Otita Medie Cronica la Copil

Urechea (analizatorul auditiv) are importanță în comunicarea și socializarea cu alte persoane având și funcție în echilibru și direcționarea spațială.

Anatomie

Segmentele aparatului acustico-vestibular

-segmentul periferic alcătuit din urechea externă, urechea medie și urechea internă

-segmentul intermediar alcătuit de calea acustică si cea vestibulară

-segmentul central alcătuit de centrii auditivi corticali și subcorticali și centrii echilibrului

Sistemul auditiv periferic este alcătuit din trei componente:

-urechea externa compusă din pavilionul urechii și conductul auditiv extern;

-urechea medie compusă din membrana timpanică, lanțul osicular, mușchii de la nivelul urechii medii și porțiunea pneumatizată a mastoidei;

-urechea internă cu localizare la nivelul stâncii temporalului și împărțită în vestibul, sistemul canalelor semicirculare vestibulare și cohleea definită ca fiind organul auditiv.

Urechea internă

Se dezvoltă în perioada embrionară în timpul săptămânii 4 de la placoda auditivă, care este o îngroșare a ectodermului, dănd naștere la neuronii bipolari al ganglionilori cohleari și vestibulari. Vezicula auditivă sau otocyst se formează atunci când placoda auditivă învaginează mezodermul embrionar, formând componentele saculare și utriculare ale membranei labirintice.

În săptămâna 5 al dezvoltării se formează conductul cohlear care conține endolimfa acumulată în membrana labirintică și organul lui Corti.Conductul cohlear va fi separat de perilimfatică scară vestibuli care este o cavitate în interiorul cohleei, prin peretele vestibular. Scara timpanului care este o cavitate în interiorul labirintului cohlear va fi separată de conductul cohlear prin membrana bazilară.Peretele lateral al conductului cohlear care este format din ligamentele spirale si stria vasculară, produce endolimfa.Organul lui Corti se formează din celule păroase care se dezvoltă de la crestele laterale și mediale ale conductului cohlear,împreuna cu membrana tectorială.

Urechea internă conține mai multe tipuri de celule printre care celule păroase, celule piliare,celule Boettcher, celule Claudius și Deiters (celule interfalangiene), celule Hensen.

Celulele păroase cunoscute și ca celule senzoriale auditive, celule acustice păroase, celule auditive sau celulele lui Corti sunt receptori auditivi principali. La nivelul organului lui Corti se găsesc aliniate, un singur strat de celule păroase interne si trei straturi de celule păroase externe. Celulele piliare au funcție de susținere a celulelor păroase, sunt de două tipuri interne și externe, cele externe fiind unicele care nu vin în contact cu celule adiacente, cu excepția la bazele și vârfurile. Cele două tipuri de celule piliare oferă cuplare mecanică între membrana bazală și celulele păroase mecanosenzoriale. Tot la nivelul organului lui Corti de găsesc celulele Boettcher care sunt prezente doar în rândul de jos a cohleei, sunt organizate în rânduri, numărul rândurilor variind între specii. Se află sub celulele Claudius pe membrana bazilară și au funcție de susținere a celulelor pentru celulele păroase din organul lui Corti. Celulele Claudius situate peste răndurile celulelor Boettcher par să fie implicate în transportul de ioni, au rol în etanșare de spațiile endolimfatice și conțin o varietate de canale de apă. Celulele Deiters sunt organizate într-un rând de celule interfalangiene interioare și trei rânduri de celule interfalangiene exterioare și au rol de susținere a celulelor piloase în cohlee. Celulele Hensen direct adiacente la al treilea rând de celule Deiters sunt celule columnare înalte.

Urechea media

Este compusă din casa timpanului, trompa lui Eustachio și celulele mastoidiene.

Casa timpanului prezintă un perete extern reprezentat de timpan. Timpanul este alcătuit de tegument pe fața externă și de mucoasă de tip respirator pe fața internă. Timpanul prezintă următoarele porțiuni:

-o porțiune superioară denumită și pars flacida;

-o porțiune inerioară denumită si pars tensa;

Aceste două porțiuni sunt inserate la periferie la nivelul șanțului timpanal prin intermediul ligamentului Gerlach, care se răsfrânge pe apofiza ciocanului spre partea mediană dând naștere la ligamentele timpano-maleolare. În centrul membranei timpanice se găsește ombilicul sau umbo, la care ajunge mânerul ciocanului. De la nivelul ombilicului (umbo) pleacă antero-inferior conul luminos a lui Politzer.

Pereții urechii medii:

-peretele anterior denumit și perete tubocarotidian, prezintă orificiul trompei lui Eustachio și canalul mușchiului ciocanului;

-peretele posterior, prezintă o formațiune anatomică sub formă de canal denumită aditus ad antrum ce asigură comunicarea urechii medii cu mastoida; Piramida, o proeminență la care se regăsește mușchiul scăriței și recesul facialului și o depresiune care este rapelul pentru abordul posterior chirurgical al căsuței timpanului;

-peretele superior, care este în raport cu fosa cerebrală mijlocie;

-peretele inferior, care este în raport cu golful venei jugulare;

-peretele intern alcătuit dintr-o porțiune superioară reprezentată de relieful canalului semicircular extern și o porțiune inferioară care conține fereastra ovală, fereastra rotundă, sinus timpani și promontoriu. Sinus timpani situat în spatele celor două ferestre corespunde ampulei canalului semicircular posterior.

Casa timpanului este împărțită in trei nivele și anume recesul epitimpanic denumit și atică, mezotimpanul și recesul hipotimpanic.Tot aici se găsește lanțul osicular reprezentat din ciocan, nicovală și scăriță cu scop de a transmite sunetele primite de timpan la nivelul ferestrei ovale.

Trompa lui Eustachio este canalul care face legătura între urechea medie și rinofaringe.Prezintă o porțiune externă osoasă și o porțiune internă cartilaginoasă.Mușchii peristaflin extern si intern determină prin contracția lor închiderea și deschiderea trompei.

Urechea externă

Adună energia sunetului și o focalizează pe timpan. Stimulează presiunea acustică de 30 pănâ la 100 de ori pentru frecvențe de aproximativ 3 kHz, acest lucru face ca oamenii să fie mai sensibili la frecvențele de acest interval și explică de ce sunt predispuși la prejudiciu acustic și pierderea auzului în apropierea acestei frecvențe.

Fiziologia auzului

Funcția auditivă

Pavilionul urechii transportă prin conductul auditiv extern până la nivelul membranei timpanice sunetele pe care le captează din mediul extern.Apoi vibrează și transmite câtre lanțul osicular unda sonoră.Lanțul osicular transmite unda sonoră spre membrana ferestrei ovale și mai departe la nivelul perilimfei.În cazul în care unda sonoră depășește 80 Db, se contractă reflex mușchiul scăriței, blochează transmiterea undelor sonore și protejează auzul.Undele sonore periodice se transformă în vibrații spre membrana bazilară.Lichidele urechii interne, endolimfa și perilimfa, se mișcă în același sens cu fereastră ovală.Organul Corti, aparatul neurosenzorial localizat la nivelul urechii interne, transformă informația sonoră în curent bioelectric.Impulsul electric se va transmite pănâ la cortex, pe calea nervului acustic,unde se va transforma în senzație de percepție.

Funcția vestibulară

Analizatorul vestibular are scopul de a ajuta omul să se orienteze în spațiu și să iși mențină echilibrul static și dinamic.La nivelul organului Scarpa, aparatul neurosenzorial, excitațiile sunt preluate de nervul vestibular și apoi sunt transmise către trunchiul cerebral.

http://anatomie.romedic.ro/urechea

Otita medie cronică

Definiție

Otita medie cronică este definită ca un proces inflamator al mucoasei și submucoasei urechii medie localizat la nivelul casei timpanului și oscioarelor. Cum fanta anatomică a urechii medii este o regiune anatomica de complexitate mare, consecințele acestei inflamații sunt extrem de variate. Otita medie cronică face parte dintr-un proces inflamator continuu al urechii medii, care include și otita medie acută precum și otita medie cu efuziune.

Histologie

Dezvoltarea de structuri glandulare, celule producătoare de mucus și celule ciliate este datorată infiltrațiilor inflamatorii la nivelul submucoasei și metaplaziei mucoasei. Infiltrațiile de celule mononucleare, fibroza submucoasei, osteita,formarea de os nou și formarea de țesut de granulație sunt datorate rezultatului procesului inflamator tisular distructiv și încercării de vindecare.

Clasificare:

Otita medie cronică supurată

Reprezintă un stadiu de boală în care există infecție cronică a fantei urechii medii, cu prezența a membranei timpanice perforate și a otoreei timp de cel puțin șase săptămâni. Histologic perforația de membrană timpanică poate prezenta fibroza excesivă, incluziune epitelială, încărnarea epitelială, hiperplazie epitelială și timpanoscleroza.

Simptomatologia

Simptomele otitei medii cronice supurate sunt datorate colesteatomului și atrofiei membranei timpanice. Pierderea auzului în general ușoară exceptând cazurile cu alte complicații ale otitei medii cronice, cum ar fi eroziunea ossicularului și otoreea care este intermitentă dar abundentă când este prezentă, sunt simptomele principale ale otitei medie cronice supurate. În cazuri ușoare otoreea poate fi absentă sau ușoară și în cazurile severe poate fi continuă, otoreea abundentă cu umplerea canalului extern al urechii poate de asemenea avea consecințe asupra auzului.

Semne Clinice

La examenul clinic al otitei medii cronice supurate trebuie evaluat statusul membranei timpanice, care uneori este dificil datorată secrețiilor mucopurulente obstruante ale membranei timpanice, administrarea de steroizi locali și picături pentru ureche cu antibiotice precum și curățarea urechilor cu colectorul sunt metode de prima intenție.În cazul în care nu se poate evidenția membrana timpanică prin metodele menționate anterior se va recurge la examinarea sub anestezie. Scleroza, atrofia, retragerea și miringita pot de asemena afecta membrana timpanocă perforată. Țesutul de granulație poate deveni peduncular în cazul unei miringite exuberante purtând numele de polip auditiv, polipul este de obicei friabil și poate fi ușor îndepărtat prin aspirație. În unele cazuri unde polipul este mai fibros și greu de îndepărtat se recurge la disecție ascuțită pentru prevenirea rănirii structurilor subiacente. Se poate lua în considerare posibilitatea de apariție a unei neoplazii când un polip auditiv este asociat cu secreții mucopurulente, fapt care conduce la examinarea histopatologică după extirparea polipului.

Investigații paraclinice

În majoritatea cazurilor singura investigație paraclinică necesară este audiograma cu conducție osoasă mascată la urechea afectată, când urechea este uscată. Audiograma aduce dovezi asupra statutului auzului înainte de orice intervenție. O perforație singură poate afecta pierderea auzului într-o măsură mai mică . Diagnosticul se bazează de obicei la inspecția urechii și tratamentul poate fi afectat cel mai adesea de văsrta pacientului și într-o măsură mai mică de simpotomele și semne ale pacientului.

Tratament

Are ca principiu restabilirea integrității membranei timpanice și controlul simptomelor, altfel bunul control al secrețiilor otice poate remite simptomatologia făcând altfel mai ales la copii foarte mici, să fie evitată închiderea anticipată a defectului membranei timpanice.

Profilaxie

În țările dezvoltate cele mai utile sfaturi sunt, ca în timpul înotului și spălării să se păstrează urechile uscate prin folosirea dopurilor pentru urechi, fapt care poate preveni otoreea mai ales în prezența unei membrane timpanice perforate. În comunitățile cu risc înalt tratamentul ideal, ar trebui să includă îmbunătățirea stării de nutriție, mediul de viața și educația pacientului despre boala pentru o otoree printr-o membrană timpanică perforată cronic. În comunitățile izolate autohtone unde copii înotau în prealabil în găuri cu apă stagnantă, introducerea de bazine de înot cu apă sărată au adus un beneficiu în comunitățile cu prevalență crescută de perforație de membrana timpanică la copil.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos are ca principiu combaterea infecției urechii și reducerea inflamației cronice. Are ca scop ameliorarea simptomatologiei, care poate să reapare, dar nu are efecte asupra schimbărilor structurale ale urechii medii sau membranei timpanice. Tratamentul de elecție în otite medii cronice supurate necomplicate sunt picăturile pentru urechi, care conțin antibiotic, cel mai frecvent aminoglicozide sau quinolone și un corticosteroid pentru reducerea reacției inflamatorii. Cele mai frecente bacterii incriminate în patologia otitei medii cronice supurate sunt Staphylococus aureus și Pseudomonas aeruginosa. În cazuri în care tratamentul obișnuit este ineficace trebuie luată în considerare o infecție cu mycobacterii, inclusiv cele atipice. Tratamentul topic cu antibiotice după curățarea urechii în loc de tratament sistemic antibiotic s-a dovetit a fi mai eficace, quinolonele aplicate topic nu au potențial de ototoxicitate în comparație cu aminoglicozidele, dar nu este clar dacă eficiența lor este mai mare decăt al altor antibiotice in otita medie cronică supurată, aminoglicozidele trebuie administrate cu precauție la copii la care au secreții si perforații otice, trebuie administrate mai puțin de două săptămâni, numai în prezența unei otite medii cronice supurate, în care riscul de ototoxicitate din cauza puroiului în fanta urechii medii este mai mare decât cea din tratamentul cu aminiglicozide. Ototoxicitatea de cauza aminiglicozidică pare să fie dependentă de doză și în urma unor cure prelungite, altfel părinții copiilor ar trebui sa fie informați asupra riscurilor după tratament cu aminoglicozide. Dacă copilul nu răspunde la cura inițială a tratamentului ar trebui efectuată o antibiogramă pentru depistarea bacteriei și sensibilitatea la un anume tip de antibiotic.

Tratament chirurgical

Închiderea chirurgicală de membrană timpanică perforată la copii cu otita medie cronică supurată – Timpanoplastia

Perforațiile cronice de membrana timpanică vindecate spontan sunt mai puțin frecvente și tratamentul medicamentos nu este curativ, doar simptomatic. Tratamentul de elecție pentru închiderea perforației fiind cel chirurgical. În literatura medicală există dovezi ample că închiderea perforației are o rată de succes mai ridicată la adulți, când este realizată într-un mod adept, la copii în schimb rata de eșec fiind mai mare. Un studiu despre timpanoplastia pediatrică a oferit unii parametrii despre închiderea membranei timpanice, concluziile acestui studiu sunt, că între vârstele de șase ani până la treisprezece ani există o corelație mai mare de succes al intervenției chirurgicale. Alegerea timpului optim chirurgical la o perforație deschisă este dificilă datorită comorbidităților, cum ar fi infecția acută bacteriană și scăderea riscului de eșec a intervenției chirurgicale în timp ce copilul înaintează în vărstă. Când urechea este menținută uscată scade riscul de comorbidități, astfel se poate aștepta pentru intervenția chirrgicală până la vărsta optimă. Este important de menținut că otita medie cronică cu inflamația urechii medie poate persista si după închiderea perorației timpanice, prin otită supurată situată înapoia membranei timpanice reparate în 10.6% din cazuri. Timpanoplastia este o procedură folosită pentru eradicarea bolii și restabilirea auzului și funcției urechii medii. Constă în plasarea unei grefe la inelul membranei timpanice medial sau lateral de ea și succesul operației depinde de abilitatea de a eradica boala de la urechea medie cum ar fi colesteatomul și țesut granular inflamat. Timpanoplastia este indicată cănd perforația persistă în ciuda tratamentului cu picături otice, după menținerea urechii uscate sau după miringoplastie. Intervenția chirurgicală este contraindicată la o infecție ai urechii active.

Pregătirea preoperatorie

Pentru a se putea efectua intervenția chirurgicală trebuie cunoscut istoricul bolii și efectuat examenul clinic. La istoricul bolii următoarele aspecte sunt importante de cunoscut, cum ar fi, durata perforației, severitatea otalgiei, otoreea, pierderea auzului, vertij, existența de otita medie sau otita externa și încercarea de a se repara anterior perforația timpanică. Date importante asupra severității bolii ne oferă frecvența și numărul de infecții, inclusiv timpul cei mai recente infecții. Dacă s-au efectuat intervenții chirurgicale la nivel otic în antecedente, informații asupra tuburilor de egalizare a presiunii folosite sau o intervenție de timpanoplastie sunt de importanță maximă.

La examenul clinic controlul urechii se face prin otoscopie sau otomicroscopie. Folosirea diapazonului poate fi de folos în descoperirea problemelor de auz, des întălnite la otite medii cronice supurate cu perforație de membrana timpanică. Cerumenul obstructiv trebuie îndepărtat la pacienții care necesită timpanoplastie, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra membranei timpanice. Dacă există perforații bilaterale se operează inițial urechea care prezintă o pierdere mai mare de auz.

Înaintea intervenției chirurgicale, dacă este necesar. este indicat tratamentul antibiotic sau antifungic în formă de picături otice. Tratamentul cu steroizi pentru reducerea inflamației este necesar atunci cănd la otomicroscopie se vizualizează țesut de granulație sau polipi auditivi. Pentru a avea șanse de succes mai mare intervenția chirurgicală, este ideal de a se menține urechea uscată pentru trei-patru luni înaintea operației. După intervenție, urechea operată trebuie menținută uscată pentru o perioadă de mai multe săptămâni sau pănâ la vindecarea grefei.

Examene paraclinice

Audiograma este efectuată la toți pacienți care au indicație operatorie, cu scop principal în stabilirea pierderilor de auz care de obicei la perforațiile timpanice sunt pierderi conductoare cu frecvență joasă. Dacă există o discontinuitate osiculară și nu este depistată în timpul operației, atunci pierderea auzului postoperator în ciuda timpanului neoformat va fi mai mare astfel implicarea osicularului trebuie luată în considerare când pierderea conductoare al auzului este plată în toate frecvențele sau mai mare de 35 Db. Prezența si gradul pierderii de auz neurosenzorială trebuie depistată preoperator. Timpanometria poate da informații utile la copii mai mici care nu se pot examina corespunzâtor.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) și computer tomografia (CT) deși nu sunt indicate de rutină pot totuși să oferă informații asupra unei patologii labirintice, cohleare și intracraniene. Pacienții cu antecedente de paralizie facială, cazuri cu anatomie distorsionată si copii cu anomalii craniofaciale ar putea avea indicație pentru efectuarea imagisticii preoperatorii. Prin aceste examinări chirurgul este ajutat în depistarea preoperatorie a unor patologii și poate astfel efectua planificarea intervenției chirurgicale. RMN-ul este benefic pentru detectarea leziunilor mici retrocohleare precum și pentru delimitarea integrității durei. CT-ul ar trebui efectuat atunci când există suspiciune de colesteatom și la pacienții cu intervenții chirurgicale mastoidiene anterioare, cu vertij sau otalgie.

Tehnica operatorie

Dimensiunea totală sau subtotală, localizarea perforației marginală sau centrală, zone de miringoscleroză și timpanoscleroză, comorbidități importante cum ar fi alergiile care stau la baza de mediu sau rinita alergică cronică și tulburările craniofaciale trebuie luate în considerare de câtre chirurg la planificarea timpanoplastiei. Reparații chirurgicale anterioare, colesteatomul, otita medie adezivă și disfuncția severă trompei lui Eustachio fie cu perforarea urechii contralaterale sau otoree intermitentă în curs de desfășurare, sunt factori care reduc succesul timpanoplastiei. În funcție de prezența sau absența colesteatomului sau țesutului de granulație, dimensiunea și localizarea perforației, alte considerații anatomice cum ar fi canalele auditive externe înguste, starea osicularului și mastoidei, precum și preferința și expertiza chirurgului se decide care abordare chirurgicală va fi folosită. Îndepărtarea adeziunilor sau colesteatomului precum și examinarea urechii medie și osicularelor sunt crtice. Dacă pierderile auditive sunt conductoare de frecvență joasă secundare perforațiilor, chirurgul ar trebui să fie atent să nu perturbă un lanț osicular intact și mobil.

Abordul transcana poate fi folosit pentru perforații de mărime medie dacă membrana timpanică anterioară este ușor de vizualizat și este deosebit de bună pentru perforații mici posterioare. În cazul perforațiilor anterioare semnificative, canalelor otice înguste-stenozate, persoanelor cu o inflamație semnificativă a canalului anterior, aceasta tehnică poate fi o provocare. Înaintea pregătirii pacientului trebuie verificată perforația și determinat că cel puțin un specul de 5 mm poate fi plasat în interiorul urechii. Dacă vizualizarea canalului este ușor limitată situația se poate îmbunătăți prin plastie de canal.

Abordul endauricular este util atunci când există mai multe perforații mai ales când se anticipează o atticotomie mică (când este necesară o vizualizare mai bună a epitimpanului).

Abordul postauricular este cel mai frecvent folosit pentru timpanoplastie de reconstrucție sau la care se anticipează o mastoidectomie. Acest abord este preferabil în perforații anterioare largi pentru că oferă o vizualizare bună a membranei timpanice anterioare. Dacă se găsește boala în mastoid tehnica respectivă se poate folosi în combinație cu mastoidectomia.

Materialele de grefa

Fascia temporalis adevărată este disponibilă și ușor de prelevat de aceea este și cea mai folosită. Fascia areolară considerată mai pliabilă, cu o zonă de morbiditate mai mică și mai transparentă după vindecare este preferată de folosit de unii medici. Este disponibilă prin incizia postauriculară sau prin incizie separată pe sau în afara liniei părului postauricular când abordul transcanal sau endauricular este folosit.

Cartilajul poate fi recoltat fie de la tragus sau de la concha în cazul utilizării abordării postauriculare. Printr-o mică incizie pe suprafața internă a tragusului este recoltat cartilajul tragal cu pericondrul atașat. Aceasta grefă are dimensiune adecvată și o morbiditate foarte mică pentru donator. Cartilajul conchal nu are de asemenea o morbiditate semnificativă. Alte materiale folosite pentru grefa sunt grăsimea lobulară, periostu, pericondru,venă și AlloDerm

Complicații

Complicațiile postoperatorii pot fi dezvoltarea unui colesteatom, otoreea, persistența sau agravarea pierderilor auditive conductoare, reapariția perforației, retracția membranei timpanice, tulburări ale gustului și pierderea auzului neurosenzorială. După incizii postauriculare există risc de formare de hematom și pentru prima noapte postoperator este necesar un pansament cu presiune pe mastoid.

Grefa poate eșua din cauza unui colesteatom nedetectat, eroare în tehnica operatorie, incapacitatea de a trata boala mastoidei și urechii medii și eșecul punerii la loc în siguranță grefa. Este important la marginilile perforației să se facă excizia timpanosclerozei pentru a permite incorporarea perimetrelor vascularizate în grefa.

Colesteatomul

Definiție

Colesteatomul este format din epiteliu scuamos care este găsit în interiorul bazei craniului și care poate eroda și distruge structuri importante la nivelul osului temporal. Poate avea repercursiuni fatale asupra pacientului prin complicațiile pe care le dă la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi, meningita și abcesul.

Clasificare

Este clasificat în două tipuri: 1. Colesteatom congenital

2. Colesteatom dobândit

Colesteatomul Congenital

Ca să fie considerat congenital trebuie să respectă criteriile lui Derlacki și Clemis (1965) și anume, prezența unei mase albe medial la o membrană timpanică intactă, pars tensa și flacida să fie normale și fără antecedente de secreții la nivelul urechii, perforații și proceduri otice. La o membrană timpanică intactă se găsesc chisturi epidermice atașate de obicei de promontoriu anterior la mânerul malleus. În primii 5 ani de viață majoritatea copiilor au măcar un episod de otita medie deși nu este exclus un colesteatom congenital după un episod de otită medie acută. Formațiunea epidermoidă care este separată de la canal auditiv fetal printr-o structură vestigială a fost identificată medial de la membrana timpanică și există probabilitatea ca majoritatea colesteatomelor să provină de la acest nivel.

Inițial colesteatomul congenital se descrie ca perle ale keratinei cu matrice intactă cu o creștere lentă. După o infecție când matricea este călcată și colesteatomul a pătruns în membrana timpanică, colesteatomul congenital se comportă într-un mod mai agresiv ceea ce este tipic intălnit în colesteatomul pediatric.

În unele cazuri pănâ în decada a 4-a sau a 5-a de viață , unele chisturi epidermoide care respectă criteriile Derlacki și Clemis nu sunt evidente , fapt care explică că aceste chisturi rezultă din metaplazii decât congenital. Incidența colesteatomului congenital a crescut din 1977 care avea o incidență de 2% până în 1989 la o incidență de 28%, creșterea asta se datorează cel mai probabil identificării mai bune a colesteatomului congenital.

Colesteatomul Dobândit

Cel mai frecent într-un diverticul al membranei timpanice cu epiteliu scuamos se acumulează keratina care se extinde la urechea medie. O combinație de retracție și proliferare este cel mai probabil responsabil pentru apariția majorității colesteatoamelor dobândite Mai multe mecanisme sunt implicate în apariția colesteatomului dobândit:

1. Imigrația, printr-un defect al membranei timpanice în urechea medie crește epiteliul scuamos. Acest meganism este responsabil pentru o mică proporție de colesteatoame.

2. Retracția, în pars flacida se produce retracția progresivă a membranei timpanice bilaminare sau este asociată cu atrofia de pars tensa.

3. Proliferare papilară, a straturilor bazale al epiteliului keratinizat membranei timpanice. Proliferările ai epiteliului scuamos se datorează inflamației cronice al urechii medie, fapt dovedit prin animale de laborator.

4. Metaplazia, ca răspuns ai inflamației cronice al urechii medie epiteliul se transformă din endoteliul columnar al urechii medie în epiteliu keratinizat. Chisturi epiteliale se pot forma de la acest colesteatom dobândit. O altă ipoteză este acea că o perforație întârziată a chistului epitelial congenital prin membrana timpanică poate avea ca și rezultat formarea colesteatomului dobândit.

5. Traumatic, se poate implanta epiteliu scuamos keratinizat în complexul urechii medie printr-un traumatism masiv cu o fractură a osului temporal care implică canalul auditiv extern și membrana timpanică.

6. Iatrogenic, prin operație pe membrana timpanică cu implantare de epiteliu scuamos se pot forma chisturi epiteliale în urechea medie.

Epidemiologie

Are o incidență de 0.3-1.6/10.000 persoane pe an în Europa și America de Nord. Au fost de asemenea raportate incidențe de 0.04/10.000 pe an în Gothenburg și 6.6/10.000 pe an în Israel. Există o diferența de vărsta pentru apariția colesteatomului astfel cel congenital apărând aproximativ la vărsta de 5 ani și cel dobândit aproximativ la vărsta de 10 ani.

Anatomia colesteatomului pediatric

Colesteatomul diferă la copii față de adulți prin modul de eroziune, modul de răspândire și originea sa. În comparație cu adultul la copii clafts al urechii medie sunt într-o stare de dezvoltare continuă. Otita medie cronică persistentă și presiunea negativă la nivelul urechii sunt datorate persistenței imaturității urechii medie și trompei lui Eustachio, ce poate duce la formarea recurenței bolii. Colesteatomul de pars tensa este mai frecvent la copil față de adult.

Colesteatomul la copil implică cel mai frecvent extremitățile spațiului urechii medie cum ar fi trompa lui Eustachio, zona retrolabirintică, vârful mastoidei și mezotimpanul anterior. Erodează canalul semicircular lateral osul peste nervul facial și mai puțin frecvent în comparație cu colesteatomul la adulți osicularele. Aceste lucruri conduc la intervenții chirurgicale cu tehnică mai dificilă și la riscul apariției de boala reziduală post-operator.

Răspândirea mare a colesteatomului lo copil rezultă din cauza mastoidei mai pneumatizate și arhitecturii deschise a celulelor de aer, permitând astfel răspândirea mai ușoară a epiteliului scuamos. Colesteatomul la copii este mai agresiv decât la adulți.

Examene paraclinice

În colesteatom computer tomografia cu vizualizarea osului temporal poate fi foarte utilă. Se poate vizualiza gradul de extindere a pneumatizării mastoidiene, care poate ajuta la planificarea abordului chirurgical. Poate oferii informații asupra extinderii bolii care de obicei este mai mare la copii decât la adulți și asupra extinderii în apexul petros.

Tratament medicamentos

Se pot folosi picături pentru ureche cu antibiotice și steroizi sau antibioterapia orală pentru a controla infecția pănâ la intervenția chirurgicală. Odată ce a fost stabilit diagnosticul și dacă copilul poate suporta anestezia generală, se poate parcurge la intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea matricei keratinizate.

Tratament chirurgical