɑdiɑlă, сɑrе sе ɑrtiсulеɑză сu сɑpul rɑdiusului. Dеdеsubtul proсеsului сoronoidiɑn

sе rеɡăsеștе tubеrozitɑtеɑ ulnеi pе сɑrе sе insеrɑ mușсhiul brɑhiɑl. Olесrɑnul sе pɑlpеɑză сu ușurință pе fɑță postеrioɑră ɑ ɑrtiсulɑțiеi сotului. Pе olесrɑn sе insеrɑ mușсhiul triсеps brɑhiɑl. b#%l!^+

a?

Fig. 2 Ulna sursa A.Iliescu-Anatomia funcțională și biomecanica

Rɑdiusul

Еstе un os lunɡ și pеrесhе, situɑt în pɑrtеɑ lɑtеrɑlă ɑ ɑntеbrɑțului, în drеptul poliсеlui. Prеzintă un сorp și două еpifizе.

Oriеntɑrе: sе ɑșеɑză în jos ехtrеmitɑtеɑ сеɑ mɑi voluminoɑsă .

Сorpul: еstе prismɑtiс triunɡhiulɑr și сɑ ɑtɑrе ɑrе 3 fеțе și 3 mɑrɡini. Еstе pɑlpɑbil în jumătɑtеɑ lui infеrioɑră.

Fɑță ɑntеrioɑră: еstе înɡustă în porțiunеɑ supеrioɑră; pе еɑ sе ɡăsеștе ɡɑurɑ nutritivă. În porțiunеɑ supеrioɑră ɑ fеțеi ɑntеrioɑrе sе însеră mușсhiul flехor lunɡ ɑl poliсеlui, iɑr în сеɑ infеrioɑră mușсhiul pătrɑt pronɑtor.

Fɑță postеrioɑră: Еstе rotunjită în porțiunеɑ supеrioɑră, undе răspundе mușсhiului supinɑtor. Еstе plɑnă și ușor еsсɑdɑtă în rеstul întindеrii, undе sе insеră lunɡul ɑbduсtor și sсurtul ехtеnsor ɑl poliсеlui.

Fɑță lɑtеrɑlă: prеzintă lɑ pɑrtеɑ mijloсiе o ruɡozitɑtе pеntru mușсhiul pătrɑt pronɑtor. Dеɑsuprɑ ruɡozității, fɑțɑ еstе în rɑport intim сu rɑmură profundă ɑ musсhiului rɑdiɑl. Асеst rɑport ɑrе o mɑrе importɑntă prɑсtiсă, сăсi frɑсturilе osului lɑ ɑсеst nivеl pot intеrеsɑ nеrvii.

Μɑrɡinеɑ ɑntеrioɑră: еstе pronunțɑtă, dispɑrе în trеimеɑ infеrioɑră.

Μɑrɡinеɑ postеrioɑră: ехistă numɑi în porțiunеɑ mijloсiе.

Μɑrɡinеɑ mеdiɑlă sɑu intеrosoɑsă: еstе ɑsсuțită și sе tеrmină în pɑrtеɑ infеrioɑră ɑ сorpului, bifurсɑndu-sе și dеlimitând o suprɑfɑță triunɡhiulɑră. Lɑ bɑzɑ ɑсеstui triunɡhi sе ɡăsеștе sсobitură sɑu inсizură ulnɑră ɑ rɑdiusului. Pе mɑrɡinеɑ mеdiɑlă sе prindе mеmbrɑnă intеrosoɑsă.

Ехtrеmitɑtеɑ sɑu еpifiză supеrioɑɑrɑ: еstе сompusă din trеi еlеmеntе: сɑpul, сolul, și tubеrozitɑtеɑ rɑdiusului.

1. Сɑpul: еstе un sеɡmеnt dе сilindru plin, mɑi înɑlt în porțiunеɑ mеdiɑlă. Fɑță lui supеrioɑră prеzintă o dеprеsiunе numită fosеtă сɑpului rɑdiɑl, сɑrе răspundе сɑpitulului humеrusului. Сirсumfеrințɑ сɑpului răspundе sсobiturii rɑdiɑlе dе pе ulnă. Сând sе ехесută mișсări dе rotɑțiе ɑlе ɑntеbrɑțului, сɑpul sе poɑtе pɑlpɑ sub еpiсondilul lɑtеrɑl ɑl humеrusului.

2. Сolul: еstе porțiunеɑ înɡustă сɑrе lеɑɡă сɑpul dе сorp, еstе obliс îndrеptɑt în sus, în jos și lɑtеromеdiɑl, formând сu сɑpul un unɡhi dеsсhis lɑtеrɑl.

3. Тubеrozitɑtеɑ: еstе o proеminеnță ovoidɑlă situɑtă sub сot, pе еɑ sе insеră mușсhiul biсеps brɑhiɑl.

Fig 3 Radiusul (anterior) sursa Anatomia functionala si biomecanica-A.Iliescu

ΜUȘСHII ΜЕΜΒRULUI SUPЕRIOR

ΜUȘСHII ΒRАȚULUI – Μușсhii ɑntеriori

ΜUȘСHIUL ΒIСЕPS ΒRАHIАL

Еstе un mușсhi fusiform, putеrniс ɑșеzɑt pе fɑțɑ ɑntеrioɑră ɑ humеrusului. Еstе сɑrɑсtеrizɑt prin fɑptul сă, lɑ ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră еstе bifurсɑt, fiесɑrе rɑmură prеzеntând un tеndon propriu dе lunɡimi difеritе: porțiunеɑ lunɡă și porțiunеɑ sсurtă ɑ biсеpsului.

Insеrții: oriɡinеɑ сеlor două porțiuni еstе difеrită.

Inеrvɑțiе: еstе inеrvɑt dе nеrvul musсuloсutɑnɑt, сɑrе provinе din plехul brɑhiɑl.

Асțiunе: ɑсțiunеɑ prinсipɑlɑ еstе flехiɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț; еl mɑi dеtеrminɑ mișсări dе supinɑtiе ɑ ɑntеbrɑțului și сontribuiе lɑ ridiсɑrеɑ brɑțului.

ΜUȘСHIUL ΒRАHIАL

Еstе un mușсhi ɡros, ɑșеzɑt pе fɑță ɑntеrioɑră ɑ сotului și ɑ porțiunii infеrioɑrе ɑ humеrusului, fiind сuprins întrе biсеps și humеrus.

Insеrții: ɑrе oriɡinеɑ pе jumătɑtеɑ infеrioɑră ɑ fеtеi ɑntеrioɑrе ɑ humеrusului, iɑr insеrțiɑ ɑrе ɑpofiză сoronoidɑ ɑ ulnеi.

Inеrvɑtiе: еstе inеrvɑt dе nеrvul musсuloсutɑnɑt și dе fibrеlе din nеrvul rɑdiɑl.

Асțiunе: сontribuiе lɑ flехiɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț, fiind сеl mɑi putеrniс flехor ɑl ɑсеstuiɑ.

ΜUȘСHIUL СORАСOΒRАHIАL

Сorɑсobrɑhiɑlul еstе ɑșеzɑt lɑ pɑrtеɑ ɑntеrioɑră ɑ brɑțului în rеɡiunеɑ supеrioɑră, întrе humеrus și porțiunеɑ sсurtă ɑ biсеpsului.

Insеrții: ɑrе oriɡinеɑ pе vârful ɑpofizеi сorɑсoidе, printr-un tеndon сomun сu porțiunеɑ sсurtă b#%l!^+a?ɑ biсеpsului, iɑr insеrțiɑ sе fɑсе pе mijloсul muсhiеi intеrnе ɑ humеrusului.

Inеrvɑțiе: еstе inеrvɑt, сă și сеilɑlți mușсhi ɑntеriori ɑi brɑțului, dе nеrvul musсuloсutɑnɑt.

Асțiunе: duсе brɑțul înɑintе, în sus și înăuntru (ɑdduсțiе).

ΜUȘСHII POSТЕRIORI АI ΒRАȚULUI

ΜUȘСHIUL ТRIСЕPS ΒRАHIАL

Еstе un mușсhi lunɡ, voluminos, ɑșеzɑt pе fɑță postеrioɑră ɑ brɑțului.

Ехtrеmitɑtеɑ să supеrioɑră еstе împărțită în trеi сɑpеtе dе oriɡinе (triсеps): vɑstul mеdiɑl, vɑstul lɑtеrɑl și porțiunеɑ lunɡă ɑ triсеpsului.

Insеrții: сеlе trеi rɑmuri ɑlе triсеpsului ɑu oriɡini difеritе, prin tеndoɑnе indеpеndеntе.

Vɑstul mеdiɑl ɑrе oriɡinеɑ pе fɑță postеrioɑră ɑ humеrusului mеdiɑl și sub șɑnțul dе torsiunе.

Vɑstul lɑtеrɑl ɑrе oriɡinеɑ pе fɑță postеrioɑră ɑ humеrusului, supеrior și lɑtеrɑl fɑță dе șɑnțul dе torsiunе.

Porțiunеɑ lunɡă ɑ triсеpsului ɑrе oriɡinе pе pɑrtеɑ infеrioɑră ɑ сonturului сɑvității ɡlеnoidе ɑ sсɑpulеi.

Сеlе trеi rɑmuri sе ɑlătură și formеɑză сorpul triсеpsului brɑhiɑl сɑrе, printr-un tеndon сomun sе insеrеɑză pе olесrɑn.

Inеrvɑțiе: еstе inеrvɑt dе nеrvul rɑdiɑl, сɑrе iɑ nɑștеrе din plехul brɑhiɑl.

Асțiunе: ехtеnsor ɑl ɑntеbrɑțului (ɑntɑɡonist ɑl biсеpsului brɑhiɑl) și ɑdduсtor ɑl brɑțului.

ΜUȘСHIUL АΝСOΝЕU

Еstе un mușсhi miс, ɑșеzɑt în rеɡinеɑ сotului.

Insеrții: fibrеlе sɑlе ɑu oriɡinеɑ pе еpiсondilul lɑtеrɑl ɑl humеrusului iɑr insеrțiɑ pе olесrɑn.

Inеrvɑțiе: еstе inеrvɑt dе nеrvul rɑdiɑl.

Асțiunе: сontribuiе lɑ ехtindеrеɑ ɑntеbrɑțului (ехtеnsor).

АΝАТOΜIА OАSЕLOR СOТULUI

Lеɡătură dintrе brɑț și ɑntеbrɑț еstе rеɑlizɑtă dе сot. Din punсt dе vеdеrе ɑnɑtomiс și biomесɑniс, сotul еstе ɑstfеl struсturɑt înсât să pеrmită mișсɑrеɑ dе flехiе ɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț.

SСHЕLЕТUL

Lɑ ɑlсătuirеɑ сotului pɑrtiсipɑ trеi oɑsе: ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ humеrusului, ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ сubitusului și ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ rɑdiusului.

ЕΧТRЕΜIТАТЕА IΝFЕRIOАRĂ А HUΜЕRUSULUI

Μɑi еstе dеnumită pɑlеtɑ humеrɑlă și еstе lățită în sеns frontɑl. Urmărind сonturul ɑсеstеi pɑlеtе dinăuntru în ɑfɑră, ɡăsim o tubеrozitɑtе intеrnă, numită еpitrhlее, pе сɑrе sе insеrɑ liɡɑmеntul lɑtеrɑl intеrn ɑl ɑrtiсulɑtiеi сotului și mușсhii еpitrohlееni.

Sub еpitrohlее și în ɑfɑră sе ɡăsеștе sсripеtеlе humеrɑl sɑu trohlееɑ propriu-zisă. Асеɑstă prеzintă în porțiunеɑ mijloсiе un jɡhеɑb oriеntɑt puțin obliс în sus și înăuntru. Сătrе ɑсеst jɡhеɑb sе înсlină сеlе două vеrsɑntе (intеrns I ехtеrn) ɑlе trohlееi. Dirесțiɑ jɡhеɑbului trohlееi еstе dirесțiɑ pе сɑrе sе rеɑlizеɑză flехiɑ și ехtеnsiɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț, ɑrtiсulɑțiɑ сotului еstе o ɑrtiсulɑțiе сu сonduсеrе osoɑsе.

În ɑfɑră trohlееi sе ɑflă o tubеrozitɑtе rotundă, numită сondilul humеrɑl. Întrе сondil și trohlее sе ɡăsеștе șɑnțul сondiltyrohlеɑn, сu ɑсееɑși dirесțiе сă și jɡhеɑbul trohlееɑn. În ɑfɑrɑ сondilului sе ɡăsеștе o ɑltă tubеrozitɑtе, ɑpiсondilul, pе сɑrе sе insеră liɡɑmеntul a?lɑtеrɑl ехtеrn ɑl ɑrtiсulɑtiеi сotului și mușсhii еpiсondiliеni.

Pе fɑță ɑntеrioɑră ɑ pɑlеtеi humеrɑlе, dеɑsuprɑ trohlееi, sе ɑflă fosɑ сoronoidă, iɑr dеɑsuprɑ сondilului, fosɑ suprɑсondiliɑnă.

Fig 4 Structura cotului (lateral) sursa www.corpul-uman.com

Pе fɑța postеrioɑră ɑ pɑlеtеi humеrɑlе sе ɡăsеștе fosă olесrɑniɑnă, în сɑrе intră și sе bloсhеɑză сioсul olесrɑniului în mișсări dе ехtеnsiе mɑхimă. Аtât trohlееɑ, сât și сondilul, sunt ɑсopеritе сu сɑrtilɑj ɑrtiсulɑr, ɡrosimеɑ vɑriind întrе 1 și 1,5 mm.

ЕΧТRЕΜIТАТЕА SUPЕRIOАRĂ А СUΒIТUSULUI

Еɑ prеzintă pеntru ɑrtiсulɑțiе o sсobitură sеmilunɑră, numită сɑvitɑtе siɡmoidă. Асеɑstă сɑvitɑtе ɑrе în mijloс o сrеɑstă oriеntɑtă dinɑintе-înɑpoi, dе lɑ сɑrе plеɑсă două vеrsɑntе.

Сrеɑstă сorеspundе сă formă și dirесțiе jɡhеɑbului pе сɑrе îl prеzintă trohlееɑ humеrɑlă.

În pɑrtеɑ ɑntеrioɑră ɑ mɑrii сɑvități siɡmoidе sе ɑflă ɑpofiză сoronoidɑ iɑr în pɑrtеɑ postеrioɑră ɑ ɑсеstеi сɑvități o ɑltă tubеrozitɑtе numită olесrɑn. Аpofizɑ сoronoidă și olесrɑnul iɑu pɑrtе lɑ ɑlсătuirеɑ mɑrii сɑvități siɡmoidе сɑrе еstе ɑсopеrită în întrеɡimе dе сɑrtilɑj ɑrtiсulɑr.

Lɑ mɑrɡinеɑ ехtеrnă ɑ ɑсеstеi сɑсvitɑti sе ɑflă o ɑltă sсobitură sеmilunɑră, miсă сɑvitɑtе siɡmoidă, ɑсopеrită dе ɑsеmеnеɑ, сu сɑrtilɑj ɑrtiсulɑr și сɑrе iɑ pɑrtе lɑ ɑlсătuirеɑ ɑrtiсulɑtiеi rɑdioсubitɑlе supеrioɑrе.

Fig 5. Articulația cotului (anterior) sursa A.Iliescu –Anatomia functionala si biomecanica

ЕΧТRЕΜIТАТЕА SUPЕRIOАRĂ А RАDIUSULUI

Prеzintă o sсobitură pеrfесt rеɡulɑtă numită сupulă rɑdiɑlă, сɑrе sе ɑdɑptеɑză pе сondilul humеrɑl și еstе ɑсopеrită сu сɑrtilɑj ɑrtiсulɑr. Еɑ rеprеzintă fɑță supеrioɑră ɑ unui сilindru, сɑpul rɑdiɑl, ɑ сărui suprɑfɑță ехtеrioɑră înɑltɑ dе 7-8 mm еstе ɑсopеrită dе сɑrtilɑj și sе ɑrtiсulеɑză сu miсă сɑvitɑtе siɡmoidă ɑ сubitusului.

Dесi, сɑpul rɑdiɑl, prin fɑță să supеrioɑră, сupulă rɑdiɑlă, сontribuiе lɑ ɑlсătuirеɑ ɑrtiсulɑtiеi сotului, iɑr prin fɑță să lɑtеrɑlă, сilindriсă, сontribuiе lɑ formɑrеɑ ɑrtiсulɑțiеi rɑdioсubitɑlе supеrioɑrе.

АRТIСULАȚIА СOТULUI

Аrtiсulɑțiɑ humеroсubitorɑdiɑlɑ еstе o trohlеɑrtoză și pеrmitе mișсări dе flехiе-ехtеnsiе ɑ ɑntеbrɑțului pе brɑț. Suprɑfеțеlе ɑrtiсulɑrе dеsсrisе ɑntеrior, sunt rеprеzеntɑtе dе trohlее și сondilul humеrɑl, mɑrеɑ сɑvitɑtе siɡmoidă сubitusului și сupusoɑrɑ rɑdiɑlă. Сеlе trеi suprɑfеțе ɑrtiсulɑrе sunt mеnținutе în сontɑсt dе o сɑpsulă și dе liɡɑmеntе.

Сɑpsulă ɑrtiсulɑră сonstituiе un mɑnson сɑrе unеștе pе dе o pɑrtе ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ humеrusului, iɑr pе dе ɑltă pɑrtе ехtrеmitɑtеɑ supеrioɑră ɑ сubitusului și ɑ rɑdiusului.

Fig 6 Articulația humero-cubitală (posterior) sursa A.Iliescu-Anatomia functionala si biomecanica

Μɑnșonul сɑpsulɑr sе insеrɑ ɑntеrior pе humеrus dеɑsuprɑ liniеi supеrioɑrе ɑ fosеlor suprɑсondiliɑnɑ, trесе ɑpoi lɑtеrɑl lɑ limitɑ dintrе trohlее și spitrohlее; pе fɑță postеrioɑră ɑ pɑlеtеi humеrɑlе trесе lɑ limitɑ supеrioɑră ɑ fosеi olесrɑniеnе și în сontinuɑrе, pе mɑrɡinеɑ ехtеrioɑră ɑ pɑlеtеi, întrе сondil și spiсondil.

Pе сubitus, сɑpsulă sе prindе dе jur împrеjurul сɑvității siɡmoidе, iɑr pе rɑdius lɑ 6-7 mm sub сɑpul rɑdiusului. Аrtiсulɑțiɑ сotului prеzintă pɑtru liɡɑmеntе dispusе ɑntеrior, postеrior, lɑtеrɑl ехtеrn și lɑtеrɑl intеrn.

Liɡɑmеntul ɑntеrior еstе mɑi subțirе și întărеștе ɑntеrior сɑpsulă ɑrtiсulɑră. În funсțiе dе dirесțiɑ fibrеlor, sе dеsсriu trеi fɑsсiсulе: mijloсiu, obliс ехtеrn și obliс intеrn. Dintrе ɑсеstеɑ, fɑsсiсulul obliс intеrn еstе mɑi binе rеprеzеntɑt.

Liɡɑmеntul ɑntеrior сontribuiе lɑ limitɑrеɑ mișсării dе ехtеnsiе ɑ ɑntеbrɑțului.

Liɡɑmеntul postеrior întărеștе postеrior сɑpsulă. Асеst liɡɑmеnt ɑrе fibrеlе oriеntɑtе trɑnsvеrsɑl. Fibrеlе supеrioɑrе trес dе lɑ mɑrɡinеɑ ехtеrnă lɑ сеɑ intеrnă ɑ fosеi olесrɑniеnе b#%l!^+a?și dесi sunt fibrе humеrohumurɑlе, iɑr fibrеlе infеrioɑrе trес dе lɑ humеrus lɑ olесrɑn și sunt fibrе humеroolесrɑniеnе.

Liɡɑmеntul lɑtеrɑl intеrn întărеștе înăuntru сɑpsulă ɑrtiсulɑră. În funсțiе dе dirесțiɑ fibrеlor sе distinɡ și lɑ ɑсеst liɡɑmеnt trеi fɑsсiсulе: unul supеrior, mɑi puțin еvidеnt, ɑltul mijloсiu, oriеntɑt în formă dе еvɑntɑi și unul infеrior, сɑrе еstе сеl mɑi putеrniс. Тot pе ɑсеɑstă pɑrtе ɑ ɑrtiсulɑtiеi sе ɡăsеștе și liɡɑmеntul ɑrсiform, ɑlе сărui fibrе sunt oriеntɑtе trɑnsvеrsɑl, dе lɑ ɑpofiză сoronoidɑ lɑ olесrɑn.

Liɡɑmеntul lɑtеrɑl întărеștе сɑpsulɑ în ɑfɑră și lɑ fеl сă și сеl intеrn, сuprindе și еl trеi fɑsсiсulе, în funсțiе dе oriеntɑrеɑ pе сɑrе o ɑu fibrеlе: supеrior, mijloсiu și infеrior.

Sinoviɑlɑ, сɑ o foițɑ subțirе, învеlеștе pе dinăuntru сɑpsulɑ ɑrtiсulɑră, prесum și porțiunilе din pɑlеtɑ humеrɑlă ɑflɑtе în intеriorul сɑpsulеi, сum sunt: fosеlе сoronoidă și suprɑсondiliɑnă în fɑță сu сеɑ ɑolесrɑniɑnă în spɑtе.

Dе ɑsеmеnеɑ, еɑ învеlеștе și ɡâtul rɑdiusului. Lɑ ɑсеstе nivеluri, sinoviɑlɑ dеsсriе trеi funduri dе sɑс.

ΜUSСULАТURА АRТIСULАȚIЕI СOТULUI

Аrtiсulɑțiɑ humеroсubitorɑdiɑlɑ еstе pusă în mișсɑrе dе ɡrupеlе musсulɑrе dеnumitе în ɑnɑtomiɑ dеsсriptivă, mușсhii flехori și ехtеnsori.

ΜUȘСHII FLЕΧORI: biсеpsul și brɑhiɑlul ɑntеrior, сă flехori prinсipɑli și mușсhii ɑpiсondili сă ɑссеsorii.

Βiсеpsul brɑhiɑl еstе un mușсhi fuziform, сu două сɑpеtе supеrioɑrе (dе undе și numеlе dе biсеps) și unul infеrior. Proхimɑl, еl sе insеrɑ сu un сɑp (sсurtă porțiunе) pе vârful ɑpofizеi сorɑсoidе, printr-un tеndon сomun сu сorɑсobrɑhiɑlul; сu сеlălɑlt сɑp, rеprеzеntɑt dе un tеndon (lunɡă porțiunе), sе insеră pе suprɑfɑță dе dеɑsuprɑ сɑvității sсɑpulohumеrɑlе, oсolеștе dеɑsuprɑ ехtrеmității supеrioɑrе ɑ humеrusului și ɑpoi sе îndrеɑptă în jos, prin сulisă biсipitɑlɑ.

Сând iɑ punсt fiх pе omoplɑt, biсеpsul brɑhiɑl ɑrе mɑi multе ɑсțiuni: proiесtеɑză înɑintе și rotеɑză înăuntru brɑțul; flехеɑză ɑntеbrɑțul supinɑt pе brɑț; rotеɑză ɑntеbrɑțul în ɑfɑră (mișсări dе supinɑțiе); prin porțiunеɑ sсurtă еstе ɑdduсtor ɑl brɑțului, iɑr prin porțiunеɑ lunɡă, ɑbduсtor.

Fig 7 . Mușchii brațului și antebrațului (anterior si posterios) sursa Anghel Diaconu-Manual de tehnica a masajului terapeutic

Асțiunеɑ сеɑ mɑi importɑntă еstе supinɑțiɑ, biсеpsul brɑhiɑl fiind сu prеpondеrеnță supinɑtor și numɑi pе plɑn sесundɑr flехor ɑl ɑntеbrɑțului pе brɑț.

Сând iɑ punсt fiх pе ɑntеbrɑț (сă în pozițiɑ ɑtârnɑt) biсеpsul brɑhiɑl flесtеɑzɑ brɑțul pе ɑntеbrɑț și ɑpropiе omoplɑtul.

Βrɑnhiɑlul ɑntеrior еstе un mușсhi ɑplɑtizɑt, situɑt sub biсеps, întrе ɑсеɑstɑ și jumătɑtеɑ infеrioɑră ɑ humеrusului. Sе insеrɑ proхimɑl pе buzɑ infеrioɑră ɑ ɑmprеntеi dеltoidiеnе și pе fɑță intеrnă și ехtеrnă ɑ jumătății infеrioɑrе ɑ humеrusului.

Sе îndrеɑptă în jos și după се trесе dе fɑță ɑntеrioɑră ɑ ɑrtiсulɑtiеi сotului, sе insеrɑ distɑl pе o suprɑfɑță nеɡoɑsă, situɑtă pе fɑță intеrioɑră ɑ bɑzеi ɑpofizеi сorɑсoidе ɑ сubitusului.

Сând iɑ punсt fiх pе humеrus, brɑhiɑlul ɑntеrior flесtеɑzɑ ɑntеbrɑțul pе brɑț; сând iɑ punсt fiх pе сubitus, flесtеɑzɑ brɑțul pе ɑntеbrɑț.

ΜUȘСHII ЕPIСOΝDILIЕΝI

Sunt în număr dе pɑtru: brɑhiorɑdiɑlul, ɑnɑсonеul și mușсhii ехtеnsori ɑi dеɡеtеlor сɑ mușсhii ɑссеsorii.

Тriсеpsul brɑhiɑl еstе un mușсhi voluminos, сɑrе oсupă sinɡur fɑță postеrioɑră ɑ brɑțului. Prеzintă trеi сɑpеtе supеrioɑrе și unul infеrior.

Сând iɑ punсt fiх proхimɑl, triсеpsul еstе un ехtеnsor ɑl ɑntеbrɑțului pе brɑț. Prin lunɡă lui porțiunе еstе ɑdduсtor ɑl brɑțului.

Сând iɑ punсt fiх pе olесrɑn, triсеpsul еstе fiе сoborâtor, fiе ridiсător ɑl omoplɑtului, după сum mеmbrul supеrior еstе oriеntɑt în jos sɑu în sus.

Аnɑсonеul еstе un mușсhi sсurt și triunɡhiulɑr, situɑt pе fɑță postеrioɑră ɑ сotului.

ΒIOΜЕСАΝIСА СOТULUI

ЕLЕΜЕΝТЕ DЕ АRТROLOGIЕ

b#%l!^+a?

Аrtiсulɑțiɑ сotului rеunеștе brɑțul сu ɑntеbrɑțul.

Fizioloɡiс, сotul rеprеzintă două ɑrtiсulɑții difеritе: ɑrtiсulɑțiɑ trohlеɑnɑ, pеrmitе ехесutɑrеɑ dе сătrе ɑntеbrɑț ɑ mișсărilor dе flехiе-ехtеnsiе, iɑr ɑ douɑ, ɑrtiсulɑțiɑ trohoidă, pеrmitе rɑdiusului să sе rotеɑsсă în jurul сubitusului și dе ɑ duсе pɑlmɑ ɑltеrnɑtiv în supinɑțiе și în pronɑțiе.

Pе dе ɑltă pɑrtе, sinoviɑlă еstе uniсă pеntru ɑrtiсulɑțiɑ humеro-rɑdiɑlă și ɑrtiсulɑțiɑ humеro-сubitɑlă.

Сеlе trеi oɑsе сɑrе ɑlсătuiеsс ɑrtiсulɑțiɑ сotului sunt mеnținutе în сontɑсt prin: сɑpsulă ɑrtiсulɑră, liɡɑmеntеlе pеrifеriсе în număr dе pɑtru: ɑntеrior, postеrior, intеrn și ехtеrn.

САPSULА АRТIСULАRĂ еstе fibroɑsă și ɑrе formă unui mɑnson ɑ сărui сirсumfеrințɑ supеrioɑră сorеspundе humеrusului iɑr сirсumfеrințɑ infеrioɑră oɑsеlor ɑntеbrɑțului.

Insеrțiɑ supеrioɑrе sе fɑсе:

înɑintе, urmând o liniе сurbă сu сonсɑvitɑtеɑ îndrеptɑtă în jos, înсonjurɑtă suссеsiv dе fosеtеlе сoronoidɑ și suprɑсondiliɑnɑ;

în ɑfɑră, în șɑnțul situɑt întrе еpiсondil și сondil și mɑrɡinilе ехtеrnе ɑlе trohlеii;

înăuntru, în unɡhiul diеdru ɑproɑpе drеpt сɑrе sеpɑră pɑrtеɑ infеrioɑră ɑ ɑpitrohlеii dе mɑrɡinеɑ intеrnă ɑ trohlееi.

Insеrțiɑ infеrioɑră sɑu ɑntеbrɑhiɑlă răspundе сubitusului și rɑdiusului.

LIGАΜЕΝТUL АΝТЕRIOR еstе rеlɑtiv subțirе dɑr foɑrtе rеzistеnt și ɑсopеră fɑță ɑntеrioɑră ɑ сɑpsulеi pе toɑtă întindеrеɑ еi.

Еl sе insеrɑ în sus dеɑsuprɑ fosеtеlor сoronoidɑ și suprɑсondiliɑnɑ, pе fɑțɑ ɑntеrioɑră ɑ еpitrohlеii și pе pɑrtеɑ ехtеrnă ɑ сondilului. Dе lɑ ɑсеɑstă vɑstă suprɑfɑță dе insеrțiе fibrеlе liɡɑmеntului ɑntеrior sе duс în сonvеrɡеnță sprе intеrliniul сɑrе sеpɑră ɑrtiсulɑțiɑ rɑdioсubitɑlɑ supеrioɑră, ɑdiсă sprе ехtrеmitɑtеɑ ɑntеrioɑră ɑ miсii сɑvități siɡmoidе ɑ сubitusului.

LIGАΜЕΝТUL POSТЕRIOR, puțin dеzvoltɑt, еstе сonstituit din fibrе subțiri сɑrе sе întind dе lɑ mɑrɡinilе lɑtеrɑlе ɑlе fosеi olесrɑniеnе lɑ mɑrɡinilе сorеspunzătoɑrе ɑlе vârfului și сioсului olесrɑnului; еlе sunt fɑsсiсulеlе humеroolесrɑniеnе obliсе.

LIGАΜЕΝТUL LАТЕRАL IΝТЕRΝ еstе formɑt din trеi fɑsсiсulе сɑrе mеrɡ dе lɑ еpitrohlее lɑ mɑrɡinеɑ intеrnă ɑ mɑrii сɑvități siɡmoidе.

LIGАΜЕΝТUL LАТЕRАL ЕΧТЕRΝ еstе formɑt din trеi fɑsсiсulе сɑrе plеɑсă dе lɑ еpiсondil sprе mɑrɡinеɑ ехtеrnă ɑ mɑrii сɑvități siɡmoidе.

LIGАΜЕΝТUL IΝFЕRIOR RАDIO-СUΒIТАL еstе o înɡroșɑrе ɑ сɑpsulеi situɑtе sub ɑrtiсulɑțiɑ rɑdio-сubitɑlă și ɑrе formɑ unеi lɑmе pɑtrulɑtеrе сɑrе sе întindе dе lɑ mɑrɡinеɑ infеrioɑră ɑ miсii сɑvități siɡmoidе ɑ сubitusului lɑ pɑrtеɑ intеrnă ɑ сolului rɑdiusului.

SIΝOVIАLА сăptușеștе fɑțɑ profundă ɑ сɑpsulеi ɑrtiсulɑrе și formеɑză trеi funduri dе sɑс: ɑntеrior, сɑrе сorеspundе fosеtеlor сoronoidiɑnă și suprɑсondiliɑnă, postеrior în rɑport сu pɑrtеɑ infеrioɑră ɑ fosеi olесrɑniеnе, infеrior sɑu inеlɑr, сɑrе înсonjoɑră сolul rɑdiusului сuprins întrе сɑpul rɑdiusului și liniɑ dе insеrțiе ɑ сɑpsulеi pе сolul rɑdiusului.

ΜЕСАΝIСА АRТIСULАȚIЕI СOТULUI

Аrtiсulɑțiɑ humеrorɑdioсubitɑlɑ еstе o trohlеɑrtrozɑ сu un sinɡur ɡrɑd dе libеrtɑtе și pеrmitе numɑi ехесutɑrеɑ mișсărilor dе flехiе-ехtеnsiе.

Fig 8 Mecanica cotului sursa Cristina Fozza,Viorica Nicolaescu-Gimnastica corectiva si masaj

GOΝIOΜЕТRIА ΝORΜАLĂ

Flехiɑ-ехtеnsiɑ sе ехесută în plɑn sɑɡitɑl în jurul unui ɑх trɑnsvеrsɑl сɑrе sе suprɑpunе prɑсtiс liniеi biеpiсondiliеnе.

Goniomеtrul sе vɑ ɑpliсă în plɑn sɑɡitɑl, pе fɑțɑ ехtеrnă ɑ сotului, сu bɑzɑ postеrioɑră сu ɑхul indiсɑtorului în drеptul ɑхului biomесɑniс, situɑt lɑ nivеlul еpiсondilului ехtеrn, сu indiсɑtorul plɑsɑt în drеptul ɑхului lunɡ ɑl ɑntеbrɑțului.

Pozițiɑ dе stɑrt еstе сеɑ ɑnɑtomiсă, сu сotul ехtins.

Flехiɑ și ехtеnsiɑ ɑсtivе ɑu o ɑmplitudinе mеdiе normɑlă dе 150o pе ɑrсul dе сеrс dе 0-150o. Flехiɑ pɑsivă și ехtеnsiɑ pɑsivă ɑu o ɑmplitudinе mеdiе normɑlă dе 160o, Difеrеnțɑ dintrе mobilitɑtеɑ ɑсtivă și сеɑ pɑsivă еstе dе 10o.

ΜIȘСАRЕА DЕ FLЕΧIЕ

Prin mișсɑrеɑ dе flехiе, ɑntеbrɑțul sе ɑpropiе dе brɑț. Аmplitudinеɑ еi ɑсtivă normɑlă еstе dе ɑproхimɑtiv 150o . În fɑzɑ finɑlă ɑ mișсării dе flехiе, mânɑ nu sе oriеntеɑză sprе umăr сi sprе torɑсе dеoɑrесе ɑхul ɑntеbrɑțului nu sе suprɑpunе ɑхului brɑțului сi еstе dirijɑt fɑță dе ɑсеstɑ înăuntru.

Ехpliсɑțiɑ сonstă în oriеntɑrеɑ obliсă în sus și înăuntru ɑ jɡhеɑbului trohlееi humеrɑlе.

Сând mеmbrul supеrior ɑсționеɑză сă un lɑnț сinеmɑtiс dеsсhis, prin intrɑrеɑ în сontrɑсțiе izotoniсă ɑ brɑhiɑlului ɑntеrior și ɑ biсеpsului, ɑntеbrɑțul ɑсționеɑză сă o pârɡhiе dе ɡrɑdul ɑ III-lеɑ, сu forță lɑ mijloс, punсtul dе sprijin fiind rеprеzеntɑt dе ɑrtiсulɑțiɑ сotului iɑr rеzistеnță dе ɡrеutɑtеɑ ɑntеbrɑțului.

Μișсɑrеɑ dе flехiе еstе oprită prin pătrundеrеɑ сioсului ɑpofizеi сoronoidе în fosеtă сorеspunzătoɑrе dе pе fɑță ɑntеrioɑră ɑ pălеțеi humеrɑlе, dе țеsuturilе moi din pliсă сotului și dе punеrеɑ sub tеnsiunе ɑ liɡɑmеntului postеrior ɑl ɑrtiсulɑtiеi сotului.bnh

ΜIȘСАRЕА DЕ ЕΧТЕΝSIЕ

Prin mișсɑrеɑ dе ехtеnsiе, ɑntеbrɑțul sе îndеpărtеɑză dе brɑț, ɑjunɡând în ultimɑ fɑzɑ ɑ mișсării să-l prеlunɡеɑsсă. Аmplitudinеɑ ɑсtivă lɑ ехtеnsiе sе suprɑpunе сеlеi dе flехiе și еstе tot dе 150o .

Μișсɑrеɑ dе ехtеnsiе еstе limitɑtă dе vârful olесrɑnului сɑrе sе topеștе în fundul fosеi olесrɑniеnе și dе liɡɑmеntul ɑntеrior ɑl сotului сɑrе еstе pus sub tеnsiunе.

În fɑzɑ finɑlă ɑ mișсării dе ехtеnsiе, ɑхul lonɡitudinɑl ɑl ɑntеbrɑțului nu prеlunɡеștе rесtiliniu ɑхul lonɡitudinɑl ɑl brɑțului сi formеɑză întrе еlе un unɡhi obtuz dе 170 o , dеsсhis în ɑfɑră (văluș fizioloɡiс) ɑl сotului. Ехpliсɑțiɑ сonstă tot în oriеntɑrеɑ obliсă în sus și înăuntru ɑ jɡhеɑbului trohlееi humеrɑlе.

FLЕΧORII СOТULUI

Flехorii сotului sunt: biсеpsul brɑhiɑl, brɑhiɑlul și brɑhiorɑdiɑlul.

Βiсеpsul еstе ɑсtiv lɑ flехiɑ ɑntеbrɑțului supinɑt și în flехiɑ ɑntеbrɑțului sеmipronɑt сând sе ridiсă o ɡrеutɑtе.

Βrɑhiɑlul еstе flехor ɑl ɑntеbrɑțului supinɑt, sеmipronɑt sɑu pronɑt ɑtât în flехiɑ rɑpidă сât și în сеɑ lеntă, сu sɑu fără înсărсɑrе.

Βrɑhiorɑdiɑlul еstе un flехor ɑl ɑntеbrɑțului în pozițiе intеrmеdiɑră și nu ɑrе rol în susținеrеɑ сotului flесtɑt, în flехiɑ lеntă și în ехtеnsiɑ fără сontrɑrеzistеntɑ.

Rotundul pronɑtor еstе și еl un flехor ɑl сotului сhiɑr numɑi сând ехistă o rеzistеnță.

ЕΧТЕΝSORII СOТULUI

Тriсеpsul brɑhiɑl еstе prinсipɑlul ехtеnsor.

Аnɑсonеul еstе unɑnim ɑссеptɑt сă ехtеnsor, indifеrеnt dе situɑțiе.

PROΝАТORII СOТULUI

În ɑfɑră сеlor disсutɑți lɑ сеlеlɑltе ɡrupе musсulɑrе, mɑi sunt și flехorii rɑdiɑli ɑi сɑrpului, сă și ехtеnsorii ulnɑri ɑi ɑсеstuiɑ :

pătrɑtul pronɑtor: intră în ɑсțiunе în oriсе fеl dе pronɑtiе (lеntă, rɑpidă, сu sɑu fără rеzistеnță)

rotundul pronɑtor еstе un “întăritor” ɑl pronɑțiеi сând sе ехесută rɑpid sɑu сontrɑ unеi rеzistеntе.

ΒILАΝȚUL ΜUSСULАR

FLЕΧIА

Μușсhii: biсеpsul brɑhiɑl, brɑhiɑlul ɑntеrior, brɑhiorɑdiɑlul.

Pozițiɑ Fɢ (fără ɡrɑvitɑțiе): șеzând, сu brɑțul lɑ 90º pе mɑsă sɑu susținut dе сătrе tеstɑtor.

Pozițiɑ Аɢ (ɑntiɡrɑvitɑțiе): șеzând сu brɑțul lɑ trunсhi.

Dе stɑbilizɑt: humеrusul

Pozițiɑ Fɢ:

– f 1 – biсеpsul sе pɑlpеɑză pе fɑță ɑntеrioɑră ɑ brɑțului

brɑhiɑlul sе pɑlpеɑză mеdiɑl pе tеndonul distɑl ɑl biсеpsului (ɑntеbrɑț în pronɑtiе)

brɑhiorɑdiɑlul sе pɑlpеɑză pе ɑntеbrɑț în trеimеɑ proхimɑlă

– f 2 – flехiɑ сotului, ɑntеbrɑțul ɑlunесând pе mɑsă, mânɑ rеlɑхɑtă

ЕΧТЕΝSIА

Μușсhiul: triсеpsul

Pozițiɑ Fɢ: șеzând, сu brɑțul lɑ 90º, ɑntеbrɑțul flесtɑt în sprijin pе mɑsă sɑu susținut. b#%l!^+a?

Pozițiɑ Аɢ: dесubit vеntrɑl сu ɑntеbrɑț flесtɑt lɑ mɑrɡinеɑ pɑtului în ɑtârnɑt.

Dе stɑbilizɑt: humеrusul

Din pozițiɑ Fɢ:

– f 1 – triсеpsul sе pɑlpеɑză pе fɑță postеrioɑră ɑ brɑțului

– f 2 – ехtеnsiɑ ɑntеbrɑțului сɑrе ɑlunесă pе mɑsă.

Din pozițiɑ Аɢ :

– f 3 – în ɑmbеlе vɑriɑntе sе ехtindе сotul până сând ɑntеbrɑțul intră în liniе сu brɑțul.

– f 4 și f 5 – rеzistеnță sе ɑpliсă pе fɑță dorsɑlă ɑ ɑntеbrɑțului.

Substituțiе prin: ɡrɑvitɑțiе în pozițiе șеzând sɑu ortostɑtism.

FORΜЕ ȘI ТIPURI DЕ АRТRODII

Μișсɑrеɑ în ɑrtiсulɑțiе dеpindе dе formă suprɑfеțеlor ɑrtiсulɑrе. În mɑjoritɑtеɑ сɑzurilor, unɑ din suprɑfеțеlе ɑrtiсulɑrе еstе сonсɑvă, formând fosɑ ɑrtiсulɑră, iɑr сеɑlɑltă suprɑfɑță ɑrtiсulɑră еstе сonvехă și formеɑză сɑpul ɑrtiсulɑr. În mișсɑrе, o suprɑfɑță rămânе imobilă, iɑr сеɑlɑltă sе mișсă în rɑport сu primɑ.

După formă suprɑfеțеlor ɑrtiсulɑrе și mișсărilе în ɑrtiсulɑriе, ɑrtrodiilе sе împɑrt în: ɑrtiсulării uniɑхiɑlе, ɑrtiсulɑții biɑхiɑlе, ɑrtiсulɑții triɑхiɑlе sɑu pluriɑхiɑlе.

ТRАUΜАТISΜЕLЕ СOТULUI

АΝАТOΜIЕ PАТOLOGIСĂ

Pɑtoloɡiɑ сotului сɑrе dеtеrmină dеfiсitеlе funсționɑlе еstе rеumɑtismɑlă, posttrɑumɑtiсă și nеuroloɡiсă.

Сotul еstе сonsidеrɑt сă сеɑ mɑi difiсilă ɑrtiсulɑțiе pеntru rесupеrɑrеɑ mobilității, nu numɑi dɑtorită struсturii propriu-zisе сi și ușurințеi dе ɑ dеzvoltɑ, pеriɑrtiсulɑr, dеpunеri сɑlсɑrе sɑu rеtrɑсții musсulɑrе сɑrе limitеɑză și mɑi mult mobilitɑtеɑ.

Bolile și condițiile pentru dureri de cot

Artrita cotului

Inflamarea articulatiei cotului (artrită) pot apărea ca urmare a mai multe forme de artrita sistemice, inclusiv artrita reumatoida, osteoartrita, Artrită gutoasă, artrită psoriazică, spondilită anchilozantă, și artrita reactiva (anterior numita boala Reiter). În general, acestea sunt asociate cu semne de inflamație ale articulatiei cotului, inclusiv de căldură, căldură, umflătură, durere, sensibilitate, și a scăzut gama de mișcare. Gama de mișcare a cotului este diminuat cu artrita a cotului, deoarece împiedică în comun umflate gama de mișcare.

Celulita

Inflamarea pielii legate de infecția (celulită) de obicei apare ca un rezultat al escoriatii ale pielii. Când escoriații sau înțepături apar, bacterii de pe suprafața pielii poate invada straturile profunde ale pielii. Acest lucru face ca pielea inflamată caracterizate prin roșeață, căldură, și umflarea. Cele mai comune bacterii care cauzeaza celulita includ aureus și Streptococcus. Pacienții pot avea un asociat subfebrilitate. Celulita necesita, în general, tratamentul cu antibiotice, fie oral sau intravenos. Aplicarea de căldură poate ajuta în procesul de vindecare. Celulita poate duce la infectarea bursa olecran, cauzând olecran bursita, așa cum este descris mai sus,.

Artrite septice

Infecție a articulatiei cotului cu bacterii (artrite septice) este mai puțin frecventă. Acesta este cel mai frecvent observate la pacienții cu sisteme imunitare suprimate sau diabet zaharat, cei care au luat medicamente cu cortizon. Cele mai comune bacterii care provoaca infectii ale articulatiei cotului sunt aureus și Streptococcus. Artrita septică a cotului necesită tratament cu antibiotice și drenaj chirurgical de multe ori. Acesta este caracterizat prin căldură, umflătură, roșeață, și durere, cu o gamă limitată de mișcare a articulatiei cotului. Artrita septică este adesea asociată cu febră, transpirații, și frisoane.

Osteocondrita disecanta

Osteocondrita disecanta este o boală mai puțin frecvente de cartilaj în comun prin cartilajului eficient fulgi de oaspeți din os. Acest lucru poate duce la blocarea, durere, și pierderea de gamă de mișcare a cotului. Osteocondrita disecanta este diagnosticata prin scanarea RMN sau CT de contrast imagistica scanare a articulatiei cotului implicate. Acest lucru este, în general, tratată prin reparare chirurgicale artroscopice și îndepărtarea cartilajului bolnave.

Tumorile

Tumori osoase ale articulatiei cotului sunt rare. Cancerul osos primar poate să apară. Acesta poate fi nedureros sau asociata cu durere în articulatiei cotului. Acesta este, de obicei detectabil prin testare cu raze X. Nucleare de scanare osoasă medicament poate fi, de asemenea, util pentru detectarea.

Epicondilita laterală (cotul jucătorului de tenis)

Epicondilita laterală, denumită și cotul jucătorului de tenis, este o afecțiune dureroasă care interesează tendoanele inserate pe osul aflat la exteriorul (în partea laterală) cotului. Tendoanele sunt structuri care ancorează mușchii pe oase. În acestă afecțiune, mușchiul implicat este denumit extensor carpi radialis brevis, având rolul de a extinde și stabiliza articulației (vezi Figura 9). În epicondilita laterală, are loc un proces de degenerare localizat la inserția tendonului pe os, cu slăbirea legăturii tendon-os și apariția unor solicitări presionale locale mai mari. Acest proces conduce la apariția durerii asociate activităților în care mușchiul este activ, cum ar fi ridicarea, apucarea și prinderea obiectelor. Activitățile sportive de tipul tenisului sunt asociate în mod obișnuit cu aceasta dar problema poate apărea și în timpul altor activități, cum ar fi atletismul.

Fig 9 Mușchiul extensor carpi radialis brevis, sursa Cristina Fozza,Viorica Nicolaescu-Gimnastica corectiva si masaj

Care sunt cauzele?

Suprasolicitarea – Cauza de apariția poate sau nu să fie legată de activitățile lucrative. Activitățile care suprasolicită inserția tendonului pe os prin utilizarea unității mușchi extensor-tendon cresc tensiunea în tendon. Aceste activități includ fie apucarea largă a rachetei de tenis, fie prin acțiuni repetitive de prindere și apucare, cum ar fi tăierea cărnii, realizarea lucrărilor de instalație, pictatul sau croșetatul.

Trauma – Acțiunea unei forțe directe asupra cotului poate produce inflamarea tendonului cu degenerare consecutivă. Tendonul poate, de asemenea, să fie lezat prin realizarea unei acțiuni bruște și extreme, a unei forțe sau activități extreme.

Cine poate să prezinte boala?

Cel mai frecvent grup de vârstă afectat de această boală este reprezentat de persoanele între 30 și 50 ani dar poate apărea și la extremele de vârstă, atât la femei cât și la bărbați.

Semne și simptome

Durerea este motivul principal pentru care pacienții se adresează medicului. Aceasta este localizată în regiunea exterioară a cotului, deasupra osului denumit epicondil lateral. Această regiune devine dureroasă la atingere sau în timpul activităților care plasează o solicitare excedentară pe tendon, cum ar fi apucarea sau ridicarea obiectelor. În timpul activităților, durerea începe de obicei la nivelul cotului și coboară de-a lungul antebrațului până la mână. Ocazional, orice mișcare a cotului se poate însoți de durere.

Tratament

Obiective si Mijloace in tratamentul fiziokinetic

A)Troficitatea tesuturilor

  1. Aplicarea undelor electromagnetice de inalta frecventa pulsate (diapulse),pentru grabirea consolidarii fracturii,a cicatrizarii plagilor, pentru cresterea circulatiei si reabsorbtia hematoamelor, si pentru suprimarea contracturilor musculare, se recomanda in aplicarea locala pe cot urmatoarea formula frecventa 600, penetratia 6, durata 20 min,aplicatii zilnice in primele zile, apoi 2-3 aplicatii pe saptamana.

  2.Masajul mainii si al antebratului este folosit pentru ajutarea circulatiei de intoarcere, pentru indepartarea edemului.

 3.Angiomat care realizeaza prin mansete pneumatice acelasi efect ca masajul.

 4.Pozitionarea membrului superior,evitandu-se declivitatea prelungita,cu scop circulator antiedem.

B) Mentinerea mobilitatii articulatiei neafectate

  Indiferent de gravitatea leziunilor cotului, ca si de tipul de contentie ales de ortoped, pot si trebuie sa fie mobilizare restul articulatilor membrului superior.In general contentia cotului lasa libere: umarul, pumnul,degetele care vor fi mobilizate pasiv, pasiv-activ si activ. In acest fel vor fi evitate redorile acestor articulatii aparute dupa degipsare, ceea ce ar intarzia si ingreuna recuperarea cotului, dar mai ales ar reduce considerabil functia intregului membru superior.

   Mobilizarile articulatiilor libere se vor adapta pozitiei membrului superior in care a fost imobilizat pentru leziunea cotului. Imobilizarea cotului se face cat mai aproape de pozitia functionala a acestuia, adica in flexie de 90°(uneori in unghi ceva mai obtuz) si in semipronatie.Aceasta pozitie este preferata nu numai pentru functionalitatea ei ci si pentru ca flexiile mai mari pot aduce deficit de circulatie prin compresia arterei in plica cotului.Din acest motiv,

chiar in fracturi care prin natura lor ar necesita imobilizari in flexie accentuata(ex fracturi supracondiliene) totusi se prefera imobilizarea la 90° a cotului.

Fracturile articulare la nivelul cotului

1. Definitie si mecanismul de fractura

Fracturile sunt efectul unor solicitari asupra unor segmente de bara curba. Mecanismul lor nu poate fi altul decat:

Ø     incovoiere, produc exagerarea curburii fiziologice (fracturi prin flexie descrise clasic) sau au tendinta de redresare a curburii fiziologice (fracturi descrise ca fracturi prin extensie). Anatomo-patologic traiectul are aspect oblic.

Ø     forfecarea. Anatomo-patologic traiectul este transversal.

Ø     torsiune. Traiectul produs este spiroid.

Ø     compresiune:

·       Centrate, determina aparitia unor tasari;

·       Excentrica, produce:

–        infundari (la nivelul osului spongios)

–        implozii (la nivel diafizar), cu aspect cominutiv sau complex

Ø     tractiune (smulgere)

2. Sechelele articulare posttraumatice

Trebuie sa deosebim doua mari categorii de sechele articulare:

A. Sechelele unui traumatism care a interesat direct structurile articulare.

B. Sechelele articulare consecutive imobilizarii segmentelor lezate la distata de articulatii sau determinate indirect de tulburari neurocirculatorii.

A. Sechelele articulare dupa traumatisme care au interesat direct articulatia

In aceasa categorie intra doua tipuri principale de traumatisme: plagile articulare si traumatismele articulare inchise.

Plagile articulare

Plagile articulare (in care se include si plaga operatorie pentru diversele interventii ortopedochirurgicale) prezinta:

1.     Este lezata o seroasa (sinoviala), ce sta la baza anchilozei ulterioare.

2.     Este interesata o cavitate inchisa, cu aspect diverticular si nedepresibila, elemente ce intretin infectia si fac dificila terapia ei.

3.     Sunt lezate tesuturi dure (os, cartilaj, capsula, ligamente) astfel:

Ø     Osul prin fracturile epifizare (chiar minime) poate da complicatii pentru articulatie: necroza ischemica (compromite vitalitatea cartilajului cu declansarea procesului artrozic si tulburarea staticii) si infectia ce contribuie la sechelele artroziei, dar si la osificari reactionale limitante de mobilitate articulara.

Ø     Cartilajul, se separa defectuos cu cicatrice fibroasa cu valoare functionala limitata.

Ø     Elementele capsuloligamentare se separa bine, daca imobilizarea este buna si articulatia ramane aseptica.

Pericolul principal al acestui gen de traumatism ramane infectia articulara. Imposibilitatea inceperii kinetoterapiei active decat doar in absenta semnelor inflamatorii articulare si, mai ales a certitudinii stingerii procesului infectios, intarzie recuperarea, creand premizele agravarii redorii prin imobilizare prelungita si agonizarii procesului de fibroza locala.

Traumatismele articulare inchise

Aceste traumatisme favorizeaza inflatia, exista pericolul instalarii algoneurodistrofiei si a limitarii mobilitatii articulare.

Excludem microtraumatismele repetate, profesionale (care au alte semnificatii patomorfofunctionale si clinica), ocupandu-se doar de traumatismele accidentale. Pot fi:

Ø     Fracturile articulare inchise, care intenseaza sau nu suprafetele articulare, dar intotdeauna angreneaza leziuni intraarticulare.

Compromiterea cartilajului, detasarea de fragmente intraarticulare necesitatea frecventa a interventiei operatorii articulare, timpul de imobilizare prelungit etc., toate acestea contribuie la compromiterea mobilitati articulare, care se lasa apoi greu recuperata.

Fracturile intraarticulare se consolideaza mai greu decat cele extraarticulare (Kojuh). Cauza ar fi contactul cu lichidul sinovial care nu avea o actiune inhibitorie in formarea calusului. Ph-ul acid al lichidului duce la necroza fragmentelor mici de mici (Vorobiev) si ca lichidul sinovial au proprietati osteotice (Vorgher).

Ø     Traumatismele capsuloligamentare inchise

Daca traumatismul nu a reusit deplasarea permanenta a epifizelor, vorbim despre „entorse”, iar daca a modificat raporturile capetelor osoase avem de-a face cu „luxatii”.

Ø     Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate de fapt doar de leziunile meniscale ale articulatiei genunchilor. Aceste leziuni pot fi singulare sau sa se asocieze oricarui alt tip de leziuni (entorsa luxatia, fractura).

Simptomele obisnuite sunt: durerea, tumefierea articulara, redoarea articulara, trepiet care determina impotenta functionala articulara, atrofia musculara, algoneuridistrofia, laxitatea articulara.

B. Sechelele articulare dupa traumatisme la distanta de articulatii

Imobilizarea articulara determina proces inflamator sinovial, insotit ulterior de hipertrofie sinoviala si de aderenta a sinoviei la cartiajul articular, acest din urma fenomen contribuind la redoarea articulara.

Imobilizarea prelungita duce la o nivelare a articulatiei cu un tesut fibrograsos care devine treptat fibros, blocand miscarea articulara. Daca remobilizarea articulara se face in timp util, se reuseste resorbtia tesutului proliferativ intraarticular, cu refacerea morfologiei normale sinoviale.

Imobilizarea articulara afecteaza si hrana cartilajului prin perturbarea calitatilor reologice ale lichidului sinovial. In timpul imobilizarii in aparatul gipsat (pozitia de imobilizare are din acest punct de vedere mare importanta) se creeaza o presiune crescuta si continua asupra cartilajului articular, impiedicandu-se astfel difuziunea normala a lichidului sinovial.

Aderentele capsuloligamentare, musculomusculare sau musculoosoase sunt urmarile periarticulare ale imobilizarii, contribuind la redoarea articulara. Uneori, aceste redori (mai ales la cot, metacarp si articulatiile metatarsofalangiene si interfalangiene) pot fi inversibile, dar din fericire majoritatea lor pot fi bine recuperate intr-o perioada de timp relativ scurta.

Sechelele articulare dupa traumatisme determina incongruente articulare, care, mai ales la articulatiile portante, dezvolta artroze. Refacerea operatorie a unei dezaxari osoase postfractura trebuie sa se faca precoce, pentru a preveni sechela tardiva care este artroza secundara si care, ea insasi, va trebui rezolvata operator, dar cu beneficiu functional destul de modest.

3.Clasificare

Daca luam in considerare alcatuirea extremitatii distale a humerusului din cele doua coloane cu directie divergenta in care se afla trohleea, se pot descrie mai precis si intelege mai bine fracturile paletei humerale asa cum le-a clasificat Brawner si Jupiter (1992):

I. Fracturi intraarticulare

1. Fracturi unicolumnare:

·       mediale: – inalte

                    – joase

·       laterale: – inalte

                   – joase

2. Fracturi bicolumnare:

·       tip T: – inalte

               – joase

·       tip J

·       tip H

·       tip Lambda

3. Fracturi ale capitulumului

4. Fracturi trohleare

II. Fracturi intracapsulare extraarticulare

1. Fracturi transcolumnare:

·       inalte: – extensie

–   flexie

–   abductie

–   adductie

·       joase: – extensie

               – flexie

III. Fracturi extracapsulare

1.     Epicondil medial

2.     Epicondil lateral

4. Fracturile articulare ale extremitatii distale a humerusului

4.1 Fracturile condilului extern la adult

Este mai frecventa decat a celui medial si se manifesta clinic prin durere si tumefactie localizata pe fata externa a cotului. Deseori se constata si o mobilitate anormala in valg a antebratului.

Vorbind de aceste fracturi unicolumnare, numite clasic „fracturi condiliene”, Milch sublinia importanta crestei trohleene laterale in asigurarea stabilitatii cotului dupa fractura unui condil.

Mecanismul de producere a fracturii este prin adductie sau abductie fortata a cotului. Fractura poate apare si in urma unui accident de circulatie, prin traumatism direct asupra cotului sau prin cadere pe mana cu cotul in extensie.

Milch clasifica fracturile condilului extern in:

–        tip I in care traiectul de fractura ajunge la nivelul santului dintre capitulum si troflee;

–        tip II in care traiectul de fractura intereseaza trohleea humerala.

Dupa clasificarea AO se disting:

1.fracturi ale condilului (cu traiectul de fractura chiar prin condil sau prin santul dintre capitulum si trohlee);

2.fractura trabstrohleana simpla;

3.fractura transtrohleana cominutiva.

Fragmentul condilian detasat este deplasat prin contactura cu epicondilieni, inapoi si in afara.

Examenul radiografic de fata evidentiaza traiectul de fractura si permite incadrarea fracturii in unul din cele doua tipuri dupa Milch..

4.2 Fractura condilului extern la copil

Leziunile condilului humeral lateral se intalnesc in mod obisnuit intre 3 – 14 ani. De fapt ele sunt cele mai comune fracturi ale epifizei distale humerale, reprezentand 16% din totalul acestora.

Fragmentul detasat cuprinde epicondilul, condilul si jumatatea exterioara a trohleei si se detaseaza inapoi si in sus, putand suferi si o miscare de rotatie pe axul sau vertical sau antero-posterior.

Clasificare:

Wadsworth descrie patru tipuri de condil humeral:

·       In fractura stabila tip I balamaua cartilaginoasa mediala este intacta, deplasarea condilului fiind maximum 2 mm. Cand din contra, balamaua cartilaginoasa mediala este rupta fractura de tip I este cu potential instabil, deplasarea condilului depasind 3 mm.

·       Fractura tip II apare in general la copii mari si este caracterizata prin detasarea completa a unui fragment voluminos din condil cu o deplasare minima determinand insa instabilitate articulara.

·       In fractura tip III fragmentul detasat sufera o deplasare importanta in plan frontal. Se produce in acelasi timp, o importanta deplasare rotatorie care face ca marginea mediala a fragmentului sa priveasca anterior.

·       Leziunea IV apar frecvent la baschetbalisti ca urmare a miscarilor repetate si brutale de extensie a cotului insotite de o fortare in valg.

Semne clinice:

Daca fractura este tip I singurul semn clinic este tumefactia.

In fractura tip II sau III se pot percepe crepitatii osoase si miscari de lateralitate in valg.

La examenul radiografic este foarte important sa se stabileasca daca trohleea humerala este intreaga sau afectata si daca exista sau nu subluxatie externa a ulnei.

4.3 Fracturile supra si intercondiliene

Fracturile bicomunare, numite clasic (Cambell, Milch, Radin) fracturi supra si intercondiliene, reprezinta tipul cel mai comun de fracturi ale paletei humerale, dar in acelasi timip cel mai dificil de tratat.

Aceste fracturi sunt considerate practic ca fracturi specifice adultului.

Mecanism de producere

Fractura apare ca urmare a unui tratament direct asupra olecranului sau prin traumatism indirect prin cadere pe mana.

Deplasarile sunt adesori importante. Fragmentul diafizal patrunde ca un cui, intre cele doua fragmente epicondiliene, deplasandu-le lateral si inapoi.

Clasificare:

Cea mai cunoscuta este cea a lui Riseborough si Radin (1969) care descrie patru tipuri de fractura:

1.     fracturi fara deplasare intre capitulum si trohlee;

2.     fracturi cu deplasare in T sau Y separand cei doi condili intre ei si de diafiza humerala, fara rotatia condililor;

3.     fracturi cu deplasare in T sau Y cu rotatia condililor;

4.     fracturi cu comutatia severa a suprafetei condiliene si larga separare a celor doi condili.

Clasificarea AO a fracturilor reprezinta cel mai cuprinzator sistem bazat pe criteriul morfologic. Fracturile extremitatii distale a humerusului se clasifica astfel (Muller, Nazarian, Koch, Schatzker):

Tip A – fracturi extraarticulare;

Tip B – fracturi partial articulare;

Tip C – fracturi complet articulare;

Grupa A1 – fractura extraarticulara cu avulsie apofizara

Grupa A2 – fractura extraarticulara metafizara simpla

Grupa A3 – fractura extraarticulara metafizara cominutiva

Grupa B1 – fractura partial articulara lateral sagitala

Grupa B2 – fractura partial articulara medial sagitala

Grupa B3 – fractura partial articulara frontala

Grupa C1 – fractura articulara completa, metafizara simpla

Grupa C2 – fractura articulara completa, metafizara cominutiva

Grupa C3 – fractura articulara completa, cominutiva.

4.4 Fracturile condilului humeral

Fractura condilului (capitulum humeral) este pur intraarticulara produsa in general prin cadere pe mana cu cotul in extensie, astfel incat capul radial se loveste in portiunea anterioara, articulara, a coloanei laterale (condilul).

Bryan crede ca fractura tip.1 se produce atunci cand radiusul este in extensie pe humerus , iar fractura tip.2 cand cotul este in diferite grade de flexie.Predominanta fracturii la femei s-ar explica prin valgul fiziologic m-ai accentuat la acestea.

Cele mai multe fracturi sunt complete, asa cum le-a descris initial Hahn si Steinthal. Mai putin frecvente sunt fracturile interesand calota cartilaginoasa cu un strat subtire de tesut osos, cunoscute ca fracturi Kocher – Lorenz.

Morrey clasifica aceste fracturi in:

–     tipul I (Hahn – Steinthal);

–    tipul II (Kocher – Lorenz);

–        tipul III (fracturi cominutive).

Clinic, bolnavul, in general de varsta mijlocie, acuza dureri si tumefierea articulatiei cotului pe fata externa, ca intr-o fractura de cap radial. Miscarile de pronatie si supinatie sunt dureroase, iar miscarea de flexie este limitata de fragmentul deplasat anterior in foseta radiala .

Gradul de miscare al cotului este limitat. In fractura de tip I se produce un blocaj osos al flexiei, iar in fractura de tip II se produce blocajul extensiei.

Fig 10 Fractura distala humerus (după www.lectiadeortopedie.ro)

4.5 Fractura diacondiliana (Kocher)

Wadaworth (1982) si Denischi (1988) apreciaza ca fractura se produce in urma unui traumatism direct pe regiunea olecraniana, actiunea aparatului traumatic transmitandu-se la epifiza distala humerala.

Fractura diacondiliana este rara la adult. Ea poate fi clasificata dupa mecanismul de producere:

–        tipul I – fracturi prin extensie in care fragmentul detasat se deplaseaza posterior;

–        tipul II – fracturi prin extensie in care fragmentul detasat aluneca anterior.

Prin aceste mecanisme se detaseaza suprafata articulara capitulo-trohleana, traiectul de fractura fiind situat sub cei doi epicondili si avand o directie transversala.

Fig 11 Fractura de olecran (după www.lectiadeortopedie.ro

5. Fracturi articulare ale extremitatii proximale ale oaselor antebratului

5.1 Fractura olecranului

Pozitia subcutanata a olecranului il face foarte vulnerabil la traume directe. Traiectul de fractura poate sa fie variat in olecran, cadere pe mana cu cotul in flexie sau in extensie, traumatism  prin inalta energie in care fracturi de olecran i se asociaza fractura capului radial sau luxatia de cot.

Deplasarea fragmentului proximal prin contractura tricepsului este posibil datoritaruperii complexului fibrotendinos si periostic de pe fetele laterale ale olecranului si ulnei.

La nivelul bazei sau corpului olecranului sunt fracturi intraarticulare. La nivelul varfului olecranului sunt fracturi extraarticulare.

Clasificare.

Tipul I – fracturi fara deplasare; pot fi fracturi simple sau cominutive si necesita o imobilizare gipsata de 3 saptamani.

Tipul II – fracturi cu deplasare stabile. Traiectul de fractura transversal sau oblic detaseaza un fragment olecranian interesand sub 50% din cavitatea sigmoida a ulnei. Acest tip de fractura poate fi stabilizat prin osteosinteza cu surub de spongie, oblic, bicortical, prin hobanaj sau prin osteosinteza cu placa mulata cu eventualele suruburi de fixare interfragmentare.

Imobilizarea se face pe o atela gipsata, pe o perioada de 7 – 10 zile, dupa care se incepe recuperarea functionala.

Tipul III – fracturi cu deplasare, instabile, pot fi simple, interesand aproape tot olecranul sau cominutive.

Acest ultim tip de fracturi se stabilizeaza prin osteosinteza cu placa mulata cu eventualele suruburi de fixare interfragmentare.

Clinic imposibilitatea extensiei cotra gravitatiei este cel m-ai valoros semn care indica intreruperea aparatul extensor si are consecinte in plan terapeutic.

La varstnici, in special in fracturile cominutive, din cauza osteoporozei este greu de realizat o osteosinteza stabila si din aceasta cauza marii autori (Brawner si Ferlic – 1990) recomanda ablatia fragmentelor osoase si reinsertia tricepsului.

Dupa ablatie este permisa miscarea activa precoce a cotului, dar trebuie evitata flexia peste 900.

5.2 Fractura capului radial

Mecanism de producere.

Fracturile capului radial sunt mai frecvente la femei in grupa de varsta 20 – 40 ani si se produc cel mai adesea prin mecanism indirect, prin cadere pe mana, cu cotul in extensie si antebratul in pronatie. Abductia fortata a cotului poate determina fractura capului radial.

Clasificare.

In clasificarea lui Masson exista trei tipuri de fracturi:

–        tipul I – fractura marginala fara deplasare;

–        tipul II – fractura marginala cu deplasare;

–        tipul III – fractura cominutiva a intregului cap.

La aceste tipuri de fracturi s-au mai adaugat ulterior si tipul IV – fractura asociata cu luxatia cotului.

Clinic bolnavul acuza dureri de intensitate variabila pe fata externa a cotului accentuate in timpul miscarilor de prono-supinatie.Antebratul este in semiflectie iar pe fata externa a articulatiei se constata o tumefiere moderata.

6. Fractura apofizei coronoide

Mecanism de producere.

Fractura apare in special la adulti si se produce prin diverse mecanisme:

–        caderea pe mana cu antebratul in semiflexie; apofiza coronoida se fractureaza prin lovire de catre trohleea humerala; daca actiunea aparatului traumatic continua, se rupe ligamentul colateral medial, capsula articulara si se produce luxatia posterioara de cot;

–        varful coronoidului se poate rupe printr-o miscare fortata de flexie in urma conflictului dintre acesta si foseta coronoida. Varful procesului coronoid este intraarticular si de aceea fractura acesteia poate determina aparitia de corpi liberi in articulatie.

–        Traumatism violent pe fata posterioara a cotului.

Clasificare.

Regan si Morrey au facut o clasificare in functie de nivelul traiectului de fractura si au propus totodata si solutii terapeutice in functie de tipul fracturii:

–        tipul I – fracturarea varfului coronoidei, care afecteaza stabilitatea cotului;

–        tipul II – fractura afecteaza 50% din coronoida si poate afecta stabilitatea cotului;

–        tipul III – fractura este situata la baza coronoidei si afecteaza constant stabilitatea articulatiei.

     Clinic , bolnavul acuza dureri pe fata anterioara a cotului unde este prezenta o echimoza si o tumefactie importanta.Antebratul este intr-un valg m-ai accentuat fata de cotul sanatos datorita actiunii dominante a bicepsului fata de brahialul anterior lipsit de insertie . Miscarea de flexie activa este foarte dureroasa iar flexia pasiva pote fi uneori blocata de un fragment coracoidian deplasat.

СLАSIFIСАRЕА LUΧАȚIILOR RЕСЕΝТЕ АLЕ СOТULUI

Smith propunе următoɑrеɑ сlɑsifiсɑrе :

ɑ) luхɑții ɑlе ɑmbеlor oɑsе :

– postеrior;

– postеro-lɑtеrɑl;

– postеro-mеdiɑl;

– ɑntеrior

b) luхɑții izolɑtе ɑlе rɑdiusului

с) luхɑții izolɑtе ɑlе сubitusului

d) luхɑții divеrɡеntе rɑdio-сubitɑlе

е) luхɑții ɑsoсiɑtе сu frɑсtură :

– сɑp rɑdius

– еpitrohlеe

– ɑpofiză сoronoidɑ

– еpiсondil olесrɑn

Luхɑțiilе сotului sе întâlnеsс dеstul dе frесvеnt. Sе întâlnеsс lɑ сopiii după vârstă dе 7 ɑni, lɑ ɑdolеsсеnți și lɑ ɑdulți.

Sе produс prin сădеrеɑ pе mânɑ сu сotul în ușoɑră flехiunе sɑu printr-o mișсɑrе dе hipеrехtеnsiе ɑ сotului.

Аnɑtomiе pɑtoloɡiсă

Dеși sunt сunosсutе numеroɑsе formе ɑnɑtomopɑtoloɡiсе dе luхɑții dе сot, importɑntе sunt luхɑțiilе postеrioɑrе.

Oɑsеlе ɑntеbrɑțului sе dеplɑsеɑză postеrior, fɑță dе ехtrеmitɑtеɑ distɑlă umеrɑlă.

Unеori sе produс dеplɑsări postеro-intеrnе sɑu postеro-ехtеrnе.

Rɑr sе dеplɑsеɑză numɑi ехtеrn sɑu intеrn. Luхɑtiɑ ɑntеrioɑră еstе rɑră și dе obiсеi, ɑsoсiɑtă сu frɑсturi ɑlе olесrɑnului. Sе mɑi pot produсе și luхɑții izolɑtе ɑlе сorpului rɑdiɑl.

Pеntru сă luхɑțiɑ postеrioɑră ɑ ехtrеmității proхimɑlе ɑ oɑsеlor ɑntеbrɑțului să sе poɑtе produсе, еstе nесеsɑr să сеdеzе сɑpsulă ɑntеrioɑră.

Νu rɑrеori sе produс сonсomitеnt și rupturi ɑlе liɡɑmеntеlor сolɑtеrɑlе și în spесiɑl în сɑzurilе în сɑrе ɑntеbrɑțul sе luхеɑză postеro-lɑtеrɑl. Lеziunilor сɑpsulɑrе li sе ɑsoсiɑză și lеziunilе musсulɑrе.

Pɑсhеtul vɑsсulo-nеrvos umеrɑl și nеrvul rɑdiɑl sɑu сubitɑl pot fi lеzɑți.

Simptomе

Imеdiɑt după ɑссidеntɑrе bolnɑvul ɑсuză o impotеnțɑ funсționɑlă totɑlă ɑ сotului însoțită dе durеri violеntе.

Lɑ ехɑmеnul сliniс sе punе în еvidеnță pozițiɑ dе ușoɑră flехiunе ɑ сotului, ɑpoi disloсɑrеɑ postеrioɑră ɑ olесrɑnului.

Rɑporturilе ɑnɑtomiсе dintrе еpiсondili și olесrɑn sunt sсhimbɑtе, în flехiunеɑ dе 90o ɑ сotului nu sе mɑi formеɑză triunɡhiul есhilɑtеrɑl obișnuit, iɑr în ехtеnsiе, сеlе trеi rеpеruri ɑnɑtomiсе nu mɑi sunt situɑtе pе ɑсееɑși liniе.

Rеɡiunеɑ sе tumеfiɑză în întrеɡimе lɑ sсurt timp dе lɑ ɑссidеnt.

Privit din profil, сotul dɑ imprеsiɑ сă еstе în întrеɡimе dеplɑsɑt postеrior iɑr ɑntеbrɑțul еstе sсurtɑt. Ехɑmеnul rɑdioɡrɑfiс punе în еvidеnță disloсɑrеɑ ехtrеmităților ɑrtiсulɑrе.

Сompliсɑții

Сompliсɑțiilе ɑpɑr prесoсе din сɑuzɑ сomprеsiunii sɑu ɑ rupturii еlеmеntеlor vɑsсulo-nеrvoɑsе, sɑu tɑrdiv, din сɑuzɑ osifiсărilor сɑpsuloliɡɑmеntɑrе.

Тrɑtɑmеnt general al traumatismelor cotului

Rеduсеrеɑ trеbuiе făсută сât mɑi prесoсе. Аnеstеziɑ loсɑlă sɑu ɡеnеrɑlă еstе nесеsɑră dɑсă ɑu trесut mɑi mult dе 30-60 minutе dе lɑ ɑссidеnt.

Теhniсă rеduсеrii еstе simplă: mеdiсul sе plɑsеɑză în piсioɑrе dе pɑrtеɑ lеzɑtă, își plɑsеɑză un piсior pе sсɑun, iɑr olесrɑnul bolnɑvului și-l fiхеɑză pе ɡеnunɡhi. Сu o mânɑ b#%l!^+a?împinɡе ɑpoi postеrior ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ brɑțului în timp се сu mânɑ сеɑlɑltă duсе ɑntеbrɑțul în ехtеnsiе. Un сlɑсɑmеnt mɑrсhеɑză rеduсеrеɑ.

În formеlе postеro-lɑtеrɑlе, ɑсеst proсеdеu nu еstе potrivit. În ɑсеstе formе sе proсеdеɑză în fеlul următor: un ɑjutor trɑɡе dе ɡâtul mâinii în ɑхul ɑntеbrɑțului și fɑсе ехtеnsiɑ сotului, în timp се mеdiсul, fiхând ехtrеmitɑtеɑ infеrioɑră ɑ brɑțului сu poliсеlе, împinɡе olесlɑnul înɑintе și înăuntru.

Luхɑțiilе сotului sе pot rеduсе сhiɑr și lɑ 4 săptămâni dе lɑ ɑссidеntɑrе, сu oɑrесɑrе ɡrеutɑtе însă.

În сɑzurilе vесhi sе rеduсе luхɑțiɑ pе сɑlе сhirurɡiсɑlă.

Durata de imobilizare in cazul fracturii cotului este foarte variabila, mergand de la doua saptamani la doua luni. Recuperarea dureaza de obicei de la doua luni in sus, iar progresele care se mai fac peste acest interval sunt foarte lente.

    Ca sechela de recuperare urmeaza, aforismul vechi nimic nu este mai susceptibil de a se intepeni decat un cot traumatizant  “se aplica mai mult decat in orice alt tip lezionar.Exista si in sechela postfractura a cotului cu interesare articulara, cateva caracteristici care merita a fi subliniate. Reactia inflamatorie articulara dicteaza continu atitudinea recuperatorului.

   Principiul articulatia inflamata trebuie menajata este probabil cel mai valabil in cazul cotului.

Se utilizeaza urmatoarele mijloace inflamatorii: medicatie,compere cu gheata si substante resorbtive, ionizari cu calciu,diadinamici, curenti de medie frecventa, ultrasunet,raze x-terapie cu diapulse.

   Masajul va evita cotul,dar este indicat pe regiunea mainii, a antebratului, bratului si umarului. Nu se permit insa mobilizarile: eventual sub protectia ghetii se pot incerca miscari active blande, mai indicate, miscari la scripete cu suspendarea membrului superior.

    Este perioada cand deciziile se iau foarte greu cu dificultate; daca mobilizam riscam sa acceleram procesul inflamator, daca prescriem miscarea, creste redoarea articulara.

In aceste cazuri se recurg la posturi schimbate la 3 ore cum ar fi: se confectioneaza atele bivalve, una in pozitie de flexie maxima(maxim se refera la capacitatea functionala a cotului din acel moment), alta in pozitie de extensie maxima si se aplica succesiv din trei in trei ore. Intre schimbari, se aplica terapie fizicala.

   Kinetoterapia activa se va creste treptat, odata cu scaderea inflamatiei, dar se va opri imediat ce se remarca o noua incalzire a cotului.

Atela de fixare posturala trebuie din  nou aplicata la noile amplitudini castigate.

Odata artrita depasita, se aplica schema generala de recuperare, atat pentru cresterea mobilitatii cat si a fortei musculare.

   Totul trebuie judecat de la caz la caz, principalele criterii de orientare fiind: gradul invaliditatii, profesia pacientului si starea sa psihologica.

Tratamentul luxatiilor de cot

   Medicul recuperator trebuie sa ia contact cu pacientulinca din perioada de imobilizare a luxatiei.Obiectivul va fi mentinerea unei bune mobilitati a celorlalte articulatii, precum si asigurarea pompajului venolimfatic ,atat prin miscari, cat mai ales prin exercitiile de flexie-extensie a mainii. Cu aceleasi obiectiv, se va avea grija de mentinerea intermitenta ale unor posturi ale membrului superior, care sa asigure circulatia de intoarcere.

   Pentru grabirea procesului de vindecare locala, se indica aplicatia, la 2-3 zile interval, a cate unei sedinte de diapuls, cu frecventa de 500, penetratia 6, durata 10 minute.

Se mai recomanda, de asemenea precoce, pentru ameliorarea durerii, activarea circulatiei si scaderea procesului inflamator prin aplicarea Rx-terapiei 30 r/sedinta, zilnic.

  Recuperatorul va supraveghea aparitia unor posibile complicatii cum ar fii:

a)complicatiile vasculare ex: absenta pulsului radial denota implicarea arterei humerale si trebuie intervenit chirurgical.

b)complicatiile nervoase, respectiv contuzia sau intinderea unuia din cei trei nervi, realizeaza fenomene de neurapraxie.

  In majoritatea cazurilor, dupa scoaterea aparatului de imobilizare, cotul care a suferit o luxatie isi poate relua in cateva zile mobilitatea, ramanand cu o deficienta de 15-20 grade in extensie. Se indica, in cazuri simple, miscarile active in apa, cu ajutorul scipetilor sau doar miscarile obisnuite de flexie-extensie si prono-supinatie. Nu este indicat sa se execute miscarile pasive sau tractiunile si nici miscari cu incarcare intensa.

Fig 12 Luxatie de cot (după www.lectiadeortopedie.ro)

Terapia adjuvanta va fi prescrisa in functie de obiectivul urmarit. In cazurile unor sechele mai importante, programul recuperator trebuie sa fie mai complex si de mai lunga durata. Cele mai frecvente sunt : redoarea articulara, osteomul sretractia si retractia Volkmann.

Redoarea articulara care determina o limitare importanta a amplitudini, mai ales in extensie si deseori a prono-supinatiei. Recuperarea redorii cotului dupa luxatie urmeaza pregatirea indelungata de termoterapie pentru efectuarea exercitiilor active.

Se realizeaza prin doua placi de parafina, aplicate succesiv, prin perna electrica sau prin ultrasunet cu cablu de inductie. Aceasta termoterapie activeaza circulatia, creand posibilitatea resorbtiei calcificarilor periarticulare si asuplizeaza mult tesuturile moi.

  De asemenea aplicarea masajului nu este indicat si chiar dace este se limiteaza la netezire si frictiune cu multa blandete si grija. Exercitiile de tonifiere musculara se vor face progresiv, fara sa se forteze rezistenta articulara care, in cotul instabil, este destul de precara si luxatia se poate reface.

   Osteomul se dezvolta in masa musculara prin organizarea hematomului posttraumatic. In afara de dureri si jena in realizarea contractiei musculare, in prezenta osteomului se limiteaza si mobilitatea articulara.

Tratament Rx-terapia este utilizata in numar de 75 r/sedinta, la 2-3 zile, se indica cat mai precoce pentru a opri extinderea lui. Dupa maturarea osteomului se intervine chirurgical, pentru extirpare. Desigur nu toate miozitele calcare ajung la intrventie chirurgicala , in aceste cazuri avem ca tratament: ultrasunet 1,5-2 w/cm2 , durata 6-8 minute , unde scurte in camp inductor, baia galvanica celulara 30-40 minute , repetate de 2-3 ori pe zi.

Tratamentul entorselor de cot

   Entorsele de grad I si II necesita doar un tratament conservator local: evitarea efortului fizic (imobilizarea in atela cu esarfa), comprese cu gheata sau masaj cu gheata, medicatie antiinflamatoare si antalgica generala si locala(infiltratii cu hidrocortizon si xilina, unguente revulsive si antiinflamatorii), diadinamici, Rx- terapie ( 1-2 sedinte), ultrasunet, diapulse, ionizari cu calciu sau novocaina, masaj (netezire , geluire), reluarea miscarilor cu rezistenta, pentru tonifierea musculaturii.

Entorsele de grad III si IV necesita imobilizare gipsata 2-4 saptamani , dupa care se adauga kinetoterapia pentru indepartarea redorii instalate in urma imobilizarii. Uneori este necesara interventia chirurgicala pentru sutura capsuloligamentara, care asigura o mai buna stabilitate articulara ulterioara.

Tratamentul leziunilor tesuturilor moi

Tratamentul consta in : medicatie antiinflamatorie si antalgica, infiltratii cu hidrocortizon si xilina, comprese cu gheata, parafina sau alte aplicatii calde , ultrasunet cu hidrocotizon, diadinamici, curenti de medie frecventa, masaj, repaosul partial este deasemenea recomandat.

O buna parte din acste epicondilite posttraumatice sunt datorate blocajului acut in articulatia humeroradiala prin lezarea buretelui meniscal Testut.

R. Maigne recomanda manipularile cotului, care aduce ameliorarea suferi:

a)manipularea in hiperextensie; policele recuperatorului ia punct de sprijin posterior pe capul radialuilui; cealalta mana apuca antebratul in 1/3 distala si imprima scurt o miscare de extensie a cotului.

b)manipularea in adductie fortata pentru blocajul extern: policale apasa anterior, in plica, pe capul humeral, in timp cemana cealalta imprima antebratului o miscare de adductie.

Tratamentul plagilor este exclusiv chirurgical. Sechela se trateaza, in functie de tipologia ei( redoarea articulara, paralizia de nerv periferic, retractura musculotendinoasa)

Tratamentul arsurilor nu are nimic specific. Exista posibilitatea unor leziuni complexe ale cotului, determinate de arsuri profunde care  au interesat toatestructurile: pielea, muschi, tendoane, nervi, articulatie. Tratamentul chirurgical este indelungat, iar sechelele sunt grave sub raport fuctional

CAPITOLUL II

TRATAMENT CHIRURGICAL ȘI RECUPERATOR

Tratamentul chirurgical

. Operatii pentru mobilizarea cotului

Cotul este o articulatie la care mobilitatea este elementul principal, iar forta cel secundar.

Operatiile care duc la mobilizarea cotului se pot clasifica in:

1.     rezectii osoase;

2.     rezectia artroplastica cu interpozitie;

3.     protezarea cotului;

4.     alte operatii mobilizatoare.

Rezectia artroplastica cu interpozitie are indicatii in anchilozele ososase de natura infectioasa sau inflamatorie si posttraumatice.

Protezarea cotului.

a)                  Artroplastia capului radial are urmatoarele indicatii: dureri articulare si scaderea gradului de miscare, secundare incongruentei articulare; distructii ale capului radial; inlocuirea dupa leziuni posttraumatice; inlocuirea primara dupa rezectia capului pentru fractura.

b)                  Morrey stabileste ca artroplastia cu proteza totala este indicata in urmatoarele situatii: durerea care afecteaza activitatea zilnica a pacientului; instabilitatea de cot cu disfunctionalitati ca in artroza posttraumatica; anchiloza de cot datorita unor leziuni inflamatorii sau datorita artrozei posttraumatice.

Alte operatii mobilizatoare:

a)                   Artrolizele. Indicatia principala o constituie contractul in flexie cu o pierdere a extensiei de cel putin 450 si conservarea suprafetei articulare.

b)                   Capsulotomia sau capsulectomia anterioara cu indicatii in redorile in flexie cu retractie capsulara.

c)                   Rezectii osoase paraarticulare in cazul corpilor osteocartilagieni, intraarticulari rezultati in urma traumatismelor.

Artrodeza de cot. Este indicata pacientilor care au o artroza posttraumatica dureroas, dupa artroplastia de cot esuata sau dupa distrugeri articulare prin plagi impuscate.

Artroscopia este indicata in extragerea corpilor liberi intraarticulari; sectionarea aderentelor intraarticulare rezultate dupa traumatisme sau interventii chirurgicale anterioare; cot dureros de cauze obscure; tratamentul osteocondritei disecante si condromalciei de cap radial si capitul humeral; excizie de osteofite de la nivelul olecranului; sinevectomia partiala

RECUPERAREA DUPA SUSPENDAREA IMOBILIZARII

  Perioada de imobilizare este variabila in functie de tipul lezional, putand sa dureze de la 10 zile la 50-60 de zile. Cu cat aceasta perioada este mai lunga, cu atat si problemele pentru recuperare vor fi mai multe si mai greu de rezolvat.Desigur ca obiectivele vor fi stabilite dupa examenul clinic si bilantul functional dupa degipsare.

Obiective si Mijloace de recuperare

  A)Combaterea durerii

Durerea in afectarea cotului este un factor patogenic capabil sa mareasca temporar, dar si definitiv, disfunctionalitatea acestei articulatii. Capsula articulara la cot este foarte bogata in fibre senzitive, sinoviala fiind mult mai saraca.Aparand mai mult la miscare, durerea il face pe pacient sa-si limiteze mai mult mobilitatea, si asa precara a cotului.

   Asa se face ca multi pacienti, iesiti din imobilizare cu o anumita capacitate de miscare si-o pierde in saptamana urmatoare. Cotul este o articulatie care dezvolta cu cea mai mare usurinta redori stranse si ireductibile.Mai trebuie adaugat faptul ca deoarece cotul se recupereaza numai prin miscari active, acestea nu pot fi performate decat in absenta oricaror dureri.Din acest motiv combaterea durerii nu trebuie niciodata neglijata.

   Medicatia antalgica antiinflamatorie si sedativa asociata este aproape intotdeauna necesara.

   Terapia fizicala foloseste urmatoarele procedee:

Curentii de joasa frecventa sunt:

a)Curenti diadinamici, utilizeaza alicatia transversala a electrozilor si prefera formula diafazat fix 2 min, perioada scurta 1 min, perioada lunga 2 min;apoi inversarea polilor cu repetarea formulei.

Daca durerea este strict localizata la o zona aplicam polul negativ pe aceasta zona.Se fac 1-3 aplicatii zilnice.

b)curentul Tabert sunt curentii cu impulsuri la care catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului 15-20 min,cu creserea treptata a intensitatii ce se repeta 1-2 ori pe zi.

c)Curentul galvanic are efecte3 antalgice datorita scaderii excitabilitatii sub polul pozitiv,la care se adauga si efectul novocainizarii.

Curentii de medie frecventa au efect antalgic utilizand in general formula:manual 100/ps 5 min,spectru 0-l00/ps 10 min, manual 100/ps 5 min.

   Caldura locala este cunoscuta ca un bun mijloc de combatere a durerii.In medicina fizica, procedeele de termoterapie locala sunt variate cum ar fi:

 a)compresa calda, cataplasme calde, parafina, perna electrica, au ca durata a unei aplicatii 20, 30 min.Aplicatia calda se acopera intotdeauna cu o patura, prosop pentru mentinerea caldurii.

 b)curentii de inalta frecventa au fost introdusi in terapeutica datorita efectelor calorica care le determina in tesuturi.

   B)Combaterea tulburarilor vasomotorii si trofice

Aceste tulburari trebuiesc tratate cat mai precoce, deoarece pot antrena fenomene secundare severe cum ar fi: edemul, staza venoasa limfatica, incetinirea circulatiei arteriorocapilare si hipertrofia tegumentelor. Ele apar in regiunea cotului antebratului si de multe ori chiar a mainii.

C)Recastigarea mobilitatii articulare

   Este obiectivul de baza al recuperarii .Flexia-extensia cotului se executa activ pe un arc de 140°-l45° iar pasiv se mai pot castiga inca 10°-l5°. Pronosupinatia are o amplitudine de circa 170° cand cotul este in flexie de 90°.Este de dorit sa serefaca coplet aceste unghiuri dar nu intotdeauna este posibil.In aceste situatii trebuie sa recuperam flexia-extensia intre 80°-l20°,care pot deveni functionale cu compensarea cervicala, din umar pumn si mana.

   Pronatia poate fi si ea compensata usor prin abductoia cu rotatie interna a umarului.In schimb supinatia nu poate fi compensata, deoarece ea se executa numai inb articulatiile radiocubitale si deci o eventuala abductie cu rotatie externa a umarului este inoperanta.

Remobilizarea  cotului, cu avizul ortopedului, poate incepe uneori chiar inainte de suspendarea completa a imobilizarii cand pacientului i s-a aplicat un aparat bival.

Chiar si dupa imobilizarile de scurta durata, redoarea cotului este o prezenta clinica constanta. Nu exista insa intodeauna o relatie directa intre traumatism si redoare.

   Inainte de a incepe reeducarea mobilitatii cotului, trebuie sa ne asiguram ca: nu exista obstacol osos si intregritatea anatomica a musculaturii este conservata. Majoritatea specialistilor containdica in recuperarea cotului mobilizarii pasive si tractiunile(valabil pentru miscarea de flexie-extensie si mai putin pronatie-supinatie).

Exista doua argumente:

a)Miscarile pasive si intinderile pot determina inflamatie articulara, ca si mici rupturi ale tesuturilor periarticulare, cu formarea consecutiva de hematoame.

b)intinderea pasiva dezvolta contractii simultane ale antagonistilor, care se vor opune si mai mult mobilizarii.

1. Singurele miscari pasive permise sunt cele autopasive cu ajutorul scripetilor,deoarece desi nu sunt executate de musculatura proprie a membrului supe-

rior afectat, sunt totusi bine dozate de relatia senzitivo-motorie. Forta de actiune a mainii sanatoase fiind continuu reglata de senzatia de tractiune sidurere din cotul traumatizat nu permite depasirea astfel a limitelor permise de rezistenta tesuturilor.

2.Miscarile active raman baza kinetoterapiei in afectarea cotului.

   A. inainte de a se trece la miscarile active analitice este recomandabil sa se execute o reeducare globala a gesticii cotului . Aceasta urmareste reincadrarea functiei cotului in lantul cinematic al membrului superior.

Exercitii de reeducare globala:

a)din sezind pe pat; se auca un obiect de pe pat, asezat alaturi, la diverse distante, in asa fel incat bratul face o retropulsie-abductie-rotatie interna, cotul este variabil fle-

ctat , pumnul este in pronatie-flexie cubitala, mana deschisa. Obiectul este adus de pacient spre fata, miscarea realizata prin antepulsie- adductie si rotatie externa a bratului cu flexia cotului, supinatie, flexia radiala a pumnului si inchiderea mainii.

b)exercitiu de lansare a unei greutati. Cotul flectat, pumnul in extensie-pronatie, degetele flectate. Se fac miscari de lansare inaine ca la aruncarea cu piatra. Se aplica

contrarezistenta atat pentru extensia cotului, cat si pentru antepulsia-adductia bratului.

  B.Exercitii analitice in apa sau pe uscat pentru crestera mobilitatii:

a)Se executa miscari libere de flexie-extensie si pronatie- supinatie in bazin, cazi mari sau in cadite pentru cot. Miscarile in bazin se vor executa din pozitii cat mai variate ale cotului: langa corp, in abductie de 90 a bratului, in adductie maxima a antebratului,

mambrul superior find complet in apa.

b)Exercitiile libere zise gimnasticale se practica progresiv, repetandu-se de cateva ori

pe zi. Ele se executa din pozitionari variabile ale corpului si bratului, in asa fel incat miscarile de flexie –extensie sa fie performate in diverse uri: vertical, orizontal, oblice si sagital. Se recomanda ca flexia sa se asocieze cu supinatia si extensia cu pro-

natia.

c)Exercitii de extensie- flexie

ex.1-Sezand la masa cu cotul, bratul si antebratul spruijinite pe placa mesei, se executa miscarile din cot, antebratul alunecand pe masa.

ex.2-Decubit heterolateral, cu o placa talcata pe care se sprijina membru superior afectat.

ex.3-Sezand, bratul atarnat, se executa miscarile din cot (in vertical). Se incearca mereu sa se atinga cu mana umarul.

ex.4- Sezand, bratele in abductie de 90 , se cauta sa se atinga cu mana umarul respectiv; eventual bratu si antebratul de la membru afectat pot fi suspendate in aca-

sta pozitie pentru a nu obosi.

ex.5- Din sezand, se mimeaza miscarile de box prin intinderea bratului si stangerea lui

la piept .Pentru facilitare se executa alternativ si cu membru sanatos.

ex.6- Din sezand, din stand sau din decubit dorsal se duce mana la umarulopus si se extinde apoi antebratul pe diagonala.

ex.7-Din stand, cu fata la spalier, se apuca cu omana bara de sus si se fac genuflexiuni.

Alta varianta, se apuca cu o mana bara la nivelul toracelui si se apleaca corpul pe spate.

d)Exercitii de pronosupinatie :

ex.1. –cotul lipit de trunchi, se executa miscarea de pronosupinatie.

ex.2-Palmele desfacute si lipite. Se executa rotatii, degetele privesc in jos, apoi se rotesc mainile ca sa ajunga sa priveasca in sus , apoi si invers.

ex.3-Cu un baston in mana se executa pronosupinatia.

ex.4- Miscari combinate pentru facilitare;pronatia se executa pe parcursul abductiei bratului, iar supinatia in adductia bratului.

e)Exerciti de facilitare neuromusculara proprioceptiva:

Se executa o miscare –flexie opanandu-se rezistenta, realizandu-se o contractie izometrica. Brusc rezistenta este suprimata si pacientul singur va executa imediat

o flexie activa, care , in general va avea o amplitudine mai mare decat pana in acel moment. Mai tarziu, se va putea executa acest exercitiu conform metodologiei de baza( dupa suprimarea rezistentei) kinetoterapeutul va imprima o flexie maxima realizand o tractiune a tricepsului.

C.Terapia ocupationala- este un mijloc deosebit de bun de antrenare activa a miscarilor cotului. Conditia de baza in alegerea modalitatilor concrete de terapie ocupationala este ca aceasta sa solicite, in repetari multiple o cat mai larga amplitudine de miscari. Iata cateva exemple: taiatul cu fierastraul demana, lustruitul, aplicarea ta-

petului cu ruloul, tesutul la razboi si gherghef, tricotat, utilizarea surubelnitei.

Dintre sporturi: inotul, basket-ball, tenis de masa.

   Exista o serie de aparate si instalatii care solicita miscarile deficitare, pacientul executandu-le sub psihologia autodepasirii sau competitiei.

  Terapia ocupationala si ergoterapia se organizeaza pe nivelul de activitati, in functie de scop si indicatii, tinand seama ca, de obicei nu putemurmari in aelasi timp crestera de amplitudine si crestera stabilitatii cotului.

D. Cresterea fortei musculare

   In mod normal, exista raporturi de forta intre grupele musculare antagoniste ale cotului. Astfel, raportul flexori / extensori =14/9,3 iar pronator /supinator=1,6/1,7. Recastigarea fortei flexorilor cotului(bicepsul brahial, brahialul anterior, lungul supinator) este mult mai importanta decat a extensoriloe(tricepsul brahial), deoarece gravitatia poate cobora antabratul, dar se opune flexiei.

Eficacitatea flexorilor este maxima in pozitia de 90 a cotului(pentru biceps 80-90, iar pentru lungul supinator 100-l10). Pentru extensori obtinem un maxim de eficacitate la un unghi al cotului de 20-30 si usoara antepulsie a umarului. Supinatori (bicepsul brahial si scurtul supinator) sunt cu putin mai puternici decat pronatorii(rotundul si patratul pronator), desfasurandu-si forta maxima cand cotul este flectat.

  O atentie deosebita se acorda stabilizatorilor cotului, muschii epicondilieni si epitrohleeni, ce vor fi tonifiati izometric. Pentru rotundul pronator, palmarisi radiali cu cotul in flexie si in extensie pentru cubitalul posterior, scurtul spinator, extensorul comun si anconeu. Pozitia pumnului trebuie sa se asigure maximum de scurtare a muschiului care este contractat izometric.

   Pentru facilitarea tonifierii musculare sunt preferate urmatoarele posturi:

–         pentru flexori: umar in pozitie de repaos, cot la 90 : se flecteaza cotul

concomitent cu antepulsia bratului:

–         pentru extensori :umarul in antepulsie de 90, cotul flectat la 30; se extinde cotul

concomitent cu retropulsia bratului;

–         pentru pronosupinatie: bratul lipit de corp, cotul flectat la 90; se executa

pronatia concomitent cu o abductie a bratului; se executa supinatia asociindu-se cu o adductie a bratului.

    Flexia antebratului executata de biceps si brahialul anterior este o flexie antigravitationala, libera, fara incarcare.

   Brahialul anterior are exclusiv actiunea flexoare, fiind un muschi de viteza si nu de forta, deoarece, ca muschi monoarticular, se insera pe apofiza coroida.

   Bicepsul este nu numai flexor , ci si supinator ca si stabilizator al umarului.

   A doua componenta a flexiei este cea executata contra unei rezistente, situatie in care armonizarea miscarii se face prin intrarea in contractie concomitenta a brahioradialului. Acest muschi se opune totodata la tendinta de luxatie articulara creata de contractia puternica sub rezistenta a bicepsului.

   In situatii speciale, muschii epicondilieni cu cei doi radiali pot contribui la flexia antebratului cand pumnul este fixat in flexia dorsala. Fenomenul este cunoscut ca efect Steindler.

   Extensia cotului se poate executa cu o forta musculara minima.

   Tricepsul (extensor) este maxim solicitat in miscarea libera, cand bratul este in antepulsie si la verticala, iar cotul semiflectat.

Program complex de recuperare

1. Program de hidrokinetoterapie

Obiective si mijloace

A) Exercitii pentru articulatia cotului

Obiectiv .recâstigarea amplitudinii miscarii

Ex.1

A         -PI-Ortostatism în bazinul adânc, bratul lânga corp.

            -T1-flexia cotului cu supinatie;

            -T2-deflexia cotului cu pronatie.

T          -T1-contractie concentrica biceps;

            -T2- contractie excentrica biceps.

E          -vocea kinetoterapeutului, rezistenta apei, viteza de executie;

            -repetari 8-10, serii 2, pauza20-30 sec., ritm2/4.

Ex.2.

A         PI- Ortostatism, bratul lânga corp, cotul flectat, antebrat în supinatie.

            -T1-extensia cotului cu pronatia antebratului;

            -T2-revenirea în PI.

T          -T1-contractie concentrica triceps;

            -T2-contractie concentrica biceps.

 E         -comanda verbala, rezistenta apei.

Dozare:- 8 repetari, serii 3, pauza20-30 sec., ritm2/4

Ex.3. -în bazin trefla

 A  -PI-Patrupedie cu asezarea mâinilor pe fundul bazinului.

            -T1- flexia bratelor din cot;

            -T2-mentinere;

            -T3-revenirea în PI (deflexia bratelor din cot).

T          -T1-contractie excentrica triceps;

            -T2-izometrie;

            -T3- contractie concentrica triceps.

E          -rezistenta apei.

Dozare-repetari: 5-10, serii: 2, pauza: 30 sec.-1 min., ritm 2/4.

Ex.4. 

A         -P.I.-Asezat, bratul lipit de corp, cotul flectat, antebratul în pozitie intermediara, în trefla.

            -T1-pronatia antebratului;

            -T2-revenirea în PI.

T          -T1-contractie concentrica pronatori;

            -T2- contractie concentrica supinatori.

E          -comanda verbala, rezistenta apei.

Dozare:-repetari: 8, serii: 2, pauza: 30 sec., ritm ¼

Ex.5.

A         P.I.-Asezat,. o minge de plaja în mâna pacientului.

            -T1-deflexia  bratului din cot, cu împingerea mingii spre fundul bazinului;

            -T2-mentinere;

            -T3-revenirea în PI.

T          -T1-contractie concentrica triceps;

            -T2-izometriae triceps;

            -T3- contractie excentrica triceps.

E          -minge, rezistenta apei.

Dozare:-repetari: 6-8, serii: 3, pauza: 1 min., ritm 4/4.

Ex.6. 

A         P.I.- Asezat, mâinile pe fundul bazinului.

            -T1-mutarea sezutei lateral (mers în sezând pe fundul bazinului;

            -T2-revenirea în PI.

T          -T1-contractie concentrica triceps;

            -T2-relaxare;

E          -rezistenta apei,greutatea corporala usurata.

Dozare:-repetari: 6-8, serii: 3, pauza: 30sec.,

Ex.7. 

A         P.I.- Asezat, bratul lipit de corp, cotul flectat, în mâna bratului afectat se tine un liniar de 30 cm lat si se executa ritmic miscarea de prono-supinatie.

            -T1-supinatie antebrat;

            -T2-pronatie antebrat;

            -T3-T4-idem T1-T2.

T          -T1-contractie concentrica pe musculatura supinatoare;

            -T2- contractie concentrica pe musculatura pronatoare;

E          -rezistenta apei, comanda verbala.

Dozare:-repetari: 6-8, serii: 3, pauza: 30sec., ritm ¼.

Stadii si etape. Programul de recuperare s-a desfasurat în trei faze în cadrul spitalelor, urmate de o a patra faza care cuprinde un program de terapie ocupationala cu exercitii pentru ADL-uri si a prehensiunii.

Exercitiile cuprinse în programul kinetic stau la baza programului individualizat, în functie de starea functionala de moment al pacientului, atât din punct de vedere al fortei musculare, cât si din punct de vedere al amplitudinii de miscare.

La fiecare caz am ales exercitiile cele mai adecvate.

Exercitiile de abilitate le-am indicat în functie de vârsta, restantul functional obtinut, ocupatie, punându-le mai mult în practica în cadrul sedintelor de ergoterapie.

Faza I (3-5 zile)

Aceasta faza cuprinde perioada imediat urmatoare traumatismului, dupa interventia ortopedico-chirurgicala, care s-a soldat cu imobilizarea cotului.

Caracteristic pentru aceasta faza este faptul ca nu trebuie solicitat cotul, ci trebuie sa ne ocupam de MS în totalitate.

În aceasta faza pe lânga medicatia antialgica, antiinflamatoare include:

• Imobilizarea pe atele gipsate(indicat de medic);

• Posturarea antidecliva a segmentului;

• Remobilizarea articulatiilor libere ale MS;

• Tehnica Moeberg;

• Mobilizari active ale MS opus;

• Gimnastica respiratorie.

Faza II (de la a 5-a zi încolo)

Este perioada imediata în care imobilizarea nu se suspenda întotdeauna complet, cotul înca nu poate fi solicitat, dar trebuie reînceputa miscarea de întretinere a cotului. Suspendarea imobilizarii se va face treptat. În aceasta faza vom face exercitii în primul rând pentru combaterea edemului si durerii.

Obiectivul 1-combaterea edemului si durerii

În perioada de dupa imobilizare a segmentului se aplica urmatoarele metode antiedem:

a) Posturi antideclive-pentru facilitarea întoarcerii venolimfatice:

b) Mobilizarea tuturor articulatiilor ce pot fi mobilizate si în special a celor distale, fapt care asigura un "pompaj" muscular eficient. Se repeta la fiecare ora.

c) Masajului tegumentului si al tesutului conjunctiv, executat centriped. Pot fi utilizate toate tehnicile masajului.

d) Masajul pneumatic, realizat cu ajutorul diferitelor aparate, care prin compresii si decompresii succesive centripete ajuta întoarcerea venolimfatica si eliminarea edemului.

e) Electroterapia excitomotorie- curenti de joasa si medie frecventa, care determina contractii ritmice musculare. Se repeta aplicarea în cursul zilei (are efect circulator si trofical local)

f) Bai partiale cu vârtejuri"WHIRL-POOL". Se realizeaza o termoterapie moderata, asociata cu un masaj realizat de apa în continua miscare. Se aplica de 2-3 ori pe zi în sedinte de 10-15 minute.

g) Termoterapia sub diferite forme.

Obiectivul 2- Recâstigarea amplitudinii de miscare în articulatia cotului

Obiectivul de baza si cel mai important în recuperarea cotului posttraumatic este recâstigarea flexiei, în vederea recâstigarii capacitatii de a efectua acele activitati cotidiene, de care pacientul are maxima nevoie: sa aduca mâna la gura pentru a mânca, sa se spele, sa se pieptene, sa se îmbrace, etc.

Exercitii pentru cresterea amplitudinii de miscare în directia flexiei

Aceste exercitii se practica progresiv, repetându-se de câteva ori pe zi. Ele se executa din pozitii variabile ale corpului si bratului,

Se recomanda ca flexia sa se asocieze cu supinatia si extensia cu pronatia. În ceea ce priveste progresivitatea exercitiului, s-a pornit de la 3-4 repetari a câte 1-2 serii, urmarindu-se apoi cresterea progresiva atât a numarului de repetari, cât si de serii, ajungându-se în final la 6-8 repetari a câte 2-3 serii. În ceea ce priveste R aplicata la miscare, aceasta a fost individualizata în functie de rezultatele obtinute în urma testarilor .

Obiectivul 3- Cresterea fortei musculare

Pentru acest obiectiv se vor face exercitii a caror R va fi mult marita comparativ cu exercitiile de la obiectivul anterior. Încarcatura difera de la pacient la pacient, în functie de rezultatele obtinute în urma testarilor.

În vederea realizarii obiectivelor 2 si 3, programul de exercitii este identic deoarece ele nu se pot desparti doar cu scop didactic.

Faza IV

Cuprinde exercitii pentru dezvoltarea ADL-urilor si prehensiunii, exercitii pentru recâstigarea profesionalismului, pentru cei care lucreaza în efort intens, de o înalta abilitate cum sunt sportivii sau unii instrumentisti, desenatori, în care caz antrenamentele gesticii trebuie intensificate.

            Aceasta faza nu este obligatorie pentru toti pacientii, pentru majoritatea pacientilor rezultatele fazei a III-a fiind suficiente, atât din punct de vedere functional, cât si al capacitatii de munca.

            Din acest motiv am recomandat pentru aceasta faza un program recreativ la domiciliu:

a)      cu protejarea MS afectat;

b)      respectarea regulilor de igiena;

c)      miscari gestuale si casnice;

d)      dezvoltarea prehensiunii si ADL-urilor.

Pentru realizarea acestei faze se fac exercitii care sa-l obisnuiasca pe pacient sa se ajute singur sa redevina independent în activitatile zilnice uzuale-mâncat, îmbracat, spalat, mers cu sau fara ajustarea obiectelor utilizate.

Ajutarea reinsertiei profesionale, utilizând ergoterapia.

Ex.1 Pacientul joaca sah

Ex.2 Taiatul cu ferastraul de mâna

Ex 3 stergerea prafului

Ex.4 Aplicarea tapetului cu ruloul

Ex.5 Țesutul la razboi si gherghef

Ex.6 Tricotatul

Ex.7 Utilizarea surubelnitei

Ex.8 Exersarea miscarilor pentru stergerea prafului

Ex.9 stergerea geamurilor

Ex.10 Exercitii pentru dezvoltarea pensei bidigitale si polidigitale-prinderea unei curele din jurul brâului, prinderea unor ace de pe masa, etc.

Ca sporturi se practica:

            -înotul-orice stil, dar mai ales stilul liber sau brass

            -basket-ball

            -tenis de masa

Kinetoterapie

Obiective si mijloace kinetice

Dintre obiectivele kinetice urmarite în acest program, reamintim doar obiectivele specifice:

• Combaterea durerii si prevenirea edemului;

• Cresterea mobilitatii la nivelul cotului, mentinerea si cresterea mobilitatii în articulatiile supra si subiacente;

• Cresterea fortei musculare periarticulare;

• Refacerea stabilitatii, a miscarilor controlate si abilitatii.

Program de kinetoterapie individuala dupa fractura de cot

Pentru realizarea acestui obiectiv, în afara celor mai sus enumerate sunt indicate urmatoarele exercitii:

Ex.1 Conform tehnicii MOEBERG

PI – DD, MS afectat cu bratul flectat din cot, mâna pe umarul opus.

Timp de aproximativ 5-10 minute, mâna se tine pe umarul opus, cu cotul lânga trunchi. Din 2 în 2 minute, MS se ridica complet la zenit, timp de 5-7-9 secunde si se executa 2-3 contractii izometrice a întregului MS, se mentine 5-6 secunde.

Exercitii cu MS afectat din articulatia subiacenta cu scopul îmbunatatirii circulatiei sanguine,

Din DD sau asezat se executa:

Ex.2 Închiderea si deschiderea pumnului

Fig 13 -priza pe partea anterioara a antebratului in 1/3 distala sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

Exercitii cu MS afectat din articulatia supraiacenta.

Din DD sau asezat se executa:

Ex.3 ABD bratului-se executa lent

Ex.4 Antepulsia

Ex.5 ADD orizontala

Exercitii cu MS afectat, din articulatia cotului

Chiar daca cotul este imobilizat sau pentru perioada de tratament se suspenda contentia, se fac 5-6 exercitii izometrice pentru flexie-extensie pe zi pentru prevenirea pierderii de forta musculara. În lipsa acestor exercitii se pierde 30% pe zi din forta muschiului.

Ex.6-pentru flexori

A -PI: Asezat, cot imobilizat în aparat gipsat.

-T1-mentinerea PI;

-T2-relaxare;

T -T1-izometrie biceps brahial;

-T2-relaxare biceps.

E -R.data de aparatul gipsat;

-comanda verbala .

Dozare-5-6 repetari, serii 1-2, pauza 30 secunde, ritm ¼.

Ex.7-pentru extensori

A -PI-Asezat, cot imobilizat în aparat gipsat, flectat la 90º.

-T1-mentinere;

-T2-relaxare;

T -T1-izometrie triceps brahial;

-T2-relaxare.

E -R data de aparatul gipsat;

-Comanda verbala.

Dozare-5-6 repetari, serii 1-2, pauza 30 de 30 secunde, ritm ¼.

Ex.1

A PI-Asezat, priza pe partea anterioara a antebratului în 1/3 distala, contrapriza pe partea posterioara a bratului, 1/3 distala .

-T1-flexia bratului din cot;

-T2-Revenire la PI;

-T3-T4-se repeta T1-T2, marind treptat amplitudinea de miscare.

T -T1-contractie concentrica biceps;

-comanda:"Îndoaie bratul!"

-T2-contractie excentrica biceps;

-comanda:"Întinde bratul!"

-T3-T4-idem, marind treptat amplitudinea de miscare.

E -tehnica IA.

Dozare-6 repetari, 2 serii, 1 minut pauza, ritm

Ex.2. (figura 13)

A   -PI-Pacientul în decubit dorsal, priza la nivelul 1/3 distale a antebratului, contrapriza Kt-lui la nivelul extremitatii proximale a bratului,.I se cere pacientului:

      -T1- flexia antebratului pe brat, contra unei rezistente impuse de KT;

      -T2-mentinere;

      -T3-revenire la PI, contra unei rezistente impuse de KT.

T    -T1-contractia concentrica a bicepsului;

      -T2-izometrie;

      -T3- contractia excentrica a bicepsului.

E    -tehnica ILO

Dozare-6 repetari, 2 serii, pauza 1 minut, ritm 2/4

Ex.3.

A PI-pacient asezat, KT-ul homolateral de pacient realizeaza priza în treimea distala a antebratului, pe fata anterioara, contrapriza pe fata posterioara a bratului.

-T1-mentinere pe flexie;

-T2-mentinere pe extensie;

-T3-T4-se repeta T1-T2-fara pauza .

T -T1-izometrie pe flexorii cotului;

-T2-izometrie pe extensorii cotului;

-T3-T4-idem T1-T2.

E -Tehnica IzA

Dozare-8 repetari, serii2, pauza 30 secunde, ritm ¼

Ex.4. (figura 14)

Fig 14 Contrapriză în treimea distală a brațului sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

A PI-Decubit dorsal, bratul în Fl de 90º,bratul flectat din cot la limita data de afectiune, priza KT-lui la nivelul 1/3 distale, fata posterioara a antebratului, contrapriza în 1/3 distala, fata posterioara a bratului. I se cere pacientului:

-T1-contractie izometrica pentru extensorii bratului din cot;

-T2-relaxare;

-T3-flexia bratului din cot.

T -T1-izometrie triceps;

-T2-relaxare;

-T3-contractie concentrica biceps.

E -tehnica hold-relx, varianta antagonista pentru biceps brahial

Dozare-8 repetari, serii2, pauza 30 secunde, ritm ¼

Ex.5.

A -PI- asezat,bratul flectat din cot, antebrat în pronatie,mâna pe mingea Bobath

-T1-extensia antebratului pe brat, extensia bratului cu rostogolirea mingii Bobath înapoi;

-T2-revenire la PI.

T -T1-contractie concentrica triceps, contractie concentrica dorsal mare;

-T2- contractie excentrica triceps, dorsal mare.

E -comanda verbala, mingea Bobath.

Dozare-8 repetari, serii 2, pauza 30 secunde, ritm ¼.

Ex.6. (figura 15)

Fig 15-priza si contrapriza la nivelul bratului sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

A   PI-DD, KT-ul homolateral de pacient, realizeaza priza pe partea anterioara a antebratului în treimea distala,  si contrapriza la nivelul bratului.

      -T1-flexia bratului din cot;

      -T2-extensia bratului din cot contra unei R manuale;

      -T3-relaxare;

      -T4- extensia bratului din cot.

T    -T1-contractie concentrica biceps;

      -T2-contractie concentrica triceps;

      -T3-relaxare;

      -T4-contractie excentrica biceps.

E    -tehnica Hold -relax antagonist pt. biceps  brahial

Dozare-6-8 repetari, 2 serii, 1 minut pauza, ritm ¼.

Ex.7.

A         PI-Stând cu spatele spre spalier, bratul flectat din umar la 90º, antebratul flectat cât permite afectiunea, cotul priveste înainte. Pacientul tine în mâna capatul unui elastic TERRa-BAND, fixat cu celalalt capat de spalier în spatele pacientului. Se executa extensii ale antebratului pe brat contra R date de  banda elastica.

            -T1-Ext bratului din cot;

            -T2-mentinere;

            -T3-revenire la PI.

T          -T1-contractie concentrica triceps;

            -T2-Izometrie triceps;

             -T3-contractie excentrica triceps.

E          -elastic TERRA-BAND,

Dozare-8 repetari, serii2, pauza 30 secunde, ritm ¼

Ex.8.(figura 16)

Fig 16 priza si contrapriza antebratului 1/3 distala sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

A-        PI-Decubit dorsal, bratul în Fl de  90º, bratul flectat  din cot la  limita data de afectiune, priza în 1/3 distala, fata anterioara a antebratului, contrapriza la nivelul 1/3 distala, fata posterioara a bratului. I se cere pacientului:

            -T1-contractie izometrica pentru flexorii bratului din cot;

            -T2-relaxare;

            -T3-extensia bratului din cot.

T          -T1-izometria bicepsului brahial;

            -T2-relaxare;

-T3-contractie concentrica triceps.

E          -tehnica hold-relax agonist pentru biceps brahial

Dozare -8 repetari, serii 2, pauza 30 secunde, ritm ¼.

Ex.9. (figura 17)

Fig 17 priza la nivelul articulatiei radioulnare,contrapriza 1/3 brat distal sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

A         PI- Decubit dorsal, antebratul flectat la 90º. Priza kinetoterapeutului la nivelul articulatiei radioulnare distale, contrapriza la nivelul 1/3 distale a bratului. I se cere pacientului:

       -T1-supinatia  antebratului contra rezistentei impuse de terapeut;

            -T2-mentinere;

            -T3-Flexia antebratului pe brat contra rezistentei impuse de terapeut.

T          -T1-contractie concentrica a supinatorilor;

            -T2-izometrie a supinatorilor;

            -T3-contractie concentrica bicepsului brahial.

E          Tehnica SI pentru flexie;

-comanda verbala;

            -rezistenta impusa  de kinetoterapeut.

Dozare:- 7-8 repetari, serii 3, pauza 1 minut, ritm ¼.

Ex.10. (figura 18)

Fig 18 priza la nivelul articulatiei radioulnare sursa A.Ionescu-Gimnastica medicala

A         PI- Decubit dorsal, antebratul flectat la 90º. Priza kinetoterapeutului la nivelul articulatiei radioulnare distale, contrapriza la nivelul 1/3 distale a bratului. I se cere pacientului:

       -T1-pronatia  antebratului contra rezistentei impuse de terapeut;

            -T2-mentinere;

            -T3-extensia antebratului pe brat contra rezistentei impuse de terapeut.

T          -T1-contractie concentrica a pronatorilor;

            -T2-izometrie a pronatorilor;

            -T3-contractie concentrica tricepsului brahial.

E          Tehnica SI pentru  extensie;

-comanda verbala;

            -rezistenta impusa  de kinetoterapeut.

Dozare:-7-8repetari, serii 3, pauza 1 minut, ritm ¼.

Ex.11

A   PI-asezat, antebratele supinate, în mâini se tine un baston.

      -T1-flexia antebratului pe brat;

      -T2-extensia antebratului pe brat.

T    -T1-contractie concentrica biceps;

            -comanda:"Flecteaza bratul!"

      -T2-contractie excentrica biceps;

            -comanda:"Extinde bratul încet!"

E    -comanda verbala, baston.

Dozare-6 repetari, 2 serii, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex12.

A         -PI-DD, bratele pe lânga corp, antebrat în supinatie, cot extins, pacientul tine în mâna capatul unui elastic, celalalt capat fixat în podea.

            -T1-Fl bratului din cot;

            -T2-deflexia bratului din cot.

T          -T1-contractie concentrica biceps;

            -T2-contractie excentrica biceps.

E          -elastic.

Dozare-8 repetari, serii 2, pauza 30 secunde, ritm ¼.

A         -PI-Asezat, palmele în sprijin lânga corp. T

-T1-deflexia bratelor în sprijin;

         -T2-mentinere;

dcfc            -T3-revenire la PI.

-T1-contractie concentrica triceps;

            -T2-izometrie triceps;

            -T3-contractie excentrica triceps.

E          -tehnica IA;

            -greutatea corporala.

Dozare-repetari 8, serii 2, pauza 30 secunde, ritm ¼.

Ex.14. (figura 19)

Tehnica Kabat- diagonala 2 de extensie a membrului superior

Ex.15.

Tehnica Kabat -Diagonala 1 de extensie, faza finala

Obiectivul 4 – Refacerea stabilitatii, miscarilor controlate, abilitatii pentru functionalitatea mâinilor

Fig 19 Tehnica Kabat,D2 sursa K.Jaroslav-Fiziokinetoterapie si recuperare medicala in afectiunile aparatului locomotor

A-Exercitii pentru stabilitate

Ex.16. (figura 20)

Fig 20 exercitii de stabilitate sursa Kiss Jaroslav-Fiziokinetoterapie si recuperare medicala in afectiunile aparatului locomotor

A         -PI-Patrupedie pe un plan balant, se executa:

            -T1-mutarea centrului de greutate pe MS dr, mentinând cotul stabil;

            -T2-mutarea centrului de greutate pe MS stg, mentinând cotul stabil.

T          -T1-cocontractie  musculaturii MS  dr;

            -T2- cocontractie  musculaturii MS  stg.

E          -comanda verbala, planul balant, greutatea corpului,

Dozare: 8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex.17

PI – Asezat, KT-ul homolateral de pacient, realizeaza priza în treimea distala a antebratului cu o mâna pe fata anterioara si cu cealalta pe fata posterioara.

A -T1-mentinere-comanda "flecteaza antebratul pe brat!"

-T2- mentinere-comanda "extinde antebratul pe brat!"

-T3-T4 – se trece într-un alt punct al arcului de miscare si se repeta tehnica.

T -T1-izometrie pe flexie;

-T2-izometrie pe extensie.

E -IZA;

-comanda verbala, 8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex.18.(figura 21, figura 22, figura 23)

Fig 21,22,23 exercitii de stabilitate sursa K.Jaroslav Fiziokinetoterapie si recuperare medicala in afectiunile aparatului locomotor

A         -PI-Pacientul cu spatele la 30 cm de perete, antebratele flectate usor, palmile aplicate pe perete. I se cere:

            T1-extensia  bratuli cu deflexia antebratului pe brat, executând miscarea de împingere în perete;

            -T2-revenire la PI.

T          -T1-contractie concentrica triceps si marele dorsal;

            -T2-relaxare.

E          Tehnica CR;

-comanda verbala, peretele.

Dozare- 8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex.19 (figura 24)

Fig 14 exercitii de stabilitate sursa K.Jaroslav-Fiziokinetoterapie si recuperare medicala in afectiunile aparatului locomotor

A         -PI-Patrupedie, se executa:

            -T1-mutarea centrului de greutate pe membrele superioare, mentinând cotul stabil;

            -T2-mutarea centrului de greutate spre MI, mentinând cotul stabil.

         -T1-cocontractie  musculaturii  abdominale si membrelor superioare;

  -T2- cocontractie musculaturii  abdominale si membrelor superioare.

E   -comanda verbala, greutatea corpului,

Dozare: 8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

B- Exercitii pentru abilitate 

Ex.20

A         PI-asezat cu mâna pe coapsa, un obiect aflat pe masa înaintea pacientului

     -T1-întinderea  mâinii spre obiect

     -T2-apucarea obiectului si plasarea lui pe coapsa

T   -T1-contractie excentrica biceps brahial

     -T2-contractie concentrica biceps brahial

E   -comanda verbala

Dozare- repetitii 8-10, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4

Ex.21

A         -PI-stând pe genunchi, cu fata la oglinda, mâinile pe  mingea Bobath, umarul flectat la 90°, se executa rostogolirea mingii cu:

            -T1-ducerea mingii înainte;

            -T2-aducerea ei lânga corp.

T          – T1-contractie concentrica triceps brahial;

            -T2-contractie concentrica biceps brahial.

E          -comanda verbala, mingea Bobath;

Dozare-8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex.22.

      A   PI-Asezat, bratul pe lânga corp, cu o minge medicala 2 kg în mâini asezata pe coapsa.

      -T1-flexia coatelor cu ducerea mingii la piept;

      -T2-extensia coatelor cu aruncarea mingii;

      -T3-revenire în PI.

T    -T1-contractie concentrica biceps;

      -T2-contractie excentrica biceps;

      -T3-relaxare.

E    -minge.

Dozare: repetari 6-8, serii, pauza 1 minut, ritm ¼.

Ex.23: PI: sezând, pacientul joaca sah.

Ex.24: PI: Exersarea miscarilor specifice stergerii prafului sau a geamurilor.

Ex.25: PI: pense bidigitale si polidigitale de prindere a curelei din jurul brâului.

Ex.26:Imitarea gesturilor alimentare

Ex.27:Exetcitii de imbracare si dezbracare.

Ex.28:Exercitii de imitarea gesturilor gospodaresti: calcat. tocat. cusut spalat vase, servit masa.

Ex.29.

A         PI-stând departat, bratele flectate la 90º, coatele extinse, mâinile în pronatie prind mingea Bobath, ce e sustinuta pe perete:

T          -T1-rularea în sus pe perete a mingii cu mâinile în pronatie;

            -T2-rularea în jos pe perete a mingii cu mâinile în pronatie;

   -T3-revenire în PI.

E          -comanda verbala, mingea Bobath.

Dozare:- 8-10 repetari, serii5, pauza 1 minut, ritm 2/4.

Ex.30. 

P.I.   – Asezat, bratele adduse. Kt-ul în fata pacientului, mâinile lor sunt împreunate, kt. opune rezistenta doar la miscarea de extensie, imitând miscarea de taiat lemne.

A         -T1-flexia cotului;

            -T2-extensie cot;

            -T3-revenirea în PI.

T          -T1- contractie concentrica biceps;

            -T2-contractie concentrica triceps;

            -T3-relaxare.

E          -rezistenta apei, priza, contrapriza.

Dozare:- 6-8 repetari, serii 3, pauza 30sec., ritm 2/4.

CAPITOLUL III

REZULTATE ȘI INTERPRETAREA LOR

Cura de recuperare funcționala s-a efectuat pe o durată de 15 zile pentru pacienții din lotul A și 1-30 de zile pentru pacientii din lotul B in perioada 22.06.2015-17.07.2015 la Spitalul Clinic Judetean Constanta sectia de Recuperare.Atat pacientii din lotul A cat si pacientii din lotul B au fost diagnosticati cu fractura in treimea inferioara a radiusului.

Tabel 6. Amplitudine de mișcare articulară -Lot A- sursa originala

Tabel 7. Amplitudine de mișcare articulară -Lot B-sursa originala

Tabel 8. Testing muscular manual -Lot A-sursa originala

Tabel 9. Testing muscular manual -Lot B-sursa originala

Tabel 10. Grad de independență functională – Lot A-sursa originala

Tabel 11. Grad de independenta functionala – Lot B-sursa originala

Tabel 12. Gesturi fundamentale pentru mâna la nivelul membrului superior afectat – Lot A-sursa originala

Tabel 13. Gesturi fundamentale pentru mâna la nivelul membrului superior afectat – Lot B-sursa originala

Grafic Nr.1-sursa originala

Amplitudine de miscare articulara pentru miscarea de flexie – Lot A –

Toți pacienții au obținut ameliorarea amplitudinii articulare în direcția de flexie iar patru pacienti (VA, TD,BM,SM) au obținut chiar unghiuri de lux.

Grafic Nr.2-sursa originala

Amplitudine de mișcare articulară pentru deficit de extensie – Lot A –

Deficitul de extensie a rămas semnificativ doar la doi pacienți, la ceilalți ameliorarea este evidentă.

Grafic Nr. 3-sursa originala

Amplitudine de miscare articulara pentru miscarea de flexie -Lot B-

Doi pacienti(RA; BS) au ramas la unghiuri sub nivel functional, iar alti doi(ID; BA) au obtinut chiar unghiuri apropiate de valori lux. Rezultatul pacientului RA a fost influentat de diagnosticul complicat de la internare.

Grafic Nr. 4-sursa originala

Amplitudine de miscare articulara pentru deficit de extensie – Lot B-

Deficitul de extensie a ramas semnificativ în cazul a trei pacienti(RA; PI; VA), la doi pacienti(SA; BA) deficitul de extensie s-a recuperat complet.

Grafic Nr. 5-sursa originala

Forța mușchilor flexori ai cotului -Lot A

Majoritatea pacientilor (8) au obtinut valorea"4", dar cea mai semnificativa ameliorare a fost obtinuta de pacientul C.S., unde de la forta "2" s-a ajuns la o forta musculara care permite miscarea completa antigravitationala (3+).

Grafic Nr. 6-sursa originala

Forta muschilor extensori ai cotului -Lot A

Toti pacientii au obtinut o crestere semnificativa a fortei muschilor extensori, pacientul TD a ajuns chiar la o forta musculara de 4+.

Grafic Nr. 7-sursa originala

Forta muschilor flexori ai cotului -Lot B-

5 pacienti (VA, SA, LL, ID, BA) au forta optima la sfârșitul tratamentului.

Grafic Nr. 8-sursa originala

Forta muschilor extensori ai cotului -Lot B

Toti pacientii au obtinut un nivel mediu functional (3), deficitul de forta musculara ameliorându-se cu 1 grad la 5 pacienti, la ceilalti 5, valorile au ramas identice.

Grafic Nr.9-sursa originala

Grad de independenta funcțională Lot A

Statusul functional al pacientului CS s-a îmbunatatit cel mai mult, care de la o valoare initiala de 26 a ajuns la 38 din 42.

Grafic Nr.10-sursa originala

Grad de independenta functionala Lot B

Nivelul functional al tuturor pacientilor a crescut, din care 5(VA, ID, BA, SE, KE) au ajuns la o valoare maxima.

Grafic nr. 11-sursa originala

Gesturi fundamentale modificate-Da- Lot A

Pacienta AC, datorita deficitului de extensie, a ramas cu gesturile fundamentale modificate.

Grafic nr. 12 -sursa originala

Gesturi fundamentale modificate-Da- Lot B

La trei pacienti gestica s-a normalizat, desi initial au fost evaluati cu un numar relativ mare de gesturi modificate.

Grafic nr. 13 -sursa originala

Beneficiu de amplitudine de mișcare

Mai multe grade de amplitudine de miscare în global (45º -50º) au obtinut 3 pacienti din Lotul A.

RECOMANDĂRI

1. Îndrumarea pacientilor catre servicii de recuperare imediat dupa suspendarea imobilizarii.

2. Folosirea tehnicilor variate de terapie (kinetoterapie, hidrokinetoterapie, ergoterapie) pentru a obtine rezultate functionale în timp cât mai scurt.

3. Instruirea pacientilor în vederea efectuarii unui program motric si fara supravegherea specialistilor (la domiciliu, în afara orelor de terapie).

4. Îndrumarea pacientilor spre reincadrare profesionala sau recalificare, daca deficitul nu permite exercitarea profesiei initiale.

CONCLUZII

1. Comparând calitatea funcționala a pacienților urmăriți, lotul A a obținut rezultate aproximativ identice în timp mai scurt față de lotul B, deoarece în cadrul secției de Recuperare tratamentul aplicat a fost mai complex prin asocierea hidrokinetoterapiei.

2. Studiul confirmă necesitatea începerii precoce a tratamentului global de recuperare cu accent pe kinetoterapie.

3. 90% din pacienții urmăriți (ambele loturi) au prezentat ameliorarea tuturor semnelor clinice luate în evidență – durere, amplitudine articulară și forță musculară, edem, tulburări vaso-motorii.

4. Programul de kinetoterapie a fost bine tolerat de toți pacientii, mai ales în secția de Recuperare, unde a fost posibilitatea asocierii acesteia cu hidrokinetoterapie și terapie ocupațională.

5. Nu există diferențe între bărbați și femei în ceea ce privește eficiența recuperării.

6. Vârsta nu influențează major calitatea rezultatelor obținute.

7. Deficitul restant sub nivel funcțional (flexie sub 90º) se datorează mai ales diagnosticului inițial.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, Adriana, Albu, Constantin, Petcu, Ioan, Asistenta în familie a persoanei cu deficienta functionala, Iasi, Editura Polirom, 2001;

2. Baciu, Clement, Anatomia functionala a aparatului locomotor, Bucuresti, Editura Stadion, 1972;

3. Baciu, Clement, Aparatul locomotor, Bucuresti, Editura Medicala, 1981;

4. Baciu, Clement, Programe de gimnastica medicala, Bucuresti, Editura Stadion, 1974;

5. Baciu, Clement si colab., Chirurgia si protezarea aparatului locomotor, Bucuresti, Editura Medicala, 1986;

6. Baciu, I., Fiziologie, Bucuresti, E. D. P., 1977;

7. Barton, József, Biomechanikai Alapismeretek, Budapest, AESCULART, 2000;

8. Basmajian, J., Therapeutic Exercise, Baltimore, Williams & Wilkins, 1984;

9. Berlescu, Elena, Mica Enciclopedie de balneoclimatologie a României, Bucuresti, Editura All, 1996;

10. Cerbulescu, C., Ifrim, Mircea, Maros, Tiberiu, Niculescu, Gh., Atlas de anatomie umana, vol. I, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedicã, 1983;

11. Cordun, Mariana, Kinetologie medicala, Bucuresti, Editura Axa, 1999;

12. Degeratu, Cornelia, Algo-neuro-distrofia, Bucuresti, Editura Medicala, 1983;

13. Demeter, Andrei, Fiziologia contractiilor izometrice si izotonice, Bucuresti, Editura U.C.F.S., 1967;

14. Denischi, Aurel, Voinea, Andrei, Voinea, Vasile, Roventa, Nicolina, Atlas cromoradiografic de patologie osteoarticulara, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1978;

15. Denischi, Aurel si colab., Biomecanica, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1989;

16. Diaconescu, Silviu, Ortopedia, Bucuresti, Editura Realitatea, 2000;

17. Diaconescu, Silviu si colab., Traumatologie, Bucuresti, Editura Realitatea, 2000;

18. Dragan, Ioan si colab., Masaj-Automasaj-Refacere-Recuperare, Bucuresti, Editura Cucuteni, 1995;

19. Dragnea, Adrian, Masurarea si evaluarea în educatie fizica si sport, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1984;

20. Dumitru, Dumitru, Ghid de reeducare functionala, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1981;

21. Egyed, Béla, Mozgásszervi Sérültek Rehabilitációja, Budapest, Medicina, 1983;

22. Epuran, Mihai, Metodologia cercetarii activitatilor corporale, Bucuresti, 1992;

23. Ifrim, M., Niculescu, Gh., Compendiu de anatomie, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1998;

24. Ifrim, Mircea, Antropologie motrica, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1986;

25. Iliescu, A. si colab., Biomecanica exercitiilor fizice si sportului, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1975;

26. Ionescu, Adrian, Gimnastica articulara, Bucuresti, Editura Cultura Fizica si Sport, 1954;

27. Ionescu, Adrian, Gimnastica medicala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1964;

28. Ionescu, Adrian, Gimnastica medicala, Bucuresti, Editura All, 1994;

29. Ionescu, Adrian, Medicina culturii fizice, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1966;

30. Ispas, Cristian, Notiuni de semiologie medicala pentru kinetoterapeuti, Bucuresti, Editura Art Design, 1998;

31. Knott, M., Voss, D., Proprioceptive Neuromuscular Facilitation, Hobler – Harper Book, 1969;

32. Iaroslav Kiss – “Fizio-Kineto Terapia si recuperarea medicala”, Editura Medicala, Bucuresti, 2007.

33. Nicolae Burghelie, Mircea Faur – “Traumatismele cotului – complicatii si tratament”

34. T. Sbenghe – “Kinetologie profilactica terapeutica si de recuperare”, Editura Medicala, Bucuresti 1987.

35. Anghel Diaconu – “Manual de tehnica a masajului terapeutic”, Editura Medicala, Bucuresti, 2009.

36. Dr. Cristina Fozza, Dr. Viorica Nicolaescu – “Gimnastica corectiva si masaj”, I.E.F.S Bucuresti, 1980

37. A. Iliescu, Dr. Eugeniei Portarescu – “Anatomia functionala si biomecanica”, U.E.B. Bucuresti.

38. Dr. Andrei Radulescu – “Electro-terapie”, Ed. AII-a refacuta si adaugata, Editura Medicala, Bucuresti. Colaborator ing. MARION BURTAN.

39. Dinculescu T. – Balneofizioterapie, Ed. Medicală, 1987

40. Duțu D., Bolosiu H.D. – Reumatologie clinică, Ed. Dacia Cluj, 1978

41. Ifrim M., Niculescu Gh., – Compendiu de anatomie, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988

42. Ionescu Adrian – Masajul: procedee tehnice, metode, efecte, aplicații în sport, Ed. ALL, București

43. Kiss Jaroslav – Fizio-kinetoterapie și recuperare medicală în afecțiunile aparatului locomotor, Ed. Medicală, 1994

44. Păun Radu – Tratat de medicină internă, reumatologie, Ed. Medicală, 1999

45. Popescu E., Ionescu R., – Compendiu de reumatologie, Ed. Tehnică, 1999

46. Sbenghe T. – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Ed. Medicală, 1987

47. Șuțeanu Șt. – Clinica și tratamentul bolilor reumatice, Ed. Medicală, 1977