Metode de Autodiagnostic. Testul de Sarcina

METODE DE AUTODIAGNOSTIC LA DOMICILIU.

TESTE DE SARCINĂ

Cuprins

INTRODUCERE

“ […] Voi respecta demintatea și personalitatea bolnavului, exercitând profesiunea cu conștiinciozitate, respectând normele de etică si de deontologie farmaceutică.

JUR

[…] Jur pe onoare, în mod solemn si liber!

JUR”

Cu toții am rostit Jurământul Farmacistului in ziua absolvirii convinși fiind de faptul că vom fi farmaciști buni in viitor și că vom profesa cu mandrie meseria aleasă.

De asemenea, conform Codului Internațional de Deontologie Farmaceută, mai exact:

”Art. 2. – Codul deontologic al farmacistului are drept scop:

ocrotirea drepturilor pacienților;

rescpectarea obligațiilor profesionale de către farmaciști;

apărarea demnității și a prestigiului profesiunii de faramcist.

Art. 3. – a) În exercitarea profesiei sale farmacistul furnizează serviciile de sănătate specializate pacientului și publicului în general, fără nici un fel de discriminare.

b) Relațiile dintre farmacist și beneficiarii serviciilor acordate trebuie să aibă la bază încrederea in competența și experiența profesională a farmacistului.

c) Această încredere obligă farmacistul ca de-a lungul întregii sale cariere să asigure și să mențină la cel mai înalt nivel performanțele și conduita sa profesională și personală, sa își actualizeze cunoștiințele profesionale permanent în sfera activității sale.

Art. 4. – Principiile fundamentale în baza cărora se exercita profesia de farmacist sunt următoarele:

[…] h) farmaciștii trebuie să se comporte cu cinste și demnitate profesională și să nu prejudicieze în nici un fel profesia de farmacist sau să submineze încrederea publică în aceasta. ” am învățat în facultate că avem o datorie profesională față de pacienți, datorie de care orice farmacist care se respectă trebuie sa țină cont și să o îndeplinească.

Am ales să mă documentez despre această tema deoarece consider ca este un subiect de actualiate. Atât automedicația cât si autodiagnosticarea au luat amploare în rândul populației datorită mai multor factori.

Nevoia permanentă a omului de a cunoaște și de a fi informat este prezentă indiferent de domeniu, de sex, rasă, vârstă sau educație. De asemenea sistemul medical este intr-o continuă dezvoltare furnizînd noi informații prin intermediul media. Astfel populația are la dispoziție în mod constant orice informație, indiferent de natura curiozitații; cu minimul de efort orice persoană poate să se documenteze chiar in intimitatea locuinței despre orice la orice ora.

Interesul crescut în materie de sănătate, interesul pentru medicina preventivă, au încurajat oamenii să aibă mai multă grijă de propria sănătate. Pacienții utilizează acasă produse de testare sau aparatură de monitorizare a unei boli, a condiției de sănătate sau a răspunsului la un tratament medicamentos. Produsele pentru diagnostic la domiciliu sunt usor accesibile și convenabile, oferă pacienților rezultate rapide, intimitate în propria locuință, confidențialitate și evitarea, pe cât posibil, a sistemului sanitar. Ideea de auto-testare este în continuă dezvoltare, prin urmare este de așteptat ca în viitor utilizarea kiturilor și aparaturii pentru auto-diagnosticare la domiciliu să crească.

Este important pentru sănătatea psihică a pacientului să nu se simtă constrâns în nici un fel, să aibă libertatea de a decide și mai ales intimitate. Auto-diagnosticul nu este un factor negativ în evoluția omului, cunoașterea este necesară!

Cu toate acestea, este esențial ca pacienții sa fie informați corect și complet pentru a fi în masura de a lua deciziile cele mai potrivite nevoilor lor. Este de datoria noastră ca farmaciști să oferim consiliere potrivită fiecărui pacient.

Comunicarea dintre farmacist și pacient este foarte importantă. Trebuie să se țină cont de cateva aspecte pentru ca relaționarea farmacist-pacient să fie optimă:

mediul trebuie să fie unul corespunzător,

contactul vizual este esențial,

farmacistul trebuie să inspire incredere și siguranță,

farmacistul trebuie să deie dovadă că are pregătirea necesară, să foloseasca un limbaj adecvat fiecărui pacient în parte,

întrebările puse pacientului pentru a derula o anamneză trebuie făcute în asa fel în cât să încurajeze participarea acestuia la discuție,

pacientul trebuie să se simtă încurajat să pună întrebări dacă are nelămuri,

trebuie specificate modul de utilizare sau schema de tratament pentru produsele cumparate,

trebuie prezentate toate rezultatele posibile care pot sa apară: reacții adverse, rezultate false la auto-testare,

sfătuirea pacientului trebuie făcută până acesta a ințeles indicațiile oferite,

trebuie oferite alternative la prdusele recomandate,

scopul farmacistului trebuie să fie ajutarea pacientului, nu vînzarea unui anume produs pentru profit,

Cercetarea mea se va baza pe identificarea nevoilor de informare a consumatorilor privind utilizarea auto-testelor, urmărind totodată atât informațiile de care dispun aceștia la momentul folosirii unui test, cât si comportamentul lor în urma obținerii unor rezultate dupa auto-testare.

I. CONCEPTE TEORETICE

I.1. Istoric

Istoria plasează primul test de sarcină în Egiptul Antic, în anul 1350 î.Hr. Femeile urinau pe semințe de grâu și orz și asteptau. Dacă încolțea grâul, femeia urma să aibă fată, dacă încolțea orzul, era băiat, dacă nu încolțeau, nu era gravidă. Egiptenii pare să fi avut dreptate oarecum, deșii nu se stie cum au ajuns ei la ideea de testare cu ajutorul semințelor. Cercetătorii moderni au efectuat teste pentru a valida documentul datând din 1350 î.Hr. și au descoperit că în 70% din încercările cu femei însărcinate, boabele încolțeau. În schimb nu au încolțit deloc în cazurile în care s-a folosit urină de bărbat sau de femeie care nu era însarcinată, dar nu avea nici o legătură cu identificarea sexului copilului.

Hippocrate a sugerat că o femeie căreia i-a întarziat menstruația ar trebuii să bea o soluție de miere în apă înainte de culcare. Durerile abdominale si crampele rezultate indicau prezența unei sarcini. Avicenna și mai mulți fizicieni după acesta din Evu Mediu au realizat uroscopii, o metodă neștiințifică pentru a evalua urina. Dacă un ac pus într-o fiolă cu urină devenea roșu sau negru, femeia era cel mai probabil însărcinată, susțineau așa-numiții „profeți ai urinei” din acele timpuri. Un alt test popular implica amestecul urinei cu vin și citea sarcina în modificările apărute în culoare.

Până în anii 1920, nu mai sunt menționate alte evoluții în materie de teste de sarcină. Indiciile erau în mare parte cele vizibile, adică schimbarea formei corpului, spre exemplu. Însă în anii 1920 cercetătorii din domeniul medical au identificat un hormon care apare numai la femeile gravide și, astfel, au marcat momentul istoric al stabilirii științifice a gravidității. În 1928, Selmar Ascheim si Bernhard Zondek au introdus testul de sarcină bazat pe prezeța gonadotropinei corionice umane (GCh). După studiile timpurii a GCh s-a ajuns la concluzia ca era produsă de glanda pitulară. În anii 1930, Georgeanna Jones a descoperit ca GCh nu era produsă de glanda pitulară, ci de placentă, această descoperire fiind un indicator esențial pentru testul de sarcină. Testele lui Ascheim si Zondek necesitau injectarea unei femele infantile de șobolan cu urina persoanei testate, uciderea si disecția animalului. Prezența ovulației indica faptul ca persoana este însărcinată. Un test similar s-a realizat cu ajutorul iepurilor imaturi, dar, și aici, necesita uciderea animalului. O îmbunătațire s-a realizat atunci când testele s-au facut pe femele de broască. Pentru ca testul sa fie pozitiv, broasca injectată cu urină trebuia sa depună ouă în urmatoarele 24 de ore.

Teste de sarcină hormonale precum “Primodos” si “Dougynon” erau deja folosite în anii 1960 si 1970 in Regatul Unit si in Germania. Acestea implicau administrarea unor doze de hormoni și observarea dacă există o hemoragie indusă.

Testele de sarcină imunologice au fost introduse în anul 1960 atunci când Wide și Gemzell au prezentat un test bazat pe inhibarea de hemaglutinare in-vitro. Acesta a fost un prim pas spre testarea sarcii in-vivo și a inițiat o serie de îmbunătățiri aduse testării de sarcină care au dus spre testele contemporane realizate acasă. Măsurarea directă a antigenelor, precum GCh, a fost posibilă după invenția radioimunologiei in 1959.

Prima trusă de testare a sarcii pentru acasa folosind testarea GCh a fost inventată în 1968 de către Margaret Crane in New York.

În 1972, oamenii de știință au anunțat existența unui test de sarcină care putea face diferența între hormonul gravidității și alți hormoni și nu putea fi păcălit de medicație, cum se putea întâmpla la testele anilor 1920. În 1976, producătorul Warner-Chilcott a solicitat aprobarea pentru punerea în vânzare pe piață a unui test de sarcină: costa 10 dolari, avea mai multe „componente”, dar putea fi făcut de orice femeie în intimitatea căminului ei și avea o acuratețe ridicată, chiar dacă întreaga procedură dura două ore.

De atunci încoace, metodele de testare au evoluat, anii 1990 marcând un pas important în domeniu. Rezultatele se văd în câteva minute, acuratețea este de 99%, iar costurile de achiziționare sunt accesibile. Primul test de sarcina digital a aparut in 2003.

I.2. Markeri biochimici specifici unei sarcini

În present sunt disponibile produse care oferă informații despre condițiile majore ale sănatății, cum ar fi: fertilitatea, sarcina, menopauza, infecții ale tractului urinar, nivel ridicat de colesterol, diabet și nu numai.

Am putea definii auto-testele ca fiind teste in-vitro pe substanțe organice cum ar fi sânge, urină, fecale, sau salivă care sunt inițiate de către consumatori pentru a diagnostica o tulburare specifica sau factori de risc. Statisticile concluzionează faptul că tot mai multe persoane intenționează să folosească în viitor metode de auto-diagnostic.

Cu alte cuvinte, prin utilizarea unui auto-test, consumatorii evită sistemul medical de asistență, este convenabilă deoarece ofera pacientului anonimat și intimitate.

De la introducerea lor pe piață la mijlocul anilor 1970, testele de sarcină au fost bine mediatizate. Unii obsteticieni recomanda o testare de rutină făcută la domiciliu înainte de a programa un consult prenatal. Principiul pe care se bazează un test de sarcina este indicarea prezenței hormonului gonadotropina corionică umană, sau HCG, în urină, ca un marker specific al sarcinii.

Testele imunologice de detectare a HCG în urină au devenit cele mai frecvente teste utilizate pentru determinarea sarcinii. Ani de-a rândul, kiturile pentru testare au fost distribuite pentru uz profesional. Nu s-a știut până de curand că testele de sarcină folosesc același principiu imunologic, inhibarea hemaglutinării.

Gonadotropina corionică umană este un hormon sectretat de învelisul embrionului care se afla în curs de dezvoltare în timpul sarcinii. Acest hormon are rolul de a ajuta sarcina sa evolueze normal fiind susținută producția hormonilor necesari pentru dezvoltarea embrionului. Datorită HCG în organismul femeii gravide sunt blocate procesele care cauzează mentruația și au loc toate schibările organismului în perioada sarcinii.

Din punct de vedere chimic HCG este compusă din două subunități, α și β. Subunitatea α este foarte asemănătoare cu alți hormoni ai organismului uman, iar subunitatea β este unică. De aceea analiza HCG constă în detectarea concentrației subunității β în sânge sau în urina.

Cantități mici ale HCG sunt produse de glanda pituitară ( hipofiza ) chiar și în absența sarcinii. Acest lucru explică faptul că, în unele cazuri, nivele foarte scăzute al acestui hormon în sânge sunt identificate și la femeile ne-gravide, inclusiv la femei aflate la menopauză sau chiar in sângele barbaților. Concentrațiile HCG admisibile în urina femeilor ne-însarcinate sau în urina barbaților sunt de mai puțin de 5 UI/ ml, iar în cazul femeilor aflate la menopauză este de mai putin de 9,5 UI/ ml.

În cazul
În cazul dezvoltării normale a sarcinii, HCG poate fi determinată în sângele femeilor gravide aproximativ dupa 8 – 14 zile de la concepție. Nivelul HCG crește rapid și, începând cu a 3-a săptamana de sarcină, se dublează la fiecare 2 – 3 zile. Creșterea concentrației de HCG în sangele femeilor gravide continuă pana la aproximativ 11 – 12 săptămâni de sarcină. Concentrațiile de HCG, nedetectabile la începutul sarcinii, ajung la concentrații maxime intre 6 până la 12 săptamani.

Între a 12-a si a 22-a săptămână de sarcină concentrația de HCG se reduce puțin, apoi de la a 22-a săptămână și până la naștere nivelul hormonului începe să crească din nou, dar mult mai lent decat la începutul sarcinii.

Considerând viteza cresterii concentrației de HCG în sânge, medicii pot identifica unele abateri de la dezvoltarea normală a sarcinii. În special în timpul sarcinii ectopice sau a sarcinii oprite din dezvoltare, cresterea concentrației de HCG este mai lentă decât în timpul sarcinii normale. Accelerarea ritmului creșterii concentratiei de HCG poate fi un semn al adenomului corionic, al sarcinii multiple sau al unei maladii cromozomiale a fătului cum ar fi sindromul Down. Nu exista valori stricte a concentrației de HCG in sîngele femeilor gravide.

Valorile diferă de la o femeie la alta chiar dacă sunt măsurate in aceeași perioadă. Pentru a evalua procesul dezvoltării sarcinii este importantă dinamica schimbarii concentrației de HCG în sânge.

În tabelul următor sunt prezentate limitele concentrației de HCG în sânge în funcție de perioada sarcinii.

Tab. 2.1. Concentrațiile normale de HCG raportate la termenul sarcinii

I.3. Teste de sarcină pentru urină

Cele mai utilizate auto-teste pentru detectarea unei sarcini sunt cele care folosesc urina ca substanță organică de testat. Acestea se pot folosi la domiciliu de către pacientă, fiind convenabile din multe puncte de vedere. Au prețuri variate, începând de la 2- 3 lei pana la 13- 15 lei, în funcție de firma producătoare, tipul de test sau de farmacie. Toate funcționează pe acelasi principiu, detectarea HCG din urină, ofera rezultatele în câteva minute, sunt ușor de folosit și au o precizie foarte mare dacă testul este făcut corect. Se pot găsii atât în farmacii sau drogherii, cât și în magazine cu autoservire. Indiferent de producator toate testele au instrucțiuni de folosire si de citire a rezultatelor pe prospect sau pe ambalaj.

Producătorii au încercat sa ofere o varietate mai mare de tipuri de teste, astfel în prezent se găsesc trei tipuri de teste:

Test de tip bandă

Pentru acest tip de test este necesară colectarea urinei într-un recipient uscat și curat. Testul trebuie făcut imediat. Se scoate testul din folia de ambalaj și se introduce în urină cu săgeata orientată în jos până la linia MAX, nu mai mult.

După aproximativ 15 secunde se scoate testul din urină si se asează culcat pe o suprafață dreapta, curată si non-absorbantă. Rezultatul testului poate fi interpretat după 5 minute, dar nu mai târziu de 10 minute. Variantele care pot să apară sunt NEGATIV, POZITIV sau INVALID.

În cazul unui rezultat NEGATIV (neînsărcinată) linia de control este vizibilă, iar linia de test nu este vizibilă.

Dacă testul este POZITIV (însărcinată) se observă două linii roz. Este posibil ca intensitatea liniei test sa fie mai mică decât cea a liniei de control, însă asta nu influențează rezultatul, testul este pozitiv.

Dacă linia de control nu este vizibilă dupa 5 minute, testul a eșuat sau procedura nu a fost corectă. Se verifică procedura și se reia testarea, folosind un test nou..

Test de tip casetă

Ca și în cazul testului de tip bandă, urina trebuie colectată într-un recipient uscat si curat. Testul trebuie făcut imediat. În folia de ambalaj, pe lângă test, se va găsii o pipetă destinată aplicării urinei. Se picură 3 picaturi de urină în zona marcată cu ”S„ de pe casetă. Pe masură ce testul incepe sa lucreze se poate observa o bandă roșie deschis miscându-se pe fereastra marcată cu ”T„ (test) și ”C„ (control).

Rezultatele nu trebuie să se citească mai târziu de 10 minute, variantele posibile fiind aceleași ca în cazul testelor bandă: NEGATIV, POZITIV sau INVALID.

Dacă testul este NEGATIV (neînsărcinată), linia de control este vizibilă, iar linia de test nu apare.

În cazul unui rezultat POZITIV (însărcinată), se pot observa două linii roz. Linia de test se poate sa fie mai mica decat cea de control dar asta nu influențează rezultatul testului.

Există și posibiliatea ca linia de control să nu apară dupa 5 minute, ceea ce înseamnă ca testul este INVALID. În acest caz se verifică procedura dacă a fost corectă și se reia testarea, folosind un test nou.

Test de tip stilou

Acest tip de test se poate introduce direct in jetul de urină, nu necesită colectarea probei în recipient. Se aduce testul la temperatura camerei (10-30 ° C), se deschide plicul în momentul în care persoana este pregatită, se scoate testul din folia de ambalaj, se îndepărtează capacul de pe vârful absorbant și se introduce direct în jetul de urina cel putin 15 secunde, până se umezește complet. Este important să nu se urineze pe zona de control a testului!

Se poate face testul și dupa ce urina a fost colectată intr-un recipient curat și uscat, în care se introduce vârful absorbant al testului timp de cel puțin 15 secunde. După ce se scoate vârful testului din proba de urină, se pune imediat capacul la loc, se asează testul pe p suprafață plana, cu zona de control în sus. Pe masură ce testul începe să lucreze se va observa o bandă roșie deschis miscându-se pe fereastra marcată cu ”C„ (control) și ”T„ (test).

Rezultatele se citesc dupa 5 minute, nu mai târziu de 10 minute. Daca linia de control este vizibilă, iar linia de test nu, atunci testul este NEGATIV, deci persoana nu este însărcinată. În cazul în care apar doua linii roz, chiar si de intensitate diferită, testul este POZITIV, adică persoana este însărcinată. Dacă testul nu este făcut corect atunci nu va aparea linia de control dupa cele 5 minute de asteptare, iar testul va fi INVALID, caz în care se recomandă repetarea lui, folosind un test nou.

I.4. Acuratețea testelor de sarcina

În prospecte, companiile pretind până la 99% precizie de detectare a sarcinii , unele teste mai noi se consideră că au fost înbunătățite tehnic și astfel pot detecta o concentrație mai scăzută de HCG în urină având o sensibilitate mai mare. Limita de detecție declarată este una inferioară, facilitând astfel diagnosticarea timpurie, putând fi facute chiar din prima zi de întârziere a menstruației și în orice moment al zilei.

Cu toate acestea, este de preferat ca testul să se facă la suficient timp după contactul sexual neprotejat pentru ca valorile concentrației de HCG sa fie detectabile. HCG începe să fie secretat numai după ce a avut loc implantarea ovulului fecundat în peretele uterin, mai exact după 6 până la 12 zile de la ovulație. Recomandat este ca testul de sarcină să fie făcut dupa 10-12 zile de la ovulație, deci să se aștepte aproximativ o săptămână de când a întârziat menstruația.

De asemenea, se recomandă ca urina folosită pentru testare să fie prima urină a zilei, pentru că ca este mai concentrată, sau să nu se consume foarte multe lichide. Este important ca testul de sarcină să fie făcut respectând instrucțiunile producătorului pentru a avea rezultatele cele mai bune.

I.5. Posibile erori; cauze

Pentru ca rezultatele să fie valabile, pacienta trebuie în primul rând să utilizeze testul în mod corespunzător, respectând toate instrucțiunile oferite de prospect. Eroarea umană joacă un rol important în diagnosticarea corectă, utilizarea improprie a testului sau interpretarea eronată a rezultatelor.

Cele mai frecvente erori sunt rezultatele fals-negative, sau test invalid, dar si un rezultat fals-pozitiv poate să apară ca răspuns la o testare necorespunzătoare.

Rezultatele fals-negative sunt des întâlnite datorită faptului că pacienta nu are răbdare și face testul prea devreme, iar concentrația de HCG nu este încă la o valoare detectabilă în urină. De asemenea dacă rezultatul este citit prea devreme sau prea tarziu poate fi interpretat greșit.

Un rezultat fals-pozitiv poate apărea în cazul în care pacienta a avut de curând un avort spontan. În unele cazuri testele de sarcină pot detecta nivelul de HCG dat de un ovul fecundat dar care nu reușește sa implanteze sau eșuează în procesul de dezvoltare a embrionului, chiar dacă este implantat, și nu va devenii o sarcină. Testele pentru acasa nu furnizează informații despre viabilitatea unei sarcini.

Și in cazul unui tratament medicamentos care conține HCG pot apărea rezultate fals-pozitive. Dacă pacienta are în istoricul medical chisturi ovariene sau tratament pentru infertilitate, sau chiar dacă a născut în ultimele 8 săptămâni, rezultatele unui test de sarcină pot fi modificate.

Dacă testul este invalid atunci fie nu a fost facut corespunzător, fie există o problemă tehnică datorită termenului de valabilitate depășit sau a depozitării lui impropii.

I.6. Urmările rezultatelor false și cum pot fi evitate erorile

Depistarea timpurie a unei sarcini este esențială pentru luarea unei decizii, dacă se dorește întreruperea sarcinii sau daca aceasta va fi dusă pana la sfârșit. Totodată este important să se înceapă îngrijirea prenatală și consultarea unui medic specialist pentru monitorizarea următoarelor luni de sarcină.

Dacă rezultatele obținute în urma testării sunt fals-negative, consultarea medicului specialist este de cele mai multe ori întârziată, iar pacienta continuă să aibă un comportament vicios, cum ar fi consumul de cafea, alcool sau chiar droguri, ceea ce pune în pericol fătul în curs de dezvoltare.

Este important ca testul să fie făcut după aproximativ o săptămână de când a întârziat menstruația pentru a evita obținerea unui rezultat fals-negativ. Dacă testul este negativ si mentruația intârzie în continuare, este recomandat să se repete testul dupa aproximativ o săptămână.

În cazul unui rezultat fals-pozitiv datorat unui avort spontan, situația poate fi dificilă emoțional pentru o femeie care dorește să devină mamă. O situație de acest gen poate fi evitată dacă testul este făcut după întârzierea menstruației aproximativ o săptămână pentru ca nivelul de HCG detectat in proba de urină să fie datorat implantării ovulului nu doar a fecundării lui.