O Constatare Tot Mai Frecventa In Practica Medico Legala Eliberarea Incorecta sau Ilegala a Certificatului Medical Constatator

O constatare tot mai frecventa în practica medico-legala: eliberarea incorecta sau ilegala a certificatului medical constatator

Reglementările legale actuale referitoare la eliberarea certificatului medical constatator al decesului (CMCD) sunt suficient de clare și aparent nu pot lăsa loc pentru erori din partea medicilor care le întocmesc. Constatăm însă, că tot mai frecvent, medicii de familie cu cabinete individuale, din mediul rural mai ales, dar și medicii de la salvare eliberează astfel de certificate încălcând cu bună știință sau din ignoranță normele ce reglementează această activitate.

Medicii de familie pot elibera certificat medical constatator al decesului (CMCD) în situația în care au cunoscut și tratat bolnavul iar moartea este una neviolentă, adică a survenit din cauză de boală. Obligația medicului este de a examina cadavrul și doar după aceea, când se asigură, printre altele, că nu prezintă leziuni de violență, poate trece la întocmirea CMCD. Pentru a completa rubricile corect el trebuie să facă o anamneză culegând informații despre decedat de la aparținători. Va afla astfel, condițiile și împrejurările în care a survenit decesul precum și simptomatologia pe care a avut-o bolnavul în ultimele momente ale vieții sale. Procedând în acest mod riscul de a greși este minim.

În orice situație în care medicul de familie are suspiciuni referitoare la decesul fostului pacient are obligația să refuze eliberarea CMCD și să solicite organelor judiciare dispunerea autopsiei medico-legale pentru elucidarea cauzei morții.

Sub nici un motiv medicul de familie sau de la salvare nu are voie să elibereze certificatul medical constatator al decesului în următoarele situații:

a. în toate morțile violente, chiar și atunci când există o perioadă de timp mai mare între evenimentele posibil cauzale și decesul victimei (exemple de morți violente: asfixie mecanică prin spânzurare, sugrumare, ștrangulare, înec; electrocutare; intoxicație; accidente indiferent de mecanismul de producere – casnice, rutiere, de tren, la locul de muncă);

b. când nu este cunoscută cauza morții;

c. dacă moartea este suspectă, înțelegând prin aceasta morțile subite care survin în mod neașteptat, în plină stare de sănătate aparentă;

d. în urma decesului unei persoane, a cărei sănătate prin natura serviciului, este verificată perioadic din punct de vedere medical;

e. când decesul survine în incinta unei instituții sau întreprinderi, sau în timpul unei misiuni de serviciu;

f. pentru decesele care survin la persoanele aflate în custodie, în detenție sau arestate, în anchetă penală, în spitale penitenciare, când moartea este asociată cu activitățile poliției sau ale armatei, când decesul survine în cursul manifestațiilor publice și când există suspiciune de tortură, tratamnent violent sau inuman.

g. decese multiple, repetate, în serie sau concomitent, în condiții suspecte;

h. cadavre neidentificate sau scheletizate;

i. decese survenite în locuri publice sau izolate;

j. când moartea este pusă în legătură cu o deficiență în acordarea asistenței medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie sau de protecție a muncii;

k. dacă decesul a survenit în timpul sau la foarte scurt timp după o intervenție diagnostică, terapeutică sau chirurgicală;

În toate situațiile arătate mai sus autopsia medico-legală este obligatorie.

Eliberarea CMCD în cazul unor morți violente a devenit, din păcate, o practică, cel puțin în județul Bihor și doar o mică parte dintre acestea ajung la cunoștința noastră, atunci când diverse instituții abilitate cer lămuriri referitoare la împrejurările în care a survenit decesul unei persoane, la felul morții și la cauza medicală a morții. În această situație, încercând să răspundem, căutăm în arhivă raportul de constatare medico-legal efectuat după autopsie dar constatăm, pe de o parte, că nu ni s-a solicitat efectuarea autopsiei și desigur, în aceste condiții, aceasta nici nu a fost efectuată. Suntem în imposibilitate deci, de a răspunde dar avem la dispoziție CMCD eliberat ilegal pe care desigur putem să-l analizăm și criticăm.

Am apreciat că medicul a acționat incorect eliberând CMCM când a completat cele trei puncte referitoare la deces cu diagnostice care sugerau o moarte neviolentă fără a avea nici o bază medicală sau anamnestică în susținerea acestora. Cel mai frecvent diagnostic astfel pus a fost infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral. În realitate cauza decesului a fost una violentă.

Când, cu bună știință, medicul a notat la diagnostic o cauză de moarte violentă, ca de exemplu traumatism cranio-cerebral, asfixie mecanică, electrocuție, înec, am apreciat că este vorba despre un fapt ilegal deoarece știa sau trebuia să știe că este interzis să elibereze în aceste condiții certificatul.

Exemple de CMCD eliberate ilegal sau incorect:

1. Poliția Jud. Bihor ne solicită, prin adresă, să precizăm dacă persoana de sex masculin ZB, de 30 ani, din orașul M, a prezentat pe corp leziuni de violență, cum au fost produse acestea și care a fost cauza medicală a morții. Căutând în arhiva serviciului am constatat că nu s-a făcut autopsia Persoana în cauză decedase în urmă cu un an și din informațiile obținute am aflat că se spânzurase într-o anexă a locuinței sale, unul din motive fiind datoriile foarte mari pe care le avea la diverși cămătari. Soția sa a reclamat că a fost în repetate rânduri bătut în zilele dinaintea actului suicidar și mai mult incrimina pe unul dintre cămătari că ar fi participat activ la „actul suicidar”. CMCD a fost eliberat la acest caz de către un medic de familie din orașul M. La punctul c. acesta a notat Asfixie mecanică prin spânzurare iar la punctul a. Stop cardio-respirator. Rezultă de aici cu claritate că, deși evident știa că este o moarte violentă a eliberat ilegal acest certificat. Ținînd cont de complexitatea cazului am propus exhumarea cadavrului în vederea autopsiei care s-a și făcut peste câteva zile, dar la mai bine de un an după deces.

2. În orașul S, medicul de familie eliberează un CMCD pentru o femeie de 67 ani, notând la punctul c. Asfixiere mecanică prin ștrangulare iar la punctul a. același diagnostic (am păstrat terminologia originală). În realitate femeia se spânzurase, era deci vorba despre o asfixie mecanică prin spânzurare. Alertat de termenul ștrangulare anchetatorul, bănuind un omor, solicită efectuarea autopsiei care a fost făcută a treia zi după deces, în ziua înmormântării, cadavrul fiind în putrefacție.

3. O firmă de asigurări ne solicită să precizăm dacă cauza morții unui fost asigurat este violentă sau neviolentă și ne pune la dispoziție un CMCD eliberat de către medicul de familie din comuna B. La punctul c. era notat Traumatism cranio-cerebral iar la punctul a. Stop cardio-respirator acut. Din discuția telefonică cu medicul am reținut că a eliberat certificatul la solicitarea – rugămintea polițistului din comună, acesta relatând medicului că a cercetat cazul și nu există nici o suspiciune de omor. Lăsând deoparte formularea medicală neadecvată ca și gândirea și logica acestui medic este evident că a eliberat certificatul bănuind că este vorba de o moarte violentă atâta vreme cât a invocat un traumatism.

4. Medicul din comuna P eliberează un CMCD pentru o femeie de 65 ani, pe care o avea în evidență cu diverse boli, fiind solicitat de către fratele acesteia, un profesor din Oradea. Notează la punctul c. Infarct miocardic acut, la punctul a. Insuficiență cardio-circulatorie iar la alte cauze Obezitate, Diabet zaharat, HTA. Cu ocazia eliberării CMCD află că aceasta a decedat într-un grajd și că ar avea ceva leziuni la nivelul capului. Peste exact o săptămână fratele femeii, profesorul, este omorât cu patru lovituri de ciocan în cap de către fiul acestuia în vârstă de 20 ani, bolnav, suferind de schizofrenie. El povestește anchetatorilor că a omorât în urmă cu o săptămână pe mătușa sa, sora tatălui său, cea care primise CMCD cu diagnosticul infarct de miocard. Se face exhumarea cadavrului și se constată un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu, dilacerare și hemoragie meningo-cerebrală prin patru lovituri de topor.

Inutil să mai precizăm că la toate exemplele enumerate mai sus eliberarea CMCD s-a făcut fără ca medicii în cauză să fi examinat cadavrele respective, ceea ce, repetăm, ar fi fost o obligație a lor. De asemenea, suntem convinși că doar o foarte mică parte din numărul CMCD eliberate ilegal ajung la cunoștința noastră deoarece, a devenit un obicei nefericit dar și grav ca medicii să elibereze aceste acte mai ales în următoarele situații: sinucideri, acccidente casnice (mai ales electrocuții, asfixii cu monoxid de carbon, accidente prin folosirea diverselor aparate casnice din ateliere – polizor, flex), înec, electrocuții prin descărcări electrice naturale, etc. Mai mult, certificatele medicale constatatoare ale decesului sunt, cel mai adesea, eliberate înainte de a fi trecut 24 ore de la deces. Practic, singura situație în care medicii de familie din jud. Bihor nu au eliberat CMCD până acum sunt accidentele de circulație dar au făcut-o din ignoranță medicii de la salvare așa cum vom prezenta în continuare un caz:

1. Într-o duminică medicul de salvare este solicitat la o urgență la domiciliul unei femei în vârstă de 69 ani. O găsește decedată în pat, acoperită. Practic, nu examinează cadavrul și nu observă că acesta avea membrul inferior drt. imobilizat în aparat gipsat urmare a unui accident rutier suferit în urmă cu două săptămâni. Nu face o anamneză corectă și nu află că bolnava era acasă doar de câteva zile, fiind externată din spitalul județean unde fusese internată cu dgs: Politraumatism prin accident rutier. Fractură de bazin. Fractură de femur drt. Notează la punctul c. Infarct miocardic acut cu toate că bolnava nu avea nici măcar antecedentele unei afecțiuni cardiace.

Consecințele ce decurg din eliberarea acestor CMCD sunt foarte numeroase și uneori grave. În primul rând intră în discuție obstrucționarea actului de justiție care este, în lipsa autopsiei medico-legale, privat de o probă care, eventual, poate face legătura dintre un traumatism, complicațiile acestuia și decesul victimei. Alte consecințe se răsfrâng asupra urmașilor decedatului în sensul că, aceștia nu pot beneficia de despăgubiri, pensii în situația în care moartea a fost violentă sau s-a datorat unui accident de muncă. Referitor la medicul care a eliberat CMCD, acesta poate fi sancționat disciplinar sau conform Codului civil sau penal, după caz, pentru infracțiuni dintre cele mai grave cum ar fi: fals intelectual, favorizarea infractorului, complicitate la omor.

Medicii legiști sunt cei care sunt chemați să rezolve aceste cazuri prin efectuarea autopsiei cadavrelor după exhumarea acestora dar cel mai adesea concluziile lor sunt grevate de condițiile improprii în care au fost obligați să acționeze (în primul rând putrefacția cadavrului). Nu mai insităm asupra costurilor materiale pe care le implică aceste expertize și a volumului de muncă pe care îl solicită.

Codul de deontologie medicală prevede la secțiunea E art. 66 și 67 – Eliberarea de documente, în esență următoarele: este interzisă eliberarea unor certificate de complezență sau rapoarte tendențioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă. Medicul poate emite certificate, atestate și documente permise de lege pe baza propriilor sale constatări și a examenelor necesare în acest scop. Este interzis ca informațiile medicale să fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta forma prevăzută de lege. Sancțiunile disciplinare care se pot aplica în situația nerespectăriii celor precizate anterior încep cu mustrarea dar merg până la interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o perioadă de la o lună la un an și retragerea calității de membru al colegiului medicilor din România.

Văzând amploarea fenomenului descris mai sus, apreciem ca un prim pas în stăvilirea acestuia informarea repetată și pe orice cale a medicilor predispuși să elibereze ilegal sau incorect CMCD. În acest sens ei trebuie să cunoască condițiile legale în care pot elibera corect aceste acte. De asemenea, trebuie să le atragem atenția și să le prezentăm situațiile în care le este cu desăvârșire interzis să elibereze CMCD, fiind vorba în primul rând de morțile violente și mai ales să nu elibereze acest certificat fără a examina nemijlocit cadavrul.

Studiu: avortul, risc de mortalitate de patru ori mai mare decat nasterea

Un nou studiu privind rata mortalitatii in urma avortului

Bazandu-se pe date inexacte privitoare la mortalitatea materna in Statele Unite, sustinatorii avortului pretend, de cele mai multe ori, ca riscul mamelor de a muri la nastere este de sase, zece sau chiar de douasprezece ori mai ridicat fata de cel al mortii in urma avortului.

Spre deosebire de ei, criticii avortului sustin de multa vreme faptul ca statisticile pe baza carora se fac astfel de afirmatii sunt eronate si ca simplul argument ca” avortul este mult mai sigur decat nasterea” ignora complet gradul ridicat al altor complicatii de natura fizica sau psihica asociate avortului. Un studiu recent, ireprosabil, privitor la asocierea sarcina- mortalitate, desfasurat in Finlanda, arata ca riscul decesului in interval de un an de la avort este de cateva ori mai ridicat decat in cazul unei pierderi de sarcina sau a nasterii. [1]

Acest studiu, bine conceput, bazat pe date statistice, a fost publicat de STAKES, departamentul de analiza statistica din cadrul Centrului National de Cercetare si Dezvoltare in domeniul Sigurantei si Sanatatii din Finlanda. In efortul de a evalua precizia rapoartelor privitoare la mortile maternale, cercetatorii STAKES au cercetat arhiva certificatelor de deces pentru toate femeile aflate la varsta reproducerii (15-49 de ani), care au murit intre 1987 si 1994 – un total de 9.192 de femei. Apoi au trecut in revista baza de date privitoare la sanatatea nationala, cautand evenimente legate de perioada de sarcina pentru fiecare dintre gravide, pe durata a 12 luni premergatoare decesului.

Finlanda avand un sistem public de ingrijire medicala, aceste evidente sunt foarte precise si complete. Cercetatorii STAKES au identificat un numar de 281 de femei care au murit la un an de la sarcina. Rata mortalitatii la 100.000 de cazuri a fost de 27 pentru femeile care au nascut, 48 pentru femeile care au pierdut sarcinile sau au avut sarcini ectopice si 101 pentru cele care au avortat.

Cercetatorii au calculat apoi media deceselor in raport cu varsta, folosind procentul decesului femeilor care nu au fost insarcinate, ca standard de 1:1.

Figura 1 arata faptul ca media deceselor femeilor in anul in care au nascut este de jumatate din cea a femeilor care nu erau insarcinate, in timp ce femeile care au avortat au 76% risc de deces in anul care urmeaza avortului in comparatie cu femeile care nu sunt insarcinate. In comparatie cu femeile care duc sarcina la termen, femeile care avorteaza sunt de 3, 5 % ori mai predispuse sa moara in decurs de un an de la avort.

Cifre ca acestea variaza din punct de vedere statistic de la an la an, de la tara la tara si intre diferite studii. Din acest motiv cercetatorii raporteaza intotdeauna bine cunoscutul procent de 95% acuratete. Aceasta inseamna ca datele disponibile indica faptul ca 95 de procente din studile similare vor raporta un rezultat care va varia in jurul cifrei raportului in cauza.

De exemplu, procentul estimat de ,50, referitor la nasteri, are un interval de acuratete intre ,32 si ,78. Cu alte cuvinte, este posibil ca in 95% din timp, procentul estimat al deceselor dupa nastere sa se gaseasca intre 32 si 78 de procente din rata femeilor care nu sunt insarcinate. Intervalul de acuratete de 95 de procente pentru decesele in urma avortului a fost estimat intre 1,27 si 2,42 din rata anuala a femeilor care nu erau insarcinate.

Deces in urma sinuciderii

Folosind un subset al acelorasi date, cercetatorii STAKES au raportat ca riscul de deces in urma sinuciderii in decurs de un an de la avort era de peste sapte ori mai mare fata de riscul sinuciderii dupa nastere [2]. Dintre cazurile de sinucidere doua erau corelate si cu infanticid. Exemple de tentative de sinucidere/ infanticid post- avort au fost, de asemenea, descoperite si in Statele Unite. [3]

Aceste rezultate au fost publicate de STAKES intr-un studiu recent. Printre cele 281 de femei care au decedat in decurs de un an de la ultima sarcina, 77 (27 de procente) s-au sinucis. Figura 2 prezinta procentul / an al sinuciderilor in cele trei grupuri de sarcina comparativ cu grupul de control reprezentat de femeile care nu au fost insarcinate.

De notat este faptul ca riscul sinuciderilor dupa o nastere era la jumatate fata de populatia generala de femei. Acest lucru confirma datele studiilor precedente care au aratat ca o sarcina dusa la termen reduce riscul sinuciderii. [4]

Avortul, pe de alta parte, este clar legat de o crestere dramatica a ratei de sinucideri. Aceste date statistice sunt coroborate cu studii bazate pe interviuri care au demostrat constant un nivel foarte ridicat de ganduri de sinucidere (30-55 de procente) si raportari de tentative de sinucidere (7-30 de procente) in randul femeilor care au facut un avort [5]. In multe dintre aceste studii, femeia intervievata a desemnat explicit avortul, drept cauza impulsului sinucigas.

Publicarea datelor privitoare la sinucidere de catre STAKES a incurajat cercetatorii de la Autoritatea de Sanatate South Glamorgan din Marea Britanie sa-si examineze propriile date privitoare la tentativele de sinucidere inainte si dupa evenimentele legate de sarcina. Au descoperit ca printre femeile care au avortat exista o trecere de la o rata a tentativelor de sinucidere relativ “normala”, inaintea avortului, la ocrestere semnificativa a sinuciderilor dupa un avort. Dupa perioada de sarcina, exista o rata a tentativelor de sinucidere de 8,1 / 1.000 de femei intre cele care au avortat, comparativ cu doar 1,9 dintre cele care au nascut. Rata crescuta a tentativelor de sinucidere ca urmare a avorturilor era evidenta in randul femeilor sub 30 de ani.

Ca si in exemplele oferite de STAKES, nasterea era asociata cu un risc semnificativ scazut al tentativelor de suicid. Cercetartorii de la South Glamorgan au ajuns la concluzia ca datele lor nu sustin punctul de vedere potrivit caruia sinuciderea in urma avortului deriva dintr-o sanatate mentala precara, anterioara actului, cel putin comparativ cu tentativele raportate ca fiind anterioare unui avort. Mai mult decat atat, “cresterea riscului de sinucidere dupa un avort indus poate fi consecinta procedurii in sine.” [6]

Interpretarea acestor studii statistice este inlesnita de numeroase publicatii care descriu cazuri particulare de sinucidere in urma avortului [7]. In multe cazuri tentativa sau chiar sinuciderea pusa in practica sunt intentionat sau subconstient planuite sa coincida cu data de comemorare a avortului sau cu data la care s-ar fi nascut copilul avortat [8]. Au fost raportate si incercari de sinucidere in randul parintilor de sex masculin. [9]

Adolescentii sunt in general supusi unui risc mai mare de sinucidere si avort. Printr-un sondaj in randul adolescentelor cercetatorii de la Universitatea din Minnesota au descoperit ca rata tentativelor de suicid in decursul a sase luni inaintea studiului a crescut de zece ori, de la 0,4 procente pentru fetele care nu au avortat in decursul acestei perioade la 4 procente pentru cele care au facut un avort. [10] Alte studii arata ca riscul de sinucidere dupa un avort este crescut in randul femeilor care au avut o istorie a tulburarilor psihice sau tendinte de suicid. [11]

Merita stiut faptul ca cea mai crescuta rata a sinuciderilor la nivel mondial, in randul femeilor, este in China. Aici sunt inregistrate 56 de procente din sinuciderile in randul femeilor, cele mai multe in randul celor de la tara [12]. Este singura tara in care se sinucid mai multe femei decat barbati. Rata sinuciderilor in randul femeilor din China, de sub 45 de ani, este de doua ori mai ridicata ca aceea a barbatilor chinezi. Oficialitatile guvernamentale par sa nu aiba nici o explicatie pentru acest fapt.

Conform traditiei, familiile chineze pun mare pret pe familiile numeroase, mai ales in comunitatile rurale. Dupa moartea lui Mao Tse-Tung, care tinea la acest tip de familii, China a instaurat brutala politica a nasterii unui singur copil. Acest efort al controlului demografic incurajat de guvern si organizatiile de planning familial din occident, a cerut o practicare pe scara larga a avortului, inclusiv a avortului fortat si infanticidului, in special pentru copii de sex feminin. Stiuta fiind lergatura dintre avort si sinucidere, mai poate fi vreo indoiala ca femeile din China, orientate spre maternitate, fortate acum de familie si comunitate sa ia parte la aceste atrocitati sunt mai predispuse la sinucidere?

Decesul in urma accidentelor

Intr-un studiu recent efectuat in Finlanda cercetatorii STAKES au raportat ca riscul decesului in urma accidentelor este de patru ori mai ridicat pentru femeile care au facut un avort in anul precedent mortii fata de femeile care au dus sarcina la termen. Dintre cele 281 de femei care au murit in cursul anului ultimei sarcini, 57 (20%) au decedat in urma ranilor atribuite accidentelor.

Inca odata s-a dovedit faptul ca nasterea are un efect protectiv. Femeia care a nascut are riscul de a suferi un accident fatal redus la jumatate, raportat la totalul populatiei. Pe de alta parte, asa cum se vede in Figura 3, femeile care au avortat sunt de peste doua ori mai predispuse la un accident fatal in raport cu numarul total de femei.

Acest lucru indica faptul ca o femeie cu copil nounascut este probabil mai atenta la evitarea riscurilor care pot pune in pericol propria persoana sau copilul. Contrar acestora, femeile care au facut un avort sunt, aparent, mult mai aplecate spre asumarea de riscuri care le-ar pune in pericol viata.

Aceste date sunt in concordanta cu cel putin alte doua studii care au dovedit ca femeile care au avortat au necesitat de mai multe ori tratamente pentru leziuni in urma accidentelor in anul care a urmat avortului.

Intr-un studiu al unui program medical finantat de Guvernul Canadian, cercetatorii au ajuns la concluzia ca femeile care au facut un avort in urma cu un an au urmat tratamente pentru tulburari mentale cu 41 % mai frecvent decat cele care au suferit postpartum si cu 25 % mai des pentru traumatisme sau alte circumstante rezultate din episoade violente. [13]

In mod similar, un studiu al Serviciului de asigurari Medicaid din Virginia, a afirmat ca femeile care au recurs la avorturi finantate de stat au acuzat cu 62 % mai multe tulburari mentale (rezultand costuri cu 43% mai ridicate) si cu 12% mai multe tratamente in urma accidentelor (rezultand cheltuieli cu 52% mai ridicate), in comparative cu esantionul de femei asigurate de Medicaid. [14]

Este foarte posibil ca aceste decese, clasificate drept accidente, sa fi fost, de fapt sinucideri. Cazuri de femei care in urma avortului, adesea in stare de ebrietate, si-au zdrobit deliberat masinile in accidente, cu intentia de a se sinucide au fost raportate atat de catre consilierii post avort cat si de catre literatura de specialitate. [15]

Este posibil, de asemenea, ca multe dintre aceste decese sa fie pur si simplu relationate cu asumarea unor riscuri mult mai mari de catre femeile care au facut un avort. Acest lucru se poate intampla pentru simplul fapt ca unora dintre femei nu le mai pasa daca traiesc sau mor dupa un avort. Alte femei pot cauta refugiul in “auto-medicatie”, un fel de depresie si o crestere a adrenalinei care adesea se asociaza cu asumarea unor riscuri. Pe langa aceste lucruri, alcoolizmul si abuzul de substante sunt efecte dovedite ale avortului, ambele crescand riscul de a suferi un accident fatal. [16]

Decesul in urma crimei

Studiul cercetatorilor de la STAKES a evidentiat ca 14 (5 %) din cele 281 de femei au fost ucise. Cele mai multe decese au survenit printre femeile care au avortat. Asa cum se vede din Figura 4, riscul de a muri in urma unui omor a fost de peste patru ori mai ridicat pentru femeile aflate dupa un avort decat riscul omuciderii in randul populatiei in general. Aceste cifre, daca le insumam celor indicate in graficele de suicid si deces prin accident, intaresc idea ca femeile care avorteaza sunt mai predispuse la angajarea in actiuni riscante.

Sondajul Institutului Elliot pe un esantion de 256 de femei care au facut avort a descoperit ca aproape 60% dintre acestea au afirmat ca au inceput sa devina mai usor irascible dupa acest episod, 48% dintre ele au spus ca au devenit mult mai violente la suparare. Tendintele crescute de furie si violenta dupa avort au fost adesea asociate cu abuzul de substante si tendinte de sinucidere. [17] Cu alte cuvinte, femeile predispuse la violenta sunt si cele mai inclinate spre idea de “a renunta la viata”. Este o combinatie periculoasa care poate duce foarte simplu la confruntari cu alte persone, confruntari ce pot fi fatale.

In studiul STAKES, un numar de 6 decese datorate traumatismelor au fost inregistrate ca “morti violente neclarificate”. In aceste cazuri cercetatorii nu au putut stabili daca moartea a survenit in urma unui accident, a unei sinucideri sau a unui omor.

Deces din cauze naturale

Din cele 281 de decese, 127 (45 %) au fost atribuite mortii din cauze naturale. In Figura 5 se poate vedea ca procentul deceselor din cauze naturale in decursul unui an dupa sarcina este mai mic decat procentul deceselor femeilor care nu au fost insarcinate. Implicatia evidenta a acestui fapt este aceea ca femeile capabile de a ramane insarcinate sunt mai sanatoase si mai putin predispuse deceselor din cauze naturale decat femeile care nu pot sau nu vor sa ramana insarcinate. Cu alte cuvinte, femeile mai predispuse la morti survenite in urma bolilor sunt cele mai putin predispuse sa fi ramas insarcinate in decursul ultimului an al vietii.
Comparand avorturile cu nasterile, observam totusi, ca riscul decesului din cauze naturale este semnificativ mai ridicat (60% mai mare in acest esantion), pentru femeile care si-au provocat avortul in anul anterior mortii in comparatie cu al femeilor care au dus sarcina la termen sau au suferit un avort spontan.

O explicatie posibila ar fi aceea ca femeile care au decis sa avorteze erau deja intr-o stare fizica proasta si au recurs la avort pentru a-si proteja viata. Aceasta ipoteza a fost infirmata de cercetatorii de la STAKES dupa ce examinarea evidentelor avorturilor a demonstrat ca o singura femeie din acest grup a avortat din motive ce tineau de sanatatea personala. Datele concrete vor sustine punctul de vedere conform caruia avortul induce un stress fizic si psihic nenatural asupra femeii si poate avea ca rezultat un impact negativ asupra starii generale de sanatate.

Aceasta teorie este sustinuta de un studiu din 1984 care examineaza numarul de ingrijiri medicale solicitat de femei cu un an inainte si un an dupa avort. Cercetatorii au dovedit ca in mod normal exista o crestere de 80% in numarul vizitelor la doctor si de 180 de procente a numarului vizitelor din motive psihosociale dupa avort. [19]

Zece ani mai tarziu, un alt studiu pe un numar de 1.428 de pacienti, alesi aleator pe baza programarilor la 69 de cabinete ale medicilor generalisti, a dezvaluit faptul ca pierderea de sarcina si in special avortul este asociat semnificativ cu o inrautatire a starii generale de sanatate. [20] O femeie, cu cat a suferit mai multe pierderi de sarcina, cu atat are o stare de sanatate mai proasta. O pierdere recenta de sarcina este mult mai strans legata de un declin al starii de sanatate decat o pierdere de sarcina urmata de o nastere.

Cercetatorii au descoperit ca si pierderile de sarcina sunt asociate cu o inrautatire a starii de sanatate, dar avortul provocat a fost mult mai puternic asociat cu acest lucru si mult mai frecvent identificat de catre femei ca o cauza a imbolnavirilor. Mai mult de 20% dintre femeile participante la studiu au simtit nevoia moderata sau acuta de a beneficia de ajutor profesionist pentru rezolvarea pierderii suferite.

Urmarind aceste date, Dr. Philip Ney, conducatorul echipei de cercetatori, a ajuns la concluzia ca durerea acuta sau patologica in urma pierderii unui copil prin pierderea sarcinii sau avort, are un efect determinant asupra sanatatii fizice si psihice a unor femei.
Ney supune atentiei cateva posibile motive: (1) depresia determina dereglarea sistemului imunitar, (2) conflictul psihologic consuma energia care ar putea fi, in alte conditii, directionata spre obiceiuri mai sanatoase, (3) starea de deznadejde prelungita si nerezolvata poate distrage femeia de la grija pentru problemele de sanatate sau poate genera confuzie in interpretarea situatiilor si evenimentelor. In completarea acestor factori, avortul a fost relationat cu probleme de tulburari de somn, de alimentatie, abuz de substante periculoase, fiecare dintre acestea putand avea un impact negativ direct asupra sanatatii femeii.

Concluzii

Studiul STAKES referitor la decesele asociate sarcinii este fara repros. Este un studiu bazat pe date concrete, intr-o tara cu o evidenta medicala centralizata. Desi este posibil ca un numar de femei care au decedat in intervalul investigat sa fi nascut sau sa fi avortat in afara Finlandei, si sa nu fi fost identificate in evidenta medicala, nu exista nici un motiv sa credem ca aceste cateva cazuri ar fi modificat dramaticele rezultate prezentate mai sus.

In mod cert, procentul de femei care au murit in decursul unui an de la avort este semnificativ mai ridicat decat cel al femeilor care au dus sarcina pana la termen sau au avut avorturi spontane. Acest lucru este valabil si pentru mortile din cauze naturale si pentru sinucideri, accidente sau omoruri. In plus, studiul subliniaza dificultatea definirii clare si identificarii deceselor maternale. Doar 22 de procente din certificatele de deces ale femeilor au mentiuni asupra ultimei sarcini.

Din nefericire, adesea nu exista un mod clar de a determina daca apare o legatura fundamentala intre decese si o sarcina anterioara, nastere, pierdere de sarcina sau avort. Potrivit afirmatiilor conducatorului studiului STAKES, Mika Gissler, in evidentele de sanatate maternala din intreaga lume, “nu exista un consens privitor la cazurile care ar trebui considerate morti maternale. Pun probleme, de exemplu, unele cazuri de cancer, atac cerebral, astm, ciroza hepatica, pneumonie asociata cu gripa, anorexie si multe morti violente cum ar fi sinuciderile, omuciderile si accidentele.” [21]

Privind retrospective asupra notiunii predefinite a ceea ce constituie un deces legat de sarcina, echipa STAKES a precizat faptul ca decesele in randul femeilor in urma unei sarcini nu pot fi usor detectate atunci cand un studiu se bazeaza doar pe cercetarea unei perioade post operatorii pe termen scurt. Acest lucru este adevarat, in special in cazul unui avort. Decesele maternale dupa un avort nu sunt, de multe ori, catalogate in acest fel decat daca moartea a survenit pe masa de operatie, uneori nici atunci.

Examinand toate certificatele de deces si toate evenimentele legate de femeile insarcinate in anul anterior, echipa STAKES a eludat problema de baza a pre-definirii tipurilor de decese incluse sau excluse din evidentele mortalitatii maternale.

Chiar si acest studiu are defectele lui. Limitarea evidenta este data de faptul ca cercetatorii au examinat doar un singur an din istoria reproductiva a femeilor care au murit in perioada de studiu. De vreme ce tentativele de suicid sunt adesea asociate cu datele de comemorare a avortului, unele decese in urma sinuciderilor sau accidentelor care au avut loc la mai mult de un an dupa perioada avortului au fost probabil omise.

Dupa cum se poate vedea in Figura 6, distributia sinuciderilor pe luna, in urma perioadei de sarcina, indica un nivel ridicat de sinucideri la sapte pana la zece luni de la avort. Acestea pot corespunde unei reactii comemorative negative coincizand cu data la care s-ar fi nascut copilul avortat. O crestere similara se observa in randul femeilor care au pierdut sarcinile spontan, varful fiind cu aproximativ doua luni mai devreme, probabil din cauza ca avorturile spontane se petrec, de regula, la o data mai inaintata a sarcinii in comparatie cu avorturile induse.

Figura 6: Rata sinuciderilor pe luna dupa evenimentele legate de sarcina

Un alt dezavantaj al perioadei de studiu de un singur an este acela ca setul de date nu evidentiaza durata efectului protector al nasterii, sau, din conta, durata pe parcursul careia procentul de decese al celor care au avortat ramane ridicata. Un studiu pe o perioada mai extinsa de timp ar fi necesar pentru identificarea acestor efecte pe termen lung.

In final, studiul STAKES nu raspunde la intrebarea daca femeile care s-au sinucis sau au murit in urma comportamentului riscant dupa avort, aveau sau nu tendinte auto-distructive si inainte de acest eveniment. Exista si aceasta posibilitate. Femeile inclinate spre asumarea de riscuri sunt mai predispuse sa ramana insarcinate si sa aleaga avortul. In astfel de cazuri, in care avortul nu pare a fi cauza de baza a problemelor, acesta a contribuit probabil la deteriorarea psihologica si a devenit o cauza a decesului.

Pe de alta parte, reiese si din alte studii, ca multe femei care nu erau in trecut auto –distructive au devenit asa ca rezultat direct al experientelor traumatice provocate de avort. Nu se stie daca acest ultim grup reprezinta o parte mica sau mare a celor care au murit in perioada studiata de STAKES.

Amanunte mai putin cunoscute pot fi scoase la iveala studiind evidentele medicale ale femeilor in cauza pe o perioada anterioara de cativa ani. Este posibil ca inainte de incercarile de sinucidere sa fi existat o incidenta crescuta de tratamente in urma accidentelor, tratamente psihologice, alte sarcini pierdute care pot fi asociate cu un risc crescut de viitoare decese prin sinucidere, omucideri sau accidente.

Sustinatorii avortului vor pleda, cu siguranta, pentru faptul ca avorturile nu au “determinat” niciunul dintre aceste decese, ci ca acele femei aveau doar tendinte auto-distructive sau erau bolnave si, oricum, ar fi murit. Este un argument fragil, de vreme ce este clar ca aceste date dovedesc efectul protector al nastereii. Chiar si femeile care s-au sinucis dupa nastere au asteaptat sa se nasca intai copilul si abia apoi si-au luat viata.

Este probabil ca cea mai buna metoda pentru a ajuta femeia auto-distructiva sa-si schimbe viata si sa-i constientizeze valoarea este aceea de a o incuraja sa pretuiasca viata copilului ei nenascut. Pe de alta parte, este clar ca a ajuta o femeie cu inclinatii spre auto-distrugere sa faca un avort, ii va agrava tendintele auto-distructive.

Aceste concluzii subliniaza importanta de a impune clinicilor in care se fac avorturi sa urmareasca in trecutul femeilor care cauta sa avorteze cazuri de tentative de sinucidere, comportament sauto-distructiv si instabilitate psihica. Esecul in cautarea acestor factori de risc este pura neglijenta. In plus, psihologii clinicilor care dezinformeaza pacientele spunand ca avortul este mai sigur decat nasterea ar trebui sa fie considerati raspunzatori pentru practici mincinoase si campanii de dezinformare.

—-
NOTE

1. Gissler, M., et. al., “Pregnancy-associated deaths in Finland 1987-1994 — definition problems and benefits of record linkage,” Acta Obsetricia et Gynecolgica Scandinavica 76:651-657 (1997).
2. Mika Gissler, Elina Hemminki, Jouko Lonnqvist, “Suicides after pregnancy in Finland: 1987-94: register linkage study” British Medical Journal 313:1431-4, 1996.
3. McFadden, A., “The Link Between Abortion and Child Abuse,” Family Resources Center News (January 1998) 20.
4. S. J. Drower, & E. S. Nash, “Therapeutic Abortion on Psychiatric Grounds,” South African Medical Journal 54:604-608, Oct. 7, 1978; B. Jansson, Acta Psychiatrica Scandinavia 41:87, 1965.
5. David Reardon, “Psychological Reactions Reported After Abortion,” The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994; Anne C. Speckhard, The Psychological Aspects of Stress Following Abortion (Kansas City: Sheed & Ward, 1987); Vincent Rue, “Traumagenic Aspects of Elective Abortion: Preliminary Findings from an International Study” Healing Visions Conference, June 22, 1996
6. Christopher L. Morgan, et. al., “Mental health may deteriorate as a direct effect of induced abortion,” letters section, BMJ 314:902, 22 March, 1997.
7. E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief,” Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992; David Grimes, “Second-Trimester Abortions in the United States, Family Planning Perspectives 16(6):260; Myre Sim and Robert Neisser, “Post-Abortive Psychoses,” The Psychological Aspects of Abortion, ed. D. Mall and W.F. Watts, (Washington D.C.: University Publications of America, 1979).
8. Carl Tischler, “Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion,” Pediatrics 68(5):670, 1981.
9. “Psychopathological Effects of Voluntary Termination of Pregnancy on the Father Called Up for Military Service,” Psychologie Medicale 14(8):1187-1189, June 1982; Angelo, op. cit.
10. B. Garfinkle, H. Hoberman, J. Parsons and J. Walker, “Stress, Depression and Suicide: A Study of Adolescents in Minnesota” (Minneapolis: University of Minnesota Extension Service, 1986)
11. Esther R. Greenglass, “Therapeutic Abortion and Psychiatric Disturbance in Canadian Women,” Canadian Psychiatric Association Journal, 21(7):453-460, 1976; Helen Houston & Lionel Jacobson, “Overdose and Termination of Pregnancy: An Important Association?” British Journal of General Practice, 46:737-738, 1996.
12. Elizabeth Rosenthal, “Women’s Suicides Reveal China’s Bitter Roots: Nation Starts to Confront World’s Highest Rate,” The New York Times, Sunday January 24, 1999, p. 1, 8.
13. R.F. Badgley, D.F. Caron, M.G. Powell, Report of the Committee on the Abortion Law, Minister of Supply and Services, Ottawa, 1977:313-319.
14. Jeff Nelson,”Data Request from Delegate Marshall” Interagency Memorandum, Virginia Department of Medical Assistance Services, Mar. 21, 1997.
15. Carl Tischler, “Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion,” Pediatrics 68(5):670, 1981; E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief,” Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992.
16. D.C. Reardon and P.G. Ney, “Abortion and Subsequent Substance Abuse” Am J Drug Alcohol Abuse 26(1):61-75.
17. David Reardon, “Psychological Reactions Reported After Abortion,” The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994
18. Personal communication with Mika Gissler, March 8, 2000.
19. D. Berkeley, P.L. Humphreys, and D. Davidson, “Demands Made on General Practice by Women Before and After an Abortion,” J. R. Coll. Gen. Pract. 34:310-315, 1984.
20. Philip G. Ney, Tak Fung, Adele Rose Wickett and Carol Beaman-Dodd, “The Effects of Pregnancy Loss on Women’s Health,” Soc. Sci. Med. 48(9):1193-1200, 1994.
21. Gissler, et.al. (1997) 652.

Publicat in original The Post-Abortion Review, 8(2) aprilie-iunie 2000, editata de in realizata de Elliot Institute, Il, SUA. Traducere si adaptare Ilinca Zamfirache.

R A P O R T

ASUPRA ACTIVITATII RETELEI DE

MEDICINA LEGALA

IN ANUL 2002

I. STRUCTURA ORGANIZATORICA

Reteaua nationala de medicina legala este alcatuita din 53 unitati medico-legale:

– Institutul National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti;

– 5 Institute de Medicina Legala in centrele universitare: Iasi, Cluj-Napoca, Craiova, Targu-

Mures si Timisoara;

– 36 Servicii de Medicina Legala Judetene in municipiile resedinta de judet (cu exceptia

celor din centrele universitare in care functioneaza Institute de Medicina Legala si in

municipiul Bucuresti).

– 11 Cabinete medico-legale subordonate Serviciilor Judetene respective, situate in orase

sau municipii neresedinta de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani,

Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

b) In aceste 53 unitati medico-legale au activat in cursul anului 2002 un numar de 869 persoane

fata de 850,5 in 2001 si 819,5 persoane in 2000. Aceasta usoara crestere se explica prin :

Din pacate marea majoritate a institutiilor medico-legale sint inca departe de incadrarea optima

cu personal (in raport cu volumul de munca), si chiar fata de valorile anului 1999 (966 de persoane).

Trebuie s-o spunem limpede ca datorita acestor reducerilor de personal din anii anteriori, reteaua

de medicina legala se situeaza in continuare mult sub minimul acceptabil mai ales in ceea ce priveste

personalul de specialitate, si aceasta in situatia cind exista la ora actuala medici specialisti legisti care

sint someri.

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

2

Se mentine din pacate repartizarea dizarmonica pe judete si municipii a medicilor legisti,

neexistind o corelatie cu populatia judetelor deservite, marea majoritate a judetelor (30) se situeaza mult

sub necesarul minim de 1 medic legist la 100.000 de locuitori: Teleorman 0,42, Vrancea 0,5, pentru a da

numai citeva exemple (vezi anexa).

Am constatat cu surprindere ca normele emise de Ministerul Sanatatii si Familiei au transformat

acest minimum minimorum de 1 medic legist la 100.000 locuitori intr-un reper maxim. Oricum acest reper

nu are nici o relevanta in situatia in care nu exista banii necesari pentru bugetarea posturilor.

PERSONAL 2002 2001

medici legisti 191 184.5

medici legisti-cadre univ 33 34

medici alte specialitati 14 15.5

alt personal superior 80 76

personal mediu 294 279

alte categorii de personal 212 215.5

personal administrativ-contabil 45 46

Total 869 850.5

II. ACTIVITATEA DE EXPERTIZA

a) Expertiza pe cadavre

Dinamica numarului de autopsii medico-legale

27986

25836

23992

22553 21893 22260

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Numar cazuri

In anului 2002 s-au efectuat in intreaga tara un numar de 22 260 autopsii medico-legale.

Se observa o usoara crestere fata de tendinta de scadere constanta observata in perioada 1997-2001,

care in mod cert rezulta din masurile luate de parchet si politie ca raspuns la semnalele noastre de

alarma din anii trecuti, cind sesizam situatii din ce in ce mai frecvente cind organele abilitate (din motive

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

3

finaciare) refuzau sa dispuna efectuarea autopsiei medico-legale in cazurile in care aceasta este

obligatorie (spinzurari, electrocutii etc).

Din numarul total de

autopsii medico-legale, 57% au

fost reprezentate de mortile

violente iar 43% au fost

reprezentata de morti neviolente.

Aceasta proportie se pastreaza

remarcabil de constanta in ultimul

deceniu.

Nu putem sa nu

semnalam, asa cum am facut-o si

in anii precedenti o serie de situatii

care impieteaza asupra

functionalitatii si calitatii

expertizelor medico-legale:

– decese evident nemedico-

legale sint metamorfozate

in “cazuri medicolegale”

pentru a transfera

responsabilitatea procedurilor de

declarare a decesului si de

inhumare institutiilor medico-legale. Cele mai numeroase cazuri de acest fel provin de la spitale, unde

decedeaza persoane fara apartinatori, si care prin “amabilitatea” Parchetului de Sector sint botezate

“cazuri medico-legale” pentru a “scapa” spitalul de obligatia demersurilor pe linga Primaria de sector in

vederea inhumarii. Ni se pare cu atit mai bizar cu cit beneficiarii nostriii se pling de preturile mari ale

prestatiilor medico-legale care le greveaza serios bugetul. Propunem ca ordonanta sa fie emisa numai cu

avizul medicului legist de garda.

– compromiterea cazurilor medico-legale, fie prin eliberarea de catre spital a certificatului

constatator al decesului (eludindu-se efectuarea unei autopsii medico-legale), fie prin anuntarea dupa o

inadmisibil de mare perioada de timp dupa deces a cazului la Parchet, perioda in care cadavrul nu este

pastrat la frigider si in care procesele de putrefactie compromit iremediabil posibilitatile de diagnostic la

necropsie.

– colaborarea extrem de dificila cu spitalele atunci cind institutiile medico-legale solicita

copii ale Foilor de Observatie, protocoale operatorii, investigatiilor paraclinice ; acestea sosesc foarte

tirziu, sint frecvent ilizibile, incomplete, unele documente nu se mai regasesc in arhivele unitatilor

sanitare. Se intirzie in acest fel foarte mult efectuarea expertizelor medico-legale si nu de putine ori

medicii legisti sint amendati de catre un judecator iritat de intirzierea expertizei.

– frecvent obiectivele consemnate in ordonanta nu sunt adaptate cazului ba chiar

sunt inutile sau absurde (se solicita alcoolemie la persoane care se decedeaza dupa mai mult de 24

ore de spitalizare – cind alcoolul s-a metabolizat de mult; se solicita grup sanguin la persoane cu

identitate cunoscuta si fara leziuni traumatice externe, examene toxicologice irelevante), sugestia noastra

pentru remedierea acestor situatii este ca procurorul de serviciu sa obtina un minimum de date de istoric

privind rezultate dintr-o investigar preliminara a circumstantelor decesului, din documentatia medicala si

de la apartinatori – si sa contacteze medicul legist sef sau medicul de garda pentru a se pune de acord

asupra necesitatii autopsiei si a investigatiilor de laborator utile.

– ar fi deosebit de util ca in cazul cercetarii la fata locului in cazuri de omucideri, procurorii

criminalisti sa emita pe loc ordonanta de efectueare a necropsiei si sa puna cit mai rapid la dispozitia

medicului legist procesul verbal de cercetare la fata locului, mai ales in situatiile cind nu participa direct la

efectuarea necropsiei.

Colaborarea cu Serviciul Interventie la Evenimente a Politiei ar putea fi mult imbunatatita daca :

o cazurile preluate de SIE ar fi verificate in prealabil de cadrele MI din teritoriu pentru

evitarea deplasarilor inutile

o pina la venirea echipei lucratorul MI din teritoriu ar desfasura operatiile pregatitoare

(contactarea apartinatorilor, identificarea martorilor, asigurarea scenei etc)

Raportul morti violente/morti neviolente in

autopsiile medico-legale

Morti

violente

57%

Morti

neviolente

43%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

4

o alegerea momentului de efectuare a deplasarii la fata locului a echipei operative ar evita

pe cit posibil desfasurarea cercetarii la fata locului in conditii improprii (noaptea cind

vizibilitatea este redusa si lipsesc martorii, locuri greu accesibile).

o consemnarea amanuntita in procesul verbal de cercetare la fata locului a examenului

medico-legal complet, inclusiv data probabila a mortii

o cercetarea la fata locului nu trebuie sa se rezume doar la efectuarea fotografiilor judiciare

si la amprentarea cadavrului, ci trebuie sa includa si ridicarea corpurilor delicte (atit

instrumente vulnerante cit si sticle si flacoane cu posibile substante toxice, medicamente,

droguri, seringi, latul spinzuratilor, hainele cadavrelor. Acestea trebuie puse la dispozitia

medicului legist.

Merita semnalate si cazurile in care (cel mai frecvent aparute in colaborarea cu sectiile de politie)

– sint trimise spre expertizare fragmente de cadavru, fetusi sau piese scheletice cu doar o ordonanta

extrem de sumara lipsita de orice data de ancheta.

Trebuie subliniata colaborarea exceptionala pe care o avem cu Serviciul Criminalistic al Politiei

Capitalei si Serviciului Omoruri al PMB si IGP, extrem de eficienta si de un deosebit profesionalism.

– 32% din autopsiile efectuate in 2002, nu au fost efectuate intr-o sala de necropsie

corespunzator utilata ci au fost efectuate in teritoriu, de multe ori in conditii improvizate, total

improprii, care afecteaza in mod serios calitatea stiintifica a autopsiei, conducind de multe ori la

compromiterea cazului si determind in esenta impiedicarea desfasurarea procesului de justitiei.

Este o situatie inadmisibila care se perpetueaza de ani de zile si pentru care pot gasite diferite

justificari insa de fapt in cele mai multe cazuri este vorba de o lipsa de inters a autoritatilor locale pentru

asigurarea unor conditii elementare pentru desfasurarea activitatilor medico-legale.

Circumstante de producere a mortilor violente

Omucideri

8%

Erori medicale

0,1%

Pruncucideri

1%

Sinucideri

31%

Accidente munca

Accidente rutiere 3%

23%

Alte accidente de

trafic

1%

Accidente feroviare

4%

Accidente casnice

6%

Accidente in alte

imprejurari

23%

Circumstantele de producere a mortilor violente au fost deosebit de variate: pe primul loc ca

frecventa, s-au situat sinuciderile (31% din totalul mortilor violente) care au inregistrat 3471 de cazuri,

adica tot atitea victime cit au generat accidentele rutiere si omuciderile luate la un loc.

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

5

Alte circumstante au fost (in ordine descrescatoare a numarului de victime): 2600 Accidente

rutiere, 2475 Accidente produse in imprejurari diverse, 873 Omucideri, 641 Accidente casnice, 477

Accidente feroviare, 304 Accidente munca, 83 Pruncucideri, 61 Alte accidente de trafic, 13 Erori medicale.

Mecanisme de producere a leziunilor tanatogeneratoare in mortile

violente

intoxicatii

11.6%

refrigeratie

2.6%

electrocutii

2.3%

arsuri

3.1%

sugrumare

0.4%

sufocare

1.0%

spinzurare

20.3%

compresie toracoabdominala

2.2%

alte forme de asfixie

3.2%

submersie

8.3%

Asfixii mecanice

35%

prin lovire cu/de corp dur

37.5%

prin lovire cu corp

despicator

0.7%

prin lovire cu corp

taietor/intepator

2.2%

impuscare

0.5%

alte mecanisme

tanatogeneratoare

4.0%

explozii

0.2%

Dinamica omuciderilor

1237

1151 1180

1126

1034 1047

870 863

1024

947

873

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Numar cazuri

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

6

Decese prin omor si

leziuni cauzatoare de

moarte

In 2002 au fost

inregistrate la nivel

national 873 de cazuri

de omucideri, o cifra care

se incadreaza in tendinta

de scadere progresiva

inregistrata in ultimii anii

(947 cazuri in 2001, 1024

cazuri in 2000).

In ceea ce priveste

incidenta omuciderilor,

raportata la 100.000

locuitori/an putem constata

ca o serie de judete

inregistreaza valori net mai

mari fata de media

nationala (3,9 cazuri

/100.000 locuitori/an):

Iasi 8,85 ; Vaslui 8,15 ;

Craiova 6,72 ; Botosani 6,7

cazuri/100.000 locuitori.

Victimele accidentelor de trafic rutier in perioada 1989-

2002

2365

4605

4172

3626 3594 3598 3623 3699

3344

3114

2888 2974 3027

2600

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Numar victime

Accidentele de circulatie In 2002 s-au inregistrat un numar 2600 de decese ca urmare a

accidentelor de trafic rutier. Cifra constituie o scadere semnificativa fata de anii precedenti cind se

inregistra o ingrijoratoare tendinta de crestere lenta in perioada 1999-2001 (2888 decese in anul 1999,

Modalitati de omucidere

Compresie

toraco-abdom

2%

Alte mecanisme

(combustie,

submersie etc)

6%

Sufocare

2%

Sugrumare

4%

Impuscare

3% Lovire cu corp

despicator

5%

Lovire cu corp

taietor/intepator

27%

Lovire cu/de

corp dur

51%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

7

2974 in anul 2000, 3027 in anul 2001), care urmase unei perioade de opt ani (1991-1999) in care se

inregistase o scadere progresiva a acestor cazuri.

Analizind distributia nationala a accidentelor mortale de circulatie raportata la populatie, se pot

observa diferente semnificative intre judete. Asfel exista judete cu o incidenta mult mai mare fata de

media nationala (11,8 cazuri/100.000 locuitori/an): Iasi 18,8 ; Ialomita 17,7; Sibiu 16,5 cazuri. In

acelasi timp exista judete cu o incidenta mult mai mica decit media nationala: Harghita 4,1 ; Covasna

4,5 ; Gorj 5,3 cazuri/100.000 locuitori.

Accidentele de munca mortale

au inregistrat 304 vicitme in anul

2002, un numar de cazuri care

contrasteaza cu tendinta constanta

de scadere inregistrata in anii

precedenti (281 in 2001, 315 in

2000, 315 in 2000, 339 in 1999, 328

in 1998, 432 in 1997, 479 in 1996,

456 in 1995 si 445 cazuri in 1994).

Sinucideri

EVOLUTIA NUMARULUI DE SINUCIDERI

1996-2002

2933

3174 3318

3541

3967

3120

3486

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Numar cazuri

Evolutia accidentelor de munca letale 1994 – 2002

445 456

479

432

328 339

315

281

304

0

100

200

300

400

500

600

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Numar victime

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

8

Dinamica sinuciderilor in Bucuresti

133

158

216 220

186 196

296

335

269 284 267

336 354

414

511

348 342

0

100

200

300

400

500

600

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

Un indicator important din categoria mortilor violente este si acela al sinuciderilor care in cursul

anului precedent au inregistrat pe tara 3486, ceea ce reprezinta o crestere semnificativa, fata de anul

2001 (3127 cazuri), sugerind ca se contureaza un nou val de de crestere a numarului sinuciderilor care

va ajunge la apogeu in 2003-2004. Aceasta evolutie sinusoidal ascendenta sepoate observa mai limpede in

cazuistica pe ultimii 16 ani in Bucuresti.

Analizind incidenta regionala a sinuciderilor raportata la 100.000 locuitori (media nationala =

15,5 sinucideri/100.000 locuitori/an) constatam ca se mentin in acest top tragic zone cu o

incidenta inexplicabil de mare

a sinuciderilor: Harghita 38,7

cazuri, Covasna 35,2

cazuri, Satu Mare 32,5

cazuri, Tg. Mures 28,6

cazuri/100.000 locuitori

/an. In alte zone ale tari

incidenta sinuciderilor este

mult sub media nationala: Alba

3,5, Dimbovita 7, Vaslui 8,5

cazuri/100.000 locuitori/an.

Cele mai frecvent

folosite modalitati de

sinucidere au fost in ordinea

descrescatoare a frecventei:

Spinzurare 75%

Precipitare 9%

Intoxicatie voluntara 10%

Modalitati de sinucidere

spinzurari

75%

precipitare

9%

impuscare

1%

intoxicatii

10%

alte modalitati

1%

plagi taiate

1%

electrocutii

0,05%

combustie

voluntara

0,25%

submersie

3%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

9

b) Expertizele medico-legale pe persoana vie

In anul 2001 expertizele medico-legale dispuse de Institutiile abilitate (Ministerul de Interne,

Ministerul Public si Ministerul Justitiei) cit si cele solicitate direct de persoane fizice, reprezinta un numar

impresionant: 123.613.

La acestea se adauga 1624 evaluari efectuate de Comisiile de Avizare si Control al Actelor

Medico-Legale si 280 de expertize analizate in cadrul Comisiei Superioare Medico-Legale, ajungindu-se la

suma de 124.517 expertize efectuate in 2002.

Acest volum enorm de expertize (fara sa mai vorbim de autopsiile medico-legale si numarul

enorm de investigatii de laborator) au fost efectuate in conditiile unor restrictii bugetare severe, a unor

dotari de laborator insuficiente si a unui numar de personal situat mult sub cifra minima acceptabila.

Este mai mult decit justificata iritarea beneficiarilor expertizelor medico-legale fata de prelungirea

termenelor de efectuare dar aceasta iritare trebuie sa se indrepte catre adevaratele cauze:

subdotare cu oameni

subdotare cu echipament de laborator

subdotare cu echipament informatic si

subdotare cu mijloace de comunicare si transport.

Tipuri de expertize pe persoane efectuate in 2002

Accidente rutiere

12%

Agresiuni

59%

Ex.genitale in viol

2%

Constatare

virginitate

2%

Exp asigurari

4%

Exp cap munca

1%

Expertize aminare

intrerupere

pedeapsa

3% Alte exp

5%

Expertize

psihiatrice

10%

Calcul retroactiv

alcoolemie

1%

Determinare virsta

0,4%

Filiatie

1%

In ordinea frecventei, expertizele medico-legale au fost solicitate pentru:

evaluarea gravitatii leziunilor corporale produse ca urmare a unei agresiuni 59% ;

evaluarea gravitatii leziunilor corporale produse prin accidente de circulatie 12% din cazuri ;

expertize psihiatrice 10% (din care 1/10 in cauze civile si 9/10 in cauze penale) ;

expertize pentru aminarea/intreruperea pedepsei pentru motive medicale 3% ;

expertize pentru societatile de asigurari 4% ;

expertize genitale 4% ;

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

10

expertize pentru evaluarea capacitatii de munca 1% ;

expertize antropologice 0,4% ;

expertiza filiatiei 1% ;

alte tipuri de expertize 5% ;

Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice in

accidentele rutiere

<10 zile

33%

art 182

11%

art 181

33% art 180

23%

Un capitol aparte si cu o deosebita specificitate (care a dat nastere de-a lungul timpului la diverse

interpretari si discutii privind atat solutiile date cat si metodologia de expertizare) il constituie

expertizele pentru amanarea sau intreuperea executarii pedepselor privative de libertate

datorita unor motive medicale.

3155 3367

4811

6238 6287

4307 3926

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

Numar expertize 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

DINAMICA EXPERTIZELOR IN VEDEREA AMINARII/INTRERUPERII

EXECUTARII PEDEPSEI DIN MOTIVE MEDICALE

Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice in

agresiuni

art 180

87%

art 182

2%

art 181

11%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

11

Din aceasta categorie au fost efectuate la nivelul intregii tari 3926 expertize si re-expertizari

(noi expertize). Cifra continua tendinta de scadere inregistrata anul trecut (4307 in 2001)

Fata de tendinta de crestere exagerata inregistrata in anii precedenti (6287 expertize in 2000,

6238 expertize in 1999, 4811 expertize in 1998, 3367 in 1997, 3155 in anul 1996), consideram ca aceasta

diminuare a numarului solicitarilor acestui gen de expertize constituie o imbucuratoare revenire catre de

normalitate. O normalitate care cel putin in conceptia mea, ar fi reprezentata de disparitia acestei

categorii de expertize medico-legale, reteaua sanitara a Directiei Generale a Penitenciarelor (care a

beneficiat in ultimul timp de dotari substantiale) asumindu-si integral raspunderea asigurarii tratamentului

medical al detinutilor.

In 14% din expertizele efectuate s-au

recomandat aminari de pedeapsa pentru tratarea

unor afectiuni medicale observindu-se o neta

diminuare fata de anii precedenti (fata de 18% in

2001, 26,6% in 2000 si 35% in 1999).

In restul de 86% din expertize fie nu s-a

constatat existenta unor afectiuni medicale fie

acestea puteau fi tratate in reteaua

penitenciarelor. Explicatiile acestei tendinte de

« revenire catre normalitate » manifestata atit

prin diminuarea solicitarilor cit si a procentului

cazurilor in care s-a recomandat intreruperea

detentiei pentru efectuarea unui tratament

medical in reteaua sanitara a MSF, constau

probabil in:

– o mai buna filtrare a cazurilor in reteaua DGP, diminuindu-se cazurile fara o motivatie

medicala justificata

– o analiza mai atenta efectuata de catre instante a motivatiei medicale a acestor solicitari

– o imbunatatre a dotarii materiale si umane a retelei sanitare DGP

– o crestere a exigentei medicilor legisti in efectuarea acestor expertize

Merita remarcat faptul ca procentul in care s-au recomandat aminari de pedeapsa pentru motive

medicale, inregistreaza variatii foarte mari intre judete: in timp ce in numeroase judete s-a

recomandat aminare de pedeapsa in mai putin de 8% din cazuri (Dimbovita, Vaslui, Tulcea,

Botosani etc), exista judete unde acest procent este mult mai mare.

Poate ar merita analizat daca ca in viitor acest gen de expertize ar trebui sa mai fie efectuate cu

contributia medicinii legale, deoarece in momentul de fata in concluziile expertizei medicul reprezentant al

DGP isi asuma in final raspunderea de a putea sau nu trata un anumit pacient in reteaua

sanitara a DGP.

Medicul legist nu poate nici verifica capacitatea acestei retele sanitare de a trata sau nu anumite

afectiuni si nici nu poate urmari cum este tratat efectiv un pacient in aceasta retea. Putem considera de

aceea ca acest gen de expertize ar putea fi efectuate exclusiv de Ministerul justitiei prin intermediul

retelei sanitare a DGP precum si a retelei sanitare proprii, ceea ce ar avea mai multe avantaje :

– cresterea operativitatii efectuarii acestor expertize in beneficiul pacientilor;

– anularea suspiciunilor Ministerului Justitiei fata de Medicina Legala referitor la aceasta categorie de

expertize;

– eliminarea disfunctionalitatilor si blocajelor financiare legate de plata expertizelor

– anularea idei preconcepute care spune ca medicina legala pune in libertate infractorii.

Expertizele medico-legale psihiatrice si examene psihologice

Au fost efectuate in intraga tara 12667 expertize medico-legale psihiatrice, efectuate in cauze

civile 15% si in cauze penale 85%.

Trebuie sa semnalam problemele pe care le intimpinam in desfasurarea acestui tip de expertiza, deosebit

de complexa de dificila si care implica un grad de raspundere :

Expertize pentru aminarea/intreruperea

executarii pedepsei in 2002

fara

aminare

86%

cu aminare

14%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

12

Am constatat ca intr-un numar mare de cazuri organele judiciare dispun cu mare usurinta efectuarea

unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru fapte minore, in cazuri cind nu exista de fapt indicii

semnificative care sa sugereze existenta unor afectiuni psihiatrice ; numarul mare de expertize in

care discernamintul persoanelor examinate era integru (mai mult de 2/3 din cazuri) demonstreaza

prin el insusi aceasta inflatie de ordonante. Aceste expertize inseamna cheltuieli considerabile, atit de

timp cit si banesti (fiind necesar transferul si internarea persoanei investigate), supraaglomereaza

Comisiile de Expertiza existind riscul diminuarii calitatii stintifice a acestora, cresc termenele de

finalizare a unui dosar.

In toate cazurile cind se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, trebuie puse la

dispozitia comisiei un istoric cit mai detaliat din care sa rezulte : fapta, mobilul, modul de savirsire al

acesteia, comportamentul ante si post-faptic, antecedentele penale si medicale etc. Aceste informatii

sint extrem de importante, in lipsa acestora efectuarea expertizei este mult ingreunata putind

constitui o importanta sursa de eroare in concluziile ecesteia ; daca comisia solicita dosarul cauzei

atunci in finalizarea expertizei survin intirzieri mari.

Expertize medico-legale psihiatrice (12667)

Proportia cauze penale/cauze civile

Cauze

penale

85%

Cauze

civile

15%

Expertize medico-legale psihiatrice in cazuri

penale (10777) – raportul minori/adulti –

Minori

34%

Adulti

66%

In cazurile cind este necesara efectuarea unei expertiza medico-legale psihiatrice unei persoane

aflata in arest este necesara:

o emiterea unei ordonante catre INML dar si

o o adresa de internare adresata Sectiei de Psihiatrie a Sp. Penitenciar Bucuresti.

Evident ca in lipsa ordonantei catre INML, adresa de internare este inoperanta, expertiza medicolegala

nu se poate efectua. In perioada 2001-2002 au existat 34 cazuri internate in Sp. Penitenciar

Bucuresti carora nu li s-a efectuat expertiza medico-legala psihiatrica. Aceste persoane pot fi tinute in

spital maximum 3 luni – spitalizarea din primele 30 zile este platita de Casa de Asigurari de Sanatate

a MJ, peste acest interval DGP suporta cheltuielile de spitalizare. Ar fi interesant de analizat unde se

situeaza eroarea care a generat cheltuieli enorme complet nejustificate pentru aceste 34 cazuri.

In suparator de multe cazuri, organul judiciar care dispune efectuarea unei expertize medico-legale

psihiatrice nu pune la dispozitia comisiei actele medicale si medico-legale anterioare. Aceste

documente sint extrem de importante si de aceea Comisia de expertiza este obligata sa solicite copii

dupa aceste documente de la diferite institutii sanitare.

Aceasta corespondenta poate dura saptamini si chiar luni intirziind considerabil realizarea

expertizei solicitate. Mai mult decit atit, multe unitati sanitare refuza eliberarea dcomentelor solicitate

motivind ca nu au nici o obligatie fata de institutiile medico-legale. Solutia pentru aceste situatii este

evidenta: organul judiciar, care este cel mai in masura sa cunoasca toate internarile anterioare

precum si toate expertizele efectuate persoanei in cauza, trebuie sa le puna integral si de la bun

inceput la dispozitia comisiei de expertiza.

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

13

Minori

Adulti

discernamint abolit

discernamint scazut

discernamint pastrat

5913

2381

895

580

253 755

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

numar cazuri

Discernamintul in cauzele penale

discernamint abolit

discernamint scazut

discernamint pastrat

EXPERTIZE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE IN CAUZE CIVILE

determinarea antefactum

a cap de

exercitiu

57%

punere sub

interdictie

20%

det retroactiva a

capacitatii de

exercitiu la persoane

in viata

14%

capacitate de

exercitiu la defuncti

9%

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

14

III. ACTIVITATEA COMISIILOR MEDICO-LEGALE

Comisiile pentru interpretarea si calculul retroactiv al alcoolemiei

In anul 2002 s-au efectuat in toata tara 1100 expertize pentru calculul si interpretarea retroactiva

a alcoolemiei, o crester semnificativa fata de anii anteriori (787 in 2001, 738 in 2000).

Din cele 1100 determinari in 50% din cazuri s-a determinat ca alcoolemia in momentul

evenimentului rutier fusese < 1g/L.

Valorile alcoolemiei la conducatori auto

(54 522 determinari)

2-3 g

5% >3 g

1%

1-2 g

18%

< 1g

13%

0 g

63%

Valorile alcoolemiei la conducatori auto

Alcoolemie < 1g

33%

Recalculare >1g

2%

Recalculare <1g

2%

Alcoolemie > 1g

63%

Calcul retroactiv

5%

In general consideram ca se abuzeaza de astfel de solicitari fie prin prezentarea unor date

incomplete sau neplauzibile existand adesea si situatii in care Politia revine, chiar de mai multe ori

punindu-ne la dispozitie variante de consum de fiecare data diferite (privitoare la tipul si cantitatea

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

15

de bautura alcoolica consumata, la intervalul in care s-a efectuat consumul etc) in scopul obtinerii

rezultatului dorit.

Atragem atentia, asa cum am facut-o si in trecut asupra fiabilitatii testarii cu etilotestele

electronice la conducatorii auto; aceasta metoda este extrem de utila pentru constatarea contraventiei

(respectiv a unei alcoolemii situata sub limita legala de 0,8 g‰), dar este extrem de hazardata folosirea

acestei metode ca mijloc de proba pentru probarea infractiunii (respectiv valori de peste 0,4 g/litru de aer

« echivalent » cu o alcoolemie de peste 0,8 g‰).

Afirmam acest lucru deoarece marja de eroare a rezultatelor furnizate de etilometru electronic

este prea mare raportata la gravitatea pedepsei. Experimente clinice repetate au demonstrat ca intr-un

procent semnificativ de cazuri valoarea concentrației alcoolului în aerul expirat poate fi din punct de vedere juridic

contravenție (sub 0,40 g/litru de aer) dar în același moment alcoolemia sa aiba valoare încadrabilă juridic ca

infracțiune (peste 0,80 g‰). Situația inversă a fost de asemenea frecvent semnalata respectiv alcoolemia poate

fi mai mică decât 0,80 g‰ pe când concentrația alcoolului în aer expirat sa fie mai mare de 0,40 g/litru de aer.

Comisiile de avizare si control ale actelor medico-legale au controlat si avizat in cursul anului

precedent un numar de 1624 de expertize medico-legale.

Aceasta activitate este ingreunata de dificultatile de comunicare cu reprezentantii Ministerului

Public si ai Ministerului Justitiei din teritoriu, intilnindu-se frecvent situatii in care:

– ni se solicita sa avizam unul din doua expertize medico-legale intre care exista contradictii fara insa

a ne trimite cele doua expertize

– ni se solicita sa avizam unul din doua expertize medico-legale intre care nu exista contradictii

– cind Comisia de avizare recomanda efectuarea unei noi expertize, pentru elucidarea cazului,

tribunalul ne amendeaza pentru tergiversare nejustificata !

ACTIVITATEA COMISIILOR DE CONTROL SI AVIZARE

IN 2002

Recomandare

de refacere

6%

Recomandare

de efectuare a

unei noi

expertize

12%

Expertize

aprobate

82%

ACTIVITATEA COMISIILOR DE CONTROL SI AVIZARE IN 2002

COMISII DE CONTROL SI AVIZARE

IML

CLUJ

IML

CRAIOVA

IML

IASI

IML

TG. MURES

IML

TIMISOARA

INML

BUCUREST Total

Expertize aprobate 27 151 364 50 84 700 1376

Recomandare de refacere 4 21 18 2 50 95

Recomandare de efectuare a unei noi expertize 1 1 1 150 153

Total 32 173 382 50 87 900 1624

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

16

In general majoritatea expertizelor (82%) au fost aprobate de Comisiile de avizare, ceea ce

inseamna un nivel de calitate bun, trebuie totusi sa remarcam ca intr-un procent apreciabil de cazuri

expertizele sufera datorita unui stil telegrafic de redactare, care depaseste necesitatea de concizie si

frizeaza superficialitatea ; consideram ca se impune o mai mare rigoare si minutiozitate in modul de

redactare al lucrarilor medico-legale.

IV. ACTIVITATEA COMISIEI SUPERIOARE MEDICO-LEGALE

Comisia Superioara

Medico-Legala a analizat un

numar de 280 expertize.

In ceea ce priveste

solicitarile Comisiei Superioare

de catre judecatoriile,

tribunalele si politiile

diverselor judete se constata

mari deosebiri intre

frecventa acestor

solicitari de la un judet la

altul. Consideram ca in multe

cazuri acest aviz este solicitat

numai pentru o reconfirmare

a unor concluzii medicolegale

clare si precise, deci

inutil in astfel de cazuri dar

care duce la o intarziere de

1-3 luni a rezolvarii cazurilor

in faza de cercetare penala sau chiar in faza de judecata.

In general, in marea majoritate a cazurilor (94%)

Comisia Superioara a aprobat expertizele supuse avizarii ; doar

in 17% din cazuri, Comisia a considerat necesar pentru

elucidarea deplina a cazului efectuarea unei noi expertize

medico-legale. Acest fapt arata ca activitatea Comisiilor de

avizare s-a desfasurat la un nivel inalt de profesionalism.

V. ACTIVITATEA LABORATOARELOR DE ANALIZE

A. TOXICOLOGIE

In anul 2002 s-au efectuat 150.941 investigatii toxicologice incluzind determinari ale alcoolemiei

la persoane si la cadavre (expertizele de recalcularea a alcoolemiei fiind prezentate anterior), investigatii

toxicologice complexe pentru identificarea si dozarea unot toxice, precum si investigatii toxicologice

pentru determinarea prezentei drogurilor si dozarea acestora.

Din nefericire in reteaua de medicina legala se mentine aceeasi dramatica lipsa a unei dotari cu

aparatura moderna si chiar a reactivilor necesari pentru unele investigatii toxicologice elementare. Exista

astfel 13 servicii judetene a caror activitate a laboratorului de toxicologie se rezuma doar la determinarea

alcoolemiilor fara a efectua nici un fel de alte examene toxicologice, situatie ce poate fi explicata prin

lipsa dotarii cu aparatura, reactivi si personal.

Mai mult decit atit multe Servicii de Medicina Legala nu au posibilitatea sa efectueze nici cea mai

elementara investigatie toxicologica.

B. HISTOPATOLOGIE

1. Investigatii histologice si histochimice

In intreaga tara intr-un numar de 7318 cazuri s-au efectuat examinari histopatologice,

reprezentind peste 62.000 lame realizate si examinate.

Investigatii histochimice au fost efectuate in 433 cazuri, necesitind coloratii speciale (reactii

vitale, Lie, Scharlach, Congo, Sudan III, impregnatii argentice, frotiuri, amprente organe, fibre elastice,

orceina etc).

ACTIVITATEA COMISIEI SUPERIOARE MEDICOLEGALE

IN 2002

Expertize

aprobate

94%

Recomandare

de efectuare a

unei noi

expertize

6%

Recomandare

de refacere

0,35%

Expertize aprobate 262

Recomandare de refacere 1

Recomandare de efectuare a unei noi expertize 17

Total 280

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

17

2. Investigatii imunologice

S-au examinat 312 cazuri, pentru care s-au efectuat 2794 determinari (Hepatita A, B, non A- non

B, HIV etc)

3. Investigatii tanatochimice

S-au examinat 563 cazuri, pentru care s-au efectuat 8839 determinari.

4. Investigatii microbiologice

S-au examinat 138 cazuri, pentru care s-au efectuat 1027 determinari.

C. SEROLOGIE/CRIMINALISTICA / ANTROPOLOGIE

S-au efectuat in anul 2000 un numar de:

3414 expertize pe corpuri delicte

2508 investigatii serologice la cadavru (2359 determinari de grupa sanguin,

180 investigari prezenta sperma)

2159 investigatii serologice la persoane (1236 determinari de grupa sanguin,

1082 investigari prezenta sperma)

Expertizele pentru cercetarea filiatiei au totalizat pe intreaga tara un numar de 529 cupluri

expertizate: 221 prima expertiza, 255 a doua expertiza, 73 HLA. Investigatiile au permis 82

excluderi ale barbatului fals invinuit (69 excluderi prin serologie clasica, 13 la HLA).

VI. ACTIVITATEA LABORATORULUI DE GENETICA

Laboratorul de Genetică Medico-Legală, înființat în iulie 1998, este încadrat cu un medic primar

genetician – șeful laboratorului – o bioloagă, o chimistă, o biochimistă, două autopsiere și o femeie de

serviciu. Echipamentele existente, experiența dobândită în anii precedenți, implementarea unor

protocoale noi de lucru permit stabilirea cu acuratețe a profilelor ADN în scopul identificărilor de

persoane, atât pentru cauze civile (paternități), cât și pentru cauze penale (viol, crimă, agresiuni,

substituiri de probe, etc.).

Expertizele se execută pe ADN extras din celulele nucleate ale sângelui periferic proaspăt recoltat,

pe pete de sânge de pe suport textil, pete de spermă, spermă prelevată din vagin, salivă, fire de păr,

țesuturi prelevate de la cadavre (epitelial, muscular, miocardic, cerebral, renal, osos, etc). Profilele ADN

se stabilesc utilizându-se, de la caz la caz, între șase și doisprezece markeri ADN short tandem repeats

(STR), aceeași cu cei incluși în programul CODIS al FBI. .

Ca urmare a participarii la trialul de verificare a perforamntelor de lucru in testarea ADN a

paternitatii Laboratorul de Genetica Medico-legala al INML a obtinut certificarea internaționala a

standardelor de calitate din partea Paternity Commission a International Society of Forensic Genetics,

coordonat de IML Copenhaga.

Verificarea standardelor și performanțelor de lucru ale laboratorului reprezintă o primă etapă a

acreditării internaționale a departamentului de Genetică al INML.

În 2003, s-a obținut accesul la secvențiatorul automat al Universității București și s-a procedat,

de rutină, la amplificarea unui număr de 15 markeri utilizându-se kitul PowerPlex Promega. Cu noua

tehnologie, gradul de confidență a rezultatelor a crescut până la 99,999999%, ceea ce face posibilă

satisfacerea cerințelor programului CODIS 13.

Pentru a se exclude dependența de alte unități, este imperios necesară dotarea laboratorului cu

un secvențiator automat ABI-310 Prism care ar permite furnizarea rezultatelor într-un interval de timp de

ordinul a două zile și a căror exactitate ar fi de necontestat. În plus, un astfel de aparat ar face posibilă

stabilirea prin teste ADN a diagnosticului unor boli genetice și al unor neoplazii maligne.

Numărul expertizelor de filiație a fost sub nivelul solicitărilor organelor de justiție, motivul

constituindu-l legislația restrictivă din domeniul medico-legal, inexistentă în alte țări ale globului. Cu toate

acestea, numărul expertizelor de filiație prin stabilirea profilului ADN a fost în anul 2002 de 25 dintre care

17 au reprezentat confirmări, 2 – excluderi, iar 6 au fost efectuate în scop de cercetare și de confirmare a

rezultatelor. De asemenea s-a continuat completarea bancii de date care în prezent cuprinde profilurile

ADN ale unui număr de 260 de subiecți din diferite regiuni ale țării.

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

18

Au fost efectuate 8 expertize criminalistice pe diferite materiale biologice (pete de sânge, pete de

spermă, salivă, fire de păr), stabilindu-se autorii unui număr de trei violuri și ai unui omor.

În anul 2002, în cadrul Laboratorului de Genetica Medico-Legala din cadrul INML “Mina Minovici”

și-au efectuat stagiile de genetică moleculară și de citogenetică un număr de șapte medici rezidenți în

Genetică Medicală.

Trebuie mentionat ca si la nivelul IML Craiova si IML Timisoara se efectueaza investigatii ADN

prin colaborare cu Universitatile de Medicina.

VII. ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINTIFICA

In ciuda acestor restrictii aproape insurmontabile sectorul de cercetare a continuat in 2001

derularea proiectelor de cercetare initiate anterior:

1. Studiu genetic ai markerilor ADN pe cromozomului Y in populatia Romaniei – proiect care se

realizeaza sub patronajul Academiei Romane, realizat in colaborare cu Institutul de Medicina

Legala din Munchen;

2. Studiu genetic al markerilor ADN autozomali in populatia Romaniei – proiect care se realizeaza in

colaborare cu Institutul de Medicina Legala din Munster

3. Studiu genetic ai markerilor ADN pe cromozomului Y in populatia de etnie germana din

Transilvania

4. Studii privind determinarea profilului ADN din diferite probe biologice: pete de singe, sperma,

saliva, fire de par, tesuturi prelevate de la cadavre (epitelial, muscular, miocardic, cerebral, renal,

osos), precum si din preparate microscopice arhivate (blocuri de parafina si lame histologice).

5. Moartea subita cardiaca: evaluare, diagnostic si contributii la depistarea precoce si preventia.

6. Studii diagnostice si de patogenitate a HIV si a virusurilor hepatitelor parenterale la cadavru:

implicatii diagnostice, epidemiologice si bioetice.

Pe de alta parte activitatea de cercetare s-a materializat prin publicarea in publicatii de

specialitate nationale si internationale a peste 20 articole a unor autori romani.

In cele din urma, dar nu in ultimul rind, trebuie amintita o realizare recenta: reteaua nationala de

medicina legala are propriul site internet a care poate fi accesat la adresa http://www.legmed.ro unde

pot fi gasite informatii utile atit pentru public, cit si pentru medicii legisti si institutiile beneficiare ale activitatii

medico-legale. Pe acest site se gaseste si lista expertilor medico-legali care pot fi cooptati de parti. De

asemenea pot fi gasite tarifele actuale ale lucrarilor medico-legale.

VIII. ACTIVITATI STIINTIFICE NATIONALE SI INTERNATIONALE

Revista de Medicina Legala a intrat in al 10-lea an de aparitie

neintrerupta, o perioada remarcabila avind in vedere greutatile

financiare si organizatorice. In ciuda acestor obstacole Revista a

devenit din ce in ce mai cunoscuta atit pe plan intern cit si pe plan

international, asfel incit personalitati de prestigiu din tari precum

Germania, Danemarca, Japonia, Spania, USA, India, Scotia, Hong-

Kong, au publicat peste 20 cercetari stiintifice originale.

Prin perseverenta editorilor aceasta tribuna a medicinei legale

romanesti a reusit sa-si cistige prestigiul international fiind inclusa in

mari nomenclatoare (nomenclatorul Ulrich) si in baze de date

informatizate internationale (Excerpta Medica). De asemenea Revista

a fost inclusa in doua din cele mai mari biblioteci din lume, dupa

Biblioteca Congresului American: Biblioteca Britanica si Biblioteca

Dietei Japoneze.

Raport asupra activitatii retelei de medicina legala in anul 2002

19

IX. ACTIVITATEA ADMINISTRATIV – FINANCIARA

Alocatiile bugetare pentru Institutul National de Medicina Legala “Mina Minovici”, pentru cele 5

Institute de Medicina Legala Regionale (Iasi, Craiova, Timisoara, Cluj si Tg. Mures) precum si pentru

Serviciile Judetene de Medicina Legala a fost in anul 2002 unul auster care a permis doar functionarea la

cote de minime.

Din pacate nici bugetul pentru anul 2003 nu este mai generos. Speram ca vom putea asigura

functionarea institutelor de medicina legala, dar practic posibilitatea de dezvoltare tehnico-stiintifica

serioasa va fi din nou aminata. Institutiile de medicina legala vor ramine in continuare la un nivel de

dotare inaceptabil de scazut, si ceea ce este mai grav, vor fi compromise si programe de integrare

europeana in care medicina legala are un rol important (lupta antidrog si identificarea prin amprenta

genetica) si fata de care Romania si-a asumat ferm anumite responsabilitati.

X. RELATIILE CU FORURILE JUDICIARE

(JUDECATORII, PARCHETE, POLITIE)

Desi cooperarea cu aceste foruri s-a ameliorat vizibil, persista insa unele situatii care afecteaza

eficienta colaborarii:

se solicita expertize fara precizarea clara a tipului de espertiza solicitat

se solicita expertize fara precizarea clara a obiectivelor,

solicitarile nu sunt insotite de documentatia medicala existenta iar in lipsa trimiterii dosarelor respective nu

ni se comunica cel putin un scurt istoric al faptelor care ar putea usura efectuarea expertizei.

instantele de judecata accepta adesea solicitarile formulate de unii aparatori ai partilor prin admiterea

unor intrebari ce de fapt sugereaza "scenarii"

instantele de judecata admit efectuarea unor noi expertize sau se adreseaza Comisiei Superioare, sarind

peste etapele procedurii medico-legale

unele parchete solicita avizarea unor acte medico-legale fara ca intre aceste acte, datele de ancheta si

respectiv concluziile medico-legale sa existe vreo deosebire