Medicina Muncii

Medicina

Medicina Muncii

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

1. Introducere

2. Risc biologic

2.1. Legislație

2.2. Riscul de expunere infecțioasă la personalul medico-sanitar

2.3. Precauții universale pentru combaterea riscului biologic

2.4. Echipament de protecție în spital

2.5.Infecția nosocomială

3. Tulburări musculo-scheletale și oboseala profesională

4. Stresul și oboseala profesională

PARTEA SPECIALĂ

1. Motivația alegerii temei

2. Material și metodă

3. Rezultate și discuții

4. Concluzii

5. Recomandări

Bibliografie

PARTEA GENERALĂ

Introducere

În domeniul sanitar paleta problemelor de sănătate cauzate de expunerea profesională este bogată și cuprinde o largă varietate de afecțiuni. Acestea pot fi cauzate de riscuri diverse: biologic, chimic, fizic, ergonomic, social [1,5]

Medicina muncii este disciplina medicală ce studiază relația fiziologică și patologică dintre organismul uman și muncă în vederea recomandării măsurilor care permit desfășurarea activității profesionale în condiții fiziologice și igienice pentru menținerea capacității de muncă la un nivel ridicat, prevenirea îmbolnavirilor profesionale și a bolilor legate de profesie. Mai nou, medicina muncii reprezintă știința multidisciplinară, ce studiază efectul muncii asupra sănătății angajaților și efectul sănătății angajaților asupra aptitudinii în muncă. Obiectul principal este prevenția, dar este implicată și în identificarea, investigarea și tratamentul bolilor profesionale. Sănătatea și securitatea în muncă este un concept modern și reprezintă suma valorilor individuale și de grup, al atitudinilor, competențelor, comportamentelor, obiceiurilor care determină angajarea, stilul și eficiența programelor de sănătate și securitate în muncă [1,2,7,8,

În România, actul legislativ, care stă la baza activității de medicina muncii este Legea nr. 319 din 2006, completată de multiple hotărâri de guvern, Hotărârea de guvern 355 din 2006 completată și modificată cu HG 1169/2011 privind supravegherea sănătății lucrătorilor. De asemenea trebuie menționată existența unui statut profesional specific, sub formă de lege.

Așa cum se prevede în Directiva Cadru european 89/391/CEE și legislația română actuală, angajatorul are obligația de a asigura evaluarea riscurilor pentru sănătatea și securitatea angajaților, supravegherea medicală corespunzătoare riscurilor pentru sănătate, de a comunica, cerceta, declara și de a ține evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Legea precizează că bolile profesionale sunt afecțiuni determinate de factori: fizici, chimici, biologici, existenți în muncă precum și de suprasolicitarea diferitelor organe, aparate și sisteme ale organismului pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă indiferent de tipul contractului de muncă existent între angajator și angajat.

Sunt considerate boli profesionale și afecțiunile suferite de elevi, studenți, și ucenici în timpul practicii profesionale.Declararea, cercetarea și evidența bolilor profesionale este obligatorie în conformitate cu prevederile legii.[13].

În jur de 320.000 lucrători din întreaga lume mor în fiecare an de boli transmisibile, din care 5.000 în Uniunea Europeană. În ultimii 10 ani, mass-media a sesizat opinia publică cu privire la riscurile biologice [14].

Există două preocupări majore legate de riscurile biologice: epidemii globale și organismele rezistente la locul de muncă ce ilustrează cât de important este riscul biologic la nivel global. În spitale organismele rezistente la medicamente, amenință tot mai mult ca bolile infecțioase să se extindă [1, 8, 14,15]

Un numar tot mai mare de bacterii devin rezistente la antibiotice. Personalul medical este amenințat de apariția unor organisme cum ar fi stafilococul meticilino-rezistent și tuberculoză extensiv rezistentă. Organismele rezistente la medicamente duc la infecții severe, care altfel nu ar produce atâtea eșecuri de tratament [11,12]

Unele aspecte privind riscul biologic sunt încă nerezolvate.

În practică, o evaluare corespunzătoare a riscurilor biologice este dificilă. Asfel, lucrătorii sunt lipsiți de informații, datorită cunoștintelor insuficiente în acest domeniu. Efectele asupra sănătății cel mai des raportate includ: inflamarea căilor respiratorii superioare și boli pulmonare, sindromul toxic organic la praf, probleme gastro-intestinale, reacții alergice, boli cutanate și iritația ochilor și a mucoaselor [3,8]

Manipularea deșeurilor medicale în mod necorespunzător poate duce la infecții cu virusuri hepatice și virusul imunodeficienței umane (HIV) [17].

Expunerea la mucegaiuri poate duce la astm bronșic, boli ale tractului respirator superior, cefalee, infecții diverse, boli alergice și iritative ale nasului, gâtului, ochilor, pielii.[1,15,16,17]

Combinația de expunere la agenți biologici și substanțe chimice crește riscul profesional de îmbolnăviri și accidente [8,15]

Principalele categorii de riscuri profesionale in unitățile sanitare sunt:

Agenții biologici profesionali: microorganisme, virusuri

Substanțele chimice inclusiv dezinfectante, gaze de anestezie și antibiotice, antineoplazice

Radiațiile ionizante

Factori ergonomici- suprasolicitarea osteo-musculo-articulară ,poziții vicioase în timpul efectuării de activități ce presupun eforturi fizice de ridicare și transport

Munca în schimburi, ritmul de lucru , munca de noapte

Violența din partea publicului

Riscuri psiho-sociale, situații traumatice, organizarea muncii și relațiile cu colegii

Accidentele de muncă – căderi, tăieturi, înțepături de ac, șocuri electrice etc.

Risc biologic

Legislație

Pentru definirea riscului biologic se folosesc urmatorii termenii [11]

agenți biologici – microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare, care pot provoaca infecție, alergie sau intoxicație;

cultura celulara – creșterea in vitro de celulelor izolate din organisme multicelulare;

microorganism – entitate microbiologică, celulară, capabila să se reproducă sau să transfere material genetic.

Riscul infecțios într-o unitate sanitară, în special într-un spital, reprezintă un aspect important. Agenții biologici pot fi clasificați în patru grupe de risc distincte în funcție de nivelul de risc pe care îl prezintă:

grupa 1 – agenți biologici nesusceptibili să provoace o boală la om;

grupa 2 – agenți biologici care pot provoca o boală omului și constituie un pericol pentru angajați; propagarea lor în colectivitate fiind improbabilă; există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 3 – agenți biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om și constituie un pericol pentru angajați; putând prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există în general o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 4 – agenți biologici care pot provoca boli grave omului și constituie un pericol mare pentru angajați; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate și în general nu există o profilaxie sau un tratament eficace.

Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută se efectuează pe baza urmatoarelor elemente:

clasificării agenților biologici, care pot constitui un pericol pentru sănătate;

recomandărilor emise de inspectorii de muncă sau autorităților de sănătate publică, ce ne arată necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja sănătatea angajaților care sunt sau pot fi expuși acestui agent biologic

informații asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activități profesionale a angajaților

efectelor alergice și toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activității angajaților

faptului că un angajat suferă de o boală legată direct de munca sa.

În cazul în care angajatorul lucrează cu agenți biologici periculoși ar trebuie să evite utilizarea acestora, înlocuindu-i cu agenți biologici care, în funcție de condițiile de utilizare, nu sunt periculoși sau sunt mai puțin periculoși pentru sănătatea lucrătorilor.

În cazul în care rezultatele evaluării arată existența unui risc pentru securitatea și sănătatea angajaților, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.

Dacă acest lucru nu este tehnic posibil, ținâd cont de activitatea și de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să scadă riscul de expunere profesională la un nivel cât mai mic pentru a proteja adecvat sănătatea și securitatea angajaților respectivi, prin aplicarea următoarelor:

limitarea, la un nivel cât mai mic posibil, a numărului de lucrători expuși sau care pot fi expuși;

desfășurarea proceselor de muncă și a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenților biologici la locul de muncă;

măsuri de protecție colectivă și/sau individuală, când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;

măsuri de igienă adecvate prevenției sau reducerii transferului ori diseminării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;

utilizarea semnelor care arată pericolul biologic;

elaborarea unor măsuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente cu agenți biologici prezenți;

dacă este necesar, detectarea în afara izolării fizice primare a prezenței agenților biologici utilizați în procesul de muncă;

h) utilizarea unor mijloace care permit colectarea, depozitarea și eliminarea deșeurilor în deplină securitate de către angajați, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, ușor identificabile;

i) măsuri care să permită manevrarea și transportul fără risc a agenților biologici la locul de muncă.

Dacă în urma evaluarii riscurilor profesionale se relevă existența unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziția inspectorului de muncă și a medicului de medicina muncii, informații privind:

rezultatele evaluării riscurilor profesionale;

activitățile in cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expuși la agenți biologici;

numărul de lucrători expuși;

numele și competența persoanei responsabile cu sănătatea și securitatea la locul de muncă;

măsurile de protecție și de prevenție, inclusiv procedeele și metodele de lucru;

un plan de urgență pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.

Angajatorul trebuie să informeze autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București și medicul de medicina muncii cu care are contract despre orice incident sau accident care poate provoca diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca angajaților o infecție și/sau o boală gravă. [11]

Riscul de expunere infecțioasă la personalul medico-sanitar

Factorii biologici reprezentați de aproape 3000 de substanțe alergene și peste 200 virusuri, bacterii, micete și paraziți afectează sănătatea a 15% din muncitorii țărilor industrializate și între 2050% din cei ai țărilor în curs de dezvoltare. Alergiile, astmul, tuberculoza și maladiile parazitare cronice sunt cele mai frecvente tipuri de boli profesionale care rezultă din expunerea la factori biologici. Un risc profesional important pentru personalul medicosanitar îl reprezintă: hepatitele virale cu transmitere predominant parenterală (primul loc în structura morbidității profesionale infecțioase din Europa –după OMS 2005); infecția cu HIV și boala SIDA, dar și infecțiile cutanate cu streptococ sau infecțiile respiratorii virale nosocomiale (în secțiile de pediatrie, boli infecțioase și medicale) [14,19].

Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului biologic de conaminare, risc influențat de specialitate, experiență, îndemanare în manopere și proceduri, precum și de respectarea condițiilor ambientale de desfașurare a muncii. Deși personalul din secțiile medicale și infirmierele au o rată mai mică de expunere la risc decât personalul din secțiile chenterală (primul loc în structura morbidității profesionale infecțioase din Europa –după OMS 2005); infecția cu HIV și boala SIDA, dar și infecțiile cutanate cu streptococ sau infecțiile respiratorii virale nosocomiale (în secțiile de pediatrie, boli infecțioase și medicale) [14,19].

Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului biologic de conaminare, risc influențat de specialitate, experiență, îndemanare în manopere și proceduri, precum și de respectarea condițiilor ambientale de desfașurare a muncii. Deși personalul din secțiile medicale și infirmierele au o rată mai mică de expunere la risc decât personalul din secțiile chirurgicale, sunt totuși expuși datorită contactului direct și neprotejat cu pacienții. Riscul cumulat este mai mare în secțiile chirurgicale datorită accidentelor sau manoperelor incorect efectuate [10].

Tabel 1. Comparație între expunerea la sânge între o secție medicală și una chirurgicală

Este considerat risc infecțios contactul tegumentului cu următoarele produse: sânge, lichid amniotic, pleural, pericardic, cefalorahidian, peritoneal, sinovial, spermă, secreții vaginale, țesuturi, alte fluide contaminate cu sânge.

Tabel 2. Risc infecțios–căi de transmitere pentru cele mai comune infecții virale profesionale [1]

Personalul de îngrijire medico-sanitar este expus unui risc continuu de contaminare cu agenți patogeni transmisibili prin sânge, deoarece prin profesiune, vine în contact cu sânge, lichide biologice contaminate sau fluide de la persoane posibil infectate [9].

Riscul de infecție diferă în funcție de mai mulți factori: natura agentului patogen; tipul de expunere și durata expunerii; cantitatea de sânge implicată în expunerea accidentală; nivelul viremiei din sângele sursei de infecție în momentul expunerii.

Profilaxia postexpunere accidentală presupune întreruperea actului medical, cu asigurarea securității pacientului și a persoanei posibil expuse/ contaminate / infectate. Persoana accidentată anunță imediat cadrul medical superior sau altă persoană specializată. Trebuie asigurate îngrijiri de urgență [9,10,

Sunt recomandate următoarele măsuri profilactice în funcție de expunere [9,10]:

în caz de expunere cutanată: se spală imediat zona cu apă și săpun și se clătește, apoi se utilizează un antiseptic, timp de contact minim 5 minute: soluție clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluție dermică, alcool 70°

în caz de expunere percutană: se spală zona cu apă și săpun și se clătește după care se utilizează un antiseptic, timp de minim 5 minute: soluție clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluție dermică, alcool 70°. Este interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.

În caz de expunere a mucoaselor: se spală abundent, timp de cel puțin 5 minute, cu ser fiziologic sau apă în cazul absenței acestuia.

Precauții universale pentru combaterea riscului biologic în domeniul sanitar

Precauțiile universale sunt măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HVB și a altor agenți microbieni ce au cale de transmitere sangvină în timpul actului medical. Scopul aplicării precauțiilor universale constă în prevenirea transmiterii infecțiilor cu cale de transmitere sangvină la locul de muncă al personalului medico sanitar [9,10]

Există câteva reguli de baza, acestea sunt:

Consideră toți pacienții potențial infectați

Consideră că sângele și alte fluide biologice sunt conatminate deoarece mulți pacienți nu cunosc că sunt infestați sau sunt asimtomatici,iar testarea sistematică pentru HIV, HBV s-a dovedit neeficientă

Consideră că acele și alte obiecte folosite în actul medical sunt contaminate după utilizare. Contactul tegumentului cu următoarele produse trebuie considerat cu risc biologic: sânge, lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural,sinovial, LCR, spermă, secreții vaginale, țesuturi, orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Precauțiile universale utilizate în acest sens sunt:

echipament de protecție: mănuși, halate, mască etc.

spălarea mâinilor;

prevenirea accidentelor la locul de muncă: obiectele ascuțite, acele vor fi adunate în recipiente speciale; decontaminarea și dezinfecția instrumentarului.

În caz de inoculare percutană accidentală prin înțepătură, tăietură, se recomandă spălarea cu jet de apă 5 minute și aplicarea de antiseptic, dezinfectant, spălare cu apă și săpun [9,10]

În caz de expunere a mucoaselor se recomandă clătirea gurii cu apă curată; clătirea mucoasei oculare cu apă curată sau ser fiziologic.

ECHIPAMENT DE PROTECȚIE ÎN SPITALE

Echipamenul de protecție este bariera între lucrător și sursa de infecție, utilizată în timpul activității care presupune risc de infecție. Acesta este reprezentat de:

MĂNUȘILE atunci când se anticipează contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, abord venos sau arterial, recoltare de LCR; contact cu pacienți care sângerează sau au plăgi deschise, manevrarea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curățirii, decontaminării, intervenții care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile, abord vascular prin puncție, tegumentul pacientului cu soluție de continuitate, manipularea unor materiale potențial contaminate.

Modul de folosire al mănușilor: schimbare după fiecare pacient; după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuși, apoi acestea se îndepărtează, prinzând marginea primeia prin exterior, aruncând-o în container. După îndepărtarea mănușilor, se spală mâinile din nou, 10-15 secunde, și dacă mănușile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activității încheiate.

HALATELE se folosesc în timpul tuturor activităților din secțiile spitalicești.

ȘORTURILE, BLUZELE IMPERMEABILE completează portul de halate atunci când pot exista riscuri de infecție cu stropi, picături, produse biologice potențial contaminate, protejând tegumentele.

MASCA protejează tegumentele, mucoasele bucală și nazală.

PROTECTOARELE FACIALE (ochelarii, ecranul protector) protejază tegumentele, mucoasa bucală, nazală, oculară.

ECHIPAMENTELE DE RESUSCITARE protejează mucoasa bucală în instituirea respirației artificiale.

BONETELE simple (textile) sau impermeabile

CIZMELE DE CAUCIUC

SPĂLAREA MÂINILOR și a altor părți ale tegumentelor este cel mai important și uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agenților microbieni deoarece este cea mai frecventă cauză de producere a infecțiilor intraspitalicești.Se face în următoarele condiții:

la intrarea și ieșirea de la locul de muncă

la intrarea și la ieșirea din salonul bolnavilor

înainte și după examinarea fiecărui bolnav, cu atenție sporită la bolnavii cu mare receptivitate

înainte și după aplicarea tratamentului

înainte și după efectuarea unor proceduri invazive

după scoaterea mănușilor de protecție

după scoaterea măștii

înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor

după folosirea toaletei

după trecerea mâinii prin păr

după activități administrative

Procedura de spălare a mâinilor cuprinde: îndepărtarea bijuteriilor (inele, brățări) a ceasurilor, unghii îngrijite, tăiate scurt, utilizarea de apă curentă, săpun, periuță pentru spălarea obișnuită, două săpuniri consecutive timp de 2 minute pe toată suprafața mâinii și în spațiile interdigitale. Se șterge mâna cu prosop de unică folosință; în cazuri de urgență se poate utiliza soluție antiseptică ca înlocuitor al săpunului [9,18]

Figura 1. Spălarea corectă a mâinilor – pliant utilizat în spitale, România

Infecția nosocomială

Infecția nosocomială este infecția contactată în spital și este boala datorată microorganismelor, ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, ce afectează bolnavul, personalul sanitar datorită activității sale, indiferent dacă simptomele apar, sau nu, în timp ce persoana respectivă se afla în spital [16].

Pentru ca o infecție să fie nosocomială, trebuie să nu existe o dovadă că infecția era prezentă sau în incubație, în spital. Trebuie considerate ca nosocomiale și infecțiile dobândite în spital dar dignosticate dupa externare.

Nu se consideră infecție nosocomială, infecția asociată cu o complicație sau o extindere a unei infecții prezente la internare dacă nu s-a schimbat agentul patogen, sau dacă semnele nu arată o nouă infecție.

Sursele din care provin infecțiile intraspitalicești sunt numeroase. Ele se pot schematiza în felul următor:

purtători de germeni aparent sănătoși din rândul personalului medico-sanitar, elevilor și studenților practicanți

bolnavii din salon, internați pentru cauze diverse chirurgical și care pot fi purtători de boli grave ca: hepatita, gripa, SIDA, etc

insoțitorii bolnavilor internați care ies și intră în spital

instrumentar sau alte soluții injectabile contaminate

lenjeria intimă și de pat, saltelele și păturile mai greu de dezinfectat

aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecția

dezinfecția incorectă a ploștilor, urinarelor, tăvițelor renale

efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale: injecții, perfuzii, cateterele prelungite, care pot provoca infecții

efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor genitale murdare

aglomerația în saloane, săli de pansamente, săli de așteptare

lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supurații

rezistența scăzută a unor bolnavi cu afecțiuni imuno-depresoarecare

abuz de antibiotice ce strică echilibrul biologic și favorizează apariția de candidoze

Clasificarea infecțiilor nosocomiale:

Infecția de plagă chirurgicală

Infecția sangvină primară

Pneumonia

Infecția tractului urinar ( în urma unei sonde)

Infecția osteoarticulară

Infecția sistemului cardio-vascular

Infecția SNC

Infecția urechilor, nasului, a cavității bucale

Infecția aparatului digestiv( Hepatita A)

Infecția tractului respirator inferior( Bronșita)

Infecția aparatului de reproducator

Infecția pielii

Infecții de origine virală cu transmitere aerogenă sau transmitere parenterală

Infecțiile intraspitalicești sunt de natură infecțioasă și se împart în 2 mari categorii:

Boli transmisibile contactate în spital și determinate de germeni patogeni

Infecția cu germeni condiționat patogeni, care apar la grupuri cu rezistentă imună scăzută la infecții

Prevenirea infecțiilor nosocomiale comportă următoarele măsuri:

controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia materialelor sanitare

dezinfecția obligatorie a blocului operator, sălilor de tratamente și saloanelor

respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi

purtarea uniformei reglementare și comportamentul igienic al personalului, bolnavilor și a elevilor și studenților care fac stagii în unitățile sanitare

efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la personalul medico-sanitar, elevi, studenți

educația sanitară a bolnavilor, a personalului medical

Prevenirea infecțiilor nosocomiale se realizează prin:

măsuri de igienă spitalicească

condiții de cazare

microclimat

alimentație

aprovizionare cu apă

îndepărtarea reziduurilor

sterilizare

curățenie și dezinfecție

alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infecție

aplicare tehnicilor aseptice, a măsurilor de antisepsie

izolarea bolnavilor cu risc infecțios mare

supravegherea stării de sănătate a personalului, aplicarea măsurilor de control, asigurarea informării epidemiologice, a înregistrării analizei și a raportării cazurilor.

asigurarea pregătirii profesionale corespunzătoare a întregului personal al spitalului.

Un loc important în activitatea asistentului medical trebuie să-l ocupe prevenirea și controlul infecțiilor nosocomiale, mai ales în secțiile de copii. Atribuțiile asistentului medical privind prevenirea infecțiilor intraspitalicești sunt [18]:

Anunță imediat asistenta șefă privind: igiena, alimentare cu apă, instalațiile sanitare, încălzire

Răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât și a regulilor de tehnică aseptică în efectuarea tratamentelor

Pregătește materialele pentru sterilizare și respectă condițiile de păstrare a lor

Răspunde de curățenia saloanelor

Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor

Pregătește saloanele pentru dezinfecția periodică

Respectă măsurile de izolare stabilite

Declară imediat asistentei șefe orice îmbolnăvire acută

Supraveghează respectarea normelor de igienă de către vizitatori

Efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat și de corp a bolnavilor

Supraveghează menținerea condițiilor de igienă și a toaletei bolnavilor imobilizați

Asigură curățenia și dezinfecția aparaturii pe care o are în dotare

Supraveghează curățenia și dezinfecția mâinilor precum și portul echipamentului de protecție de către infirmiere

Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde și după caz efectuează prelucrarea sanitară a bolnavilor internați.[6]

Tulburări musculoscheletale și aspecte de ergonomie

Riscurile profesionale legate de ergonomia muncii evaluate în mediul sanitar sunt subsolicitarea, suprasolicitarea și alternarea acestora. Factorii de risc mai frecvent întâlniți în spitale au fost: suprasolicitări fizice și neuropsihosenzoriale; poziții vicioase frecvente, datorate specificului muncii și efortului fizic prelungit; suprasolicitarea atenției [6,8,12]

Tulburările musculo-scheletale reprezintă un ansamblu de semne și simptome la nivelul organismului ce nu mai permit omului să se miște și să muncească. Repercursiunile se regăsesc asupra activității omului la locul de muncă. Acestea ar putea fi: suprasolicitări osteo-musculo-articulare prin efort fizic, poziția ortostatică prelungită etc. Suferințele profesionale date de suprasolicitarea aparatului locomotor pot fi: artroze, spondiloze, discopatii lombare, deformări ale coloanei vertebrale, bursite, aponevrozite, meniscopatii (fisura, hernie, ruptura de menisc), miopatii: mialgii de efort, miogeloze (noduli, induratii), periartrite.[4,6,8]

Stresul la locul de muncă. Oboseala profesională

Stresul la locul de muncă duce la disconfort sau disfuncționalități la nivel fizic, psihic, social.(conform Convenței 72 a OMS). Factorii de stres la locul de muncă pot fi: stilul de conducere, cariera, decizia de control, relațiile la locul de muncă,sarcina și ritmul de muncă, program de lucru, inerfața muncă-acasă. Posibile semne ale stresului sunt: performanța în muncă, neimplicare, comportament agresiv, imatur, negativ. Simptomele stresului ca o reacție imediată acută sunt: panica, anxietatea, creșterea pulsului, transpirații, senzație de uscăciune în gură sau tremurături, iar pe o perioadă mai îndelungată poate cauza: amețeli, cefalee, tulburări de vedere, dureri ale cefei si umerilor, prurit cutanat.[1,4,6,7,8]

Oboseala profesională are urmatoarele cauze: durata și intensitatea muncii fizice și intelectuale, condițiile de mediu, factori psihici (îngrijorarea, responsabilitatea), excesul de muncă (sarcini, suprasolicitări, durata), sentimente de apatie, plictiseală, somnolentă, greșeli, starea de boală, munca în ture de noapte (22.00-06.00).

Oboseala profesională poate îmbrăca urmatoarele forme: oboseala musculară (reacția musculară scade dupa o activitate de solicitare prelungită), oboseala generală, oboseala senzorială. Se poate manifesta sub mai multe feluri dar principalele efecte sunt: afectarea ritmului de lucru, productivitate scăzută, boli ca ulcer gastro-duodenal, HTA, diabet, nevroze.

Pentru a putea diminua oboseala sunt necesare: odihna (relaxarea organismului, repaus zilnic si saptămânal, concediu), somn cu respetarea a minim 6-7 ore pe noapte, un program de munca echilibrat, măsuri ergonomice.[8].

II. PARTEA SPECIALĂ

1. MOTIVAȚIA

Scopul studiului de față este recunoașterea riscurilor profesionale și a problemelor de sănătate influențate sau cauzate de profesiune la personalul medico-sanitar din secții de spital din județul Timiș și Timișoara.

Obiective principale sunt promovarea și menținerea sănătății salariaților, respectiv protejarea grupurilor țintă împotriva efectelor adverse și nocive din mediul de muncă.

Obiective specifice:

Identificarea principalelor probleme la locul de muncă ce pot genera probleme de sănătate.

Identificarea noxelor și a condițiilor de muncă cu risc pentru sănătate la locurile de muncă studiate

Realizarea unui chestionar țintit pe risc profesional

Evaluarea impactului condițiilor de muncă asupra stării de sănătate a personalului medico-sanitar

Realizarea unor propuneri de ameliorare a condițiilor de muncă în sectoarele din "sănătate" amintite și de reducere a morbidității personalului.

Condițiile de muncă în mediul spitalicesc și îndeosebi în secțiile cu profil chirurgical determină o simptomatologie și patologie aparte a personalului, mai mult sau mai puțin studiată din punct de vedere al medicinii muncii.

Prin specificul activității, solicitările personalului medico-sanitar de profil sunt complexe, vizând aspecte diferite:

Expunere profesională permanentă cu risc de îmbolnăvire prin boli infecto-contagioase: tuberculoză, hepatite virale, SIDA, scabie, pediculoză și alte afecțiuni. În cadrul efectuării unor manevre / intervenții există posibilitatea accidentării și contaminării (prin înțepare, tăiere, stropire cu sânge și alte produse biologice etc.) a operatorului cu germeni microbieni prezenți la locul de muncă.

Stres profesional, dat de activitatea directă cu omul aflat în suferință și de răspunderea profesională (cu implicații personale și sociale)

Solicitare neuropsihică mare (atenția, atât concentrată cât și distributivă, solicitare deosebită a vederii, tactilă, auditivă, munca în schimburi alternante, munca de noapte, ș.a.)

Solicitare posturală (ortostatism prelungit cu stare de contractură izometrică a unor grupe musculare mari ori poziție șezând de lungă durată)

Program de muncă adesea prelungit, activitate de noapte (gărzi, urgențe, zi de activitate normală după gardă)

Prin manipularea chimioterapicelor personalul este expus riscului de cancer profesional. În 2004 în țara noastră a fost declarat un singur caz de cancer profesional. Pune probleme recunoașterea etiologiei profesionale și demonstrarea ei.

2. MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul s-a derulat într-o secție de chirurgie și una medicală (interne) a spitalului orășenesc F. din județul Timiș și medicina muncii a spitalului M din Timișoara.

Lotul expus (Lot C) din secția de chirurgie generală a cuprins 13 persoane, lotul secției medicale (Lot I) a cuprins 9 persoane iar lotul secției medicina muncii (Lot M) a cuprins 11 persoane.

Au fost realizate:

•observarea procesului tehnologic, a locurilor de muncă și analiza ergonomică a principalelor activități profesionale

•evaluarea mijloacelor de protecție existente:

– generale: dotare actuală, eficiență

– individuale: halate, mănuși, măști, căști, bonete etc.; eficiența acestora

•chestionar aplicat unitar întregului personal studiat (date personale, privind antecedentele patologice, principale simptome prezente ori legate de locul de muncă etc.); chestionarul este anexat mai jos.

•analiza statistică a datelor obținute s-a realizat cu ajutorul programului Organizației Mondiale a Sănătății, EPI Info, incluzând: media, deviația standard, analiza frecvențelor, teste de semnificație.

CHESTIONAR

1.Ce vârstă aveți? …………….ani

2.Sex M  F 

3.Înălțime ……… cm Greutate ……… kg

4.a. Vechimea totală în muncă? ………ani

b. Vechimea totală în spital? ….…. ani

5.Profesia? …………………………………

6.Secția spitalului …………………

7.Câte ore munciți pe zi în spital? …ore

8.Lucrați în schimb de noapte? DA  NU  Numai gărzi 

9.a.De câte ori luați masa pe zi? ……. ori

b. Ce numar de mese serviți zilnic? ……mese

10.Seara consumați mai multe alimente ? DA  NU 

11.Faceți exerciții fizice zilnic? DA  NU 

12. Ce fel de exerciții fizice?

a)Grădinărit DA  NU 

b)Sport DA  NU 

c)În gospodărie DA  NU 

13.Câte ore dormiți pe noapte? ….. ore

14.Munca dumneavoastră presupune în principiu efort predominant:

Fizic  Intelectual  Ambele 

15.Cum considerați că este mediul d-voastră de muncă, ca risc profesional?

 Risc crescut 

 Risc mic 

 Risc moderat 

 Fără risc 

16.Utilizați echipament de protecție? DA  NU 

17.Ce echipament de protectie utilizați?

 halat DA  NU 

 încălțămite DA  NU 

 manuși DA  NU 

 bonetă DA NU 

 mască DA  NU 

18.V-ați înțepat/tăiat vreodată cu urmatoarele obiecte?

 Ace seringă DA  NU 

 Fiole DA  NU 

 Sticlărie DA  NU 

 Bisturiu DA  NU 

 Altele. Care? …………………………

19.Veniți in contact cu produse biologice? DA  NU 

20.Care sunt acestea?

 urina DA  NU 

 materii fecale DA  NU 

 voma DA  NU 

 sânge DA  NU 

 LCR DA  NU 

21.Sunteți expus la factori chimici? DA  NU 

Dacă da, precizați CARE………………………………………………….

22. Aveți suficiente dezinfectante la îndemână ? DA  NU 

23.Sunteți supus suprasolicitărilor vizuale? DA  NU 

24.Vă simțiți stresat/ă la muncă? DA  NU 

25.Ați fost supus/ă violențelor la locul de muncă ?

 Fizice DA  NU 

 Verbale DA  NU 

 De către aparținători DA  NU 

 De către pacienți DA  NU 

 De către colegi DA  NU 

26.Ați fost/sunteți diagnosticat/ă cu vreo boală?

a) hipertensiune arterială DA  NU 

b) cardiopatie ischemică DA  NU 

c) infarct miocardic DA  NU 

d) dermatoze DA  NU 

precizati: ………………………….

e) TBC DA  NU 

f) astm DA  NU 

g) ulcer gastro-duodenal DA  NU 

h) boli musculo-scheletale DA  NU 

i) infecții urinare DA  NU 

j) nevroze DA  NU 

k) hepatite DA  NU 

l) precizati forma:  toxica  HVA

 HVB  HVC

m) alergii DA  NU 

n) varice DA  NU 

o) psihoze DA  NU 

p) cancer DA  NU 

q) alte boli ……………………………………………

alte precizări ………………………………

27. Menționți care din următoarele simptome apar atunci când vă desfășurați activitatea la locul de muncă:

a) astenie DA  NU 

b) cefalee DA  NU 

c).greață DA  NU ⁫

d) palpitații DA  NU ⁫

e) dispnee DA  NU ⁫

f) transpirație crescută DA  NU ⁫

g) tremor DA  NU ⁫

h) nervozitate DA  NU ⁫

i) iritabilitate DA  NU ⁫

j) neliniște DA  NU ⁫

k) dureri musculoscheletale DA  NU ⁫

l) tulburări de somn DA  NU 

28. Care din urmatorii factori credeți că sunt cei mai periculoși la locul D-voastră de muncă?

a) infecție DA  NU 

b) alergii DA  NU 

c) stres DA  NU 

d) accidente de muncă DA  NU 

29. Vă place munca D-voastră? DA  NU 

30. Ce anume vă nemulțumește în prezent legat de locul de muncă?

 Salarizarea DA  NU 

 Relațiile cu ceilalți colegi DA  NU 

 Dotarea insuficientă (aparate) DA  NU 

 Lipsa medicamentelor DA  NU 

 Programul de muncă DA  NU 

 Naveta DA  NU 

 Lipsa/insuficiența EIP DA  NU 

31. Cunoașteți care sunt precauțiile universale?

DA  NU 

32. Fumați? DA  NU  Fost fumător 

Câți ani de fumat aveți?……ani

Câte țigări pe zi fumați? ……. buc.

33. Consumați alcool? DA  NU 

34. A. Efectuați anual controlul medical periodic?

DA  NU 

34.B. Sunteți mulțumit/ă de modul cum se realizează ?

DA  NU 

35. Aveți propuneri, nemulțumiri legate de acesta?

DA  NU 

36. Dacă da, vă rog să le enumerați

3. REZULTATE ȘI DISCUȚII

În secția de chirurgie generală au răspuns la chestionar un numar de 13 de persoane, dintre care 3 medici (bărbați), 6 asistente și 4 infirmiere/ îngrijitoare. Programul de lucru este 8/16, în ture sau gărzi (pentru medici).

În secția de medicină internă au răspuns la chestionar 7 asistente și 2 infirmiere/ îngrijitoare. Medicii nu au dorit să participe la chestionar.

În secția de medicina muncii au participat la chestionar 5 medici, 5 asistente medicale și o infirmieră.

Personalul mediu din lotul C, I și MM lucrează în schimburi alternante, de 8 ore/16/ zi. Gărzile medicilor din spitalul F sunt de 12 ore, numărul de medici fiind insuficient pentru munca dificilă din secții și numărul mare de bolnavi. La medicina muncii medicii nu au program de gardă.

Medicii chirurgi realizează intervenții chirurgicale, inclusiv de mică chirurgie și în gărzi, de unde rezultă un risc mai mare de accidente în comparație cu asistentele și infirmierele din secție. Personalul de la sală are risc crescut de afectare prin risc biologic. Asistentele recoltează sânge și alte probe biologice și administrează tratament injectabil pacienților, de unde rezultă riscul ridicat al accidentelor (răni cu ace, fiole, sticlărie, foarfece, pense), precum și transmiterea unor boli ca: hepatita virală C, HIV, tuberculoză. La același risc sunt supuse și infirmierele care în plus pot dezvolta tulburări musculo-scheletale ca urmare a manipulării pacienților imobilizați, în vederea efectuării investigațiilor medicale și pentru îngrijirile curente. Personalul este supus și unui stres continuu, rezultând din munca dificilă depusă și profilul secției.

În secția de interne sunt internate toate cazurile medicale, inclusiv urgențele medicale care nu pot fi transportate în unități medicale mai îndepărtate, dar mai dotate. Și aici se lucrează în schimburi alternante, riscul biologic și cel legat de condițiile non-ergonomice fiind cele mai importante.Stresul este dat de pacienți, aparținători, problemele legate de dotarea improprie.

Personalul secției de medicina muncii, dat fiind faptul că mare parte din pacienți sunt cazuri cronice, este expus riscului biologic, dar numărul cazurilor-problemă este mai mic. Pacienții cu pneumoconioze, mai ales silicoticii pot avea asociată tuberculoza respiratorie; silicotuberculoza activă se diagnostichează adesea tardiv, timp în care personalul secției este direct expus. Medicii acestei secții nu prestează muncă de noapte.

Am chestionat personalul celor trei secții, care a acceptat voluntar să participe la studiu.

Figura 2. Structura pe loturi – secții de spital – a personalului investigat

Tabel 3. – Date generale

Figura 3. Distribuția numerică, pe sexe, a loturilor studiate

Figura 4. Calificarea personalului studiat, pe loturi (numeric)

Figura 5. Organizarea muncii, pe schimburi (%)

Munca în schimburi alternante are efecte asupra modului de alimentație și posibilităților de odihnă.

Numărul mediu de mese servite pe zi este de trei și variază între 2 și 5. Masa de seară este bogată la 10 persoane, cele care lucrează în schimbul de noapte.

Uz de tutun recunosc în prezent 4 persoane (12,1%), nefumătoare sunt 24 (72,7%) iar foști fumători sunt 5 (15,2%). Se fumează un număr mediu de 11,37 (DS: 6,41) țigarete pe zi. Limitele variază între 3 și 20 de bucăți, zilnic.

Consumă alcool, în cantități mici, ocazional, 5 persoane (15,2%). Restul de 28 (84,8%) nu consumă alcool.

Din întregul lot chestionat, numai 2 persoane fac sport în timpul liber. Se ocupă de grădinărit, 57,6% (19 persoane) iar muncă în gospodărie recunosc 24 persoane.

Somnul de noapte durează în medie 7 – 8 ore, dar durata acestuia după tura de noapte este de aproximativ 5 ore.

La solicitarea de a evalua tipul de efort pe care îl realizează la muncă, infirmierele/ îngrijitoarele realizează efort predominant fizic, asistentele efort mixt (fizic și intelectual, iar personalul din lotul M, realizează efort predominant intelectual.

Figura 6. Tipul dominant de solicitare profesională, pe profesiuni

Percepția riscului la locul de muncă depinde de o multitudine de factori. Nici o persoană nu consideră că nu există risc la locul său de muncă. Personalul investigat apreciază riscul propriu profesional conform figurii 7:

Figura 7. Tipul de risc apreciat individual

De importanță deosebită pentru protecția vieții și securității personalului este echipamentul individual de protecție corespunzător.

Echipamentul individual de protectie este compus din: halat, mască, bonetă, mănuși. S-a constatat că numai două piese ale echipamentului individual de protecție sunt folosite permanent: halatul și mănușile, restul pieselor fiind folosite mai rar sau chiar deloc (încălțăminte de protecție). Masca, prin natura activității, este utilizată constant de către personalul lotului C, în timpul intervențiilor chirurgicale.

Figura 8. Utilizarea EIP (numeric)

Mici accidente la locul de muncă, actual sau în trecut, recunosc toți cei intervievați. De remarcat că peste 80% dintre accidente s-au produs prin înțepare cu acul de seringă. De menționat faptul că multe din aceste mici accidente nu pot fi prevenite, chiar și prin purtarea corectă a echipamentului de protecție, respectv a mănușilor de protecție.

Figura 9. Accidente cu risc de contaminare biologică, în antecedente

Toți cei intervievați, recunosc riscul biologic. Ei vin în contact cu diverse produse biologice, conform celor declarate (Fig. 10).

Expunere la substanțe chimice recunosc în mod deosebit medicii lotului C, respectiv substanțe chimice active, fără a face referire la tipul de substanță. La formol sunt expuse 4 persoane, îngrijitoarele din toate cele trei loturi.

Expunerea la dezinfectante este recunoascută de către 10 persoane, adică 30,30%. Per total, recunosc expunerea la noxe chimice la locul de muncă 12 persoane, respectiv 36,4%. Toate acestea recunosc și faptul că în prezent există suficiente substanțe dezinfectante în spital. În figura 11 este prezentată situația expunerii la noxe chimice, în spital. De remarcat că personalul nu cunoaște ( nu afirmă ?) care sunt substanțele chimice utilizate. Deși expunerea este mai largă, personalul nu consideră anumite substanțe periculoase, deci nu le citează.

Figura 10. Produse biologice cu risc de contaminare biologică pentru personal

Figura 11. Risc chimic recunoscut prin chestionar

Solicitările profesionale recunoscute de personal, sunt prezentate în figura 12, mai jos.

Figura 12. Solicitări profesionale, recunoscute de către cei chestionați

Fiind intervievați privitor la care sunt riscurile cele mai periculoase la locul lor de muncă, personalul din cele trei loturi a răspuns în felul următor (figura 13):

Figura 13. Principale riscuri profesionale periculoase percepute de cei intervievați

Deși toți lucrează în secții de spital, percepția riscului este diferită, pentru fiecare persoană. De remarcat faptul că riscul biologic nu este recunoscut ca fiind un pericol real de către 15,2% din personal.

Violența la locul de muncă este recunoscută sub forma celei verbale, de către 42,4% dintre cei intervievați (14). Nici o persoană nu recunoaște existența unui episod de violență fizică. Situația cauzelor de violență verbală este prezentată mai jos (figura 14). De menționat că atât pacienții, cât și aparținătorii lor sunt recunoscuți în același timp ca având un comportament neadecvat, cu violență verbală.

Figura 14. Surse de violență verbală, în spital

Antecedentele patologice și bolile cronice actuale prezintă o paletă largă de afecțiuni, unele posibil legate de profesiune, dar nerecunoscute în acest sens. Cazul de hepatită cronică cu virus B este al unuia dintre chirurgi. Boala a fost depistată după ani de activitate profesională. Dat fiind că până de curând nu s-au realizat analize de laborator tip screening personalului din spitale, s-au depistat ulterior boli care figurează pe lista bolilor profesionale din România, dar nu s-a putut stabili retroactiv legătura cu locul de muncă.

Figura 15. Boli cronice și antecedente patologice în perioada activă profesional

Privitor la cunoașterea precauțiilor universale, doar 27 (81,8%) de persoane afirmă că au fost instruite și le cunosc.

La întrebarea “Vă place munca dumneavoastră?” toți cei 33 de subiecți au răspuns afirmativ.

Simptomatologia posibil legată de locul de muncă este prezentată îm figura 16. Simptomele de mai jos apar de regulă rar, în timpul sau după schimbul de noapte, sau când numărul de pacienți este mare iar pauzele în program nu pot fi respectate. Obosela urmează de regulă schimbului de noapte, respectiv gărzilor.

Figura 16. Principale simptome legate de locul de muncă, %

Cele mai frecvente plângeri sunt durerile musculoscheletale, la 28 de persoane (84,8%), astenia, la 19 intervievați (57,6%), cefaleea la 15 persoane (45.5%), tulburări de somn 7 persoane (21,2%) și iritabilitatea la 6 persoane (18,2%).

Deși afectarea musculoscheletală este întâlnită la un număr semnificativ de persoane, acestea nu recunosc în patologia cronică nicio suferință musculoscheletală. Este discutabil faptul că nu au o confirmare clară diagnostică, sau nu consideră că este necesar să declare în acest chestionar, dat fiind că activitatea extraprofesională implică suprasolicitare musculoscheletală.

Odihna de calitate și alimentația pot fi influențate de factori profesionali precum stres, program de muncă, activitate în forță, fără pauze, schimb de noapte. Starea de nutriție a personalului se reflectă în situația prezentată în figura de mai jos (17).

Figura 17. Statusul ponderal al celor trei loturi studiate

Normoponderali sunt aproape 60% din cei chestionați. Persoanele obeze, în număr de 5 (15,2%) se încadrează în gradul I de obezitate; restul celor investigate sunt hiperponderali.

Factorii de nemulțumire la locul de muncă au fost precizați de către toți cei chestionați. Nu există nemulțumiri legate de colegi. Mai jos, principalele plângeri, la locul de muncă (Figura 18).

Marea nemulțumire este cauzată de salarizarea insuficientă. Următoarele probleme sunt legate de dotare, în general (45%) și de insuficiența medicamentelor necesare (33%). Deficiențe privind aprovizionarea și dotarea cu EIP sunt semnalate de peste 1/3 dintre cei intervievați.

Figura 18. Principale cauze de nemulțumire, la locul de muncă

Personalului chestionat i se fac controale medicale periodice, conform legii. S-au prezentat pentru acestea în serviciul de medicina muncii numai 26 (78,8%) de persoane, care sunt mulțumite de calitatea acestora. Restul de 7 persoane nu consideră necesar controlul medical periodic și nu l-au efectuat. Referitor la aspectele de medicina muncii, nici o persoană chestionată nu are propuneri. Un singur medic dorește prioritate și atenție crescută la medicul de familie. Lipsa reacției la această întrebare cât și refuzul unui număr important de subiecți să participe la studiu evidențiază faptul că inclusiv personalul medico-sanitar nu întelege încă rolul real al serviciului de medicina muncii și refuză colaborarea reală cu acesta.

4. CONCLUZII

Activitatea profesională în cele trei secții implică zilnic contact cu bolnavi având patologie variată și cu produse biologice contaminate/ potențial contaminate cu diverși germeni patogeni. Riscul profesional major este cel infecțios.

Alături de acesta, în funcție de locul de muncă și activitatea efectiv desfășurată există, la fiecare loc de muncă, riscuri specifice care pot avea impact asupra stării de sănătate și reactivității individuale.

Activitatea personalului medico-sanitar și de îngrijire ridică probleme de adaptare la munca în schimburi alternante, oboseală frecventă, dureri musculoscheletale.

Munca efectivă implica atenție, bună manualitate (medici, asistente), forță (îndeosebi infirmierele), tact și diplomație în relație cu familia și pacientul.

Personalul prezintă nemulțumiri legate de salarizare și dotarea cu aparatură, medicamente dar și cu echipament individual de protecție.

Nu au fost înregistrate diferențe semnificative statistic între cele trei grupuri, posibil date de numărul mic de subiecți dar și de existența unor elemente comune, atât la locul de muncă, cât și la stilul de viață.

Echipamenul de protecție nu este utilizat conform cerințelor locului de muncă, de către întregul personal (îndeosebi pentru profilaxia noxelor biologice și anumitor tipuri de accidente), fapt care crește riscul de îmbolnăviri profesionale.

5. RECOMANDĂRI

Cunoașterea de către întreg personalul, vizitatorii și pacienții a faptului că există pericol infecțios, de îmbolnăvire îndeosebi cu: hepatita virală C și B, SIDA, tuberculoză, in urma accidentelor de tipul răniri cu ace, fiole, sticlarie etc.

Este necesară sensibilizarea factorilor decizionali și a celor implicați direct, în vederea conștientizării existenței riscurilor în mediul de muncă în vederea aplicării măsurilor adecvate de profilaxie.

Este necesară creșterea adresabilității personalului la cabinetul de medicina muncii pentru depistarea precoce a deviațiilor de la starea de sănătate, rezolvarea lor.

La depistarea unor îmbolnăviri în rândul personalului, susceptibile de a fi profesionale, semnalarea, cercetarea și declararea acestora este obligatorie.

Respectarea întocmai a tehnicilor de lucru și a regulilor de protecția muncii pentru toți salariații secțiilor, inclusiv a precauțiilor universale.

Dotarea personalului cu mijloace de protecție individuală corespunzătoare activității și suficiente. Utilizarea obligatorie și corectă a acestora.

Dotare cu materiale igienico-sanitare și de protecție corespunzătoare.

Realizearea curățeniei numai cu mijloace umede, eventual aspirare, pentru a evita prăfuirea și posibila antrenare a germenilor.

Se vor asigura mijloace corespunzătoare de dezinfecție (dezinfectanți, lămpi ultraviolete etc.); se vor respecta circuitele pentru scăderea riscului epidemiologic.

Efectuarea examenului medical clinic de angajare, adaptare în muncă, periodic și la schimbarea locului de muncă a personalului conform HG 1169/2012.

BIBLIOGRAFIE

1. COCÂRLĂ A., et all. – Tratat de medicină ocupațională, Ed. Medicală Universitară Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, 2009

2. BARDAC D. I., si colab., Elemente de Medicina Muncii și Boli Profesionale, Editura „Mira Design”, Sibiu, 2003

3. NAGHI EUGENIA și colab. – Patologia profesională a aparatului respirator, Ed. Universitară „Carol Davila” București, 1997

4. PARMEGGIANI LUIGI, technical editor – ILO Encyclopedia of Occupational Health and Safety, third (revised) edition, International Labour Office Geneva, Vol. 1, 2, 1985

5. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, teorie și practică, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara 2008

6. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, curs, Lito UMF Timișoara, Ed. Solness, Timișoara 2003

7. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, Ed. Orizonturi Universitare Timișoara, 2004

8. PĂUNCU ELENA-ANA – Bolile profesionale la personalul medical, Revista Română de Medicina Muncii –vol.50, nr.12,p.24–31, 2000

9. PETRE, S.: Precauțiunile universale și profilaxia post expunere profesională, Curs de promovare a principiilor precauțiunilor universale în siguranța injecțiilor, București, 2006.

10. PISTOL, A.: Siguranța injecțiilor- principii și importanța în transmiterea infecțiilor nosocomiale. Curs de promovare a principiilor precauțiunilor universale în siguranța injecțiilor, București, 2006.

11. *** – Hotărîrea nr 1092 din 16 august 2006 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenții biologici în muncă, publicat in Monitorul Oficial nr. 762 din 7 septembrie 2006

12. SILION I., CORDONEANU CRISTINA – Bazele medicinii muncii – teorie și practică, Ed. Moldogrup, Iași, 2000

13. SURCEL DIDI – Impactul medicamentului antineoplazic asupra personalului din sectiile de oncologie, Revista romana de medicina muncii, nr. 1036, 2003

14. *** World Health Organization, World Alliance for Pacient Safety. Guidelines on hand hygiene în health care (advanced draft): a summary. Clean hands are safer hands, 2005

15. TODEA ADRIANA, FERENCZ AURELIA, I.L.TODEA, ANABELA VASILIU – Boli profesionale în actualitate, Ed. Viața Medicală Românească, București 2000

16. *** Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 984/1994 privind prevenirea si controlul infectiilor nozocomiale

17. *** Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 Cod de procedura privind gestionarea deseurilor periculoase

18. *** Ordinul Ministerului Sanatatii si familiei nr.185/2003 privind normele tehnice , asigurarea curațeniei, dezinfecției, efectuarea sterilizării si pastrarea sanatatii obiectelor si materialelor sanitare in unitatile sanitare de stat si private

19. TODEA ADRIANA, POPESCU FELICIA; CĂLUGĂREANU LAVINIA; Morbiditatea profesională în România,anul 2013,

http://www.insp.gov.ro/ cnmrmc/images/pdf/rapoarte/Boli_Profesionale.pdf