Obezitate

CUPRINS

CAPITOLUL l

1 INTRODUCERE

2 CAUZE ALE OBEZITĂȚII

3 FACTORI DE RISC

3.1. VÂRSTA ȘI METABOLISMUL

3.2. SEXUL ȘI METABOLISMUL

3.3. NIVELUL DE ACTIVITATE FIZICĂ

3.4. PREFERINȚELE ALIMENTARE

3.5. MEDICAMENTELE

3.6. FACTORI EREDITARI

4 COMPLICAȚII

4.1. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ȚESUTULUI ADIPOS

4.2. CONSECINȚE ENDOCRINE ȘI METABOLICE ALE OBEZITĂȚII

4.3. OBEZITATEA ȘI HORMONUL SOMATOTROP STH

4.4. OBEZITATEA ȘI FUNCȚIA GLANDELOR SUPRARENALE

4.5. OBEZITATEA ȘI HORMONI SEXUALI

4.6. OBEZITATEA ȘI DIABETUL ZAHARAT

4.7. CONSECINȚELE METABOLICE ALE OBEZITĂȚIi ASUPRA DIFERITELOR APARATE ȘI SISTEME

CAPITOLUL ll

1 TRATAMENTUL OBEZITĂȚII

TRATAMENTUL INIȚIAL

EDUCAȚIA ALIMENTARĂ

DIETĂ PRIN APORT CALORIC REDUS ȘI FIXAT

DIETĂ PRIN APORT CALORIC FOARTE REDUS

TRATAMENT DE ÎNTREȚINERE

TRATAMENT CHIRURGICAL

CAPITOLUL lll

1 TRATAMENUL MEDICAMENTOS ȘI REMEDII HOMEOPATE ÎN OBEZITATE

2 TRATAMENUL ALTERNATIV

3 BENEFICIILE SCĂDERII ÎN GREUTATE

4 SCHIMBAREA STILULUI DE VIATĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

1 . INTODUCERE

Obezitatea nu este numai o problema estetică ci în primul rând o tulburare de nutriție caracterizată prin sporirea greutății corporale mult peste nivelul greutății ideale, cu ample consecințe asupra stării de sănătate. Apariția obezității influențează aspectul fizic al persoanei dar și starea ei psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicații: diabet zaharat, afecțiuni cardiace și cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de somn, tulburări locomotorii. Deși obezitatea este considerată o afecțiune complexă nutritional-metabolică există numeroase modalități de tratament.

Este considerată obeză acea persoană al cărui Indice de Masă Corporală (IMC) depășește 30. IMC este un instrument de evaluare a greutății raportată la înălțime. Un IMC crescut reprezintă un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizată circumferința abdominală.

Obezitatea poate îmbracă un caracter generalizat sau un aspect segmentar. Distribuția excesului ponderal la nivelul jumătății inferioare a corpului caracterizează obezitatea de tip ginoid "pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominală, truncala "apple-shaped": țesutul adipos predomină la nivelul trunchiului) este corelată cu o rată mai mare de apariție a complicațiilor. Circumferința abdominală mai mare de 88 cm la femei și 102 cm la bărbați crește riscul dezvoltării altor probleme medicale.

Când se atinge pragul obezității, sănătatea este serios afectată. În cazul în care este tratată cu prea puțină atenție, greutatea excesivă a copiilor trebuie să fie un prim semnal de alarmă pentru părinții acestora. Prezența obezității în copilărie ne prezice dacă un copil va fi obez în viață adultă.

Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numește „bariatrie”.

Expresia „om cu greutate”, sintagma pentru o persoană aflată pe o poziție socio-economică superioară, apare în diferite variante în mai toate limbile și provine din antichitate, din timpurile în care greutatea corporală reprezenta o stare dată de opulență, de o alimentație abundență la care doar pătură avută a populației putea ajunge.

DEFINIȚIE

Obezitatea poate fi descrisă că fiind cea mai întâlnită dereglare de nutriție. Obezitatea este o condiție în care se adună excesiv grăsime în organism, fie din cauza consumului de alimente mai mare decât nevoile fiziologice, fie din cauza unor dereglări metabolice.

Astfel, un exces de 50 de calorii zilnic poate crește greutatea cu 25 Kg într-o perioada de 10 ani.

Obezitatea poate fi clasificată în trei tipuri în funcție de surplusul în greutate:

Obezitate ușoară cu un procent de +10-15%

Obezitate moderată cu un procent de +10-20%

Obezitate gravă cu un procent de +20% și mai mult.

Obezitatea este în general provocată de doi factori:

Exogenă – alimentație în exces.

Endogenă – dereglări de metabolism:

Obezitatea hipofizară (boală lui Cushing)

Obezitatea tiroidiană

Obezitatea Zondek (numită de apă și sare)

2. CAUZE ALE OBEZITĂȚII

Foarte mulți factori contribuie la instalarea obezității, care apare atunci când echilibrul energetic este dezechilibrat, adică energia acumulată (numărul de calorii) prin alimentație este mai mare decît energia cheltuită.

Cele mai frecvente cauze ale obezității, dar nu singurele, sunt funcționarea anormală a glandei endocrine și factorii genetici.

Copiii supraponderali sau obezi au mai multe șanse să rămână obezi că adolescenți decât copiii mai slabi. Cu cât un copil se menține obez o dată cu înaintarea în vârstă, șansele de a deveni un adult obez sunt foarte mari.

Obezitatea poate fi întâlnită atât la bărbați cât și la femei, la orice vârstă. În orice caz este mai frecvent întâlnită la femei.

Există multe cauze care pot determina obezitatea, printre care: diabetul, bolile tiroidei, o dietă de slabă calitate, lipsa exercițiilor fizice și ereditatea. Indivizii care au o predispoziție la îngrășare adesea își agravează starea prin fumat, consum de alcool și un stil de viață sedentar.

În timp ce majoritatea cazurilor de obezitate sunt legate de antecedente familiale, anturaj, dietă și alte obiceiuri de viață, există și situații în care cauza este un factor specific, precum afecțiunea tiroidei. De asemenea, anumite medicamente precum estrogenii, progesteronul, insulină și steroizii, pot provoca o creștere în greutate.

3. FACORII DE RISC

Factorii etiopatogenici sunt multipli și pot fi împărțiți în factori individuali și de mediu: sociali, economici, profesionali, familiali.

Supraalimentarea (creșterea aportului alimentar peste nevoi) este în mare parte impusă cultural. Porțiile de la fast-food-uri sau alte restaurante sunt supradimensionate, aducând un aport caloric excesiv. De asemenea, socializarea este strâns legată de consumul de alimente. Mesele în familie, întâlnirile cu prietenii, activități legate de muncă sau activități de vacanță sunt centrate pe luarea mesei. În plus, stresul psihic și depresia conduc la ingestie exagerată de alimente.

Stilul de viață al familiei sau al cercului de prieteni joacă un rol important în apariția obezității: alimentația bogată în grăsimi animale sau bazată pe gustări la fast-food, orele de masă neregulate sau sărirea peste mesele principale.

Alături de lipsa activității fizice stau următorii factori care vor formă un cerc vicios:

– stimă de sine scăzută – o persoană supraponderală sau obeză are o imagine de sine negativă și va fi înclinată să-și elimine disconfortul printr-un consum și mai mare de alimente. De asemenea, eșecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă făcând și mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;

– probleme afective – stările de stress psihic, anxietate sau afecțiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoană tinde să se sustragă de la rezolvarea problemelor și ale emoțiilor negative prin refugierea în mâncare;

– traume psihice – evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada adolescenței sau probleme de cuplu (violență domestică) pot avea un impact important în etiopatogenia obezității;

– consumul de alcool – berea sau cocktail-urile conțin multe calorii și predispun la apariția obezitaii de tip androgin;

– consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicația glucocorticoida) sau prezența unor afecțiuni precum sindromul Cushing și hipotiroidia.

Cauzele variază de la om la om și au fost identificați câțiva factori care contribuie la existența acestor diferențe.

3.1. Vârstă și metabolismul

Că regulă generală, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ritmul metabolismului se încetinește și nu mai avem nevoie de așa de multe calorii pentru a ne menține greutatea. Oamenii declara în mod frecvent că mănâncă la fel și depun aceleași activități că atunci când aveau 20 de ani, dar, la 40 de ani, se îngrașă. Metabolismul devine mai lent odată cu înaintarea în vârstă.

3.2. Sexul și metabolismul

Sexul este de asemenea un factor important. Bărbații au un ritm metabolic mai accelerat decât femeile, astfel încât bărbații au nevoie de mai multe calorii pentru a-și menține greutatea corporală. În plus, atunci când femeile intră la menopauza, ritmurile lor metabolice scad considerabil. Acesta este parțial motivul pentru care multe femei încep să se îngrașe după menopauza.

3.3. Nivelul de activitate fizică

Activitatea fizică tinde să diminueze apetitul la persoanele obeze, crescând în același timp capacitatea organismului de a metaboliza preferențial grăsimile, că sursă de energie. S-a demonstrat că o mare parte a creșterii ratei obezității din ultimii ani este rezultatul nivelului scăzut al activității fizice în viață cotidiană.

3.4. Preferințele alimentare

Alimentele bogate în grăsimi provoacă obezitatea. În ultimii 25 de ani, disponibilitatea ridicată a alimentelor bogate în grăsimi (cum sunt cele de genul "fast food"), combinată cu cerințele reduse de calorii datorate activității fizice scăzute, este considerată a fi factorul major care a determinat creșterea accentuată a prevalenței obezității. Astfel, dietă săracă în carbonati și bogată în grăsimi, care încurajează consumul de cărnuri grase în locul vegetalelor va duce, în timp, la o creștere și mai accentuată a obezității.

3.5. Medicamentele

Anumite medicamente prescrise pentru procese inflamatorii, crize comitiale și boli mentale, anticoncepționalele pot de asemenea să scadă ritmul metabolic, provocând obezitatea.

3.6. Factorii ereditari

Ereditatea este asociată nu numai cu obezitatea, ci și cu suplețea. Dacă mama biologică este supraponderală la maturitate, există o șansă de aproximativ 75% că și copiii ei să fie supraponderali. Dacă mama biologică este suplă, există de asemenea o șansă de 75% că și copiii ei să fie slabi. Acest lucru este corelat cu procesele metabolice moștenite în primul rând de la mama biologică. Ereditatea constituie un factor major care contribuie la obezitate. Însă moștenirea unei tendințe spre obezitate nu înseamnă că nu puteți pierde în greutate – înseamnă doar că trebuie să depuneți un efort mai mare pentru această!

4. COMPLICAȚII

Impactul obezitatii asupra starii de sanatate depinde de mai multi factori individuali: sex, varsta, metabolismul grasimilor si prezenta sau absenta activitatii fizice.

Dintre complicațiile obezității cele mai frecvente sunt următoarele:

– diabet zaharat de tip ÎI (Diabet zaharat non-insulino-dependent);

– hipertensiunea arterială;

– hiperlipoproteinemiile (creșterea valorilor trigliceridelor și colesterolului sanguin);

– ateroscleroza coronariană;

– accidente vasculare cerebrale;

– afecțiuni locomotorii (artroză);

– sindromul de apnee în somn.

Kilogramele în plus antrenează creșterea riscului față de numeroase boli cum ar fi: diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, ateroscleroza în general și cardiopatia ischemică, respectiv boală cerebrovasculara în particular, și, de asemenea, bolile veziculei biliare și chiar anumite forme de cancer.

Obezitatea este un factor de risc independent în cardiopatie, hipoxie, tulburările de apnee în somn, hernii și artroze. Obezitatea este însoțită frecvent de uzură prematură a articulațiilor și de boală varicoasă a membrelor inferioare.

4.1. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ȚESUTULUI ADIPOS

În mod normal creșterea țesutului adipos uman se face pe seama creșterii numărului și dimensiunilor adipocitelor. Primele celule adipoase (proadipocite) apar în săptămâna 15 de viață intrauterină. Numărul lor crește inițial rapid până în săptămâna 23 de gestație pentru că ulterior ritmul de creștere să scadă. În primii doi ani de viață creșterea țesutului adipos se face atât pe seama numărului cât și a dimensiunilor adipocitelor, pentru că ulterior creșeterea să se facă lent până la pubertate pe seama dimensiunilor celulare. În adolescență se înregistrează o nouă creștere marcată a țesutului adipos pe seama numărului de adipocite. La adult variațiile în gar, și, de asemenea, bolile veziculei biliare și chiar anumite forme de cancer.

Obezitatea este un factor de risc independent în cardiopatie, hipoxie, tulburările de apnee în somn, hernii și artroze. Obezitatea este însoțită frecvent de uzură prematură a articulațiilor și de boală varicoasă a membrelor inferioare.

4.1. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ȚESUTULUI ADIPOS

În mod normal creșterea țesutului adipos uman se face pe seama creșterii numărului și dimensiunilor adipocitelor. Primele celule adipoase (proadipocite) apar în săptămâna 15 de viață intrauterină. Numărul lor crește inițial rapid până în săptămâna 23 de gestație pentru că ulterior ritmul de creștere să scadă. În primii doi ani de viață creșterea țesutului adipos se face atât pe seama numărului cât și a dimensiunilor adipocitelor, pentru că ulterior creșeterea să se facă lent până la pubertate pe seama dimensiunilor celulare. În adolescență se înregistrează o nouă creștere marcată a țesutului adipos pe seama numărului de adipocite. La adult variațiile în greutate cu modificări ale masei țesutului adipos au loc prin modificarea dimensiunilor celulare.

Creșteri mari ale masei țesutului adipos se pot realiza pe seama creșterii dimensiunilor celulare – obezitate hipertrofică sau obezitate cu număr normal de celule – sau pe seama creșterii atât a dimensiunilor cât și a numărului celulelor – obezitate hiperplastica, hipertrofică. Obezitatea hiperplastica debutează de obicei la vârste tinere, sub 20 de ani. Obezitatea cu debut tardiv este de tip hipertrofic cu rezervă că în anumite circumstanțe există posibilitatea asocierii și componenței hiperplastice.

La obezii a căror greutate corporală depășește cu 170% greutatea ideală, este depășită capacitatea maximă de înmagazinare a adipocitelor (1-1,2µg lipide pe celulă) și apoi gradul obezității este strâns corelat cu numărul adipocitelor. Hipercelularitatea este o anomalie ireversibilă la pacienții cu obezitate hiperplastica; scăderea ponderală se va face pe seama dimensiunilor celulare.

4.2. CONSECINȚE ENDOCRINE ȘI METABOLICE ALE OBEZITĂȚII

Modificările endocrine și metabolice, în special ale metabolismului intermediar al lipidelor care se asociază obezității, par a fi consecință și nu cauza obezității.

Obezitatea și hormonul somatotrop hipofizar (STH)

La pacienții obezi secreția de STH este redusă dar ea revine la normal odată cu scăderea în greutate. Stimulii ce determina secreția de STH sunt hipoglicemia și arginină. Obezitatea și funcția glandei tiroide.

Funcția glandei tiroide este normală la cei mai mulți pacienți obezi. Uneori există modificări minime la metabolismului hormonilor tiroidieni ce determina valori plasmatice crescute de triiodotironină (T3) concomitent cu valori plasmatice scăzute de revers de triiodotironină (rT3). Nu se înregistrează modificarea nivelelor plasmatice ale tironinei (T4) și nici ale TSH (hormon stimulator al secretiei tiroidiene). Variațiile menționate sunt reversibile cu scăderea în greutate.

Investigarea funcției tiroidiene la pacienții obezi este obligatorie pentru a exclude hipotiroidismul, rară cauza de obezitate. Restabilirea unei funcții eutiroidiene va contribui la înlăturarea excesului ponderal.

4.3. OBEZITATEA ȘI FUNCȚIA GLANDELOR SUPRARENALE

La pacienții obezi rată secretiei de cortisol este crescută cu păstrarea concentrației plasmatice a cortisolului în limite normale și cu respectarea ritmului circadian de secreție hormonala. La acestea se adaugă un răspuns normal la testul de supresie cu dexametazona.

Teste care evaluează funcția corticosuprarenalei sunt obligatorii la pacienții obezi pentru a exclude sindromul Cushing din etiopatologia obezității. Tulburările induse de hiperadrenocorticism sunt complet reversibile după tratamentul corect al afecțiunii, eliminându-se în totalitate excesul ponderal.

4.4. OBEZITATEA ȘI HORMONII SEXUALI

La pacienții obezi există în mod constant tulburări sexuale determinate de tulburări în metabolismul hormonilor sexuali. Cauza acestor tulburări pare să fie alterarea funcției axului hipotalamohipofizar care are drept consecință anomalii în sinteză sexostericoizilor suprarenalieni și ovarieni /sau testiculari, la care se adaugă anomalii de metabolizare în țesutul adipos cu creșterea transformării androstendionei de origine suprarenaliana în esterna și metabolizarea ulterioară a acesteia.

La femeile obeze se întâlnesc următoarele modificări hormonale: creșterea nivelelor plasmatice ale LH (hormon luteinizant) simultan cu scăderea nivelelor plasmatice ale FSH (hormon foliculostimulant) și creșterea raportului FSH/LH, creșterea nivelelor plasmatice ale estrogenilor și androgenilor. Efectele acestor modificări sunt: menarhă și menopauza precoce, variate tulburări ale ciclului menstrual de tipul: hipermenoree, oligomenoree, amenoree, cicluri menstruale neregulate sau anovulatorii, infertilitate. Obezitatea se asociază adesea cu boală ovarelor polichistice, hiperandrogenism și hirsutism. La pacientele obeze prevalența cancerului de san este crescută.

Deși marea majoritate a acestor tulburări sunt reversibile odată cu scăderea în greutate, totuși femeile care înregistrează un declin bursc al curbei ponderale pot fi afectate de amenoree de origine hipotalamică la care se asociază scăderea nivelelor plasmatice ale triiodotiroininei (T3), leucopenie și creșterea sensibilității la frig. Aceste modificări sunt de cele mai multe ori rezistente la hormonoterapie și persistente în timp.

La bărbații obezi, deși există o scădere a concentrației plasmatice a testosteronului asociată cu creșterea nivelelor serice de estrogeni, prin creșterea conversiei periferice a androgenilor în estrogeni, libidoul și capacitatea sexuală rămân nemodificate.

4.6. OBEZITATEA ȘI DIABETUL ZAHARAT

Există o strânsă relație de determinare reciprocă între obezitate și diabetul zaharat tip ÎI în sensul că obezitatea este un factor major de risc pentru diabetul zaharat tip ÎI pe de o parte, și peste 70% din pacienții cu diabet zaharat tip ÎI sunt obezi.

Se pare că este vorba de o susceptibilitate genetică. Există o determinare multiorganica pe de o parte a rezistenței la insulină în țesuturile periferice, pe de altă parte a alterării funcției celulelor pancreatice și insulare.

Rezistență la insulină și creșterea nivelelor plasmatice ale hormonului sunt strâns corelate cu dimensiunile crescute ale adipocitelor, nu cu masă totală a țesutului adipos. De aceea, odată cu scăderea în greutate și revenirea la normal a dimensiunilor adipocitelor, modificările sunt reversibile.

Efectul diabetogenic al obezității depinde și de distribuția grăsimii de rezervă. Obezitatea centrală, androidă, cu acumulare excesivă de țesut adipos abdominal se corelează mai strâns cu diabetul zaharat și alte tulburări metabolice decât obezitatea periferică, ginoida. Factorii care determina cresetrea rezistenței periferice la insulină sunt:

* creșterea nivelelor plasmatice a acizilor grași liberi că urmare a eliberării lor crescute din adipocite cu creșterea oxidării acizilor grași liberi în țesuturile periferice urmată de scăderea metabolizării glucozei crește glucogeneza hepatică

* creșterea nivelului plasmatic al leptinei (peptid) prin eliberarea unor cantități crescute de leptina din țesutul adipos în exces; există o relație inversă între nivelele plasmatice ale leptinei și insulinei

* creșterea secretiei de TNF-a (factor de necroză tumorală A) care determina creșterea rezistenței periferice la insulină

Creșterea rezistenței la insulină determina o creștere a secretiei de insulină cu hiperinsulinemie consecutivă. Expunerea cronică la valori crescute ale insulinei serice reprezintă factorul major ce determina sindromul metabolic întâlnit în obezitate care asociază:

* gluconeogeneza hepatică, intoleranță la glucoză, dislipdemie în special hipertrigliceridemie, creșeterea LDL asociată cu scăderea HDL, ateroscleroza, hipertensiune arterială și diabet zaharat.

Efectul diabetogenic al obezității se exercită și prin supraalimenatre (cu aport caloric excesiv ce suprastimuleaza secreția pancreatică de insulină și în timp duce la decompensare) asociată scăderii activității fizice. Acestea sunt motivele pentru care restricția aportului caloric îmbunătățește semnificativ controlul glicemiei independent de scăderea ponderală.

4.7. CONSECINȚELE METABOLICE ALE OBEZITĂȚII ASUPRA DIFERITELOR APARATE ȘI SISTEME

APARATUL RESPIRATOR

Tulburările respiratorii întâlnite la pacienții obezi sunt:

* creșterea consumului de oxigen

* scăderea complianței pulmonare

* modificarea volumelor pulmonare

* sindromul de apnee în somn

Creșterea țesutului metabolic activ de origine adipoasă și a travaliului muscular au că efect creșterea consumului de oxigen și a producerii de bioxid de carbon. Deoarece se raportează la suprafață corporeala, rată metabolismului bazal este de obicei normală la pacienții obezi. Creșterea presiunii intraabdominale cu scăderea complianței pulmonare bazale și creșterea acitivitatii metabolice sunt responsabile de surplusul travaliului respirator necesar pentru menținerea unui minut-volum crescut ceea ce face că pacienții obezi în marea lor majoritate să rămână normocapnici în ciuda creșterii producerii de bioxid de carbon.

În cursul efortului, consumul energetic și de oxigen crește mai mult la obezi decât la normoponderali, cu scăderea eficacității respirației determinată de insuficientă mușchilor respiratorii puntând antrena hipercapnie.

Complianța pulmonară poate scădea la pacienții obezi cu 35% față de valorile predictive. Scăderea complianței parietale toracice și pulmonare parenchimatoase se datorează infiltrării adipoase a cutiei toracice, diafragmului și abdomenului, la care se supraadăugă limitarea mișcărilor toracice datorită cifozei toracice și hiperlordozei lombare.

Scăderea complianței pulmonare are că efect superficializarea respirației și creșterea frecvenți respiratorii.

La pacienții obezi se înregistrează următoarele modificări ale volumelor pulmonare în sensul scăderii lor:

* capacității reziduale funcționale (CRF)

* volumului expirator de rezervă

* capacității pulmonare totale

CRF poate scădea la pacienții cu obezitate morbidă și deveni inferioară volumului de închidere, ceea ce duce la modificarea raportului ventilației perfuziei cu deschiderea șunturilor arteriovenoase și hipoxie consecutivă. Scăderea CRF reduce capacitatea pacienților de a tolera apneea.

Modificări anatomice ce pot determina obstrucții variabile de cai aeriene la pacienții obezi:

* flexia coloanei vertebrale cervicale

* tulburări de mobilitate ale coloanei vertebrale determinate de numeroși osteofiti și de creșeterea masei țesutului adipos toracic și abdominal

* deschiderea gurii poate fi limitată de țesutul adipos submentonier

* volumul mare al limbii, obrajilor, palatului moale, al țesutului faringian și supralaringian

* opertura laringiană poate ocupă o poziție infantilă (înalta și interioară)

Deși majoritatea obezilor sunt normocapnici, cu creșterea gradului de obezitate, supraadăugarea unor afecțiuni pulmonare intercurențe sau a fenomenelor de hipertensiune pulmonară pot dezvoltă sindroame patologice de tipul:

* sindrom de hipoventilație asociată obezității ce cuprinde: scăderea sensibilității centrului respirator la bioxid de carbon, apnee în somn, hipersomnolenta, obstrucții de cai aeriene

* sindrom pickwick: hipercarbie, hipoxemie, policitemie, hipersomnolenta, hipertensiune pulmonară și insuficientă biventriculara

SISTEMUL CARDIOVASCULAR

Modificări și afecțiuni cardiovasculare la pacienții obezi:

* creșterea volemiei

* creșterea debitului cardiac

* hipertensiunea arterială

* ischemia miocardică

* tulburările de ritm

* insuficientă cardiacă

Creșterea masei corporale pe seama creșterii masei țesutului adipos și muscular la pacienții obezi determina o scădere a volumului sanguin raportată la greutate, față de pacienții normoponderali.

Totuși, în valoare absolută, volumul sanguin la pacienții obezi este crescut prin activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteroizi. Cea mai mare parte din volumul sanguin este distribuită masei adipocitare. Debitul sanguin cerebral și renal sunt similare cu ale pacienților normoponderali iar debitul splahnic este crescut cu 20%.

Activitatea metabolică și debitul cardiac sunt crescute la pacienții obezi, proporțional cu surplusul de greutate. Astfel diferențele arteriovenoase istemice ale oxigenului rămân în limite normale. Creșterea debitului cardiac (debitul cordului drept crește cu 0,1 l/min pentru a perfuza 1kg de țesut adipos suplimentar) se realizează pe seama creșterii volumelor cardiace astfel încât frecvența pulsului este în limite normale la pacienții obezi.

Hipertensiunea arterială este mai frecvența la pacienții obezi decât în populația generală. Se înregistrează o creștere a tensiunii arteriale, în medie cu 3 mmHg la fiecare 10 kg excedentare. Hipertensiunea arterială este secundară, în parte, creșterii volemiei și a debitului cardiac dar intervin și alți factori de risc: genetici, hormonali, renali, hemodinamici. Dintre factorii hormonali aș aminti hiperinsulinemia care poate contribui prin activarea sistemului nervos simpatic la retenție sodata cu HTA. În plus, rezistență la insulină potențează efectul vasopresor al noradrenalinei și angiotensinei III.

Hipertensiunea arterială determina hipertrofie ventriculară stânga cu creșterea presiunii telediastolice la nivelul ventriculului stâng și hipertensiune capilară pulmonară. În final se ajunge la insuficientă cardiacă stânga. Aceste modificări sunt parțial reversibile cu scăderea în greutate. Elementele reversibile sunt HTA și hipertrofia ventriculului stâng.

Obezitatea este considerată că factor de risc major și independent de risc coronarian și moarte subită. Aceste complicații consecutive ischemiei miocardice pot apare independent de HTA, dislipidemii, diabet zaharat, sedentarism, care atunci când se asociază au efecte complementare. Tulburările de ritm cardiac sunt frecvent întâlnite la pacienții obezi. Factorii etiologici ai tulburărilor de ritm cardiac la obezi sunt:

* hipoxia

* hipercapnia

* hipopotasemia rezultată în urmă unui tratament diuretic

* coronaropatia

* hipercatecolaminemia

* sindromul de apnee în somn

* ischemia miocardică

* infiltrarea adipoasă a cailor de conducere intracardiaca

Aritmiile și tulburările de conducere pot fi cauza morții subite la pacienții obezi.

S-a demonstrat că țesutul gras se opactizeaza la nivelul pericardului și al cordului drept unde poate genera tulburări de ritm și de conducere. Infiltrarea grasă a micardului nu determina insuficientă cardiacă.

Greutatea cordului crește proporțional cu greutatea corporeala până la 105kg pentru că ulterior să se realizeze mai lent, pe seama hipertrofiei concentrice a ventriculului stâng.

Studii realizate prin cateterism cardiac la pacienții obezi cu BMI 50 fără HTA arată că deși se înregistrează creșteri ale presiunilor de umplere și a dimensiunilor cavităților cordului, performanță ventriculului stâng este în limite normale. La pacienții superobezi sau la cei ce asociază HTA, există afectarea atât a funcției sistolice cât și diastolice ventriculare stângi, atingând grade diferite de insuficientă cardiacă reversibilă cu scăderea în greutate. Cardiomiopatia obezilor se datorează inițial creșterii volumului circulant și a debitului cardiac pentru că ulterior să fie agravată de HTA, insuficientă coronariană și tulburările respiratorii. Hipertrofia ventriculului stâng reduce complianța cordului cu creșterea presiunilor de umplere ale ventriculului stâng și risc de edem pulmonar acut.

Deși în condiții de repaus performanțele ventriculului stâng sunt în limite normale, adaptabilitatea la efort este slabă, creșterea debitului cardiac nu se poate face decât pe seama creșterii frecvenței cardiace întrucât volumele de ejectie nu se pot adapta.

Pacienții care au apnee în somn au risc crescut de disfuncție ventriculară. De asemenea, hipertensiunea pulmonară poate fi accentuată sau precipitată de vasoconstrictia pulmonară hipoxica ce apare că o consecință a modificării volumelor pulmonare statice descrise anterior.

SISTEMUL GASTROINTESTINAL

Pacienții obezi au risc crescut de pneumonie de aspirație datorită unui cumul de factori prezenți:

* presiune intraabdominală crescută (creștere similară cu creșterea în greutate)

* volum rezidual crescut

* pH gastric scăzut

* evacuare gastrică întârziată

* incidența crescută a herniei hiatale cu reflux gasresofagian

Încărcarea grasă a ficatului se întâlnește în mod constant la pacienții obezi deși, este probabil că ea să nu se reflecte în testele uzuale de explorare a funcției hepatice. Această pare să fie corelată îndeaproape cu durata perioadei de prezența a excesului ponderal și nu cu gradul obezității.

Litiază veziculară este relativ frecvent întâlnită la pacienții obezi. Prevalența disfuncțiilor hepatice este în mod particular crescută la pacienții obezi care au suferit intervenții de tip bypass intestinal fără a putea fi precizate mecanismele de producere.

Principiul de baza de care trebuie să țină seama orice dietă este acela că pierderea în greutate depinde de deficitul caloric iar deficitul caloric depinde de numărul total de calorii, nu de tipul de calorii consumate raportat la aportul caloric.

CAPITOLUL ll

TRATAMENTUL OBEZITĂȚII

Scăderea în greutate a unui obez începe prin stabilirea de la început a unei bune colaborări între medic și pacient. Trebuie să se înțeleagă faptul că indiferent de formă de tratament aleasă, această trebuie aplicată pe o perioada cât mai lungă de timp. Acest lucru este în general greu de acceptat de pacienții obezi, care sunt disperați să găsească un tratament miracol care să aibă rezultate cât mai rapide. Eficacitatea tratamentului de lungă durata este de fapt singură garanție a succesului.

Tratamentul inițial

Înainte de începerea tratamentului persoană obeză trebuie să-și evalueze disponibilitatea schimbării radicale a modului de viață. Scăderea în greutate și menținerea unei greutăți optime este dificil de obținut și e foarte greu de găsit motivația, mai ales în situația în care s-au obținut o serie de eșecuri repetate în încercările anterioare. În cazul în care s-au obținut succese în regimuri dietetice precedente, acestea vor reprezenta o baza puternică de remotivare.

Dacă persoană nu e pregătită pentru schimbările presupuse de regimul dietetic, medicul va sugera stabilirea unor deziderate mai ușor de atins, precum menținerea unei greutăți constante, fără câștig ponderal și fixarea unei date ulterioare de la care să fie aplicat regimul dietetic.

În cazul în care persoană e gata să înceapă tratamentul, medicul va stabili drept țintă inițială scăderea în greutate cu 10% cu o rată de 0.5-0.9 kg pe săptămâna. Studiile arată că scăderile mici în greutate sunt mai ușor de menținut decât o slăbire bruscă accentuată care duce la un câștig rapid în greutate.

Educația alimentară

Disciplină alimentară nu este o dietă, ci un mod de viață. Scăderea ponderală este o opțiune lentă, de durata și de adaptare la un nou stil de viață. De aceea, hotărârea de a slabi este mai mult decât o problema alimentară.

Dietoterapia este prima componentă a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui program nutritional se bazează pe faptul că fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie medicală, mod general de viață) și de aceea dietă trebuie personalizată în așa fel încât să se furnizeze alimente sănătoase, variate, echilibrate nutritional în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Dietă prin aport caloric redus și fixat

Această dietă este prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viață. Dietă recomandată este de obicei slab calorică, între 1200-1500 calorii pe zi la femei și 1500-1800 calorii la bărbați; este mai puțin flexibilă fiind eficace pentru acei pacienți care au nevoie de mai mult control. Specialiștii au arătat că nu tipul de alimente ingerate produc scăderea în greutate ci limitarea cantității de calorii.

De exemplu, prin eliminarea carbohidraților sau a grăsimilor din alimentație nu se va obține o scădere în greutate mai importantă decât printr-o dietă sănătoasă, echilibrată cu un conținut caloric scăzut. Este important să nu se pună accentul pe un anumit tip de regim alimentar, ci să să adopte o alimentaie sănătoasă. Nu se vor interzice alimentele preferate ci se va recomandă să se consume în cantități mici (porții mai mici).

Dieta prin aport caloric foarte redus

Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o scădere a greutății rapidă și este aplicat doar sub strictă supraveghere medicală, însă, în general nu este recomandată. Pe termen lung eficientă dietei prin aport redus caloric și a celei prin aport foarte redus este aceeași. De obicei este vorba de 800 – 1200 cal / zi. Această dietă se poate aplică pe o perioada scurtă de timp, de regulă de 3 luni.

Cercetările efectuate pe regimurile elimentare cu conținut redus de carbohidrați, precum dietă Atkins, au evidențiat că acestea sunt mai eficiente decât dietele cu conținut caloric scăzut. Regimurile de slăbire cu conținut redus de carbohidrați, precum Atkins, The Zone, Sugar Busters, sunt foarte la modă printre persoanele obeze. Regimul alimentar va fi întocmit numai de un nutriționist specializat, singurul în măsură să stabiliească regulile de baza ale unei diete sănătoase.

Regulile de bază ale unei alimentații sănătoase:

– planificarea zilnică a meniului;

– noul tip de regim alimentar va fi menținut prin consumul unor porți mici (4-5 mese pe zi) fără a se sări peste o masă; – evitarea grăsimilor săturate care vor fi înlocuite cu grăsimi monosaturate; – se va consumă numai carne macră.

Respectarea planului alimentar

Se pot acceptă mici abateri de la planul stabilit. Iată, însă, câteva sugestii pentru a menține un comportament alimentar sănătos:

– anticiparea situațiilor care pot schimbă planul de alimentație sănătoasă și imaginarea unor soluții pentru acestea. De exemplu, vizită la un prieten pentru a vedea un film. Se va aduce la pachet o gustarea cu mâncare sănătoasă, fructe sau legume proaspete sau biscuiți cu conținut scăzut de grăsime

– pregătirea pentru ocazii sau situații speciale. Unele evenimente sociale: vacanțe, petreceri, călătorii reprezintă ocazii în care există tentația de a se manaca mai mult decât este nevoie. Înainte de acestea se va mânca un iaurt sau un fruct.

Tratament de întreținere

După 6 luni de tratament se va merge la control medical pentru a se evalua progresul obținut. Organismul se va adapta la cantități mai mici de calorii și se poate observă o oprire a procesului de scădere în greutate. Această stagnare poate scădea motivația persoanei supraponderale. În această situație, medicul va recomandă intensificarea activității fizice și va face o programare la nutriționist pentru ajustarea planului alimentar. Obiectivul tratamentul se va mută de la scăderea în greutate la menținerea acesteia. Continuarea programului de exerciții este esențial pentru menținerea noii greutăți.

Nu este motiv de descurajare situația în care kilogramele pierdute sunt rapid puse la loc, sunt necesare mai multe cure repetate pentru a menține greutatea atinsă. Se va cere sfatul medicului pentru a se relua regimul de slăbire. De asemenea, pot fi utile programele de grup pentru slăbit.

Dacă nu se poate menține greutatea sau dacă nu se poate slabi cu 0.5 kg pe săptămâna, medicul curant poate introduce medicația antiobezitate (Sibutramina, Orlistat, Fentermin) alături de dietă și strategiile de modificare ale stilului de viață.

Tratament chirurgical

Tratament chirurgical al obezității este indicat atunci când:

– IMC depășește 40

-IMC este mai mare de 35 cu comorbidități asociate (obezitatea este asociată cu o complicație metabolică, precum dibetul zaharat sau afecțiuni osteo-articulare).

Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, în primul rând, de reducere a greutății corporale, și asftel, de rezolvare a altor probleme de sănătate: DZ de tip ÎI sau hipertensiune arterială. Trebuie reținut faptul că după tratamentul chirurgical persoană obeză sau supraponderală nu va reveni automat la o greutate normală, ci va trebui să mănânce alimente în cantități foarte mici; prin intervenia chirurgicală se reduc dimensiunile stomacului.

De asemenea, sunt necesare adausuri de nutrienți și suplimente vitaminice. Vor fi evitate băuturile cu conținut caloric crescut deoarece acestea acoperă necesarul caloric fără să aducă un aport de nutrienți.

Există 2 tipuri de inteventii chirurgicale pentru tatamentul obezității morbide:

– proceduri restrictive: prin care se realizează o diminuare a capacității gastrice, limitând astfel ingestia de alimente solide și inducând o senzație de sațietate mult mai rapidă (badaj gastric prin inel de silicon ajustabil și gastroplastia verticală calibrată cu ajutorul unui stapler liniar);

– proceduri malabsorbtive (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa în "Y" și diversia biliopancreatica cu sau fără switch duodenal).

Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-mandibulară "jaw wiring", liposucție) au fost folosite în încercarea de a trata obezitatea morbidă, însă rezultatele pe termen lung au fost nesatisfăcătoare. Ele nu sunt recomandate de specialiști datorită ratei de succes scăzute și a numeroaselor efecte secundare.

Tehnici chirurgicale

– în cazul banding-ului gastric (BG) se montează laparoscopic inel de silicon ajustabil ce realizează un rezervor proximal mic gastric. Marele avantaj al BG este simplicitatea în execuție și reversibilitatea tehnicii. Tehnică BG nu este foarte eficientă dacă pacientul compensează printr-o alimentație lichidă sau semisolidă bogată în calorii;

– gastroplastia verticală calibrată (GVC) constă în realizarea unui rezervor vertical de-a lungul micii curburi cu ajutorul unui stapler liniar

– by-pass-ul gastric cu ansa în "Y", care este considerat astăzi operația "gold standard" pentru obezitatea morbidă. Tehnică operatorie constă în construirea unui rezervor gastric mic care este anastomozat la o ansa jejunală montată în "Y".

– diversia biliopancreatica (DBP) induce o modificare a absorbției normale a substanțelor nutritive prin micșorarea stomacului și șuntarea intestinului cu diminuarea consecutive a absortiei.

Precauții

După realizarea intervenției chirurgicale cantitățile de lichide și alimente solide ingerate sunt mici. În primele două săptămâni este permisă doar o dietă lichidă, după care se va trece la alimente solide sub formă de pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor alimente: băuturile cu conținut caloric crescut (băuturile dulci) și laptele. Este absolut necesară o modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi învățate noi "tehnici de a mânca": alimentele vor fi mestecate bine și înghițite încet, în caz contrar vor apărea vomismente sau dureri abdominale.

Principalele consecințe negative ale procedurilor malabsorbtive sunt legate de malabsorbtia calciului, fierului (cu apariția demineralizării osoase și anemiei). De asemenea, se constată apariția diareei. Aceste neajunsuri pot fi combătute prin administrarea de suplimente minerale (calciu și fier) și de medicamente antidiareice. În urmă intervenției chirurgicale unii pacienți manifestă un complex de simptome vasomotorii (sindrom de dumping) apărute după mesele care conțin alimente sau lichide dulci (bomboane, sucuri, înghețată, băuturi răcoritoare, anumite condimente). Sindromul de dumping se produce datorită evacuării rapide a conținutului gastric în intestinul subțire.

Simptomele sindromului de dumping cuprind palpitații, tahicardie, amețeli, diaforeză (transpirații abundente) și uneori, diaree severă. Alimentele cu conținut natural de zaharoză (fructele, laptele de vacă sau legumele) nu produc sindrom de dumping.

Nu este permis consumul de lichide cu 30 de minute înainte de masă, în timpul mesei și 30 de minute după aceea.

IMPORTANT!

Toate tipurile de intervenții chirurgicale prezintă riscuri. Înainte de a se alege o anumită procedura terapeutică medicul specialist va analiză atent toate riscurile și beneficiile intervenției respective și o va alege pe cea care se potrivește cel mai bine pacientului. După tratamentul chirurgical, pacientul obez va începe să scadă în greutate, această slăbire va continuă pe o perioada de 2 ani. Cele mai frecvente complicații ale intervențiilor chirurgicale sunt infecțiile plăgii operatorii, scurgerea conținutului gastric sau intestinal în cavitatea peritioneala (cu apariția peritonitei) și trombembolismul pulmonar. O treime din pacienți operați gastric vor dezvoltă anemie și osteoporoză.

CAPITOLUL lll

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS SI REMEDII HOMEOPATE IN OBEZITATE

Terapia medicamentoasă are o valoare limitată în tratamentul obezității.

Medicamentele sunt ineficiente că tratament unic al obezității.

Nu este unanim acceptat faptul că beneficiul lor modest adăugat celorlalte mijloace terapeutice justifică costurile terapiei și efectele sale adverse.

Cu privire la terapia medicamentoasă a obezității organismele internaționale care efectuează studii în acest sens fac următoarele recomandări:

Drogurile ce induc pierderea în greutate aprobate de FDA (Food and Drug Administration) pot fi utilizate numai că parte componentă a unui program de scădere ponderală ce include dietă și activitatea fizică pentru

• pacienții cu BMI > 30 fără boli sau factori de risc concomitenți datorați obezității și

• pentru pacienții cu BMI = 27 cu boli sau factori de risc datorați obezității. Drogurile nu vor fi niciodată utilizate fără modificarea concomitentă a stilului de viață. Este necesară evaluarea continuă a eficacității și siguranței în administrare a terapiei medicamentoase. Dacă drogurile sunt utile în realizarea scăderii podnerale sau în menținerea acesteia și efectele adverse sunt minore ele pot fi utilizate. Dacă nu, vor fi întrerupte.

Există câteva medicamente aprobate de FDA spre a fi utilizate pe termen lung:

• Sibutramine (Reductil) – aprobat de FDA în februarie 2001. Inhibitor de reabsorbtiei norepinefrinei și serotoninei, sibutramina crește nivelul serotoninei sau suprimă apetitul și mărește nivelul altor neuropeptide care accelerează arderea caloriilor. Sunt în studiu receptori B3 adrenergici implicați în suprimarea apetitului.

SIBUTRAMINUM

DCI : sibutraminum;

REDUCTIL

Prezentare: REDUCTIL 10 mg, capsule (Clorhidrat monohidrat de sibutramina )

REDUCTIL 15 mg, capsule (Clorhidrat monohidrat de sibutramina)

Indicații: Grupa farmacoterapeutică: medicament cu acțiune centrală, pentru combaterea obezității.

Reductil este indicat că tratament adjuvant în cadrul programului de combatere a obezității, pentru:

– pacienți cu obezitate datorată unui dezechilibru nutritional, al căror indice de masă corporală (IMC) este de 30 kg/m2 sau mai mare;

– pacienți supraponderali datorită unui dezechilibru nutritionalc, cu IMC egal cu 27 kg/m2 sau mai mare și la care sunt prezenți factori de risc pentru obezitate, cum sunt diabetul zaharat de tip 2 sau dislipidemia.

Notă: Reductil 10 mg și 15 mg trebuie prescris doar pacienților care nu au răspuns corespunzător folosind numai un regim adecvat de scădere în greutate, cum sunt pacienții care au dificultăți în pierderea sau menținerea > 5% din greutatea corporală timp de 3 luni.

Tratamentul cu Reductil trebuie administrat că parte componentă a unui program terapeutic pentru scăderea în greutate de lungă durata sub îngrijirea unui medic cu experiență în tratamentul obezității. O abordare corespunzătoare în controlul obezității trebuie să includă modificarea dietei, schimbarea comportamentului, precum și creșterea activităților fizice. Această abordare este esențială pentru o schimbare durabilă a obiceiurilor și stilul de viață general, lucruri fundamentale în menținerea reducerii greutății corporale pe termen lung, odată întrerupt tratamentul cu Reductil. Pacienții trebuie să-și schimbe stilul de viață concomitent cu administrarea tratamentului cu Reductil, pentru a fi capabili să-și mențină greutatea, odată întrerupt tratamentul medicamentos. Pacienții trebuie informați că vor recâștiga din greutatea pierdută dacă nu reușesc să facă acest lucru. Trebuie încurajată continuarea monitorizării pacienților de către medic și după întreruperea tratamentului cu Reductil.

Contraindicații:

– Hipersensibilitate cunoscută la clorhidrat monohidrat de sibutramina sau la oricare dintre excipientii medicamentului.

– Obezitate de cauza organică.

– Antecedente de tulburări majore privind alimentația.

– Afecțiuni psihice. S-a evidențiat, în studii pe animale, o potențială activitate antidepresivă privind sibutramina, de aceea nu poate fi exclus faptul că sibutramina poate induce un episod maniacal pacienților maniaco-depresivi.

– Sindrom Gilles de la Tourette.

– Administrarea concomitentă sau în ultimele două săptămâni a inhibitorilor de monoamin oxidază sau a altor medicamente cu acțiune centrală folosite în tratamentul afecțiunilor psihice (cum sunt antidepresivele, antipsihoticele), a celor pentru reducerea greutății, sau a triptofanului pentru tratamentul tulburărilor de somn.

– Afecțiuni coronariene în antecedente, insuficientă cardiacă congestivă, tahicardie, afecțiuni ocluzive ale arterelor periferice, aritmii sau afecțiuni cerebrovasculare (accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor).

– Hipertensiune arterială controlată inadecvat (>145/90 mmHg).

– Hipertiroidie.

– Insuficientă hepatică severă.

– Insuficientă renală severă.

– Hiperplazie benignă de prostată cu retenție urinară.

– Feocromocitom.

– Glaucom cu unghi închis.

– Antecedente de dependență de droguri, medicamente sau alcool.

– Sarcina și alăptare

– Copii și tineri cu vârstă sub 18 ani, datorită datelor insuficiente deținute până în prezent.

– Pacienți cu vârstă peste 65 ani, datorită datelor insuficiente deținute până în prezent.

Precauții: La toți pacienții tratați cu Reductil trebuie supravegheate atent tensiunea arterială și frecvența cardiacă, sibutramina determinând creșteri relevante clinic ale tensiunii arteriale la unii pacienți. În primele 3 luni de tratament, acești parametri trebuie verificați la fiecare 2 săptămâni; între luna a 4 a și a 6 a, parametrii trebuie verificați lunar și apoi regulat la un interval de 3 luni, maxim. Tratamentul trebuie întrerupt pacienților la care au fost detectate, la două vizite consecutive, o creștere a valorilor frecvenței cardiace de ≥10 bătăi/min sau a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de ≥ 10 mmHg. În cazul pacienților cu hipertensiune arterială în antecedente, controlată corespunzător, tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile tensiunii arteriale depășesc 145/90 mmHg la două determinări consecutive. La pacienții cu apnee respiratorie în timpul somnului, trebuie monitorizată tensiunea arterială.

– Chiar dacă sibutramina nu a fost inițial asociată cu hipertensiunea pulmonară primară, este important, în perspectiva atenționărilor generale pentru medicamentele utilizate în tratamentul obezității, să se monitorizeze simptome cum ar fi dispneea progresivă, dureri la nivelul toracelui anterior și edemele gleznelor. Pacienții trebuie sfătuiți să consulte un medic imediat ce apar aceste simptome.

– Reductil trebuie administrat cu precauție pacienților care au epilepsie.

– S-a observat o creștere a concentrațiilor ale sibutraminei administrată pacienților cu afecțiuni hepatice moderate. Chiar dacă nu au fost raportate reacții adverse, Reductil trebuie administrat cu precauție acestor pacienți.

– Chiar dacă numai metabolitii inactivi sunt excretati renal, Reductil trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni renale ușoare sau moderate.

– Reductil trebuie administrat cu precauție pacienților care au în antecedentele familiare ticuri verbale și motorii.

– Pacientele la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului cu Reductil.

– Există posibilitatea apariției dependenței la medicamentele cu acțiune asupra SNC (sistem nervos central). Totuși, datele clinice disponibile nu au pus în evidență apariția dependenței la sibutramina.

– Există preocupări generale privind unele medicamente indicate în tratamentul obezității că fiind asociate cu un risc crescut în apariția valvulopatiilor. Totuși, datele clinice nu evidențiază o creștere a incidenței valvulopatiilor în cazul utilizării sibutraminei.

– Pacienții cu antecedente de disfuncții majore în obiceiurile alimentare în antecedente, cum ar fi anorexia nervoasă și bulimia nervoasă, au contraindicație. Nu sunt date disponibile privind administrarea sibutraminei pacienților cu disfuncții majore ale obiceiurilor alimentare.

– Sibutramina trebuie administrată cu precauție pacienților cu galucom cu unghi deschis și celor care au risc crescut de creștere a presiunii intraoculare, ex. antecedente familiale.

– Asemenea altor agenți care inhibă recaptarea serotoninei, există posibilitatea creșterii riscului de sângerare la pacienții care iau sibutramina. De aceea, sibutramina trebuie să fie folosită cu precauție la pacienții predispuși la sângerare și la cei care iau concomitent medicamente cunoscute că având efect asupra hemostazei sau trombocitelor.

– Se cere atenție deosebită la pacienții care au avut depresie în antecedente deoarece au fost raportate rar cazuri de depresie, tendința la sinucidere și sinuciderea la pacienții sub tratament cu sibutramina.. Dacă apar simptome specifice depresiei în timpul tratamentului cu sibutramina, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu sibutramina și începerea unui tratament corespunzător.

Utilizarea în sarcina: Sibutramina nu ar trebui utilizată în timpul sarcinii. Se consideră în general că este necorespunzătoare folosirea în timpul sarcinii a medicamentelor pentru scăderea în greutate, astfel pacientele la vârstă fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă adecvată în timpul tratamentului cu sibutramina și să informeze medicul dacă rămân însărcinate sau au intenția să rămână însărcinate în timpul tratamentului. Nu s-au inițiat studii clinice cu Reductil la gravide. Studiile pe iepuroaice gestante au arătat efecte asupra reproducerii la doze toxice maternale. Nu este cunoscută relevanță acestor date la om.

Utilizarea în timpul alăptării: Nu se știe dacă sibutramina se excretă în laptele matern și de aceea administrarea de Reductil este contraindicată în timpul alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Deși, la voluntarii sănătoși, sibutramina nu afectează performanțele psihomotorii sau cognitive, orice medicament cu acțiune centrală poate modifică judecată, gândirea sau performanțele în conducere. De aceea, pacienții tratați cu Reductil trebuie avertizați că acest medicament le poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra în condiții periculoase.

Informații importante privind unii excipienți continuti de medicamentul REDUCTIL

Reductil conține lactoză și de aceea nu trebuie utilizat de către pacienții cu intoleranță la lactoză transmisă ereditar, deficiență Lapp de lactază sau malabsorbtie a glucozei-galactozei.

Utilizarea altor medicamente

Sibutramina și metabolitii săi activi sunt eliminați prin metabolism hepatic; principala enzima implicată fiind CYP3A4 . Contribuie de asemenea CYP2C9 și CYP1A2. În cazul administrării concomitente de Reductil cu medicamente care influențează activitatea enzimei CYP3A4, se recomandă prudență. Inhibitorii de CYP3A4 includ ketoconazol, itraconazol, eritromicină, claritromicina, troleandomicina și cialosporina. Într-un studiu interactiv, administrarea concomitentă de ketoconazol sau eritromicină cu sibutramina, a crescut concentrația plasmatică (ASC aria de sub curbă concentrație/timp) a metabolitilor activi ai sibutraminei (cu 23% și respectiv cu 10%). Frecvența cardiacă medie a crescut până de 2,5 ori bătăi pe minut mai mult decât în cazul în care s-a administrat sibutramina singură.

Rifampicină, fenitoină, carbamazepina, fenobarbitalul și dexametazona sunt inductori ai enzimei CYP3A4 și pot accelera metabolismul sibutraminei, cu toate că acest lucru nu a fost studiat experimental. Administrarea concomitentă a unor medicamente care cresc concentratiile cerebrale ale serotoninei poate fi cauza interacțiunilor cu consecințe severe. Acest fenomen, cunoscut sub numele de sindromul serotoninic, apare rareori, atunci când se administrează concomitent inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) cu anumite medicamente antimigrenoase (cum sunt sumatriptan, dihidroergotamina), cu unele opioide (cum sunt pentazocina, petidină, fentanil dextrometorfan) sau în cazul administrării concomitente a doi ISRS. Deaoarece sibutramina inhibă recaptarea serotoninei (printre alte efecte), nu trebuie folosit Reductil concomitent cu alte medicamente care cresc de asemenea nivelul serotoninei la nivel cerebral. Nu a fost evaluată sistematicadministrarea concomitentă de Reductil cu alte medicamente care pot crește tensiunea arterială sau frecvența cardiacă (de ex. simpatomimetice). Medicamentele care fac parte din această clasa sunt cele folosite în răceală comună, guturai, alergii (de ex. xilometazolin). Prescrierea Reductil pacienților care folosesc aceste medicamente impune prudență.

Reductil nu afectează eficacitatea contraceptivelor orale.

Sibutramina, în doză unică, administrată concomitent cu alcoolul, nu afectează în plus performanțele cognitive sau psihomotorii. Totuși, consumul de băuturi alcoolice nu este compatibil cu dietă recomandată în tratamentul obezității.

Nu sunt disponibile date privind administrarea concomitentă de Reductil cu orlistat.

Începerea tratamentului cu inhibitori de monoamin oxidază (IMAO) trebuie să se facă după două săptămâni de la întreruperea tratamentului cu sibutramina.

Administrare:

Adulți: doză inițială este o capsulă de Reductil 10 mg, administrată o dată pe zi, dimineață, cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. cu un pahar cu apă). Medicamentul se poate administra indiferent de programul meselor.

În cazul pacienților care nu au răspuns adecvat la tratamentul cu Reductil (definit că pierdere în greutate mai mică de 2 kg timp de 4 săptămâni de tratament), doză poate fi crescută la o capsulă de Reductil 15 mg o dată pe zi, cu condiția că Reductil 10 mg să fi fost bine tolerat. Tratamentul trebuie să fie întrerupt la pacienții care un au răspuns adecvat la Reductil 15 mg (definit că pierdere în greutate mai mică de 2 kg timp de 4 săptămâni de tratament). Pacienții care nu au răspuns la tratament sunt mai predispuși la reacții adverse.

Durata tratamentului:

Tratamentul trebuie să fie întrerupt la pacienții care nu au răspuns adecvat la tratament, de exemplu la acei pacienți a căror pierdere în greutate staționează la mai puțin de 5% din greutatea inițială. Tratamentul nu trebuie continuat la pacienții care au recâștigat 3 kg sau mai mult față de pierderea precedentă în greutate.

În cazul pacienților cu afecțiuni coexistente, este recomandat că tratamentul cu Reductil 10 mg/15 mg să fie continuat dacă se demonstrează că pierderea în greutate indusă este asociată cu alte beneficii clinice, cum ar fi îmbunătățirea profilului lipidic în cazul pacienților cu dislipidemie sau controlul glicemiei în cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 2.

Reductil trebuie administrat numai pentru o perioada de un an. Datele actuale privind administrarea pentru o perioada mai mare de un an, sunt limitate.

Supradozare:

Există foarte puține date privind supradozajul în cazul utilizării sibutraminei. Nu se pot recomandă măsuri terapeutice specifice și nu există un antidot specific. Tratamentul trebuie să conțină măsuri generale, cum sunt asigurarea permeabilității cailor aeriene, monitorizarea funcțiilor cardiovasculare și tratament simptomatic general și de susținere. Administrarea precoce de cărbune medicinal poate întârzia absorbția sibutraminei. Spălăturile gastrice pot fi de asemenea benefice. Utilizarea cu prudență a beta-blocantelor poate fi indicată pacienților cu hipertensiune arterială sau tahicardie. La om, s-au raportat cazuri izolate de supradozaj (inclusiv ingestia accidentală la un copil în vârstă de 18 luni), cu doze de până la 500 mg de clorhidrat monohidrat de sibutramina. La unul dintre pacienții care au ingerat 500 mg clorhidrat monohidrat de sibutramina, frecvența cardiacă a crescut la 160 bătăi/minut.

Reacții adverse posibile:

Că toate medicamentele, Reductil poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect, va rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Majoritatea reacțiilor adverse apar la începutul tratamentului (în primele 4 săptămâni). Intensitatea și frecvența lor scad cu timpul. În general, ele nu sunt severe, nu necesită întreruperea tratamentului și sunt reversibile.

Reacțiile adverse puse în evidență în studii clinice de faza ÎI/III, sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate și sisteme (foarte frecvente > 1/10, frecvente ≤1/10 și mai puțin frecvente >1/100).

Aparatul cardiovascular

S-a observat o creștere medie cu 2-3 mmHg a tensiunii arteriale sistolice și diastolice în repaos și o creștere medie cu 3-7 bătăi/minut a frecvenței cardiace. Nu poate fi exclusă, în cazuri izolate, o creștere mai mare a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace.

Orice creștere semnificativă a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace are tendința să apară la inițierea tratamentului (primele 4–12 săptămâni). În astfel de cazuri tratamentul trebuie întrerupt.

Pentru utilizarea Reductil de către pacienții hipertensivi.

Reacțiile adverse cu semnificație clinică observate în studii clinice și evaluări post marketing sunt enumerate mai jos:

Afecțiuni ale sângelui și ale sistemului limfatic:

Trombocitopenia, purpura Henoch-Schonlein.

Afecțiuni cardiovasculare:

Fibrilație atrială, tahicardie paroxistică supraventriculară.

Afecțiuni ale sistemului imun:

Au fost raportate reacții alergice de diferite intensități, de la erupții cutanate ușoare și urticarie, la edem angioneurotic și reacție anafilactică.

Afecțiuni psihice:

Agitație ; Depresie la pacienții cu sau fără depresie în antecedente.

Afecțiuni ale sistemului nervos:

Convulsii ;Sindrom serotoninic în combinație cu alți agenți care influențează eliberarea serotoninei.

Tulburări trecătoare ale memoriei, pe perioade scurte.

Tulburări vizuale: Vedere încețoșată.

Tulburări gastrointestinale: Diaree, vărsături.

Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat:

Alopecie, rush (erupție cutanata), urticarie.

Afecțiuni ale aparatului urinar:

Nefrită acută interstitiala, glomerulonefrită capilaromesangiana, retenție de urină.

Afecțiuni ale aparatului reproductiv și ale sânilor

Ejaculare/(orgasm) anormală, impotența, tulburări ale ciclului menstrual, metroragie.

Alterarea testelor de laborator: Creșterea reversibilă a enzimelor hepatice.

Altele: Rar au fost observate simptome ale sindromului de abstinență cum ar fi cefaleea și creșterea apetitului.

Păstrare:

A nu se lasă la îndemână și vederea copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.

Nu se utilizează Reductil după dată de expirare înscrisă pe ambalaj. Dată de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

AMFEPRAMONUM

DCI : amfepramonum;

REGENON , capsule

Substanță activă: amfepramonum

Producător: Temmler Pharma Germania

Categoria: Scăderea poftei de mâncare

Tip: Capsule moi

Indicații: Terapie adjuvantă pentru pacienții cu obezitate. Indexul masei corporale se va calcula că exponent al greutății corporale(kg) și al [înălțimii (m)]2.

Notă: Scăderea greutății s-a dovedit a fi de scurtă durata în absența unei diete adecvate ulterioare. Nu există încă suficiente date care să indice o modificare a morbidității sau a mortalității.

Contraindicații:

-hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramona sau la oricare dintre exojpientii produsului

-tahicardie paroxistică

-tahiaritmii

-feocromocitom

-hipertiroidie

-forme severe de angină pectorală

-glaucom cu unghi închis

-hipertensiune pulmonară

-ipertensiune arterială severă

-afecțiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau în antecedente

-afecțiuni psihiatrice actuale sau în antecedente inclusiv anorexie nervoasă și depresii

-dependență cunoscută la droguri, sau alcool etilic, tendința la abuz de medicamente

-ateroscleroza avansată

-copii sub 12 ani

-asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală datorită riscului de hipertensiune pulmonară potențial letală.

Administrare:

Dacă nu se recomandă altfel sunt valabile următoarele indicații de dozaj.

Se recomandă respectarea indicațiilor de utilizare, altfel Regenon® nu acționează corect.

La adulți și copii cu vârste peste 12 ani se recomandă doză de 1 capsulă moale Regenon® (25 mg. clorhidrat de amfepramona) de 3 ori pe zi. Doză zilnică maximă recomandată este de 3 capsule moi Regenon® (75 mg clorhidrat de amfepramona) pe zi.

Capsulele moi Regenon® se administrează întregi, cu puțin lichid înaintea meselor principale.

Nu se recomandă administrarea medicamentului seară deoarece medicamentul poate produce nervozitate și insomnie. Ultima administrare trebuie să se facă cu cel puțin 4 ore înainte de culcare.

În timpul tratamentului este recomandat că pacientul să se afle sub supravegherea unui medic cu experiență în tratarea obezității. înainte de a se prescrie medicamentul se vor cauzelele secundare organice ale obezității.

Tratamentul obezității nu poate fi făcut decât în cazul unei abordări globale care trebuie să includă dietă, metodele medicale și psihoterapeutice.

Durata tratamentului este de 4 – 6 săptămâni și nu se vor depăși 3 luni. În cazul în care după 3-4 săptămâni nu s-a constatat o scădere în greutate, tratamentul trebuie întrerupt. Chiar dacă se constată o scădere în greutate în această perioada, produsul nu se av administra pe o perioada mai mare de 12 săptămâni.

Compoziție:

O capsulă moale Regenon® conține: clorhidrat de amfepramona 25 mg.

Excipienți: conținutul capsulei -acid tartric, parafină solidă (punct de congelare 68 – 73°C), parafină lichidă (cu vâscozitate scăzută), stearat de aluminiu, clorhidrat de acid glutamic, dioxină, dioxid siliciu coloidal, gelatină, glicerol (85%), sorbitol, oxid roșu de fier (III) (E172), 3-etoxi-4-rHdroxibenzaldehida, acid fosforic (85%).

Precauții:

Nu este indicat un tratament îndelungat deoarece există riscul apariției rezistenței dobândite și a fenomenului de dependență. Rareori pot apărea tulburări psihice grave la pacienții cu predispoziție. întreruperea bruscă a tratamentului după administrarea timp îndelungat a unei doze mari de amfepramona poate avea drept consecință astenia psihică extremă și stări depresive; au fost descrise modificări ale electroencefalogramei (EEG) în timpul somnului. Intoxicatiile cronice cu anorexigene se manifestă prin dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate, hiperactivitate și tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicatiei cronice este psihoza, adesea nediferentiabila clinic de schizofrenie. În cazul în care acțiunea amfepramonei este redusă, doză prescrisă nu va fi mărită în scopul obținerii unui efect crescut, ci se recomandă întreruperea tratamentului. Ocazional s-au semnalat cazuri de accidente cardiace sau cerebro-vasculare, adeseori că urmare a scăderii bruște în greutate. Se vor lua măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi gradate în greutate și controale regulate la pacienții cu obezitate care prezintă predispoziție pentru afecțiuni vasculare. Acest medicament nu va fi prescris pacienților care prezintă sau au prezentat în antecedente boli cardiovasculare, respectiv cerebrovasculare.

Acest produs ar trebui să fie folosit cu multă prudență în cazul pacienților epileptici. Studiile sugerează că amfepramona poate declanșa crize epileptice. De aceea pacienții epileptici care primesc Regenon® vor fi urmăriți cu multă atenție. în anumite cazuri, poate deveni necesară scăderea dozei sau întreruperea administrării.

Precauții deosebite:

Au fost menționate cazuri grave de hipertensiune pulmonară, adeseori letale, la pacienții cărora li s-au administrat acest tip de anorexigene. Un studiu epidemiologie a arătat că administrarea de anorexigene repreanta un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii pulmonare și că administrarea acestora este strâns legată de creșterea riscului de apariție a reacțiilor adverse pertiu acest tip de medicament. Din cauza acestui risc scăzut dar important, atragem atenția asupra faptului că:

-este necesară o individualizare atentă a indicațiilor și a duratei tratamentului

-durata tratamentului mai mare de 3 luni și IMC de 30 kg pe m2 sau mai mare cresc riscul de hipertensiune pulmonară.

-instalarea sau agravarea dispneei de efort sugerează posibilitatea apariției unei hipertensiuni pulmo|iare. în acest caz tratamentul trebuie imediat oprit și pacientul trimis la o unitate specializată pentru investigații.

Recomandări: în cazul administrării necorespunzătoare de Regenon® există riscul apariției supradozării și a dezvoltării fenomenului de dependență.

Administrarea în doze mari și pe perioade îndelungate poate duce la grave tulburări psihice (halucinații și psihoze).

Atenționări:

-afecțiuni uretro-prostatice cu retenție urinară

-în boli metabolice (ex. diabet zaharat)

-în hipertensiune arterială

-în boli cardiace.

Nu se va administra Regenon® la copii sub 12 ani.

Conducerea de vehicule sau utilaje: Chiar și în cazul în care Regenon® se administrează conform indicațiilor medicului, gradul de atenție se poate reduce în suficientă măsură că să afecteze negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Alcoolul etilic potențează efectul medicamentului. Din acest motiv participarea la traficul rutier, folosirea utilajelor de precizie sau desfășurarea unor activități cu grad mare de periculozitate ar trebui evitate cel puțin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în funcție de reactivitatea individuală și de doză administrată.

Reacții adverse:

Un studiu epidemiologie a arătat că administrarea de anorexigene este un factor de risc în dezvoltarea pulmonare și că este asociată unui risc crescut pentru această reacție adversă. S-au raportat cazuri de hipertensiune pulmonară la pacienții tratați cu acest produs. Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune gravă și deseori letală. Apariția sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul simptom și necesită oprirea tratamentului și investigarea într-o unitate specializată.

Sistemul nervos central

Administrarea timp îndelungat a Regenon® – ului este asociată cu riscul de aparte a toleranței, dependenței și sindromului de abstinență.

Reacțiile adverse cele mai frecvente sunt reacțiile psihice – psihoze, stări depresive, nervozitate, agitație, tutiufari de somn și vertij.

Ocazional pot apare stări de tensiune, iritabilitate, amețeli sau cefalee. în cazuri izolate sau semnalat dikinezii, tulburări de vedere, hiperexcitabilitate, anxietate, euforie, disforie, tremor, midriază, somnolență sau influențarea stării generale cu disconfort general.

S-a semnalat apariția de crize convulsive.

Aparatul cardiovascular Cele mai frecvente reacții adverse constatate sunt: tahicardia, palpitațiile, hipertensiune arterială, durerile precordiale. în cazuri izolate s-au semnalat accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare, în special accidente vasculare cerebrale, angină pectorală, infarct miocardic, insuficientă cardiacă și stop cardiac. În cazuri izolate s-au constatat aritmii și modificări ale electrocardiogramei (ECG). Foarte rar s-a semnalat hipotensiune arterială.

Aparatul digestiv Frecvent s-a observat uscăciunea mucoasei bucale, ocazional constipație sau greață. în cazuri izolate s-au semnalat: diaree, dureri epigastrice, gust neplăcut sau alte tulburări gastro-intestinale.

Sistemul endocrin – în cazuri foarte rare au fost observate, impotența sexuală, scăderea libidoului, ginecomastie sau tulburări menstruale.

Sistemul hematopoietic – în cazuri izolate au fost observate tulburări hematopoietice că: displazie medulară, agranulocitoză. leucopenie sau trombocitopenie.

Reacții alergice – în cazuri extrem de rare pot apărea reacții alergice sau pseudoalergice cutanate cum ar fi exantem, eritem, urticarie și/sau purpura. În aceste cazuri va întrerupe imediat tratamentul și se va efectua consult de specialitate.

În literatură de specialitate au mai fost menționate reacții adverse diverse, că de exemplu disurie, dispnee, alopecie, mialgii, transpirație și poliurie. în cazul unei administrări necorespunzătoare a Regenon® supradozajului și a dezvoltării fenomenului de dependență. Administrarea în doze mari și pe o perioada îndelungată poate duce la tulburări psihice grave (halucinații st psihoze).

Supradozaj:

În cazul supradozajului există pericolul oscilațiilor tensionale, aritmiilor și a reactiior psihice acute. Supradozajul acut se manitesta prin neliniște, tremor, reflexe vii, creșterea frecvenței respirației, obnubilare, iritabilitate accentuată, halucinații, stări de angoasă și altele. Hiperexcitabilitatea la nivelul sistemului nervos central poate determina stări de epuizare psihică și depresii. Manifestările supradozajului la nivelul aparatului cardiovascular sunt aritmiile, stări de epuizare și șocul cardiocirculator, iar la nivel gastro-intestinal: greață, vărsăturile, diareea și crampele abdominale.

Pot fi luate următoarele măsuri în funcție de timpul scurs de la ingerare:

-spălături gastrice, laxative saline.

-susținerea funcției respiratorii și circulatorii.

-administrarea de diazepam 10-20 mg iv., eventual cu repetarea dozei după 10 minute.

Concomitent se administrează blocanti ai receptorilor a cum ar fi tolazolina, nitroglicerină sau isosorbiddinitrat.

-nu există suficientă experiență clinică în dializă extracorporeala sau peritoneală pentru a urmă indicațiile unui astfel de tratament.

-este necesar un control regulat ai tensiunii arteriale, a electrocardiogramei (ECG), a funcției renale și a electrolitilor plasmatici că și consultații psihiatrice. în funcție de gravitatea și simptomatologia intoxicatiei cu Regenon® se vor lua ulterior și alte măsuri de tratament.

În cazul unei administrări corespunzătoare de clorhidrat de amfepramona nu sunt necesare instrucțiuni suplimentare (vezi pct Precauții). în cazul în care se observă scăderea efectului amfepramonei, doză prescrisă nu va fi crescută, ci se va întrerupe tratamentul.

Interacțiuni cu alte medicamente:

Acțiunea simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi potențată în mod negativ de administrarea concomitentă a aminelor adrenergice, a antidepresivelor, amantadinei și a inhibitorilor de monoaminooxidaza (IMAO) chiar și în primele două săptămâni de la ultima administrare a acestui medicament.

Acțiunea de stimulare la nivel central că și efectul de inhibare a apetitului alimentar sunt antagonizate total sau parțial de administrarea concomitentă de neuroleptice de tip fenotiazinic și butirofenonic.

Nu este exclusă o potențare a acțiunii produsului că și un supradozaj datorate administrării concomitente a dozelor mari de cofeină (cafea, băuturi tip Coca-cola).

Poate fi influențat necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulină). Administrarea concomitentă de anestezice poate produce aritmii.

Efectul medicamentelor antihipertensive este redus, în special al celor de tip guanetidina, respectiv – a metildopa.

Sarcina și alăptarea:

Nu se recomandă administrarea de Regenon® în perioada de sarcina și alăptare. înaintea începerii tratamentului cu Regenon® se va exclude posibilitatea existenței unei sarcini. Pe durata tratamentului cu Regenon® trebuie evitată apariția unei sarcini prin folosirea de metode contraceptive adecvate. Consumul abuziv de amfepramona în perioada de sarcina poate duce la apariția sindromului de abstinență la nou născuți.

Regenon® nu se va administra în perioada de alăptare deoarece substanță activă și metabolitii săi sunt excretati în laptele matern.

Prezentare ambalaj: Cutie cu 2 blistere a câte 30 capsule moi.

Condiții de păstrare: A nu se utiliza după dată de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperatura sub 25 grade C, în ambalajul original.

A nu se lasă la îndemână copiilor.

Orlistat (Xenical)- aprobat de FDA în mai 1997. Inhibitor al lipazei pancreatice care realizează un bloc de 1/3 în absorbția lipidelor la nivelul tubului digestiv. Determina steatoree. Xenical scade de asemenea absorbția vitaminei D și altor câteva principii nutritive importante. Scăderea ponderală obținută prin asocierea drogului la dietele hipocalorice este modestă.

ORLISTAT

DCI : orlistatum;

Xenical 120 mg, capsule

Substanță activă: orlistatum

Producător: F. Hoffmann-La Roche Ltd Elveția

Categoria: Scăderea asimilării

Tip: Capsule

Indicații:

XENICAL este un medicament contra obezității. Acesta nu reduce apetitul alimentar. XENICAL este un inhibitor potent, specific și cu durata lungă de acțiune a lipazelor gastro-intestinale. În consecință, enzimele inactivate nu sunt disponibile pentru hidroliză grăsimilor alimentare și această permite că aproximativ 30% din grăsimile ingerate la o masă să treacă prin intestin nedigerate. De aceea, corpul dumneavoastră nu va putea folosi aceste grăsimi alimentare că sursă de energie și nu le va putea transformă în țesut gras. Această va va ajută să va reduceți greutatea.

La unii pacienți, reducerea în greutate realizată cu XENICAL poate determina întârzierea apariției diabetului zaharat de tip ÎI. XENICAL este indicat în tratamentul obezității împreună cu o dietă moderat hipocalorică.

Contraindicații:

– alergie (hipersensibilitate) la orlistat sau la oricare dintre celelalte componente ale XENICAL;

– sindrom de malabsorbtie cronică (absorbție insuficientă a substanțelor nutritive din tractul digestiv);

– colestază (tulburare hepatică).

Administrare:

Doză uzuală este de o capsulă de 120 mg administrată la fiecare dintre cele trei mese principale ale zilei. Poate fi luată imediat înainte, în timpul sau la maximum o ora după masă.

XENICAL trebuie utilizat cu o dietă echilibrată, controlată din punct de vedere al caloriilor, bogată în fructe și legume și care să conțină în medie 30% din calorii provenite din grăsimi. Aportul dumneavoastră zilnic de grăsimi, glucide și proteine trebuie repartizat la cele trei mese. Această înseamnă că, în mod obișnuit, veți lua o capsulă la micul dejun, o capsulă la masă de prânz și una la masă de seară. Pentru a obține un beneficiu maxim, evitați consumul, între mese, al alimentelor ce conțin grăsimi cum ar fi biscuiți, ciocolată sau gustări dulci.

XENICAL acționează doar în prezența grăsimilor alimentare. De aceea, dacă omiteți o masă principala sau luați o masă ce nu conține grăsimi, nu este necesar să utilizați XENICAL.

Modul și calea de administrare :Capsulă trebuie înghițită cu apă.

Durata tratamentului: XENICAL a fost studiat în studii clinice de lungă durata, până la 4 ani.

Compoziție:

Substanță activă este orlistat 120 mg.

Celelalte componente sunt celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu, povidona, laurilsulfat de sodiu și talc. învelișul capsulei este alcătuit din gelatină, indigo carmin (E132), dioxid de titan (E171) și cerneală de imprimare comestibilă.

Precauții:

Scăderea greutății poate necesită modificarea dozelor de medicament folosite pentru alte afecțiuni (de exemplu colesterol crescut sau diabet zaharat). Asigurați-va că ați discutat cu medicul dumneavoastră despre acestea precum și despre alte medicamente pe care este posibil să le utilizați. Scăderea în greutate poate însemna că aveți nevoie de ajustări ale dozelor acestor medicamente.

Pentru a obține maximum de beneficiu cu XENICAL trebuie să urmați programul de alimentație recomandat de medicul dumneavoastră. Că în orice alt program de control al greutății, supraconsumul de grăsimi și calorii poate anula orice efect de scădere în greutate. Acest medicament poate provoca modificări inofensive în modul de funcționare al intestinului, cum sunt scaune grăsoase sau uleioase datorită eliminării grăsimilor nedigerate în materiile fecale. Posibilitatea apariției acestora poate crește dacă XENICAL este folosit cu o dietă bogată în grăsimi. în plus, aportul dumneavoastră zilnic de grăsimi trebuie împărțit egal la cele trei mese principale deoarece, dacă XENICAL este administrat la o masă foarte bogată în grăsimi, posibilitatea efectelor gastro-intestinale poate crește.

Atenționări: XENICAL nu este destinat utilizării la copii.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor: XENICAL nu are efecte cunoscute asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse:

Că toate medicamentele, XENICAL poate provoca efecte nedorite, cu toate că nu apar la toate persoanele. Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului cât de repede posibil dacă nu va simțiți bine în timp ce utilizați XENICAL.

Majoritatea efectelor nedorite legate de utilizarea XENICAL se datorează acțiunii sale locale la nivelul tubului digestiv. Acestea includ frecvent: necesitatea crescută sau urgență de evacuare intestinală, flatulență (gaze) cu eliminare, eliminări uleioase și scaune grase sau uleioase.

Aceste simptome sunt în general ușoare, apar la începutul tratamentului, dispar după un timp și se produc în special după mese cu un conținut crescut de grăsimi. De obicei, dispar dacă se continuă tratamentul și se urmează regimul recomandat.

Rareori, la administrarea de XENICAL au apărut cazuri de reacții alergice. Simptomele principale sunt prurit, erupții cutanate, pustule (pete ușor reliefate, pruriginoase, mai pale sau mai roșii decât pielea din jurul lor), dificultăți severe de respirație, greață, vărsături și stare de rău.

Foarte rar s-au raportat cazuri de creștere ale concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice.

Foarte rar s-au raportat cazuri de diverticulită.

Foarte rar s-au raportat cazuri de calculi biliari.

Rar s-au raportat cazuri de hemoragie rectală, în general de intensitate moderată.

Este recomandată folosirea unei măsuri contraceptive suplimentare pentru a preveni posibilul eșec al contracepției orale, ce poate apare în cazul diareei severe.

În studiile clinice, unii pacienți cu diabet zaharat de tip ÎI au manifestat scăderea glicemiei și balonare.

Interacțiuni cu alte medicamente: XENICAL poate modifică activitatea următoarelor medicamente:

Anticoagulante (de exemplu warfarină).

Ciclosporina. Administrarea concomitentă cu ciclosorina nu este recomandată.

Amiodaronă.

Sarcina și alăptarea:

Utilizarea XENICAL în timpul sarcinii nu este recomandată. Nu trebuie să alăptați în timpul tratamentului cu XENICAL, deoarece nu se cunoaște dacă XENICAL se excretă în laptele matern.

Prezentare ambalaj:

Capsulele de XENICAL sunt de culoare turcoaz, având imprimat «ROCHE XENICAL.120» și sunt disponibile în blistere și flacoane din sticlă conținând 21, 42 și 84 capsule. Este posibil că nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Condiții de păstrare:

A nu se lasă la îndemână și vederea copiilor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

2.2 TRATAMENTUL ALTERNATIV

Obesimed

Prezentare:- cutie cu 45 capsule (3 blistere X 15 capsule)

Avantaje :

– previne și tratează obezitatea la copii și adulți

– fără efecte adverse

– eficientă terapeutică dovedită clinic

– recomandat de Societatea Română de Pediatrie

Compoziție : ingrediente vegetale: OMTEC 19®, amidon de cartofi (Amylum Solani), hidroxipropilmetilceluloza (Hypromellose – E464), ulei de floarea soarelui (Oleum Helianthus), dioxid de titan (E171)

Indicații terapeutice :

– tratarea supraponderalității și a obezității la copii și adulți

– susținerea unei diete echilibrate

– prevenirea exceselor alimentare

– pierderea substanțială în greutate

– reglarea nivelului glucidelor, lipidelor și a colesterolului din sânge

Contraindicații:

– hipersensibilitate la unul sau mai multe ingrediente

– administrare în timpul sarcinii sau alăptării

Doze și mod de administrare:

– copii peste 10 ani: 2 capsule de 2-3 ori pe zi, o ora înainte de masă, cu 2 pahare mari de apă (+/- 500 ml)

– adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, o ora înainte de masă, cu 2 pahare mari de apă (+/- 500 ml)

Se recomandă administrarea unui tratament complet de 30 de zile consecutiv. Tratamentul poate fi reluat după 4 zile pauză.

Mod de eliberare: Fără prescripție medicală.

Producător: PK Benelux I Pharma Care BV , Vluchtoord 17 , 5406 XP Uden , NL

Distribuitor: Fiterman Pharma

Detox Ceai din plante

Cutie cu 20 pliculețe.

Compoziție: Ingredinte: Mate, Fenicul, Păpădie, Urzică, Cicoare, Ceai verde, Ceai Yunnan, Ceai Pu-erh, Guarana, Cretusca. Arome: anason.

Mod de preparare: Pentru o cană, se toarnă apă fierbinte peste un pliculeț de ceai și se lasă la infuzat 3-5 min. până la obținerea gustului dorit.

Producător: Arkopharma

Naturavit Ceai pentru slabit plicuri

Prezentare: cutie cu 20 plicuri;

Compoziție: leuștean, mentă, varga de aur, sena, hibiscus, ceai negru, în proporții variabile.

Ceaiul de slăbit reduce și menține greutatea corporală având acțiune complexă asupra întregului organism.

A se consumă timp de 3 luni în care trei săptămâni alternează cu una pauză.

Mod de preparare: infuzie de 1-2 lingurițe la o cană de apă fierbinte;

Producător:Multeafil Polonia

3.1. BENEFICIILE SCADERII IN GREUTATE

Studiile au arătat că scăderea în greutate are efecte pozitive asupra stării de sănătate:

– îmbunătățește supraviețuirea în cazul complicațiilor obezității, în special a DZ de tip ÎI;

– o slăbire de numai 2- 4.4 kg are efecte semnificative de scădere a hipertensiunii arteriale;

– pacienții cu astm bronșic care în decurs de un an și-au diminuat greutatea cu 14.2 kg și-au îmbunătățit funcția pulmonară, iar numărul exacerbărilor (episoadele severe de astm) și necesarul de glucocorticizi orali s-au diminuat semnificativ;

– persoanele care prezintă DZ de tip ÎI au valori mai mici ale glicemiei, iar dozele de antidiabetice orale necesare scăderii glicemiei sunt mai mici;

– scăderea susținută în greutate previne apariția DZ de tip ÎI;

– pacienții cu sindrom de apnee în somn care au scăzut în greutate cu 10% și-au îmbunătățit somnul și nu au mai prezentat somnolență diurnă.

SCHIMBAREA STILULUI DE VIAȚĂ

Rolul acestuia este de a:

– stabili mecanismele patogenice care au dus la obezitate;

– identifica consumul unor medicamente ce pot îngreuna încercarea de a reduce excesul ponderal;

– identifica factorii emoționali care ar putea determina creșterea în greutate sau ar putea scădea șansele de succes în ceea ce privește controlul greutății.

Trebuie avut in vedere ca intotdeauna exista anumite mecanisme psihologice care stau la baza unor obiceiuri alimentare nesanatoase si care trebuie demontate.

CONCLUZII

În lume există peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decât cele 800 de milioane de persoane ce suferă de malnutriție, exista într-un raport al OMS. Cel puțin 300 de milioane de adulți sunt obezi.

Dacă în China, Japonia și în unele țări africane procentul acestora este mic, sub 5%, în unele zone urbane din Samoa, numărul acestora depășește 75%.

În Statele Unite, 30% dintre adulți sunt considerați obezi – circa 60 de milioane de persoane. În Europa, recordul la obezitate este deținut de Marea Britanie cu 23%, față de Germania cu 12% și Italia cu 8%.

Obezitatea progresează și în rândul copiilor: în lume există 22 de milioane de copii obezi cu vârstă sub cinci ani. Obezitatea infantilă tinde să ia proporții alarmante în Uniunea Europeană, unde 14 milioane de copiii sunt supraponderali și numărul acestora crește anual cu 400.000.

Hrană prea bogată în zaharuri și grăsimi nocive și activitatea fizică redusă sunt principalele cauze ale obezității, care la rândul ei este principala cauza a unor maladii cronice precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale și unele forme de cancer.

În România

• aproximativ 30% din populație suferă de obezitate;

• 20% este supraponderală;

• numărul copiilor supraponderali a crescut cu 18% mai mare în ultimii zece ani

• cele mai afectate sunt persoanele cu vârstă între 15-64 de ani.

• 40% dintre copii sunt supraponderali;

• procentul bărbaților obezi este de 27% iar cel al femeilor de 29%.

Concluzia acestor date arată că se impune o educație a populației și o informare asupra pericolului pe care-l reprezintă obezitatea.

În opinia OMS, printre cauzele creșterii numărului de persoane obeze se află gradul de cultură și aspectele psihosociale, biochimia, aspectele neurologice și psihologice.

BIBLIOGRAFIE

1. Farmacopeea Română, ediția a X-a, Ed.Medicală, București,2002;

2. Formular farmaceutic – P.Ionescu Stoian , V.Stănescu , E.Savopol, Ed.Medicală;

3. Produse farmaceutice folosite în practică medicală – Emanoil Manolescu , Ion Mateescu , Ioan Cruceanu , Vasile Marin,Ed.Medicală

BIBLIOGRAFIE

1. Farmacopeea Română, ediția a X-a, Ed.Medicală, București,2002;

2. Formular farmaceutic – P.Ionescu Stoian , V.Stănescu , E.Savopol, Ed.Medicală;

3. Produse farmaceutice folosite în practică medicală – Emanoil Manolescu , Ion Mateescu , Ioan Cruceanu , Vasile Marin,Ed.Medicală