Preapararea Solutiilor Extractive

Definiție

Soluțiile extractive alcoolice sunt preparate farmaceutice lichide sub formă de soluții alcoolice obținute prin extracția unor produse vegetale.

Formele farmaceutice extractive sunt preparate solide, semisolide sau lichide, ce conțin un amestec de principii active, rezultate in urma dizolvării extractive a produselor biologice sau vegetale, prin intermediul unui solvent sau mai mulți.

În general preparatele extractive sunt destinate a fi administrate pe cale orală, mai rar extern, pe tegumente, după ce au fost prelucrate într-o formă farmaceutică corespunzătoare. Plantele medicinale sunt specii vegetale din care se poate recolta partea aeriană sau cea subterană, conținand principii active cu acțiune terapeutică.

Dizolvarea este un proces de solvire parțial, extracția fiind un amplu proces fizic de izolare a unor principii active, dintr-un produs biologic, vegetal, sau drog vegetal. Se ține cont de solubilitatea acestora intr-un anumit solvent, care are rolul de a prelua o parte din continutul supus extractiei, impreuna formand extractivul.

Acțiunea dizolvantă si extractiva a unui solvent asupra unui produs vegetal derivă preparate cu o consistență lichidă, numite soluții extractive.

Solutiile extractive sunt forme farmaceutice ce dețin in compoziție pe langă principiul activ dizolvat, și un conținut mare de substanțe, cum ar fi pectine, gume, mucilagii, clorofila, amidon, fiind considerate forme intermediare intre dispersiile moleculare și cele eterogene.

Genelalități

Din aceasta grupă fac parte preparatele farmaceutice ce se obțin prin extracția selectivă a principiilor active din produse vegetale sau animale cu ajutorul solvenților.

Această grupă de preparete farmaceutice obiținute prin extracție se incadrează într-un grup aparte de produse lichide, moi sau uscate, datorită faptului că ele conțin un amestec de substanțe extrase prin produse vegetale, spre deosebire de sucurile obtinute prin presare, si care conțin toate componentele hidrosolubile. Durata de păstrare a soluțiilor extractive alcoolice poate ajunge pană la doi ani, în timp ce extractele uscate sunt stabile.

Istoric

Printre primele formele farmaceutice des utilizate înca din timpuri străvechi în medicina populară se numără și preparatele farmaceutice obținute prin extracție și in special soluțiile extractive.

După natura materie prime utilizate, acestea se grupează în:

Preparate biologice, cand provin din produse de natura animală

Produse de natura vegetală, cum ar fi: infuzii, decocturi, tincturi

4.Preapararea soluțiilor extractive.

Factori ce influențeaza extracția

Având in vedere realizarea unor forme farmaceutice prin extractie trebuie să se țină cont de o serie de condiții. Un rol important îl are produsul vegetal precum și solventul folosit, iar aici se mai adaugă și procedeul de extracție ales.

Factorii ce pot influența extracția sunt:

Procedeul de extracție

Solventul

-natura solventului

-reacția mediului

-durata

-temperatura

-reacția dintre produs și solvent

Produsul vegetal

-natura produsului

-gradul de marunțire

-umiditatea produsului

4.1 Natura produsului vegetal

Pentru prepararea soluțiilor extractive se folosesc produse vegetale uscate, cele proaspete se folosesc mai rar, sau numai in anumite cazuri. Alegerea procedeului de extracție și a solventului, pentru abținerea unei forme farmaceutice extractive, se face in funcție de produsul vegetal ce urmeaza a fi supus extracției, care difera de la o specie la alta, de termolabilitatea și compoziția chimică a produselor vegetale și solubilitatea principiilor active in diferiți solvenți.

4.2 Gradul de marunțire

Un factor important în vederea realizării de soluții extractive il constituie gradul de marunțire. În general produsele vegetale supuse extracției ar trebui să fie mărunțite cât mai mult, pentru a asigura o extracție completă, însă, în ulele situații acest procedeu de pulvezirare avansat, poate fi nefavorabil, fie datorită faptului ca poate ingreuna filtrarea, fie ca se pot extrace prea multe substante balast, care pot sedimenta. Din acest motiv trebuie ales gradul de pulverizare potrivit, în funcție de natura produselor vegetale.

În F.R.X prevede ca frunzele, florile și radăcinile, se trec prin sita 1, radacinile, rizoamele si scoarțele prin sita 3, semințele si fructele prin sita 4, iar produsele vegetale ce conțin alcaloizi sau glicozide, prin sita 5.

La păstrate produsele vegetale pulverizare sunt mai afectate de acțiunea factorilor externi decât cele întregi sau divizate în fragmente mai mari. De aceea gradul de marunțire trebuie respectat, întrucât calitatea produsului este influențată de procedeele de extracție cât și de gradul de marunțire al produsului vegetal.

4.3Natura solventului

Pentru prepararea soluțiilor extractive se folosesc diferiti solvenți, insă in cazul nostru alcoolul, de diferite concentrații și amestecuri (alcool si eter, sau în cazuri mai rare eter si cloroform, amestecuri de alcool cu glicerină, alcool si benzină, cloroform, eter de petrol). Alcoolul are bună capaciate de dizolvare a substanțelor organice și minerale.

În vederea alegerii solventului și a concentrației lui, se ține cont de substanțele ce sunt propuse pentru a fi extrase precum si de substanțele inerte care nu trebuiesc introduse în soluție.

Alegerea alcoolului ca și solvent, prezintă o serie de avantaje cum ar fi faptul că este un bun antiseptic, se evaporă ușor, nu influențează hidroliza, însă totodata prezintă și unele dezavantaje: are activitate farmacodinamică proprie, este inflamabil,nu are aceași putere de pătrundere prin membranele celulare ca și apa, transmite miros soluțiilor extractive.

La realizarea unei soluții extractive, de bun randament, solventul trebuie să dețină cateva calități:

să aibă o capacitate mare de extracție selectivă și dizolvare a principiilor active

să fie pur, din punct de vedere chimic

să fie netoxic, neinflamabil

să fie omogen

să nu fie coroziv

să fie ușor de îndepartat prin evaporare

să aiba o bună capacitate de a se îmbiba cu produsul vegetal, în precesul de osmoză-difuziune

să aiba un preț redus

5.Prelucrarea soluțiilor extractive alcoolice

La prepararea soluțiilor extractive alcoolice se pot distinge următoarele etape:

Obținerea soluțiilor extractive

Separarea soluțiilor extractive de produsul vegetal din care sa facut extracția

Concentrarea soluțiiloe extractive la o anumită consistență

5.1 Obținerea soluțiilor extractive

În vederea obținerii unei soluții extractive, prin orice procedeu, se ține cont ca toate principiile active cu scop terapeutic, să intre în contact cu solventul folosit.

Pentru prepararea unor extracte fluide, majoritatea farmacopeilor, folosesc alcoolul diluat, in stare pura sau asociat cu glicerol, eter acizi sau alcali.

În cazul procesului de percolare, farmacopeile recomandă ca extracția să nu se întrerupă pană la epuizarea produsului vegetal. Precolarea este recomandată de obicei în cazul extracțiilor fluide, însă în multe cazuri sunt recomandate și alte metode.

Există unele excepții când în lipsa extractului fluid, sau în cazul unor tincturi, se acceptă diluarea extractului uscat fie cu amestecul menționat anterior, fie cu alcool cu o concentrație adecvată tincturii.

6.Procedee de extracție alcoolică

F.R.X menționează ca procedee de extracție oficinale, macerarea, fie simplă sau repetată și percolarea.

6.1 Macerarea

Macerarea constă în tratarea produsului vegetal marunțit cu cantitatea de lichid dată și menținerea acestora un anumit timp, și la o anumita temperatură. Soluția extractiva rezultată se numește tinctură.

Macerarea simplă prevede ca produsul vegetal mărunțit la gradul corespunzător, și lichidul extractiv se introduc într-un vas care se închide bine și se lasă 8-10 zile, la temperatura camerei, amestecând de 4-5 ori pe zi.

În urma unei probe se determină principiile active și dacă necesită tinctura se aduce cu lichid extractiv la concentrația dorită. Tincurile obținute prin macerare se lasă în repaus, 5-6 zile, iar apoi se filtrează.

Dacă filtrarea se va face imediat după preparare, la conservare, se vor forma dezozite pe fundul vasului.

Macerarea repetată sau percolarea prevede ca produsul vegetal mărunțit sa fie tratat succesiv cu cantități din volumul total al lichidului extractiv, apoi să fie păstrat în vas închis, atât cât este prevăzut. Soluția este separată, produsul este păstrat și se tratează cu cantitatea următoare de lichid, iar porțiunile de soluție extractivă se amestecă. În urma unei probe se determina concentrația de principii active și dacă necesită soluția poate fi adusă cu lichid extractiv la concentrația prescrisă. Tinctura obținută se păstrează la rece timp de 5-6 zile, după care se filtrează.

F.R.X prevede la monografia de generalități TINCTURAE următorul procedeu:

Produsul mărunțit se umectează 0,5 p lichid extractiv, se amestecă și se ține 3 ore într-un vas

Similar Posts

  • Evaluarea In Vitro a Profilului Citokinic al Celulelor Thp1 In Infectia Bacteriana

    CUPRINS Introducere De-a lungul evoluției sale, omul a căutat să supună natura propriilor sale interese; a studiat-o și a imaginat metode, din ce în ce mai perfecționate. Aceste metode și tehnici au fost transmise de la o generație la alta. Fiecare generație și-a adus contribuția sa la evoluția și perfecționarea tehnicilor existente, fie prin lansarea…

  • Intoleranta la Gluten

    INTOLERANȚA LA GLUTEN CUPRINSb#%l!^+a? REZUMAT………………………………………………………………………………………3 ABSTRACT……………………………………………………………………………………..4 I. INTRODUCERE …………………………………………………………………………..5 II. STUDIU DE LITERATURĂ…………………………………………………………..10 II.1. Glutenul………………………………………………………………………………………10 II.2. Intoleranța la gluten……………………………………………………………………..14 II.3. Alergia la gluten…………………………………………………………………………..20 III. CONTRIBUȚII PERSONALE……………………………………………………..25 III.1. Material și metodă……………………………………………………………………..25 III.2. Rezultate……………………………………………………………………………………35 III.3. Concluzii…………………………………………………………………………………….53 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….55 REZUMAT b#%l!^+a? Intoleranța la gluten, sau boala celiacă, se manifestă prin degenerarea mucoasei intestinale, intestin permeabil, inflamație masivă și alte…

  • . Discriminarea Copiilor Bolnavi DE Hivsida In Romania

    CUPRINS Introducere………………………………………………………………………4 I. HIV/SIDA, CARACTERIZARE GENERALĂ……………………………..6 1.1 Infecția cu virusul Imunodeficienței Umane (HIV)……………………..6 1.2 SIDA………………………………………………………………………..9 1.2.1 Diagnostic……………………………………………………………. 10 1.2.2 Tratament……………………………………………………………..11 1.2.3 Prevenire………………………………………………………………13 1.3 HIV/SIDA la copii…………………………………………………………14 1.3.1 Agentul cauzal, calea de transmitere, simptomatologie, prognosticul, tratamentul ……………………………………………………………..14 II. Drepturile omului în dreptul internațional și românesc în context HIV/SIDA………………………………………………………………………………17 2.1 Dreptul copiilor la protecție și îngrijire…………………………………. 17…

  • .leucemia CU Celule Paroase

    Autoarea își exprimã întreaga gratitudine Doamnei Doctor Anca Lupu pentru sprijinul acordat, îndrumarea atentã și indicatiile competente care au condus la realizarea acestei lucrãri. Multumiri și recunoștintã Doamnei Profesor Delia Mut-Popescu care a binevoit, cu o deosebitã atentie, a revedea întreaga lucrare. CUPRINS I. INTRODUCERE II. PARTEA TEORETICĂ Definiție Istoric Etiologie Epidemiologie Supraviețuirea Patogenie Caracteristicile…

  • Farmacoterapia Ulcerului Peptic Si a Refluxului Gastro Esofagian

    Farmacoterapia ulcerului peptic și a refluxului gastro-esofagian INTRODUCERE CAPITOLUL I. Date anatomice I.1. Esofagul I.1.1. Localizare. Raporturile esofagului. Structura I.2. Stomacul I.2.1. Localizare. Structura. Subîmpartirea stomacului I.3. Duodenul I.3.1. Localizare. Structura CAPITOLUL II. Noțiuni de fiziologie II.1. Deglutiția. Timpul esofagian II.2. Digestia gastrică. II.2.1. Fazele digestiei II.2.2. Sucul gastric II.3. Refluxul gastroesofagian II.3.1. Cauze II.3.2….

  • Antihistaminice

    Introducere Originea și crearea antihistaminelor (din: histos = țesut, cu un element constitutiv amină) au la baza lor, descoperirea histaminei și descrierea proprietăților acestora, în 1910 de către Henry Dale și Patrick Laidlaw. Sunt peste o sută de ani de când Sir Henry Dale și colegii săi de la Wellcome Laboratoarele au izolat histamina din…