Plante Medicinale

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare și a consemnat descrieri ale proprietăților curative ale acestora în tratate .

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris în urmă cu aproape 5001 de ani în timpul domniei împaratului chinez Chi’en Nung. Se numea Pen Tsao și conținea descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante.

Prin 2001 i.Hr., egiptenii antici utilizau plante în medicină, în îmbălsămare și în cosmetică

Grecii și romanii au perfecționat câteva dintre aceste tehnici și au dezvoltat altele noi

proprii. S-a aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al IV-lea i.Hr. și din cărțile “De Materia Medica” a lui Dioscoridee și “Naturalis Historia” de 38 de volume a lui Pliniu cel Bătrân (ambele din secolul I d.Hr.).

În Europa de vest existau două tradiții de fitoterapie. Una era superstițioasă: unele plante făceau parte din leacurile populare deoarece se credea că seamană cu anumite părți ale corpului uman. De exemplu, iarba plămânului are frunze în formî de plămâni și astfel era folosită pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscută ca “doctrina semnaturilor”. Cealaltă tradiție naturistă pe bază de experimente științifice și la început au fost efectuate de călugări în grădinile mânăstirilor.

În secolul XIIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante și condimente; plante medicinale originale și cvasi-originale se găseau de vânzare peste tot. Plantele cu proprietăți medicinale, luate individual, erau numite “simple”; combinațiile de două sau mai multe plante erau numite “medicamente”.

În secolele XVII si XVIII, popularitatea fitoterapiei a dus la înființarea primelor grădini botanice dedicate în principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau cercetările și învățau studenții. Prima a fost înfiinșată în Pisa în 1544 ăi a fost urmată de una din Padova, în 1546. După aceea răspândirea lor a fost constantă la Leiden în 1587, Copenhaga în 1600, Londra 1606, Paris 1636, Berlin 1678, Tokyo 1684 și Calcutta în 1788.

Multe progrese mari au fost făcute în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII -lea, prin activitatea a doi mari oameni de știință suedezi, botanistul Carll Linnaeus (1707 -1778) și chimistul Carl Wilhelm Scheelle (1743-1786). În 1754 Linnaeeus a introdus un nou sistem de nomenclatură pentru plante: aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor și a deschis calea spre compilația din Farmacopee, cărți oficiale care enumera medicamentele și descriu modul lor de preparare.

Scheelle a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt utilizați în medicina convențională.

CAPITOLUL I. SAPONOZIDE

I.1. DEFINIȚII.GENERALITĂȚI

Fitoterapia sau știința utilizării plantelor în folosul sănătății, are o vechime de mii de ani (cuvântul fitoterapie derivă de la cuvintele grecești phyton = plantă, therapie = știința tratării și vindecării bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, îmbălsămare, cosmetică; mărturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

Fitoterapia s-a nascut odată cu omul, care prin instinct, prin observație, experiență și inteligență a învățat să-și aleagă din mediul înconjurător cele mai utile plante sau produse obținute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni și practic toate părțile din plantele superioare.

În concepția hipocratică și paracelsiană se consideră că alimentele sunt remediile noastre, iar remediile sunt în primul rând alimentele. Deși, un timp s-a uitat acest adevăr, în prezent, ca adepți ai unei terapii naturale, va trebui să recunoaștem că în plantele medicinale și aromatice, în legume, fructe, în semințe, substanțele active sau nutritive sunt bine proporționate și mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea decât la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice, obținute în laborator.

Pe de altă parte, trebuie înlăturată și prejudecata că plantele ar fi lipsite de nocivitate.

Sunt multe exemple în care materiile prime vegetale sau substanțele obținute din acestea conțin otrăvuri puternice. În special alcaloizii, dar și unele glicozide intră în acestă categorie (aconitina, stricnina, atropina, morfina alcaloizii lisergici, glicozidele digitalice ).

O dată cu izolarea morfinei în 1805, s-a crezut că problema conversabilității și standardizării plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvată. S-a considerat că doar un mic număr de substanțe pure din plante sunt active, ceilalți compuți nefiind decât un balast.

S-a neglijat însă un fapt și anume: substanțele chimice din plante constituie un complex activ pe baza unor acțiuni sinergetice, care prezintă avantaje terapeutice certe față de unele asocieri de substanțe chimice pure. Desigur că nimeni nu contestă în prezent că în caz de prim ajutor, de afecțiuni acute grave, se apelează la substanțe chimice pure, indiferent dacă sunt naturale sau obținute în laborator. Pentru majoritatea afecțiunilor cronice care necesită tratamente îndelungate este recomandabilă utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care să conțină cît mai nealterate complexul de substanțe active existente în specia sau în speciile de plante asociate, cu scopul de a obține un produs fitoterapeutic.

În acest caz, în care în produsul fitoterapeutic există 20 -30 sau chiar mai multe substanțe active, unele din ele în cantități foarte mici, poziția rațională este pe linia dintre alopatie (terapie bazată pe medicamente de sinteză, în doze corespunzătoare acțiunii acestora) și homeopatie (terapie și prevenție cu doze mici de substanțe naturale ce stimulează capacitatea organismului de a se apăra).

Demonstrarea acțiunii farmacodinamice și farmacocinetice a produselor fitoterapeutice propriu-zise s-a efectuat abia în ultimii 25 de ani, când au început să fie elaborate teste de mare sensibilitate, în special teste biochimice „in vitro” sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator.

Fitoterapia și aromaterapia modernă studiază efectele plantelor la nivel intracelular, la nivelul țesuturilor și organelor, în special asupra organismului bolnav. Fitoterapia consideră omul în totalitatea sa psihosomatică și de multe ori recomandă asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu poate trăi fără el. Nici oamenii și nici celelalte ființe vii care populează pământul nu pot trăi fără plante : de la aliment până la medicament.

S-a aratat că toate substanțele fabricate în laborator și străine organismului trebuie acceptate cu multă prudență de medici și de bolnavi și nu trebuie considerate ca inofensive, fără cercetări complexe foarte aprofundate.

Apoi urmează un examen foarte important – proba timpului. În această privință, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceastp decisivă probă a timpului în decursul mileniilor de când este aplicată de peste 80 % din populația globului. În ceea ce privește aromaterapia, va fi aplicată ca metodă de tratament la bolnavii alergici la antibiotice și la bolnavii cu afecțiuni provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice.

Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume conținând uleiuri volatile, iși aduc contribuția pe toate meridianele lumii în prevenirea a numeroase afecțiuni provocate de microorganisme sau de paraziți.

Plantele medicinale și aromatice și în special produsele farmaceutice obținute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite în scopuri profilactice sau curative, pe baza prescripțiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale și nici un ultim refugiu la care se apelează adesea, după ce toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele își au locul bine stabilit de specialiști în arsenalul terapeutic, fie că este vorba de cele cu acțiune majoră sau medie, fie că este vorba de adjuvante.

De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar și declin, în prezent ocupând locul bine meritat în cadrul terapiilor neconvenționale și a modului de păstrare a sănătății.

Dacă în antichitate și Evul mediu plantele au fost considerate singurele leacuri pentru tratarea bolilor, până nu de mult era substanțelor de sinteză a înlocuit aproape 80 % din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parând să fie înlocuite cu medicamente de sinteză chimică până s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturbă mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul că organismele vii nu au fost programate să accepte alte subtanțe decât cele pe care natura le produce anume în folosul viețuitoarelor. Acum se acceptă tot mai des că plantele medicinale pot fi utilizate cu succes în tratarea unor afecțiuni.

I.2. PLANTE MEDICINALE

Datorită așezării sale geografice, a unui relief variat și a climei favorabile dezvoltării unei bogate vegetații, România constituie locul de întâlnire a florei euroasiatice și mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorită experienței îndelungate a poporului roman în folosirea lor, la tămăduirea bolilor.

În cadrul patrimoniului vegetal din România se găsesc numeroase plante spontane și cultivate ce au diferite utilizări și care pot fi grupate în urmatoarele categorii:

Plante alimentare (folosite în alimentație direct – fructe, frunze, rădăcini, tuberculi, atât în stare proaspătă cât ăi sub forma preparată, conservată etc.) 106 specii;

Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a subsțantelor grase din semințe sau fructe) 24 specii

Plante aromatice și condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor, mâncărurilor, băuturilor etc., datorită uleiurilor volatile conținute sau a altor substanțe ce le conferă o aromă sau gust specific) –48 specii;

Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animală, pentru colorarea unor alimente sau băuturi datorită pigmenților conținuți cu putere de colorare) –48 specii;

Plante tanante (folosite pentru tăbăcitul pieilor datorită substanțelor tanante conținute) –32 specii;

Plante medicinale (folosite în industria farmaceutică pentru extragerea de substanțe necesare preparării medicamentelor sau utilizate în medicina populară datorită conținutului lor în vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivați ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine (rasini), principii amare, alcaloizi și alte principii active cu proprietăți de natură vegetală

Materia primă pentru obținerea medicamentelor o constituie plantele medicinale; de la o plantă medicinală se poate folosi:

partea aeriană, în întregime (herba);

organele subterane: rădăcina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus);

frunza (folium);

mugurii (turiones, gemmae);

floarea (flores);

fructul (fructus);

sămânța (semen);

scoarța de pe trunchi sau de pe rădăcină (cortex).

Produsul vegetal reprezintă organul sau o anumita parte a plantei uscata și prelucrată care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau în industria de medicamente.

Acțiunea terapeutică se poate datora:

unei singure substanțe, de regulă organică (principiu activ);

unui grup de substanțe cu aceeași structură de bază, deosebindu-se prin natura radicalilor;

unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant și principii secundare (efect sinergetic).

Este importantă cunoașterea substanțelor biologic active conținute în plante pentru a se aprecia valoarea terapeutică și modul de extractie sau izolare a acestor principii, astfel încât acțiunea să fie cât mai eficientă.

De exemplu: Sunătoarea (Hypericum perforatum) conține hipericină, eficientă pentru scăderea acidității sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor, dar și antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) conține valepotriați și uleiuri volatile cu efect sedativ

I.3. PRINCIPII ACTIVE ȘI ACȚIUNE FARMACODINAMICĂ

Vitaminele

Vitaminele sunt substanțe organice complexe, indispensabile desfășurării normale a proceselor vitale.

Omul are nevoie de un aport zilnic din toate vitaminele absolut necesare; A, B1, B2, B6, B12, C, D -D1 -D3, E, H, K , PP, acid pantotenic, acid folic.

Plantele medicinale nu oferă cantități prea mari din vitamine, dar faptul că se absorb împreună cu celelalte principii le conferă acestora o importanță deosebită.

Glicozide (heterozide)

Glicozidele sau heterozidele sunt compuți alcătuiți dintr-o componentă glucidica și o componentă neglucidică, denumita aglicon, a cărei structură chimică este foarte diferită. Agliconul conferă glicozidelor proprietăți chimice, fizice, și farmacologice specifice, condiționând în cea mai mare măsură utilizarea lor ca substanțe terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:

Cardiotonice – glicozide răspândite în frunzele plantelor din familiile Apocynaceae (plante tropicale și subtropicale) , Liliaceae ( prazul, aloe) și Scrophulariaceae (ex. Degetarul – degețelul, lumănârica). Au acțiune favorabilă asupra cordului bolnav, diminuează pulsul, regularizează ritmul și bătăile inimii; acționează și ca diuretic.

Antracenozide – se găsesc în special, în scoarța și frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din această categorie fac parte frangulina și senozida. Acționează purgativ sau laxativ ori laxativ –purgativă.

Saponozide – sunt răspândite îndeosebi la reprezentanîii familiilor Dioscoreaceae (plante tropicale și subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi

din zone calde și temperate, ex. narcisa), Liliaceaee, Scrophulariaceae. Saponozidele au acțiune expectorantă, hemolizantă.

Flavonozidele

Se găsesc în florile și rădăcinile unor plante din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. mușețelul), Leguminosae (ex. mazăre, năutul), Rosaceae (ex. mărul, părul, trandafirul)

Principala acțiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P (factori de permeabilitate). Acționează prin legarea de proteinele intracelulare, scăzând permeabilitatea capilarelor sanguine și crescându-le rezistența (sunt potențial venoactive).

Noțiunea de factor P este legată de observații asupra tratamentului unor forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lămâie.

Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au acțiune antiinflamatoare in vitro datorită influenței asupra metabolismului acidului arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei și/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin în biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii și în coagularea sângelui; altele pot fi antialergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol, lignanii silibina, silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante.

Au fost puse în evidență la unii compuți acțiunea hipoazotemică (scăderea azotului din sânge) și antinefritică (biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitata- Fabaceae) (Lespedeza, nativă din U.S.); antiulceroasă (kaempferolul). Flavonozidele au acșiune diuretică, antibacteriană, antivirală, antifungică; scad timpul de sângerare și de coagulare a sângelui. Un număr mic dintre ele sunt dotate cu proprietăți antimitotice (inhibă înmulțirea necontrolată a celulelor) in vitro.

In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhibă elastaza, colagenaza, histidindecarboxilaza și hialuronidaza (enzime ce intervin în refacerea țesuturilor).

Antocianii

Sunt pigmenții răspândiți în frunze, rădăcini ,flori, fructe, care își schimbă culoarea în funcție de pH celular. Cei mai cunoscuți antociani sunt: cianina, rutinul, peonina, malvina, etc. Sunt considerate factori P alături de flavonozide și proantocianidoli (diminuează permeabilitatea și cresc rezistența capilarelor). Cresc acuitatea vizuală, acționează ca antioxidanți și captatori de radicali liberi, inhibă agregarea plachetara și favorizează retracția cheagului. Multe au acțiune antiinflamatoare și actiune diuretică, care este însoțită de o creștere a eliminării acidului uric.

Cumarine și furanocumarine

Compușii din clasa cumarinelor sunt răspândiți în plantele superioare mai ales în familiile Apiaceae (ex. țelina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae (ex. busuiocul), Asteraceae (ex. albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna), Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se găsesc în familiile Apiaceae și Rutaceae.

Unele cumarine diminuează permeabilitatea capilară și cresc debitul limfatic și venos (melilotozida); au acțiune venotonă și vasoprotectoare (esculozidă); antibiotică (umbeliferona); diuretică cu favorizarea eliminării acidul uric (fraxozida); antimitotică; analgezică (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida, dafnoretina); antispastică (visnagina, samidina); anticoagulantă, trombolitică (dicumarol); oestrogenă (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten, xantotoxina), ecranante împotriva radiațiilor solare (cumarina și derivații), antihelmintică, inhibitoare a formării celulelor gigante în urma infectării cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis (licorice)).

Taninuri

Taninurile sunt compuși vegetali cu o structură chimică complexă (care cuprinde multe grupări hidroxil fenolice, dar și grupări carboxilice), capabile să precipite proteinele din pielea crudă, proteine cu care formează precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacită).

Taninurile sunt prezente la numeroase specii de plante superioare și sunt localizate în sucul vacuolar al celulelor corticale, și fructelor frunzelor. Proportia în care se găsesc ele variază în limite foarte mari, de exemplu: în scoarța de Quercus sp. (stejar) 10 – 20%, la Salix sp. (salcie) 9 – 13%, la Tilia sp. (tei) 15 – 20%, etc.

Taninurile sunt astringente și au rol hemostatic (opresc sângerarea).

Acțiune: administrate intern au acțiune antidiareică, antimicotică, antivirală și antiseptică, ca urmare a precipitării proteinelor bacteriene și fungice;

• pe cale externă (aplicări locale) impermeabilizează straturile superficiale ale pielii și mucoaselor, protejând astfel straturile subiacente și grăbind cicatrizarea, la acest proces contribuind și efectul antiseptic: au efect vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;

• limitând pierderile de lichide și oprind agresiunile exterioare, favorizează regenerarea șesuturilor în caz de leziuni superficiale sau de arsuri;

• de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidării lipidelor și ai formării ionului superoxid, și captator de radicali liberi (acțiune antiîmbătrânire).

CAPITOLUL II. BOLILE TRATATE CU MEDICAMENTE CU SAPONOZIDE

II.1. DEFINIȚII

Saponozidele sunt substanțe de natură vegetală, mai rar animală, cu structură sterolică sau triterpenică, glicozidate sau nu, caracterizate prin proprietăți tensioactive. Cele mai multe saponozide au proprietăți hemolizante, sunt toxice pentru animalele cu sânge rece și iritante pentru piele și mucoase (sunt sternutatorii).

Clasificare.

În funcție de structura chimică se cunosc:

• saponozide steroidice, cu agliconi constituiți din 27 atomi de carbon, cu nucleu sterolic și catenă spirocetalică;

• saponozide triterpenice, cu agliconi alcătuiți din 30 atomi de carbon.

Saponozidele sterolice, numite și saponozide toxice sau neutre, sunt derivați ai ciclopentanperhidrofenantrenului, cu o catenă spirocetalică sudată la Ci6 și C17. Aceasta este alcătuită din două heterocicluri ce au un atom de carbon comun: un furan (ciclul E) și un piran (ciclul F).

Ele provin dintr-un proces de cetalizare intramoleculară a unui precursor colestanic, după oxidare la Ci6, C22 și C26-

Saponozidele triterpenice, numite și saponozide acide, sunt O-heterozide ale unor agliconi de obicei pentaciclici, mai rar tetraciclici și în mod excepțional triciclici. Agliconii pentaciclici au structură a-amirinică (acid ursolic), (3-amirinică (acid oleanolic) sau lupeolică (acid betulinic).

Proprietăți fizico-chimice.

Saponozidele sunt substanțe amorfe, incolore, galbene sau brune, higroscopice, optic active, solubile în apă la cald, cu formarea de soluții coloidale, în alcool diluat, insolubile în alcool concentrat și solvenți organici apolari.

Saponozidele hidrolizează enzimatic sau acid, cele triterpenice mai ușor decât cele sterolice. Hidroliza enzimatică a heterozidelor primare conduce mai întâi la heterozide secundare și apoi la sapogenoli (prosapogenoli). îndepărtarea ultimei molecule de oză are loc numai după hidroliza acidă. Hidroliza acidă este totală și conduce la obținerea sapogenolului și a părții glucidice.

Sapogenolii sunt substanțe cristalizate, solubile în solvenți organici apolari, alcool concentrat și insolubile în apă.

Soluțiile apoase ale saponozidelor au un pH neutru (saponozide sterolice) sau slab acid (saponozide triterpenice). Prin agitare dau spumă persistentă.

Precipită cu acetatul neutru de plumb (saponozide triterpenice) sau cu cel bazic (saponozide sterolice) și cu hidroxidul de bariu (ambele tipuri). Formează combinații insolubile cu colesterolul, mecanism ce stă la baza proprietăților hemolizante, toxice.

Saponozidele sunt răspandite îndeosebi la reprezentanții familiilor Dioscoreaceae (plante tropicale și subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi din zone calde și temperate, ex. narcisa), Liliaceaee, Scrophulariaceaee. Din acest grup fac parte saponinele: tigoninae, gitoninae, digitoninae, holoturinae. Saponozidele au acțiune expectoranttă, hemolizantă (distrugerea globulelor roșii, poate fi normală sau patologică) și în unele cazuri depurative (detoxifiantă).

Actiune farmacodinamica: în terapeutică sunt folosite aproape în exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentând riscul inducerii unor hemolize, datorită absorbției enterale (intestinale).

Saponozidele triterpenice prezintă următoarele acțiuni:

– expectorantă (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae radix (lemn dulce), Senegae radix (Tadacina sarpeluij, Hederae folium (iedera));

– diuretică (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frați pătați));

– citotrofică, cicatrizantă prin creșterea sintezei de colagen (Centallae herba (origine asiatică), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarța arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus (paducel), Ginseng radix (crește în zone răcoroase, China));

– antiulceroasă (Liquiritiae radix (lemn dulce));

– vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));

– adaptogenă (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian), Crataegi flores cum flores et fructus);

– antimicrobiană, antimicotică (combat micozele – ciuperci patogene), antivirală (Calendulae flores);

– antiinflamatoare și antiedematoasă (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori în medicina tradițională chinezească);

– analgezicș, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida (combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii);

-citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii);

– scăderea absorbției intestinale a colesterolului.

Administrate pe cale orală la homeoterme (ființe ce îți păstreaza o temperatură internă constantă), saponozidele au o resorbție redusă, însă prin fenomenele iritative pe care le produc favorizează absorbția în organism a unor principii active. După administrare orală, saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucală, faringiana, esofagiana, stomacală) și ca urmare crește secreția salivarș. Sunt apoi excitați receptorii care regleazș secreția bronșică determinând reflex fluidificarea ei și usurarea expectorației.

În doze mari sunt emetice (provoacă voma) și pot determina fenomene toxice. Administrate intravenos saponinele provoacă moartea prin hemoliză, dupa convulsii și dispnee, prin oprirea inimii în sistolă și stop respirator.

Acțiunea iritantă asupra epiteliilor se datorează proprietăților tensioactive. Tot acestea determină o creștere a permeabilității capilare și explică parțial fenomenul de hemoliză.

Proprietățile hemolitice sunt ân general atribuite interacției saponozidelor cu sterolii din membrana eritrocitelor.

În ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritația mucoasei intestinale să determine absorbția altor principii active cu acțiune diuretică (flavone, alantoina, săruri minerale).

Având în vedere ponderea pe care o ocupă bolile produse de tulburările de metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutică prin creșterea sintezei de colagen solubil.

Au fost descoperite următoarele acțiuni:

– imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial și a fagocitozei, la pacienții iradiați cu raze X sau tratați cu citostatice;

– protecție față de aberațiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamidă și uretan, preconizându-se posibilitatea folosirii lor în terapia cu citostatice și raze X;

– efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;

– acțiunea antiulceroasă și analgezică ;

– inhibarea complementului seric (proteine cu rol în imunitate);

– acțiune tonică, anabolizantă, hipoglicemiantă, hepatoprotectoare, antimicrobiană, antifungică.

II.2. PLANTE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE CU ACȚIUNE ANTIINIFLAMATOARE

2.2.1. LIQU1RITIAE RADIX (FR X

– rădăcină de lemn dulce –

Rădăcina, rizomul și stolonii curățați sau nu de suber ai plantelor Glycyrrhiza glcibra L. var. glabra (fig 56) și/sau Glycyrrihiza glabra L. var. glandulifera (Fabaceae), uscați după recoltare. Conțin cel puțin 5% acid glicirizic și cel puțin 20-25% subsatnțe solubile (pentru produsul decorticat, respectiv nedecorticat).

Sorturi comerciale. Liquiritiae radix cruda (nonmundata, nondecorticata) , Liquiritiae radix mundata și Liquiritiae radix

Acțiune: antiinflamatoare de tip cortizonic, expectorantă, diuretică, cicatrizantă și antiulceroasă, antimicrobiană.

Întrebuințări: maladia Addison, artrită reumatoidă, ulcer gastro-duodenal, afecțiuni ale cavității bucale; sucul- excipient pilular, edulcorant și spumifiant în industria alimentară, gelul preparat cu glicirizină-vehicul la prepararea unor medicamente de uz local.

Denumire populară: lemn-dulce, iarbă dulce, rădăcină dulce, unghia gaii, iarba lui Dărăboi

Denumire științifică: Glycyrrhiza glabra

Descriere

O planta perena, până la mai mult de 1 m în înălțime, erecte, cu rădăcini stoloniferous foarte dezvoltate. Frunze compus, 9-17 pliante imparipinnate alternative, alungite la eliptice-lanceolate, acute sau obtuz; racemes pierde, mai scurtă decât frunzele sau un pic mai mult. Flori 1 cm lungime. Păstăi plate alungite de liniar, 1-3cm lungime de 6 mm lățime, mai mult sau mai puțin dens echinate glandular, multe-semanate sau prescurtată, 2- sau 3-semanate .

O planta perena glandular, mare 30-100cm. Stem erect, cu peri albicioase scurt și echinate peri glandulari; partea inferioară a tulpinii este lemnoasă. Frunze alterne, imparipinnate; pliante 7-17,-ovate eliptice, 2-5.5 cm lungime de 1-3cm lățime; apex obtuz rotunjite; baza rotunjite; ambele suprafețe acoperite cu peri glandulari și peri scurte. Stipules lanceolate. Inflorescență unui cluster axilar. Flori purpuriu, papilionaceous; caliciu vilozităților. Fructe un pod plat, de formă alungită, uneori falcate, lat 6-9mm, dens acoperite cu peri glandulari echinate maronie. Seminte 2-8. Rădăcina este cilindric, fibros, flexibil, 20-22cm lungime si 15mm în diametru, cu sau fără plută, plută roșcat, brăzdat, în interiorul galben deschis .

Varietatea comercial, G. . glabra var tipicului Regel & Herd, cunoscut sub numele de lemn dulce spaniol, constă în general din rădăcini și rizomi, în bucăți aproape cilindrice, pana la 1m lungime și diametru 5-20mm; extern, scoarta este gri maronie la maro închis, longitudinal încrețită, având ocazional boboci mici intunecate din rizomi sau mici radicelă-cicatrici circulare sau transversale în rădăcinile. Rădăcina decojit este galben, neted, fibros, fin striat; fractură, fibros în coaja și așchii în lemn; pe plan intern, galben strălucitor. Un inel Cambium distinct separa scoarta gri gălbui de radia fin lemn galben; măduvă centrală, numai în rizomi.

Rădăcinile și rizomii sunt cilindrice, fibroase, flexibil, 20-100cm lung, 0.6- 3.5 cm în diametru, cu sau fără plută. Extern roșcat maro sau gri maro, longitudinal încrețită, brăzdată, lenticellate, și cu cicatrici radicelă rare. Compact textura, fractură ușor fibroasă, alb-galbui, amidon; inel Cambium distinct, raze radia, unele cu crăpături. Rizomii cilindric, exterior cu cicatrici Bud, măduvă prezent în centrul de fractură .

Originar din Asia Centrală și sud-vest și în regiunea mediteraneană . Este cultivat în bazinul mediteranean de Africa, în sudul Europei, în India .

Componentele majore sunt saponine triterpene. Glicirizina (acid glicirizic, acid glicirizinic) este componenta majoră (2-9%); componente minore apar în proporții care variază în funcție de specie și localizarea geografică . Glicirizina apare ca un amestec de săruri de potasiu și de calciu . Este un monodesmoside, care, prin hidroliză eliberează două molecule de acid D-glucuronic și glycyrrhetic aglicon (glicirhetinic) Acid (enoxolone) . Glicirizina este în general considerată ca principiu activ al Radix Glycyrrhizae și este responsabil pentru dulceața ei, care este de 50 ori mai mare decât a zaharozei . Constitutive flavonoide includ liquiritigenin și isoliquiritigenin.

Utilizări medicinale

Ca un emolient în tratamentul gâtul inflamat, și, ca un expectorant în tratamentul tusei și catar bronșic. De asemenea, în profilaxia și tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale, și dispepsie . Ca un agent anti-inflamator în tratamentul reacțiilor alergice , reumatism și artrită , pentru a preveni toxicitate hepatică, și pentru tratamentul tuberculozei și insuficiența adrenocorticoid .

Ca un laxativ, emmenagogue, contraceptive, galactagogue, droguri antiastmatice, și agent antiviral . În tratamentul cariilor dentare, pietre la rinichi, boli de inima , "consumul", epilepsie, pierderea poftei de mâncare, apendicita, amețeli, tetanos, difterie, muscatura de sarpe, si hemoroizi .

Acțiunea emolient al medicamentului se datorează în principal glicirizina . Proprietățile antitusive și expectorante ale medicamentului au fost atribuite glicirizina, care accelerează secreția de mucus traheală .

Activitatea antiulceroasă de Radix Glycyrrhizae a fost demonstrată atât experimental și clinic. Intraperitoneală, intraduodenală sau administrarea orală de extracte apoase sau alcoolice din Radix Glycyrrhizae redusă secrețiile gastrice la șobolani, iar acesta inhibat formarea ulcerelor gastrice induse de ligare piloric, aspirina, ibuprofen și . Glicirizina și conul său agly- (acid glycyrrhetic, enoxolone), două dintre constituenții activi ai Radix Glycyrrhizae, ambele au activitate antiinflamatoare și de a crește rata de secreție de mucus de către mucoasa gastrică Lemn dulce Deglycyrrhizinated (97% din glicirizina este eliminat) tratate eficient ulcere induse de stres la modele animale . Mecanismul de antiulceros activitate implică accelerarea excreției mucină prin creșterea sintezei de glicoproteine ​​la nivelul mucoasei gastrice, prelungind viața celulelor epiteliale, iar activitatea antipepsin .

Activitatea spasmolitic de Radix Glycyrrhizae a fost demonstrată in vivo (cobai, iepure, și câine) , și pare a fi din cauza liquiritigenin și isoliquiritigenin flavonoide .

Glicirizina reduce acțiunea toxică a tetrachloride- carbon și induse de galactozamina citotoxicitatea în hepatocite de șobolan cultivate, prin activitatea sa antioxidantă . Glicirizina inhibat eliberarea de histamină din celulele mastocite de șobolan și a împiedicat induse de tetraclorura de carbon și leziunilor hepatice mediată de macrofage citotoxicitatea . Administrarea intragastrică a fracției flavonoid izolat din Radix Glycyrrhizae șoarecilor protejați împotriva hepatotoxicitate tetraclorura de carbon . Glicirizina protejat ficatul aparent prin efectele sale de stabilizare a membranei .

2.2.2. HIPPOCASTANI SEMEN

– castane sălbatice –

Semen Hippocastani format din semințele coapte uscate de castan sălbatic L. (Hippocastanaceae) .

Sinonime

Aesculus Castanea Gilib., A. Procera Salisb., Castanea equina, hippocastanum vulgare Gaertner . A nu se confunda cu comuna castan, Castanea dentata (Marshall) Burkh. (Fagaceae) sau specii înrudite Castanea .

Repartizarea geografică

Indigene în Asia de Vest, este larg cultivat în parcuri, grădini și de-a lungul străzile orașului din multe țări din întreaga lume, inclusiv cele din Europa, și Statele Unite ale Americii .

Descriere

Un copac, pana la 30 m de mare și 2m în circumferință, cu muguri lipicioase mari și dens, larg, de obicei orbicular, sau ocazional piramidal, coroana. Frunze de până la 20 cm lungime și 10 cm lățime, cu 15-20 cm pețiolele lungi; compusă din 5-7 pliante sesile mari, prospect medie mai mare, pliante exterioare mult mai mici. Lame obovate sau alungite, îngustează la baza, brusc mucronate, neregulat serrate la marginea; dorsal lateral spân; lateral ventral cu peri moi. Florile au 5 petale, cu un membru orbicular, imbrica la marginea, alb, cu punct galben la baza care se transformă ulterior roz; aranjate în erectie panicles dese pana la 20-30 cm lungime; + cocean + și pedicel cu peri-maro-roșcat; caliciu cilindric de campanulate și pufos; stamine păros la bază; ovar acoperite cu peri moi și prickles. Capsule spinoase, de obicei, cu 1 de semințe mare

Material vegetal de interes: semințe coapte uscate

Globuloasă sau ovoidală, 2-4 cm în diametru. Cele 2 Cotiledoanele mari carnoase, uleioase și amidon, de multe ori interstițial cu o linie de sutură, mai mult sau mai puțin vizibile; acoperit de un tegument maro închis strălucitor, cu un loc mare albicios corespunzător hilul; alb-crem tegument în sămânța imatur, are o tentă maro în timpul maturării, devenind maro inchis la maturitate. Radicelă curbat ocupă o depresiune fie pe comisura a cotiledoanelor sau pe partea dorsală a 1 a cotiledoanelor .

Constituenți chimici majori

Principalele componente să fie saponine triterpene (până la 10%), denumite în mod colectiv escin (cunoscut și sub numele escină), și sunt considerate principiile terapeutice active. Aescin există în trei forme, α-Aescin, β-Aescin și cryptoaescin, care sunt diferențiate de proprietățile lor fizice. β-escin este un amestec de mai mult de 30 de glicozide derivate din diferite protoaescigenin agliconi triterpenici

Utilizări medicinale

Pe plan intern, pentru tratamentul simptomelor de insuficiență venoasă cronică, inclusiv durere, senzație de greutate în picioare, nocturne spasme musculare vițel-, mâncărime și edem . Pe plan extern, pentru tratamentul simptomatic al insuficienței venoase, entorse și contuzii cronice.

Vânătăi

Eficacitatea unui gel aplicat topic conținând 2% escin în reducerea sensibilitate la presiune hematom (indusă experimental prin injectare) a fost testată într-un controlat cu placebo, randomizat, cu doză unică implica 70 de voluntari sănătoși. Pe baza măsurătorilor sensibilitate tonometric, gelul escin redus semnificativ sensibilitate la hematom presiune (P <0,001). Acest efect a fost observat la 1 oră după tratament și au durat timp de 9 ore .

II.3. PLANTE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE CU ACȚIUNE EXPECTORANTĂ

2.3.1 PRIMULAE RH1ZOMA CUM RADICIBUS

– rădăcină de ciuboțica cucului –

Definiție.

Rizomul și rădăcina plantelor Primula veris L. (P. officinalis) (fig. 60) și/sau Primula elatior L. (Primulaceae), ciboțica cucului, uscate după recoltare. Conțin cel puțin 10% saponozide cu acțiune hemolitipă.

Denumire populară: ciuboțica-cucului, luminița de seară, țâta vacii, talpa gâștei, cizma cucului

Denumire științifică: Primula officinalis

Descriere Ambele specii sunt perene, frunze aproximativ 10 la 30 cm planta mare amenajata cu o rozeta bazala, sunt cutate și flori galbene, care, la sfârșitul rozetei de frunze springing Primula elatior stem are un portaltoi viguros .. Pentru frunzele sunt de piese de plante verzi membrele lungi parul. Mai mult sau mai puțin încrețită, oval sau oval-alungite și o transmite rotunjite rapid redus la baza din pețiolul aripi, perioada de glorie a 3-6 cm stem lung, mai târziu extinsă. Flori 6-30 cm lungime astfel mai mult decât frunze, cu einseitswendiger, tulpini vielblütiger umbel. flori 0.5-2 cm lungime. caliciu colorate galben pal, verde în jurul marginilor, urmat indeaproape, cu muchii ascuțite și 8-14 mm (atata timp cat sau un pic mai scurt decât tubul corolei ), cu forma de lance, a arătat dinții. Coroana preponderent-sulf galben, de obicei inodoră, cu diametrul 1,5 la 2,5 cm. Fructe capsulă redus cilindrică sau ușor în sus, 11 la 15 mm lungime, caliciul mult sau mai puțin remarcabilă. semințe cca . , Maro inchis si puternic negi de 1,5 mm lungime. Primula veris are un portaltoi destul de scurt. Membre scurte de păr și peri glandulari scurte, roșcate, oferind planta apare frunze catifelate sunt situate pe părțile verzi ale plantei (rar spân). Încrețite, cu margine ondulată. Forma lamei oarecum variabile, de multe ori oval sau sunt ovale, rotunjite fata, brusc redus în petiol aripi, timp de înflorire timp de 6 cm, mai târziu extinsă. Stem flori la 30 cm lungime, astfel încât mai mult decât frunze, cu tulpini vielblütiger umbel. Flori 1 2 cm lungime. Caliciu albicios sau galben verzui, în formă de clopot, umflate, ascuțit tăișuri și 9-20 mm lungime, (un pic mai mult sau mai scurt decât tubul corolei), cu lobi larg triunghiular, posedă adesea spinoase. coroana de obicei dottergelb și parfumat. Schlund cu 5 pete portocalii. Fructe ovale capsulă, fine, 6 pana la 10 mm lungime, aproximativ jumătate atâta timp cât caliciul. Seminte 1,5 la 2 mm lungime, maro inchis si puternic verucoase.

Distributie: Zona de distributie de ambele specii se întinde din Spania pe Europa Centrală spre est, prin Caucaz la Altai și Iran Nord. In Scandinavia găsim Primula elatior numai în Danemarca și sudul Suediei, în timp ce Primula Veris alături de Danemarca în Suedia, Norvegia și Finlanda să fi găsit este. Primula prosperă sol elatior preferabil proaspăt în pădurile de foioase (în special păduri riverane), pe pajiști montane gestionate extensiv, pe Bach și marginile grave și în parcuri, Primula Veris preferat să pajiștile semi-uscate, să se usuce pentru a trece la pajiști uscate, pe terasamente, baraje și marginea drumurilor.

Descrierea medicamentului: rizom ca. 1-5 cm lungime și 2-4 mm grosime, gri-maro, grobhöckerig, drepte sau ușor îndoite. La partea superioară a rădăcinilor de multe ori provin și resturi de frunze prezent. Portaltoiului în număr mare răsărire, fragil, aproximativ 1 cm grosime și 6-6 cm lungime, în medie, în funcție de originea luminii droguri maro-roșcat brun (Primula elatior) sau galben pal la alb-galbui (Primula veris) vopsite. rupe buna si excitat. În medicamentul secțiune rădăcini mai ales fragmentele secțiunii transversale albe, subțiri, längsgefurchten pot fi recunoscute și, de asemenea, cu formă neregulată piese de rizom, care au o culoare maro, exterior accidentat.

Efecte: secretolitic și expectorant . De asemenea, a arătat extracte derivate din Primrose antifungice efecte.

Indicații terapeutice: catar al cailor respiratorii.

Aplicații populare: în medicina populară utilizate pentru boli ale sistemului respirator, cum ar fi catar al căilor respiratorii, tuse convulsivă și astm . În plus, printre altele, la nevralgice reclamații, gută , reumatism , artrită , tonic cardiac și ca Nervinum cu migrene , dureri de cap nervos, Hirnkongestionen (congestie la nivelul creierului), amețeli, neurastenie cu tremur al membrelor si insomnie, precum și în insuficiența cardiacă. În Danemarca extern pentru dureri de cap și a impurităților pielii, în Norvegia împotriva scorbut. O eficiență în aceste aplicații pot excepția primului-menționat indicație nu a fost până acum stabilit.

Contraindicatii: Nu se cunosc. În acest sens, există o alergie la primroses, primula încă nu ar trebui să fie utilizate.

Efecte adverse: Saponindrogen posedă proprietăți mucoasei iritante. Prin urmare, disconfort gastric si greata poate aparea uneori chiar și cu utilizarea de ciuboțica-cucului, mai ales în caz de supradozaj.

Interacțiuni: Nu se cunosc.

Doze si mod de administrare: Doza zilnică recomandată este de 0,5 până la 1,5 g de droguri. Aplicarea este realizată sub formă de ceai, fie singur, fie în combinație cu alte medicamente eficiente respiratorii catar. Pentru a pregăti ceai, un sfat linguriță stinge complet (aproximativ 0,5 g) de luminita cu apă (150 ml) la fierbere și, după aproximativ 10 până la 15 minute printr-o strecuratoare de ceai sau o cârpă. Ia 1 – 3 ori pe cană Alternativ, sunt, de asemenea, recunoscute cu apă rece și apoi se încălzește la fierbere .. Să numai 5 minute de acest tip de pregătire.

2.3.2. HEDERAE FOLIUM

– frunze de iederă –

Descrierea botanică a plantei mamă: Evergreen, târâtor sau alpinism, rădăcini aeriene care au plante lemnoase. Trunchi de 20 m lungime (mari), devenind, de obicei, puternic ramificate. Tare și păros, atunci când frunzele tinere sunt concepute diferit (Blattdimorphismus). La înflorire lăstari sunt oval-lanceolate la rombic, fata mai mult sau mai puțin ascuțit și întreaga. În schimb, frunzele de înflorire nu șutează de obicei mai bine cunoscut forma lobi cu 3-5 (9) lobi, de bază în formă de inimă și alb, în ​​formă de evantai Nervurile pronunțat. Suprafata frunzelor este verde închis și lucioasă, în orice caz, de jos verde cu nervii mai puțin proeminente. Florile mici, de culoare verde, 5zähligen sunt aranjate în grupuri, care, la rândul lor, pot fi găsite pe multe dintre axa stem in aranjament racemose. Sepale sunt nesemnificative, petalele liber, ovarul inferior este 5 stylus, care au crescut la un cap de până la partea de sus a coloanei. Negrul de culoare când afine coapte au un diametru de 8 până la 10 mm. Infloreste in lunile de toamnă ale septembrie-noiembrie, maturare de fructe are loc în anul următor.

Distribuție: originar din Insulele Canare, Madeira și Azore, aproape toată regiunea mediteraneană (cu excepția Egipt și Libia) și în aproape toată Europa (lipsesc doar în Islanda și în centrul și nordul Suediei și Norvegiei). Naturalizat in America de Nord și în alte regiuni ale lumii.

Descrierea medicamentului: tare, păros sau frunze de chelie sunt 4-10 cm lungime și 10 cm lățime, în contur în jurul cu baza in forma de inima si trei lobi la pentagonal. Partea de sus este verde închis, strălucitor și caracterizat prin fächerstrahlig luminos amenajate fascicule vasculare, lumina verde de dedesubt cu mici proeminente fascicule vasculare. Pețiol este de până la 2 mm grosime, verde inchis, rotund și longitudinal brăzdat. Medie droguri este format din mici, Blunt, întuneric partea superioară și mai sus, palid piese frunze verzi și părți ale pețiolele.

Miros și gust: Slab ciudat miros,, usor mucegăit și gust lipicios, amar și ușor disonant.

Ingrediente: Principalele ingrediente sunt Triterpensaponine : conținut 2.5-6 la suta. Agliconi principale sunt acidul oleanolic și hederagenin , continua sa gaseasca Bayogenin . Cea mai mare parte Bisdesmoside . Lanțurile de zahar sunt glicozide (acylglykosidisch =) legat la gruparea OH pe atomul de carbon 3 din aglicon și esterglykosidisch a oxidat la carboxil C-28 al aglicon. Hauptsaponin hederacozidă C , de asemenea, găsite în cantități semnificative hederacozidă B în calitate de componente minore hederacozidă DI. În plus, apariția de Monodesmosiden cauzate prin hidroliza alcalina a legăturii ester al Bisdesmosiden (principalul reprezentant α-hederin ; provenit din hederacozidă C) Alte componente :. flavonoide (glicozide BSD de. quercetin și kaempferol ), derivați de acid cafeic (cum ar fi acidul clorogenic , Neochlorogensäure , acidul rozmarin și liber de acid cafeic ), cumarină scopoletină , diverse steroli (de exemplu, sitosterol , colesterol , campesterol ), polyynes ( falcarinol și Didehydrofalcarinol ), mici cantități de ulei esential (componente printre altele ß-Elemente de și germacrene B). Presupusa Prezența alcaloizi Emetina și cephaelin trebuie pusă la îndoială, deoarece această afirmație nu a fost confirmată de rezultatele recente studiu.

Efecte: expectorant , antispastic , pielea și mucoasele. Contribuția esențială pentru a face efectul saponine droguri. Până de curând se credea că efectul expectorant este cauzata de iritarea mucoasei gastrice. Mediate de nervii parasimpatici trebuie să se bazeze pe o stimulare reflex de celule calciforme in bronhiilor și bronșic această teorie, ceea ce duce la secretolysis (lichefierea secreției). Prin producerea de fluid crescut în consecință ar avea ca rezultat o reducere suplimentară a vâscozității mucusului, astfel încât acesta poate fi ușor transportat. În literatura de specialitate au discutat, de asemenea, reducerea tensiunii superficiale a mucusului prin saponine este îndoielnică, cu toate acestea, pentru că ei nu intra in sistemul respirator. Bazat pe cele mai noi teorii descoperiri sugerează că efectele de iedera asupra unui SS 2 adrenergic efect indirect al α-hederin bazate pe. Prin urmare, compusul inhibă endocitoza beta 2 receptorilor. Acestea sunt astfel ținute în plute lipidice ale membranei și, prin urmare, poate fi energizat continuu prin adrenalina. Printre numeroasele reacții secundare includ, printre altele formarea așa-numiții agenți tensioactivi ale epiteliului pulmonar. În particular, proteină de surfactant B reduce tensiunea superficială, prin vâscozitatea mucusului vâscos si expectorarea redusă este facilitată. Component activ tipic Ivy spasmolitic poate fi explicată prin această teorie, deoarece creșterea ß 2 adrenergic reacție conduce și la relaxarea crescut de musculare netede bronșice Alte efecte :. Au pentru saponina si Saponinele izolate asemenea antivirale , antibacteriene , antifungice , antihelmintice , moluscicide , anti-inflamatorii și citotoxice efecte demonstrate pentru saponinele α-hederin, hederasaponin C, E și F Hederacolchisid asemenea proprietăți antioxidante.

Indicații terapeutice: catar a pasajelor de aer, tratamentul simptomatic al bronșic inflamatorii cronice și tuse. Preferința este dată în bolile respiratorii obstructive acute și cronice la copii.

Aplicații populare: Pe plan intern pentru pietre biliare și generală suferință Galle în cazul plângerilor ale ficatului și splinei, guta, reumatism și scrofuloză, extern pentru diferite boli de piele si afectiuni ale pielii, cum ar fi celulita, ulcere, inflamații, boli parazitare și dureri ale nervilor și arsuri. În plus, pentru plângeri reumatice si pentru flebita. Eficacitatea în aceste cereri nu a fost documentată.

Doze si mod de administrare: Media zilnică dozare 0,3 g de droguri. De obicei, utilizarea este sub formă de preparate finite standardizate. Pentru mai frecvente maker o cana de ceai preparat după cum urmează este de două până la trei ori pe zi, pentru a bea: Aproximativ o lingurita cu varf de droguri stinge lumina cu 250 ml de apă clocotită și se adaugă 10 minute, trăgând printr-o strecuratoare de ceai. Pentru uz extern, în medicina tradițională folosi deosebit preparatelor de frunze proaspete (decocturi, cataplasme, unguente).

II.4. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE UTILIZATE ÎN DERMATOCOSMETICĂ

2.4.1. CALENDULAE FLORES – flori de gălbenele –

Definiție.

Sunt inflorescențele cu sau fără receptacul recoltate de la Calendula officinalis L.

Sorturi comerciale.

Calendulae flores sine receptaculis (numai florile ligulate) și Calendulae flores cum receptaculis (inflorescențe fără pedunculi florali, înconjurate de un involucru de bractei).

Caractere macroscopice:

Florile sunt grupate în antodii mari și sunt de două feluri: cele marginale, ligulate, tridințate, tubuloase la bază sunt fertile, iar cele centrale, tubuloase, hermafrodite sunt sterile.

Diametrul inflorescenței este de 3-5 cm.

Culoarea petalelor este galben-portocalie.

Gustul este amărui, sărat, puțin astringent.

Mirosul este aromat, balsamic.

Caractere microscopice.

Pulberea galbenă, omogenă, prezintă la examinarea microscopică peri tectori bigeminați, pluricelulari, subțiri și cu cuticula netedă. Perii glandulari, specifici familiei, prezintă picior pluricelular, bigeminat și glandă măciucată, pluricelulară supraetajată. Se mai observă fragmente de endoteciu, granule de polen cu exina echinulată și trei pori germinativi și vase de lemn de calibru mic.

Acțiune: citotrofică, imunostimulatoare.

Întrebuințări: în cosmetologie și dermatologie

CAPITOLUL III. MEDICAMENTE DIN PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE

III.1. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE CU ACȚIUNE ANTIINIFLAMATOARE

A. LICORICE (Lemn dulce) 450mg

Ajută la reducerea manifestărilor stresului, ale postmenopauzei și tulburărilor menstruale.

Acțiuni

creșterea capacității de rezistență a organismului la stres (efect adaptogen):

ajută la crețterea cantității de cortizol circulant: reduce descompunerea sau metabolizarea hepatică a cortizolului

reducerea manifestărilor postmenopauzei și tulburărilor menstruale:

modulează selectiv receptorii de estrogeni (efect similar estrogenic)

ajută la reducerea nivelului testosteronului: stimulează conversia testosteronului în estrogeni

reducerea inflamațiilor vasculare, uterine, digestive, bronho-pulmonare (efect cortizonic)

protejarea neuronilor și a retinei de creșterea concentrației glucozei din sânge:

ajută la reducerea acumulării de sorbitol prin – scăderea aldoz reductazei

reducerea inflamațiilor gingivale, a ulcerațiilor bucale ți gastrointestinale de cauză bacteriană

reducerea acțiunii virusurilor ce afectează ADN-ul și ARN-ul

îmbunătățirea respirației:

reglează constricția căilor respiratorii, fluidifică și ajută la eliminarea secrețiilor, reduce congestia bronho-pulmonară

îmbunătățirea tractului digestiv

protejarea funcțiilor hepatice (antioxidantă, antiinfecțioasă, detoxifiantă) în infecții virale cronice active (acțiune antivirală sinergică cu antiviralele de sinteză) și împotriva unor substanțe toxice (de ex.: chimioterapice, tetraclorura de carbon, bifenoli policlorinati – PCB)

îmbunătățirea stării de bine, a calității și duratei somnului:

ajută la creșterea efectului serotoninei: reduce recaptarea serotoninei în fanta sinaptic

agonist al receptorilor GABA

Compoziție per 2 capsule

Lemn dulce 900 mg (Glycyrrhiza glabra) (rădăcină)

Componente bioactive – saponine triterpenoide (glicirizina), sitosterol, stigmasterol, glucoza, manoza, zaharoza, flavonoide si isoflavonoide (glabridin, glabrene, acid gliciretic si derivati), cumarine

Administare

Căte 2 capsule de 3 ori/zi la masă sau conform recomandării consultantului de specialitate.

A se administra persoanelor diagnosticate cu hipertensiune arteriala, afecțiuni cardiace, afecțiuni ale rinichilor doar la recomandarea consultantului de specialitate.

A se administra pe o perioadă mai mare de 4-6 săptămâni doar la recomandarea consultantului de specialitate.

Administrarea de doze crescute, pe termen îndelungat, poate duce la creșterea tensiunii arteriale și la retenție de lichide în țesuturi.

B. GEL INTIM

Săpunul pentru igiena intimă TIS are întrebuințări multiple, acționând ca produs de curățare delicată al zonei intime și pe post de lubrifiant, în scop medical, prezentând un grad mare de toleranță. Extractele naturale ăl recomandă drept un produs sigur pentru sănătatea ta, iar coeficientul de hidratare ăți asigură o piele mai catifelata și o zonă intimă bine îngrijită.

Cu o multitudine de efecte și utilizări, săpunul intim de la TIS curață în mod blând zona intimă, menținând umezeala ăi echilibrul mucoasei vaginale, fiind potrivit pentru perioadele delicate, precum alăptarea, menopauza sau chimioterapia.

Este utilizat de asemenea în scop medical, facilitând diverse tratamente. Capacitatea de hidratare îl face potrivit pentru pielea sensibilă. Are la bază o combinație de extracte naturale, precum salcia, lemnul dulce și gălbenelele, cu proprietăți purifiante și calmante recunoscute.

Textura de gel este ușor de aplicat,

Mod de folosire: Se utilizează în zona vaginală și in cea perianală. Se clătește cu apă caldă, până la îndepărtarea sa integrală.

C. PROTECTOR HEPATIC FORTE CU ARMURARIU ȘI LEMN DULCE

Protector hepatic forte este un complex nutritiv recomandat persoanelor dependente de alcool și droguri, persoanelor supuse stresului sau tratamentelor medicamentoase de lungă durată.

Complexul nutritiv protejează funcțiile hepatice, acționează eficient asupra substanțelor dăunătoare organismului, precum pesticidele,alcoolul, medicamentele cu efecte secundare, metalele grele sau toxinele din ciupercile otrăvitoare. Este indicat în hepatitele cronice, ciroză, insuficiență hepatică, icter și angiocolite.

Protector hepatic forte este un complex nutritiv natural care ajută în tratamentul cancerului hepatic, dar și în tratamentele chimioterapice și radioterapice, hepatită cu virus C, constipație cronică, toxiinfecții alimentare și intoxicații cu ciuperci.

Compoziție

Un comprimat conține extract din fructe de armurariu, extract de rădăcină de lemn dulce , extract echinacea , tinctură de propolis.

Indicații

– protejează celula hepatică și acționează ca depurativ în procesele de eliminare a substanțelor toxice (alcool, medicamente cu efecte secundare hepatotoxice, metale grele, pesticide, anestezice, toxine din ciuperci otrăvitoare);

– adjuvant în dietele indicate în hepatite cronice, ciroză, insuficiență hepatică, steatoză hepatică, icter, angiocolite, afecțiuni inflamatorii și de motilitate ale vezicii biliare (vezică atonă cu stagnare de secreție biliară) în afara prezenței de calculi biliari de dimensiuni medii și mari;

– în tratamentul hepatitei cu virus C

– Adjuvant în tratamentul cancerului în perioada tratamentelor chimioterapice și radioterapice , favorizând detoxifierea și eliminarea produșilor de degradare metabolică rezultați;

– în constipația cronică, indigestii, toxiinfecții alimentare

posologie

de 2 – 3 ori pe zi câte cu 15 minute înainte de mesele principale sau la recomandarea medicului.

Se poate administra în cure prelungite.

D. GEL ANTICELULITIC cu extract din semințe de castan sălbatic

Celulita este un impediment cu care tot mai multe persoane se confruntă. Fie că este vorba de un regim alimentar deficitar sau fie că este vorba de o afecțiune, aceasta are tendința de a apărea. Tocmai de aceea este indicată tratarea acesteia, iar pentru acest lucru gelul anticelulitic vine în ajutor. Gelul anticelulitic Transvital are ca scop îndepărtarea celulitei prin punerea în valoare a substanțelor ce grăbesc procesul de dispariție a grăsimilor, împiedicând în acelasi timp depunerea acestora. Gelul anticelulitic are în compoziția sa extract de semințe de castan sălbatic, iar acesta prin acțiunea lui crește circulația sangvină, asigurându-se astfel oxigenarea țesuturilor izolate de acumulări adipoase sub epidermă. Extractul de Aloe contribuie la absorbția principilor active. Se aplică un strat subțire și se maseză până când gelul anticelulitic este absorbit ân piele.

Acțiunile benefice ale gelului anticelulitic cu extract din semințe de castan sălbatic

Produsul este destinat îndepărtării celulitei datorită substanțelor, care prin efectul lor, grăbesc procesul de dispariție a grăsimilor împiedicând totodată depunerea acestora. Este un tonic antiinflamator, decongestiv, astringent, hemostatic.

Extractul din semințe de castan sălbatic (Aesculus Hyppocastani Semen) crește circulația sanguină, asigurând astfel oxigenarea țesuturilor izolate de acumulări adipoase de sub epidermă. Extractul de aloe (Aloe Capensis), în compoziția specială de gel, are un rol important în absorbția principiilor active. Cromul este cunoscut ca un microelement indispensabil în procesul de ardere biochimică, a grăsimilor.

Ingredientele incluse în compozția gelului anticelulitic cu extract din semințe de castan sălbatic

Apa, propilenglicol, extract de aloe, extract din castan salbatic, triclorura de crom, cremofor RH 40, alcool etilic, trietanolamina, imidazolidinil uree, butil-metil-paraben, parfum.

Modul de utilizare al gelului anticelulitic cu extract din seminte de castan salbatic

Se aplică pe piele în strat subțire si se masează energic până la absorbție completă.

E. ORTHOLAN VEIN

Indicații :

Gel împotriva deteriorării venelor fragile .

Ortholan Vein oferă protecție împotriva deteriorării venelor fragile("în pânză de păianjen") și reface aspectul de picioare frumoase. Conține vitamina K și extracte active din plante.

Ortholan Vein , gel împotriva deteriorării venelor fragile, este necesar în cazul venelor mici, cu tendință de fisurare sau dilatare, în special la nivelul picioarelor.

Îmbunătățește aspectul pielii la nivelul picioarelor prin refacerea venelor deterioarate existente și prin protecția deteriorării de noi vene.

Vitamina K ajuta la închiderea fisurilor venelor și oprește sângerarea din venele dilatate.

Extractul de Centella asiatica favorizează arderea locală a grăsimilor și acționează împotriva îmbătrânirii pielii prin stimularea sintezei de acid hialuronic responsabil de catifelarea pielii. Alte extracte active din plante conținute în Ortholon Vein scad iritația tegumentelor , cresc flexibilitatea pereților vaselor mici și îmbunătățesc microcirculația.

Mod de administrare:

Se aplică Ortholan Vein de 2-3 ori pe zi timp de 6-8 săptămâni.

Pentru rezultate optime aplicați Ortholan Veine când pielea este caldă sau umedă (după baie sau duș) când porii de la nivelul pieli sunt deschiși.

F. VARIXINAL GEL

Pentru vitalitatea și sănătatea picioarelor

Tonifică vasele de sânge.

Conferă elasticitate venelor.

Redă gambelor senzația de ușurare.

Miros plăcut.

Absorbție maximă la nivelul pielii

Varixinal® gel este un produs natural care te susține să pășești cu încredere oricând și oriunde. Încă de la prima utilizare, senzația de picioare grele și obosite, durerile și umflăturile gambelor devin doar o amintire. Recomandat femeilor care își doresc să aibă picioare frumoase și sănătoase, Varixinal® gel conferă elasticitate venelor și redă gambelor senzația de ușurare și prospețime.

Compoziție

Castanele conțin o substanță activă esențială(aescina), care face parte din clasa saponinelor, aceasta îmbunătățește circulația venoasă, tonifică pereții venelor și scade fragilitatea acestora.

Afinele conțin antocianozide care acționează ca antioxidanți. Ele sprijină formarea normală a țesutului conjunctiv,cresc rezistența vaselor capilare și âmbunătățesc fluxul de sânge în vene și în capilare.

Ghimpele conține substanțe renumite pentru efectele terapeutice, influiențând ân primul rând permeabilitatea vasculară.

Gotu Kola întărește pereții venelor și îmbunătățește fluxul de sânge, este un mijloc prețios în tratamentul bolii varicoase.

Dozare

Folosiți gelul o dată sau de 2 ori pe zi, masând zona afectată dinspre tălpile picioarelor spre coapse.

G. VARIXINAL TABLETE,

Varixinal este recomandat persoanelor care suferă de varice sau de alte simptome ale insuficienței venoase cronice.

Varixinal conține extracte din: castan (Aesculus hippocastanum) – conțin o substanță activă esențială (aescina), care face parte din clasa saponinelor. Aceasta îmbunătățește circulația venoasă, tonificăpereții venelor și scade fragilitatea acestora;

Ghimpe (Ruscus aculeatus) – oferă substanțe ce cresc elasticitatea venelor, facilitează circulația sângelui și previn sta­za venoasă.

H. STIMUVEN PLUS CREMĂ

Stimuven plus cremă prezintă acțiune antiinflamatoare, analgezică,venotonică, antispastică, antiedematoasă,

Stimuven plus cremă spre deosebire de Stimuven plus gel are în plus un efect emolient și hidratant asupra tegumentului.

Indicații varice, reduce echimozele și hematoamele; flebite, tromboflebite; înlătură tensiunea de la nivelul picioarelor, reduce senzația de picioare obosite; menținerea aspectului sănătos al pielii prin stimularea circulației capilare, atenuarea hematoamelor și tumefierilor. utilizarea consecventă duce la dispariția varicelor și întreține pereții vasculari astfel încât previne apariția recidivelor; tratamentul și profilaxia afecțiunilor sistemului circulator venos;

Posologie se masează ușor de jos în sus,zonele afectate respectiv dinspre gleznă înspre coapse.

– în cazul hematoamelor, echimozelor sau tumefierilor crema se aplică prin masaj circular la nivelul zonei afectate.

Compoziție:extract de castane (Aesculus hippocastanum), extract de spânz (Helleborus purpurascens) și extract de hamamelis

III.2. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE CU ACȚIUNE EXPECTORANTĂ

B. EXPECTORANTE V 40 tb PlantaVorel

Compoziție:

tablete conținând pulberi vegetale din: floare de ciuboțica cucului (Primulae flos ), rădăcină de ciuboțica cucului ( Primulae rhizoma cum radicibus) iarbă de rostopască ( Chelidonii herba),rădăcină de iarbă mare ( Inulae radix), uleiuri volatile din pin ( Pinii aetheroleum) și cimbru ( Thymi aetheroleum )

EXPECTORANTE V este un produs natural ob-inut din resurse vegetale constituite în principal din:saponine ce favorizează fluidificarea sputei și eliminarea ei, alcaloizi cu acțiune complexă la nivelul aparatului respirator și al sistemului nervos, uleiuri volatile ce contribuie atât la calmarea tusei cât și la fluidizarea secrețiilor bronșice , poliholozide, care acționează sinergic la nivel periferic, pentru calmarea și oprirea tusei patologice.

Prin efect de potențare, principiile active prezente în produs, asigură terapia inflamațiilor căilor respiratorii însoțite de tuse și bronșite, atât în fazele acute cât și în cele cronice.

Recomandări:

ca adjuvant în tusea din afecțiunile acute sau cronice ale aparatului respirator, în special în faza de cocțiune.La copiii sensibili, în a 4-5 a zi de utilizare pot apărea scaune diareice.În acest caz se va întrerupe utilizarea produsului.

Precauții:

la persoanele cu afectiuni cardiace aflate sub tratament cu medicatie digitalica, produsul poate determina o scadere a nivelului digitalei in circulatia sanguina.

Mod de utilizare:

Intern, adulți: 3-4 tablete pe zi, timp de 3-14 zile

copii intre 5-12 ani: 1/2 tableta de 3 ori pe zi, timp de 3-7 zile.

C. SIROP CALMOTUSIN EXPECTORANT

Tusea este un act reflex, constituit din expirații fortate, explozive. După modul de manifestare, tusea poate fi umedă sau productivă (cu flegma) și uscată. Tusea productivă este utilă deoarece, produce evacuarea secreșiilor patologice, împiedicând extinderea infecției și menținând permeabilitatea căilor respiratorii. Din acest motiv, ea nu trebuie suprimată.

Siropul Calmotusin a fost conceput pentru calmarea tusei și descongestionarea căilor respiratorii, ușurând respirația.

Compoziție isop, patlagină, nalbă-mare, ciuboțica-cucului, lemn dulce, scai vânăt, ghimbir, propolis, uleiuri volatile (mentă creață, eucalipt, pin, cimbru-de-cultură, roiniță)

Substanțe active: mucilagii, saponine triterpenice, marubina, uleiuri volatile.

Acțiuni: antitusiv, fluidifiant al secretiilor bronhice, expectorant, bronhodilatator, secretolitic (produce scaderea secretiilor), antispastic, antiinflamator, calmant, antimicrobian

Indicații:ca adjuvant în tuse de diverse etiologii cu caracter uscat (tuse uscată) sau umed (tuse productivă), bronșite acute și cronice, tuse convulsivă, tuse spastică, traheite, traheo-bronsite, astm bronsic, bronșite astmatiforme, catar bronșic, viroze respiratorii, stări gripale

Posologie:

Adulți și copii peste 14 ani: de 3-4 ori pe zi, câte o lingură de sirop pe stomacul gol.

Copii 8-14 ani câte o linguriță de sirop de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Copii 2-7 ani: câte 1/2-1 linguriță de sirop de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

D. PROSPAN

Tusea este unul dintre simptomele respiratorii cele mai întâlnite, mai ales în perioada de tranzit de la vară la anotimpul rece. Din păcate, toamna aduce și răceli, care își fac simțită prezența prin nas înfundat, febră, strănut și, bineînțeles, tuse. Adesea, metoda ideală de tratament rămâne cea naturalî. Aliatul natural împotriva tusei este Prospan, produse pe baza de extract uscat de iederă.

Specialițtii germani au demonstrat, prin studii clinice, proprietățile cu adevărat miraculoase ale unei plante cunoscute încă din Antichitate pentru multiplele sale acțiuni curative asupra organismului: iedera medicinală sau Hedera helix.

ce să alegeți Prospan pentru tine sau familia ta?

Este eficient în tratarea tusei: Poți fi asigurat că Prospan Relief Tuse a fost clinic testat in ambele adulti si copii de toate vârstele și peste tot în lume. Acesta este compania Nr. 1 lider sirop de tuse pe bază de plante din întreaga lume și a fost comercializat și cercetat de peste 60 de ani.

Are un gust bun: Când tratarea tusei sau tuse copilului tau, înțelegem gustul este important. Ce face să luați medicamentul mai greu? Prospan Relief Tuse nu are un gust sintetic sau chimice și nu masca aroma cu gust de cireșe fault sau arome de portocale! Prospan expectorant și Prospan Pastile gust dulce natural, unii spun ca "miere". Prospan Picături pentru sugari sunt foarte concentrate, dar aceste picaturi pot fi adăugate la copilului de apă, lapte sau suc.

Acesta este disponibil de la farmacii: Puteți alege cu ușurință Scutirea Prospan Tuse de peste 3600 de farmacii din Australia ca Prospan expectorant (sirop), Prospan pastile și Prospan Infant Creeaza. Întrebați farmacistul dacă aveți orice întrebări despre Prospan.

Este o alegere naturala buna: Nu trebuie să vă faceți griji cu privire la ingrediente inutile suplimentare. Prospan Relief Tusea este liber de zaharuri, coloranți și gluten. Acesta poate fi utilizat de către întreaga familie, inclusiv copiii foarte mici. Noi recomandăm să aveți un chat farmacistului pentru tratarea copiilor sub tinerilor in varsta de 2 ani.

Ingredient activ: echiv helix Hedera. Frunze uscate 43.75mg / ml

Ești suferă următoarele simptome?

Producție mucoase exces sau congestie mucoasă

Tusea fits

Tuse dureroasa

Gât Tickly

Aceste simptome sunt tipice tuse Piept și bronșice. O tuse este modul organismului de a debarasarea corpul unui iritant. Fie că este vorba un alergen, virus, bacterie sau toxină, organismul reactioneaza prin stimularea diafragma pentru a trimite o explozie puternic de aer prin tractul respirator în încercarea de a șterge particulele străine.

Prospan este un tratament tuse dovedit clinic care acționează prin:

ameliorarea congestiei mucoasei

expulzarea exces de mucus

relaxarea nevoia de a tuse

liniștitor tuse dumneavoastră.

Cu Prospan, tuse nu este blocat – se liniști și calmat. Ceea ce este important este că ar trebui să tuse ușor și rapid excesul de mucus, și nu suprima tusea. Ca Prospan este un expectorant și un mucolitic, este o modalitate buna de a trata o tuse supărătoare.

Citiți întotdeauna eticheta. Utilizați conform instrucțiunilor. Dacă simptomele persistă, consultați medicul de asistență medicală.

Prospan Tuse Relief 100 ml

Prospan-chestycough-100ml-produs-image-master

Găsiți un distribuitor

sau

Adaugă în coș

Copii Prospan Relief Tuse 100ml

Copii Prospan_100ml3

Găsiți un distribuitor

sau

Adaugă în coș

Picături sugari Prospan

Prospan copil tuse Piept picături imaginea produsului

Găsiți un distribuitor

sau

Adaugă în coș

Întrebări frecvente

Cum funcționează Prospan? Prospan poate fi utilizat la copii? Care este recomandarea de dozare pentru copii?

Mai multe întrebări frecvente

Marturii

"Am cumparat recent Prospan și fiul meu iubit. Are nici un gust oribil ca unele dintre celelalte medicamente." – Sue

Vezi Mai Mult

Rezultatele cercetarii

Puteți fi asigurat că Prospan Relief Tuse a fost riguros testate clinic in ambele adulti si copii de toate vârstele.

Află Mai Multe

Dovedit, alternativa natural surse pentru întreaga familie

HELIXIA ® este o noua linie de natural provenite, remedii over-the-counter tuse si sinusurilor, cu studiile clinice pentru a sprijini eficacitatea. Aceste produse au o istorie de succes în Europa, peste 20 de ani.

Clasa terapeutica:

Sirop De Tuse

Formă:

Sirop

Formate:

100 ml și 200 ml flacon cu măsură dozatoare închisă

Ingrediente:

Medicament Ingredient: 7 mg / ml extract de frunze de iederă uscate (Hedera helix L.) raportul Extragerea 5-7.5:. 1 (echivalentul a 35 la 52.5 mg de frunze de iederă uscate) Ingrediente non-medicamente: Apă purificată, sorbitol, aroma , de xantan gumă, sorbat de potasiu, acid citric.

Indicarea / Descriere:

Utilizat ca expectorant pentru a ajuta la ameliorarea tusei și desface mucus si flegma.

Dozare (varsta Copii 1-11):

Utilizați tabelul de eticheta flaconului. Utilizați ceașcă de măsurare închise.

Copiii sub 1 an, cu o greutate 3.4 kg (7,5 lbs) sau mai mult: Consultati personalul medical înainte de utilizare sau dacă utilizarea depășește 7 zile Ia 2,5 ml, de două ori pe zi, timp de cel puțin 1 săptămână. (½ lingurita.).

Copiii 1-5 ani, cu o greutate 12 kg (26.5 lbs) sau mai mult: Luati 2,5 ml (½ lingurita.), De 3 ori pe zi, timp de cel puțin 1 săptămână. Consultati un profesionist de asistență medicală în cazul în care utilizarea depășește 14 zile.

Copii între 6 și 11 ani: luați 5 ml (1 lingurita)., De 3 ori pe zi, timp de cel puțin 1 săptămână. Consultati un profesionist de asistență medicală în cazul în care utilizarea mai mare de 4 săptămâni.

Direcții de utilizare:

Administra HELIXIA ® tuse Prospan ™ pentru cel puțin 1 săptămână sau mai mult, în funcție de natura și gravitatea starea copilului dumneavoastră. Se recomandă să se continue administrarea HELIXIA ® tuse Prospan ™ timp de 2-3 zile dupa ce simptomele copilului tau au dispărut. Consultati un profesionist din domeniul sanitar pentru utilizarea dincolo de 4 săptămâni.

Precautii:

Nu utilizați dacă copilul dumneavoastră este alergic la Ivy, sorbitol sau la oricare dintre celelalte componente ale HELIXIA ® tuse Prospan ™.

Consultati un profesionist de asistență medicală înainte de utilizare la sugari sub vârsta de 1 an.

Nu depășiți doza zilnică recomandată.

În caz de simptome persistente, febră, senzație de lipsă de aer, sau purulent sau expectorație sanguinolentă, consultați imediat un medic.

Efecte Secundare:

Poate provoca greață, vărsături, diaree și / sau abdominale și epigastrică (în partea de mijloc sus a abdomenului), durerea la unii pacienti. Consultati un profesionist din domeniul sanitar, dacă aveți orice reacții adverse sau dacă simptomele persistă sau se agravează.

Conditii de depozitare recomandate:

A se păstra la temperatura camerei. Poate fi folosit timp de până la 3 luni de la prima deschidere a flaconului.

Pentru mai multe informații, vizitați www.helixia.com .

HELIXIA ® este o marcă înregistrată a Pharmascience Inc.

Prospan ™ este o marcă comercială a si este fabricat de Engelhard Arzneimittel GmbH & Co. KG., Germania.

Aceste produse nu pot fi potrivite pentru toata lumea. Citiți etichetele și urmați instrucțiunile de utilizare.

Pentru informații suplimentare, contactați-ne la 1-888-550-6060 FREE sau prin e-mail la [anonimizat] .

Alte produse Helixia

HELIXIA Sinus 100 mg – Copii

HELIXIA ® SINUS Kids este un

E.HERBION IVY, Sirop cu extract de iederă

Compoziție: substanța activă este extract uscat de frunză de iederă.

Acțiune: Herbion Ivy sirop este un sirop pe bază de plante cu acțiune expectorantă în tusea productivă.

Mod de administrare:

Doza pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani:este de 5 până la 7,5ml sirop,de două ori pe zi.

Doza pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 12 ani:este de două ori pe zi câte 5ml sirop de două ori pe zi;

Doza uzuală pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 5 ani este de de două ori pe zi 2,5ml sirop de două ori pe zi.

Se administrează dimineața și după masa de prânz.

III.3. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE TRITERPENICE UTILIZATE ÎN DERMATOCOSMETICĂ

A. Produse pe bază de flori de gălbenele

Ceaiul de gălbenele este nemaipomenit în prevenirea și tratamentul numeroaselor afecțiuni, poate fi consumat și din plăcere, pentru aroma parfumată și delicată.

Preparare

Se adaugă 200-300 ml de apă clocotită peste două lingurițe de floare uscată (sau 1-2 pliculețe) și se lasă la infuzat între 5 și 10 minute pentru prepararea ceaiului de gălbenele .

Se servește călduț pentru uz intern și se poate îndulci cu o linguriță de miere de albine .

Pentru uzul extern, ceaiul se aplică pe zonele cu probleme comprese.

Principii active și proprietăți

Gălbenelele conțin multe principii active benefice ca betacaroten, vitamina C, steroli, flavonoide, tanini, saponine, substanțe triterpenice și uleiuri volatile cu efecte miraculoase pentru corp.

Prin urmare, ceaiul de gălbenele prezintă proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, antiseptice, cicatrizante și antiparazitare.

Beneficii

Prin prezența betacarotenului întărește sistemul imunitar , care ajută organismsul să lupte cu bacteriile și virusurile. Astfel, răcelile și gripa vor fi ameliorate simptomele și vindecarea avand loc mai rapid. Betacarotenul previne procesele inflamatorii , scăzând astfel riscul de artrită reumatoidă și alte afecțiuni ale sistemului osteo articular.

Sunt ameliorate simptomele afecțiunilor gastrointestinale precum gastrita, indigestia sau ulcerul peptic și poate preveni arsurile stomacale survenite în urma unei mese copioase, bogată în grăsimi. În plus, efectul benefic se manifestă și în cazul afecțiunilor tractului urinar sau a tulburărilor digestive la copii.

Floare Calendula este utilizat pentru a preveni spasme musculare , începe perioadele menstruale, si pentru a reduce febra. De asemenea, este utilizat pentru tratarea dureri in gat si gura , crampe menstruale, cancer , si de stomac si ulcere duodenale.

Calendula este aplicat pe piele pentru a reduce durerea și umflarea (inflamație) și pentru a trata ranile slab vindecarea si ulcere picior. De asemenea, este aplicat pe piele (folosit topic) pentru sangerari nazale , varice , hemoroizi , inflamarea rectului ( proctita ), precum și inflamarea mucoasei pleoapelor ( conjunctivită ).

A nu se confunda cu galbenele galbenele ornamentale din genul Tagets, care sunt de obicei cultivate în grădini de legume.

Se crede că substanțele chimice din galbenele ajuta tesut nou să crească în răni și scăderea umflarea gurii și gâtului.

Infuzia făcută din 10 g flori la 100 g apă și folosită sub formă de spălaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis.

CONCLUZII

Plantele medicinale și aromatice, pe baza cunoașterii tot mai profunde a compoziției lor chimice, a însușirilor lor farmacodinamice, constituie în momentul de față una din principalele surse de materii prime în vederea preparării unor produse naturale necesare menținerii stării de sănătate. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale și aromatice are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active și acțiunea lor sinergică pe care o exercită asupra organismului.

Faptul că majoritatea acestor plante au o compoziție chimică complexă, de ordinul zecilor și chiar sutelor de substanțe active identificate în unele plante, explică proprietățile multiple ale uneia și aceleiași plante.

Numărul plantelor medicinale utilizate în bolile căilor respiratorii este foarte mare. Important este ca aceasta să corespundă fazei sau formei de manifestare a tusei. Plantele utilizate în tusea spastică și convulsivă conțin uleiuri volatile, saponozide. glicozide, compuși metilnaftochinonici, acid elagic, inozitol etc. Cel mai mult utilizate în aceste forme ale tusei atât în faza acută cât și în cea cronică sunt : Cimbrișorul și Cimbrul de grădină, Castanul comestibil, Roua cerului, Iedera, Scaiul vânăt, Turta etc.

Există un mare număr de specii sau produse farmaceutice simple sau asociate cu alte medicamente care se folosesc pentru proprietățile antiinflamatoare, dezinfectante, cicatrizante, revulsive sau cu aplicație în dermatoze sau afecțiunile vaselor și care au la bază principii active din plante. Speciile mai mult utilizate în această direcție conțin saponozide, alantoină, taninuri, uleiuri esențiale, substanțe antibiotice etc. Dintre speciile destinate și uzului extern sunt : Tătăneasa, Sunătoarea, Castanul sălbatic, Gălbenelele, Ammi majus (specie aclimatizată și în țara noastră) etc, sau gudroanele vegetale obținute din Pin, Fag sau Mesteacăn.

Efectul antiinflamator testat la extractul crud saponinic și extractul saponinic purificat a fost demonstrat și comparat cu indometacinul (în inflamații acute și cronice). Extractele saponinice având 89,2% din efectul indometacinului în inflamațiile acute și 66% în cele cronice

Este preferabil ca, atunci când este utilizată medicinal, o plantă să aibă un efect cât mai eficient. În unele cazuri, principiile active sunt în cantități foarte mici în organele plantelor, iar în alte cazuri sunt active și cu rol benefic tocmai în cantități foarte mici, în cantități mai mari fiind toxice. Utilizarea lor trebuie facută numai sub control medical.

Este foarte greu de a completa o listă chiar a principalelor specii medicinale deoarece cercetările științifice din domeniul fitoterapiei se dezvoltă pe zi ce trece iar numărul plantelor medicinale se îmbogățește continuu.

BIBLIOGRAFIE

1. – Chirilă P. – Medicină naturistă – Editura Medicală, București 1987

2. – Ciulei I., Istudor V., Palade M., Albulescu D., Gârd C. E. – Analiza farmacognostică și fitochimică a produselor vegetale – Tehnoplast Company, București 1995,

3. – Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U. – Plante medicinale. Fitochimie și fitoterapie – Editura Medicală, București 1993, vol. I,

4. – Istudor V. – Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie – Editura Medicală, București 1998,

5. – Palade M. – Botanica farmaceutică – Editura Tehnică, București 1999, vol I

6. – Parvu C., −Universul Plantelor −Ed. Enciclopedica, Bucuresti 2000, ;