Pacientii cu Consum Exagerat de Alcool Si Risc Cardiovscular

CUPRINS

Listă tabele și figuri

Graficul nr. 1. Distribuția numerică a lotului pe total și sexe

Graficul nr. 2. Prevalenta populație pe sexe

Graficul nr. 3. Distribuția comparativă pe sexe a lotului (1020 persoane) și a populației totale de peste 20 de ani înscrisă pe listă

Graficul nr. 4. Distribuția pe grupe de vârstă la populația lotului și a populației înscrise pe listă

Graficul nr. 5. Prevalența consumului excesiv de alcool (A) evaluată prin chestionar

Graficul nr. 6. Prevalența pe sexe a consumului excesiv de alcool după chestionar

Graficul nr. 7. Distribuția lotului după IMC

Graficul nr. 8. Distribuția persoanelor cu consum exagerat de alcool după IMC

Graficul nr. 9. Prevalența comparativă a grupelor populaționale după indicele MC la populația lotului și la C ex. A

Graficul nr. 10. Prevalența hipercolesteromiei (240 mg%) la populația lotului și la cei cu C.ex.A.

Graficul nr. 11. Prevalența hipergliceridemiei la populația lotului și la persoanele cu C.ex.A

Graficul nr. 12. Prevalența hipertensiunii arteriale (HTA) la populația lotului și la populația cu C.ex.A

Graficul nr. 13. Prevalența HTA pe sexe și total la C.ex.A

Graficul nr. 14. Prevalența HTA la populația cu C.ex.A pe stadii de evoluție

Graficul nr. 15. Prevalența hipertensivilor la nivelul populației cu C.ex.A în funcție de forma clinică de HTA

Graficul nr. 16. Prevalența hiperuricemiilor la populația lotului și la persoanele cu C.ex.A

Graficul nr. 17. Prevalența DZ și STG la populația lotului și la populația cu C.ex.A

Graficul nr. 18. Prevalența fumătorilor la nivelul lotului și la persoanele cu consum excesiv de alcool

Graficul nr. 19. Vârsta de debut a consumului de alcool

Graficul nr. 20. Consecințele sociale ale consumului excesiv de alcool

I) PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE

Alcoolismul cronic este o boală frecvent întâlnită în fiecare specialitate, poate fi o boală primară sau o patologie de fond pe care se grefează o anumită patologie. Dar, aparține tuturor și nimănui în același timp.

De aceea este frecvent ignorat, tratat printr-un sfat prietenesc și, mai ales, nu este privit ca boală de fond pe care se grefează o anumită patologie. Dacă în ultima perioadă de timp studii importante epidemiologice au dovedit că un consum redus sau moderat de băuturi alcoolice poate fi chiar benefic sistemului cardiovascular, indicii de morbiditate și de mortalitate cardiovasculară sau redus semnificativ la aceste grupe populaționale, un consum exagerat de alcool implică riscuri cardiovasculare importante, o serie de factori de risc cardiovasculari fiind modificați negativ (HTA, trigliceridemie, tulburarea metalismului glucidic, etc.). (12)

Consumul cronic excesiv de alcool constituie o adevărată pandemie, cuprinzând structuri importante din populație, cu o distribuție și prevalență ce diferă după rasă, etnie, vârstă, sex, poziție socială, religie, stare economică și nivel de educație. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) înscrie patologia legată de consumul excesiv de alcool, ca a III-a problemă de sănătate publică la nivel planetar. Consumul excesiv de alcool determină efectele cu impact negativ asupra persoanelor, familiilor și comunităților umane în plan fizic, psihic și social. (13)

Biroul regional pentru Europa al OMS a stabilit încă din 1992 planul european de acțiune împotriva consumului exagerat de alcool, în care stabilește rolul important ce revine asistenței medicale primare în prevenirea acestui consum exagerat de alcool: luarea în evidență a persoanelor cu problematică legată de alcool, examinarea obstacolelor și stabilirea unei strategii în combaterea acestui flagel.

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum și frecvență, iar vârsta la care se începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescență și la debutul vârstei adulte, dar consecințele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani. Adolescenții sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendința de a ceda ocazional unui consum excesiv de alcool. (14)

Dependența de alcool se instalează după mai mulți ani și majoritatea persoanelor care solicită asistența medicală au peste 30 ani.

Se observă diferențe importante între sexe privitor la consumul de alcool și la efectele fizice produse de acesta. În țările dezvoltate tinerele consumă alcool la fel de frecvent ca tinerii, dar în cantitate mai mică. Conținutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să fie mai vulnerabile decât bărbații la efectele alcoolului. Rezultă că prin consumarea aceleiași cantități de alcool consecințele asupra sănătății vor fi mai grave la femei. Alte diferențe între bărbați și femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase țări consumul de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate și maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale și, ea încearcă să disimuleze dificultățile cu care se confruntă în loc să solicite un ajutor calificat. (10)

Capitolul 1. Date din literatura de specialitate referitoare la efecterle alcooloului asupra organismului uman

1,2. Istoria consumului de alcool

Alcoolul este cel mai folosit drog din lume după documentele arheologice și ecleziastice fiind considerat și primul drog. (6) iar folosirea lui se pierde în negura vremurilor trecute, adică circa 12.000 ani,

Berea și vinul erau cunoscute și folosite ca băuturi de vechii egipteni, de chinezi, de fenicieni, de evrei. La început consumul era sub forma unor băuturi slabe asemănătoare berii de azi, cu ocazia unor ceremonii religioase. Cu timpul, concentrația alcoolică crește prin folosirea vinului rezultat din fermentația strugurilor. Despre acestea amintesc iyvoarele istorice, fie în piatra glorificării dinastiei III egiptene, în cercetările istorice ce susțin că unul din primii faraoni ai Egiptului prin tributul adunat în timpul unei expediții a înregistrat și 6428 ulcioare de vin, fie în cărămizile arse ale Niniviei și Babilonului. China, se pare, a cunoscut și ea printre primele, focul fără pulbere al alcoolului și de aici, poate, pe drumurile de pulbere vița de vie s-a extins în India, Persia, Arabia, culminând cu saltul mediteranean de care s-au îngrijit probabil temerarii cărăuși ai antichității, fenicienii. La greci zeul vinului Dionisos era și zeul petrecerilor, iar la romani Bachus, fiul lui Jupiter și al Selenei era de asemenea zeul vinului și al petrecerilor, patronând vestitele de la Ostium, locul unde se vărsa Tibrul în mare și unde petrecerile se terminau adesea în pădurea Stimula prin orgii, desfrâu și chiar crime. La daci sub domnia regelui Burebista, consumul exagerat de vin a dus la alterarea vieții sociale și a rezultatelor militare. Urmările nefaste ale consumului de alcool sunt descrise în ,,Ordonanța asupra beției” emise în China mileniului II î.e.n. Confucius avertiza ulterior ,,să nu bei până la îmbătare”. (10)

Poemele preislamice din peninsula Arabică abundă în referințe la băutori și efectele stimulatoare sau deletorii ale consumului, Vechiul Testament condamnă beția dar nu și consumul de vin. Regele Solomon menționa ,, nu privi la vin cum este robul, cum scânteiază în cupe, cum alunecă pe gât, căci la urmă ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroșcă venin. Islamul , cu mențiuni în Coran, combate dependența de alcool indicând abstinența. (17)

În India încă din perioada vedică existau informații referitoare la consumul de alcool. În Riga Veda sunt descrise două tipuri de băuturi, soma și sura preparate prin fermentație și folosite la ceremoniile religioase.

Gingis-Han ordonă soldaților ,, să nu bea mai mult de o dată pe săptămână”

În lumea antică Seneca referindu-se la orgiile bachice avertiza: ,, gândește-te câte nenorociri a prilejuit beția în masă, iar Senatul Roman a interzis aceste petreceri izgonind definitiv preoții lui Bachus din regiune. Regele Burebista ajutat de marele preot dac, Deceneu, distruge vița de vie, măsura putând fi considerată primul act de prohibiție cunoscut în lume și un act de prevenție la nivel de regat.

Deși se atribuie lui Paracelsus introducerea cuvântului de alcool în jurul anului 1500, acesta având semnificația de colir (din arabul ,,KOHL”), originea sa se pierde în neoliticul chinezesc. Ceea ce este ,,Chhi” la chinezi este elixir la arabi și alcool la Paracelsius. (15)

Obținerea alcoolului prin distilare se pare că era cunoscută de vechii egipteni, după desenele din ,, Bibloteca din Alexandria”. Popoarele antice cunoșteau că în vin se ascunde ,, ceva” ce ia foc. Arnaud de Villneuve este primul care descrie distilarea vinului, iar Marcus Graecus în sec. al IX-lea denumește produsul distilat ,,aqua ardens”, din acel moment băuturile distilate iau răspândire în Anglia sec IX și apoi în spațiul european.

Chiar dacă originea cuvântului “alcool” este necunoscută, se consideră că probabil provine din limba arabă (prefixul “al” fiind cu siguranță arab). Acest cuvânt a fost adus în Europa (împreună cu arta distilării și cu substanța însăși) în secolul al XII-lea de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile alchimiștilor islamici. O teorie susținută de unele dicționare arată că etiologia acestuia provine de la cuvântul ALCH = al-kuhul, la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu (Sb2S3) folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra a fost preparată prin sublimarea unui mineral natural (stibnit) într-un vas închis, iar conform acestei teorii, înțelesul cuvântului alkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general, apoi fiind restrâns doar în cazul alcoolului etilic (etanol). Etimologia aceasta a fost întâlnită pentru întâia oară în Anglia, în anul 1672.

1.2.Efectele consumului de alcool asupra organismului uman

12.1. Efectele negative ale consumului de alcool

Expansiunea alcoolismului interesează astăzi populații noi. Documentele statistice internaționale confirmă răspândirea alcoolului în Africa, Oceania și Extremul Orient. Totodată este de subliniat și penetrarea consumului de alcool la populația tânără, inițierea deprinderii consumului de alcool făcându-se de la vârste din ce în ce mai mici. (12)

Băuturile tari creează dependență psihică, alcoolul fiind utilizat adesea ca un tranchilizant sau ca un ,,lubrefiant social”.

Deși sunt greu de apreciat, nu sunt de ignorat cheltuielile pe care le suportă societatea pentru consecințele acestui consum exagerat de alcool. Toate acestea, alături de bolile organice și psihice produse de consumul exagerat de alcool justifică importanța care trebuie acordată prevenirii consumului exagerat de alcool.

Este greu de precizat când alcoolul devine toxic pentru organismul uman, întrucât se cunosc băutori care sunt ,,dependenți”, precum și ,,micii” consumatori care, pe lângă un regim normal, nu prezintă complicațiile organice ale consumului exagerat de alcool. (14)

Datele subacute ale toxicității alcoolului etilic sunt următoarele

administrarea orală a 256 g/kg la femeie timp de 12 săptămâni cauzează efecte asupra sistemului nervos central;

administrarea orală a 6600 g/kg doză totală, la intervale de 2 h sau expunerea condensată la 6600 g/kg/zi într-o perioadă de 4 zile la șobolan induce întârzieri în stabilirea echilibrului, iar după 12 zile produce microencefalie.

Cercetările privind efectele cancerigene și pe termen lung ale alcoolului etilic au adus probe suficiente în ceea ce privește efectele cancerigene și ale comportamentului alcoolic la om, însă probe needificatoare la animale.

Dacă băutorii ,,nedependenți” și ,,micii consumatori” folosesc alcoolul din plăcere și pentru ,,beneficiul” pe care acesta îl aduce, băutorii ,,dependenți” reiau băutura pentru a lupta contra simptomelor dezagreabile și adesea foarte jenente ale ,,frustrării”.Explicația diferenței rezidă în factori psihologici bazați în mare parte pe efectul anxiolitic al alcoolului, veritabila dramă a consumului exagerat de alcool o reprezintă tocmai dependența..

La nivelul aparatului digestiv, alcoolul etilic determina:

1. La mai mult de 10% dintre consumatori are un efect iritant la locul de stagnare cu aparitia unui edem. Se produce turgescenta vaselor și apar hemoragii, iar țesutul muscular devine lax. 15-20% dintre consumatori prezintă inhibarea secreției gastrice, cu evidențierea gastritei alcoolice (prin precipitarea mucusului protector), care în timp se cronicizează. La consumatorii cronici este afectat transportul intestinal cu instalarea malabsorbției, ce va determina la rândul ei denutriție și hipovitaminoze.

2. Contactul dintre etanol și ficat dureaza între 30 secunde și 6 minute. Este afectat metabolismului lipidic cu acumulare de lipide și degenerescența grasă a ficatului. Clinic, in afara de steatoză, mai poate apare hepatita, ciroza și necroza hepatică. Hepatita alcoolica subacuta reprezinta forma anatomo-clinica tipica pentru alcoolism. Din punct de vedere clinic, simptomatologia este saraca si necaracteristica: inapetenta,greata, varsaturi, scadere ponderala,apare hepatomegalia si, consecutiv, dureri in loja hepatica.

Ciroza hepatica de etiologie etanolica poate fi considerata ultima etapa in evolutia acestui proces indelungat ce se poate intinde pe perioade intre 10 si 40 de ani, in functie de diversi factori constitutionali, de frecventa consumului, felul bauturilor si cantitatile ingerate. Clinic se manifesta prin: anorexie marcată,sindrom hipovitaminozic, dureri abdominale difuze sau colici violente, probele hepatice sunt profund alterate, iar in final poate să apara ascita și icterul.

Afectarea pancreatica se manifesta prin:- hipersecretie pancreatica, pancreatita (prin precipitarea proteinelor in canalele pancreatice), cancer de cap de pancreas, cu evolutie rapida spre deces.

La nivelul sistemului nervos central și periferic, deprimarea incepe cu scoarta cerebrala si se continua pana la bulb. Inhibarea centrilor superiori cu functii de coordonare si control (sistemul reticulat activator) antreneaza si relaxarea centrilor inferiori ce determina efectul stimulator (aparent) al bauturilor alcoolice (neuronii inhibitori prezinta o sensibilitate mai mare la efectul deprimant al alcoolului)

La nivelul celulei neuronale apar:

– modificarea stratului lipidic membranar, cu fluidizarea membranei neuronale si efect deshidratant (mecanism implicat in instalarea dependentei alcoolice),

– perturbarea biosintezei neurotransmitatorilor (GABA, catecolamine) – explica de asemenea dependenta alcoolica- aparitia de falsi neurotransmitatori cu aparitia dependentei alcoolice

– carente vitaminice (B1, B6, B12, PP, acid folic),

– polinevrite (polineuropatii).

Nu sunt de neglijat riscurile datorate producerii de băuturi alcoolice cum este țuica, preparată în alambicuri artizanale de cupru cositorite cu staniu care conține o mare cantitate de plumb. În acest fel pot atinge concentrații mari de plumb în produsul final, cu repercusiuni negative asupra sănătății organismului uman. Toxicitatea aditională nu se poate ignora măsura în care numeroși congeneri, aditivi și poluanți (îngrășăminte antiseptice, coloranți și numeroși produși care permit să se obțină caracteristici constante pentru gustul consumatorilor) prezenți în sine. În acest sens este de amintit și conținutul în plumb al vinurilor curente.

1.2.2. Efectele benefice ale consumului de alcool

Terențiu spunea într-una din maximele sale: “Sunt om și nu mă simt străin față de nimic din tot ce este omenesc”.

Valoarea terapeutică a alcoolului este mult mai limitată decât valoarea socială, alcoolismul acut dar mai ales cel cronic eclipsând meritele și efectele sale benefice pentru omul bolnav, ca măsură profilactică în epidemiile de viroză sau de gripă.

Părintele chirurgiei universale, Ambroise Paré a folosit pentru prima dată în chirurgie efectul alcoolului, nu ca dezinfectant ci ca un anestezic realizând narcoza alcoolică.

Alcoolul este un dezinfectant extern tradițional și modern: nu există în lume servicii de chirurgie, de obstetrică și ginecologie, de stomatologie etc. care să nu utilizeze, ca antiseptic în principal, alcoolul etilic simplu sau alcoolul iodat.

Efecte considerate benefice:

stimulează în bună măsură activitatea aparatului circulator, poate reduce riscul bolilor de inimă în special la vârstnici. Studiile au arătat că, un consum moderat de alcool, poate ameliora unele afecțiuni coronariene; chiar rata mortalității este mai redusă la băutorii de cantități moderate de alcool, prin comparație cu abstinenții de alcool sau mai ales cu cei care abuzează de alcool(marii băutori cronici).

asupra sistemului nervos central, în doze mici, stimulează activitatea nervoasă, iar în doze mari o deprimă;

crește temperatura corpului datorită unei mai rapide circulații și producerii vasodilatației în teritoriul tegumentelor;

influențează favorabil secrețiile digestive și funcția motilității segmentelor aparatului digestiv, tocmai în acest scop recomandându-se unele poțiuni alcoolice sau vinuri medicinale;

efect diuretic prin acțiunea asupra rinichiului: după consumul unei cantități de alcool, numărul micțiunilor și cantitatea urinei eliminate cresc;

afrodiziac dacă este utilizat când și cum trebuie.

1.3. Organismul uman și rezistenta la consumul de alcool

Toleranța și rezistența organismului la etanol este individuală, particulară. Există persoane la care alcoolul chiar și în cantități foarte mici își exercită toxicitate, precum și oameni care “rezistă” timp îndelungat la cantități mari de alcool. Nu se poate stabili, în ciuda tuturor încercărilor de acest gen, ce cantitate de alcool este benefică sau neutră pentru organism. Pe de altă parte, rezistența în fața alcoolului nu are neapărat o legătură directă cu acțiunea toxică pe care acesta o poate exercita. Etanolul “lucrând pe tăcute”, poate face ravagii în organism, iar când simptomele încep să apară, uneori nu se mai poate face nimic. Este important să țină cont de reacția organismului la alcool.Dacă apar fenomene ca greața, somnolența, cefaleea, amețeala, trebuiește imediat suprimat consumul.

Pentru a nu devenii nociv, în situația consumului de alcool, este recomandabil să respecte anumite reguli generale:

să nu fie frecvent sau sistematic

să nu se bea zilnic,

să nu existe mai mult de o “ședință” pe zi

să nu se consume alcool pe stomacul gol

să nu se exagereze (în general, se recomandă să nu se treacă de pragul de 40 ml de etanol)

să se recurgă la băuturi de calitate, naturale, mai slabe, vinul fiind cel mai sănătos

La aceeași cantitate de etanol consumată, alcoolemia va fi mai mare la persoanele cu o masă corporală mai mică, la femei, precum și la cei care au ingerat alcool pe stomacul gol.

Alcoolemia se măsoară cu precizie în laboratoarele specializate și se estimează cu aproximație prin teste indirecte (vapori din expirație, etanol în urină).

Apelând la diverse formule, luând în calcul cantitatea de alcool consumată, se poate evalua alcoolemia și timpul de metabolizare a etanolului, timp care teoretic scade concentrația alcoolului etilic din sânge la 0. Precizăm că rezultatele unor asemenea evaluări au un caracter pur informativ, precizia acestora fiind relativă, deoarece fiecare persoană reacționează individual la consumul de alcool etilic.

Omul resimte creșterea alcoolemiei pe plan psihic, psihomotor și visceral.

Tabel nr. 1 Efectele ingestiei de alcool raportate la alcoolemie

5. EPIDEMIOLOGIA CONSUMULUI DE ALCOOL

Alcoolul este unul dintre cele mai răspândite droguri în întreaga lume, toxicomania alcoolică ridicând enorma problemă a alcoolismului care constituie unul dintre flagelurile sociale cele mai importante.

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum și ca frecvență, iar vârsta la care începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescență și la debutul vârstei adulte, iar consecințele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani.

Studiul aprofundat al acestei toxine s-a făcut mai ales după cel de al II-lea război mondial, când răspândirea pe întregul mapamond a luat proporții îngrijorătoare.

În prezent O.M.S. conduce o campanie susținută împotriva consumului de alcool. În numeroase conferințe pe această temă, participanții au impus abordarea cu seriozitate a problemei alcoolismului, în special a celui juvenil, în cadrul problemelor de sănătate publică. Astfel s-a formulat și adoptat ,,Carta europeană privind alcoolul”, aceasta apărând ca o necesitate. Se arată că unul din patru adolescenți europeni sunt afectați serios de consumul de alcool, iar alcoolismul este cea de a treia cauză de deces după maladiile cardio-vasculare și cancer.

De-a lungul timpului, nici o societate nu a scăpat de folosirea alcoolului ca drog.Ceea ce frapează astăzi este extinderea consumului de alcool la populația unor zone în care altădată nu se consuma. Astfel alcoolul se substituie în parte sau se adaugă substanțelor psihotrope specifice fiecărei mari grupe de civilizații: canabisul la musulmani, coca la populațiile andine sau opiumul și derivații săi la populațiile din Extremul Orient. Datele statistice confirmă această expansiune a consumului exagerat mai ales sub formă de băuturi slab alcoolizate, îndeosebi în Africa, Oceania și Extremul Orient. (10)

Extinderea la noi categorii de populație: femeile beau din ce în ce mai mult. Este vorba despre un alcoolism nevrotic, de frustrație și plictiseală, așa cum îl descriu unii autori, sau mai degrabă un aspect neașteptat al ,,eliberării femeii”: dreptul de a bea (și de a fuma) în cantități egale cu bărbatul.

Consumul exagerat de alcool a cuprins vârste din ce în ce mai mici, motivul pe care îl invocă tinerii pentru a consuma alcool fiind exemplul părinților, precum și noțiunea de socializare.

O recunoaștere mai profundă a implicațiilor sociale și biologice ale consumului exagerat de alcool ne furnizează argumente puternice în lupta care trebuie dusă împotriva acestui flagel social, desigur nu numai în plan medical. (13)

Parcurgerea istoriei băuturilor alcoolice a ajutat la cunoașterea din ce în ce mai bine a efectelor negative, ușor observabile în intoxicația acută și mai greu observabile în cea cronică, o adevărată sinucidere lentă.

În determinismul consumului de alcool intervin numeroși factori.

Credințele populare care caută să justifice folosirea băuturilor alcoolice, diferă la o țară la alta. Unii consideră băuturile alcoolice un antidot al frigului și oboselii. Alții sunt încredințați de efectele terapeutice ale romului în caz de guturai sau gripă. În America whisky-ul este recomandat, cu totul eronat, în cazul mușcăturilor de șarpe. Coniacul sau alte băuturi tari sunt indicate în caz de lipotimie. Despre vin mai persistă încă părerea că această băutură ,,ar forma sângele”. (13)

Factorii socio-culturali au uneori o pondere semnificativă în consumul de alcool. Ei sunt reprezentați de ansamblul influențelor care exercită o presiune asupra individului în măsura în care acesta face parte dintr-un mediu ce aparține unui grup etnic sau de apartenență religioasă. Există comunități care au o tendință naturală mică de a consuma alcool, altele, din contră, această tendință este dominantă. Alcoolizarea este inseparabilă de atitudinile culturale privind alcoolul. Acesta este asociat vieții de grup în care acționează regulile sărbătorilor sau celebrărilor diverse. Rolul social major se asociază după țara unui anumit tip de băutură alcoolică, zisă ,,națională”.

Reducerea consumului de alcool urmărește să atenueze interesul și dorința de consum și aceasta se realizează prin lărgirea cunoștințelor asupra caracterului toxic al alcoolului, al efectelor sale negative asupra individului ce consumă alcool și răsunetului lui social.

6. CONSUMUL EXAGERAT DE ALCOOL CA PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) definește alcoolismul ca fiind ,, o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătății sale, a activității sale pe plan socio-profesional pierzând controlul față de băutură și incapabil de a se abține de la consum” (Stavros, 1988 ).

1. Prevalenta consumului pe plan mondial

Referințele la consumul de alcool au un conținut tot mai alarmant pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre.

a) Producția de alcool.

Pe plan mondial, consumul de alcool per capita a crescut în medie cu 46% în 1991 față de 1960, în clasamentul consumatorilor, România este pe locul 20 între 35 de țări studiate, deci în a doua jumătate, dar ritmul de creștere (+136%) o situează printre primele țări din lume. în România există consum mediu cu ritm de creștere mare. Azi ne așteptăm la cifre mai ridicate, ținând seama de faptul că statistica vine din 1992, perioada în care graficul consumului în Europa de Est descria o curba descendentă.

b) Modelul de consum

Motivații ca șomajul, stress-ul, sociabilitatea creează categorii de consumatori în funcție de cantitatea, calitatea, durata și circumstanțele consumului. Un screening în capitala Scoției (zona cu consum sub media continentului) a găsit abstinența (nu au consumat în ultimele două luni) la 6% dintre bărbați și 15% dintre femei, consumatori ocazionali fiind 15% dintre bărbați și 37% dintre femei, consumatori frecvenți (cel puțin săptămânal) 79% dintre bărbați și 48% dintre femei.

Consumul de alcool parcurge mai multe etape:

1. Primul contact cu alcoolul un grup restrâns de subiecți se oprește la această etapă, fie din motive de ordin biologic care condiționează intoleranța la alcool, fie de ordin religios și cultural.

2.Stadiul experimental este caracterizat prin faptul că subiectul învață să cunoască diferite băuturi alcoolizate, își testează capacitatea proprie de a bea și își alege preferința pentru un anumit tip de alcool. (12)

3.Consumul de alcool ,,integrat” se referă la un comportament în general față de alcool, legat de regulile sociale și culturale ale societății de apartenență.

4.Consumul excesiv (nociv) de alcool – acest tip de consum de alcool este considerat patologic. Problemele sunt legate de incapacitatea de a controla consumul : consum în cantitate tot mai mare, tot mai frecvent. Acest consum poate afecta sănătatea mentală, starea de bine general, calitatea relațiilor conjugale, familiale și sociale, situația profesională și financiară, relațiile cu ordinea socială și legea.

5.Stadiul de dependență se caracterizează printr-o dublă aservire față de alcool, psihologică și fiziologică. Subiectul își pierde libertatea de decizie asupra consumului de alcool. Cea mai bună definiție a alcoolismului a fost dată de Fouquet: ,,pierderea libertății de a te abține de la alcool”.

Pericolul este mai puțin grav pentru ,,băutorul de ocazie”, care se poate îmbăta uneori, decât pentru ,,băutorul din obișnuință” care nu este niciodată beat dar care își pregătește pe tăcute slăbiciunile și decăderea.

c) Calitatea băuturii

Astăzi, concentrația etanolului în băuturi a crescut. Vinul a ajuns de la 7-9 la 11-13, berea de la 4-5 la 8-9 (grade de tărie), în anumite zone, ponderea distilatelor tinde să crească, deși politica de impozitare diferențiată pe categorii de băuturi (Anglia) caută să frâneze acest proces. Studiul lui Banciu (1980) găsește 43% consumatori de distilate, 21% de vin, 9% de bere, 27% combinații.

d) Toxicitatea adițională

Se introduc în procesul de fabricație coloranți, antiseptice, substanțe care adaptează băutura la gustul consumatorului.

Conținutul în plumb al vinurilor curente este de 0,25 ± 0,15 mg/1, iar acumularea în organism este constantă. Se estimează ca plumbemia crescută la alcoolici determină semne de saturnism la 14% dintre bărbați și 43% dintre femei.

e) Extinderea la noi categorii sociale

După date suedeze, epidemiologia alcoolismului s-a schimbat în ultimii 100 de ani. În segmentul tânăr al populației, primul contact cu alcoolul s-ar situa în medie între 10 și 12 ani. După statisticile franceze, consumă regulat 13% din tinerii de 16 ani și 49% din tinerii de 18 ani.

Femeia alcoolică a fost subiectul unor cercetări restrânse care au arătat, totuși, că în comparație cu perioadele anterioare, femeile beau mai mult. Factorii favorizați (și favorizanți în primul rând ai consumului de medicamente abuziv) ar fi:

– dezintegrarea rolurilor tradiționale

– plictiseala, singurătatea, izolarea, frustrarea, supărarea, “emptyness syndrome”

– dificultățile maritale, divorț, pensionare

Orientările de azi: mai multe femei consumă alcool, consumul începe la vârsta mai mică, numărul femeilor ce beau în public a crescut, preponderența masculină scade lent. După T. Banciu (1980), raportul pe sexe este de 9/1 (bărbați/femei) în rândul marilor consumatori și 2/1 în rândul consumatorilor ocazionali. (10)

f) Modificarea terenului

Ritmurile existențiale în accelerare, perioadele de refacere care nu țin cont de necesitățile conjuncturale, solicitările impuse de tehnicizare fac consumul de alcool mai impropriu, iar oboseala îi conferă proprietăți tot mai dăunătoare.

g) Prevalența consumului de alcool pe plan regional

România se încadrează într-un model de consum asemănător cu celelalte țări din sud-estul Europei.

Consumul de alcool la noi în țară a înregistrat valori crescute în perioada 1975-1985. Din 1985 până în 1995, consumul de alcool scade treptat, urmând ca din 1996 până în prezent să se înregistreze un trend progresiv ascendent anticipând creșterea incidenței patologiei legate de alcool în anii următori.

2. Morbiditatea prin afecțiuni cu condiționare etanolică

Alcoolismul cronic presupune, constant, existența unei atingeri viscerale.

Cel puțin 10% din adulții Europei și Americii de Nord și peste 1/3 din internările în spital pentru boli acute au legătură cu abuzul de alcool (aprilie 1994, G. Cornuțiu).

3. Mortalitatea prin afecțiuni cu condiționare etanolică

Principalele boli frecvent asociate alcoolismului ce conduc la deces sunt (după Vielis): TBC, neoplasmele (orofaringiene, limba, laringe, esofag, ficat, cancerul pielii, în special bazocelular), diabetul, cardiopatia etanolică, arterioscleroza, bolile aparatului respirator (mai ales pneumonia), ciroza hepatică. Alcoolul este și cauză de moarte ,,violentă”, prin otrăviri accidentale, accidente de circulație, căderi accidentale cu producerea de leziuni grave craniocerebrale, arsuri accidentale, sinucideri, omucideri. Există o incidență crescută a avorturilor și a nașterilor de feți morți la mamele alcoolice, după expunerea intrauterina a fătului la alcool – deci alcoolul este cauză de mortalitate pre- și postnatală. (17)

Mortalitatea prin alcoolism și boli asociate este similară la cele două sexe.

Morbiditatea și mortalitatea depind de tipul băuturii. Astfel, cardiomiopatia etilică este rezervată băutorilor de bere, în timp ce candidații la neoplasmele digestive sunt băutorii de alcooluri tari.

Mortalitatea se corelează cu cantitatea medie zilnică consumată”, în funcție de vârstă și sex. Nivelul consumului cronic se corelează semnificativ cu câteva boli și slab cu moartea prin accidente. După concluziile din “Alcool Research and World Health” (1990), se corelează cu nivelul consumului decesele prin:

– boli cronice hepatice

– neoplasme maligne de esofag, laringe, buze, orofaringe

– carcinom de trahee, bronhii, plămâni

– cancer de piele și de cervix uterin (corelație slabă)

– accidente rutiere (corelație slabă)

– suicid (corelație puternică la femei)

– omucidere (corelație puternică la bărbați)

Cei care consumă alcool trăiesc cu 10 ani mai puțin decât abstinenții. Există două mari cauze de deces legate de alcoolism: 1. bolile; 2. accidentele.

4. Repercusiuni socio-economice

L. Gelberg introduce în 1988 noțiunea sociologia de “homeless”, care reflectă starea de mizerie a unei pături a societății și studiază un lot în care găsește că: 61% consumă abuziv alcool, 30% au avut antecedente de delirum tremens, 62% au avut arestări, dintre care 36% înaintea vârstei de 18 ani.

Cifrele spectaculoase ale repercusiunilor sociale se completează cu acelea ale consecințelor economice. Nu numai acele pături ale societății în care alcoolismul atinge cote foarte mari sunt afectate profund, ci societatea în ansamblul ei. O parte din energia umanității este cheltuită pentru producția, distribuția, consumul alcoolului și repararea consecințelor acestui consum. (6)

Repercusiunile socio-economice sunt cele mai frecvente și mai precoce complicații ale abuzului de alcool, și se constată toată scara dezordinilor sociale, aici enumerând câteva:

– izolarea de activitățile familiei și ale comunității

– viața personală centrată în jurul consumului de alcool

– frecvența ridicată a accidentelor de circulație

– frecvența mare a actelor de violență, crimă, violuri

– probleme financiare

– se constată delicvențe minore la locul de muncă:

absenteism frecvent, mai ales lunea, vinerea și după ziua de salariu

scuze frecvente și variate pentru zilele absentate

performanțe profesionale reduse

pierderea serviciului, frecvente schimbări ale locului de muncă

accidente industriale

pensionări precoce

7. IMPORTANȚA PROBLEMEI PENTRU MEDICUL DE FAMILIE

Consumul de băuturi alcoolice (A) constituie o practică des întâlnită, ce cuprinde grupe mari populaționale în țara noastră cu variații ce țin de regiunea geografică, sex, vârstă, etnie, stare economico – socială, profesiune, cultură.

Tendința de a consuma produse alcoolice în mod continuu și în cantitate exagerată, cu scopul inițial de a obține o stare fizică și psihică plăcută, creează cu timpul nevoie imperioasă de a consuma – toxicomanie, cu instalarea dependenței fizice și psihice. Mulți autori consideră consumul exagerat de alcool și problematică medico – socială consecutiv acestuia, mai curând un proces dezadaptativ, decât o boală în înțelesul medical al noțiunii, iar semnele generale drept consecințe fiziologice asupra diferitelor organe și sisteme. Și deci, aceste simptome sau consecințe sunt amănunțit abordate de fiecare specialist în disciplina sa (gastroenterolog, hepatolog, cardiolog, psihiatru, etc.), problematică totală a consumului exagerat de produse alcoolice asupra individului (pacientului), familiei și comunității sub aspect somatic, psihic și social revine medicului de familie și comunitate. (5)

Depistarea consumului exagerat de alcool, în practica medicului e familie (MF/MG) și ca nivel comunitar reprezintă o prioritate în crearea unei rețele de combatere eficientă a acestei toxicomanii cu implicații medico – sociale deosebit de grave.

El, medicul de familie, poate acționa prioritar în acest domeniu fiindcă:

MF/MG poate pune diagnosticul în fazele inițiale, la nivel de individ, familie și comunitate umană.

MF/MG abordează întreaga problematică legată de consumul exagerat (somatic, psihic și social)

MF/MG asigură urmărirea pacientului, familiei, grupurilor populaționale cu risc din comunitate pe perioade lungi de timp.

MF/MG asigură colaborarea interdisciplinară pentru pacient cu ceilalți specialiști, precum și colaborarea cu instituțiile sociale, paramedicale abilitate în caz de nevoie.

Pentru ca acțiunea de depistare a persoanelor cu consum excesiv de alcool să se desfășoare în mod unitar, în practica asistenței medicale primare este necesară îndeplinirea unor condiții standardizate:

Realizarea unui bagaj de cunoștințe privind consumul exagerat de alcool și a consecințelor sale:

prin lecturarea individuală de publicații (cărți,reviste)

prin organizarea de cursuri postuniversitare, workshopuri, simpozioane pe această temă

printr-un program de pregătire post – universitară continuă

prin abordarea la nivel universitar a acestei tematici

printr-o practică, experiență cumulată din activitatea cotidiană

Evidențierea consumului exagerat la nivel de pacient prin:

chestionare – tip privind consumul, cantitatea pe zi, săptămâni, luni, periodicitatea consumului

problematica recunoscută anamnestic a acestui consum exagerat

dacă persoana face legătura între problemele ce le are și consumul exagerat de alcool

examen clinic:

– simptome, acuze subiective (comunicarea)

– simptome obiective (observație, examen clinic)

examen paraclinic:

markerii biologici recunoscuți prin specificitate și selectivitate ca indicatori ai consumului exagerat de alcool: VME (volumul mediu eritrocitar), raport GOT/GPT peste 1,5, γGT, deficitul de carbohidrat de transferină.

c) Evidențierea riscului la nivel de familie prin întocmirea:

genogramei familiale, cu evidențierea consumului exagerat la antecedenți

chestionare familiale cu evaluarea consumului pentru fiecare membru, pe zi, săptămâni, luni, ritmicității consumului

identificarea problemelor familiale ce implică riscul crescut

d) Evidențierea la nivel comunitar a grupelor populaționale cu risc crescut, cât și prevalenței celor cu consum exagerat ce implică cercetări populaționale la nivelul comunității umane respective:

– chestionare diverse privind recunoașterea consumului

– cantitativ

– felul băuturii

– ritmicitate în timp

– cauzele sau motivația abuzului

– examene clinice psiho-somatice

– examene biologice țintite cu markeri biologici

– ținere sub supraveghere medicală continuă a celor cu risc

e) Necesitatea îmbunătățirii comunicării în practica MF/MG pentru o mai bună relație medic – pacient, medic – familie:

– medicul de familie evită adesea comunicarea pe tema consumului exagerat de băuturi alcoolice

– dificultatea de a stabili prin comunicare diferențe între consumul moderat, acceptat ca nerăspunzător de o problematică medico – socială și consumul excesiv, nerecunoscut adesea sau cu dificultate acceptat

– pacientul cu consum excesiv este aproape întotdeauna un bolnav dificil și adesea necooperant în comunicarea pe această temă

– obiceiuri și tradiții în anumite familii, zone, comunități fac ca obiceiurile alimentare să fie legate de această problematică și comunicarea să fie ineficientă

Evaluarea prin chestionare sau comunicare directă necesită:

O primă întrebare consumă sau nu băuturi alcoolice, întrebare ce subîmparte populația în două categorii:

– abstinenții (cei ce nu consumă) de primă intenție și abstinenți de intenție secundară

– cei ce consumă băuturi alcoolice

– ce fel de băuturi alcoolice folosiți în mod obișnuit și atunci încadrăm felul băuturii în procentajul alcoolic al tabelului. (6)

Evaluarea standardizată se face în consum de unități alcool / săptămână 10g alcool pur – 1 unitate alcool și corespunde la:

1 păhărel (30 g) – băuturi distilate

1 pahar ( 100 g) – vin

1 ,,țap” (284 ml) – bere

Consumul de băuturi alcoolice este considerat:

Redus – între 1 – 7 U alcool/săptămână

Moderat – între – 8 – 21 U alcool/săptămână:

-8-14 uA F

-8-21 uA B

Excesiv – peste 21 U alcool/săptămână

Evaluarea se face pe săptămână, prin sumarea numărului de pahare, de aceeași băutură sau de băuturi diferite, fiindcă consumul nu este adesea constant pe zi și la sfârșitul săptămânii și în sărbători crește adesea substanțial.

Adesea consumul diferă de la o săptămână la alta și atunci evaluarea se face lunar (model după Institutul Nivel Olanda) :

Studiul:

În funcție de starea în familie:

– căsătorit

– necăsătorit (celibatar)

– divorțat

– văduv

– concubini

Necăsătoriții , divorțații și văduvii având o prevalență crescută cu un grad de risc ce necesită supraveghere:

În funcție de starea socială:

– angajat

– șomer

– casnic

– elev

– student

– militar

cu risc crescut la șomeri.

De educație:

– școala elementară/4 clase

– școala generală 8 clase

– școala profesională 10 clase

– liceul 12 clase

– universitar 12 clase + 4 niv. (3 – 6)

cu risc crescut la un grad de educație scăzut.

După venit anual: are implicații, venitul mai mic determină paradoxal consumuri excesive.

Evaluarea consumului excesiv de alcool poate fi urmată prin chestionar sau comunicare directă de o evaluare a cauzelor sau a motivelor pentru care pacientul bea excesiv sau nu bea deloc. O asemenea evaluare pe zece motivații mai des întâlnite ne evidențiază primele 3 motivații: bea căci îi face plăcere și se întâlnește cu prietenii – bea ca să uite de probleme și necazuri (singur), bea că nu are altceva mai bun de făcut.

Motivele pentru care nu consumă alcool, abstinenții pot fi ierarhizate în:

Băutura dăunează sănătății, băutura costă prea mult și familia are alte priorități sau băutura dăunează la locul de muncă (activitate profesională).

Evaluarea motivațiilor poate constitui un real ajutor în desfășurarea ulterioară a unor programe de combatere și prevenție.

Abstinenții pot fi de primă intenție, ce nu au consumat niciodată băuturi alcoolice sau abstinenții de a doua intenție, ce au oprit consumul de băuturi alcoolice, din motive ce le precizează.

8. EVALUAREA CLINICĂ

Aspectul clinic:

Față congestionată, umflată, telangectazii frecvente

Conjunctivele injectate, subicterice

Dizartrie

Hipersudorație

Tremor al buzei, extremităților

Psihic :

Scăderea nivelului etic general

Irascibilitate

Sechele post onirice, deliruri cronice de gelozie, halucinații, schizofrenice

Evoluția spre demență

Somatic prezența unor afecțiuni induse de alcool (alcoolopatii)

SNC: encefalopatie GAYET – WERNICKE, sindromul KORSAKOFF, polineuropatie peiferică, atrofia cerebeloasă, mielinoliza cerebrală a punții, encefalopatie pseudo – pelagroasă.

DIGESTIVE: steatoză hepatică, fibroză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, pancreatită cronică.

CARDIACE: miocardiopatie cronică etanolică

ALTELE: fetopatie alcoolică, necroză aseptică a capsulei femurale.

Afecțiuni cu componentă alcoolică

SNC: atrofia cerebrală corticală, mielopatie, traumatisme craniene, accident vascular cerebral, crize convulsive generalizate, demență, apnee nocturnă.

ALTELE: gastrită etanolică hemoragică, tulburări de ritm cardiac, HTA, traumatisme diverse (accidente casnice, rutiere, de muncă, violențe cu răniri, omor, suicid), cancer al cavității bucale, faringe, laringe, esofag, ficat, vezică, sân probabil.

Aspecte sociale

Cel mai important factor criminogen

Cel mai important factor care conduce la infracționalitate (violențe, vagabondaj, viol, furt, etc.) o privare de libertate în 30-50% din totalul deținuților.

Delicvența juvenilă în creștere, legat de consumul de alcool

Accidente rutiere, casnice, de muncă

Numărul de zile de concediu medical de 3,3 ori mai mare la consumatorii excesivi

Pauze mai multe în perioada serviciului 1,4

Absenteism nemotivat frecvent, întârzieri multiple.

Evaluarea biologică paraclinică

– trigliceride crescute

– raportul GOT/GPT peste 1,5

– VEM (volumul eritrocitar mediu)

– gamaGT crescute (în afecțiuni hepatice)

-CDT (deficitul de carbohidrat de transferină) crește la un consum de peste 60 g/pe o perioadă de cel puțin o săptămână (test radioimunologice – RIA) specificitate mai mare, sensibilitate mai mică decât gama GT.

9. IDENTIFICAREA CDT (Carbohydrate Deficient Transferrin)

Dintre consumatorii cronici de alcool doar 20% sunt diagnosticați; dintre aceștia 20% vor urma un tratament adecvat, respectiv sevrajul. În condițiile în care anamneza unui pacient nu este suficient de specifică și reprezentativă, identificarea consumatorilor cronici de alcool prin studiul unor markeri specifici constituie o prioritate.

Creșterea concentrației de transferină desialată (CDT: Carbohydrate Deficient Transferrin), precum și cea a disialo- și asialo-transferinei permit identificarea consumatorilor cronici de alcool. Aceștia constituie markeri specifici ai impregnării alcoolice, mult mai eficienți decât GGT și transaminazele, teste cu specificitate redusă.

Consumul unei cantități medii zilnice de 50-80 g alcool timp de două săptămâni modifică profilul izoformelor transferinei. (6)

Tehnica permite separarea la pH a celor 5 izoforme ale transferinei pe baza gradelor diferite de sialare a tranferinei : asialo-, di-, tri-, tetra- și penta-transferină.

10. PLANUL EUROPEAN DE CUNOAȘTERE A CONSUMULUI EXAGERAT DE ALCOOL DIN PERSPECTIVA MEDICINII DE FAMILIE / MEDICINA GENERALĂ (adoptat din septembrie 1992 de Comitetul Regional pentru Europa OMS)

Planul european de cunoaștere a alcoolismului adoptat în septembrie 1992 de Comitetul Regional pentru Europa OMS din perspectiva medicinii generale/medicina familiei.

MF/MG să aibă evidența problemelor legate de consumul alcoolic

creșterea contribuției asistenței medicale primare în prevenire și tratament

examinarea obstacolelor din activitatea de prevenire și combatere

stabilirea strategiilor ce permit creșterea capacității MG-MF de a diminua consumul excesiv de alcool și de reducere a problematicii legate de acest consum excesiv care depășește prevalența de 10% în întreaga populație.

11. TERMINOLOGIE PENTRU MEDICUL DE FAMILIE / MEDIC GENERALIST

ALCOOLISM – termen abandonat de OMS în clasificarea bolilor

ALCOOLISMUL ACUT (beția) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor și inhibițiilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvența, suicid, accidente de circulație)

ALCOOLISMUL CRONIC este o toxicomanie, consecință a consumului excesiv și sistematic. Poate induce:

Afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări secundare ale digestiei și absorbției; steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic

Afectarea SNC: tulburări de percepție și memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea voinței, pasivitate, egocentrism, demență în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional)

Afectarea SN periferic: manifestări polinevritice

Afectarea aparatului cardio-vascular

Scăderea duratei de viață

Afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficiențe fizice (greutate mică la naștere, malformații), mortalitate infantilă, deficiențe psihice și mai târziu în viață dezadaptare socială.

,,CONSUM EXCESIV” (patogen) acceptat și folosit de alcoologi, cu risc (diferențiază consumul obișnuit, fără risc, adesea benefic)

,,ABUZ DE ALCOOL” (termen folosit de americani, neacceptat de epidemiologi, ce acceptă consumul cu risc

,,BĂUTORI PROBLEMĂ” (problem drinkers) – clinicienii, psihologii denumesc persoanele ce consumă alcool și au probleme de sănătate somatică, psihică sau socială (fără alcoolo-dependență sau cu puțină – accesibili și problematicii MG/MF)

Alcoolo-dependență fizică – subordonarea la priza de băuturi alcoolice sau alcoolizate și a cărei supresie duce la tulburări fizice; alcoolo-dependența psihică: dorința irezistibilă de a reînnoi priza de alcool fără să apară sindrom de sevraj, în caz de suspendare a prizei de alcool. (1)

12. DEPENDENȚA ȘI CONSUMUL EXAGERAT DE ALCOOL

Dependența de alcool este un pattern de uz excesiv al alcoolului conducând la degradare sau suferință semnificative clinic, manifestându-se prin prezența în decurs de 12 luni a 3 sau mai multe din următoarele criterii:

toleranța – nevoia de cantități mai mari de alcool pentru a obține același efect și efect mai redus la continuarea uzului aceleiași cantități de alcool;

sevrajul;

folosirea unei cantități mai mari sau a unui timp mai îndelungat pentru uzul de alcool;

reluarea uzului în pofida consecințelor organice sau psihologice adverse;

încercări repetate lipsite de succes de a controla aportul de alcool;

se cheltuiește mult timp cu activități necesare pentru obținerea, uzul de alcool sau pentru recuperarea după efectele acestuia;

activități sociale, ocupaționale sau recreaționale importante au fost abandonate sau reduse;

reluarea uzului în pofida consecințelor organice sau psihologice adverse.

Abuzul de alcool este un pattern de uz excesiv al alcoolului care duce la degradare sau suferință semnificativ clinic, manifestate prin unul sau mai multe din următoarele criterii apărute într-o perioadă de 12 luni:

consum recurent de alcool ducând la neîndeplinirea unor obligații de rol majore la muncă, școală sau acasă;

consum recurent de alcool în situații primejdioase din punct de vedere fizic (ex. șofatul);

probleme legale recurente legate de alcool (ex. arestări pentru tulburarea liniștii publice);

continuarea consumului de alcool în pofida problemelor sociale sau interpersonale recurente, cauzate sau exacerbate de efectele alcoolului (ex. certuri cu partenerul de viață, bătăi).

Abuzul de alcool nu include toleranță și sevraj; în schimb sunt definitorii consecințele negative ale utilizării repetate.

Abuzul de alcool poate să evolueze către dependența de alcool, patternurile de consum de alcool fiind:

uz masiv continuu;

intoxicarea de weekend;

„seriile” de consum intercalate cu perioade

13. TRATAMENTUL DEPENDENȚEI ȘI AL CONSUMULUI EXAGERAT DE ALCOOL

Scopul tratamentului este menținerea prelungită a abstinenței totale. Recăderile sunt frecvente.

Tratamentul inițial necesită dezintoxicare (în spital dacă este necesar) și tratamentul simptomelor de sevraj.

• Înțelegerea bolii:

este critică, dar de multe ori greu de realizat. Pacientul trebuie să accepte că are o problemă cu băutura. Este posibil ca inițial să fie necesară depășirea unei intense faze de negare, prin colaborarea familiei, prietenilor, conducerii de la locul de muncă etc. Bolnavul poate fi confruntat cu perspectiva pierderii potențiale a carierei, familiei și sănătății dacă mai continuă să mai bea. Tterapia de grup este mai eficientă decât terapia individuală

• Terapia cognitiv-comportamentală

• Alcoolicii Anonimi (AA) și Al-Anon – organizații de suport pentru bolnavi, și respectiv pentru familiile lor

• Intervenții psihosociale – terapia familială

• Psihofarmacoterapia

Disulfiram (Antalcol) – bolnavii fac o reacție extrem de neplăcută atunci când ingerează chiar și numai cantități mici de alcool. Este util doar temporar.

Naltrexona – descrește dorința de alcool

• După recuperare – majoritatea experților recomandă ca pacientul dependent de alcool care a recuperat să păstreze abstinența toată viața. (2)

14. TRATAMENT INTEGRAT PENTRU PACIENȚII CU TULBURĂRII PSIHICE ȘI ABUZ DE SUBSTANȚE (diagnostic dual)

Institutul Național de Alcoolism și Abuz de Alcool (NIAAA) și Institutul Național de Abuz de Droguri (NIDA) a SUA au constatat că pacienții cu diagnostic dual, de tulburare psihică și de abuz de substanțe, primeau un tratament separat în secții clinice distincte. Tratamentul integrat combină intervențiile pentru abuz de substanțe și cele pentru tulburarea psihică într-un singur program clinic. Prezentăm mai jos liniile directoare ale acestui program clinic integrat. (3)

Pacientul participă la un program care furnizează tratament ambelor boli.

Tulburarea mentală a pacientului și abuzul de substanțe sunt tratate de același clinician.

Clinicienii trebuie bine antrenați în psihopatologia, evaluarea și tratamentul ambelor tulburări; acest tratament diferă de tratamentul tradițional al abuzului de substanțe:

Focalizat mai ales pe reducerea anxietății decât pe spargerea negării.

Accent pe încredere, înțelegere și ascultare decât pe confruntare, criticism și expresivitate.

Accent pe reducerea daunelor date de uzul de substanță mai curând decât impunerea abstinenței imediate.

Pași lenți și perspectiva de lung parcurs mai curând decât tratament scurt și sevraj rapid

Consiliere motivațională și înțelepciune mai curând decât confruntare și tratament încărcat

Clinician disponibil în locuri familiare mai curând decât disponibil numai în orele de lucru în spital sau cabinet

Grupuri 12 – pași disponibile pentru cei ce aleg sau beneficiază de acestea

Neuroleptice și alte medicamente indicate în funcție de nevoile psihiatrice și medicale ale pacienților.

Unele componente ale programului se adresează reducerii substanței ca un element central al programului:

Intervenții în grup pentru abuzul de substanțe

Evaluare specializată pentru abuz de substanțe

Managementul cazului

Consiliere individuală

Locuințe specializate

Managementul medicației

Psihoeducație familială

Reabilitare psihosocială

(sursa RE Drake et al: Review of integrated mental Health and substance abuse treatment for patients with dual disaoders, Schizophrenia Bull. 1998,24:589-608)

15. O ENUMERARE A METODELOR TERAPEUTICE

Într-o trecere în revistă a 219 studii făcute asupra mijloacelor de tratament în alcoolism, luând în calcul evidența unui efect specific pozitiv sau negativ, un scor al calității metodologice a studiului ( alegerea lotului, controlul, lungimea urmării lotului, obiectivitatea evaluării, analiza statistică, etc.) și scorul ,, evidenței cumulative” (produsul dintre scorul calității metodologice și efectul specific semnificativ al metodei de tratament în diferite momente ale follow-up-ului), s-a obținut un ,,top” care se prezintă astfel:

Intervenția scurtă

Antrenamentul de abilități sociale

Creșterea motivațională

Abordarea de reîntărire comunitară

Contractul comportamental

Terapia aversivă prin greață

Terapia centrată pe client

Prevenția recăderii

Terapia cognitivă

Terapia familială

Disulfiramul

Antrenamentul de autocontrol comportamental

Desensibilizarea sistematică

Litiul – Reprezintă medicația folosită în afecțiuni bipolare (maniaco-depresive), determină reducerea simptomatologiei maniacale, precum și a frecvenței modificărilor comportamentale. Efectul terapeutic devine evident după 1-3 săptămâni de tratament.

Hipnoza

Medicația psihedelică

Anxioliticele

Metronidazolul

Relaxarea

Psihoterapia

Consilierea generală

Lecturi/filme educative

(sursa: WR Miller et al: What works A methodological analysis of the alcohol treatment outcome literature, în „Handback of Alcoholism Treatment Approaches” Hester&Miller (Eds), Boston: Allyn and Bacon, 1995)

16. PROFILAXIE

Persoanele care au un istoric familial de consum excesiv de alcool sau dependența de alcool, trebuie să evite pe cât posibil consumul de alcool, chiar și ocazional. Această metodă este cea mai eficientă în prevenirea apariției alcoolismului și a complicațiilor secundare acestuia.

Multe persoane consumă alcool pentru a atenua diferite simptome legate de unele afecțiuni, precum depresia sau tulburările anxios-depresive. În acest caz, este important să se efectueze un tratament psihiatric corespunzător. (6)

17. TRATAMENT

Nu poate fi întreprins decât la cererea subiectului alcoolic după recunoașterea excesului. Dezobișnuirea este adesea ușoară. Ea implică un sprijin energic (eventuala spitalizare), o alimentație echilibrată și o chimioterapie (tranchilizante, antidepresive, neuroleptice, vitamine). Tehnicile care se bazează pe schimbarea hotărârii subiectului au recurs la disulfiram și la metronidazol. Mai delicată este îngrijirea de lungă durată, indispensabilă în caz de recidive severe sau prea frecvente. Aceasta îngrijire necesită o urmărire psihologica a subiectului, centrata pe conflictele sale și viitorul sau: trebuie să fie ajutat să-și restaureze capacitățile relaționale, să-și regăsească autonomia etc. asociațiile foștilor băutori aduc adesea un sprijin serios.

Succesul tratării alcoolismului depinde în primul rând, de identificarea și acceptarea faptului că o persoana are o problemă legată de consumul excesiv de alcool. Tratamentul suportiv, ca de exemplu consilierea psihologică, pot fi utile în tratamentul alcoolismului.

Tratamentul trebuie să țină cont și de identificarea dependenței psihice de alcool, în acest caz tratamentul fiind bazat în special pe psihoterapie. Alcoolicii trebuie să întrerupă consumul de alcool, în acest moment fiind necesar tratamentul simptomelor de sevraj (tremor accentuat, obnubilare, agitație psihomotorie). Odată cu tratarea acestor simptome este necesară găsirea unor metode eficiente pentru a încerca să se mențină abstinența la alcool.

În unele cazuri, când simptomele de sevraj sunt grave și nu dispar după un anumit interval, este necesară administrarea unui tratament medicamentos adjuvant, detoxifiere.

Consilierea psihologică, integrarea într-un grup al alcoolicilor anonimi, educația corespunzătoare și uneori administrarea anumitor medicamente, sunt folosite pe toata perioada recuperării. În acest moment, recăderile sunt cel mai frecvent întâlnite. Cu toate că deseori odată cu recăderile apar și sentimente de vinovăție, abandonul tratamentului nu este considerat o opțiune. Menținerea abstinenței la alcool este un proces care durează toată viața. (1)

În cele mai multe cazuri, sunt afectați și membrii familiei persoanelor alcoolice. Acestea pot, de asemenea, să participe la diferite programe de educație sau terapie familiala. În marea majoritate a cazurilor, membrii familiei încearcă să descurajeze consumul de alcool în cazul persoanei cu probleme, găsind diferite scuze și evidențiind problemele apărute secundar acestui viciu. Consilierea este utilă pentru că ajută alcoolicul să înțeleagă că acest viciu este o problemă gravă, pe care trebuie să o accepte și pentru care trebuie să găsească soluțiile adecvate. Consilierea întărește, de asemenea, relațiile pozitive cu membrii familiei și persoanele din anturaj.

Succesul tratării alcoolismului depinde în primul rând, de identificarea și acceptarea faptului ca o persoana are o problema legata de consumul excesiv de alcool. Tratamentul suportiv, ca de exemplu consilierea psihologica, pot fi utile în tratamentul alcoolismului.

Tratamentul trebuie sa tina cont și de identificarea dependentei psihice de alcool, în acest caz tratamentul fiind bazat în special pe psihoterapie. Alcoolicii trebuie sa întrerupă consumul de alcool, în acest moment fiind necesar tratamentul simptomelor de sevraj (tremor accentuat, obnubilare, agitație psihomotorie). Odată cu tratarea acestor simptome este necesara găsirea unor metode eficiente pentru a încerca sa se mențină abstinenta la alcool. (2)

În unele cazuri, când simptomele de sevraj sunt grave și nu dispar după un anumit interval, este necesară administrarea unui tratament medicamentos adjuvant, detoxifiere.

Consilierea psihologică, integrarea într-un grup al alcoolicilor anonimi, educația corespunzătoare și uneori administrarea anumitor medicamente, sunt folosite pe toată perioada recuperării. În acest moment, recăderile sunt cel mai frecvent întâlnite. Cu toate că deseori odată cu recăderile apar și sentimente de vinovăție, abandonul tratamentului nu este considerat o opțiune. Menținerea abstinenței la alcool este un proces care durează toata viața.

În cele mai multe cazuri sunt afectați și membrii familiei persoanelor alcoolice. Acestea pot, de asemenea, să participe la diferite programe de educație sau terapie familială. În marea majoritate a cazurilor, membrii familiei încearcă să descurajeze consumul de alcool în cazul persoanei cu probleme, găsind diferite scuze și evidențiind problemele apărute secundar acestui viciu. Consilierea este utilă pentru ca ajuta alcoolicul să înțeleagă că acest viciu este o problemă gravă, pe care trebuie să o accepte și pentru care trebuie să găsească soluțiile adecvate. Consilierea întărește, de asemenea, relațiile pozitive cu membrii familiei și persoanele din anturaj.

17. 1. TRATAMENT INIȚIAL

Tratamentul inițial pentru abuzul de alcool și dependenta de alcool, include următoarele:

– screeningul prin teste speciale pentru identificarea alcoolismului;

– reevaluarea stilului de viață și a efectului pe care îl are alcoolul asupra acesteia;

– stoparea consumului de alcool;

– tratarea simptomelor de sevraj la alcoolicii cronici (simptome care apar la întreruperea consumului de alcool); acest tratament este recomandat sa se desfășoare sub supraveghere medicală strictă;

– abstinenta la alcool pe toata perioada recuperării (dar și după aceea).

Cu toate acestea, un anumit procent din persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, nu reușesc să renunțe la acest viciu, fiind necesar un tratament medicamentos și psihiatric adjuvant pentru a obține acest lucru. Orice persoană care are o dependență legată de consumul de alcool, trebuie să consulte un specialist care va stabilii dacă este necesar un tratament medical efectuat sub supraveghere adecvată.

Medicul curant poate să prescrie diferite medicamente care vor ajuta pacientul în perioada de sevraj, iar apoi alte medicamente care-l vor ajuta pe acesta să mențină abstinența la alcool pe toată perioada recuperării. Tratamentul simptomelor de sevraj este mai ușor și mai sigur dacă se apelează la ajutor medical specializat. (6)

In cazul unor simptome grave de sevraj (tremor accentuat, crize de apoplexie, halucinații), este recomandata internarea intr-un centru specializat în tratamentul acestor pacienți (centre de detoxifiere).

Medicamentele care combat simptomele de sevraj, sunt:

medicația anxiolitică (combate anxietatea), precum diazepamul, sunt folosite în tratamentul pacientilor cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens

medicatia antiepileptica, este folosita pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperării și care ajută pacientul să rămână abstinent la alcool, sunt:

disulfiram (denumiri comerciale: Esperal, Antalcol, Antabuse) , este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și care induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greața) instalate odată cu consumul de alcool; se folosește în alcoolismul cronic ca și tratament adjuvant, prima zi 1-3 comprimate, zilele 2-10 câte 1-2 comprimate/zi, apoi întreținere cu un comprimat la 2-3 zile

naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

topiramat, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul ca acesta ajuta și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifica adesea carente în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandata utilizarea suplimentelor nutriționale care conțin tiamina, pe toata perioada recuperării. În unele cazuri este necesara de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare.

17. 2. TRATAMENT DE ÎNTREȚINERE

După terminarea programului de detoxifiere și a tratamentului corespunzător al simptomelor de sevraj, intră în discuție găsirea unor metode eficiente care ajuta pacientul sa rămână abstinent pe o perioada cât mai lungă.

Tratamentul de întreținere include:

– educația corespunzătoare legată de consumul de alcool;

– consilierea psihologică individuală și de grup, pentru a reevalua problemele legate de consumul excesiv de alcool;

– terapia cognitiv-comportamentală;

– terapia motivațională (stabilirea unui plan corespunzător pentru a evita consumul de alcool;

– programul de recuperare în 12 pași, oferă sprijinul necesar unei recuperări complete;

– integrarea într-un grup de susținere, precum Alcoolicii Anonimi (AA); aceste grupuri recomandă deseori și prezența membrilor familiei (în special în cazul adolescenților care sunt tratați pentru dependența de alcool).

Administrarea medicației adjuvante:

– disulfiram (Antalcol, Disulfiramum, 500 mg), este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greața) declanșate odată cu consumul de alcool; se folosește în alcoolismul cronic ca și tratament adjuvant, prima zi 1-3 comprimate, zilele 2-10 câte 1-2 comprimate/zi, apoi întreținere cu un comprimat la 2-3 zile;

– naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

– acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

– topiramate, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice.

Un număr destul de mare de alcoolici, prezintă după un anumit interval, recidiva simptomelor datorate consumului de alcool. Chiar și în acest caz, nu este recomandat ca persoana în cauză să renunțe la tratament. Este posibil ca în cazul recidivelor, să se repete anumiți pași din program, dar acest lucru nu înseamnă că este periclitat succesul tratamentului.

17. 3. TRATAMENT AMBULATORIU

În cazul în care membrii familiei sunt îngrijorați pentru o persoană care consumă alcool, este foarte posibil ca aceasta sa aibă o problema legata de un eventual abuz de alcool, însă pe care, deseori, nu o accepta. Printre semnele precoce ale alcoolismului, amintim perioadele de pierdere temporară a conștientei (amnezie), specifice pentru aceasta afecțiune. În cazul în care aceste episoade durează mai mult sau se repeta după un interval de timp, este necesar tratamentul medical de specialitate și inițierea tratamentului corespunzător.

Unele peroane care au probleme legate de consumul de alcool și care vor să renunțe din proprie inițiativă la alcool, pot să apeleze la ajutor specializat, în special în cadrul unor organizații care se ocupă de astfel de probleme, de exemplu Alcoolicii Anonimi (AA).

Este important ca pe toată perioada în care predomina simptomele de sevraj să existe supraveghere medicala corespunzătoare.

În cazul în care o persoană tratată pentru alcoolism, simte nevoia de a consuma din nou alcool, trebuie sa ceara ajutor specializat cat mai rapid posibil. (19)

17. 4. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Există diferite medicamente care sunt folosite în tratamentul adjuvant al simptomelor alcoolismului sau a simptomelor secundare sevrajului. Aceste medicamente sunt utilizate frecvent în cadrul tratamentului de detoxifiere. Trebuie să menționăm că există unele medicamente care sunt folosite pe toată durata recuperării și care ajută pacientul să se abțină de la consumul de alcool (abstinenta).

Opțiuni de medicamente

În tratamentul simptomelor alcoolismului și a sevrajului, sunt folosite mai multe tipuri de medicamente și anume:

– medicația anxiolitică (combate anxietatea), precum diazepamul: sunt folosite în tratamentul pacienților cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens;

– medicația antiepileptică: este folosită pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperarii și care ajuta pacientul sa ramana abstinent la alcool, sunt:

– disulfiram – este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și care poate induce unele simptome neplăcute (greața) apărute odată cu inițierea consumului de alcool

– naltrexone – care reduce plăcerea secundara consumului de alcool

– acamprosate – scade dorința de a consuma alcool

– topiramate – este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul ca acesta ajuta și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifica adesea carente în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandată utilizarea suplimentelor nutritive care conțin tiamină, pe toata perioada recuperării. În unele cazuri, este necesara de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare. (1,2)

Zincul reduce efectele consumului de alcool – suplimentele zilnice de zinc pot reduce riscurile asociate consumului de alcool în timpul sarcinii, se arată într-un studiu realizat pe cobai la Institutul Hanson din Australia. Consumul de alcool, mai ales în primul trimestru de sarcină, mărește probabilitatea de moarte postnatală și de malformații. Totuși zincul nu oferă protecție și față de alte complicații care pot apărea în urma consumului de alcool la gravide, atrage atenția profesorul Peter Coyle unul dintre cercetători.

Medicația opțională

Există câteva medicamente care se regăsesc în diferite studii medicale, care sunt folosite în tratamentul de întreținere și care mențin abstinența la alcool:

– ondansetron, este un medicament aflat deocamdată în studiu și care are anumite beneficii în tratamentul alcoolismului;

– buspirone, este un medicament anxiolitic (combate anxietatea) și poate avea, de asemenea, efecte pozitive și în tratamentul alcoolismului;

– nalmefene, este un medicament înrudit cu naltrexona fiind utilizat în diferite studii și este considerat de asemenea eficient în tratamentul alcoolismului. (4)

De reținut!

Medicația anxiolitică este folosită în tratamentul de detoxifiere și în tratamentul simptomelor caracteristice sevrajului.

Vitaminele, în special vitamina B1 (tiamina), este utilizata pe toata perioada recuperării pentru a preveni apariția sindromului Wernicke-Korsakoff, care poate cauza leziuni cerebrale ireversibile și malnutriție cronică secundară consumului cronic de alcool.

Dependența de alcool poate agrava anumite afecțiuni preexistente, precum depresia sau ulcerul peptic.

Sprijinul pentru familia consumatorului de alcool

Este foarte dificil pentru membrii unei familii unde există o persoana care are probleme legate de consumul de alcool, în sensul ca deseori aceste persoane devin violente, nu se mai implică în viața de familie sau alte activități cotidiene. Membrii familiei nu trebuie să găsească vreo scuză pentru comportamentul inadecvat al persoanelor alcoolice și nu trebuie să evite să ceară ajutor medical corespunzător. Trebuie, de asemenea, să încurajeze persoanele în cauză să apeleze la tratament de specialitate. În multe cazuri, din diferite motive, persoanele care suferă de alcoolism, nu primesc sprijinul necesar din partea familiei, în acest caz ei trebuie să apeleze cu încredere la ajutorul oferit de centrele specializate în tratamentul alcoolismului. (4)

Tehnicile de control a stresului

Unele persoane care se tratează pentru dependența de alcool, găsesc utile aceste tehnici de controlare a stresului. Nu se știe exact dacă aceste metode ajută pacientul să mențină pentru o lungă perioadă de timp abstinența la alcool, însă îmbunătățesc starea generală, în special statusul psihic pe toată durata recuperării.

Acestea includ:

– exercițiul fizic: activitatea fizică regulată, este una dintre cele mai eficiente metode de control al stresului;

– scrisul, este de asemenea o metodă eficientă în controlul stresului;

– exprimarea liberă a tuturor sentimentelor: vorbitul, rasul, plânsul și eliberarea furiei sunt normale pe tot parcursul procesului de recuperare;

– găsirea unor activități plăcute (hobby) sunt de asemenea utile pentru că ajută la relaxare; munca de voluntariat este deseori recomandată, deoarece elimină stresul și creează un sentiment plăcut;

– exercițiile de relaxare, precum exercițiile de respirație, relaxarea musculară, masajul, aromaterapia, yoga și exercițiile de relaxare tradiționale chinezești (tai chi și qi gong), sunt de asemenea recomandate;

– exercițiile psihice de meditație, precum autohipnoza, meditația, exercițiile imaginare, ascultarea muzicii de relaxare, sunt utile în recuperarea pacienților cu dependenta de alcool.

17. 5. TRATAMENT / REMEDIU NATURIST

Dezintoxicarea rapidă cu miere de albine: este necesara o cantitate de 900 gr, luată astfel: la ora 18 se iau 6 lingurițe cu miere; din 20 în 20 de minute se iau 6 lingurițe cu miere (in total 36). Cu alte cuvinte: la ora 18 se administrează 6 lingurițe, apoi la 18.20 se iau 6 lingurițe, la 18.40 alte 6 lingurițe, la 19.40 se consuma 6 lingurițe cu miere și se poate lua masa de seara. Dimineața se iau de 3 ori cate 6 lingurițe din 20 în 20 de minute, servindu-se apoi micul dejun. La 10 minute după micul dejun se iau 6 lingurițe cu miere. Înainte de masa de prânz se iau 4 lingurițe ca aperitiv, se servește prânzul și imediat se iau 4 lingurițe cu miere. La ora 18 organismul va fi complet dezalcoolizat. Daca se încearcă consumarea de alcool, se produce o stare de rău și vomă. După 5-10 zile poate apărea din nou gustul pentru băutură, dar este mult diminuat. Cura nu se aplică diabeticilor.

Se mai poate folosi un leac vechi: se pilesc 2 cm dintr-un corn de vacă, iar pilitura se amesteca cu 1 l țuică. Repulsia față de alcool se instalează repede după ingerarea unei cantități din amestec.

Ceai pentru protecția hepatică: rostopască, mușețel, gălbenele, mentă, sunătoare, anghinare, toate în părți egale, calmează durerile, are efect antiinflamator, antiseptic. Se beau 2-3 căni pe zi, prima pe stomacul gol.

Infuzie din mâțișori de salcie albă 10 gr. la 200 ml. lapte, se bea în caz de intoxicație etilică. Se fierb intr-un litru de apa 50 gr. pătrunjel, până rămâne jumătate de litru, se adaugă 1 gr. coajă de grapefruit, 1 gr. coajă de portocală, se îndulcește, se ia câte 1 linguriță dimineața pe nemâncate.

Se face un amestec din frunze de anghinare, mentă, albăstrele, coada șoricelului, fructe de coriandru și cătină. Se pune la fiert 1 lingură din amestecul de mai sus la 250 ml. de apă clocotită, se infuzează 10 minute, se strecoară, se beau 3 căni pe zi cu o oră înainte de masă.

Tinctura de pasiflora (ceasornicul) – se iau 50-60 picături.

De 3 ori/zi – 2 lingurițe miere, apoi un pahar cu apă în care s-au pus 2 lingurițe de oțet de mere. După o săptămână, se va respinge alcoolul.

Cafea de ghindă pisată – 1 linguriță/o ceașcă apă. Se beau 3 cești/zi, după mese. Combate intoxicația alcoolică.

Argila.

Infuzie de cuișoare.

Decoct din ghimbir la micul dejun, în caz de indigestie.

Anghinare (Cynara scolimus) 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, perioade lungi de timp ajutând să se obțină o intoleranță pentru alcool și totodată curățirea ficatului de toxinele acumulate.

Ardei iute (Capsium annus) tinctură care se va injecta prin dop (este foarte important ca cel care va folosi să constate că dopul este intact) în prima sticlă doar 2 cm de tinctură la 500 ml de țuică. A doua zi se va face același lucru dar de data aceasta se va mări doza la 3 cm, apoi zilnic se va mări cu câte un cm până când cel care obișnuia să consume alcool nu mai poate consuma. Este una dintre metodele destul de sigure. Prepararea tincturii: se pune într-o sticlă de 250 ml până la jumătate ardei iute mărunțit, apoi se umple cu alcool alimentar la 70 grade. Se lasă timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei, apoi se strecoară și se poate pune într-o sticlă mai mică și se poate folosi.

Armurariu (Sylibium marianum) se pune o linguriță de fructe la 250 ml apă și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Sau se macină semințele cu râșnița de cafea și se pun la apă clocotită, caz în care se va lucra cu grijă punând imediat ce au fost măcinate semințele în apă clocotită pentru că se oxidează foarte repede. Se pot consuma 3 căni pe zi, ajutând celulele ficatului să se regenereze. Se poate face o cură de 21 de zile apoi se face o pauză de 7 zile și se poate relua.

O cafea caldă-tare și neîndulcită trezește din beție.

Cătina (Hippophae rhamnoides) – 2 linguri de fructe zdrobite se pun la 500 ml apă clocotită. Se acopere apoi pentru 15 minute. Se strecoară. Se bea toată cantitatea în cursul zilei.

Ceapă (Allium cepa)- tinctura din bulb zdrobit de ceapă peste care se toarnă tot atâta alcool alimentar se lasă apoi 15 zile la macerat. Se filtrează și se ia o lingură de 3 ori pe zi timp de 10 zile apoi se întrerupe 10 zile și se poate relua. Combate alcoolismul și vindecă prostata.

Cimbru (Tymus vulgaris) 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi. Un pumn de cimbrișor se va pune peste 250 ml apă clocotită. Se lasă 10 minute. Se strecoară. Se poate consuma zilnic câte o lingură din 15 în 15 minute.

Dedițel (Pulsatilla vulgaris) se pune doar o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei cu înghițituri mici pentru că este o plantă toxică mai ales în cantitate mai mare.

Gura lupului (Scutelaria altissima)- se pune doar o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei cu înghițituri mici pentru că este o plantă toxică mai ales în cantitate mai mare.

Luminița nopții (Oenothera biennis) există la fiecare magazin naturist ulei de luminița nopții. Se va da câte 1 capsulă de 3 ori pe zi, contribuind la dezobișnuirea de alcool. Are o reputație benefică pentru că este bogat în acid linoleic, pe care organismul alcoolicului e incapabil să-l fabrice. Previne schimburile umorale provocate de suferința ficatului.

Menta (Mentha piperita) 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, perioade lungi de timp ajutând să se obțină o intoleranță pentru alcool și totodată curățirea ficatului de toxinele acumulate.

Pătrunjel (Petroselinum crispus) semințele de pătrunjel fac să se poată renunța mai ușor la alcool. Ajută de asemenea la restabilirea echilibrului hormonal, care a fost perturbat de către consumul de alcool. Se va lua câte o jumătate de linguriță de praf de semințe obținut cu ajutorul râșniței de cafea cu 15 minute, înaintea fiecărei mese. Se ține în gură pentru 10 minute, timp în care se amestecă cu salivă apoi se înghite. Se face timp de 20 zile apoi se face o pauză de 7 zile și se poate relua. Se mai poate folosi și rădăcina – 50 g rădăcină mărunțită după spălare se pune la fiert împreună cu coaja de la o portocală (1g) și 1g coajă de grepfruit. Se fierbe până se reduce la jumătate. Se strecoară și se îndulcește cu miere. Se ia câte 1 linguriță înainte de mesele principale (dar mai ales dimineața), pe nemâncate.

Pedicuță (Lycopodium clavatum) Se va căuta să se ia ceaiuri din pedicuță 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi . Se poate îndulci cu miere. După o perioadă nu va mai putea consuma nici o băutură alcoolică. Se poate face și o infuzie dintr-o linguriță de plantă care se pune la 125 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă întreaga cantitate la 1 oră de la micul dejun. Se face timp de 6-8 zile. Se poate repeta acest tratament mai mult timp. Dimineața se face un ceai de Pedicuță din 2 lingurițe de plantă mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se consumă imediat la trezire și la 7-10 zile dacă se consumă zilnic doar o cană pe zi omul respectiv nu va mai putea consuma alcool.

Praz (Allium porrum) Decoct de praz – 6 tije de praz se pun la 1 litru de apă. Se fierb timp de 1 oră. Se beau 3 căni pe zi în tratamente de lungă durată.

Revent (Rheum palmatum) – ajută prin faptul că după câteva zile de consum al acestuia nu mai suportă omul alcoolul.

Salcie (Salix alba) – Infuzie de ameți de salcie 1 linguriță pus la 250 ml apă clocotită, acoperită apoi 10 minute, strecurată. Se beau 3 căni pe zi. Se pun 1 lingură de frunze de salcie și 1 lingură de mâțișori de salcie albă (Salix alba) la 200 ml lapte. Se fierbe 5 minute apoi se strecoară. Se dă se bea în cazul intoxicației etilice.

Varză roșie (Brasica oleracea rubra) Se va consuma varză roșie tocată mărunt sau chiar suc de varză roșie, câte 100 ml de 3 ori pe zi cu puțin ulei de floarea soarelui. Consumarea frunzelor de varză ajută să se poată consuma cantități mai mari de alcool fără să producă amețeli și efecte ne dorite.

Se mai poate prepara un ceai din: 50 g de rădăcină rasă de pătrunjel, 1 g coajă de grepfruit, 1 g coajă de portocală. Se adaugă 1 litru de apă și se fierbe până scade la jumătate. Se îndulcește cu miere și se bea câte o linguriță dimineața pe ne mâncate, apoi înainte de fiecare din cele 3 mese principale cu 15 minute înainte. Se mai poate da infuzie de pătrunjel 50 g la un litru de apă. Se iau 2-3 căni pe zi. Reduce nevoia de alcool, înlătură unele sechele hepatice și nervoase ale alcoolismului, dând chiar o intoleranță la alcool. După o beție este bine să se consume frunze de pătrunjel care se mestecă înainte de a se înghiții.

Ceai din: anghinare, mentă, albăstrele, coada șoricelului, fructe coriandru, fructe cătină. Se pun în părți egale. Se ia 1 lingură care se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 10 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi din acest ceai.

II) PARTEA SPECIALĂ

1. MOTIVAȚIA LUCRĂRII

În medicină, alcoolismul reprezintă o mănușă aruncată aproape tuturor specialităților, dar neridicată de niciuna. El aparține tuturor și nimănui în același timp. De aceea este frecvent ignorat, tratat printr-un sfat prietenesc și, mai ales, nu este privit ca boală de fond pe care se grefează o anumită patologie. Dacă în ultima perioadă de timp studii importante epidemiologice au dovedit că un consum redus sau moderat de băuturi alcoolice poate fi chiar benefic sistemului cardiovascular, indicii de morbiditate și de mortalitate cardiovasculară sau redus semnificativ la aceste grupe populaționale, un consum exagerat de alcool implică riscuri cardiovasculare importante, o serie de factori de risc cardiovasculari fiind modificați negativ (HTA, trigliceridemie, tulburarea metalismului glucidic, etc.),

Consumul cronic excesiv de alcool constituie o adevărată pandemie, cuprinzând structuri importante din populație, cu o distribuție și prevalență ce diferă după rasă, etnie, vârstă, sex, poziție socială, religie, stare economică și nivel de educație. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) înscrie patologia legată de consumul excesiv de alcool, ca a III-a problemă de sănătate publică la nivel planetar. Consumul excesiv de alcool determină efectele cu impact negativ asupra persoanelor, familiilor și comunităților umane în plan fizic, psihic și social.

Biroul regional pentru Europa al OMS a stabilit încă din 1992 planul european de acțiune împotriva consumului exagerat de alcool, în care stabilește rolul important ce revine asistenței medicale primare în prevenirea acestui consum exagerat de alcool: luarea în evidență a persoanelor cu problematică legată de alcool, examinarea obstacolelor și stabilirea unei strategii în combaterea acestui flagel.

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum și frecvență, iar vârsta la care se începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescență și la debutul vârstei adulte, dar consecințele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani. Adolescenții sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendința de a ceda ocazional unui consum excesiv de alcool.

Dependența de alcool se instalează după mai mulți ani și majoritatea persoanelor care solicită asistența medicală au peste 30 ani.

Se observă diferențe importante între sexe privitor la consumul de alcool și la efectele fizice produse de acesta. În țările dezvoltate tinerele consumă alcool la fel de frecvent ca tinerii, dar în cantitate mai mică. Conținutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să fie mai vulnerabile decât bărbații la efectele alcoolului. Rezultă că prin consumarea aceleiași cantități de alcool consecințele asupra sănătății vor fi mai grave la femei. Alte diferențe între bărbați și femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase țări consumul de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate și maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale și, ea încearcă să disimuleze dificultățile cu care se confruntă în loc să solicite un ajutor calificat.

2. METODOLOGIA LUCRĂRII

Pe un lot semnificativ de persoane de peste 20 de ani din populația unui cabinet de Medicina Familiei, în număr de 1020 persoane s-a investigat prin chestionar (anamneze consemnate în fișa de consultații) consumul de alcool prin unități internaționale (uiA).

uiA este egal cu 1 „drink” – 30 ml băuturi distilate sau

– 100 ml vin (10-12 gr) sau

– 284 ml bere (țap) – 4 -5 gr

Consumul exagerat recunoscut de pacient este evaluat la mai mult de 3 uiA pe zi pentru bărbați și mai mult de 2 uiA la femei.

S-a evaluat de asemenea starea de fumător

De asemenea au fost măsurate valorile tensiunii arteriale sistolice (TAS) și ale tensiunii arteriale diastolice (TAD)

S-a evaluat greutate (kg) și înălțimea (m) a pacientului

S-a calculat indicele de masă corporală (IMC) după formula :

IMC=greutatea (in kg) / înălțimea 2 (m 2)

S-au efectuat investigații privind unii factori de risc cardiovasculari prin următoarele analize de laborator: Colesteromie totală; HDL colesterol; Trigliceride serice; Glicemia; Acidul uric.

3. REZULTATE

Graficul nr. 1. Distribuția numerică a lotului pe total și sexe

Graficul nr. 2. Prevalenta populație pe sexe

Graficul nr. 3. Distribuția comparativă pe sexe a lotului (1020 persoane) și a populației totale de peste 20 de ani înscrisă pe listă

Nu există diferențe semnificative în distribuția pe sexe între populația lotului și întreaga populație de peste 20 de ani înscrisă pe liste ceea ce ne dovedește că lotul este semnificativ din acest punct de vedere.

Graficul nr. 4. Distribuția pe grupe de vârstă la populația lotului și a populației înscrise pe listă

Din punct de vedere al distribuției pe grupe de vârstă diferențele dintre loturi nu sunt semnificative ceea ce confirmă lotul selecționat ca fiind semnificativ.

Graficul nr. 5. Prevalența consumului excesiv de alcool (A) evaluată prin chestionar

O prevalență importantă daca avem în vedere declarațiile pacienților și recunoașterea acestui consum.

Graficul nr. 6. Prevalența pe sexe a consumului excesiv de alcool după chestionar

Remarcăm o prevalență relativ foarte scăzută a populației feminine, care nu recunoaște la prima întâlnire, decât în proporție mică consumul excesiv de alcool.

Tabelul nr. 1. Distribuția populației lotului în funcție de indicele de masă corporală (IMC)

Graficul nr. 7. Distribuția lotului după IMC

Tabel nr. 2. Distribuția persoanelor cu consum exagerat de alcool după IMC

Graficul nr. 8. Distribuția persoanelor cu consum exagerat de alcool după IMC

Graficul nr. 9. Prevalența comparativă a grupelor populaționale după indicele MC la populația lotului și la C ex. A.

Remarcăm o scădere a normoponderalilor cu creșterea atât a supraponderalilor cât și a grupelor cu exces ponderal la pacienții cu consum exagerat de alcool.

Graficul nr. 10. Prevalența hipercolesteromiei (240 mg%) la populația lotului și la cei cu C.ex.A.

Hipercolesteromia totală scade ca prevalență nesemnificativ la pacienții cu consum exagerat de alcool.

Graficul nr. 11. Prevalența hipergliceridemiei la populația lotului și la persoanele cu C.ex.A

Trigliceridele cresc ca prevalență mult la pacienții cu consum exagerat de alcool.

Graficul nr. 12. Prevalența hipertensiunii arteriale (HTA) la populația lotului și la populația cu C.ex.A

Creșterea prevalenței HTA la populația cu consum ex. alcool este evidentă.

Graficul nr. 13. Prevalența HTA pe sexe și total la C.ex.A

Prevalența HTA este mai mare la bărbați cu consum excesiv de alcool.

Graficul nr. 14. Prevalența HTA la populația cu C.ex.A pe stadii de evoluție

Remarcăm o prevalență relativ crescută a persoanelor în stadiul I și II

Graficul nr. 15. Prevalența hipertensivilor la nivelul populației cu C.ex.A în funcție de forma clinică de HTA

Remarcăm prevalența mare a hipertensiunii arteriale de tip sistolo-diastolic.

Graficul nr. 16. Prevalența hiperuricemiilor la populația lotului și la persoanele cu C.ex.A

Hiperuricemia este semnificativ mai crescută la populația cu C.ex.alcool

Graficul nr. 17. Prevalența DZ și STG la populația lotului și la populația cu C.ex.A

Atât prevalența DZ tip 2 cât și scăderea toleranței la glucide (STG) sunt mult crescute la pacienții cu consum exagerat de alcool.

Graficul nr. 18. Prevalența fumătorilor la nivelul lotului și la persoanele cu consum excesiv de alcool

Se evidențiază asocierea de risc și prevalențele crescute (duble) ale fumătorilor la persoanele cu consum excesiv de alcool iar la femei aceste prevalențe sunt mai crescute (250%). Consumul exagerat de alcool face în genere tandem cu fumatul.

Graficul nr. 19. Vârsta de debut a consumului de alcool

Consumul excesiv de alcool a început adesea cu un consum redus sau moderat însă la vârste foarte timpurii, atingând prevalențele cele mai mari la pubertate și adolescența medie.

Tabel nr. 3.

Graficul nr. 20. Consecințele sociale ale consumului excesiv de alcool

Alcoolismul sub forma consumului excesiv de alcool a implicat o serie de consecințe sociale în care absenteismul și spitalizările lungi și repetate repezită cele 2 vârfuri ale ierarhiei.

Tabelul nr. 4.

CONCLUZII

Prevalența consumului exagerat de alcool atinge în comunitate o prevalență de 8,53%.

Consumul exagerat de alcool este mai mic, dar și mai puțin recunoscut de femei (2,53% vs. bărbați 14,62%).

Consumul exagerat de alcool influențează prevalența crescută a subponderalilor (7,27%) sau de creștere a excesul ponderal (58,18%) – alcoolul fiind sursă suplimentară de energie (7,1 kj*g).

Hipercolesteromia totală scade nesemnificativ la CexA (35,63% vs. 36,96% la lot).

Trigliceridele cresc ca prevalență semnificativ la pacienții cu consum exagerat de alcool (19,58% vs. 12,84% la lot).

Hipertensiunea arterială înregistrează prevalențe semnificativ mai crescute (37,93% vs. 33,16% la lot) cu un risc cardiovascular sumat

C.ex. A crește semnificativ hiperuricemiia (10,34% vs. 7,54 % la lot) constituind încă un factor de risc cardiovascular.

C.ex.A crește prevalența tulburărilor metabolismului glucidic, prevalența DZ crește la 8,04 % vs. 5,19% la lot iar STG crește de 5,374% vs. 3,13% la lot, factor de risc cardiovascular major.

Asocierea C.exA și fumat este unanim recunoscută astfel pacienții cu C.exA ating prevalențe ale fumatului de 70,11 % față de lot 39,11%.

C.exA constituie un factor de risc cardiovascular prin efectul său toxic pe miocard (miocardia etanolică) sau prin efectul său aritmogen recunoscut, dar și prin influențarea factorilor de risc majori pentru riscul cardiovascular global (creșterea prevalenței fumatului, hipertensiunii arteriale, diabetului) sau asocierea altor factori de risc cardiovasculari (hiperuricemie, hipertrigliceridemie, exces ponderal).

Consecințele în plan social multiple se adaugă problematicii medicale complexe.

URMĂRIREA PACIENTULUI ALCOOLIC

Alcoolismul este o patologie frecvent întâlnită în medicina generală, deși frecventă rămâne greșit înțeleasă. Pentru a cunoaște mai bine atitudinea practică în fața acestei probleme a fost realizată în Franța o anchetă națională asupra unui eșantion de medici generaliști.

În Franța, la fel ca în alte țări, alcoolismul este o problemă de sănătate publică. Este vorba de o patologie multifactorială, cu multiple consecințe. Tratamentul său se sprijină pe o rețea de asistență multidisciplinară în care medicul generalist este unul din elementele esențiale, el fiind cel care pune diagnosticul, analizează problema și asigură urmărirea pacientului în colaborare (dacă este necesar) cu un specialist, alcoolog de exemplu.

Frecvența acestei patologii este mare, aproape un pacient din 5 prezentând un risc sau o boală legată de alcool. Ea totuși rămâne rău înțeleasă de către medicul generalist, alcoolicul nefiind considerat întotdeauna ca un bolnav.

S-a realizat un chestionar adresat la 3349 de medici generaliști din toată Franța. Chestionarul a fost formulat de un Comitet Științific Național alcătuit din un profesor de terapeutică alcoolog, un medic generalist alcoolog, 4 medici generaliști, un sociolog, un medic farmacist și un medic specialist în anchete.

Au răspuns 2/3 dintre medicii contactați ceea ce reprezintă un procent satisfăcător. Chestionarul a cuprins întrebări referitoare la caracteristicile medicilor: sex, vârstă, departament și 15 întrebări referitoare la practica vis-a-vis de pacientul alcoolic. Întrebările au fost orgenizate în 4 teme:

1. informarea în alcoologie

2. diagnosticul problemelor legate de alcool

3. relația medic-bolnav și urmărirea pacientului

4. mijloace terapeutice

Dintre medici, 12% au fost femei, cu vârsta medie de 40 de ani și 88% au fost bărbați cu vârsta medie de 44 de ani; majoritatea practică în orașe de importanță medie sau mare, iar 22% în mediul rural.

MIJLOACE TERAPEUTICE

Cele mai frecvent folosite sunt medicamentele. Acamprosate (Aotal) prescris de 76% din medici este pe primul loc, urmat de tranchilizante și antidepresoare 52%. Psihoterapia este pe locul patru.

Majoritatea cred că Aotalul ar ameliora rezultatele terapeutice, ar ușura urmărirea ambulatorie și ar putea decide mai ușor bolnavii să se trateze.

Această anchetă arată insuficienta educație a medicilor în problemele de alcoologie. Este cert că experiența personală este indispensabilă în domeniu.

În ceea ce privește urmărirea pacientului este uimitor de mare procentul de medici care afirmă că urmăresc alcoolici timp de mai mulți ani. Aceasta s-ar explica probabil prin reticența pe care o au medicii în a recunoaște că nu sunt interesați de o patologie atât de frecventă și pe de altă parte urmărirea s-ar datora complicațiilor organice asociate și nu însăși maladiei alcoolice.

Semnele biologice, chestionarea anturajului și aspectul general al pacientului sunt semnele cele mai frecvente pentru diagnostic.

Dintre metodele terapeutice, psihoterapia nu este folosită decât de 44% din medici. Tratamentul medicamentos frecvent prescris nu e eficient în asociere cu psihoterapia. Chiar dacă medicamentele au o utilitate incontestabilă tratamentul actual al alcoolismului trebuie să fie multifactorial asociind psihoterapia și când este necesar chimioterapia, ajutorul social, dieta.

Această anchetă permite înțelegerea mai bună a atitudinii medicilor generaliști față de maladia alcoolică. Una din surprizele plăcute constă în interesul purtat acestui subiect de către medici, interes relevat de numărul mare de medici care au răspuns chestionarului.

Dacă pentru medicii generaliști experiența prevalează în procent crescut se constată că informarea lor provine mai ales din industria farmaceutică. Aspectul pozitiv al acestei situații este acela că ea contribuie la informarea asupra maladiei alcoolice și a tratamentului său. Există totuși riscul de a da prea multă importanță medicamentelor, probabil în detrimentul altor mijloace terapeutice, în special a susținerii psihologice.

BIBLIOGRAFIE

Abraham P. (coord.), Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, București, Edit. Științelor Medicale, 2005.

Berchman, R. E.; Kliegman, R; Nelson, Essentials of Pediatrics; WB Sounders Co, 1999.

Birț, Mircea Alexandru, Psihiatrie – Prolegomene clinice, Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 2001.

Chirilă, Mihaela, Tulburări psihice induse de alcool, Ghid medical Romedic, București, 2007.

Constantinescu, Doina; Prelipceanu, Dan, Alcoolismul o epidemie cu promoter, București, Edit. Viața medicală, 2006.

Crabbe, John C.; Metten, Pamela; Cameron, Andy J.; Wahlsten, Douglas, An analysis of the genetics of alcohol intoxication in inbred mice, In „Neuroscience and Biobehavioral Reviews” 28, 785-802, 2005.

Ebstein, O.; Perking, D.; De Bono, D.P., Clinical Examination, London, St. Louis, Mossby Co, 2002.

Gârban Z., Gârban Gabriela, Nutriția umană, vol. I, Timișoara, Edit. Orizonturi Universitare, 2003.

Gelder, M.; Gath, D.; Mayou, R.; Cowen, P., Oxford Textbook of Psychiatry; third edition, Oxford University Press, 1996.

Gill, D.; O’Brian, N., Pediatric Clinical Examination, London, Churchill-Livingstone, 2001.

Harrison, Principiile Medicinei Interne, Vol. 1+2 , ediția a II-a în limba română, Edit. Teora, București.

Ionescu, G., Curs despre alcoolomanie, București, Edit. Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, 1995.

Jompan, Afilon, Asistența medicală primară și consumul excesiv de alcool, în „Medicina Familiei”, 12-2005, Nr. 54, p. 3.

Jompan, Afilon, Asistența primară a stării de sănătate, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2013.

Jompan, Afilon, Cazul clinic în practica Medicinei Familiei, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2012.

Jompan, Afilon, Consumul exagerat de alcool – factor de risc cardiovascular la nivel comunitar, în „Medicina Familiei”, 12-2005, Nr. 54, p. 4-11.

Jompan, Afilon, Manager, lider și indici ai stării de sănătate, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2015.

Jompan, Afilon, Medicina Familiei, ediția a VIII-a , Timișoara, Edit. Eurostampa, 2014.

Jompan, Afilon, Pacientul bolnav și pacientul cu risc, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2014.

Jompan, Afilon, Crâsnic Ioan, Dumitrașcu, V., Analizele de laborator în practica asistenței medicale primare, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2006.

Kaplan & Sadock, Manual de buzunar de psihiatrie clinică, ediția a III-a, București, 2003.

Karila, Laurent, Le book d’ECN, București, Edit. Medicală Universitară Iuliu Hațieganu, 2011.

Koob, G. F.; Sanna, P. P., Bloom, F. E., Neuroscience of Addiction, Neoron., 21, 467-476 (1998).

Matei, Dumitru, Esențialul în Medicina de Familie, ediția a II-a, București, Edit. AMALTEA, 2010.

Oraseanu, D.; Ulmeanu, C., Intoxicațiile Acute la Copil. Diagnostic și tratament, București, Edit. Grand, 2000.

Precup I., Batranu Adriana, Există o predispoziție genetică pentru alcoolism?, în „Medicina Familiei”, 8-2001, Nr. 39.

Prelipceanu, Dan; Voicu, Victor, Abuzul și dependența de substanțe psihoactive, București, Edit. INFO Medica, 2004.

Restian, Adrian, Bazele Medicinei de Familie, ediția a III-a revizuită, București, Edit. Medicală, 2013.

Vlăduț, V., Belba, Adriana, Șandor, M., Aspecte clinice și terapeutice în utilizarea nociva de alcool, în „Medicina Familiei”, 12-2005, Nr. 53.

White, Francis J., A Behavioral/Systems Approach to the Neuroscience of Drug Addiction, In „The Journal of Neuroscience”, 2002.

Winick, M., Nutrition, Pregnancy and Early Infancy, London, Sydney, Williams and Wilkins, 2004.

Zander, M.; Mackenzie, W. D., What to do în an emergency, London, Reader’s Digest Association Limited, 1986, p. 350.