Peroxidarea Lipidelor, Antioxidantii Si Bolile Cardiovasculare

Rezumat

În numeroase studii epidemiologice, consumul moderat de vin, în particular vin roșu, a fost asociat cu diverse beneficii legate de sănătate. Studiile clinice și testele realizate pe modele animale indică faptul că vinul poate oferi protecție împotriva afecțiunilor cardiovasculare, aterosclerozei, hipertensiunii, diferite tipuri de cancer, diabetului de tip 2, tulburărilor neuronale si sindroamelor metabolice. Modul de actiune a fost atribuit diverselor efecte ca: -antioxidant;

-reglator de lipide;

-anti-inflamator.

O varietate de substante ce intră în alcătuirea vinului au fost testate in diverse modele ale unor afecțiuni. Atat componentele alcoolice cât si cele fenolice contribuie la efectele benefice.

Întrucât vinul este un compus cu o alcătuire complexă, este foarte probabil ca o multitudine de substanțe ce intră în alcătuirea sa, cât și metaboliții acestora, să acționeze impreună spre îmbunătățirea condiției de sănătate.

Chiar dacă vinul este contraindicat unor persoane care sufera de anumite afecțiuni ce nu permit consumul acestuia, în cazul persoanelor sănătoase, consumul regulat si moderat poate oferi protecție împotriva diverselor afecțiuni cronice.

I. Introducere

Vinul și berea sunt două băuturi alcoolice foarte importante înca din antichitate, însa vinului i se ofera o atenție deosebită. Poate fi produs doar o dată pe an, în toamnă, în timp ce berea poate fi produsă pe tot parcursul anului. Vinul era o bautură atribuită zeilor iar până ce arabii au început să utilizeze distilarea, era si cea mai puternică băutură alcoolică. În consecință, era utilizat și ca antiseptic. Vinul și vița de vie au fost unele din principalele elemente ale comerțului între diverse regiuni ale acelor vremuri. Importanța vinului pentru civilizațiile antice poate fi observată în numeroase locuri. Vița de vie era în numeroase cazuri îngropata împreuna cu persoanele decedate în speranța că aceasta va fi plantată în viața de apoi. Basoreliefuri cu tematica vinului au fost sculptate pe clădirile asiriene. Vița de vie se regăsea pe numeroase monede.(Fig1)

Fig1. Drahma greceasca (500 Î.H.)

Una din utilizările vinului în acele vremuri era purificarea apei. Apa se putea contamina foarte usor cand un grup mare de oameni intemeia o asezare stabila. Dacă apa nu este filtrată, fiartă sau tratată chimic, oamenii sunt predispuși la disenterie, holera și alte afecțiuni ce iși au originea în apa contaminată. În lipsa unor metode moderne de tratare a apei, una dintre cele mai simple metode de a produce apă potabilă, era adăugarea de vin în aceasta. Concentrația de alcool din vin este suficient de puternică pentru a distruge numeroase baterii dăunătoare, mai ales în apă. Este posibil ca mulțumită acestei practici, primele așezări stabile ale oamenilor au supraviețuit. Timp de mii de ani vinul a fost consumat în amestec cu apa, în raport de 2:1 și 5:2. O lege din Grecia Antica menționa ca cine va consuma vin neamestecat cu apă, va fi pedepsit cu moartea. Consumul vinului neamestecat cu apa era permis doar atunci cand persoana suferea de o afecțiune si necesita un tratament.

Vinul a fost unul din puținele antiseptice disponibile timp de milenii. Rășina obținută din arborii de stejar avea proprietăți similare, dar nu la fel de puternice ca și alcoolul. Înregistrările legate de utilizarea vinului in scopuri medicinale sunt datate de acum 4000 ani.

Louis Pasteur (1822-1895) menționa ca vinul este cea mai sănătoasa si igienică băutură. În vremurile contemporane medicii recomandă consumul regulat și moderat de vin. Acțiunea benefică a vinului se datorează compușilor chimici numiți flavonoizi, cu efect antioxidant și polifenoli.

II. Vinul și sănătatea

Numeroase studii medicale au concluzionat că majoritatea oamenilor sănătoși care consumă vin în cantități moderate au o speranță de viață mai mare. Vinul roșu, ce are un conținut mai ridicat în compuși fenolici față de cel alb, prezintă superioritate în protecția împotriva afecțiunilor coronariene ale inimii si stop cardiac. Flavonoizii prezenți în vinul roșu prezintă efect antioxidant și previn oxidarea lipoproteinelor de joasa densitate (LDL). Resveratrolul (Fig2), prezent de asemenea in vinuri, are acțiune anticancerigenă, prin inhibiția proceselor in urma cărora rezultă tumori maligne.

Fig. 2 – Resveratrol

Principalele vitamine ce se regăsesc în vinuri, sunt:

Vitamina B, esențială în buna funcționare a sistemului nervos;

Vitamina C și E, cu un important rol antioxidant;

Vitamina P,previne apariția permeabilității vaselor de sânge.

Pe langa vitaminele mai sus enumerate, in vinuri se gasesc si minerale, cele mai importante dintre ele fiind potasiul si magneziul, cu rol în buna funcționare a inimii și musculaturii.

Vinul poate stimula și apetitul, prin urmare ajuta la restabilirea echilibrului nutrițional.

În anul 1950 s-a constatat că oamenii care locuiau în Franța, în zonele în care se cultiva vița de vie și care au consumat un timp îndelungat vin în cantitați moderate, au avut speranța de viață cu 10 ani mai mare decât oamenii care locuiesc în alte zone ale Franței.

Pentru a beneficia de avantajele consumului de vin, consumul trebuie să fie unul moderat.

O clasa importanta de compuși ce intră în alcăturiea vinului este reprezentată de antioxidanți. Acestia au funcții variate, insă efectul lor cumulat este unul sigur: conferă ajutor în menținerea unei stări bune de sănătate. Mecanismul de acțiune este dat de neutralizarea radicalilor liberi.

Radicalii liberi se definesc ca fiind atomi sau molecule ce conțin în structura lor un electron neîmperecheat. Acești electroni au o energie ridicată, ceea ce determină instabilitatea atomului / moleculei care îi conțin. Starea de echilibru caracterizată de o energie mai scăzută, deci de o stabilitate mai mare a moleculei, se atinge prin punerea în comun / cuplarea electronilor neîmperecheați cu grupări electrofile ale altor participanți la reacții.

III. Tipuri de radicali liberi

Varietatea radicalilor liberi existenți sau formați în natură ca urmare a multor procese (radiații ultraviolete, gama,acțiunea unor particule specifice, etc) face clasificarea acestora extrem de dificilă.

Din punct de vedere al naturii elementului care conține electroni neîmperecheați, radicalii liberi pot fi clasificați în:

Radicali liberi ai oxigenului

Radicali liberi ai azotului

Compuși aromatici

Compuși de tip chinonic și semichinonic

Acizi nucleici

Radicalul thiil

Radicalii liberi ai oxigenului – factorul principal care determină creșterea

intensității formării radicalilor liberi este activitatea oxigenului. Datorită prezenței acestui element nu numai în atmosferă, dar și în aproape toate substanțele care compun organismul, interacția radicalilor liberi cu oxigenul este inevitabilă.

Producția celulară speciilor reactive ale oxigenului există în ambele surse enzimatice și neenzimatice. Ca stări târzii, orice transfer de electroni din proteine sau sistem enzimatic poate duce la formarea speciilor reactive ale oxigenului (SRO) ca produși ai reacțiilor de transfer de electroni. Această generare <neintenționată> a SRO în mitocondrii este apreciată pentru 1-2% din totalul O2 consumat în condiții reducătoare. Potrivit concentrațiilor crescute de superoxid dismutază din mitocondrii, concentrațiile intramitocondriale ale O2 sunt menținute constant la nivele scăzute. Potențialul SRO în mitocondrii a mediat semnalizarea celulară. S-a sugerat că factorul de necroză tumoral și interleukina 1, care induc apoptoza pot implica Sro provenite din mitocondrii. S-a sugerat că mitocondriile pot funcționa ca senzor” O2”, mediind hipoxia indusă de gene transcripționale.

Reticulul endoplasmatic (RE) este un alt organit intracelular mărginit de membrană, care spre deosebire de mitocondrii, este principal implicat în biosinteza lipidelor și proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted (REN) conține enzime care catalizează o serie de reacții de detoxifiere a medicamentelor solubile în lipide și alți produși metabolici dăunători. Cei mai studiați sunt citocromul p-450 si b5 din familia enzimelor care pot oxida acizii grași nesaturați și xenobioticele și reduc O2 molecular în vederea producerii O2- sau H2O2.

Exemple de radicali liberi ai oxigenului:

Oxigenul singlet (1O2) – se obține prin reacții de oxido-reducere, descompunere sau radioliză. 1O2 are un caracter electrofil, reacționând cy mulți compuși organici conținând adomi de S sau N, producând oxizi.

Superoxidul (O2-)- acest radical constituie prima etapă a activării O2 pe calea reducerii univalente și deci se formează prin captarea unui electron care se plasează pe unul din orbitalii n. de antilegătură.

Fig.3 – Molecula de superoxid

Peroxidul de hidrogen (H2O2) – adiția unui al doilea electron la O2.- produce ionul peroxid O22- care nu are electroni impari și nici caracter de radical liber. H2O2 se formează rapid prin racțiile de dismutare ale O2.-.Ca și O2, H2O2 este un agent oxidant slab, acționând mai ales asupra compușilor nesaturați (eteri) și triptofan. Principalele racții ale H2O2 au loc cu ionii metalici. Dintre toate speciile ractive ale O2, H2O2 este cel mai stabil și mai ușor de măsurat.

Fig.4- Molecula de H2O2

Radicalul hidroxil ( OH.) – alături de 1O2, radicalul OH. este cea mai puternică specie a O2. Radicalul OH. reacționează cu viteze mari cu absolut orice moleculă organică (RH)(glucide,aminoacizi,lipide,acizi nucleici, acizi organici).

Fig. 5- Radicalul hidroxil

Peroxizii – dintre toate speciile active ale oxigenului, peroxizii și produșii lor de descompunere sunt cei mai stabili și universal răspândiți. Peroxizii sunt veriga finală a activării O2. Peroxizii apar nu numai în organisme, dar și în obiectele din jur cum sunt plastice, cauciuc, vopsele, carburanți.

Ozonul(O3) – este un alt radical liber al oxigenului, care la plante produce alterări caracteristice reacției de hipersensibilitate.

Fig.6 – Molecula de ozon

Radicalii liberi ai azotului

Oxidul nitric (NO) este o moleculă unică (gazoasă) care acționează fie ca oxidant fie ca reducător, în funcție de moleculele țintă. NO nu este o specie chimică agresivă așa că el nu atacă moleculele la o rată semnificativă. Totuși NO poate fi usrietate de molecule înrudite ca: -S-NO (S nitrozotiol), Fe-NO (nitrozil feric), NO2(nitrogen dioxid), peroxinitrit (ONOO-), NO -2(nitrat)si NO -3(nitrit). Câteva din acestea sunt mult mai puternice în atacul moleculelor biologice decât NO. în particular s-a sugerat că ONOO- este o specie implicată în leziunile tisulare, această distrugere fiind datorată puternicei sale acțiuni oxidante.

NO este un radical mic, gazos, paramagnetic, care este ușor solubil în apă, dar direct solubil în lipide. Aceste proprietăți fizice îi permit să difuzeze direct prin membranele biologice ți explică rapida difuzie în afara circulației și în celule sau circulația componenților sanguini unde el poate media funcțiile citotoxice. NO se dizolvă în sânge și se leagă ireversibil la hemoglobina pe care o face foarte toxică dacă este administrat în concentrații ridicate.

Compușii aromatici

Pe lângă radicalii liberi de tip semichinonic, unii compuși aromatici pot fi antrenați în reacții cu producere de radicali cationici cu delocalizare electronica la atomul de azot. Astfel, o gamă largă de fenoli produce radicali fenoxi (R-O.) . O altă grupă de compuși aromatici, care produc radicali liberi în organism este constituită de 5-nitrofurani, 5-nitrotriazoli și 5-nitroimidazoli. Acești compuși iși exercită activitatea citolitică în urma reducerii grupării nitro de către nitroreductaze. Din păcate, reducerea grupării nitro, favorizează formarea unor radicali liberi cu mare afinitate pentru legare de ADN.

Compușii de tip chinonic și semichinonic

Flavin chinonele reprezintă o grupă din marea clasă a semichinonelor (SQ), care pot forma radicali liberi intermediari între formele oxidate și cele reduse ale chinonelor. chinonele sunt foarte răspândite în natură, în diferite stări redox, participând în procesele de transport electronic, cum sunt respirația mitocondrialî și fotosinteza. Au mai fost detectate chinone printre poluanții atmosferici, fumul de țigară și medicamente.

Acizi nucleici

Radicalii liberi proveniți din acizi nucleici sunt cei mai interesanți. Acest domeniu este deosebit de fascinant, nu numai prin importanța deosebită a acizilor nucleici, ca substrat al transmisiei informației genetice și a proceselor biosintetice, ci și prin caracteristicile acestor radicali. Modificările macromoleculelor de acizi nucleici rezultă înurma absorbției energiei radiante în fracțiuni de secundă, rezultând excitări și ionizări. Dacă moleculele excitate pierd energia absorbită tot în fracțiuni de secundă, ionizările sau scindările produc radicali liberi cu viață mai lungă. Radicalii liberi ai acizilor nucleici rezultă deci prin impactul energiei absorbite( prin expunerea la radiații ionizante sau UV) și care determină ruperea unor legături chimice, deteriorări ale unor componente(baze azotate).

Radicalul thiil

Existența radicalului thiil (RS.) a fost foarte mult timp controversată, deoarece mult timp nu a putut fi evidențiat nici spectrofotometric și nici ca semnal RES. Ca și alți radicali liberi și radicalul thiil a fost formulat teoretic prin studiul semnalelor RES ale proteinelor și aminoacizilor iradiați in vitro.

IV. Mecanismele responsabile pentru efectul benefic al vinului

Mecanismele responsabile pentru efectele benefice ale vinului sunt deosebit de complexe. Atât componentele alcoolice, cât și polifenolice au fost intens studiate și au apărut numeroase contradicții cu privire la care compuși sunt mai importanți. S-a arătat că vinul roșu conferă mai multe avantaje față de cel alb. Polifenolii prezenți în vinuri provin în mare parte din coaja strugurilor și sâmburi și se găsesc în cantități mai mari în cel roșu. Polifenolii din vinul roșu sunt un amestec de flavonoizi(antocianine și flavan-3-oli) și nonflavonoizi(resveratrol, acid galic). Flavan-3-olii sunt cei mai răspândiți, împreună cu procianidinele(taninuri condensate) alcătuind un procent de 50% din totalul compușilor fenolici.

Exemple de compuși gasiți în struguri, cu efect benefic asupra unei bune stări de sănătate:

acid ellagic- Fig. 7

catehine- Fig.8

quercitina- Fig. 9

resveratrol- Fig. 10

Acidul ellagic- Este un antioxidant natural găsit în numeroase fructe, cu precădere în zmeură, căpșuni, rodii și struguri. În stare pura se prezintă ca o cremă de culoare galben deschisă, cristalină. În plante se întâlnește sub formă de ellagictanin(acid ellagic legat de o moleculă de zahăr).

Catehinele- Sunt substanțe de natură polifenolică cu proprietăți antioxidante, fiind de fapt metaboliți secundari ai plantelor. Se găsesc în cantitați considerabile în compoziția taninurilor, prezente în boabele de struguri. Ca beneficii pot fi enumerate:reducerea riscului de producere al accidentului cerebral, reduce incidența afecțiunilor miocardului.

Quercitina- Aparține de grupul flavonoizilor și prezintă rol antioxidant. Participă la neutralizarea radicalilor liberi dăunători pentru organism. Prezintă efect antihistaminic, antiinflamator și poate conferi protecție împotriva afecțiunilor cardiace și cancerului.

Resveratrolul- este un compus fenolic natural produs de numeroase plante, ca răspuns la diverse răni sau când planta este atacată de patogeni(bacterii, fungi). Resveratrolul se găsește cu precădere în struguri, zmeură, agude. În cazul vinurilor, este compusul cel mai intens studiat, avand rol în îmbunătățirea metabolismului lipidelor, inhibiția oxidării LDL etc.

Fig.7 Acid ellagic-surse și structura chimică

ELLAGIC ACID A CANCER FIGHTING WONDER

Fig. 8 Catehina

http://wildflowerfinder.org.uk/Flowers/H/HottentotFig/HottentotFig.htm

Fig. 9 Model 3D al quercitinei

Fig. 10 Model 3D al resveratrolului

V. Efectele benefice ale consumului de vin

V.1. Efectul antioxidant

După anul 1990, interesul pentru studiul antioxidanților a crescut, ca urmare a demonstrării faptului că proprietățile benefice ale fructelor, legumelor, vinului roșu, ceaiului, provin de la efectul antioxidant. Odată cu cresșterea interesului, au apărut noi metode de determinare a activității antioxidanților din diferite surse. Antioxidanții pot fi primari și au efect de:

stopare a producerii de noi radicali care inițiază noile lanțuri de oxidări din timpul peroxidării lipidelor;

reducerea ratei de producere a hidroperoxizilor

chelarea ionilor metalici care catalizează reacțiile de oxidare

Antioxidanții secundari au rolul de a captura în mod direct radicalii, cum ar fi radicalii peroxil, hidroxil reducând astfel propagarea reacțiilor și amplificarea.

Flavonoizii sunt considerați antioxidanți superiori datorită abilității de curățare a radicalilor liberi cum ar fi superoxidul și hidroxil, abilitate opusă față de cea de rupere a lanțurilor prezentă în cazul α-tocoferol, considerat antioxidant inferior. Pentru a prezenta un bun potențial de curățare, un flavonoid trebuie să conțină grupuri orto-dihidroxi în inelul B și 2-3 legături duble conjugate cu grupul 4-oxo în inelul , ceea ce contribuie la delocalizarea electronilor în inelul B, obținându-se astfel stabilitate. Mai mult, pentru un potențial superior, flavonoizii trebuie să conțină grupuri 3- și 5-hidroxil. Puterea antioxidantă a oricărui antioxidant este dată de reactivitatea sa cu substratul oxidant, concentrație, metabolism, mobilitate și distribuție.

Studiile viitoare în rândul antioxidanților includ utilizarea biologiei moleculare, pentru producerea unor varietăți de fructe și legume cu un conținut ridicat de astfel de compuși.

V.2. Efectul asupra lipidelor

Consumul moderat de vin este asociat cu schimbările benefice în cazul homeostazei lipidelor. Vinul mărește nivelul HDL (lipoproteine de densitate mare), element important în eliminarea din organism a colesterolului în exces. Nivelurile ridicate ale LDL sunt asociate cu riscuri crescute de apariție a ateroscleroze, obezitate și diabet de tip 2. Consumul de vin dupa o masă este considerat ideal,deoarece ajută la procesul de eliminare a colesterolului, înainte ca acesta să fie depozitat pe vasele de sânge.

În urma unei selecții efectuate pe diverse studii concentrate pe efectul consumului de vin asupra lipidelor, s-a constatat că o singură doză de vin a fos ineficientă în cadrul modulării nivelurilor de lipide. Studiile pe o durată de 2 săptămâni au pus în evidență ca o cantitate mai mare de 200 ml consumată zilnic a adus efecte benefice. Toate studiile în care s-a luat în calcul mai mult de o doză, aduc în vedere importanța componentei alcoolice a vinului în cazul efectelor benefice asupra lipidelor. La finalul analizei studiilor s-a constatat că efectele benefice sunt mai numeroase în cazul vinului roșu decît în cazul celui alb, ceea ce ne indică importanța compușilor polifenolici.

Rezultate studii realizate pe diverse perioade de timp

O doză

(-) Vin roșu – a crescut nivelul trigliceridelor din plasma, fără să fie afectat considerabil nivelul colesterolului;

Consum zilnic, mai puțin de 4 săptămâni

(-) 200 ml de vin atât roșu cât și alb – nu a fost afectat nivelul total de colesterol, trigiliceride sau nivelul HDL.

(+) 375 ml de vin roșu consumati în 2 săptămâni au marit nivelul HDL

(+) 30 g alcool (300 ml vin) consumate timp de 2 săptămâni au mărit ușor nivelul HDL și a fost ușor mărit efluxul colesterolului celular.

(+/-) 400 ml de vin roșu, dar nu și alb, cantitate consumată timp de 2 săptămâni, a mărit nivelul HDL din plasmă și concentrația de trigliceride; nivelul LDL nu s-a schimbat însă.

Fig.11 Efectele benefice ale consumului moderat de vin

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/34/Possible_long-term_effects_of_ethanol.svg/2000px-Possible_long-term_effects_of_ethanol.svg.png

V.3 efectul consumului de vin în prevenirea cancerului

Informațiile obținute în urma monitorizării consumului moderat de vin și legatura cu prevenirea diverselor tipuri de cancer au un caracter neconclusiv. Consumul unor cantități mari de alcool, în special bere și băuturi tari, a fost asociat de mult timp cu apariția unor riscuri de cancer ale tractului digestiv superior. Nu există o certitudine pentru asocierea alcoolului cu alte tipuri de cancer. Consumul moderat de alcool a fost considerat util în prevenirea cancerului la plamani.

Resveratrolul previne proliferarea unei mari varietăți de celule tumorale. S-a dovedit a fi eficient în prevenirea dezvoltării acestor celule în cadrul pielii, gurii, esofagului, laringelui, stomacului, colonului etc. La modelele animale. Resveratrolul a primit multa atenție deoarece blochează pas cu pas procesul de carcinogeneză:

Inițierea tumorii;

Dezvoltarea tumorii;

Progresarea tumorii;

V.4 Reducerea riscului de apariție a demenției

Consumul moderat de vin este asociat în cazul persoanelor în vârstă cu activități cognitive mai bune decât în cazul persoanelor neconsumatoare. Pe de altă parte, consumul excesiv are efect total opus.

V.5 Efectul asupra diabetului zaharat și riscului de apariție de boli cardiovasculare

Persoanele care suferă de diabet prezintă un risc mare pentru apariția de boli cardiovasculare. Rezultatele a numeroase studii arată că în cazul persoanelor sănătoase ce consumă vin în mod regulat dar moderat riscul de apariție al diabetului zaharat este mai scăzut. Rezultatele ne mai arată că riscul pentru afecțiunile coronariene în cazul femeilor suferinde de diabet zaharat de tip 2, este mai mic dacă se consumă cantități moderate de vin .

Ca și rezultat general se poate considera că un consum responsabil de vin ajută la prevenirea diabetului zaharat și este redus riscul de apariție al bolilor cardiovasculare în cazul persoanelor ce suferă deja de diabet zaharat.

V.6 Efecte la nivelul aparatului respirator

Există studii epidemiologice, clinice și experimentale care susțin efectele benefice ale consumului moderat de vin asupra funcției plămânilor. De asemenea este încetinită progresia obstrucției pulmonare cronice și este prevenit cancerul pulmonar. Mecanismul din spatele acestor efecte benefice este reprezentat de supresia exprimării genei EDN1, inhibiția eliberării citochinei inflamatorii și potențial antioxidant.

Simptomele astmatice induse de consumul de vin sunt bine documentate și au fost asociate cu nivelurile de sulfit natural dar și cu dioxidul de sulf, utilizat ca și conservant.

Histaminele din vin pot induce tuse, scăderea funcțiilor pulmonare, în cazul persoanelor intolerante la histamine. Alte reacții adverse pot consta în:

Înroșirea feței;

Astm;

Umflături alergice în interiorul gurii;

Aceste reacții pot apărea însă și din cauza intoleranței față de veninul de la insectele din genul Hymenoptera(albine,viespi), care poate contamina vinul în timpul etapelor de producție.

V.7 Efecte la nivelul tractului gastrointestinal

Studiile ne arată că un consum de 255 ml de Merlot sau vin roșu cu un conținut scăzut de alcool a modificat raportul dintre bacteriile benefice și cele nefolositoare din cadrul colonului în favoarea obținerii unor efecte benefice pentru sănătate. Aceste efecte se datorează prezenței polifenolilor.

Studiul a fost realizat pe o perioadă de 15 zile în care subiecții nu au consumat deloc vin, urmand după aceea 3 perioade a câte 20 de zile, în care subiecții au consumat pe rând, zilnic 255 ml Merlot, 255 mlvin roșu cu conținut scăzut în alcool și 85 ml gin. Spre deosebire din vinul roșu ginul nu conține polifenoli și a fost utilizat pentru comparație.

În timpul studiului, subiecții nu au avut voie sa schimbe dieta sau exercițiile zilnice. De asemenea nu le-a fost permis consumul altor băuturi alcoolice față de cele de interes. În timpul studiului au fost colectate probe de sânge, și urină și au fost monitorizate: tensiunea arterială și masa corporală.

Rezultatele au indicat că în urma consumului de Merlot cât și de vin roșu cu conținut scăzut de alcool, a crescut raportul de bacterii benefice la nivelul intestinelor. Ca efect secundar s-a observat și scăderea tensiunii arteriale.

Fig.12 Merlot

http://s3.amazonaws.com/rapgenius/kirkland-merlot.jpg

Fig.13 Bifidobacterium breve – imagine la microscopul electronic

http://www.optibacprobiotics.sg/uploads/bifidobacterium-breve.jpg

Fig. 14 Bifidobacterium longum

Fig. 15. Reprezentarea schematică a studiului de mai sus

VI. Peroxidarea lipidelor, antioxidanții și bolile cardiovasculare

Este cunoscut deja că aportul de fructe, legume, vin roșu, ceai, efectuarea de exerciții fizice, scăderea cantității de grăsimi saturate au un rol în îmbunătățirea condiției cardiovasculare în cadrul comunităților dezvoltate și în curs de dezvoltare. Este considerat la scara largă ca responsabili pentru efectele benefice sunt antioxidanții prezenți în cele de mai sus. Această presupunere este logică, întrucât exista numeroase dovezi care prezintă patologia aterosclerozei ca avand ca și cauza, stresul oxidativ si faptul ca radicalii liberi sunt implicați în apariția ischemiei miocardice.

Cu toate acestea, testele realizate cu vitamina E, un puternic antioxidant, au dus la crearea unei imagini de ansamblu neclare.

Intr-adevăr, mâncărurile și băuturile derivate din plante au o structură chimică deosibit de complexă și efectele benefice asupra sistemului cardiovascular pot apărea de asemenea de la alte componente sau amestecuri, cum ar fi fibre, agenți imunostimulatori, acizi grași mononesaturați, agenți ce modulează sinteza colesterolului, acidului folic, agenți ce modulează sinteza oxidului nitric etc.

O cale evidentă de testare a contribuției unui anumit antioxidant este realizarea de teste cu respectivul antioxidant izolat sau cu combinații restrânse de antioxidanți. Spre exemplu, testele realizare cu β-caroten au demolat mitul conform căruia acest antioxidant este un agent anti cancer în cazul oamenilor. Prin urmare cantitatea mare de β-caroten din plasmă este asociata în mod negativ cu incidența cancerului deoarece este o consecință a urmării unei diete sănătoase. β-carotenul nu este agentul protector din acea dietă. În comparație cu flavonoizii, tocoferolii și ascorbatul, β-carotenul este un antioxidant slab, chiar și in vitro.

În urma acestei analize apar unele confuzii. Ipoteza inițială este că stresul oxidativ, în special peroxidarea lipidelor este un contribuitor cheie pentru progresia afecțiunilor cardiovasculare. Se mai cunoasște faptul că dietele bogate în produse vegetale, care la rândul lor prezintă cantități mari de antioxidanți au un efect protector la nivelul sistemului cardiovascular. Apar astfel 3 întrebări:

Efectul protector conferit de dietele bogate în produse vegetale se datorează în mare parte antioxidanților?

Dacă dietele bogate în produse vegetale scad nivelul stresului oxidativ, care componentă este responsabilă pentru acest efect? Poate fi vorba de vitamina E, C, flavonoizi, carotenoizi? Sau este nevoie de un ansamblu complex de amestecuri ale acestor substanțe?

În cazul unui test în care se utilizează un antioxidant izolat, s-a reusit reducerea nivelului stresului oxidativ?

VI.1 Testarea peroxidării lipidelor

Se presupune că peroxidarea care contribuie la apariția aterosclerozei apare în cadrul vpereților vaselor de sânge și nu în circulația LDL în sânge. La fel cum LDL poate intra în pereții vaselor de sânge, LDL care a suferiti minime modificări, poate reveni în circulația sangvină. Drept umare, un biomarker potențial pentru determinarea peroxidării în vasele de sânge poate consta în susceptibilitatea circulării de LDL spre peroxidare.

Parametrii ideali ai testului peroxidării lipidelor pot fi observați în lista de mai jos:

Ar trebui să fie cuantificată o cantitate mare de produși ai peroxidării;

Coeficientul de variație între testele repetate, avandu-se în lucru aceeași proba trebuie să fie foarte mic;

Nu ar trebui sa existe interferențe cu alte biomolecule

Trebuie să permită măsurători chimice robuste (spectrometrie de masă, HPLC);

Nu trebuie sa fie confundat cu aportul de lipide deja oxidate, provenite din alimente;

Parametrul măsurat ar trebui să fie stabil pe timpul depozitării și nu ar trebui să se formeze în mod artificial în cadrul mostrelor analizate.

Biomarkerii robuști ai peroxidării(cei mai eficienți în acest moment fiind izoprostanii) ar trebui sa fie utilizați în stabilirea efectelor dietei asupra peroxidării lipidelor in vivo și în particular. Orice test pentru bolile cardiovasculare ar trebui acompaniat de determinarea nivelului de peroxidare a lipidelor. Acest aspect va ajuta în a se stabili dacă sunt observate efecte benefice legate de inhibiția peroxidării lipidelor sau ale efecte fiziologice ale antioxidanților. Determinarea peroxidării lipidelor ar trebui să fie efectuată:

Înaintea studiului de intervenție, pentru a indica ăn termen scurt dacă intervenția are intr-adevăr un efect asupra reducerii peroxidării lipidelor.

La diverse intervaluri în timpul studiilor pentru a fi monitorizate schimbările la nivelul peroxidării lipidelor.

Fig.16 Peroxidarea lipidelor

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Lipid_peroxidation.svg/350px-Lipid_peroxidation.svg.png

Fig. 17 Stresul oxidativ și consecințe poate avea asupra diverselor organe

http://www.intechopen.com/source/html/38469/media/image1.png