Principii Active DIN Plante Folosite In Tratamentul Giardiei

PRINCIPII ACTIVE DIN PLANTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL GIARDIEI

CUPRINS

INTRODUCERE

Giardia sau lamblia (Giardia) este un gen de protozoare flagelate care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor.

Are două forme: trofozoid și chist. Trofozoidul, cu dimensiuni cuprinse între 10-12µ și 5-7µ, este piriform, seamănă cu o pară tăiată longitudinal, fața plată reprezentând suprafața ventrală. Are patru perechi de flageli, care pornesc din corpusculii bazali, doi nuclei, situați în regiunea anterioară și două ventuze folosite pentru a se atașa la peretele intestinal. În partea posterioară se află o formațiune cu aspectul unei virgule, corpusculul median.

Giardioza este o boală gastrointestinală cauzată de un parazit microscopic, numit Giardia lamblia. El este unul dintre cei mai frecvenți paraziți cantonați la nivelul tubului digestiv. Giardia lamblia se transmite cel mai adesea prin apă sau alimentele contaminate sau pe cale fecal-orala. Vârfurile de infecție apar spre sfârșitul verii. În multe țări (ca și în unele zone din România), boala poate afecta până la 20-30% din populație.

Parazitul trăiește și se multiplică în intestinul omului sau animalelor. Odată ce a ajuns în intestin, se atașează de mucoasa intestinală, căreia îi modifică funcția normală și intră în competiție pentru nutrienții importanți.

Acest lucru determină următoarele simptome:

– discontinuitățile mucoasei intestinale, poate se scadă capacitatea organismului de a absorbi nutrienții din alimentele care trec prin intestin. Dacă nu sunt absorbiți, nutrienții rămân în tractul intestinal, provocând diaree, crampe și flatulență asociate giardiozei

– parazitul poate să accelereze pasajul alimentelor prin intestin, provocând diaree.

Scaunul (materiile fecale) animalelor infectate sau ale oamenilor conțin paraziții. Infectarea cu Giardia lamblia se poate produce în 2 feluri:

– contact direct mana-gura prin care se transferă parazitul din scaunul persoanelor infectate. Acest lucru se întâmplă datorită unei igiene proaste, cum ar fi absentă spălatului pe mâini. Parazitul se poate transfera și prin contact direct oro-anal sau oro-genital cu o persoană infectată

– transmiterea indirectă a parazitului prin consumul de apă sau alimente care au intrat în contact cu materiile fecale contaminate.

Perioada de incubare durează 7-10 zile dar poate varia de la 3 la 25 de zile sau mai mult. Giardioza este contagioasă atâta timp cât parazitul este prezent în materiile fecale, ceea ce poate dura și câteva luni de zile. Nu toate persoanele infectate prezintă simptome, dar o persoană care nu are simptome tot poate răspândi boala.

Genul giardia a fost numit după Alfred Mathieu Giard (1846–1908), biolog francez, iar termenul de lamblia după Vilém Dušan Lambl (1824 – 1895), medic ceh.

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI

I.1. NOȚIUNI DE PARAZITOLOGIE

Paraziții sunt organisme vii animale sau vegetale, care trăiesc o perioadă mai lungă sau mai scurtă a existenței lor în dependență cu un alt organism viu, numit gazdă.

Parazitismul nu reprezintă o formă degenerată de viață, ci din contră, o etapă mai mult sau mai puțin perfectă de adaptare într-un mediu favorabil. Pentru a-și asigura perpetuarea propriei specii în natură, parazitul este supus unor transformări pentru adaptarea la condițiile organismului gazdă, derulându-se astfel ciclul biologic al parazitului.

Parazitismul este o noțiune ecologică, motiv pentru care este necesară cunoașterea paraziților, a gazdelor lor, precum și a corelațiilor care rezultă că urmare a supraviețuirii unui organism pe seama altui organism viu.

Prezența paraziților în organismul uman determină forma nosologică, parazitoza.

Un organism în care se dezvoltă adultul sau stadiul final al dezvoltării parazitului este o gazdă definitivă, iar cel în care se dezvoltă stadiul intermediar sau larvar este gazdă intermediară.

Paraziții pot avea următoarele acțiuni asupra gazdei: spolierea organisumului de substanțe nutritive, acțiune traumatică și bacterifera, acțiune toxo-alergica, acțiune mecanică, acțiune iritativ reflexă, acțiune iritativ tisulară

În fața acțiunii parazitare organismul uman răspunde prin reacții celulare, tisulare, immune. Unele dintre ele sunt doar consecința sau dovada parazitismului, în timp ce altele constituie adevărate mijloace de apărare ale organismului.

I.1.1. Clasificarea paraziților

Paraziții se clasifică în funcție de mai multe criterii:

După natura gazdei parazitate: paraziți umani, paraziți ai animalelor (care se transmit și la om – antropozooparaziti) și paraziți strict ai animalelor

De studiul paraziților umani și al antropozooparazitilor se ocupă parazitologia medicală iar de studiul paraziților animalelor se ocupă medicina veterinară.

După natura parazitului: paraziți animali – protozoare, helminți, artropode, paraziți vegetali – fungi

Protozoarele sunt organisme unicelulare încadrate după anuminte proprietăți commune în următoarele grupe:

– Rhizopodele. Reprezentanții patogeni ai acestui grup sunt Entamoeba hystoliticasi amibele libere: Naegleria fowleri, Acantamoeba polyphaga.

– Flagelatele. Au ca reprezentanți: Giardia intestinalis și Trichomonas vaginalis (ca flagelate cavitare) și Leihmania, Trypanosoma (ca flagelate sanguine).

– Sporozoarele sunt protozoare complexe care au ca principali reprezentanți genul Plasmodium(agentul etiologic al malariei), Toxoplasma gondii, Criptosporidium, Isospora belli, Sarcocystis.

– Protozoarele ciliate au un singur reprezentant semificativ: Balantidium coli.

Helminții sunt viermi paraziți care trăiesc în organismul uman, la nivel intestinal. După morfologia lor, helminții pot fi cilindrici(nemathelminti) sau plați(plathelminti).

Fungii constituie obiectul de studiu al micologiei, fac parte din regnul Myceta și au ca reprezentanți: Candida, Aspergillus, Criptococcus neoformans, Dermatofiti

După localizarea paraziților:

– Ectoparaziți (care trăiesc pe suprafața tegumentului uman): Pediculus, Acarieni, Heteroptere

– Endoparaziți localizați în:

– cavități: intestin – Giardia, helminți, vagin – Trichomonas, Candida

– țesuturi: mușchi – Trichinela spiralis, ficat – Echinococcus granulosum, plămâni – Pneumocystis carini

– celule: Toxoplasma gondi, Plasmodium (hematii)

După efectul paraziților asupra gazdei:

– Paraziți incolini: folosesc organismul uman doar ca mediu de viață (Entamoeba coli, Trichomonas intestinalis)

– Paraziți comensali: trăiesc în organismul uman fără a-i produce perturbări (Candida, Entamoeba hystolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis).

– Paraziți patogeni: paraziți a căror prezență în organismul uman declanșează perturbări mai mult sau mau puțin grave.

După specificitatea parazitară se disting:

– Paraziți stricți: paraziți adaptați doar la o singură gazdă definitivă, care nu pot trăi la o altă gazdă definitivă(Tenia, PLasmodium)

– Paraziți cu specificitate relativă: care pot trece de la o gazdă la alta mai mult sau mai puțin ușor (insecte hematofage vectoare ale bolilor commune omului și animalelor)

După evoluția ciclului biologic există:

– Paraziți permanenți

– Paraziți temporari

– Paraziți facultativi

După repartizarea geografică:

– Paraziții întâlniți în zonele temperate determină parazitoze moderate ca manifestare clinică, dar cu incidență crescută și tendință spre evoluție cronică(helmintoze umane, micoze, unele protozooze)

– Paraziții întâlniți în zonele tropicale produc parazitoze endemice sau epidemice în aceste zone, dar ocazional pot fi întâlniți și în zonele temperate, ca urmare a intensificării migrației umane și a mijloacelor rapide de transport actuale. Este important să fie cunoscute, datorită gravității lor potențiale și necesității instituirii terapiei corespunzătoare (amibiază, tripanosomiază), unele prezentând un character de extremă urgență (accesul pernicios din malarie).

I.2. NOȚIUNI DE EPIDEMIOLOGIE

Pentru perpetuarea propriei specii, parazitul este supus unor transformări pentru adaptarea la cai evolutive, uneori complexe. Aceste transformări poartă numele de ciclu parazitar(biologic). Acesta poate fi simplu sau complex.

Ciclul parazitar simplu – trecerea directa a parazitului de la omul infectat la omul sănătos;

Ciclul parazitar complex: parazitul necesita intervenția gazdelor intermediare sau a vectorilor, pentru a deveni contagios.

I.2.1. Elementele ciclului parazitar

În cursul ciclului evolutiv al paraziților intervin: parazitul, gazda definitivă, gazda intermediară, vectori.

Gazda definitivă: este organismul viu care poartă formă adultă a parazitului capabil de reproducere sexuală. În cazul helminților, gazda definitivă găzduiește viermii adulți, care produc, în urma fecundării, ouă. Ouăle pot fi: embrionate, infestante (contagioase) pentru alte persoane, sau neembrionate, neinfestante pentru alte persoane.

Gazda definitivă este omul și mai rar unele animale(pisica pentru Toxoplasma gondii, câinele pentru Diphylidium caninum, Toxocara caniș, vulpea pentru Echinococcus multilocularis).

Gazda intermediară este organismul viu, care găzduiește formele asexuate le paraziților. Gazda intermediară este necesară în unele cazuri pentru a-i asigura parazitului maturarea, multiplicarea sau ambele.

Gazdele intermeiare pot fi animale(bovine, porcine), poate fi țânțarul pentru Plasmodium sau omul pentru Toxoplasmo gondii, Echinococcus granulosus, Toxocara caniș etc.

În cazul helminților, în special al plathelmintilor, la gazdele intermediare rezultă forme larvare, care suferă un process de poliembrionie și adaptare, astfel încât să devină infestate pentru gazda definitivă.

Gazdele intemediare se împart în:

a) Gazde intermediare pasive: găzduiesc forma infestanta sau stadiile anterioare formei adulte, fără a se deplasa la rezervorul de paraziți pentru prelucrarea lor, nici spre gazda receptivă pentru a tranzmite formele infestante.

b) Gazde intermeiare active: găzduiesc parazitul în dezvoltare și se deplasează pentru prelucrarea parazitului de la gazda rezervor și transmiterea sau inocularea la gazda receptivă. Gazdele active sunt, în general, vectorii biologici.

Vectorii sunt agenți transmisibili ai parazitului. Se disting:

a) vectori biologici, indispensabili ciclului vital al parazitului, asigurându-i maturarea și multiplicarea. Sunt gazdele intermediare active.

b) vectorii mecanici care au rol de transport, nefiind esențiali în ciclul biologic al parazitului(muște care transportă chisturi de Giardia, chisturi de amibe).

Rezervorul de paraziți este habitatul în care se menține și supraviețuiește parazitul. Rezervorul de paraziți poate fi mediul extern sau o gazdă definitivă.

După natural lor, se pot diferenția patru tipuri de rezervoare de paraziți:

Omul este rezervor de paraziți în parazitozele strict umane. În parazitozele commune omului și animalului, omul poate fi un accident în ciclu, fără rol epidemiologic(chist hidatic, toxoplasmoză, trichineloză).

Animalele constituie un rezervor esențial pe epidemiologic pentru majoritatea atropozoonozelor. Există rezervoare de paraziți, care funcționează în diferite condiții ecologice: aminale domestice sau animale sălbatice. Rezervorul constituit de animalele sălbatice, tolerând bine parazitismul, sub forma unei afecțiuni inaparente, reprezintă un rezervor de bază pentru paraziți(rozătoarele sălbatice pentru leishmanioză cutanată).

Solul reprezintă rezervorul de paraziți pentru unii helminți(geohelminti) cum ar fi Ascaris lumbricoides, Tricocefal.

Apa poate fi un rezervor de paraziți pentru forma de rezistență a protozoarelor(chist), declanșând epidemii hidrice(amibiază, giardioză).

I.2.2. Căi de transmitere a paraziților

Cunoașterea căilor de pătrundere a paraziților în organismul uman este importantă pentru proxilaxia individuală în parazitoze.

Principalele căi de pătrundere sunt:

digestive (helmintioze, giardioza, amibiaza)

ibiaza)

cutanate, mucoase passive (trichomoniaza, micoze)

transcutanate active (strongiloidoza, anczlostomiaza, malarie – transmitere prin vector hematofag)

pulmonare (pneumocistoza, aspergiloza, criptococoza)

Cunoașterea căilor de eliminare prezintă un dublu interes, permițând alegerea modalităților de optime de diagnostic parazitologic și a măsurilor de profilaxie colectivă. Există căi digestive de eliminare prin materiile fecale, urinare, pulmonare, cutanate.

De asemenea, există paraziți fără posibilități normale de ieșire; sunt paraziți în impas parazitar: larva migrans, chist hidatic, Trichinella spiralizată în mușchi.

I.2.3. Profilaxia parazitozelor

Cunoașterea de ansamblu a elementelor ciclului biologic parazitar este indispensabilă pentru cunoașterea și înțelegerea modului de producere a unei boli parazitare, a modalităților de întrerupere a ciclului și de evitare a contaminării umane. Profilaxia cuprinde:

– Profilaxia individuală: încearcă să evite contaminarea persoanelor sănătoase, acționând la un singur nivel al ciclului biologic: împiedicarea pătrunderii parazitului, distrugerea după pătrundere sau împiedicarea dezvoltării acestuia.

Este scopul igienei alimentare, al chimioprofilaxiei și al vaccinării.

– Profilaxia colectivă: se realizează prin intervenția la toate nivelele vulnerabile ale ciclului biologic. Ea urmărește izolarea rezervorului de paraziți și sterilizarea lui prin igienă colectivă, lupta împotriva gazdelor intermediare și antivectorială, vaccinarea și tratamentul populației receptive.

În producerea bolilor parazitare intervin și alți factori care influențează transmiterea parazitozelor:

– factori umani (obiceiuri alimentare, mod de viață, nivel de cultură, nivel terapeutic)

– factori economici (standard de viață)

– factori climatici (temperatură, umiditate).

I.3. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Diagnosticul clinic al bolilor parazitare este dificil sau imposibil de realizat datorită manifestărilor clinice nespecifice, de aceea un rol însemnat îi revine laboratorului de analize medicale.

Bolile parazitare se datoresc prezenței și acțiunii patogene a unor viețuitoare care folosesc organismul uman ca sursă de hrană și adăpost.

Prezența parazitului în organism determină parazitoza, care poate fi mai gravă sau mai ușoară, în funcție de localizarea și momentul parazitării organismului respectiv.

Speciile de paraziți, ce parazitează omul fac parte din categoriile de protozoare și helminți. Atunci când omul este parazitat de protozoare, boala se numește infecție, ca și în cazul prezenței bacteriilor sau virusurilor în organism, deoarece protozoarele se multiplică în corpul omului și au tendința invadantă în organism în schimb, atunci când organismul uman este parazitat de către helminți, boala poartă numele de parazitoză.

Diagnosticul unei parazitoze se poate face atât prin examene de laborator (examen coproparazitologic) dar și prin interogatoriul bolnavului ( nume, vârstă, sex, profesie, cine trimite, date anamnestice, acuze prezente sau antecedente, mediul în care locuiește, urban sau rural, colectivități de copii, stagiu în țările calde ).

Examenul clinic nu trebuie neglijat, uneori simptomatologia sau examenul clinic ne sugerează diagnosticul, urmând să îl confirme analizele de laborator. Uneori examenul coproparazitologic corect executat aduce informații serioase și nebănuite, poate de unii clinicieni și care în absența acestui rezultat ar fi permis dezvoltarea unei parazitoze ce trecea neobservată.

Examenele de laborator sunt foarte importante în depistarea unei parazitoze. Ele se referă fie la analizele de sânge ce pot orienta diagnosticul prin prezența unei eozinofilii sau prin răspunsul imun al organismului ( un număr mare de antigene ale anumitor specii de paraziți.). Cel mai utilizat examen de laborator în parazitologie se referă la examenul coproparazitologic direct. Este un examen de certitudine, care ne poate da o conduită terapeutică.

Produsele de examinat pot fi variate: sânge, urină, materii fecale, biopsii de organe, secreții, lichid duodenal, în funcție de localizarea parazitului în organism dar și după căile de eliminare din organism.

Principalele indicații ale investigațiilor parazitologice de laborator sunt:

indicații clinice, la indicația medicului curant.

eozinofilia neprecizată etiologic, depistată în cursul analizelor uzuale de hematologie.

examenul coproparazitologic obligator al tuturor pacienților internați, mai ales cei din secțiile de chirurgie și pediatrie.

examenul parazitologic la angajare și periodic al unor grupuri de salariați, exemplu cei din sectorul alimentar.

examene orientative prin sondaj ( mine, orezării ).

examinarea copiilor la intrare în colectivități, grădinițe, școli, tabere de copii.

examinarea persoanelor venite din țări calde, se examinează sângele, materiile fecale și urina.

Examenul coproparazitologic

Constituie examenul de bază pentru evidențierea infecțiilor cu:

– protozoare: amibiază, giardioză, coccidioze intestinale

– helminți: ascaridioză, tricocefaloză, strongiloidoză, achilostomiază, teniaze.

Rezultatul examenului coproparazitologic trebuie să menționeze prezența parazitului precum și abundența lui. Pentru protozoare(amibe), rezultatul trebuie să precizeze genul și specia parazitului găsit și stadiul sau evolutiv: forma vegetativă sau chistică. Controlul după tratament este necesar după trei săptămâni de la terminarea tratamentului.

Examenul macroscopic al materiilor fecale. Determinarea consistenței scunului(format, semiformat, moale, lichid) poate constitui un indiciu asupra parazitului prezent. Trofozoitii protozoarelor intestinale se întâlnesc de obicei în scaunul moale sau lichid; formele chisice se întâlnesc în scaunele formate. Ouăle de helminți se pot găsi în orice scaun. Proglotele mobile de tenie pot fi găsite pe sau lângă probă, iar adultul de Ascaris poate fi găsit pe suprafața scaunului. Prezența sângelui în probă trebuie consemnată întotdeauna. Sângele proaspăt pe suprafața scaunului format indică prezența unor hemoroizi care sângerează; sângele găsit împreună cu mucusul format într-un scaun lichid său moale sugerează o infecție amibiană.

Examenul microscopic din materiile fecale

Se efectuează următoarele preparate care vor fi examinate:

– preparat direct în soluție fiziologica și soluție Lugol. Este examenul cel mai util pentru detectarea trofozoiților mobile ai protozoarelor intestinale și larvelor mobile de strongiloides stercoralis. Poate evidenția și chiști de protozoare și ouă de helminți.

– preparat în strat gros(metoda Kato – Miura). Se pot decela toate ouăle de helminți, mai ales cele cu coajă groasă.

– preparat după concentrarea elementelor parazitare. Metodele de concentrare permit decelarea ouălor atunci când se găsesc în număr mic în probă și pot scăpa neobservate într-un examen direct. Sunt flotarea și sedimentarea.

– preparat permanent colorat. Colorațiile utilizate în identificarea trofozoiților și chiștilor de protozoare sunt: tricrom, hematoxilina ferică, Giemsa, Ziehl – Neelsen.

b. Examenul parazitologic al sângelui.

Este indicat atunci când se suspicionează: malaria, leishmanioza viscerală, tripanosomiaza, filariozele. În cazul suspectării unei malaria, se efectuează frotiu în picătură groasă cu prilejul acceselor febrile, când paraziții sunt mai numeroși. În filarioză trebuie să se țină seama de periodicitatea microfilaremiei: diurnă pentru Loa- loa și nocturnă pentru Wuchereria – Bancrofti.

c. Examenul parazitologic al sputei

Scopul acestei analize este de a determina în timpul cel mai scurt posibil, agenții etiologici ai infecțiilor tractului respirator inferior și a face posibile intervenții terapeutice rapide și eficiente asupra pacienților. Întrucât nu există un test unic de detectare a tuturor agenților etiologici, procedura reprezintă un complex de tehnici, examene și teste prin care se urmărește atingerea, într-un grad cât mai ridicat , a scopului enunțat.

Examinarea sputei expectorate este materialul principal pentru determinarea cauzelor pneumoniilor bacteriene. Secrețiile tractului respirator inferior, pot fi contaminate cu secrețiile tractului respirator superior, în special cu salivă, când se folosesc tehnici de recoltare invazive.

Sputa este printre probele cel mai puțin relevante primite pentru examinare prin culturi în laboratoarele de microbiologie, chiar dacă ea reprezintă probă obișnuită și pentru a cărei examinare se consumă mai mult timp și numeroase materiale.

CAPITOLUL II

GIARDIOZA, GIARDIA LAMBLIA

Giardioza este o boală gastrointestinală, cauzată de un parazit microscopic, numit Giardia lamblia. El este unul dintre cei mai frecvenți paraziți cantonați la nivelul tubului digestiv. Giardia lamblia se transmite cel mai adesea prin apă sau alimentele contaminate sau pe cale fecal-orala. Vârfurile de infecție apar spre sfârșitul verii. În multe țări (ca și în unele zone din România), boala poate afecta până la 20-30% din populație.

Simptomele de giardie sunt diaree, crampe abdominale, flatulență și simptome generale intestinale. Simptomele care apar la copii sunt reprezentate de deficitul de creștere și luare în greutate. Simptomele de giardioza pot să apară doar o dată pentru o perioadă scurtă de timp sau pot să apară și să dispară pe o perioadă mai lungă de timp. Este posibil să nu mai existe simptome și încă să fie prezentă infecția parazitară.

Giardia apare mai în toate zonele lumii, dar este cea mai importantă problemă în zonele în care este limitat accesul la apă sau unde regulile igienice sunt precare. În Statele Unite, G. Intestinalis este întâlnită în ape, cum ar fi fluvii, râuri sau lacuri (surse la suprafața apei). Epidemii de giardia au apărut datorită tratării inadecvate a apei din sistemele urbane sau când apa a fost contaminată cu deversările din canalizări. Bazinele de înot, fântânile arteziene și lacurile din parcuri care nu sunt tratate corespunzător și menținute la acel standard sau care nu au un sistem adecvat de filtrare pot fi de asemenea surse de infecție.

Cazurile de infecție sunt mai multe în grădinițe sau centre de îngrijire, datorate în special proastei igiene cum ar fi spălarea insuficientă pe mâini, în situațiile în care persoanele nu au un control bun asupra micțiunii (urinare). În unele centre de îngrijire mai mult de 35% din copii au avut giardia în scaun (materiile fecale).

Cele mai multe cazuri de infecție apar în zonele de munte, datorită faptului că oamenii nu realizează că parazitul poate supraviețui și la temperaturi joase cum sunt cele din lacurile și apele curgătoare montane, astfel încât consumă acea apă netratată corespunzător. Boala este mai frecvență și în comunitățile care folosesc apa din râuri și lacuri ca sursă de apă potabilă și nu folosesc filtrarea apei în procesul de purificare.

Copiii sunt infectați mai frecvent decât adulții, mai ales cei aflați în centre de plasament, unde copiii nu sunt învățați să folosească toaleta cum trebuie. De asemenea este mai frecvent întâlnită infecția în centrele de îngrijire pentru bătrâni, aceștia având și probleme de incontinență urinară (pierdere inconștientă de urină).

Boala este mai frecvență și în comunitățile care folosesc apă din râuri și lacuri ca sursă de apă potabilă și nu folosesc filtrarea apei în procesul de purificare. Tratarea cu clor a apei potabile nu este o metodă sigură de distrugere a parazitului.

Cei care merg în camping și excursioniștii care circulă în zonele unde apa poate fi contaminată cu acest parazit, au un risc mai mare de a contacta boala, în condițiile în care nu își purifică apa prin fierbere sau filtrare.

II.1. CAUZELE APARIȚIEI GIARDIOZEI

Giardioza (numită și giardia) este produsă de un parazit unicelular numit Giardia lamblia, numit și Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis.

Parazitul trăiește și se multiplică în intestinul omului sau animalelor. Odată ce a ajuns în intestin, se atașează de mucoasa intestinală, căreia îi modifică funcția normală și intră în competiție pentru nutrienții importanți.

Acest lucru determină următoarele simptome:

– discontinuitățile mucoasei intestinale, poate se scadă capacitatea organismului de a absorbi nutrienții din alimentele care trec prin intestin. Dacă nu sunt absorbiți, nutrienții rămân în tractul intestinal, provocând diaree, crampe și flatulență asociate giardiozei;

– parazitul poate să accelereze pasajul alimentelor prin intestin, provocând diaree;

Scaunul (materiile fecale) animalelor infectate sau ale oamenilor conțin paraziții. Infectarea cu Giardia lamblia se produce în 2 feluri:

– contact direct mână – gură prin care se transferă parazitul din scaunul persoanelor infectate. Acest lucru se întâmplă datorită unei igiene proaste, cum ar fi absentă spălatului pe mâini. Parazitul se poate transfera și prin contact direct oro-anal sau oro-genital cu o persoană infectată;

– transmiterea indirectă a parazitului prin consumul de apă sau alimente care au intrat în contact cu materiile fecale contaminate.

Perioada de incubare durează 7-10 zile dar poate varia de la 3 la 25 de zile sau mai mult. Giardioza este contagioasă atâta timp cât parazitul este prezent în materiile fecale, ceea ce poate dura și câteva luni de zile. Nu toate persoanele infectate prezintă simptome, dar o persoană care nu are simptome tot poate răspândi boala.

II.2. MOD DE TRANSMITERE

O persoană se poate infecta cu acest parazit dacă mănâncă sau bea apă contaminată. Dacă se îngrijește o persoană deja infectată, se vor lua măsuri de precauție cum este spălarea pe mâini cât mai frecvent pentru a se evita răspândirea bolii. De exemplu dacă se schimbă scutecele unui copil cu giardia și nu se spală mâinile după, orice sau oricine care este atins se va infecta. Se poate face și autocontaminare dacă mâna nespălată se va folosi pentru a mânca sau a se atinge.

Odată ce a ajuns în organism, parazitul se multiplică în intestinul subțire și va circula în intestinul gros. Unii paraziți formează chiști, forme inactive care pot supraviețui pe o perioadă mai lungă de timp în afara organismului. Paraziții și chiștii părăsesc organismul prin scaun și pot contamina apa sau alimentele, continuând ciclul.

După expunerea la parazit, urmează apoi 7-10 zile până la apariția infecției, dar poate varia între 3 și 25 de zile sau mai mult. Se poate transmite infecția și la alte persoane în toată această perioadă în care există infecția cu parazit, care poate dura luni de zile, chiar și dacă nu există simptome.

II.3. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE GIARDIOZEI

Mulți dintre copiii sau adulții infectați cu Giardia lamblia nu prezintă simptome de giardioza, chiar dacă sunt infectați și parazitul este prezent în materiile fecale. Aceste persoane pot transmite boala.

Când sunt prezente, cele mai frecvente simptome sunt:

– diaree care de obicei durează 7-10 zile. Poate dura mai mult dar de asemenea poate să se amelioreze și mai repede în 2-4 zile. La început este prezentă o diaree apoasă, urmată apoi de steatoree (prezintă grăsimi), scaune urât mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un semn că grăsimile nu sunt digerate corespunzător și sunt transferate din organism în scaun;

– crampe și sensibilitate abdominală;

– greață și pierderea apetitului alimentar;

– flatulență (gaze) sau balonare;

– fatigabilitate.

De cele mai multe ori, persoanele infectate nu căuta un tratament pentru aceste simptome. De cele mai multe ori simptomele se ameliorează de la sine. Dar dacă giardioza nu este tratată de la apariția primelor simptome, boala poate dura o perioadă lungă de timp și se poate croniciza. Persoanele cu giardioza cronică prezintă atacuri diareice care apar și dispar însoțite de simptomele descrise. Aceste episoade alternează cu perioade de constipație sau un tranzit intestinal normal și durează doar câteva zile când apar.

Din aceste motive, aceștia nu se adresează la medic pentru tratament. Simptomele de giardioza cronică sunt: scaune moi, grase, nelegate (nu mereu lichide sau apoase), uneori scaunele pot fi urât mirositoare sau spumoase și de cele mai multe ori în cantitate mică; disconfort abdominal sau iritații gastrice care sunt mai frecvente după mese; crampe abdominale, balonare sau durere; flatulență; halenă fetidă (miros urât în respirație) persistentă, uneori cu miros de sulf; dureri de cap ocazional; scăderi în greutate; stare generală proastă, astenie, fatigabilitate, stare generală de disconfort.

Copiii cu giardioza pot să nu prezinte alte simptome decât tulburări de creștere, scădere în greutate. Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt: scaune diareice spumoase, galbene, urât mirositoare; scăderi în greutate sau pierderea apetitului alimentar; dureri abdominale, greață sau vărsături; deficite nutriționale cauzate de incapacitatea absorbției unor nutrienți. Alăptarea este considerată că protejează sugarii de a face giardioza. Laptele de mamă conține nutrienți care omoară paraziții.

Aceste simptome de giardioza sunt comune și altor infecții intestinale. Durata simptomelor și testul de identificare a parazitului, pot fi singurele care fac diagnostic diferențial al acestor boli.

Simptomele de giardioza apar de obicei la 7-10 zile după infectare, deși uneori pot dura 35 de zile sau mai mult. Odată ce au apărut, simptomele durează cel puțin 7 săptămâni: la copiii sau adulții care nu au afecțiuni, simptomele pot să dispară și fără tratament; diareea pe termen lung poate să producă pierderi în greutate, deshidratare sau probleme de nutriție întrucât alimentele nu sunt absorbite în mod corespunzător în organism. Uneori aceste afecțiuni se ameliorează și fără tratament. Dacă nu se întâmpla acest lucru, se pot trata corespunzător.

Multe persoane care sunt infectate cu Giardia intestinalis nu prezintă simptome; se poate produce infectarea altor persoane chiar dacă nu există simptome, întrucât parazitul există încă în scaun (materiile fecale).

Dintre persoanele ce prezintă simptome de giardia, 20% până la 40% dezvoltă o intoleranță temporară la lactate sau alte produse pe bază de lapte (deficit de lactază sau intoleranță la lactoză). Această problemă poate să dureze până la o lună după terminarea tratamentului pentru giardia. Acest lucru semnifică faptul că tratamentul nu este eficient sau că s-a produs reinfecția.

Nou născuții și sugarii care fac giardioza pot refuza alimentele și se pot opri din creștere până în momentul în care se vindecă boala. Creșterea normală și dezvoltarea organismului nu se produc imediat dar pot să reînceapă în câteva săptămâni sau luni.

Studiile au arătat că este posibil ca o persoană care a fost infectată cu giardioza să dezvolte o imunitate pe termen scurt față de parazit.

Există riscul contaminării cu giardia pentru:

– cei ce lucrează în centre de îngrijire pentru copii, mai ales dacă majoritatea nu știu să folosească toaleta;

– părinții sau familiile cu copiii mici;

– cei care inoată în ape de agrement cum ar fi râuri, lacuri, ape curgătoare, mai ales în timpul verii sau toamnei când există riscul cel mai mare de expunere. Riscul apare în momentul înghițirii apei în timpul înotului;

– cei care consumă apă netratată sau tratată insuficient, mai ales din apele curgătoare, râuri, lacuri;

– cei care locuiesc sau lucrează în diferite amplasamente sau centre de îngrijire sau sunt rude cu unul dintre acești angajați;

– cei care au contact oro-anal și oro-genital cu o persoană infectată.

Factorii de risc care duc la apariția simptomelor după infectare:

– existența unei scăderi a imunității. Există două afecțiuni, care sunt considerate că produc modificări ale sistemului imun și cresc în special riscul de apariție a simptomelor de giardioza, numite imunodeficiență comună variabilă și agamaglobulinemia X- linkata;

– existența unor boli care afectează tranzitul intestinal și fac intestinul mai susceptibil la infecție cum ar fi boala Crohn sau fibroza chistică;

– existența malnutriției înainte de infectare;

– tratamentul chirurgical pentru stomac cu o perioadă scurtă înaintea infectării sau tratamentul medicamentos cu antiacide gastrice. Acest lucru constituie o problemă întrucât stomacul secretă o cantitate mai mică decât normalul de acid (aciditatea gastrică omoară unele microorganisme).

II.4. MORFOLOGIA. CICLUL DE VIAȚĂ

Frecvența crescută a acestui tip de parazitoză este favorizată fie de condițiile igienico-sanitare de cele mai multe ori necorespunzătoare, fie de nivelul scăzut de informare și educație sanitară a populației, fie de deficiențele sistemului de distribuție al apei potabile sau a condițiilor improprii de decantare, filtrare și epurare a apei și nu în ultimul rând, de cauzele multiple care produc diminuarea capacității de apărare a organismelor de orice vârstă… Și dintre acestea, să nu uităm că alimentele modificate genetic constituie cele mai frecvente cauze de depresie imunologică și scădere a pragului alergenic, de aceea, din ce în ce mai frecvent sunt întâlnite cazuri de asociere între parazitoze și alergiile de etiologie alimentară.

Giardia-lamblia este un protozoar flagelat, un parazit microscopic care, sub forma sa vegetativă, are o formă de pară. Este format dintr-o singură celulă, se află cantonat, cel mai frecvent sub această formă, în intestin sau în bilă și, de obicei, măsoară cam 15-20 microni.

Ciclul de viață

Giardia are una dintre cele mai simple cicluri de viațã dintre toți paraziții ce colonizează omul. Agentul său patogen există în două forme vegetative:

  Gazdele intermediare nu sunt necesare. La ingerare, chistul din  apă sau alimentele contaminate, în prezenþa acidului gastric și a enzimelor pancreatice, se transformã în trofozoid. Acesta trece în intestinul subþire unde se multiplicã rapid, iar la nivelul intestinului gros, în prezența pH-ului neutru și sãrurilor biliare, apare închistarea.

Chisturile sunt eliminate prin fecale în mediul înconjurãtor, iar ciclul se repetã.

  Majoritatea subiecților infectați sunt asimptomatici, iar cele mai multe infecþii sunt auto-limitate. Cu toate acestea pot apãrarea infecþii cronice manifestate prin diaree cronicã, steatoree și malabsorbție, ce pot dura de la câteva sãptãmâni la luni. Moartea este rarã și are loc de obicei la copiii imunodeprimați.

Majoritatea oamenilor se infesteazã prin consumul de apă contaminatã, dar și prin transfer fecal–oral, de obicei între copii, parteneri sexuali sau persoane care călătoresc.

Fig. 1 – Ciclu de viață Giardia Lamblia

II.4.1 Formele biologice

Formele biologice sunt: forma vegetativă, reprezentată de trofozoit și forma chistică, reprezentată de chist – stadiul infectat, stadiul de rezistență în condițiile mediului extern. Acesta este stadiul de înmulțire.

Forma vegetativă: are doi nuclei, aspectul unei jumătăți de pară, cu o suprafață dorsală convexă și una ventrală concavă, pe fața ventrală are o ventuză foarte puternică, dimensiuni: pe axul longitudinal 10-20 µm, pe axul transversal 6-15 µm, ventuza are o grosime de 1-3 µm. Există două perechi de flageli iar la final după înmulțire ajung patru. Ventuza este alcătuită dintr-o componentă microtubulară din proteine contractile.

Forma chistică: poate fi ovală sau rotundă, cu perete dublu și doi nuclei; longitudinal are un șanț în care sunt grupați flagelii (l = 8-14 µm, transversal = 8-10 µm).

Chisturile de Giardia eliminați o dată cu materiile fecale sunt ingerați accidental o dată cu alimentele, apa sau mâinile contaminate; ajunși în stomac și în duoden are loc dechistarea (prin distrugerea peretelui chistic) și formele vegetative astfel rezultate coboară în mucoasa intestinului subțire – în duoden și jejun unde se atașează .de microvilii celulelor epiteliale prin discul adeziv. Aderarea discului este atât de fermă încât, după detașarea parazitului, rămâne amprenta lui pe suprafața microvililor. Paraziții se deplasează cu ajutorul flagelilor prin mișcări de rotire și balans. O dată fixați pe celulele epiteliale, urmează un proces activ de înmulțire prin diviziune binară astfel încât densitatea trofozoiților poate ajunge până la 1 milion/cm2.

Închistarea parazitului are loc în colon, de unde este eliminat intermitent o dată cu materiile fecale.

În cazul în care tranzitul este accelerat, trofozoiții nu mai au timp să se închisteze și se pot elimina în această formă o dată cu materiile fecale.

II.4.2. Patogenie

Dat fiind numărul mare de paraziți prezenți în mucoase jejuno-ileală și a căilor biliare este ușor de înțeles acțiunea toxică s mecanică datorată procesului de aderare fermă a discului la nivelul epiteliului intestinal. Aceste fenomene duc în final la accelerarea procesului fiziologic de refacere a epiteliului în urma căruia apăi celule imature funcțional, ducând la disfuncțiuni în sistemul dc transport cu maldigestie și malabsorbție consecutive.

În acest context de modificare globală a capacității de absorbție intestinală se instalează o absorbție deficitară mai alee pentru lipide, glucide și vitamine (A și B12) – trofozoitul lezează structura microvilară a intestinului subțire, antrenând deficiențe enzimatice în special pe dizaharidaze, explicând astfel intoleranța la lactoză.

Modificările citopatice de tip proliferativ și degenerativ pe care parazitul le determină la nivelul mucoasei intestinale au fost dovedite cu certitudine, astfel încât nu poate fi pusă la îndoială patogenitatea acestui parazit.

Experimentele realizate de Meyer A. și Rădulescu S. pe animale imunosupresate au demonstrat că paraziții pot fi vehiculați pe cale limfatică în ficat și apoi în întreg organismul, aceasta fiind încă o dovadă a patogenității parazitului.

Practica medicală a demonstrat și faptul că agresivitatea parazitului poate să crească în cazul asocierii cu bacterii sau ciuperci, după cum giardioza poate să agraveze o hepatită epidemică sau o dizenterie bacilară.

II.4.3. Epidemiologie

Prevalența giardiozei este variată în diferite regiuni ale aceleiași țări. Incidența giardiozei este în general mai mare în țările în curs de dezvoltare. Prevalența variază în funcție de vârstă și este mai crescută la vârstele mici, atingând valori maxime la grupa de vârstă 1-5 ani, după care scade înregistrând un nivel constant la adulți.

Prevalența este mai crescută în zonele urbane, ceea ce demonstrează că densitatea mare a populației favorizează contaminarea.

În țara noastră, indicele mediu de infecție la adult este apreciat ca fiind între 12-13%, iar la copii indicele de infecție este diferit în funcție de mediul din care provin copiii: între 1,5-21% copii proveniți din mediul familial și între 5,4-78% copii proveniți din colectivități.

Infecția sub vârsta de 1 an este extrem de rară; indicele de prevalență al acesteia crește după vârsta de 1 an, ajungând la 85% până la vârsta de 3 ani.

Sursa de infecție este omul, care transmite infecția prin forma chistică a parazitului prin intermediul apei sau al alimentelor contaminate; chisturile se transmit pe cale fecal-orală, cel mai frecvent de la un copil la altul în colectivitate și apoi de la copilul infectat la membrii familiei acestuia – este modalitatea de transmitere cel mai frecventă înregistrată în țările în curs de dezvoltare în condiții de sărăcie, supraaglomerare, lipsa instalațiilor sanitare și tratarea corespunzătoare a apei potabile.

Transmiterea chisturilor de Giardia prin apă potabilă a fost dovedită prin epidemiile hidrice de giardioză din SUA, unde apa a fost contaminată cu chisturi de Giardia atât de origine umană cât ș; animală.

Epidemii hidrice de giardioză au fost descrise și la turiști întorși din țări cu giardioză endemică, motiv pentru care Giardia lamblia poate fi considerat parazit agent etiologic al “diareei turiștilor”.

II.4.4. Tablou clinic

Giardioza poate evolua clinic cu un spectru larg de simptome de la diaree ușoară, care se vindecă spontan până la diaree cronică însoțită de stealoree și pierdere în greutate atât la copii cât și la adulți. Aproximativ 20-30% din persoanele infectate sunt însă . asimptornatice în cele mai multe cazuri boala evoluează cu fenomene clinice minore: grețuri, vărsături și eliminarea de scaune păstoase.

Un studiu făcut de prof. Gherman și colaboratori pe un lot do 100 de pacienți adulți cu giardioză a arătat următoarea ierarhizare a simptomelor clinice: dureri abdominale la 83% din pacienți, balonari la 70% din pacienți, grețuri la 54% din pacienți, anorexie la 51% tulburări de tranzit intestinal, eozinofilie la 29%, manifestări nervoase la 14% și manifestări alergice la 11%.

Putem sistematiza semnele clinice în două mari grupe: manifestări clinice digestive și manifestări clinice extradigestive.

a) manifestări clinice digestive:

– scaune diareice lipsite de mucus său sânge;

– dureri abdominale epigastrice de intensitate variabilă;

– distensie abdominală cu flalulență.

b) manifestări clinice extradigestive se întâlnesc mai ales la copii:

– anorexie;

– fatigabilitate;

– intoleranță la lactoză;

– anemie consecutivă deficiențelor de absorbție a vitaminelor A și B12;

– manifestări neuro-psihice: cefalee, amețeli, insomnie, tulburări de atenție, scăderea capacității intelectuale și sunt prezente la 14-17% din cazuri; s manifestări alergice care pot fi: cutanate – urticarie, eczemă, prurigo; respiratorii – astm, bronșite, rinofaringite; oculare.

II.4.5. Diagnostic

• parazitologic – evidențierea formelor chistice prin examen microscopic al materiilor fecale, evidențierea trofozoitilor in lichidului duodenal, precum și a produsului obținut din biopsia mucoasei intestinale;

• serologic – ELISA, reacția de imunofluorescență, reacția de imunodifuzie și reacția de hemaglutinare pentru detecția de antigene specifice parazitului în materiile fecale.

II.4.6. Tratament

Tratamentul se poate face cu:

Metronidazol, administrat 5mg/kg corp pe zi în 3 prize timp de 10 zile. Este bine tolerat de copii și are eficiență ridicată.

Fasygin, administrat în doză unică (30 mg/kg corp – la adult și 3 mg/kg corp la copil) la toți membrii familiei. Are eficiență mai scăzută (rată de vindecare fiind de 80% din cazurile tratate).

La sugar și copilul mic, medicația de elecție este Furazolidonul administrat în doză de 2 mg/kg corp pe zi în 4 prize timp de 10 zile.

Controlul eficienței tratamentului se face prin examene coproparazitologice repetate după 7 zile.

Chisturile de giardia (formă de rezistență a parazitului, sub care acesta este eliminat din organism odată cu materiile fecale) măsoară doar 10 microni. Boala produsă de acest parazit se numește giardioză sau lambliază și este una dintre cele mai frecvente parazitoze, întâlnindu-se atât la copii, cât și în rândul adulților.

Modul de transmitere este următorul: chisturile infectate ale parazitului sunt eliminate în mediu extern. Proastele obiceiuri, lipsa wc-urilor, lipsa normelor elementare de igienă, defecația efectuată în natură, vântul, ploaia, apa de ploaie, muștele (în special), toate acestea contribuie la împrăștierea permanentă a chisturilor în natură! Astfel, apa, solul, sunt contaminate prin intermediul muștelor și a altor insecte, dar și prin utilizarea de îngrășăminte naturale obținute de la animale pentru fertilizarea suprafețelor destinate culturilor.

De obicei, infestarea omului se produce prin consumarea legumelor sau fructelor incorect spălate, prin intermediul mâinilor murdare sau prin neprotejarea alimentelor de acțiunea muștelor, care pot depune pe suprafața acestora numeroase chisturi de giardia.

Copiii aflați în colectivități (grădinițe, școli, cămine etc.) sau cei din familii numeroase, adulții aflați în colectivități numeroase, în cazul nerespectării normelor de igienă și protecție sanitară, sunt cei mai expuși acestor infestări. Odată ajunși în organism, prin ingurgitarea unor alimente infestate, paraziții se fixează la nivelul tubului digestiv, în prima porțiune a intestinului, producând dureri abdominale periombilicale. Acestea pot fi de intensitate mică, suportabile sau chiar accentuate și atunci ele pot deveni mai ample, cu caracter generalizat abdominal.

Durerile apar uneori în funcție de alimentație, sau pot apărea spontan atât în cursul zilei, cât și în cursul nopții. De asemenea, sunt semnalate lipsa poftei de mâncare, intoleranța față de unele alimente, predispoziția pentru dulciuri; uneori după mese apare senzația de balonare, meteorismul, senzația de greață. Persoanele parazitate sunt mai nervoase, mofturoase. Uneori, în cazul unor infestări mai vechi, cu un număr mai mare de paraziți, pot fi semnalate simptome specifice unei enterocolite sau chiar ale unei diarei persistente, scădere ponderală, tulburări ale absorbției intestinale.

Dacă parazitul ajunge în vezica biliară, poate apărea subicter ușor, prin fenomen de colestază, produsă de giardioză, sau chiar o ușoară hepatomegalie.

În afară de manifestări directe asupra organelor parazitate, mai pot fi semnalate și manifestări toxico-alergice la distanță, cum ar fi apariția și persistența unor afecțiuni respiratorii (bronșite, chiar crize astmatice), oftalmologice (iridociclite etc.), dermatologice (urticarii etc.). În literatură există unele cazuri, rare, în care parazitozele la copii au fost însoțite de manifestări convulsive, epileptiforme și anemie, simptomatologie întreținută de persistența parazitozei. Această situație poate fi explicată datorită originii comune a sistemului nervos central și a aparatului digestiv, precum și din cauza anemiei, care poate deveni un factor favorizant al apariției crizelor hipoxice. Dar acestea sunt cazuri rare, particulare.

De regulă, suspicionăm o parazitoză intestinală în cazul unui copil care este palid, prezintă cearcăne, este mofturos, nervos, nu are poftă de mâncare, prezintă dureri abdominale periombilicale, prurit nazal, prurit anal, somn agitat, uneori diaree sau fenomene alergice, erupții urticariene, care apar fără o legătură aparentă cu alimentația și care dispar la fel de brusc cum au apărut.

Dacă la copil simptomatologia este mai clară și mai sugestivă, în cazul adulților, simptomatologia este mai discretă, dominată mai mult de manifestări nervoase și digestive moderate (nervozitate, oboseală, indispoziție, dureri abdominale difuze, balonament, tulburări de tranzit, halenă, foame exagerată) și uneori pot fi suspicionate doar în baza unor manifestări dermatologice de tipul prurit sau erupție în hartă geografică toraco-abdominală sau la nivelul membrelor inferioare, agravate de expunerea la căldură și noaptea. în aceste cazuri, revenind la copii, este indicată, pentru confirmare, o analiză coproparazitologică, la microscop, a materiilor fecale. Sunt necesare cam 3 examene coproparazitologice, repetate la interval de 3-4 zile, crescând astfel șansele surprinderii la microscop a chisturilor de Giardia sau Lamblia. Foarte important este că intervalul de timp dintre momentul prelevării mostrelor de scaun și examenul microscopic să fie de maximum 6 ore. De aceea, este bine ca proba să fie prelevată din scaunul de dimineață și dusă tot în cursul dimineții la laborator, pentru analiză. Păstrarea probei de scaun de cu seară până a doua zi dimineață (chiar ținută la rece) nu este corectă, deoarece riscăm să nu se mai observe nimic pe lamă. Pentru adulți este utilă examinarea bilei, prin tubaj duodenal. în acest caz, vor fi observate formele vegetative de giardia, recunoscute ușor din cauza mișcărilor pe care le prezintă. De asemenea, pot fi folosite metode imunologice de diagnostic. Aceste investigații pot fi obținute numai la recomandarea medicului de familie, în urma adresării la cabinetul arondat.

CAPITOLUL III

TRATAMENTUL GIARDIOZEI

De regulă, orice tratament alopat indicat în cazul parazitozelor intestinale (deci, în cazul giardiozei) prezintă un efect toxic asupra celulei hepatice, dar și un efect neurotoxic rezultat în urmă distrugerii masive a paraziților și eliberării de compuși toxici cu tropism la nivelul celulei nervoase.

De multe ori copilul prezenta tulburări de echilibru, mers împleticit, prezintă un facies palid, încercănat, dureri periombilicale, musculare, în special la nivelul membrelor inferioare, iar din declarațiile părinților rezultă clar că simptomatologia a debutat la scurt timp după un tratament antiparazitar mai dur sau, de ce nu, după un al doilea tratament antiparazitar efectuat la scurt timp după primul. Din acest punct de vedere, mulți medici preferă tratamentele fitoterapeutice sau homeopatice, care nu au nici un efect toxic asupra organismului. Este bine de precizat că frecvența parazitozelor intestinale este mult mai mare în cazul copiilor decât în cazul adulților.

Giardia este atât de răspândită, încât pare că a ajuns o probleme generală în România. Foarte multe mămici disperate, încearcă fel de fel de tratamente alopate care, deși agresive cu ficatul copilului, se arată total ineficiente. În cazul în care copiii au giardia sau alți paraziți intestinali, se plâng de dureri de burtică, grețuri, respirație șuierătoare, dureri de cap, nu au poftă de mâncare și sunt irascibili. Din fericire pentru giardia și alți paraziți intestinali există și alternativă naturistă cu rezultate foarte bune. În cazul giardiei și oxiurilor, tratamentul este obligatoriu pentru toată familia, dozele administrate fiind în raport de vârstă.

Tratamentul giardiozei, nu poate fi eficient dacă nu se respectă cu strictețe anumite reguli. Igiena- spălatul corect al mâinilor presupune spălatul cu săpun, insistând bine sub unghii unde se adună inclusiv ouă de paraziți. Se săpunesc de două ori mâinile și apoi se clătesc temeinic. Unghiile se tăie scurt. Spălarea pe mâini trebuie făcută nu numai înainte de masă sau când intrăm în casă ci și înainte și după folosirea toaletei. Igiena lenjeriei copilului: chiloțeii se spală și se calcă, pijamaua la fel; în fiecare seară după baie, se pun copilului chiloței fierți și călcați(oxiurii mai ies noaptea din rect și provoacă mâncărimi copilului care se scărpină, duce mâna la nas și se reinfestează. Orice fruct, înainte de a fi consumat trebuie spălat foarte bine.

Iată mai jos câteva remedii naturiste care s-au arătat de-a lungul timpului foarte eficiente:

Tratament cu ovăz

125 g de ovăz fierb în 500ml de apă până când apa scade la jumătate. Cantitatea rămasă, se consumă pe parcursul întregii zile (se poate bea și toată odată). Se repetă procedeul după două săptămâni. Deși este un tratament ușor de făcut este foarte eficient. Cei care l-au încercat au reușit să scape de giardia.

Tratament cu struguri

Se curăță și se spală bine sâmburii de struguri. Se pun într-o tavă și se usucă bine, încât să se poată trece prin râșniță de cafea. Din pulberea rezultată se ia, 10 zile, câte o linguriță dimineața pe stomacul gol, iar apoi nu se manaca o oră. Tratamentul nu numai că distruge giardia, dar scade și frecvența reinfestărilor.

Tratament cu ceapă

Se ia o ceapă românească de mărime medie. Se curăță și se toacă mărunt pe o farfurie (nu pe tocător că se pierde din suc). Se pune într-un borcan cu capac și se toarnă apa de izvor (sau apă plată), cât să treacă un deget peste ceapă. Se ține tratamentul 12 ore la macerat. De exemplu: se pune la macerat la 9 seara și se consumă la 9 dimineața. Se consumă o lingură din acest tratament, înainte de masă , pe stomacul gol, trei zile la rând la aceeași oră. Acest tratament pentru giardia, se face în trei serii a câte trei zile. Se repetă la șapte zile după ce s-a băut ultima lingură.

Tratament cu semințe de dovleac

Dimineața pe nemâncate, se amestecă cu tot cu coajă 6 semințe de dovleac neprăjite și se înghit cu puține apă plată. Acest remediu se aplică șapte zile, saptezile pauză și apoi iar șapte zile.

Tratament cu ulei de dovleac

Uleiul de dovleac este foarte bun în tratarea giardiozei. Se va lua câte o lingură de ulei de dovleac cu o oră înainte de masă, de 3 ori pe zi. Tratamentul trebuie să dureze trei luni. Nu numai că te scapă de giardia dar crește și imunitatea organismului și sporește pofta de mâncare.

Tratament cu zeamă de varză murată

Timp de o săptămână, pe stomacul gol, se bea zeama de varză murată. Tratamentul pentru giardia și paraziți intestinali, durează 3 seri cu pauză de șapte zile între ele.

Tratamentul cu tinctură de propolis

Se iau câte 15-20 de picături de tinctură de propolis în fiecare zi, timp de 10 zile, pe stomacul gol, dizolvate în puțină apă plată. După o pauză de 10 zile se repetă tratamentul. Tinctura de propolis se poate lua și în același timp cu alte tratamente naturiste.

Tratamentul cu năsturaș

Năsturașul este o plantă foarte “de temut” pentru giardia. Se face o infuzie din acesta plantă și se bea dimineața pe stomacul gol timp de 7 zile, urmată de șapte zile pauză și apoi iar șapte zile de tratament. Dozele sunt mai mici pentru copii.(la copii 2-3 influorescențe iar la adulți 6-7 influorescențe). Deoarece este o plantă destul de toxică, tratamentul se face doar o dată pe an. Cu siguranță giardia și oxiurii vor dispărea și nici nu vor mai apărea curând.

Produse naturiste din Plafar eficiente pentru giardia:

Nikvorm – un sirop indian cu un spectru larg de acțiune (giardia, tenie, oxiuri, limbrici, E.coli, Helicobacter Pylori).

Fig. 2 – Nikvorm

Helmiflores – este un amestec de pelin, măceșe, cimbru și miere. Foarte eficient.

Fig. 3 – Helmiflores

Giardinophyt – conține uleiuri volatile din cimbru, mărar, cuișoare, vetrice și flavonoide din propolis care ajută la eliminarea giardiei.

Fig. 4 – Giardinophyt

Giardinocid

Fig. 5 – Giardinocid

Neem – un amestec de plante indiene eficient pe mai multi paraziți intestinali

Fig. 6 – Neem

Alte produse naturiste eficiente în tratamentul giardiozei: Extractul de nucă neagră, Antigiardia, Tinctura de pelin, Noni, Garlic și Para- Free.

Alimente benefice în lupta cu paraziții intestinali sunt: alunele, afinele, piersicile, căpșunile, morcovul, ceapă, usturoiul, prazul, varza, pătrunjelul, semințele de dovleac. Usturoiul sub formă de mujdei poate fi acceptat și de copii pe cartofi la cuptor sau pe cartofi prăjiți. Este foarte eficient pentru giardia.

Pentru a descoperi giardia este nevoie de examen coproparazitologic. Se fac 3 astfel de examene.

Oxiurii – Se observă cu ochiul liber fiind de mărimea unei gămălii de ac. Sunt albi și se mișcă.

Limbricii – au câțiva centimetri și se observă cu ochiul liber.

Tenia – apare ca o panglică și se vede cu ochiul liber

Tratamentele pentru giardia și oxiuri trebuie făcute de întreaga familie. Nu se bea apă de la robinet. Igiena trebuie să fie desăvârșită. Pe perioada tratamentului nu se vor consuma dulciuri deloc, iar în restul timpului cât mai puține.

TRATAMENT NATURIST PE BAZĂ DE LEGUME PENTRU GIARDIA

Semințele de floarea soarelui și de dovleac

Semințele de dovleac trebuie îndepărtate din dovleac și expuse la aer pentru câteva zile (pentru a le usca)și apoi le putem mânca crude pe stomacul gol dimineața. Pentru un efect garantat, trebuie consumată o ceașcă de semințe deodată și nu se bea apă timp de o oră.

Există și posibilitatea să le prăjim la 150 C timp de 30 minute împreună cu ulei presat la rece și condimentele preferate, cum sunt scorțișoara, cuișoarele și nucșoara.

De asemenea, semințele reprezintă un adaos crocant pentru cereale, fierturi sau salate. Pentru un tonic matinal, măcinați semințele împreună cu semințe de pepene roșu până devin pudră și consumați-o cu suc de aloe vera în fiecare dimineață. Pentru un dressing de salată: măcinați semințele cu usturoi proaspăt, pătrunjel și frunze de coriandru apoi amestecați cu ulei de măslin extravirgin și suc de lămâie.

Usturoiul

Dacă stomacul tolerează, consumați usturoi dimineața, la prima oră. Usturoiului proaspăt mărunțit și zdrobit îi sunt atribuite multe dintre efectele benefice pentru sănătate ale usturoiului. Usturoiul reprezintă un excelent adaos la sucurile de legume. Pentru un plus de savoare trebuie curățat usturoiul și învelit în pătrunjel (astfel încât clorofila să combine aroma sa puternică) și stors înaintea altor legume.

TRATAMENT NATURIST PE BAZĂ DE FRUCTE PENTRU GIARDIA

Rodiile

Aceste fructe au o aromă dulce-acrișoară și pot fi folosite ca remediu pentru distrugerea viermilor din tractul digestiv. Când este sezonul lor, putem consuma 1-3 pe zi.

Nucă de cocos

Nucile de cocos oferă un acid gras, acidul lauric. Singura sursă din natură în afară de aceasta se află în laptele matern al femeilor care alăptează. Când este ingerat, acidul lauric este convertit în monolaurina și elimină sau inactivează protozoarele, inclusiv numeroase specii de viermi inelați și Giardia lamblia.

Papaya

Acest fruct are o capacitate puternică de a distruge viermii, inclusiv majoritatea viermilor intestinali și tenia. Pentru a-i spori puterea de acțiune trebuie să îndepărtăm coajă și să o scufundăm în oțet de mere timp de o zi. Apoi putem consuma 200 g din această papaya murată și 60 ml din soluția de oțet timp de 4 zile. De asemenea, putem mânca și semințele timp de o săptămână urmată de o săptămână de pauză și apoi repetare. Semințele trebuie bine mestecate așa că, dacă nu le găsim acceptabile, le putem adăuga în alte preparate.

Puțină lume știe faptul că papaina este o enzimă extrasă din papaya care poate ajuta în eliminarea paraziților, dacă este consumată cu treizeci de minute înainte sau după masă. Cercetări recente au evidențiat faptul că un amestec de miere și semințe de papaia a dat rezultate în ce privește distrugerea giardia în 23 din 30 de subiecți supuși testului respectiv.

Pentru susținerea și întărirea sistemului imunitar este de ajutor și Vitamina C care ar fi indicat să fie administrat în cantități de 250 până la 500 grame pe zi precum și zincul în doze de 20 până la 30 mg pe zi.

S-a demonstrat faptul că o dietă bogată în fibre poate reduce infecția cu Giardia prin inducerea secreției de mucus și reducerea atașării trofozoitilor (forma vegetativă a parazitului). Fibrele au un efect și asupra dezvoltării bacteriilor benefice și oferă un mediu dăunător agenților patogeni. Pentru a elimina Giardia trebuie luată în considerare și o abordare care presupune restabilirea sistemului imunitar gastro-intestinal, îmbunătățirea florei intestinale (prin consumul de probiotice Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus plantarum, Saccharomyces boulardii și bifidobacterii) și a procesului digestiv (evitarea carbohidraților simpli, cum sunt cei din alimentele procesate, a produselor lactate și a zaharurilor).

Tratament naturist recomandat de medic

„Cimbrul (Tymus vulgaris) este eficient în combaterea giardiei. Are proprietăți antibacteriene, antiparazitare, carminative, datorită uleiului esențial din compoziția sa. Stimulează digestia și creează un mediu neprielnic pentru paraziții intestinali. Poate fi folosit sub forma de ceai sau ca ulei volatil.

Cuișoare și semințe de în pot fi recomandate în tratamentul natural al giardiozei.

Se amestecă 10 părți semințe de în măcinate cu o parte cuișoare măcinate. Se folosește pulberea obținută pentru condimentarea salatelor sau iau câte 25 de grame în fiecare zi timp de o lună. Se ia trei zile consecutiv, după care se face pauză trei zile și se repetă administrarea.

O formulă eficientă constă în combinarea uleiului esențial de cimbru – 80% cu cel de cuișoare 20%. Se administrează câte 2-3 picături de 3 ori pe zi 10 -14 zile peste vârsta de 10 ani.

Formula de capsule care există pe piață – frunzele de măslin, cimbru, rădăcină de iarbă mare, Hydrastis canadensis, cuișoare a dat rezultate bune în tratamentul acestei afecțiuni, fiind o formulă care pe lângă efectul antiparazitar favorizează și refacerea florei intestinale, combate balonarea și lipsa poftei de mâncare. Recomand 3 capsule pe zi timp de 7-10 zile. Cura se reia de 3 ori consecutiv cu pauză de 7 zile între administrări.

O rețetă de ceai recomandată este alcătuită din fructe de coriandru și fenicul, frunze de boldo și măslin, cuișoare, rădăcină de iarbă mare, cimbru și semințe de muștar. Se beau 3-4 căni pe zi timp de 3 săptămâni. Se poate relua 3 luni la rând."

Folosirea metodelor naturiste pentru a elimina giardia poate dura mai mult dar un factor decisiv este reprezentat de nivelul de implicare a pacientului. În unele cazuri, tratamentul naturist al giardiei poate dura chiar două sau trei luni, prin urmare răbdarea este încă o „armă" cheie în lupta cu această boală.

ULEI DE CATINA, capsule gelatinoase moi (perle)

Fig. 7 – Ulei de cătină

Compoziție: Ulei de cătină 0,24975 g, acetat de alfa-tocoferol 0,00025 g, gelatină 0,1083 g, glicerină 0,0360 g, nipagin 0,0003 g, apa distilată 0,1554 g.

Acțiune terapeutică: Bogăția de ingrediente bioactive, fiecare cu acțiunea sa specifică, fac din uleiul de cătină o materie primă cu multiple efecte benefice pentru industria cosmetică. produsele cosmetice ce conțin ulei de cătină au proprietăți nutritive, cicatrizante, emoliente și de protecție antisolară. Uleiul de cătină combate îmbătrânirea prematură a epidermei prin efectul antiradicalic și prin refacerea țesutului conjunctiv alterat de vârstă. Se pot folosi cu succes în tratamentul eczemelor, a iritațiilor și a pruritului, în orice leziune.

Tonifiant general, antianemic; vitaminizant, imunoactivant, regenerator al pigmenților retinieni, protector coronarian, previne scleroza, încetinește procesul de imbtranire, previne apariția cancerului. antiinflamator, decongestiv și antiseptic la nivelul mucoasei nazale.

Indicații: Gastrită, ulcer gastro-duodenal, ca adjuvant. Rinite acute și cronice, faringite

Doze și mod de administrare: 1 capsulă de 3 ori pe zi, de preferat cu 1/2 oră înaintea meselor principale. Instilații în fiecare nară, la adult câte 4 picături, la copii câte 1-3 picături (în funcție de vârstă), de 2-4 ori/zi.

Contraindicații: Copii mai mici de 3 ani, glaucom cu unghi închis, alergie la una din componente; prudența la hipertensivi, coronarieni și hipertiroidieni. Efedrina conținută figurează pe lista substanțelor dopante (este interzisă la sportivi).

Reacții adverse: Uneori după folosirea preparatului poate apărea halena caracteristică. Rareori reacții alergice; administrarea timp îndelungat poate provoca uscăciunea mucoasei nazale, rinită iatrogenă, cefalee, insomnie, palpitații; la copiii mici efedrina poate fi cauza de efecte toxice sistemice.

HELMINON

Fig. 8 – Helminon

Compoziție: Extract de praz (Allium porrum), Ca2+, Mg2+, K+, ulei esențial de cimbru (Thymi vulgaris aetheroleum) și excipienți.

Forma de prezentare: Cutie pliantă conținând 4 blistere (10 comprimate masticabile / blister).

Indicații: Asigură suplimentarea dietei prin aportul de substanțe bioactive necesare în eliminarea viermilor intestinali, pentru ameliorarea simptomelor neplăcute în stările iritative ale tractului digestiv (colon iritabil), pentru eliminarea toxinelor din organism.

Recomandări: Este un produs bogat în săruri minerale, vitamine, ulei esențial, proteine și hidrați de carbon cu proprietăți antihelmintice (în special în combaterea oxiurilor și ascarizilor), ușor laxative, antiseptice, de calmare a stărilor iritative ale tractului digestiv, diuretice, de detoxifiere a organismului.

Produsul NU conține lactoză!

HOFIMEL MIERE

Fig. 9 – Miere Hofimel

Prezentare: Miere de albine cu conținut de principii active din anghinare (Cynara scolymus) prelucrate metabolic de albine, ulei de cătină și uleiuri esențiale.

Recomandări: supliment alimentar recomandat asigurării necesarului de nutrienți și substanțe bioactive care prin proprietățile lor funcționale complexe, conferă regimului alimentar un rol protector și de ameliorare în boli hepatice, infecții ale aparatului digestiv și urinar.

Contraindicații: diabet zaharat

Precauții: în sarcină și perioada de alăptare, copii până la vârsta de 5 ani. La apariția unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului și se recomandă consultarea medicului său farmacistului.

Acțiuni: Produs destinat suplimentării dietei pentru susținerea funcțiilor metabolice ale celulei hepatice, a stimulării proceselor de detoxifiere și de eliminare a unor substanțe cu efect hepatotoxic, de stimulare a secreției și eliminării fluxului biliar prin acțiune coleretică și colecistochinetica, de combatere a unor simptome ale disfuncțiilor și infecțiilor aparatului digestiv și urinar prin efecte antiinflamatorii și antiseptice.

Administrare: Produsul este un supliment alimentar și nu înlocuiește un regim alimentar variat și echilibrat.

REDIGEST

Fig. 10 – Redigest

Indicații: hepatite cronice, ulcer gastric și duodenal, gastrite, duodenite; colopatii cronice și funcționale; dismicrobism intestinal; pancreatite; dischinezii biliare; litiază biliară și renoureterala; sindrom postcolecistectomie; indigestii acute; alergodermii alimentare.

Adjuvant în: distrofii, cașexii, rectocolită ulcerohemoragica, parazitoze intestinale, urticarii recurente, intoxicații cu metale grele, intoxicații medicamentoase.

Produsul este recomandat și pentru reglarea tranzitului intestinal la persoanele imobilizate timp îndelungat (paralizii, fracturi, etc.).

Nu are contraindicații și efecte adverse.

Acțiune: hepatoprotector; antiinflamator și antiseptic la nivelul tubului digestiv și al organelor anexe; reglează motilitatea tubului digestiv și a colecistului; – previne formarea calculilor biliari și renoureterali, având și efect litolitic; reglează procesele de digestie și absorbție; normalizează activitatea gastro-intestinala; reglează tranzitul intestinal; hipocolesterolemiant și hipoglicemiant; favorizează eliminarea toxinelor și a metalelor grele.

Produsul nu interferează linia metabolică a altor medicamente

Administrare:

Adulți: Doza de atac: 2 capsule sau comprimate de 3 ori pe zi, cu jumătate de oră înaintea meselor; Doza de întreținere: 2 capsule sau comprimate de 2 ori pe zi (înaintea meselor de prânz și seară). Pentru afecțiunile cronice, tratamentul se face în cure de câte 3 săptămâni cu pauze de 3-5 până la 10 zile. Se recomandă cel puțin 2 cure consecutive și apoi tratament de întreținere.

Copii: 1-3 ani: jumătate de comprimat de 3 ori pe zi; 3-12 ani: 1 comprimat sau o capsulă de 3 ori pe zi.

Prezentare: 30 capsule

ECHINACEA

Fig. 11 – Echinacea

Compoziție: o capsulă conține 30,00 mg extract de Echinacea (Echinacea purpurea) – exprimat în substanță uscată – și excipienți (talc, stearat de magneziu, lactoză, amidon de porumb, poiivinilpirolidonă K30) până la 520,00 mg!

Acțiune: produs destinat suplimentării dietei pentru susținerea și echilibrarea activității sistemului imunitar (crește activitatea fagocitelor, stimulează activitatea iimfocitelor și producția de limfokine); susține mecanismele de apărare nespecifică împotriva unor agenți patogeni virali și microbieni; efecte benefice prin acțiune antioxidantă, antiinflamatorie.

Recomandări: asigură aportul de substanțe bioactive necesar funcțiilor fiziologice ale sistemului imunitar și pentru ameliorarea simptomatologiei unor infecții acute sau recidivante ale căilor respiratorii superioare (gripă, guturai adenoviroze), oreion, herpes; infecții ale căilor urinare; tonic general în astenia de primăvară; efecte benefice pentru accelerarea vindecării și scurtarea perioadei de convalescentă după boli febrile; afecțiuni legate de senescență.

Contraindicații: SIDA, TBC, scleroza multiplă, colagenoze copii sub 7 ani; sarcină și perioada de alăptare.

Precauții: boli autoimune (Lupus eritematos sistemic poliartrită reumatoidă, leucemie). Produsul conține lactoză!

La apariția unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului și se recomandăconsultarea medicului sau a farmacistului.

Mod de administrare: Administrarea se va face în cure de maximum 4 săptămâni. Se poate relua după 30 zile, de 2 – 4 ori pe an. Adulți: 2 – 3 capsule pe zi, înainte de mesele principale. Copii peste 7 ani: 1 capsulă de 2 ori pe zi înainte de masă. Produsul este un supliment alimentar și nu înlocuiește un regim alimentar variat și echilibrat

Formă de prezentare: cutie pliantă conținând 40 capsule (4 blistere, 10 capsule/ blister).

Condiții de păstrare: A se păstra la temperaturi sub 25°C, ferit de umiditate și lumină, în ambalajul original!

FLAVOVIT C

Fig. 12 – FLAVOVIT C

Compoziție: Fiecare comprimat acoperit conține acid ascorbic, extract din fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), extract lichid din rădăcină de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), extract din fructe de măceș (Cynosbati fructus) și excipienți.

Forma de prezentare: Cutie pliantă conținând 4 blistere (10 comprimate / blister).

Acțiune: Supliment alimentar cu rol de echilibrare a sistemului imunitar; diferite forme de avitaminoze; cardioprotector; fragilitate capilară, flebite, varice; artroze; anemii; hepatoprotector; după traumatisme sau postoperator pentru accelerarea procesului de cicatrizare și de prevenire a complicațiilor septice; tonic general al organismului (tonifică și regenerează țesuturile prin refacerea structurii colagenului și a fibrelor elastice, fixează calciul în oase).

Recomandări: Are proprietăți vitaminizante, de remineralizare a organismului, de prevenire a proceselor de îmbătrânire a țesuturilor; imunostimulatoare nespecifică a organismului, mărește rezistentă organismului la bolile infecto-contagioase; antianemică; antiinflamatoare generală și de regenerare a pielii și mucoaselor; de potențare a eficacității tratamentului antimicrobian în infecții bacteriene; accelerează procesul de vindecare a plăgilor și arsurilor; contribuie favorabil la profilaxia aterosclerozei și apariția bolilor cardiovasculare; încetinește procesele de degenerare tisulară datorată acțiunii nocive a radicalilor liberi superoxidici și reduce procesul de îmbătrânire precoce; favorizează sinteză și activitatea unor polipeptide cu funcții biologice esențiale.

Produsul NU conține lactoză!

EXTRACT ULEIOS DE CIMBRU

Fig. 13 – Extract uleios de cimbru

Compoziție extract uleios de cimbru: Extract în ulei alimentar obținut din masă verde de cimbru (Thymus vulgaris)

Administrare: Intern: 10 picături de 3 ori / zi, înainte de masă, la adulți și la copii mai mari de 1 an.La copii sub 1 an: 5 picături de 3 ori / zi. Extern: se aplică local în zona afectată.

Indicații: Intern: tuse convulsivă, tuse astmatică, bronșite, dispepsii ușoare, enterocolite, viermi intestinali. Extern: răni, ulcerații.

Extract uleios de cimbru este recomandat pentru: reglarea funcțiilor hepatice și renale, bun coleretic și stomahic, expectorant, antispastic bronșic, antiseptic, antibacterian.

SPIRULINA

Fig. 14 – Spirulina

Acțiune:

Este un supliment alimentar ecologic pur deoarece conține peste 50 de principii bioactive, prin care intervine în reglarea tuturor funcțiilor organismului: normalizează schimburile de substanțe la nivel celular; restabilește legăturile intercelulare degradate; are acțiune antioxidantă; stimulează și reglează producția de corticosteroizi, insulină, hormoni tiroidieni, adrenalină, noradrenalină; stimulează creșterea prin prezența factorilor de creștere menționați; crește capacitatea de apărare a organismului față de infecții; are rol antitoxic prin facilitarea eliminării metalelor grele, toxinelor și radionuclizilor, cu rol important în apariția bolilor maligne; previne scăderea numărului de leucocite după roentgen terapie; crește sinteza de hemoglobină și numărul de eritrocite; stimulează activitatea organelor hematoformatoare; are efecte benefice în afecțiunile oculare; micșorează timpul de coagulare și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH); hipolipemiant și hipocolesterolemiant; stimulează spermatogeneza, combate impotența și frigiditatea; stimulează lactația; controlează senzația de foame și reduce pofta de mâncare; reglează procesele digestive.

Indicații: hepatite cronice, ciroză hepatică, gastrite, ulcer gastric și duodenal, diabet zaharat tip II și în asociație cu insulină, în diabet zaharat tip I, insuficiență renală și corticosuprarenală, obezitate, anemii, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, distonie neurovegetativă, suprasolicitare nervoasă, efort intelectual susținut – studenți, elevi, intelectuali, carență de calciu și magneziu (conține Ca și Mg organic asimilabile), crește lactația tinerelor mame, impotență, frigiditate, glaucom și cataractă, retinopatii, încetinirea procesului de îmbătrânire, profilaxia infecțiilor microbiene și virale, profilaxia bolilor maligne, radioprotecție, creșterea performanțelor sportive.

Compoziție:

Se compune din: proteină brută în compoziția căreia s-au identificat toți aminoacizii esențiali și neesențiali, inclusiv tipuri de ARN și ADN specifice organismului uman; lipide, din care o mare pondere o au acizii grași, inclusiv acidul gama – linolenic, intermediar pentru acidul arahidronic, la rândul său precursor al prostaglandinelor; carotenoizi, din care o mare pondere o are beta – carotenul, precursor al vitaminei A (forma de retinol); vitaminele complexului B ca: B1, B2, B6, B12, vitamina E, acid folic, pantotenat de calciu, acid nicotinic, vitamina H (biotină); oligoelemente, printre care: Ca, Fe, Mg, Mn, Zn, K, Na unde predomină potasiul și magneziul; ficocianina, principalul principiu activ, responsabil de intensificarea proceselor metabolice și alți pigmenți din grupa clorofilei.

Administrare:

Adulți: 1,6 – 3 g./zi în 3 prize cu aprox. 1/2 oră înainte de masă (4-8 capsule/zi). Această cantitate suplimentează hrana în afecțiunile cronice indicate mai sus. Pentru întreținere sunt suficiente 1,2 – 1,6 g./zi în două sau trei prize egale (3-4 capsule/zi).

Copii: peste 1 an : 0,6 – 1,2 g / zi (1-3 capsule/zi).

Sportivi: 3 – 5 g / zi ; în concursuri se poate ajunge până la 10 g/zi.

În tratamentele curative se recomandă ca după 30 zile să se facă pauză de 10 zile sau reducerea consumului la un nivel de întreținere, adică 1,2 – 1,6 g/zi. Medicul poate evalua această pe bază de analize.

Nu are contraindicații sau toxicitate.

Produsul se poate administra paralel cu tratamentele specifice recomandate de medic.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Datorită faptului că lambliaza la copii poate provoca diaree abundentă, care poate conduce la deshidratarea rapidă a copilului, este foarte important, pe lângă tratamentul cu medicamentele de bază antiparazitare, să vă asigurați că copilul primește cantități adecvate de lichid. Recomandări detaliate pentru tratamentul diareei la copii sunt prezentate în articolul: Tratamentul eficient și inofensiv al diareei la copii.

Dieta în timpul giardiozei

În timpul tratamentului lambliozei, se recomandă să fie limitat consumul alimentelor grase și prăjite, precum și a laptelui (în special pentru adulți).

În primele zile ale bolii, în prezența diareei severe, baza alimentației trebui să o constituie bananele coapte, orezul fiert, piureul de mere și pesmeții. Vezi mai multe în: Tratamentul diareei.

Medicamentele pentru tratamentul giardiozei

Metoda principală de tratament al lambliozeia constă în administrarea antibioticelor și a medicamentelor antiparazitare speciale. Potrivit observațiilor clinice, cele mai eficiente în tratamentul giardiozei sunt Metronidazol, Tinidazol, Furazolidon, Nifuratel, Albendazol.

În special:

• schemele tratamentului giardiozei cu preparatele Metronidazolului (durata curei 5-7 zile) duc la eradicarea lambliei în 85-90% dintre cazuri.

• schemele tratamentului cu utilizarea Tinidazolului includ o doză unică a medicamentului (2 g pentru adulți și 50 mg/kg de greutate corporală pentru copii) și conduc la recuperare în 90% de cazuri.

• schemele tratamentului cu Albendazol pot fi deosebit de eficiente în cazul în care, pe lângă giardioză, la pacient au fost găsiți, fie unii viermi intestinali ca ascaride, oxiuri, fie alte specii de viermi intestinali.

Doza exactă de medicamente și durata tratamentului le stabilește medicul curant. În niciun caz nu trebuie să încercați să tratați giardioza din propria inițiativă.

Ce trebuie de făcut dacă, după tratamentul giardiozei simptomele bolii persistă?

Conservarea simptomelor (de exemplu, balonarea, diareea), după tratament nu indică neapărat faptul că tratamentul a fost ineficient și că infecția persistă.

După eliminarea cu succes a giardiozei intestinale, funcționarea normală a intestinului se restabilește destul de lent (în special, cel mai greu se restabilește abilitatea de a digera zahărul din lapte), ceea ce duce la menținerea simptomelor bolii.

Pentru a vă convinge că tratamentul a fost eficace, peste 1-2 săptămâni după terminarea tratamentului, ar trebui să repetați analiza de fecale.

În cazurile în care analiza repetată va depista chisturile giardia în masele fecale, va fi extrem de important să se determine: dacă acest lucru este o consecință a faptului că medicamentele nu au avut niciun efect asupra infecției sau dacă este vorba de o re-infectare.

În scopul de a rezolva definitiv această problemă, medicul poate sugera examinarea tuturor membrilor familiei.

Cazurile de re-infecție pot fi eliminate prin prescrierea acelorași medicamente care au fost utilizate pentru tratamentul primului episod al bolii.

În cazurile în care re-infecția este imposibilă, și conservarea infecției este legată de rezistenta ei la medicamente, medicul poate prescrie o altă schemă de tratament.

Tratamentul giardiozei în timpul sarcinii

Toate medicamentele utilizate pentru tratamentul giardiozei pot avea un efect negativ asupra dezvoltării fetale. Din acest motiv, tratamentul împotriva Giardia lamblia la femeile gravide, fie că este amânată pentru perioada de după naștere, fie că, cel puțin, se amână pentru al doilea trimestru de sarcină, și se efectuează numai sub supraveghere medicală.

Tratamentul giardiozei se poate face fie cu Flagyl, cu Mepacrină (atebrină), fie cu Metronidazol. Pentru tratamentul cu Mepacrină e bine să se utilizeze metoda inițiată de V. Nitzulescu și colab., și anume se administrează medicamentul timp de 5 zile, separate între ele de câte 2 zile de pauză (metoda numită discontinuă).

Administrata astfel, Mepacrina este mult mai bine tolerată și nu produce decât excepțional îngălbenirea trecătoare a pielii.

Față de Metronidazol, giardiile au căpătat în timpul din urmă o rezistență care face necesară creșterea tot mai mare a dozelor eficiente. De aceea se încearcă azi înlocuirea acestui medicament cu alți produși cu formula chimică apropiată, față de care nu s-a constituit încă nici o rezistență, deci care pot fi utilizați în doze cu mult mai mici și pe o perioadă mai scurtă de timp.

Mulți părinți se plâng că tratamentul făcut copiilor lor nu a fost eficace, pentru că după două trei luni de la tratament a reapărut Giardia la analiza coproparazitologica. S-ar putea ca aceste cazuri să se datoreze nu lipsei de vindecare prin tratamentul aplicat, ci reinfestării care e foarte frecventă. Trebuie acordată o deosebită atenție posibilităților de reinfestare.

În primul rând trebuie investigați prin analize coproparazitologice toți copiii din aceeași familie care conviețuiesc în aceeași casă. Chiar și părinților trebuie să li se facă analize coproparazitologice în același scop. Și unii, și ceilalți trebuie tratați în același timp. În felul acesta se va elimina din casa respectivă sămânța de boală.

În colectivitățile de copii (creșe, grădinițe, școli) se vor practica analize coproparazitologice cât mai frecvent pentru a putea fi supuși la tratament toți cei găsiți infestați.

Într-o boală parazitară transmisibilă direct, tratamentul reprezintă, așa cum spunea C. I. Scriabin, cel mai important mijloc de profilaxie.

Chisturile de giardia sunt foarte rezistente în mediul extern, dacă găsesc acolo un oarecare grad de umezeală.

După Pavlovski, ele își păstrează capacitatea vitală 2 săptămâni în fecalele umede. Vorsk – citat de același autor – arată că ele se pot păstra câteva luni în afara organismului uman. Acest fapt face – după cum cu drept cuvânt observă dr. I. Gherman – că infestația să se facă nu numai pe cale directă, prin mâinile murdare, de la copil la copil, dar și prin intermediul olițelor de noapte, precum și al altor obiecte din locuință care au avut ocazia să se polueze, și mai ales a apei și alimentelor contaminate (zarzavaturi, fructe) consumate fără să fi fost în prealabil suficient spălate. Chisturile se pot lua și de pe pământul poluat cu care copiii vin foarte des în contact direct și indirect, în timpul jocurilor lor.

Îngrijirea bolnavului de giardioză

În timpul îngrijirii unui bolnav de giardioză ar trebui să acorde o atenție deosebită respectării igienei personale, care ajută la prevenirea răspândirii infecției.

Dacă aveți grijă de un bolnav de giardioză:

• Tăiați-vă scurt unghiile;

• Spălați-vă mâinile cu săpun și cu apă caldă, după fiecare contact cu bolnavul, mai ales după contactul cu lenjeria lui sau cu scutecele;

• Utilizați veselă separată pentru alimentația bolnavului și spălați-o bine după utilizare.

Metronidazolul vindecă giardioza la adulți în procent de 80- 95%.

Fig. 15 – Metronidazol

Tinidazolul este foarte eficient în tratarea giardiozei – singura doza tratează infecția avand puține reacții adverse.

Fig. 16 – Tinidazol

Reacții adverse: Cele mai frecvente reacții adverse sunt: gust metalic, greață și vărsături, amețeală, cefalee (durere de cap).

Foarte rar se poate întâlni ca un efect advers scăderea numărului celulelor albe (neutropenie, leucopenie). Acestea vor reveni la normal după oprirea tratamentului.

Nu se consumă alcool în timpul tratamentului cu metronidazol sau tinidazol. Consumul de alcool asociat poate cauza cefalee, greață, înroșirea feței, crampe abdominale și vărsături. Se va evita consumul de alcool timp de 3 zile după terminarea tratamentului.

De reținut! Metronidazolul se administrează cu precauție la femeia gravidă.

Tinidazolul a fost recunoscut pentru tratarea giardiozei de către FDA (Food and Drug Adminstration), deși există mai de mult timp în alte zone ale lumii.

Nu se va consuma alcool pe toată perioada tratamentului și încă 3 zile după ultimă doză.

Albendazolul (Albenza și Nitazoxanide – Alinia – Valbazen)

Albendazolul (Albenza și Valbazen) se administrează numai cu prescripție și se întâlnește sub formă de tablete. Unele studii au indicat că albendazolul este la fel de eficient ca și metronidazolul dar cu mai puține reacții adverse la copiii cu vârsta între 2 și 12 ani. S-a demonstrat vindecarea în urma unui astfel de tratament în proporție de 75% după 10 zile de administrare.

Fig. 17 – Albendazol

Reacțiile adverse nu sunt obișnuite dar când apar acestea sunt: febră, rash și prurit (mâncărime), durere în gât, oboseală și fatigabilitate neobișnuite (la doze mari), amețeală și cefalee, durere abdominală, diaree, greață și vărsături.

Albendazolul nu se administrează la femeile gravide sau la cei care au probleme hepatice. Se administrează cel mai bine în timpul mesei.

Nitazoxanide (Alinia-aprobat și pentru copii și pentru adulți)

Fig. 18 – Nitazoxanide

Mecanism de acțiune: Nu se cunoaște mecanismul exact prin care acest medicament distruge parazitul. Se bănuiește că acesta interferă cu metabolismul parazitului, distrugându-l.

Indicații: Nitazoxanidul este aprobat pentru tratamentul giardiozei la copil și la adult.

Eficiența tratamentului: Studii recente au indicat că nitazoxanidul este la fel de eficient ca și metronidazolul, medicament folosit în mod frecvent pentru tratarea giardiozei.

Reacții adverse: Frecvența apariției reacțiilor adverse în urma acestui tratament nu a fost mai mare dăcât la cei cu placebo.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt: dureri abominale, diaree, vărsături, cefalee.

La unele persoane a apărut icter (sclere) în timpul tratamentului, dar a dispărut imediat după oprirea acestuia.

Nitazoxanidul este de asemenea eficient în tratarea infecției parazitare cu Cryptosporidium. Nitazoxanidul este lichid, făcându-l mai ușor de administrat la unele persoane.

Furazolidonul (tratament alternativ la copii)

Fig. 19 – Furazolidon

Mecanism de acțiune: Medicamentul distruge G. Lamblia din tractul digestiv.

Medicamentul se găsește sub formă lichidă, ceea ce îl face mai ușor de administrat la copiii la mari de o lună sau la nou născuți pentru tratarea giardiozei.

Medicamentul este un antibiotic antiparazitar.

Indicații: Acest medicament se folosește dacă examenul coproparazitologic al scaunului său alte investigații diagnostichează giardioza. Dacă simptomele sau istoricul medical sugerează infecție cu giardia, acesta se poate prescrie și înaintea rezultatelor de laborator.

Tratament: Furazolidonul vindecă giardioza în proporție de 80-85%.

Acest medicament este oarecum mai slab decât metronidazolul, dar se poate administra cu ușurință la copii, fiind formă lichidă și de asemenea are un gust mai bun decât celelalte folosite în tratamentul giardiozei.

Sunt necesare mai multe teste pentru o siguranță mai mare a vindecării bolii și eliminării parazitului.

Efectele adverse sunt: greață și vărsături, colorarea urinii maro, distrugere ușoară a celulelor roșii (hemoliză) la persoanele care au lipsă de enzimă glucoza-6-fosfat dehidrogenaza. Pentru a se evita aceste reacții adverse se recomandă evitarea consumului de alcool.

Acest medicament este recomandat la copii întrucât se administrează în formă lichidă.

Persoanele care iau furazolidon trebuie să evite anumite alimente, cum ar fi unele tipuri de brânză, ciocolată, vin roșu sau unele produse din carne cum sunt salamul sau ficatul. Consumul acestor alimente poate deveni periculos.

Furazolidonul nu se asociază cu inhibitorii de monoamin oxidaza (IMAO), medicamente care sunt administrate pentru depresie.

Există unele dovezi ca furazolidonul poate cauza cancer la animale dacă se administreza pe o perioadă mai lungă de timp. Unii cercetători cred că acest risc este foarte scăzut la oameni.

Paromomicina (medicament alternativ pentru femeile gravide)

Paromomicina este mai puțin eficient decât alte medicamente folosite pentru tratarea giardiozei, cu o rată de tratare a bolii de 60-70%, dar pare a fi o metodă sigură de tratare a giardiozei la femeia gravidă.

Paromomicina se găsește sub formă de capsule și se administrează de 5 până la 10 ori pe zi. Este nevoie de testări ulterioare pentru o siguranță a eficienței tratamentului.

Reacțiile adverse obișnuite sunt cefalea, amețeală, crampe abdominale, greață.

Paromomicina se poate administra și în timpul sarcinii, deși majoritatea medicilor preferă să evite recomandarea de medicamente în timpul primului trimestru de sarcină.

De reținut! Tinidazolul a fost de curând aprobat de FDA (food and drug administration) pentru tratarea giardiozei, deși a fost utilizat înainte în mai multe părți ale lumii. Tinidazolul este foarte eficient pentru tratarea giardiozei – o singură doză vindecă infecția având puține reacții adverse.

Dacă de la prima administrare nu se vindecă infecția, se va repeta tratamentul cu aceleași doze din același medicament, alt medicament sau o combinație de medicamente.

Nu se face tratament chirurgical pentru giardioza.

Nu există un alt tip de tratament pentru giardioza

Profilaxie: Se previne infectarea cu giardia dacă se mențin regulile de igienă mai ales în grădinițe, azile pentru bătrâni și acasă. Se recomandă spălarea pe mâini cât mai des și evitarea contactului cu materiile fecale de la persoane infectate.

Nu se consumă apă netratată în zonele în care există parazitul.

Pentru a se preveni răspândirea parazitului în apele contaminate, se va fierbe apă înainte de a fi utilizată. De asemenea se vor lua măsuri de tratare a apei din bazinele de înot și menținere la standarde corespunzătoare cu ajutorul sistemelor de filtrare.

Se previne infecția cu giardia la persoanele care călătoresc prin folosirea apei din sticle îmbuteliate și evitarea consumului de fructe și legume nespălate.

BIBLIOGRAFIE

Simona Rădulescu, Meyer Ernest – Protozoare parazite. În Parazitologie medicală, Editura All, 1992;

Simona Rădulescu – Parazitologie Medicală Ed. All, 2000;

Dan Steriu – Infecții produse de protozoare. În infecții parazitare, Editura Ilex Bucuresti, 2003;

Laborator Synevo – Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006;

Lidia Lazăr – Compendiu de parazitologie medicală – Paraziții în Patologia Umană. Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2006;

Valeriu Ștefănoiu – Diagnosticul infecțiilor parazitare. Prezentare Congres SRML 2010;

Manualul Merck de Diagnostic și Tratament;

Deluol Anne – Marie – Atlas de Parasitologie. Guide pratique du diagnostic au microscope, Edit. Varia – Paris, 1989;

I. Gherman – Parazitologie clinică modernă. Editura Olimp, București, 1997;

Monica Junie, CI Sașcă – Infecții parazitare umane. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997;

Anca Ungureanu– Parazitologie Medicală. Editura Sitech, Craiova, 2004;

Lucica Roșu, Carmen Luminita Slavu, Ovidiu Zlatian- Parazitologie și micologie medicală – note de curs”, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2008;

Madeleine Marx– Parazitologie Medicală, vol. I. Editura Sitech, Craiova, 2000;

Marx Madeleine – Parazitologie Medicală, vol. II. Editura Sitech, Craiova, 2002;

M.I. Elias, B. Fazakas, Olga Simionescu, M. Bornuz, P. Dăncescu, I. Petcu – Parazitologie medicală. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

BIBLIOGRAFIE

Simona Rădulescu, Meyer Ernest – Protozoare parazite. În Parazitologie medicală, Editura All, 1992;

Simona Rădulescu – Parazitologie Medicală Ed. All, 2000;

Dan Steriu – Infecții produse de protozoare. În infecții parazitare, Editura Ilex Bucuresti, 2003;

Laborator Synevo – Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006;

Lidia Lazăr – Compendiu de parazitologie medicală – Paraziții în Patologia Umană. Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2006;

Valeriu Ștefănoiu – Diagnosticul infecțiilor parazitare. Prezentare Congres SRML 2010;

Manualul Merck de Diagnostic și Tratament;

Deluol Anne – Marie – Atlas de Parasitologie. Guide pratique du diagnostic au microscope, Edit. Varia – Paris, 1989;

I. Gherman – Parazitologie clinică modernă. Editura Olimp, București, 1997;

Monica Junie, CI Sașcă – Infecții parazitare umane. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997;

Anca Ungureanu– Parazitologie Medicală. Editura Sitech, Craiova, 2004;

Lucica Roșu, Carmen Luminita Slavu, Ovidiu Zlatian- Parazitologie și micologie medicală – note de curs”, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2008;

Madeleine Marx– Parazitologie Medicală, vol. I. Editura Sitech, Craiova, 2000;

Marx Madeleine – Parazitologie Medicală, vol. II. Editura Sitech, Craiova, 2002;

M.I. Elias, B. Fazakas, Olga Simionescu, M. Bornuz, P. Dăncescu, I. Petcu – Parazitologie medicală. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.