Noutati Privind Adaptarea Programului Kinetic In Recuperarea Traumatismelor Compartimentale ale Genunchiului la Sportivi

Noutati privind adaptarea programului

kinetic in recuperarea traumatismelor compartimentale ale

genunchiului la sportivi

CUPRINS:

Cap 1: Motivatia temei

Cap 2: Introducere

2.1: Principalele traumatisme ale genunchilui la sportivi

2.2: Tratament

Cap 3: Noutati privind adaptarea programului kinetic in

recuperarea traumatismelor compartimentale ale

genunchiului la sportivi

3.1: Noutati privind adaptarea biofeedback-ul

electromiografic in programului kinetic in recuperarea

traumatismelor compartimentale ale genunchiului

3.2: Noutati privind adaptarea hidroterapiei in recuperarea leziunilor

genunchiului dupa operatia de reconstructie a L.I.A la sportivi

3.3: Noutati privind adaptarea programului kinetic in

recuperarea traumatismelor compartimentale ale

genunchiului in Karate-do Shotohan

3.4: Noutati privind adaptarea crioterapiei in recuperarea

leziunilor genunchiului la sportivi.

3.5: Noutati privind efectele antrenamentului izometric al

muschiului cvadriceps in recuperarea traumatismelor

compartimentale ale genunchiului

3.6: Noutati privind efectele tehnici de reabilitare

in apa WAT-JOB in recuperarea traumatismelor

compartimentale ale genunchiului

Cap 4: Experienta personala

Cap 5: Concluzii

Cap 6: Bibliografie

CAP. 1

Motivatia temei

Se stie ca traumatismele genunchiului sunt cel mai des intalnite in accidentarile sportivilor fie ei profesionisti sau amatori, fie ei atleti de fond, semifond, tenismeni, schiori sau fotbalisti. Articulatia genunchiului este mai putin acoperita si protejata de parti moi, ceea ce explica frecventele sale expuneri la actiunea factorilor nocivi externi. Si de aceea i se da foarte mult interes in recuperare.

Ca un sportiv ce am suferit un asemenea traumatism (artroscopie la genunchi) stiu care sunt pasii in recuperarea acestor traumatisme de genunchi, dar dornic de a cunoaste lucrurii noi,inovatii in recuperarea leziunilor compartimentale de genunchi, pentru a creea un program de reabilitare mai amplu si mai bine structurat pentru ca recuperarea sa decurga in conditii optime si intr-un timp cat mai scurt (un lucru foarte essential in cariera oricarui sportiv) am ales aceasta tema

CAP. 2

Introducere

Genunchiul este una din articulațiile cele mai afectate în mediul sportiv și nu numai; tratamentul și recuperarea leziunilor posttraumatice ale acestei articulații urmează protocoale complexe care au ca obiectiv final reintegrarea rapidă și în condiții optime a respectivului pacient în activitatea dinaintea traumatismului; acest deziderat este, bineînțeles, mult mai important la sportivii de performanță.

Prin poziția și rolul său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior și prin slaba sa acoperire cu țesuturi moi, genunchiul este una dintre articulațiile cele mai predispuse la acțiunea unor traumatisme directe sau indirecte

CAP. 2.1

Principalele traumatisme ale genunchiului

la sportivi

Toate tipurile de traumatisme si lezarea tuturor structurilor anatomice pot fi intalnite la genunchi. Cele mai des intalnite sunt: leziunile osoase si leziunile articulare. Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are in mers dublu rol: de a asigura statica printr-o mare stabilitate in momentul de sprijin si de a asigura elevatia piciorului pentru orientarea acestuia in functie de denivelarile terenului in momentul de balans.

Leziunile de menisci: Meniscul intern este mult mai expus traumatizarii (80% din leziunile meniscale) decat meniscul extern, datorita fizitatii lui la structurile din jur(mai ales la ligamentul lateral intern), ca si presiunilor mai mari ce se exercita asupra lui prin condilul femoral intern prin care trece proiectia centrului de greutate al corpului. Exista trei mecanisme acceptate care ar produce rupturile meniscului

o flexie, urmata de o extensie puternica, asociata cu o rotatie a genunchiului, in timp ce tibia este fixate prin blocarea la sol a piciorului. La sportivi, blocarea piciorului la sol prin crampoanele ghetelor este o cauza frecventa(56% din rupturile de menisc sunt intalnite la fotbalisti)

asocierea concomitenta a unei flexi cu rotatie externa si valg fortat, ceea ce deschide interlinia interna articulara si va incarcera meniscul, care va fi strivit la extensia urmatoare

in cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracture de platou sau cu rupturi de ligamente incrucisate sau laterale. De multe ori leziunile de menisci trec neobservate in prezenta semnelor de fractura

Leziunile de ligamente: miscarile anormale ale genunchiului pot produce leziuni ligamentare de diverse grade,substratul morfopatologic al „entorselor de genunchi”, care ocupa ca frecventa locul al doile dupa entorsele de glezna.leziunile ligamentare apar in urma miscarii de abductie sau adductie cu genunchiul intins, in miscarea de rotatie externa, ca si in hiperflexii sau hiperextensii

Entorsele genunchiului sunt leziuni traumatice ale aparatului capsulo-ligamentar al acestei articulații produse printr-o mișcare bruscă, fiind sau nu însoțită de leziunile meniscurilor articulare

Mecanismul de producere este predominant îndirect, realizat prin forfecare în varus sau valgus, hiperextensie sau hiperflexie sau torsiune. Cel mai frecvent mecanism este cel care combină valgusul forțat cu flexia și rotația externă a gambei, poziție des întâlnită în diverse sporturi precum: rugby, fotbal, schi.

Cap. 2.2

Tratamentul traumatismelor de genunchi

După consultația unde doctorul specialist a efectuat un examen diferențiat si a pus un diagnostic pozitiv pentru traumatismul genunchiului se va stabili protocolul pentru tratamentul ce îl voi descrie în rândurile descrise mai jos

Tratament ortopedic

Tratamentul se reduce la un burlan gipsat sau aparat gipsat femuro-gambier gipsat, pentru o perioadă cuprinsă între 10-14 zile, în funcție de gradul entorsei.

Membrul inferior, pentru reducerea edemului, se va poziționa în poziție proclivă. Se va recomanda și un tratament medicamentos, ce va fi compus din:

-antiinflamatoare

-analgezice

-aplicații locale reci.

Înainte de a se imobiliza în aparat gipsat femuro-gambier se va realiza investigațiile paraclinice ce au fost descrise mai sus. După perioada de imobilizare se va realiza din nou examenul radiologic dar și o investigație RMN, examene ce vor stabili dacă se va mai menține sau nu aparatul gipsat

Tratament chirurgical

Chirurgia ortopedica s-a extins treptat depasind in prezent, indicatiile clasice din cadrul traumatologiei. Genunchiul poate fi operat pentru repararea unor leziuni traumatice ca:

*fractura supra si intercondiliana

*luxatii ale genunchiului.

*rupturi de menisc (foarte des intilnite);

Pot să existe rupturi ale meniscurilor în cazul entorselor de genunchi, ele necesitând o atenție sporită, datorită riscului de apariție a unor leziuni mult mai grave

Se pot realiza 2 tipuri de meniscectomii, în funcție de gravitatea rupturii de menisc:

-meniscectomie parțială – se va îndepărta o porțiune mică din meniscul afectat

-meniscectomia totală – se va îndepărta chirurgical întregul menisc, dar această metodă este evitată de către cei mai mulți chirurgi ortopezi, datorită faptului că există riscul apariției în timp a osteoartritei.

Operatia se realizeaza cu ajutorul artroscopiei aceasta fiind o metoda ce a fost folosita prima data ca metoda de examinare iar apoi ca metoda de „ reparare”.

In aceasta metoda recuperarea functionala si kinetica este mult mai rapida fapt ce favorizeaza reintoarcerea la activitate, fie sportiva sau fizica

Reconstructia LIA (ligamentul incrucisat anterior) prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care inlocuieste ligamentul rupt. Mai multe grefe pot fi utilizate:

Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata. In operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici portiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA (ligamentul incrucisat anterior)  in spatiul intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la tibie. Aceasta interventia are rezultate excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente posibilitatea sechelelor dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista mult timp

Tendoanele “labei de gasca” (hamstings). Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea acestor tendoane nu are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare tendon este suficient de lung pentrua fi pliat in doua, permitand obtinerea unui nou ligament incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are avantajul de a nu avea sechele dureroase in portiunea tendonului rotulian.

uj

Cap. 3

Noutati privind adaptarea programului

kinetic in recuperarea traumatismelor

compartimentale ale genunchiului

Cap. 3.1

Noutati privind adaptarea biofeedback-ul

electromiografic in programul kinetic in recuperarea

traumatismelor compartimentale ale genunchiului

Biofeedback-ul este o metoda care foloseste mintea (functiile creierului) in controlul unei functii a organismului, care este in mod normal reglata automat, precum temperatura corporala, tonusul muscular, frecventa cardiaca sau presiunea sangvina.

Exista 2 tipuri de biofeedback: biofeedback-ul temperaturii periferice si cel care ne intereseaza pe noi biofeedback-ul electromiografic (EMG) care foloseste un dispozitiv care masoara tonusul muscular in timp ce pacientul incearca o tehnica de relaxare, ca si meditatia, relaxarea musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale
Recuperarea după o leziune posttraumatică a genunchiului are ca obiective principale diminuarea sau chiar dispariția sechelelor posttraumatice; indiferent de tratamentul ortopedico-chirurgical aplicat (reconstrucție ligamentară, imobilizare gipsată, artroscopie etc.), o atenție deosebită se acordă recuperării cvadricepsului femural. Adesea, însă, exercițiile specifice sunt dificil de realizat datorită fenomenelor inflamatorii sau postchirurgicale prezente în primele zile/săptămâni (edem, tumefacție, durere) și unei posibile afectări a proprioceptorilor articulari. Bucla de feedback care determină funcționarea normală a mușchiului este dereglată, influențele facilitatorii sau inhibitorii care acționează fiziologic asupra musculaturii care deservește genunchiul sunt dereglate, iar „pattern”-urile contracției musculare devin mai puțin eficiente. Toate aceste fenomene pot scădea eficiența exercițiilor aplicate în cadrul programului de recuperare în vederea creșterii controlului muscular și a forței musculare . Biofeedback-ul electromiografic a fost aplicat până în prezent cu succes în neurologie, în rearesiunea sangvina.

Exista 2 tipuri de biofeedback: biofeedback-ul temperaturii periferice si cel care ne intereseaza pe noi biofeedback-ul electromiografic (EMG) care foloseste un dispozitiv care masoara tonusul muscular in timp ce pacientul incearca o tehnica de relaxare, ca si meditatia, relaxarea musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale
Recuperarea după o leziune posttraumatică a genunchiului are ca obiective principale diminuarea sau chiar dispariția sechelelor posttraumatice; indiferent de tratamentul ortopedico-chirurgical aplicat (reconstrucție ligamentară, imobilizare gipsată, artroscopie etc.), o atenție deosebită se acordă recuperării cvadricepsului femural. Adesea, însă, exercițiile specifice sunt dificil de realizat datorită fenomenelor inflamatorii sau postchirurgicale prezente în primele zile/săptămâni (edem, tumefacție, durere) și unei posibile afectări a proprioceptorilor articulari. Bucla de feedback care determină funcționarea normală a mușchiului este dereglată, influențele facilitatorii sau inhibitorii care acționează fiziologic asupra musculaturii care deservește genunchiul sunt dereglate, iar „pattern”-urile contracției musculare devin mai puțin eficiente. Toate aceste fenomene pot scădea eficiența exercițiilor aplicate în cadrul programului de recuperare în vederea creșterii controlului muscular și a forței musculare . Biofeedback-ul electromiografic a fost aplicat până în prezent cu succes în neurologie, în reabilitarea postoperatorie a mâinii, a instabilității umărului, leziunilor posttraumatice vertebrale și a accidentelor vasculare cerebrale, după leziunile meniscale, după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.

Un grup de cercetatori de la Universitatea de Vest din Timisoara au efectuat un studiu in care au selectat randomizat 126 de sportivi care au fost împărțiți în două loturi: lotul experimental (LE: 60 de pacienți) și lotul martor (LM: 66 de pacienți). La ambele loturi au fost aplicate protocoalele clasice de recuperare (constând din programele kinetice specifice,hidrokinetoterapie,masaj,fizioterapie).
La lotul experimental au aplicat suplimentar biofeedback-ul electromiografic;in care s-a utilizat un aparat de biofeedback și electrostimulare Myomed 134. Aparatul Myomed 134, la fel ca majoritatea aparatelor performante de biofeedback, permite prestabilirea unor protocoale de recuperare care vor fi alese de terapeut și aplicate apoi la diverși pacienți în funcție de starea genunchiului traumatizat, de etapa de recuperare în care se află și de particularitățile individuale ale fiecărui pacient. Atunci când aparatul este conectat la un calculator, protocoalele pot fi evidențiate grafic sugestiv, evidențiindu-se clar diferitele momente ale protocolului (contracție, relaxare, electrostimulare).

Inițierea programului de recuperare utilizând biofeedback-ul EMG se va face în funcție de diagnostic, starea pacientului, etapa de recuperare în care se află. La majoritatea pacienților aflați în perioada preoperatorie, imediat postoperatorie sau post-imobilizare va fi utilizat primul protocol,un protocol mai usor; pe măsură ce pacientul va realiza o succesiune de contracții și relaxări de 5” cu EMG apropiindu-se de parametrii normali, se va trece la un protocol mai dificil

Elementele monitorizate la pacienți au fost mobilitatea articulară (flexia și extensia genunchiului prin goniometrie), forța mușchilor coapsei (a cvadricepsului femural și a ischiogambierilor, prin testare manuală), potențialele electrice în contracție și relaxare la nivelul cvadricepsului femural (evaluate electromiografic, cu ajutorul aparatului Myomed 134), sunt redate două înregistrări electromiografice ale unui pacient aflat în difierite etape de recuperare.

În general, regula generală în cazul potențialelor electrice culese la nivelul unei articulații, este aceea că în cazul unei disfuncții musculare apărute pentru o anumită mișcare se cheltuie mai multă energie decât în cazul unui mușchi normal, chiar dacă acea mișcare este executată cu un efort minim; cu alte cuvinte, amplitudinea potențialelor electrice sunt mai mari la mușchii simptomatici , în 95% din cazuri; același fenomen este întâlnit și în cazul potențialelor electrice de repaus, motiv pentru care am ales aprecierea diferenței de potențial care include, practic ambele valori.

De asemenea, lunar, pacienții au fost evaluați prin scala KOOS (Knee Injury and Osteoarthritis Outcome Score) prin cele 5 seturi de întrebări care au evaluat P-durerea, S-alte simptome, ADL-activitățile cotidiene, SP-activitățile sportive și recreative, QOL-calitatea vieții.

Biofeedback-ul electromiografic modifică semnificativ refacerea forței musculare și, implicit, a diferenței de potențial electric între contracție și relaxare la nivelul cvadricepsului femural comparativ cu recuperarea clasică în toate etapele perioadei de recuperare, chiar dacă antrenamentul prin biofeedback s-a făcut doar în primele două luni.

Asocierea biofeedback-ului electromiografic programelor clasice de recuperare modifică semnificativ capacitatea realizării activităților sportive și recreative (la 3 și la 6 luni de la inițierea reabilitării), precum și viteza de recuperare a mobilității genunchiului, în prima perioadă posttraumatică.

Recuperarea forței musculare, a mobilității articulare și refacerea coordonării neuro-motorii stau la baza reintegrării în activitatea sportivă premergătoare accidentului respectiv.

Avantajele acestei metode față de alte tehnici de apreciere a forței musculare sunt:

obiectivitatea: obținerea unor valori matematice ce transformă contracția sau relaxarea musculară în niște elemente perfect cuantificabile, ceea ce transformă această metodă într-un redutabil mijloc de monitorizare în recuperarea posttraumatică;

răspunsul la această investigație este instantaneu, clar și ușor de perceput, electromiografia de suprafață devenind răspunsul imediat al pacientului la programul de reabilitare;

interpretarea este relativ ușoară, fiind susținută de prezența unui program de interpretare care poate fi utilizat prin conectarea la un PC;

posibilitatea aplicării ei în orice stadiu al reabilitării, începând cu faza preoperatorie (atunci când este cazul) și chiar în fazele imediat postoperatorii sau postlezionale (în cazul tratamentului conservator);

accesibilitatea relativ crescută;

posibilitatea continuă de comparație cu membrul contralateral, considerată valoare de referință;

această metodă asigură creșterea progresivă, cuantificată a valorii prag și, deci, controlul asupra principiului progresivității din procesul de reabilitare;

metoda este netraumatizantă; poate fi aplicată ambulator, la domiciliul pacientului

Cap. 3.

Noutati privind adaptarea hidroterapiei in recuperarea leziunilor genunchiului dupa operatie de

reconstructie a LIA la sportivi

Un grup de cercetatori din Africa de sud au efectuat un studiu in care s-a investigat eficacitatea recuperarii si a hidroterapiei dupa operatie de reconstructie a ligamentului anterior incrucisat la sportivii de sex masculin care practica fotbalul de performanta. Ei au folosit un grup de 3 sportivi timp de 10 saptamani. O serie de studii au fost realizate pentru a evalua efectul unui program de hidroterapie accelerat asupra durerii, fortei musculare si razei de miscare. Programul de recuperarea a fost un program Homebased supravegheat in fiecare saptamana de kinetoterapeut. Hidroterapia accelerata a constat intr-un program de 6 saptamani la care subiectii au participat de doua ori pe saptamana la sedinte de 30 de minute durata.

Toti cei trei pacientii au demontrat imbunatatire in timpul fazei de tratament pentru scara Koos si au progresat in ceea ce priveste capacitatea lor de mers pe jos in timpul studiului. Imbunatatirea semnificativa a fost dobandita in timpul fazei de referinta pentru toti cei trei subiecti cu un nivel ridicat initial pe flexia genunchiului in timp ce extensia activa a genunchiului ameliorata treptat la toti cei trei participanti.

Cap. 3.3

Noutati privind adaptarea programului kinetic in

recuperarea traumatismelor compartimentale ale

genunchiului in Karate-do Shotohan

Orice proces și metodă de practicare a exercițiilor fizice trebuie să aibă o eficiență maximă, mai ales în raport cu investițiile pe care le presupun. În scopul realizării acestui obiectiv major, se impune ca organizarea și desfășurarea procesului respectiv să se efectuieze în cocncordanță cu anumite normative, reguli, directive, pe care le impune obligatoriu comanda socială.

Investigațiile realizate în diferite țări au vizat problematica dezvoltării artelor marțiale ca metodă de formare a personalității. Karate – do Shotokan se adresează în aceiași măsura corpului și spiritului, obiectivul său principal fiind realizarea echilibrului perfect și al complementarității acestora în scopul dezvoltării unei personalități umane echilibrate.
În cadrul antrenamentelor și competițiilor sportive contemporane, tinerii practică karate – do Shotokan într-un număr din ce în ce mai mare, iar dorința lor de a realiza performanțe sportive competitive, conduce la o creștere permanentă a numărului sportivilor accidentați. Aceste evenimente ne dorite determină implicații deosebit de importante pe mai multe planuri, cunoașterea lor fiind benefică tuturor factorilor implicați în activitatea sportivă de orice fel.

Cercetarea de față pleacă de la premisa că accidentările dintr-un sport de luptă și contact direct, cum este cazul karate – do Shotokan nu pot fi eliminate în totalitate, însă cunoașterea și înțelegerea legităților de producere a acestora poate conduce la stabilirea unor strategii de pregătire, conduită sportivă, recuperare funcțională și reducerea considerabilă a numărului de traumatisme sportive. Această situație implică și generează problema cercetării: care sunt strategiile de recuperare a traumatismelor în karate – do Shotokan.

În urma analizării datelor din literatura științifico – metodică reiese că stilul karate – do Shotokan, ca sport de luptă, expune practicanții la producerea de accidente, în special traumatice, prin contactul direct, manifestarea capacităților de forță, viteză, îndemnare, mobilitate, precum și a altor manifestări complexe determinate de specificul luptei.

Pregătirea tehnică este cea mai responsabilă de producerea traumatismelor din karate, în interdependență cu ceilalți factori ai antrenamentului sportiv. Practicanții de karate depun un travaliu fizic și psihic foarte mare, de aceea, atât în timpul antrenamentelor, cât și al competițiilor se produc accidente de gravitate diferită. Din cercetarea de față reiese faptul că cea mai mare parte a accidentelor (74,66%) se produc în timpul antrenamentelor și doar 24,44% din accidentări se produc în competiții. Cele mai frecvente traumatisme sunt contuziile, atât la nivelul feței, dar mai ales la nivelul membrelor. Cu toate acestea, ele nu sunt și cele mai grave sau cu impotență funcțională mare. Dintre traumatismele grave în urma cărora, de cele mai multe ori, rămân sechele, cele mai numeroase sunt entorsele la nivelul cotului, genunchiului și gleznei. Din sondajul efectuat reiese că cel mai ridicat procent de accidente (43,8%) apare la membrele inferioare, (39,62%) la membrele superioare, (6,22%) la cap, (9,55%) în zona trunchiului.

S-a constatat că traumatismul este un stresor puternic care a acționat asupra sportivului din punct de vedere al intensității și severității traumatismului și al răspunsului psihologic pe care l – am putut realiza cu ajutorul celor două teste pentru depistarea stresului și depresiei. După calcularea indicelui de depresie s-au constatat următoarele : – 55% din subiecți au avut depresie ușoară; -35% depresie medie; -15% nu au avut depresie. În cercetare am efectuat, pe un lot de 15 karate – ka un sondaj prin chestionarul „Cum răspundeți la stres” la care am obținut următorul rezultat: 60% dintre subiecți s-au situat în limitat normalului; 35% sub limita normalului; iar 5% au manifestat stres major pentru care se impun măsuri speciale de echilibrare. Depistarea permatură a stresului și / sau depresiei ne permite să putem interveni cu cadre specializate în vederea rezolvării problemelor în timp util. „Intervenția psihologică” are totodată rolul de a grăbi și de a face mai puțin stresantă recuperarea, în același timp, ea trebuie să-l convingă pe pacient să accepte durerea și regimul sever al terapiei.

Asocierea metodelor de recuperare fizice (kinetoterapie și masaj) cu metodele psihopedagogice (relaxarea și autosugestia) au avut efect pozitiv asupra lotului experimental, fapt exprimat prin creșterea procentului recuperator cu 5-15 % și scăderea cu 16-28% a zilelor alocate recuperării. Deasemenea din sondajele efectuate s-a constatat că metodele de recuperare fizică și anume kinetoterapia (62,8%), masajul (17,1%) și fizioterapia (13,8%) sunt cele mai utilizate, iar acupunctura (3,2%), climatoterapia (1,1%), hidroterapia (1%) sunt metode mai puțin uzitate.

În aceea ce privește metodele psihopedagogice, antrenamentul mental (41,1%), relaxarea (21.8%), gândirea pozitivă (12,75%) sunt cele mai folosite, iar celelalte metode psihopedagogice sunt folosite într-o mică măsură: respirația și relaxarea (10,1%), sugestia și autosugestia (6,8%), autohipnoza (4,8%), hipnoza (2,1%).

Substituirea unor termeni și exerciții din programul de recuperare kinetoterapeutic cu exerciții specifice karate – ului, a înlesnit foarte mult munca kinetoterapeutului pe de o parte, iar sportivul a suportat mult mai ușor programul de recuperare, pe de altă parte.
Elaborarea și implementarea unor rații alimentare individuale administrate în mod sistematic de către un specialist produc o creștere a rezistenței organismului la efort, o imunitate mult mai bună, întărirea sistemelor osos și muscular.
Analiza rezultatelor obținute în urma aplicării metodelor de recuperare fizice asociate cu metodele psihopedagogice ne dă posibilitatea recoltării unor informații cu privire la relațiile dintre medic – sportiv – kinetoterapeut – antrenor, a înțelegerii mai bune a sensului și semnificației pentru sportiv a afecțiunilor sale, de unde rezultă necesitatea aplicării metodelor psihopedagogice corelate cu metodele fizice convenționale. Din sondajul efectuat în rândul specialiștilor reiese că 77,6% au considerat eficientă și necesară colaborarea inerdepartamentală, în realitate însă foarte puțini dintre specialiști colaborează între ei, iar calitatea actului recuperator este scăzută.

Asocierea metodelor de recuperare fizice cu cele psihopedagogice are un impact pozitiv asupra sportivului traumatizat, iar programul de recuperare trebuie să fie conceput în funcție de vârstă, sex, posibilitățile fizice și psihice ale subiectului.

Inovația științifică a cercetării constă în elaborarea strategiilor de recuperare a traumatismelor sportive în karate – do Shotokan, obiectivată în testarea prealabilă a sportivilor traumatizați, pentru depistarea unor eventuale depresii sau stres, înaintea începerii programului de recuperare, asocierea metodelor clasice de recuperare fizică cu cele psihopedagogice, substituirea unor termeni și exerciții de cultură fizică medicală cu exerciții specifice karate – ului, elaborarea și implementarea următoarelor strategii:

strategia psihopedagogică de depistare a stresului și depresiei;

strategia recuperării fizice medicale prin intermediul kinetoterapiei și masajului;

strategia de recuperare prin intermediul relaxării și autosugestiei;

strategia de recuperare prin substituirea unor termeni și exerciții din kinetoterapie cu elemente din artele marțiale;

strategia de recuperare prin implementarea unei alimentații raționale și a vitaminizării adecvate, la indicația specialistului.

Cap. 3.4

Noutati privind adaptarea crioterapiei

in recuperarea leziunilor genunchiului la sportivi

Se stie de foarte mult timp ca gheata este un foarte bun analgezic. Un grup de doctori din China de la Hakodate Central General Hospital au incercat sa evidentieze beneficiile pe care le aduce crioterapia fata de recuperarea in ceea ce priveste calitatea si rapiditatea recuperarii la sportivi

Pentru asta ei au folosit 17 sportivi, care au fost impartiti in doua grupe : o grupa de 12 pacienti care au fost imediat tratati cu gheata, iar 5 pacientii care au fost tratati de control fara gheata in prima ora. La toti pacienti au fost plasate sondele interarticulare in jgeaburile laterale ale genunchiului. Gheata a fost pusa pe genunchiul operat la pacientii din primul grup timp de doua ore, iar la pacientii din grupul al doilea au fost lasati fara gheata timp de o ora ,iar apoi gheata a fost solicitatape a doua ora.

Temperaturile au fost inregistrate continuu in fiecare minut timp de doua ore.

Diferenta intre scaderea temperaturii pacientilor din primul grup si cresterea temperaturii pacientilor din grupul al doilea intr-un interval de 60 de minute a fost de 7.1 grade C. Scorul dureri si aplicarea analgezicelor administrate a fost semnificativ mai mica la grupul unu decat la grupul al doilea

Acesti doctori din China au constata ca aplicare crioterapiei dupa interventia de artroscopie presupune diminuarea durerii si combaterea inflamatiilor, fiind un bun analgezic nu mai presupune administrarea analgezicelor sintetice

Cap. 3.5

Noutati privind efectele antrenamentului

izometric al muschiului cvadriceps in recuperarea

traumatismelor compartimentale ale genunchiului

In anul 2007 la Universitatea Pamukkale Denizli, TURKEY s-a realizat un studiu iar scopul acestuia a fost de a determina efectele antrenamentului izometric al muschiului cvadriceps femoral in diferite pozitii ale genunchiului

Douăzeci de sportive cu leziuni ale genunchiului au fost împărțiti în două grupe. În pozitia sezand, exercițiile de contracție izometrica maxima s-au efectuat la genunchi in flexie de 15 º (Grupul I) și flexie de 60 º (Grupa II). Programul de pregătire a fost proiectat de 3 ori pe săptămână, timp de 6 săptămâni.

În ambele grupuri, toate scorurile testului au fost crescute după recuperare (p <0,05). Pe de altă parte, Grupa II a avut scoruri mai mari în comparație cu grupul I (p> 0,05). Rezultatele studiului au arătat că programul de contracție izometrica maxima la genunchi in flexie de 60 º este mult mai eficientă de a crește capacitatea fizică a mușchiului cvadriceps decat la genunchi in flexie de15 º

Cap. 3.6

Noutati privind efectele tehnici de reabilitare in apa

WAT-JOB in recuperarea traumatismelor

compartimentale ale genunchiului

. Aceasta tehnica permite recuperarea integrală și într-un timp mai scurt decât tehnicile tradiționale, acest lucru fiind crucial pentru reintegrarea activități în mușchi, tendon, fără complicații sau recidive. Această metodă poate fi administrata fie sedentarilor care au tot interesul să-și continue munca de zi cu zi, ,si sportivilor de toate nivelurilor

Tehnicile de recuperare utilizate in prezent au ca scoop principal recuperarea pacientului in timp util, fiind concepute atat pentru a reduce la minimum comlicatiile post operatorii cat si pentru a permite o reintegrare rapida in viata sociala si in mediul de lucru sau sportiv.

Metodele utilizate se bazeaza in special pe doua concepte:

– exercitii pasive si active de reabilitare in lant kinetic inchis

– reabilitarea in apa.

IN ACEST PRINCIPIU metodologic in ultimii ani s-au adaugat concepte de reabilitara sau programe de reabilitare care prevad pe langa manevrele kinetice clasice si introducerea in stadii incepiente de lucru de miscare speciale din biomecanica, de gesturi pe care pacientul e obisnuit sa le faca.

Cu toate acestea uneori acest lucru se poate dovedi dificil, ca atunci cand ne confrutam cu un pacient cu o boala osteo-articulara complexa la care sarcina gravitationala in special in primele stadii de reabilitare nu este permisa.in aceste cazuri kinetoterapia moderna ne sfatuieste sa apelam la tehnicile de terapie in apa ce permit pe langa metodele traditionale (inot, pluta etc) si utilizarea de comprimate WAT-JOB carora aplicarea unei sarcini hidrodinamice cuntificabile, ne va permite sa setam lucrarile pacientului de la prima faza de reabilitare, pana la faza finala fara a supune articulatiile membrelor unei greutati mari si anume forte gravitationale, dar si in acelas timp permitand pacientului sa-si refaca schema neuro-motorie.

Dupa diverse studii experimentale in tunelul aerodinamic si diverse teorii un grup de cercetatori din Italia au ajuns la concluzia ca fortele fluido-dinamice depind de densitatea fluidului in care sunt generate,de sinteza, ridicate la putera a doua, cu care un corp se misca in fluidul respectiv, de o sectiune de referinta a corpului si de un termen conventional pe care il numim factor de forma, care se modifica in functie de forma corpului si de modul in care corpul interactioneaza cu fluidul

VALIDAREA METODEI REABILITARE IN APA PRIN STUDIUL

CONSUMULUI ENRGETIC PE ATLETI

Autorii, au dezvoltat si implementat un protocol de lucru original numit WAT-JOB pentru desfasurarea in apa a exrcitiilor de recuperare cu sarcini masurabile.

A fost deovedit in multe publicatii stiintifice ca recuperarea in apa cu aceasta tehnica prezinta multe avantaje fata de alte tehnici traditionale. Dupa cum stiti deja, prin lucrul in apa se evita fortele gravitationale mari, astfel fiind avantajate articulatiile afectate si prevenindu-se aparitia unor boli inflamatorii. Astfel se obtine recuperarea partilor vatamate in intervale de timp mai mici decat cu tehnicile traditionale.

Cea mai mare dificultate apare la cuantificarea corecta a fortelor ce apar in timpul diverselor exercitii. Dificultatea apare din cauza complexitatii miscarilor si a particularitatii ambientului in care se lucreaza.

Principiul pe care se bazeaza tehnica WAT-JOB este faptul ca un corp aflat in miscare intr-un fluid, si genereaza un traseu de vartejuri , care sunt derivate din turbulentele globale si rezistente la inaintarea intregului sistem

Pentru a accentua fenomenul autorii au introdus folosirea tablitelor de dimensiuni diferite aplicate pe articulatiile in miscare. Astfel au reusit sa aproximexe mai bine cuantificarea marimii sarcinii, acest lucru s-a realizat prin dezvoltarea unui software specializat(ROSS – Reabilitation Overload Simulation Software) bazat pe calculul variabilelor cum ar fi parametri antropometrici ai sportivului, timpul de executare a miscarii in apa si dimensiunea tablitei.

E cunoscut faptul ca rezistenta la inaintare a unui corp intr-un fluid depinde de densitatea fluidului (p) de forma (Cx) sectiunea corpului (S) si de viteza relative a miscarii (V). Rezultatele prezente aici se refera la validarea metodei. Pentru a face acest lucru am studiat, folosind metabolimetru telemetric (K4 cosmed), consumul energiei (Vo2),frecventa cardiaca, a sapte sportive ( cinci jucatorii de rugby si doi atleti de semifond) in timpul aceluias tip de exercitii efectuat in apa cu trei tipuri de tablite a cate 2 seturi de 10 repetari ,efectuate de trei ori fara supraincarcare si ulterior cu tablite de 20×20 cm, si de 25×25 cm.

Datele au fost sustinute de studiul sarcinii obtinute aplicand accelerometrul apartinand gradelor de miscare corespunzatoare supraincarcarii calculate de software ROSS. Comparatia exercitiilor a aratat ca in exrcitiile fara supraincarcare consumul energetic e foarte redus ( in medie de 33,3%Vo2,maxim de 64,5& HA max si26,1% latatemia maxima), in timp ce aplicand supra sarcina consumul creste considerabil, ajungand la unii atleti sa depaseasca lucrul organic si mecanic obtinut la proba de forta la cicloergometru. Explicatia consta in faptul ca Cx-ul coapsei e foarte favorabil,rezistenta la apa fiind mica in timp ce dup ace au fost adaugate tablitele Cx-ul a crescut.

Pentru a putea calcula forta necesara pentru a misca membrele ei au dezvoltat un software cu care lua in considerare pe langa variabilele fixe si pe cele independente ce ne permit sa calculam sarcina ce se aplica pentru orice miscare, pentru diverse suprafate plane.

Se poate concluziona deci ca modulul de calcul are o precizie suficienta pentru a arata starea actuala a cercetarii,si in ciuda unor mici inexactitati pentru care sunt necesare ajustari suplimentare, este deja in masura sa ofere calcule aproape exacte asupra dinamici fenomenului si a fortelor implicate.

Tablitele utilizate in aceata reabilitate sunt din platistic, forma ,dimensiunea si plasarea lor variaza in forma de nevoile pacientului

E posibil deci cunoscand suprafata placutei si viteza de deplasare sa definim sarcina la care e supus lantul kinetic afectat sau invers, stabilind sarcina, sa indicam la ce viteza trebuie facuta miscarea.

In practica de reabilitare se foloseste o placuta din plastic dur de forma dreptunghiulara cu o sustinatoare de forma anatomica sa se potriveasca perfect pe grupa musculara pe care este fixata.

Metoda de lucru cu placute in apa trebuie abordata metodologic:

1- dinamometria izometrica (evaluarea fortei musculare)

2- alegerea sarcinii ce urmeaza sa fie aplicata de catre soft (cantitate,intensitate) si apoi caracteristicile pe care se bazeaza (latimea, numarul si viteza repetarilor)

3- efectuarea miscarilor (dupa ce pacientul si-a ocupat locul in bazin in conditii optime)

E esential ca pacientul in timpul exercitiilor in apa sa aibe o pozitie verticala si sa se tina de manerele aflate pe marginea bazinului.

Descrierea completa a metodei WAT-JOB presupune o clasificare dupa tipul patologiilor ce trebuie reabilitata, prin urmare vom descrie doar doua exercitii considerate din punct de vedere didactic cele mai explicite.

1- Patologia articulatiei coxo-femurale: reabilitarea miscarii de flexie a coapsei pe bazin.

Tablita se va fixa pararel pe coapsa, distal pe sold apoi se incepe exercitiul.

B

Dupa cu am spus mai sus cu o tablita de 20 * 20 cm supusa miscarii de semirotatie pe o axa fixa (in cazul nostru axa ce trece prin articulatia coxo-femurala ) la circa 2m/s pacientului trebuie sa invinga o rezistenta de 3.32 kg la fiecare flexie astfel ca dupa 10 repetari pacientul ar fi miscat circa 33 kg.

2 Patologia articulatiei genunchiului:”miscare tip lant kinetic“ de flexie aproape completa a soldului si de extensie a genunchiului.

Figura demosnstreaza cum cvadricepsul femoral face flexia coapsei pe bazin si extensia genunchiului .Pozitionand o tablita ca in figura 3 si o alta deasupra gleznei vom obtine rezultatul unei miscari complete a cvadricepsului in lant kinetic. Se pot utiliza placute de dimensiuni diferite pentru administrarea pacientului sarcini diferite. Deci in concluzie cei 2 factori ce pot duce la marirea sarcinii de lucru sunt: marirea vitezei de executie si marirea dimensiunii placutei.

Cap.4

Experienta personala

Din experienta presonala un program de recuperare trebuie sa inceapa cat mai repede si trebuie sa fie compus din trei etape: etapa 1: refacere anatomica, etapa 2 : recuperarea functionala si etapa 3 : reintegrarea in activitatea de antrenament

Etapa I – refacere anatomica , faza I: care dureaza 1-8 zile, obiectivele acesteia sunt: combaterea durerii si controlul inflamatiei, se recomanda repaus segmentar – imobilizare genunchi pe atela, posturare antidecliva – dd cu perna sub gamba, medicatie antialgica ,antiinflamtorie

Faza II, 9-20 de zile cu obiectivele: combaterea tulburarilor vasculo-trofice, facilitarea refacerii anatomice prin imbunatatirea circulatiei trofice, mentinerea functionalitatii segmentelor neafectate, profilaxia pierderii de mobilitate articulara la nivelul genunchiului, profilaxia de pierderii de forta musculara la nivelul iliopsoasului,cvadriceps, ischiogambierilor si tricepsului sural, profilaxia diminuarii capacitatii de efort:

MAL la nivelul degetelor si soldului MI de aceasi parte si MI contralateral.

Exercitii de respiratie de tip abdoninal si respiratie totala

Gimnastica Burger cu contractii izometrica a musculaturii coapsei si gambei

MP –kineteck – cu crestere progresiva amplitudini de F de la 110 la 140

Contractii izometrice a musculaturi MI afectat – cocontractie – 3-5 sec x 5-6 serii x 5-6/zi

MAR la nivelul soldului F-E ,ABD ADD, contrarezistenta la nivelul1/3 distal a coapsei

Stretching la nivelul segmentelor neafectate

Etapa II –recuperarea functionala. Faza I 20-60 de zile. Obiectivele ei sunt: combaterea durerii si controlul inflamatiei, readaptarea la miscare a structurii articulare ala genunchiului, mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturi motorii specifice sportului practicat:

compresiuni usoare la nivelul talonului 5×6-8 sec

sezand, spatele sprijinit de spalier,F 30 sold, urmate de ABD cu mentinere 5 sec a pozitiei finale, revenire x 10

sezand, spatele sprijinit de spalier,F 30 sold, cu mentinere 5 sec a pozitiei finale, revenire x 15

sezand, spatele sprijinit de spalier, circumductii sold cu piciorul in flexie plantara x 15

sezand, spatele sprijinit de spalier,F genunchi pana la amplitudinea maxima si revenire x 15

din DD, genunchiul extins, F coapsei cu genunchiul extins, MI cu piciorul in flexie sau extensie, revenire x 15

din DV, genunchiul extins, piciorul in flexie, E coapsei cu mentinere 5 sec, revenire x 15

stand cu fata la spalier, mainele fac priza pe sipca de la nivelul soldurilor, semigenuflexiunii lente x 15

stand cu fata la spalier, mainele fac priza pe sipca de la nivelul soldurilor, ridicari scurte pe varfuri fara sa se atinga solul cu calcaiele x 15

stand cu fata la spalier, mainele fac priza pe sipca de la nivelul toracelui, genunchiul MI afectat intins, coarda elastica 1/3 distala gamba fata posterioara,extensia coapsei cu genunchiul extins x 15

stand cu fata la spalier, mainele fac priza pe sipca de la nivelul toracelui, genunchiul MI afectat intins, coarda elastica 1/3 distala gamba fata posterioara,flexia coapsei cu genunchiul extins x 15

variante de mers 3-4 minute

Faza II cuprinde 61-100 de zile cu obiectivele: recuperarea fortei musculare cvadriceps si triceps, ischiogambieri, ameliorarea stabilitatii articulare la nivelul genunchiului si gleznei, recastigarea mobilitatii articulare a genunchiului

masaj 10 minute

sezand, spatele sprijinit de spalier, genunchiul extins, piciorul in flexie,1,2 kg 1/3 distala gamba,F 30 sold cu genunchiul extins x 15

sezand, spatele sprijinit de spalier, genunchiul extins, piciorul in flexie,1,2 kg 1/3 distala gamba,F 30 sold cu genunchiul extins, revenire 5 si ABD 30 revenire x 15

sezand, spatele sprijinit de spalier, genunchiul extins, piciorul in extensie,1,2 kg 1/3 distala gamba,F 30 sold cu genunchiul extins, urmata de circumdictii pe ambele sensuri 2×15

sezand, spatele sprijinit de spalier, genunchiul extins, piciorul in flexie 1,2 kg distala gamba,1.F-E genunchi,2. ABD – ADD sold x 15

D.D, f coapsei pe bazin cu genunchiul extins si revenire pe amplitudinea maxima nedureroasa x 15D.D, Mi afectat cu genunchiul flectat si in sprijin plantar, ridicarea bazinului de pe suprafata de sprijin, mentinere pozitie 5 sec revenire x 15

D.d cu sprijin plantar pe sol de partea MI neafectat si pe a 5 sipca a spalierului cu planta MI afectat, genunchiul flectat ,F 45 trunchiului pe bazin, tragandu-se de varful piciorului si impingandu-se in talon x 10

Stand cu fata la spalier, mainile fac priza pe sipca de la nivelul soldului, semigenuflexiuni lente

Stand cu fata la spalier, mainile fac priza pe sipca de la nivelul soldului, ridicari pe varfuri fara atingerea solului cu taloanele x 15

Stretchind- dinamic in descarcare: balansari x 20, pendulari x 20

Etapa III – reintegrarea in activitatea de antrenament. Faza I are urmatoarele obiective: ameliorarea rezistentei musculare,cresterea vitezei de executie, coordonarea.

variante de mers 5 minute

MAL – in descarcare, ciclic – stand pe omoplati bicicleta – ambele sensuri 2×1 min, D.D forfecari sagitale x ½ min si frontale x ½ min finalizare prin D.V .F-E genunchi 30 de sec

Stand,sprijin unilateral, MAL, ambele sensuri circumductii glezna, mobilizari complexe ale genunchiului, circumductii sold 2 x7

Stretching – dinamic in descarcare, balansari x20, pendulari x 20

Alergare usoara – covor rulant 5 min

D.L , MAL ADD coapsei cu genunchi initial extinsi, ulterior flectati la diferite grade articulare x 30

Mentinerea pozitiei de seminenuflexiune 5 x 10 sec din stand cu fata la spalier si priza pe sipca de la nivelul umerilor

D.L, MAR C – sac de nisip pe 1/3 distala gamba ADD MI cu genunchiul initial extins, ulterior flectat la diferite grade articulare x 20

Antrenament pliometric – D.v, banda elastica la nivelul 1/3 distale gamba posterior, flexia gambei pe coapsa x 20

Ridicari pe varfuri, calcaie x 29

Fandari laterale cu debut pe MI neafectat

Antrenament in circuit – cresterea treptata a incarcaturii si duratei, in paralel cu scaderea pauzelor – genuflexiuni 1 min, abdomene 1 min, saritura latarala 1 min, presa verticala 1 min, fandari laterale 1 min

Masaj de relaxare 5-10 min

Faza II – incalzire

stand in sprijin pe un picior MAI in descarcare – circumductii ambele sensuri glezna , genunchi , sold 2x2x9

genuflexiuni x 25

stretching dinamic, balansari x 15, pendulari x 15

cocontractii MI 3x 10sec,pauza 20 sec

fandari laterale 2x 20

ridicari pe varfuri, calcaie 2x 10

sprijin cu mainele pe un supor, perete, si corpul inclinat anterior, alergare cu genunchi sus 1 min

alergare usoara cu schimbari de directie 300 m

Antrenamentul va fi facut in conditii de protectie asigurata de orteza.

refacerea postefort:

stand pe omoplati – bicicleta ambele sensuri 2 x 1 min

D.D, genunchi semiflectati, respiratie tip abdominal – 1 min

D.D, palmele sub fese, forfecari in plan frontal x 30

Joc dinamic de genunchi 1 min

Lucru ciclic in conditii de descarcare – stand in sprijin unilateral, pedalaj si MI afectat, ambele sensuri 2 x 30

Masaj clasic, disto-proximal, manevre de relaxante, masaj de apel

Presopunctura: VB 35 – mijlocul fetei externe a gambei – tonifiere

Program de incalzire

stand in sprijin pe un picior MAL in descarcare – circumductii ambele sensuri glezna ,genunchi 2 x 2 x 9

genuflexiuni x25

cocontractii MI 3 x 10 sec ,pauza 20 sec

stand, semigenuflexiuni, mainele pe genunchi, descrierea de cercuri in plan transversal cu genunchi 2 x 10

antrenament polimetric – D.V ,banda elastica la nivel 1/3 distal gamba posterior, flexia gamba pe coapsa 2 x 10

antrenament proprioceptiv – planseta blansoare 1- 2 min

covor rulant – alternare de alergari usoare cu mers – 300-500 m

tehnici FNP – ILO, SR genunchi x 3-5

sprijinit cu mainile de un suport, perete, si corpul inclinat antrerior, alergare cu genunchi in sus 1 min

urcat- coborat scarii x 2-3 min

MAR C- antrenament in circuit- cresterea treptata a incarcaturi si duratei, in pararel cu scaderea pauzelor – genuflexiuni 1 min, abdomene 1 min, presa verticala 1 min, saritura inainte – inapoi peste banca de gimnastica 1 min, fandari laterale 1 min x 3

Sarituri – pas sarit x 25,stretching 1 min, pas saltat x 25

Mers cu ridicare alternativa a genunchilor la piept la trei pasi

‚respiratie totala’ 2 min

civor rulant cu diverse pante 3 min

antrenament pliometric – D.V, banda elastica la nivel 1/3 distal gamba medial, genunchi flectati, RI – RE COAPSA X 20

stretching dinamic, balansari x 15, pendulari x 15 cu mentinerea pozitiei de amplitudine maxima 3-5 sec

crioterapie 15 min.

Cap. 5

Concluzii

1. Kinetoterapia nu poate fii inlocuita, daca insa este asociata si cu alte metode de recuperare efectele ei sunt foarte bune.

2. Reeducarea funcțională după plastia chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior se poate efectua ambulatoriu, încă de la ieșirea din serviciul de ortopedie. O supraveghere medicală săptămânală în timpul primei faze de reeducare este de dorit deoarece poate ameliora rezultatele, permițând respectarea mai riguroasă a programului kinetic și ajustarea sa în funcție de fiecare pacient, precum și depistarea precoce a eventualelor complicații. O bună cooperare pacient – kinetoterapeut – medic a permis obținerea unor rezultate comparabile între reeducarea funcțională ambulatorie și cea din serviciul de medicină fizică și recuperare, după reconstrucția chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior

3. Aplicare crioterapiei dupa interventia de artroscopie presupune diminuarea durerii si combaterea inflamatiilor, fiind un bun analgezic nu mai presupune administrarea analgezicelor sintetice

4. Analiza rezultatelor obținute în urma aplicării metodelor de recuperare fizice asociate cu metodele psihopedagogice ne dă posibilitatea recoltării unor informații cu privire la relațiile dintre medic – sportiv – kinetoterapeut – antrenor, a înțelegerii mai bune a sensului și semnificației pentru sportiv a afecțiunilor sale, de unde rezultă necesitatea aplicării metodelor psihopedagogice corelate cu metodele fizice convenționale. Din sondajul efectuat în rândul specialiștilor reiese că 77,6% au considerat eficientă și necesară colaborarea inerdepartamentală, în realitate însă foarte puțini dintre specialiști colaborează între ei, iar calitatea actului recuperator este scăzută.

Asocierea metodelor de recuperare fizice cu cele psihopedagogice are un impact pozitiv asupra sportivului traumatizat, iar programul de recuperare trebuie să fie conceput în funcție de vârstă, sex, posibilitățile fizice și psihice ale subiectului.

Inovația științifică a cercetării constă în elaborarea strategiilor de recuperare a traumatismelor sportive în karate – do Shotokan, obiectivată în testarea prealabilă a sportivilor traumatizați, pentru depistarea unor eventuale depresii sau stres, înaintea începerii programului de recuperare, asocierea metodelor clasice de recuperare fizică cu cele psihopedagogice, substituirea unor termeni și exerciții de cultură fizică medicală cu exerciții specifice karate – ului, elaborarea și implementarea următoarelor strategii: strategia psihopedagogică de depistare a stresului și depresiei; strategia recuperării fizice medicale prin intermediul kinetoterapiei și masajului; strategia de recuperare prin intermediul relaxării și autosugestiei; strategia de recuperare prin substituirea unor termeni și exerciții din kinetoterapie cu elemente din artele marțiale; strategia de recuperare prin implementarea unei alimentații raționale și a vitaminizării adecvate, la indicația specialistului.

5.Biofeedback-ul electromiografic modifică semnificativ refacerea forței musculare și, implicit, a diferenței de potențial electric între contracție și relaxare la nivelul cvadricepsului femural comparativ cu recuperarea clasică în toate etapele perioadei de recuperare, chiar dacă antrenamentul prin biofeedback s-a făcut doar în primele două luni.

Asocierea biofeedback-ului electromiografic programelor clasice de recuperare modifică semnificativ capacitatea realizării activităților sportive și recreative (la 3 și la 6 luni de la inițierea reabilitării), precum și viteza de recuperare a mobilității genunchiului, în prima perioadă posttraumatică.

Recuperarea forței musculare, a mobilității articulare și refacerea coordonării neuro-motorii stau la baza reintegrării în activitatea sportivă premergătoare accidentului respectiv.

6. Un programul de contracție izometrica maxima la genunchi in flexie de 60 º este mult mai eficientă de a crește capacitatea fizică a mușchiului cvadriceps decat la genunchi in flexie de15 º

7. Recuperarea in apa cu tehnica WAT-JOB prezinta multe avantaje fata de alte tehnici traditionale. Dupa cum stiti deja, prin lucrul in apa se evita fortele gravitationale mari, astfel fiind avantajate articulatiile afectate si prevenindu-se aparitia unor boli inflamatorii. Astfel se obtine recuperarea partilor vatamate in intervale de timp mai mici decat cu tehnicile traditionale.

Efectuand un program de recuperare cu aceste metode si cu o buna colaborare dintre pacient-kinetoterapeut cum ar fi: Relatia dintre kinetoterapeut si pacient se bazeaza pe niste reguli care trebuiesc respectate cu strictete,evitand astfel aparitia unor reprosuri sau exprimarea unor neplaceri din partea pacientului. Pornind de la premisa ca „nu tratam boala, ci pacientul” si de la faptul ca fiecare om este unic pe pamant, se impune stabilirea unei relatii complexe intre kinetoteraput si pacient.

In primul rand dorim sa accentuam importanta atitudinii kinetoterapeutului fata de pacient. Majoritatea pacientilor care beneficiaza de tratament in statiunile baneare sunt persoane care se lupta cu probleme de sanatate de multa vreme. Tocmai de aceea kinetoterapeutul trebuie sa-i castige de la inceputul activitatii increderea pacientului, adoptand o atitudine calma si linistita.

Relatia kinetoterapeutului cu bolnavul trebuie sa fie o relatie de respect si nu de prietenie, in sensul executiei programului practic in mos relaxant.

O data cu asigurarea unor conditii confortabile pentru pacient, se tine cont si de confortul kinetoterapeutului care trebuie ca conduca activitatea de kinetoterapie cat mai eficient.

Inainte de a trece la programul de exercitii stabilit, kinetoterapeutul trebuie sa-i explice pacientului ce urmeaza sa faca, astfel incat acesta sa poata colabora. Atunci cand pacientul este informat asupra importantei programului kinetic pe care il urmeaza , este mult mai motivat in efectuarea acestuia. In cazul in care pacientul nu intelege cum trebuie sa execute o miscare, kinetoterapeutul va demonstra exercitiul respectiv. Demonstratia exercitiului poate fi globala sau segmentara pentru o mai buna intelegere, respectiv se va tine seama de particularitatile pacientului: varsta, sex, greutate corporala, afectiune etc.

Dupa ce s-au stabilit conditiile de lucru, o alta regula, cu o importanta majora, trebuie respectata, si anume regula nondurerii. In cazul in care pacientul acuza dureri in segmentul pe care il mobilizam, se intrerupe efectuarea oricarei miscarila acel nivel.

Cunoasterea si aprecierea corecta a posibilitatiilor si limitelor pana la care se poate executa o miscare este o alta regula importanta. Inainte de a executa o miscare, pacientul va fi rugat sa faca activ miscarea respectiva, astfel kinetoterapeutul va stii care sunt posibilitatile, dar si limitele pana unde poate sa mearga cu un exercitiu.

Daca am respecta aceste lucruri nu ar exista probleme in recuperarea unui traumatism al genunchiul

Bibliografie

Revista medicina sportiva nr 5-2006.

Revista medicina sportiva nr 6-2006.

Pamukkale University, School of Physical Therapy and Rehabilitation, Turhey.

Ghid practice de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie , Prof. Univ.Dr. Elena-Luminita Sidenco. Editura Fundatiei Romania de Maine 2005.

Conf. Univ. Dr. Georgeta Nenciu, Biomecanica in educatie fizica si sport, Editura Fundatiei Romania de Maine 2007-2008.

Mic atlas de anatomia onului, Dr. Docent Dem Theodorescu,Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti 1974.

www.sportmedicina.com.

www.ajsm.highwire.org.

www.ajol.com.

www.opentenis.com.

Revista medicina sportiva.

Kinetoterapie – Metodica desfasurarii activitatii practice. Rodica Cotoman, Editura Fundatiei Romania de Maine 2006.

Kinetoterapia in afectiunile posttraumatice ale sportivilor, Mircea Bratu, editura BREN, BUCURESTI 2004.

Recuperarea medicala asechelelor posttraumatice ale membrelor, Tudor Sbenghe, Editura medicala – Bucuresti, 1981.

www.prostemcell.ro.

www.baile-herculane.ro.

www.sportscience.ro.

Andrews,T – How to develop and use psychic touch, Liwellyn Publication St. Paul, USA, 1994.

www.ortpediaonline.ro

Reflexologia si kinetoterapia, Marza D., Editura Symbol, Bacau 1998.

Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala, Kiss I., Editura medicala, Bucuresti 1999

Gimnastica medicala, Ionescu A.,Editura All, Bucuresti 1994

Boileau P., Rémi M., Lemaire M., Rousseau P., Desnuelle C., Argenson C., (1999) Plaidoyer pour une rééducation accélérée après ligamentoplastie du genou par un transplant os-tendon rotulien-os,

Beynnon BD., Johnson RJ., Fleming BC., Stankewich CJ., Renström PA,. Nichols CE., (1997) The strain behavior of the anterior cruciate ligament during squatting and active flexion-extension. Comparison of an open and a closed kinetic chain exercise. Am J Sports Med,

Beynnon BD., Fleming BC., Johnson RJ., Nichols CE., , Pope MH., (1995) Anterior cruciate ligament strain behavior during rehabilitation exercises in vivo. Am J Sports Med

Bynum EB., Barrack RL., Alexander AH., (1995), Open versus closed chain kinetic exercises after anterior cruciate ligament reconstruction.

Shelbourne KD.,Gray T., (1997), Anterior cruciate ligament reconstruction with autogenous patellar tendon graft followed by accelerated rehabilitation. A two to nine years follow-up. Am J Sports Med,

DRAPPER ,V. ȘI COLAB.(1991) Electrical stimulation versus electromyographic biofeedback in the recovery of quadriceps femoris muscle function following anterior cruciate ligament surgery, Phis Ther

SELLA, G.E.(1999) SEMG of the Hip ROM Protocol: A study of Consistency and Repeatability of Electrical Activity of 19 muscles,Europa MedicoPhysica, vol.35

SPRENGER, C., CARLSON K., WESSMAN, H. (1979) Applications of electromyographic feedback following medial meniscectomy,

Bibliografie

Revista medicina sportiva nr 5-2006.

Revista medicina sportiva nr 6-2006.

Pamukkale University, School of Physical Therapy and Rehabilitation, Turhey.

Ghid practice de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie , Prof. Univ.Dr. Elena-Luminita Sidenco. Editura Fundatiei Romania de Maine 2005.

Conf. Univ. Dr. Georgeta Nenciu, Biomecanica in educatie fizica si sport, Editura Fundatiei Romania de Maine 2007-2008.

Mic atlas de anatomia onului, Dr. Docent Dem Theodorescu,Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti 1974.

www.sportmedicina.com.

www.ajsm.highwire.org.

www.ajol.com.

www.opentenis.com.

Revista medicina sportiva.

Kinetoterapie – Metodica desfasurarii activitatii practice. Rodica Cotoman, Editura Fundatiei Romania de Maine 2006.

Kinetoterapia in afectiunile posttraumatice ale sportivilor, Mircea Bratu, editura BREN, BUCURESTI 2004.

Recuperarea medicala asechelelor posttraumatice ale membrelor, Tudor Sbenghe, Editura medicala – Bucuresti, 1981.

www.prostemcell.ro.

www.baile-herculane.ro.

www.sportscience.ro.

Andrews,T – How to develop and use psychic touch, Liwellyn Publication St. Paul, USA, 1994.

www.ortpediaonline.ro

Reflexologia si kinetoterapia, Marza D., Editura Symbol, Bacau 1998.

Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala, Kiss I., Editura medicala, Bucuresti 1999

Gimnastica medicala, Ionescu A.,Editura All, Bucuresti 1994

Boileau P., Rémi M., Lemaire M., Rousseau P., Desnuelle C., Argenson C., (1999) Plaidoyer pour une rééducation accélérée après ligamentoplastie du genou par un transplant os-tendon rotulien-os,

Beynnon BD., Johnson RJ., Fleming BC., Stankewich CJ., Renström PA,. Nichols CE., (1997) The strain behavior of the anterior cruciate ligament during squatting and active flexion-extension. Comparison of an open and a closed kinetic chain exercise. Am J Sports Med,

Beynnon BD., Fleming BC., Johnson RJ., Nichols CE., , Pope MH., (1995) Anterior cruciate ligament strain behavior during rehabilitation exercises in vivo. Am J Sports Med

Bynum EB., Barrack RL., Alexander AH., (1995), Open versus closed chain kinetic exercises after anterior cruciate ligament reconstruction.

Shelbourne KD.,Gray T., (1997), Anterior cruciate ligament reconstruction with autogenous patellar tendon graft followed by accelerated rehabilitation. A two to nine years follow-up. Am J Sports Med,

DRAPPER ,V. ȘI COLAB.(1991) Electrical stimulation versus electromyographic biofeedback in the recovery of quadriceps femoris muscle function following anterior cruciate ligament surgery, Phis Ther

SELLA, G.E.(1999) SEMG of the Hip ROM Protocol: A study of Consistency and Repeatability of Electrical Activity of 19 muscles,Europa MedicoPhysica, vol.35

SPRENGER, C., CARLSON K., WESSMAN, H. (1979) Applications of electromyographic feedback following medial meniscectomy,