Organizarea Serviciilor de Sanatate In U.e

LUCRARE DE LICENȚĂ

ORGANIZAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. ROMÂNIA ÎN

CONTEXT EUROPEAN

Studiu de caz la Spitalul de Recuperare

,,BĂILE FELIX"

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – POLITICI DE SĂNĂTATE LA NIVELUL UE

1.1. Evoluția politicii de sănătate la nivelul UE

1.1.1. Instituții europene cu rol în sănătatea public

1.1.2. Legislația în domeniul sănătății publice

1.2. Strategia în domeniul sănătății 2008-2013

1.3. Politici și sisteme de sănătate în UE

CAPITOLUL II – SERVICIILE DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA

2.1. Serviciile de sănătate. Măsurile de îmbunătățire

2.2. Organizarea sistemului de sănătate

2.3. Starea de sănătate

CAPITOLUL III – SPITALUL DE RECUPERARE ,,BĂILE FELIX"

3.1. Prezentare generală. Scurt istoric

3.2. Conducerea spitalului. Resursele umane

3.3. Structura organizatorică a spitalului

3.4. Servicii medicale oferite pacienților

3.5. Compartimentul financiar al spitalului

3.1.7. Date statistice 2012

3.1.8. Analiza SWOT

3.1.8. Obiective propuse pentru anii 2012 – 2015

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Dacă în urmă cu 4 – 5 decenii o asociere între medicină și anumite aspecte economice era practic de neconceput, în prezent această îmbinare a devenit o realitate și chiar o necesitate. Toate instituțiile, de la cele mai mici la cele mai mari au nevoie de management și de manageri; nici o instituție nu poate funcționa fără aceștia.

Instituțiile din sfera serviciilor publice (spitale, școli, universități…) s-au dezvoltat foarte rapid în acest secol.

Totuși, instituțiile din sfera serviciilor publice au început să-și dea seama de importanța managementului. În general, instituțiile publice nu diferă prea mult de intreprinderi, decât în ceea ce privește scopul lor specific. Ele au aceleași probleme în relațiile cu mediul și societatea, dar obiective diferite și o altă contribuție în ceea ce privește societatea. Performanțele și rezultatele lor sunt diferite.

Sănătatea ocupă un loc primordial în viața oricărui individ, prin urmare, Uniunea Europeană joacă un rol important, susținând guvernele naționale în eforturile lor de a menține populația activă și sănătoasă pe întreg parcursul vieții. Pe fundalul unor măsuri de austeritate severe și al unei populații îmbătrânite, presiunea asupra sistemelor de sănătate va crește. De aceea trebuie eficientizată folosirea resurselor care se pot dovedi valoroase în procesul de ameliorare a stării de sănătate a populației și menținerea eficienței și durabilității sistemelor de sănătate, fără a majora însă bugetele alocate sănătății. O populație sănătoasă poate duce totodată la o economie viabilă, sectorul de sănătate în sine reprezintă un motor al creșterii economice, un jucător important în cercetare și dezvoltare, dar și un angajator important, reprezentând aproximativ 10% din locurile de muncă din UE. Prin urmare, trebuie acordată o atenție sporită prevenției și promovării unei vieți sănătoase, mai lungi și mai active prin abordarea determinanților sănătății din ciclul vieții, cu alte cuvinte ,,a trăi bine pentru a îmbătrâni frumos".

Organizarea serviciilor de sănătate în UE constituie în primul rând o competență națională a statelor membre, care sunt libere să-și organizeze sistemele de sănătate, să ia propriile decizii legate de modalitățile de funcționare, cât șe de finanțare ale sistemului. Măsurile pe care le adoptă instituțiile europene trebui să respecte competențele de bază ale statelor membre ale Uniunii.

În aceste condiții, sănătatea reprezintă un bun social, dar și un mijloc de prosperitate luat în considerare de politica oricărui stat. La nivel european, strategia pentru sănătate se realizează prin stabilirea a trei obiective majore: o stare de sănătate adecvată într-o Europă care ,,îmbătrânește", protejarea cetățenilor în cazul factorilor de influiență a îmbolnăvirilor, dezvoltarea și sprijinirea sistemelor de sănătateși a noilor tehnologii

Lucrarea este structurată pe trei capitole, în care sunt dezvoltate probleme legate de starea de sănătate a țării noastre comparativ cu statele UE, sistemul de sănătate actual și strategiile de îmbunătățire și dezvoltare a acestuia, studiul de caz făcând referire la unul dintre cele mai mari spitale de recuperare din țară.

CAPITOLUL I. POLITICI DE SĂNĂTATE LA NIVELUL UE

1.1. Evoluția politicii de sănătate la nivelul UE

În decursul ultimelor decenii sectorul ocrotirii sănătăți în majoritatea țărilor lumii a atins dimensiuni comparabile cu cele mai importante sectoare economice. Scopul universal al unui sistem sanitar este să asigure un acces adecvat la îngrijiri de calitate la un preț rezonabil. Niciunul din acești factori nu poate fi luat în considerare separat. O creștere a accesibilității poate avea un impact negativ asupra calității și costurilor. Scăderea costurilor are adesea un efect advers asupra accesibilității sau calității.

Făcând un scurt istoric al Tratatelor Europene, se poate afirma cu certitudine că în primele Tratate – sănătatea lipsea cu desăvârșire, chiar dacă unele exprimări folosite ,,creșterea accentuată a standardului de trai", i-ar face pe unii să argumenteze că implică și aspecte privind promovarea sănătății.

Sănătatea publică reprezintă totalitatea cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor populației orientate spre menținerea și îmbunătățirea sănătății. Obiectul sănătății publice vizează grupurile umane. Scopul sănătății publice, în general, este să reducă disconfortul, boala, invaliditatea, handicapul, decesul prematur. Căile pentru realizarea scopurilor sănătății publice presupun efortul organizat și participarea întregii societăți. De fapt, Hanlop a definit sănătatea publică ca fiind ,,știința protejării oamenilor și a sănătății, a promovării și a redobândirii sănătății prin efortul organizat al societății." Aceste eforturi sunt susținute prin legi, programe de prevenire și combatere, instituții și servicii sanitare, sociale, educative și de participare a populației.

În virtutea atribuțiilor care îi sunt conferite prin Tratat, UE derulează acțiuni menite să amelioreze sănătatea publică, să prevină bolile umane și să identifice sursele de pericol asupra sănătății. Rezultă astfel un demers integrat la nivel european, care își propune să reunească toate domeniile de acțiune cu privira la sănătate, desemnat în strategia de sănătate a UE și toate politicile care să permită ,,atingerea celui mai înalt grad de sănătate posibil pentru cetățenii UE", după cum este menționat în Tratat.

La începutul anilor '80, preocuparea principală a devenit problema cancerului, astfel că în 1985, șefii de state și guverne, din cadrul Consiliului European de la Milano, au subliniat importanța lansării unui program de acțiune pentru combaterea cancerului. S-au adoptat programe de acțiune pentru controlul HIV/SIDA, reducerea consumului de droguri- care nu avea fundament specific în Tratat, dar se punea bază pe acest subiect.

În 1987, Raportul Evans modifică explicit conceptul absenței bolii într-un care definește sănătatea ca fiind abilitatea mentală și fizică a omului de-a se dezvolta și de a-și menține funcționalitatea în relație cu condiții pozitive de trai. Raportul citează șapte valori care trebuie atinse și respectate în activitatea de sănătate publică și anume: echitate, calitate, complexitate, opțiune informată, responsabilitate, cost-eficiență și angajament pe viitor.De asemenea, trebuie acordată o mai mare atenție inovației în domeniul sănătății; tehnologiile noi în sănătate pot contribui la o îngrijire de calitate superioară a pacienților, menținând în același timp eficiența și durabilitatea sistemelor de sănătate.

La mijlocul anilor '90 o serie de evenimente au condus la poziționarea pe un loc important în agenda europeană a protecției sociale. Atenția politică s-a concentrat pe implementarea mecanismelor Pieței Unice, iar statele erau într-o competiție continuă pentru atragerea investițiilor, ducând la neglijarea aspectelor sociale. Modificările în structura de vârstă la nivelul populației, participarea în cadrul forței de muncă, diminuarea concepției legate de diferențele între cele două sexe, au forțat regândirea politicilor sociale. Unul din cele patru obiective îl constituia asigurarea unei asistențe medicale durabile și de calitate, subliniat fiind faptul că ,,fiecare persoană trebuie să fie în postura în care să beneficieze de sisteme de promovare a sănătății, de tratament al bolilor și de asigurare a îngrijirilor și mijloacelor de reabilitare". În același timp, în categoria bunurilor erau cuprinse medicamentele și aparatura medicală, cât și personalul medical. Importantă, în acest sens, a fost adoptarea Directivei Medicilor din 1975, care stabilea standardele minime de instruire și calificare, pe care fiecare stat membru trebuia să le impună medicilor, conform standardului european.

Tratatele de la Mastricht din 1992 și Amsterdam din 1997, au modificat fundamental cadrul legislativ al Uniunii Europene legat de sănătate și, pentru prima dată, o normă a unui Tratat avea ca obiectiv general – protecția sănătății umane la un nivel înalt. Ca urmare a noilor reglementări, în prima fază s-au inițiat opt programe de acțiune, având la bază,o trăsătură comună în ce privește: crearea de rețele de schimb de informații, profesioniști și analize comune între Statele Membre axate pe: -cancer; boli transmisibile, inclusiv SIDA; dependența e droguri; promovarea sănătății; monitorizarea sănătății; boli legate de poluare; prevenirea accidentelor și boli rare.

Intrarea în Uniunea Europeană a douăsprezece state membre (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Malta, Cipru – în 2004 și Bulgaria și România – în 2007) a generat o creștere substanțială în perimetrul, piața, populația, cultura și capitalul istoric al Uniunii Europene. Însă această extindere reprezintă mai mult un proces decât un eveniment, iar pregătirea pentru aderarea la UE a creat situații fără precedent și ocazia de a implementa schimbări pe plan social, politic, economic și instituțional. Povara bolilor în aceste țări este substanțial mai ridicată decât în statele mai vechi-membre ale Uniunii Europene, indiferent dacă vorbim despre afecțiuni cronice sau de cele acute. Finanțarea sistemelor de sănătate a devenit una dintre cele mai delicate provocări întâmpinate de guvernele Europei, dar pentru multe dintre noile state membre UE aceste presiuni au un caracter acut, ca o consecință a unei serii de factori: slaba capitalizare a infrastructurii de sănătate și creșterea tensiunilor între diverse priorități concurente în cadrul procesului de aderare.

Ca răspuns la aceste presiuni, au apărut câteva tendințe comune în noile state membre UE. Acestea includ întărirea capacității sistemului de sănătate publică, crearea unor noi instituții în domeniul sănătății și al finanțării, cu diverse grade de autonomie, diversificarea surselor de finanțare, crearea unui model pluralist de oferire a serviciilor de sănătate și schimbarea metodelor de plată a furnizorilor.  Toate aceste țări au adoptat sistemul asigurărilor sociale pentru finanțarea sănătății. Astfel, în viziunea UE, reformele din sistemul de sănătate sunt planificate și implementate la nivel național, în cadrul instituțional al fiecărui stat, potrivit circumstanțelor specifice și structurii de valori a fiecărei societăți.

Comisia Europeană a identificat anumite puncte cheie care ar putea fi luate în considerare în dezvoltarea unor politici de sănătate eficiente la nivel național. Printre acestea se numără lipsa unor politici clare, moderne de sănătate publică și prioritatea relativ scăzută acordată acestui sector, nivelul în creștere al maladiilor transmisibile și scăderea acoperirii vaccinurilor, creșterea utilizării medicamentelor, nevoia de a dezvolta o infrastructură dedicată serviciilor de urgență, statutul social și economic lipsit de influență al profesioniștilor din sănătate, lipsa unei implicări adecvate a societății ci adoptat sistemul asigurărilor sociale pentru finanțarea sănătății. Astfel, în viziunea UE, reformele din sistemul de sănătate sunt planificate și implementate la nivel național, în cadrul instituțional al fiecărui stat, potrivit circumstanțelor specifice și structurii de valori a fiecărei societăți.

Comisia Europeană a identificat anumite puncte cheie care ar putea fi luate în considerare în dezvoltarea unor politici de sănătate eficiente la nivel național. Printre acestea se numără lipsa unor politici clare, moderne de sănătate publică și prioritatea relativ scăzută acordată acestui sector, nivelul în creștere al maladiilor transmisibile și scăderea acoperirii vaccinurilor, creșterea utilizării medicamentelor, nevoia de a dezvolta o infrastructură dedicată serviciilor de urgență, statutul social și economic lipsit de influență al profesioniștilor din sănătate, lipsa unei implicări adecvate a societății civile în problemele din sistemul sanitar și impactul negativ constant al condițiilor sociale precare asupra sistemului de sănătate.

Pentru a găsi soluții la aceste probleme, ar putea fi avute în vedere următoarele opțiuni: îmbunătățirea participării la fiecare program comunitar dedicat sistemului de sănătate publică, creșterea know-how-ului și a facilităților legate de ținerea sub observație a bolilor transmisibile și participarea în procesele de networking pe această tematică la nivel comunitar, identificarea priorităților pentru cooperare și schimb de informații, stabilirea priorităților legate de alocarea resurselor și a investițiilor, promovarea participării experților din noile state membre în grupurile de experți ale Comisiei, facilitarea cooperării între state, precum și dezvoltarea cercetării în sănătate ca și utilizarea sistemelor de informație și a tehnologiilor din domeniu.>>

1.1.1. Instituții europene cu rol în sănătatea publică

Domeniul sănătății, este în mod esențial de competența statelor membre. Rolul Uniunii Europene (UE), în virtutea tratatelor europene, este de a întreprinde acțiuni care vin în completarea muncii depuse de statele membre, aducând în același timp o valoare adăugată europeană, îndeosebi în domeniile amenințărilor majore pentru sănătate, ale problemelor care au un impact transfrontalier sau internațional, precum și ale celor legate de libera circulație a bunurilor, serviciilor și a persoanelor.

Direcția Generală Sănătate și Consumatori (DG SANCO), este un serviciu din cadrul Comisiei Europene, care se ocupă cu elaborarea și implementarea politicilor din acest domeniu. Este format din aproximativ 960 de profesioniști cu specializări foarte diverse: medici, medici veterinari, juriști, specialiști în agricultură, nutriție și oameni de știință, tocmai pentru a face față complexității politicilor de sănătate, care presupun expertiză în domenii strâns legate.

DG SANCO este responsabilă cu trei mari politici europene:

-politica europeană privind protecția consumatorului;

-politica europeană de sănătate publică;

-politica europeană în domeniul siguranței alimentare.

Deși DG SANCO dispune de resurse importante în materie de expertiză, aceasta colaborează cu diferite agenții, dintre care cele mai importante sunt:

a. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

b. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

c. Agenția pentru Sănătate și Consumatori

d. Centrul European de Prevenire și Control al bolilor

e. Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

a. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), a fost creată în ianuarie 2002, cu sediul în Parma, în Italia, ca urmare a necesității unei baze științifice de luare a deciziilor în ce privește riscurile pentru sănătate pe care le prezintă diferite substanțe din hrană, organismele modificate genetic… Obiectivul de bază al EFSA, este garantarea unui nivel ridicat de siguranță și protecție a consumatorilor, având ca misiune evaluarea riscurilor în ce privește alimentele. În această categorie sunt incluse hrana umană și animală, nutriția, precum și sănătatea și bunăstarea animalelor și plantelor.

Modul de lucru al EFSA se desfășoară la nivelul celor zece grupuri științifice și al comitetului științific format din președinții grupurilor științifice, la care se adaugă șase experți independenți, recrutați pentru un mandate de trei ani cu posibilitate de reînnoire, pe criterii de experiență în domeniu. Datorită independenței și obiectivității experților din cadrul agenției, opiniile emise de către aceasta se bucură de credibilitate și prestigiu științific, ceea ce explică importanța părerilor acestora pentru instituțiile europene (Comisia Europeană, uneori chiar și Parlamentul și Consiliul) cu care colaborează.

b. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). O componentă de bază a protecției protecției sănătății publice o constituie politica în domeniul produselor farmaceutice, în cadrul căreia siguranța alimentelor este un element cheie. Având în vedere, diversitatea sistemelor naționale de autorizare a medicamentelor introduse pe piață, companiile farmaceutice au avut numeroase dificultăți în comercializarea aceluiași medicament în diferite state membre. Pentru a răspunde nevoii de simplificare a procedurilor, a fost creată Agenția Europeană pentru Medicamente în 1995, cu sediul la Londra.

Misiunea ei, este de a promova sănătatea umană și animală prin evaluarea și autorizarea medicamentelor care sunt introduse pe piață, competența ei fiind doar pentru medicamentele autorizate prin procedura centralizată. Agenția oferă, inclusiv asistență tehnică instituțiilor europene, influiențând într-o anumită măsură procesul de elaborare a legislației în domeniul farmaceutic. De asemenea, încurajează inovația lansării pe piață a unor noi produse farmaceutice, oferind sfaturi științifice companiilor farmaceutice interesate de acest aspect. Agenția lucrează îndeaproape cu autoritățile naționale ale statelor terțe, respectiv cu partenerii săi în cadrul OMS, scopul principal al colaborării fiind elaborarea la nivel internațional a standardelor de reglementare în domeniul farmaceutic.

c. Agenția pentru Sănătate și Consumatori a fost creată în 2005, cu sediul la Luxemburg, pentru a asista Comisia Europeană în implementarea -Programului de sănătate publică- al UE pentru perioada 2003-2008, mandatul acesteia fiind prelungit până în 2015. Rolul ei, este de a selecționa cele mai relevante proiecte, implementate de Comisia Europeană împreună cu statele membre, ocupându-se de lansarea cererilor de oferte, încheierea convențiilor de subvenționare, contractelor de servicii și supravegherea bunei derulări a acestora. O altă misiune a agenției, este de a forma experți în siguranța alimentară, precum și încurajarea formării de rețele europene de experți.

În concluzie, agenția colectează informații pe care le transmite Comisiei Europene în vederea elaborării politicilor în domeniul sănătății, protecției consumatorilor și al siguranței alimentare.

d. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor a fost înființat de autoritățile europene, în luna mai 2005, sediul la Stockholm în Suedia. Sarcinile principale ale Centrului sunt: supravegherea epidemiologică, alertarea precoce și reacția, avize științifice, asistență tehnică oferită statelor membre și țărilor terțe, acțiunile de sprijinire și dezvoltare în vederea identificării amenințărilor sanitare noi. Acesta are un efectiv de aproximativ o sută de persoane și un buget de 48 de milioane de euro pentru primii săi trei ani de activitate. Centru își îndeplinește îndatoririle în colaborare strânsă cu autoritățile naționale cu competență în prevenția bolilor, precum și cu instituțiile europene, mai ales cu DG SANCO în cadrul Comisiei Europene.

e. Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT). A fost creat în 1993 – Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, cu sediul la Lisabona, inaugurat în 1995. Principala misiune a OECD este de a colecta datele necesare instituțiilor europene, lucrând în cadrul rețelei –Reitox- care cuprinde, alături de acesta, autoritățile naționale de monitorizare a drogurilor în cele 27 de state membre. Colectarea de date se face de către autoritățile naționale, care le trimit Observatorului pentru centralizare, pe baza unei metodologii comune, încât datele să fie comparabile, iar analizele făcute de OECD și trimise decidenților la nivel politic să aibă un grad ridicat de calitate științifică.

1.1.2. Legislația în domeniul sănătății publice

Legislația în ceea ce privește domeniul sănătății publice, care vizează statele membre, cuprinde o serie de legi și directive, dintre care :

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere prevede:

-asistență medicală transfrontalieră: asistența medicală furnizată sau prescrisă într-un alt stat membru decât statul membru de afiliere.

-stat membru de afiliere: statul membru în care pacientul este asigurat.

-stat membru în care se efectuează tratamentul: statul membru pe teritoriul căruia i se acordă pacientului asistența medicală.

Asistență care poate face obiectul autorizării prealabile:

1. asistență care face obiectul unor cerințe de planificare și presupune internarea în spital a pacientului în cauză pentru cel puțin o noapte sau necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor;

2. asistență care implică tratamente ce prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație;

3. este oferită de un furnizor de servicii medicale care ar putea genera preocupări serioase și specifice legate de calitatea sau de siguranța îngrijirii.

Motive pentru refuzarea autorizării:

1. În caz de risc privind siguranța pacientului;

2. În caz de risc privind siguranța publicului larg;

3. Dacă furnizorul de servicii medicale generează preocupări serioase și specifice legate de respectarea standardelor privind calitatea îngrijirii medicale și siguranța pacienților;

4. Dacă această asistență medicală poate fi acordată pe teritoriul său într-un termen care este rezonabil din punct de vedere medical.

Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare prevede:

-asigurarea calității produselor alimentare destinate consumului uman și a hranei pentru animale. Acesta garantează astfel libera circulație a produselor sănătoase și sigure în cadrul pieței interne.

– nici un produs alimentar periculos pentru sănătate și/sau impropriu consumului uman nu poate fi introdus pe piață.

– operatorii trebuie să asigure trasabilitatea produselor în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție, inclusiv a substanțelor care intră în compoziția produselor alimentare.

– în cazul în care analiza indică existența unui risc, statele membre și Comisia pot aplica principiul precauției și pot adopta măsuri provizorii și proporționale.

– în cazul în care alimentele, inclusiv cele importate dintr-o țară terță, prezintă un risc major și necontrolabil pentru sănătatea umană și animală sau pentru mediu, Comisia instituie măsuri de protecție și: suspendă introducerea pe piață sau utilizarea produselor provenite din UE; suspendă importurile de produse provenite din țările terțe.

Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de Prevenire și Control al Bolilor prevede:

-caută, colectează, evaluează și difuzează datele științifice și tehnice relevante;

-furnizează avize științifice și oferă asistență științifică și tehnică, inclusiv în domeniul formării;

-furnizează informații Comisiei, statelor membre, agențiilor comunitare și organizațiilor internaționale care activează în domeniul sănătății publice;

-coordonează rețelele europene ale organismelor care își desfășoară activitatea în domenii legate de misiunea proprie și gestionează rețelele de supraveghere specială;

-realizează schimburi de informații, de expertiză și de cele mai bune practici și facilitează elaborarea și punerea în aplicare aacțiunilor comune.

Regulamentul (CE) nr. 1235/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente prevede:

– stabilirea funcționării procedurilor europene de autorizare a introducerii pe piață a medicamentelor în Uniunea Europeană;

– modificarea anumite reguli administrative aplicabile Agenției Europene pentru Medicamente.

1.2. Strategia în domeniul sănătății 2008-2013

Având în vedere diversitatea domeniilor în care legislația poate avea impact asupra sănătății, UE are nevoie de o abordare integrată, ținând cont de promovarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice.

Obiectivele strategice, ale UE, privind sănătatea pentru perioada 2008-2013 sunt:

-promovarea unei stări bune de sănătate în contextul îmbătrânirii populației din UE;

-protejarea populației în fața amenințărilor la adresa sănătății;

-promovarea unor sisteme dinamice de sănătate, bazate pe noile tehnologii.

Primul obiectiv strategic răspunde tendințelor demografice alarmante care pot avea consecințe extrem de nefaste asupra finanțelor publice la nivel național. Indicatorul de viață sănătoasă, foarte important pentru măsurarea sănătății ca factor de productivitate economică – măsoară numărul de ani trăiți de o persoană fără probleme de sănătate. Anii de viață sănătoasă arată conceptul de calitate a vieții și sunt un instrument care completează măsurătorile privind speranța de viață. Comisia Europeană prezintă date concrete, colectate de Eurostat, referitoare la ratele foarte scăzute de natalitate din ultimii ani în UE, ceea ce înseamnă și o scădere considerabilă a populației active, având ca efect colapsul sistemelor de sănătate publice, dacă nu se iau măsuri urgent de echilibrare a situației. Datorită situației existente, obiectivul de promovare a sănătății este prevenția, cheltuielile fiind mai reduse decît tratamentul afecțiunilor și considerate mai degrabă niște investiții în sănătatea viitoare a populației.

Acțiunile specifice, intreprinse în acest sens sunt:

-educarea populației în vederea unei alimentații corecte și sănătoase;

-promovarea activităților fizice;

-combaterea consumului de droguri, alcool și tutun;

-diminuarea riscurilor pentru mediu;

-dezvoltarea medicinei geriatric;

-încurajarea cercetărilor privind problemele legate de transplanturi.

Un alt obiectiv important al UE este dinamizarea sistemelor de sănătate prin integrarea noilor tehnologii, pentru a răspunde cu o mai mare promptitudine așteptărilor cetățenilor. Totuși, integrarea noilor tehnologii în sistemele de sănătate presupune investiții care pot fi costisitoare, iar din acest motiv, Comisia Europeană a propus integrarea sănătății în alte instrumente precum Strategia de la Lisabona, Programul de Cercetare și Inițiativă tehnologică privind medicamentele inovatoare, această abordare oferind noi oportunități de finanțare din partea UE pentru statele membre.

La data de 23 octombrie 2007, Comisia Europeană a publicat Cartea Albă –Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013 (document prezentat de Comisia Europeană), în care sunt prezentate acțiunile și politicile care vor fi desfășurate în cadrul unui Program de acțiune comunitară în domeniul sănătății.

Cartea Albă definește o nouă strategie comunitară în materie de sănătate până în anul 2013, pentru a putea face față problemelor tot mai accentuate în ceea ce privește sănătatea populației, îmbătrânirea, amenințările transfrontaliere pentru sănătate sau bolile legate de stilurile de viață mai puțin sănătoase. Această strategie vizează, astfel, întărirea, într-un cadru strategic unic, a cooperării comunitare în domeniile în care statele membre nu pot acționa singure, asigurarea unei mai mari înțelegeri a conceptului de sănătate la nivel european și global și alocarea unei atenții mai mari sănătății în ansamblul politicilor. Cartea Albă propune patru principii și anume:

Principiul I: o strategie bazată pe valori comune în materie de sănătate. Drepturile pacienților, precum și participarea la luarea de decizii și cunoștințele în materie de sănătate trebuie, de asemenea, luate în considerare de către politica comunitară în domeniul sănătății. În iunie 2006, Consiliul a adoptat o declarație asupra valorilor și principiilor comune în sistemele de asistență medicală ale UE, care enumeră valorile fundamentale de universalitate, acces la îngrijire de bună calitate, echitate și solidaritate.

Acțiunile intreprinse sunt:

– adoptarea unei declarații privind valorile fundamentale în materie de sănătate(Comisie, state membre)

-sistemul indicatorilor comunitari ai sănătății care prevăd mecanisme comune pentru colectarea datelor comparabile la toate nivelurile, inclusiv o comunicare privind schimbul de informații în materie de sănătate (Comisie)

-acțiuni ulterioare privind mijloacele de reducere a inegalităților în materie de sănătate (Comisie)

-promovarea programelor de educație pentru sănătate pentru diferitele grupe de vârstă (Comisie)

Principiul II: sănătatea este bunul cel mai de preț. Productivitatea și prosperitatea economică depind de existența unei populații sănătoase. De fapt, speranța de viață în condiții normale de sănătate, adică numărul de ani în care populația trăiește în condiții normale de sănătate, este un factor important al creșterii economice. Costurile legate de problemele de sănătate reprezintă, în acest sens, o pierdere reală pentru societate. Costurile legate de sănătate ar trebui, deci, să fie efectuate în primul rând sub formă de investiții în prevenire, pentru a proteja sănătatea generală a populației.

Acțiuni intreprinse:

– elaborarea unui program de studii analitice consacrat relațiilor economice între starea de

sănătate, investițiile în domeniul sănătății și creșterea și dezvoltarea economică (Comisie,

state membre)

Principiul III: sănătatea în cadrul tuturor politicilor (abordarea HIAP). Politica în domeniul sănătății nu este singura politică determinantă în materie de sănătate. Alte politici, precum protecția mediului, cercetarea, politica regională, reglementarea produselor farmaceutice și a produselor alimentare, coordonarea regimurilor de asigurări sociale, precum și fiscalitatea produselor din tutun sunt și ele esențiale. În acest sens, este importantă stabilirea de sinergii între toate sectoarele primordiale pentru sănătate.

Acțiuni:

-consolidarea integrării preocupărilor privind sănătatea în ansamblul politicilor la nivelul Comunității, statelor membre și al regiunilor, inclusiv prin utilizarea evaluării impactului și a instrumentelor de evaluare (Comisie, state membre)

Principiul IV: mediatizarea mai accentuată a principiilor UE în domeniul sănătății pe plan mondial. Pentru ca sănătatea cetățenilor europeni și a celor din țările terțe să fie mai bine protejată, UE trebuie să contribuie mai mult în domeniul sănătății pe plan mondial. Acțiunile comunitare nu trebuie să fie disociate de politica mondială.Trebuie, deci, întărită poziția UE în cadrul organizațiilor internaționale și întărirea cooperării cu partenerii.

1.3. Politici și sisteme de sănătate în UE

După aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, după o amplă perioadă de pregătire prin negociere și adoptarea acqvis-ului, România se află în plin proces de pregătire și din punctul de vedere al sănătății. În România, reforma de sănătate durează de peste 10 ani, iar perspectivele sunt neclare. Provocările cu care se confruntă sistemul sanitar românesc sunt reprezentate de: utilizarea ineficientă a resurselor financiare și umane, accesul inechitabil la servicii de calitate, insuficientă atenție acordată serviciilor și practicilor de promovare a sănătății, lipsa unui sistem informațional coerent și colaborarea intersectorială inadecvată.

Aderarea României la Uniunea Europeană a făcut ca starea de sănătate și serviciile sanitare oferite la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene să devină cadru de referință și pentru cetățenii din România. Datele disponibile arată că un copil care s-a născut în România în anul 2007 are de 6 ori mai mari șanse de a deceda înaintea primei sale aniversări, în comparație cu un copil născut în aceeași perioadă în Suedia și de aproape 3 ori mai mare decât unul născut în Ungaria. În același timp, afecțiuni care în multe state ale UE sunt aproape eradicate continuă să afecteze un număr mult prea mare de români, mai ales dintre acelea care pot fi prevenite și controlate printr-un sistem sanitar public eficient și aici se află atât multe dintre bolile transmisibile, precum și multe alte afecțiuni. Spre exemplu: incidența hepatitei B este dublă față de media UE, România are cea mai mare incidență a tuberculozei din UE, iar femeile din România au cea mai mare rată a decesului prin cancerul de col uterin, riscul de deces prin această afecțiune fiind de peste 10 ori mai mare în România decât în țări precum Franța sau Finlanda și de 3-4 ori mai mari decât în Slovacia sau Cehia, deși această formă de cancer este actualmente ușor de prevenit și de vindecat prin depistarea precoce. Referindu-ne la mortalitatea evitabilă, adică acele afecțiuni care pot fi tratate de către un sistem de sănătate funcțional, datelestatistice plasează România într-o situație și mai dificilă: aproape jumătate din decesele la bărbați și peste o treime din cele la femei puteau fi evitate.

Prin urmare, în condițiile specifice ale României, racordarea la procesul de tranziție către noul model de dezvoltare durabilă, în care țara este angajată alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, trebuie să fie conjugat cu un efort propriu suplimentar vizând recuperarea unor substanțiale rămâneri în urmă pe mai multe paliere ale sistemului național. Pentru a acționa în mod realist, în cunoștință de cauză, pe direcția strategică a dezvoltării durabile este necesar ca România, cetățenii săi și partenerii săi externi să aibă o reprezentare clară asupra punctului de pornire la drum, asupra activelor reale ale țării, dar și asupra tarelor moștenite dintr-un trecut istoric complicat.

CAPITOLUL II. SERVICIILE DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA

2.1. Serviciile de sănătate. Măsurile de îmbunătățire

1.1.Factorii care influiențează starea de sănătate

Potrivit modelului elaborat deALAN DEVER, factorii care influiențează starea de sănătate a populației pot fi grupați astfel:

a)Factori biologici – ereditate, caracteristici demografice ale populației;

b)Factori ambientali – factorii mediului fizic și social: factori fizici, chimici, socio-culturali, educaționali;

c)Factori comportamentali, atitudini și obiceiuri;

d)Servicii de sănătate – preventive, curative, recuperatorii.

Astfel, vârsta, sexul și caracteristicile ereditare sunt determinanți de bază ai stării de sănătate. Aceștia sunt însă factori asupra cărora indivizii au control redus. Rețelele sociale și ale comunităților în care este inclusă familia joacă un rol considerabil în sănătatea indivizilor.

Din punct de vedere al impactului asupra sănătății se consideră că serviciile de sănătate pot influiența până la 20% din starea de sănătate a unei populații, în timp ce restul determinanților asigură 80% din aceasta. Dintre acești determinanți, o atenție deosebită a fost acordată stilului de viață, care poate influiența între 20% și 30% din starea de sănătate populațională.

Determinanții stării de sănătate, la nivelul UE, legați de stilul de viață, cu cel mai mare impact asupra morbidității și mortalității generale au fost clasificați în ordine descrescătoare a impactuluilor și anume: consumul de tutun, consumul de alcool, supraponderabilitatea, sedentarismul, consumul redus de fructe și vegetale, consumul de droguri și sexul neprotejat.

Evaluarea domeniilor vieții ca fiind „foarte importantă” pentru calitatea vieții în UE (%) – este un studiu realizat la nivelul țărilor din UE

Sursa: EQLS 2007 (pentru calcule au fost utilizate weight-urile pentru întregul eșantion de 31 de țări)

2.4. MĂSURILE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A CALITĂȚII SERVICIILOR MEDICALE

2.1. Serviciile de sănătate. Măsurile de îmbunătățire

Conform Programului Național de Dezvoltare al României 2007-2013, ,,în domeniul sănătății măsurile care se urmăresc a fi interprinse în perioada 2007-2013 vizează continuarea reformei în sistemul sanitar în scopul creșterii calității vieții și apropierii de indicatorii de sănătate și demografici ai țărilor civilizate, în același timp cu scăderea patologiei specifice țărilor subdezvoltate. Se va urmări cu precădere îmbunătățirea calității serviciilor medicale prin reabilitarea infrastructurii serviciilor de sănătate și prin creșterea capacității și calității sistemului medical de urgență la nivelul fiecăreia din cele 8 regiuni ale țării".

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ: Spitalul de Recuperare ,,Băile Felix"

3.1.1. PREZENTARE GENERALĂ. SCURT ISTORIC

Evoluția specialității de recuperare medicală a fost spectaculoasă în ultimele decenii. De la balneofizioterapia clasică de tip central – european, am fost martori ai unor prefaceri de substanță, prin delimitarea clară a principiilor medicinii fizice și reabilitării medicale moderne, în care pivotul îl reprezintă echipa multidisciplinară formată din medici specialiști, kinetoterapeuți, psihologi, terapeuți ocupaționali, asistente medicale și de fizioterapie.Stațiunile balneare au devenit centre medicale curative, profilactice și de recuperare, cu acces pentru largi categorii populaționale, constituind o verigă importantă în programele de sănătate.

Începând din anii 70, în țara noastră s-a dezvoltat o importantă rețea de secții de recuperare medicală, cu paturi și ambulatorii.

La începutul anului 1976,  a început construcția Spitalului de Recuperare Medicală Băile Felix, cu un număr de 150 de paturi, prin finanțare din Fondul de Stat, care urma să funcționeze sub îndrumarea directă a Institutului Național de Medicină Fizică, Balneologie și Recuperare Medicală din București.

Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din statiunea balneoclimaterică Băile Felix a fost înființat în octombrie 1988, la inițiativa autorităților locale, în colaborare cu Institutul Național de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală București.În decursul anilor următori, structura spitalului a suferit mai multe modificări, cea mai importantă fiind in 1992 când, în structura unității a intrat sectia de copii a vechiului Sanatoriu de Copii, Băile 1 Mai.  

Din luna iulie 2000 unitatea a căpătat statut de spital clinic al Universității Oradea.Spitalul desfășoară activități de asistență medicală, cercetare și educație în domeniul recuperării medicale și organizează anual manifestări științifice cu caracter regional sau național menite să promoveze atât specialitatea de recuperare medicală cât și factorii naturali de cură de care beneficiază stațiunea Băile Felix.

În cadrul spitalului își desfășoară activitatea Catedra de Balneofizioterapie și Recuperare Medicală a Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea. În secțiile clinice de adulți și copii, se desfășoară și stagiile de pregătire ale studenților și medicilor rezidenți, au loc examene de licență, pentru obținerea specialității de recuperare medicală, concursuri pentru ocuparea de posturi didactice universitare.

La toate acestea se adaugă multitudinea de colaborări și parteneriate cu diferite instituții, organizații nonguvernamentale și asociații ale pacienților pentru a facilita accesul la servicii și integrarea optimă a pacienților în mediul fizic și social.

3.1.2. Conducerea spitalului. Resursele umane

În conformitate cu Legea Reformei în Sănătate nr. 95/2006 (modificată și completată), conducerea spitalului este asigurată de Consiliul de Administrație – în problem de strategie, de organizare și funcționare: Managerul unității — partea executivă, împreună cu partea legislativă —Comitetul director.

Componența, atât a Consiliului de Administrație, cât și a Comitetului director este prezentată mai jos:

Organigrama Spitalului

Aparatură – dotări:

Pentru procedurile de electroterapie sunt utilizate aparate cu unde scurte , magnetodiaflux, curenti diadinamici, curenti exponentiali.Procedurile de kinetoterapie se desfasoară in salile de gimnastica care sunt dotate de aparatura specifica: benzi rulalte pentru antrenarea mersului, biciclete egometrice, saltele de gimnastica, mese kinetoterapie, spaliere.

Hidrokinetoterapia se desfasoara in bazinele cu apa termala si in cazi tip trefla.Toate procedurile de hidro-termo si hidro-kinetoterapie se efectueaza cu ape termo-minerale din izvoarele de la Baile Felix și Baile 1 Mai, cu efecte terapeutice cunoscute, utilizate pentru cura externa.

Aparatele achizitionate in perioada 2011 si pana in prezent sunt in garantie, acesta fiind solicitata prin contract, pentru o perioada de 3 ani de la data punerii in functiune. Pentru aparatura medicala care nu mai este in garantie , spitalul are incheiat contract de service cu o unitate acreditata privind verificarea si repararea aparaturii medicale.(Anexa……)

Deficite funcționale de neuron motor periferic:

Sechele după poliradiculonevrită

Sechele post-traumatice

Pareze de plex brachial

Malformatii congenitale cu leziuni nervoase sechelare

Deficite funcționale de tip orthopedic:

De cauză congenitală:     – luxații congenitale de șold

– picior strâmb congenital

De cauză traumatică: stare după fracturi, cu sau fără redori articulare

Epifizite de cap femural

Suferințe reumatismale:

Suferințe ale coloanei vertebrale ( idiopatice, Boala Scheurmann etc)

Artrită reumatoidă juvenilă sau spondilartrită juvenilă

Boli neuromusculare.Alte cauze generatoare de deficite funcționale ale aparatului locomotor

3.1.5.Tarife servicii nedecontate de C.J.A.S. Bihor.

3.1.6. Compartimentul financiar al spitalului

Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2012 (Anexa…..)

Contract CJAS Bh servicii spitalicesti – 2012

Contract CJAS Bh servicii ambulatoriu – 2012

Contracte achizitii publice—2012

Certificare privind calitatea activității spitalului

(ISO 9001/2001)

(Anexe la toate)

Surse de finanțare ale spitalului

Orice persoană care dovedeste calitatea de asigurat printr-un document justificativ are dreptul la tratament gratuit, costul tratamentului fiind decontat de catre Casa de Asigurari de Sanatate catre spital pe baza raportarilor lunare executate de catre spital conform contractului incheiat intre acestia.

Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix realizează venituri din următoarele surse:

-fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prin contractele de prestări servicii medicale încheiate cu C.A.S. Bihor;

-bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Sănătății. Sumele alocate de la bugetul de stat se pot folosi doar pentru destinațiile prevăzute de legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;

-alte venituri proprii suplimentare: contribuția personală a asiguratului, care în acest moment este în cuantum de 25 lei/zi/pacient. Această contribuție se percepe de la pacienții internați pe secțiile de adulți.

3.1.7. Date statistice pe 2012

3.1.8 Analiza SWOT

În urma analizei SWOT au reieșit următoarele:

Identificarea problemelor existente și a posibilităților de dezvoltare

1. Necesitatea dotării cu aparatură medicală de specialitate performantă

2. Reparații capitale la bazinul interior de hidrokinetoterapie la secțiile clinice

de adulți.

3. Reabilitarea saloanelor în vederea respectării normelor de igienă și prevenire

a infecțiilor nosocomiale

4. Redimensionarea ambulatoriului integrat al spitalului

5. Numarul insuficient de personal sanitar superior, sanitar mediu si auxiliar.

Obiective propuse pentru anul 2011

1. Creșterea nivelului de competență la un nivel înalt de performanță și demararea procedurilor de acreditare a spitalului. Termen pentru solicitarea înscrierii în procedura de acreditare: trim. II 2011;

2. Creșterea finanțării de la C.A.S. Bihor față de anul 2010, media lunară a veniturilor încasate pe anul 2010 fiind de 910.778,93 lei. Termen de finalizare: trim. II 2011;

3. Înființarea unui compartiment de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale pentru reducerea numărului de infecții apărute pe parcursul spitalizării. Termen: trim. II 2011.

4. Spitalul trebuie să desfășoare activitate de învățământ și cercetare științifico-medicală, precum și de educație medical continuă, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare și funcționare al acestuia, aprobat prin ordin al ministrului sănătății, în condițiile legii.

Unitatea are statut de spital clinic și are încheiat cu Universitatea din Oradea – Facultatea de Medicină și Farmacie contract de colaborare în conformitate cu prevederile O.M.S.P. nr. 140/2007 pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical.

Unitatea are două secții clinice, un obiectiv important fiind și obținerea statutului de secție clinică pentru secția RMFB copii din Băile I Mai. Termen de finalizare: trim. III 2011

5. Demersuri la Ministerul Sănătății pentru includerea unității în lista cu unitățile sanitare care pot derula programe de specializare prin rezidențiat. Termen de finalizare: trim. III 2011;

6. Accesarea unor proiecte de finanțare pentru atragerea de fonduri structurale. Termen: trim. III 2011.

7. Obținerea autorizației de funcționare din punct de vedere medico-balnear. Termen: trim. III 2011.

8. Implementarea Programului de control managerial intern conform O.M.F.P. nr. 946/2005 și a managementului riscurilor depistate în cadrul organizației; Termen de finalizare: trim. IV 2011.

9. Demersuri la Ministerul Sănătății pentru alocarea unor fonduri pentru:

– achiziția de aparatura medicala atât de specialitate cât și de diagnostic (ecograf); Termen de finalizare a achizițiilor: trim. IV.2011.

– reparații capitale la bazinul interior de hidrokinetoterapie la sectiile clinice de adulti. Termen de finalizare a reparațiilor: trim. IV .2011.

10. Continuarea demersurilor in cadrul proiectului BIHARMED (proiect finanțat de UE prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, in cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera Ungaria- România 2007-2013, pe Axa prioritară 2 – „Întărirea coeziunii sociale și economice în zona de frontieră”). Titlul „Medical Cooperation between Bihar Counties” definește ideea de bază a proiectului, și anume colaborarea dintre partenerii implicați în proiect în sensul dezvoltării capacităților și activităților medicale ale spitalelor și centrelor medicale din Debrecen, Oradea si Baile Felix ( localități ce aparțin de cele două județe vecine Hajdu-Bihar din Ungaria și Bihor din România ).

După aprobarea proiectului, Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix ar urma să achiziționeze un dispozitiv robotizat de reeducare a mersului, în ajutorul recuperării bolnavilor cu probleme locomotorii. Termen pentru finalizarea achiziției: trim IV 2011;

11. Efectuarea studiilor de prefezabilitate și fezabilitate în vederea redimensionării ambulatoriului. Termen: trim IV. 2011

Obiective propuse pentru anul 2012

1. Demersuri la Ministerul Sănătății pentru alocarea unor fonduri pentru:

– reparații capitale la bazinul interior mic de hidrokinetoterapie la secția clinică de copii 1Mai .

– reparații capitale la saloanele secțiilor clinice de adulți, acestea nefiind reabilitate de la construirea spitalului. Termen de finalizare a demersurilor: trim. I 2012.

2. Inițierea demersurilor pentru obținerea de fonduri de la Ministerul Sănătății pentru construirea și dotarea unui nou ambulatoriu integrat. Motivele care stau la baza acestui deziderat sunt următoarele:

– structura organizatorică a spitalului este insuficientă pentru tratarea unui număr adecvat de pacienți în ambulatoriul integrat, reducând capacitatea de răspuns a spitalului la necesitățile imediate ale pacienților.

– în actuala structură, se intersectează unele circuite funcționale ale procedurilor de recuperare pentru bolnavii internați cu cei din ambulatoriul integrat.

– în anul 2010 au fost acordate servicii medicale de recuperare pentru un număr de 10.961 pacienți. Pentru primul semestru al anului 2011, au beneficiat de servicii medicale un număr de 5015 pacienți.

– din perspectiva creșterii eficienței activității, un nou ambulatoriu integrat cu o capacitate crescută va oferi o altenativă pentru o parte importantă a pacienților aflați pe listele de așteptare.

– o parte din proceduri vor fi decontate de casa de asigurări de sănătate iar pentru eventualele proceduri suplimentare sau servicii medicale la cerere, pacienții vor achita contravaloarea acestora, efortul lor financiar nefiind unul semnificativ. Termen de finalizare a demersurilor: trim. II 2012.

3. Deblocarea unui număr de posturi de personal sanitar superior, sanitar mediu și auxiliar, necesare desfășurării activității medicale în condiții optime Termen de finalizare: trim. II 2012

4. Finalizarea proiectului BIHARMED (proiect finanțat de UE prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, in cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera Ungaria- România 2007-2013, pe Axa prioritară 2 – „Întărirea coeziunii sociale și economice în zona de frontieră”), instruirea personalului, constituirea unei comisii de evaluare a cazurilor recomandate și rambursarea sumei de la Uniunea Europeană. Termen de finalizare: trim. III 2012

5. Finalizarea procedurilor de acreditare a spitalului: Termen: trim. IV 2012

6. Informatizarea spitalului prin accesarea de fonduri europene prin implementarea proiectului eSănătate cu titlul „eSănătate – servicii medicale de calitate integrate – prelucrarea și schimbul de informații medicale/nemedicale in cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix”. Termen: trim. IV 2012.

7. Demersuri în vederea obținerii autorizațiilor necesare executării a două foraje de ape geotermale pentru asigurarea agentului termic și a apei termominerale la secțiile de adulți și copii. Termen de finalizare ademersurilor: trim.IV 2012.
8. Refacerea circuitelor necesare în vederea reorganizării spațiilor destinate ca

spălătorii și dotarea acestora cu utilaje performante susținute din venituri proprii. Termen

de finalizare: Termen de finalizare: trim IV 2012

9. Specializarea personalului medical și administrativ prin cursuri de pregătire profesională. Termen: permanent, pe tot parcursul anului 2012.

Obiective propuse pentru anul 2013

1. Realizarea de proiecte comune de dezvoltare a secției clinice de copii, prin parteneriate între centre universitare și spital sau parteneriate în sistem public-privat. Termen de finalizare: trim I 2013.

2. Crearea unor spații suplimentare de recreere și terapie ocupațională și de grup la secția de copii 1 Mai a Spitalului de Recuperare Medicală Băile Felix. Termen de finalizare: trim. II 2013;

3. Reabilitarea spațiilor de cazare la secția de copii 1 Mai a Spitalului de Recuperare Medicală Băile Felix.Termen de finalizare: trim. III 2013;

4. Construirea unui bazin exterior de hidrokinetoterapie la secția de copii 1 Mai a Spitalului de Recuperare Medicală Băile Felix. Termen de finalizare: trim III 2013;

5. Achiziționarea unui dispozitiv robotizat de reeducarea mersului pentru secția de copii 1 Mai a Spitalului de Recuperare Medicală Băile Felix. Termen de finalizare: trim IV 2013.

6. Construcția clădirii destinate serviciilor de specialitate în ambulator, dotarea și punerea în funcțiune a aparaturii în funcție de fondurile alocate. Termen de finalizare: trim. IV 2013;

BIBLIOGRAFIE:

Cristian Vlădescu, Cristian Bușoi ,,Politici de sănătate în Uniunea Europeană",Editura Polirom, Iași,2011, pag.205

2 European Commision: A Concerted Strategy in Order to Modernise Social Protection. 1999, 14 July .

Anda Ioana Curta ,,Politici de sănătate în noile state member ale Uniunii Europene. Cazul României", Presa Universitară clujeană, 2008

3 Martin McKee, Elias Mossialos, ,,Health Policy and European Law: Closing the Gaps" în Public Health 120:16-22, 2006, p.16-17

Surse de date și site-uri:

http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/european_health_strategy/c11579_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_information/f80501ro.htm#ACT

http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/threats_to_health/c11541_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/institutions_bodies_and_agencies/l22149_ro.htm

http//ec.europa.eu/dgs/health_consumer/about_us/who_we_are_en.htm

Anexa……

Situatia aparaturii aflate in dotarea spitalului care cuprinde: denumirea aparatului, tara de provenienta, seria, anul fabricatiei, data punerii in funcțiune, locatia:)

BIBLIOGRAFIE:

Cristian Vlădescu, Cristian Bușoi ,,Politici de sănătate în Uniunea Europeană",Editura Polirom, Iași,2011, pag.205

2 European Commision: A Concerted Strategy in Order to Modernise Social Protection. 1999, 14 July .

Anda Ioana Curta ,,Politici de sănătate în noile state member ale Uniunii Europene. Cazul României", Presa Universitară clujeană, 2008

3 Martin McKee, Elias Mossialos, ,,Health Policy and European Law: Closing the Gaps" în Public Health 120:16-22, 2006, p.16-17

Surse de date și site-uri:

http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/european_health_strategy/c11579_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_information/f80501ro.htm#ACT

http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/threats_to_health/c11541_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/institutions_bodies_and_agencies/l22149_ro.htm

http//ec.europa.eu/dgs/health_consumer/about_us/who_we_are_en.htm

=== anexa ===

Anexa……

Situatia aparaturii aflate in dotarea spitalului care cuprinde: denumirea aparatului, tara de provenienta, seria, anul fabricatiei, data punerii in funcțiune, locatia:)