Preventie Sanatatii

Programul de intervenție ales va viza o problemă specifică Psihologiei Sănătății și anume vaccinarea pentru prevenția cancerului de col uterin. HPV (Human Papilloma Virus) este unul dintre factorii de risc implicați în apariția acestui tip de cancer.

HPV este una dintre cele mai întâlnite infecții cu transmire sexuale. Există posibilitatea de transmire a virusului doar prin contactul cu pielea, fără existența unui act sexual și în plus, virusul poate fi transmis și de o persoană infectată care nu manifestă simptome. Important de menționat este faptul că este un virus diferit față de HIV sau HSV( Herpes). HPV este atât de răspândit încât se susține faptul că aproape toate femeile și toți bărbații activi sexuali vor contacta acest virus pe parcursul vieții, chiar dacă nu vor cunoaște acest fapt.

Conform datelor furnizate de Centrul de Control și Prevenire a Bolilor, 80 de milioane de persoane din Statele Unite ale Americii sunt în prezent infectate cu virusul HPV și apar încă 6,2 milione de cazuri noi anual. Mai mult de 11 000 de femei din SUA dezvoltă cancer de col uterin în fiecare an.

Cancerul de col uterin(14,4%) este al doilea tip de cancer ca frecvență, după cancerul la sân (35%), în rândul populației femine din Europa (Ferlay J, Bray F, Pisani P, Parkin DM. Lyon, France: IARC Press; 2004). În Europa, la fiecare 18 minute o femeie moare de cancer de col uterin, afirmă Ministerul Sănătății al României.

În România, potrivit Ministerului Sănătății, în perioada 1980-2006, atât rata de mortalitate specifică (13,0 la 100 000), cât și incidența morbidității (27,65 la 100 000) datorată cancerului de col uterin este în continuă creștere (Ferlay J et al. Globocan 2002. IARCPress 2004; WHO 2007 Human papillomavirus and HPV vaccines: technical information for policy-makers and health professionals). Spre exemplu, în anul 2006, în România s-au raportat 3059 cazuri noi de femei cu această afecțiune, iar tot în același an 1839 de decese s-au înregistrat pe terioriul țării din aceeași cauză. Conform datelor furnizate de Eurostat, România ocupă în Europa locul 1 la mortalitatea cancerului de col uterin și locul 2 pentru incidența aceleași afecțiuni.

Spre exemplu, examenul de testare de laborator Babeș Papanicolau, permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potențialul de evoluție spre cancer. Riscul apariției cancerului de col scade atunci când femeile sunt examinate periodic. Riscul apariției cancerului de col scade cu aproximativ 80% la femeile care sunt examinate regulat în cadrul programelor de screening (Goldie et al .J Nat Cancer Inst 2004; 111: 278–85; Harper et al. Lancet 2004; 364: 1757-65).

Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infecția cu HPV. Prevenirea cancerului de col uterin se poate face prin vaccinare, aceasta fiind principala măsură prin care putem preveni infecția, asigurând un grad mare de protecție. Există două vaccinuri – Cervarix și Gardasil – concepute pentru a preveni tipurile de HPV care cauzează cele mai multe forme ale acestui cancer. Vaccinarea poate împiedica apariția a cel puțin 70% din cazurile de cancer de col uterin, însă chiar Ministerul Sănătății(2009) ne oferă informația potrivit căreia România nu face parte din țările care beneficiază de finanțare guvernamentală pentru vaccinare. În anul 2008, Ministerul Sănătății a cumpărat peste 270.000 de doze de vaccin HPV, iar campania viza vaccinarea a peste 110.000 de eleve cu vârste cuprinse între 12-14 ani, însă doar 2600 au fost, în final, vaccinate.

Împreună, vaccinarea anti-HPV 16/18 alături de screeningul citologic regulat, poate reduce riscul de cancer de col uterin cu până la 94% (Goldie et al .J Nat Cancer Inst 2004; 111: 278–85; Harper et al. Lancet 2004; 364: 1757-65; Goldie SJ et al. Int J Cancer 2003; 106: 896–904).

În urma unui sondaj realizat de către Campania Națională de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin prin Vaccinarea Anti-HPV, mai mult de jumătate din părinții intervievați care și-au exprimat o decizie clară de acțiune au fost în favoarea vaccinării. Un procent de 90% știu de existența acestui vaccin, iar 90% dintre aceștia consideră că ar trebui asigurat gratuit de către stat.

Luând în considerare datele statistice cumulate mai sus, îmi pot susține motivul pentru care am considerat necesară și importantă abordarea acestei probleme. După cum am ilustrat, țara noastră ocupă un loc fruntaș la mortalitatea datorată acestei boli și în plus, campania desfășurată în urmă cu câțiva ani nu a avut finalitatea dorită, informarea fiind insuficientă, proiectul fiind astfel lăsat de o parte.

Campania de prevenție pe care o propun are ca obiectiv principal informarea prin profesioniștii din sănătate, a profesorilor și a părinților, în așa fel încât cei din urmă să poată lua o decizie informată și corectă, în interesul sănătății fiicelor lor. Consider că tema aleasă reprezintă o problemă majoră care necesită atenție, iar cu ajutor programului de intervenție, care urmează a fi detaliat, s-ar putea îndeplini scopul major de vaccinare. Alte obiective specifice, derivate din cel general al fi: schimbarea atitudinii față de prevenția bolilor precum cancerul, măsurarea gradului de informare despre cancerul de col uterin, evaluarea gradului de cunoaștere a vaccinului care previne infecția cu HPV și cunoașterea intenției de a beneficia de programul de imunizare prin vaccinarea împotriva HPV pentru viitoare programe de vaccinare.

Un model teoretic care s-ar plia pe această intervenție ar fi “The Health Belief Model”. HBM prezintă chiar un suport bun pentru prezicerea comportamentelor precum: screening cervical (Breners & Skinner, 1999; Fishera & Frank, 1994; Orbell, Crombie, & Johnston, 1996), comportamente sexuale protejate (Bakker, Buunk, Siero, & Van den Eijden, 1997). Acest model se referă la posibilitatea ca un individ să se angajeze într-un anumit comportament de sănătate în funcție de credințele proprii. Astfel părinții ar putea conștientiza probabilitatea ca fiiicele lor să dezvolte în viitor această afecțiune de col uterin și ar putea chiar adopta comportamentul sugerat de informațiile distribuite în cadrul programului. Potrivit modelului, părintele ar putea adopta convingerile despre program în special dacă se regăsește în informațiile prezentate, lăsând doar un pas de la intenție la acțiunea propriu zisă.

În plus, am mai putea face apel la teoria IBM, care se referă la oferirea de informații despre comportamentul de sănătate și despre consecințe.

Grupul țintă pentru programul de prevenție în ceea ce privește vaccinarea pentru prevenția cancerului de col uterin este reprezentat de părinții care au fete cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani. Motivul pentru care se consideră adecvat acest grup este susținut de studii care au arătat faptul că pentru fetele din această grupă de vârstă răspunsul imun al organismului la vaccinarea anti-HPV, este de două ori mai ridicat decât la femeile din grupa de vârstă 15-25 de ani. Este de preferat ca vaccinarea anti-HPV să aibe loc înainte de începerea vieții sexuale pentru a preveni o eventuală infecție, generându-se astfel încă un motiv pentru a se susține grupul țintă ales.

După cum am menționat, pentru implementarea strategiilor vor fi vizate școlile generale, în cadrul cărora se vor desfășura informarea părinților. Mai mult, pentru a culege date care duc la îndeplinirea cele 4 obiective specifice se vor folosi chestionare structurate. Aceste chestionare se vor adresa părinților pentru a cunoaște gradul lor de informarea până la momentul intervenției și de evalua ce fel de convingeri au în legătura cu vaccinarea împotriva cancerului de col uterin. Fiecare profesor diriginte al claselor de elevi unde vor avea loc acțiunile de informare va fi supus unui chestionar asemănător cu cel pentru părinții pentru a cunoaște dacă aceștia pot influența impactul pe care urmează să îl aibă proiectul.

Activitățile propriu zise de informare directă a părințiilor, se doresc să aibă loc în cadrul unor ședințe convocate de instituția școlară unde se desfășoară programul. După informarea cu date teoretice în ceea ce privește virusul HPV, părinții vor fi chestionați. Întrebările vor fi după acest model: “Aveți un medic de familie?”; “Apelați la sistemul medical atunci când apare o boală sau o ignorați?”; “Reprezintă un lucru bun gratuitatea tratamentului pentru anumite afecțiune grave, precum cancerul?”. Nu va fi negijată njci partea de informare asupra efectelor secundare, chiar dacă este o campanie de încurajare a vaccinului. Conform datelor furnizate de CDC, ambele vaccinuri pentru HPV au fost studiate pe un eșantion foarte mare de adolescenți din întreaga lume. Au fost distribuite mai mult de 57 de milioane de doze și nu au fost raportate probleme de siguranță majore ale vaccinului. Efecte secundare sunt în continuare studiate de CDC și de FDA( Food and Drug Administration) pentru a asigura siguranța tramentului. Cele mai comune efecte secundare sunt de intensitate slabă, incluzând durere la nivelul unde a fost administrat vaccinul, febră, amețeală sau greață. Ca măsură de prevenție, în cadrul vaccinării va avea loc o evaluare din punctul de vedere al sănătății, iar ulterior administrării injecției pacienta va fi supravegheată timp de 15 minute.

Pentru o eficiență mai crescută a programului vom colabora cu medicii de familie pentru a clarifica ulterioarele întrebări pe care părinții le-ar putea avea în legătură cu vaccinarea.

Rezultatele se așteaptă a fi favorabile pentru inițierea ultimei activități și anume vaccinarea propriu zisă. Pe baza acestor rezultate ne așteptăm să putem primi sprijin financiar pentru a duce la finalizare această campanie de prevenție. Astfel se dorește ca după conștientizare să se poată pune în mișcare prima acțiune de vaccinare în școlile participante alese.

Rezultatele proiectului vor conține pe parcurs date din cadrul mai multor acțiuni de prevenții de acest fel desfășurate în orașe diferite din România. În perioada 2005-2008, primele județene din România cu cea mi mare incidență a acestei boli erau Maramureș, Arad, Bihor, Hunedoara și Constanța. Pornind de la aceste informații vom încerca ca primele acțiuni de intervenție să aibă ca țintă principală aceste 5 județe.

Pe parcursul desfășurării proiectului rezultatele obținute până în acel moment vor fi împărtășite prin intermediul rețelelor de socializare, pentru a încuraja un număr cât mai mare de oameni să conștientizeze importanța vaccinului. În plus, vor realiza broșuri periodice care vor fi împărțite părinților care urmează să fie informați, cu numărul de vaccinări din campania prezentă și alte informații privind rezultatele acțiunilor. Mai mult, site-urile de specialitate și grupurile de presă/mass-media vor primi periodic rezultatele pentru a le putea distribuii populației.

Luând în considerare datele statistice prezentate în ceea ce privește creșterea continuă a cazurilor de infecție cu HPV și a cazurilor de cancer de col uterin, putem susține faptul că proiectul de prevenție care dorește a fi implementat este realizabil. Populația trebuie ajutată să conștientizeze importanța acestui vaccin, iar acest program ar putea reprezenta o soluție, deoarece poate într-adevăr să salveze vieți. Deși au mai existat tendințe asemănătoare acestei prevenții, acelea nu au fost finalizate deoarece populația nu era îndeajuns de informată. Consider că proiectul va avea sustenabilitate pe termen lung bazând-mă pe rezultatele pozitive realizate de alte țări, cum ar fi SUA.

Bibliografie

Ferlay J, Bray F, Pisani P, Parkin DM. Lyon, France: IARC Press, 2004

Ferlay J et al. Globocan 2002: IARCPress, 2004

Goldie et al .J Nat Cancer Inst 2004; 111: 278–85

Harper et al. Lancet 2004; 364: 1757-65

Goldie SJ et al. Int J Cancer 2003; 106: 896–904

Sunneta Krishnan, Emily Madsen, Deborah Porterfield, Beena Varghese, (October 2013), „Advancing Cervical Cancer Prevention in India”

Charles Abraham, Susan Michie, (2008), „A Taxonomy of Behavior Change Techniques Used in Interventions”, Health Psychology: Vol.27, No.379-387

Adriana Baban, Catrinel Craciun (March 2007), „ Changing Health-Risk Behaviors: A Review of Theory and Evidence-Based Interventions in Health Psycholgy”, Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies: Vol. 7, No. 1, 45-67.