Medicatia Antihemoroidala

MEDICAȚIA ANTIHEMOROIDALĂ

INTRODUCERE

Cine nu știe ȋn ziua de azi ce sunt hemoroizii?! Aproape 40% din rândul populației lumii suferă de hemoroizi de un tip sau altul, dar nimeni nu vorbește, probabil din cauza localizării lor.

Hemoroizii sunt dilatațiile venelor situate la nivelul canalului anal și rectului inferior.

Totul porneste de la aparatul digestiv care este influențat de modul ȋn care mâncăm. S-a constatat că atunci când mâncam încet și metodic, mestecând așa cum trebuie, aparatul digestiv este ajutat să digere corect hrana. În schimb, atunci când înghițim rapid, forțăm aparatul digestiv să lucreze mai mult, unele părti din alimentele ingerate ramânând în tot felul de “unghere” din stomac, iar rezultatul este constipația. Iar etapa imediat următoare – hemoroizii.

Hemoroizii au schimbat istoria! O criză bruscă de hemoroizi l-ar fi făcut pe Napoleon să piardă bătălia de la Waterlo, potrivit uneia din cele 500 de fapte anecdotice culese de istoricul Jose Miguel Carrillo de Albornoz, în cartea sa "Hemoroizii lui Napoleon".

CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA RECTULUI

Rectul reprezintă segmentul terminal al intestinului gros și al tubului digestiv.

Anatomia rectului:

Limita superioară a rectului este dată de punctul de terminare al mezocolonului sigmoid, care corespunde vertebrei 3 sacrale (joncțiunea recto – sigmoidiană), iar limita inferioară este reprezentată de joncțiunea tegumentului anal cu pielea perineului. Rectul continuă colonul, coboară prin pelvis, străbate perineul și se deschide la exterior prin anus.

Rectul are două porțiuni: una pelviană, mai lungă și mai largă, numită ampula rectului, alta perineală, ȋngustă și mai scurtă denumită canalul anal. Rectul prezintă ȋn plan sagital două curburi, una cu concavitatea anterioară, care urmează fața anterioară a sacrului și alta cu concavitatea posterioară. Rectul are aspect fusiform, deoarece cele două extremități sunt mai ȋnguste, iar porțiunea din mijloc mai dilatată. Când este gol rectul are aspect aproape tubular. Suprafața exterioară prezintă un aspect fascicular, cărnos de culoare roșiatică. Lungimea rectului este de 12-14 cm din care 9-11 cm revin porțiunii ampulare și 3-3,5 cm revin canalului anal.

Raporturi : Ampula rectală este situată ȋn partea posterioară a escavației pelviene, ȋntre vertebra S 4 și locul de inserție al mușchilor ridicători anali, ocupând loja rectală.

Loja rectală este delimitată astfel:

Posterior: sacrul și coccisul , pe care se inseră mușchii piriformi și coccigian;

Pe părțile laterale: mușchii ridicători anali;

Anterior: se gaăsește fascia prostatoperitoneană la bărbat; parametrul la femeie;

Ȋn jos: loja este ȋnchisă prin aderențele ridicătorilor anali și a fasciilor lor la pereții rectului;

Ȋn sus: loja este ȋnchisă ȋn mod incomplet de peritoneu.

Ȋn interiorul acestei loji, ampula se găsește ȋnvelită ȋntr-o teacă fibroasă, proprie, groasă, rezistentă, elastică, adeseori infiltrată de grăsime numită fascia rectală.

Canalul anal este cuprins ȋn grosimea perineului și se deschide la exterior prin anus. Mijloacele sale de fixare sunt datorate aderențelor la muschii ridicători anali, transvers profund al perineului , sfincter striat extern ca și la fasciile și centrul tendinos al perineului.

Canalul anal prezintă următoarele raporturi:

– fața posterioară: chinga ridicătorilor anali, ligamentul anococcigian și prelungirile posterioare ale foselor ischiorectale;

– fețele laterale: dreapta și stanga formează o bună parte a peretelui madial al fosei ischiorectale respective;

– fața anterioară are raporturi diferite la bărbați și la femei.

La bărbat: canalul anal stabilește raporturi succesive de sus ȋn jos cu: vârful prostatei, uretra membranoasă, muschiul transvers profund al perineului, glandele bulbo uretrale, bulbul penisului.

La femeie: raporturile anterioare ale canalului anal se fac cu peretele posterior al vaginului, delimitându-se ȋn felul acesta spațiul recto – vaginal posterior, atât la barbat cât și la femeie rectul se află ȋn raport cu sacrul și cu coccisul de care este despărțit printr-un țesut conjuctiv lax, bogat ȋn vase sangvine, vase limfatice și nervi.

Anterior, la barbat rectul vine ȋn raport cu vezica urinară, cu prostata și veziculele seminale; la femeie vezica urinară, uterul și vaginul .

Configurația anatomică este diferită ȋn cele două porțiuni ale rectului . Ampula rectală prezintă o serie de plice longitudinale , pasagere existente doar la rectul ȋn stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; câteva cute transversale permanente numite plici transversale ale rectului sau valvulele lui Huston. Ȋn canalul anal aspectul interior este caracterizat prin prezența coloanelor , valvulelor și sinusurile anale .

Coloanele anale Morgagni sunt 8 – 10 plice longitudinale permanente, cu o lungime de 12 – 15 mm ce conțin ȋn axul lor un fascicul de fibre longitudinale și ramuscule fine ale arterei și venei rectale superioare .

Bazele a doua coloane anale vecine sunt unite printr –o mică plică semilunară a mucoasei, numită valvula anală Morgagni .

Numărul valvulelor este egal cu cel al coloanelor. Ȋntre valvulă și peretele canalului anal se delimitează sinusul anal Morgagni. Acesta apare astfel ca porțiunea inferioară ȋnchisă ȋn fund de sac a depresiunii (șanțului) dintre coloanele Morgagni. Zona hemoroidală este o arie circulară a canalului anal , care corespunde porțiunilor mai proeminente ale coloanelor anale. O altă zonă a canalului anal este pectenul sau zona intermediară, cu formă circulara, care ȋncepe la linia pectinată și coboară până la nivelul “liniei albe” a lui Hilton. Dedesuptul liniei Hilton până la anus se află ultima zona a canalului anal ce măsoara 6 – 8 mm ȋnălțime .

Structura rectului : Tunica externă este formată din peritoneu și adventice . Peritoneul acoperă doar jumătatea anterosuperioară a ampulei rectale , adventicea acoperă restul rectului și este formată din tesut conjuctiv lax.

Tunica musculară este alcatuita din :

– Stratul longitudinal care se găsește la exterior rezultând din disperarea celor două tenii de pe colonul sigmoid.

– Stratul circular se găsește profund și se ȋntinde pe toată lungimea rectului. La nivelul canalului anal fibrele circulare se hipertrofiază și formează sfincterul anal intern cu o grosime de 3 – 5 cm ȋn afara lui, separat prin fibre longitudinale se găsește sfincterul anal extern.

– Stratul submucos sau tunica submucoasă permite alunecarea mucoasei și conține rețele vasculare, mai ales plexuri venoase.

Tunica mucoasei: La nivelul joncțiunii rectosigmoidiene se face trecerea bruscă ȋntre mucoasa ușor rugoasă a colonului la cea netedă a rectului.

Inervația: Inervația somatică a rectului este asigurată prin ramuri din plexul rușinos pentru mușchiul sfincterului extern la porțiunea superioară a ampului vine plexul rectal superior; la porțiunea superioară a rectului vine plexul rectal mijlociu.

Inervația vegetativă este asigurată prin plexul hipogastric .

Fiziologia rectului:

Rectul este implicat ȋn staza prefacătoare și in defecație. Este dovedit faptul că mucoasa rectului are proprietăți de absorbție ȋn special pentru apă și substanțele dizolvate ȋn ea. Datorită acestei proprietăți există convingerea că fecalele conținute ȋn rect se solidifică și se reduc ca volum prin absorbția lichidelor, organizând bolul fecal ȋn vederea evacuării lui prin actul de defecație . În realitate, staza prefacătoare și definitivarea bolului fecal se realizează ȋn porțiunea terminală a sigmoidului, separată de ampula rectală, ȋn dreptul joncțiunii rectosigmoidiene, de un sfincter funcțional. Ȋn majoritatea timpului, rectul nu conține materii fecale .

Când ȋn urma unor contracții și mișcări ale sigmoidului, fecalele din acest segment sunt ȋmpinse ȋn rect, apare senzația de defecație, inclusiv contracția reflexă a rectului și relaxarea sfincterelor anale.

Senzația de nevoie de defecație se realizează prin excitarea unor proprioreceptori ai mușchilor ridicători anali .

Ȋmpingerea bolului fecal prin canalul anal determină, in mod reflex, hipotonia aparatului sfincterian și evacuarea ușoară a conținutului rectal.

Mecanismul continenței anale este ajutat de zone de presiune ȋnaltă din canalul anal ȋn repaus (25 – 120 mm Hg) care oferă o barieră eficientă ȋmpotriva presiunii rectale joase (5 – 20 mm Hg). Ambele sfinctere contribuie la tonusul de repaus, dar presiunea de repaus este datorată ȋn mare parte sfincterului intern. Când ampula rectală este plină, presiunea exercitată pe pereții rectului determină staza ȋn rețeaua venoasă submucoasă și turgescența venelor hemoroidale. Ȋn acest fel se etanșeizeaza ȋnchiderea canalului rectal.

Trecerea continuă a materiilor fecale prin orificiul anal (incontinența anală), este prevenită la subiectul normal, de contracția tonică a sfincterului anal intern și a sfincterului anal extern, care este un sfincter controlat prin sistemul nervos somatic și anume prin fibre ale nervilor rușinosi fiind un sfincter care permite controlul voluntar sau conștient.

CAPITOLUL II

BOALA HEMOROIDALĂ

2.1.Generalități

Hemoroizii reprezintă dilatațiile venelor care sunt situate la nivelul canalului anal și rectului inferior, pachete hemoroidale ce pot atinge dimensiuni supărătoare și pot fi exteriorizati prin anus, complicându-se ȋn diverse feluri – sângerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasă, tromboza hemoroidală sau prolaps.

2.2. Istoric

Miniatură engleză din secolul al XI-lea. În partea dreaptă este reprezentată o operație pentru îndepărtarea hemoroizilor.

Prima mențiune cunoscută a acestei afecțiuni este un papirus egiptean din 1700 î.e.n., care afirmă: “… Trebuie prescrisă o rețetă, un unguent cu o capacitate mare de protecție; frunze de acacia măcinate, pisate și fierte la un loc. Ungeți o fâșie de pânză fină cu amestecul și introduceți în anus, pentru recuperare imediată". În 460 î.e.n., Corpusul hipocratic discută un tratament asemănător ligaturii moderne cu bandă de cauciuc: “Și hemoroizii de acest fel pot fi tratați prin fixarea lor cu un ac și legarea lor cu un fir foarte gros din lână, pentru aplicare și nu trebuie îndepărtat până când aceștia cad și trebuie întotdeauna să rămână unul; iar când pacientul se recuperează, acesta trebuie să urmeze un tratament cu spânz.” Hemoroizii au fost descriși și în Biblie.

Celsus (25 i.e.n. –14 i.e.n) a descris procedurile de ligatură și excizie și a discutat posibilele complicații ale hemoroizilor. Galen a susținut tăierea conexiunii arterelor la vene, afirmând că reduce și durerea și răspândirea cangrenei. Susruta Samhita (secolul IV-V e.n. ) afirmă lucruri asemănătoare cu cuvintele lui Hipocrat, dar subliniază importanța curățeniei rănii. În secolul XII, chirurgii europeni cum ar fi Lanfranc din Milano, Guy de Chauliac, Henri de Mondeville și John Arderne au făcut progrese mari în ceea ce privește tehnicile chirurgicale.

Prima utilizare a cuvântului "hemoroid" în engleză este atestată în 1398, cuvântul fiind derivat din "emorroides" din franceza veche, din cuvântul latin "hæmorrhoida -ae", preluat la rândul său din greacă din "αἱμoρρoΐς" (haimorrhois), "pasibil să verse sânge", din "αἷμα" (haima), "sânge" + "ῥόoς" (rhoos), "curent, flux, curs", preluat din "ῥέω" (rheo), "a curge, a șiroi".

2.3. Clasificare

Hemoroizii se clasifică ȋn funcție de localizare ȋn interni – situati ȋn interiorul canalului anal și externi – ieșiti exteriorul canalul anusului.

Externi

Dacă nu sunt trombozați, hemoroizii externi pot cauza puține probleme. Însă, când sunt trombozați, hemoroizii pot fi destul de dureroși. Cu toate acestea, această durere se atenuează în 2 – 3 zile. Edemul însă dispare în câteva săptămâni. După vindecare poate rămâne o papulă. Dacă hemoroizii sunt mari și produc probleme de igienă, aceștia duc la iritații ale pielii din jur și prin urmare la mâncărimi în jurul anusului.

Interni

Hemoroizii interni sunt ȋnsoțiți de obicei cu sângerare rectală nedureroasă, cu sânge de culoare roșu aprins, în timpul defecației sau după aceasta. De obicei sângele acoperă scaunul, o afecțiune numită hematochezie, rămâne pe hârtia igienică sau picură în vasul de toaletă. Scaunul are de obicei o culoare normală. Alte simptome pot include secreții mucoase, o masă perianală dacă apare prolapsul în afara anusului, mâncărime și incontinență fecală. Hemoroizii interni sunt dureroși doar dacă sunt trombozați sau necrozați.

2.4. Cauze

Cauza exactă a hemoroizilor simptomatici este ȋncă necunoscută. Există un număr de factori despre care se consideră că ar putea avea vreun rol: defecația neregulată (constipația sau diareea), lipsa mișcării, factorii nutriționali (dietele cu conținut scăzut de fibre), presiunea intra-abdominală crescută (efort prelungit, ascită, o masă intra-abdominală sau sarcina), genetica, absență valvelor în venele hemoroidale și îmbătrânirea. Alți factori despre care se consideră că ar spori riscul includ obezitatea, statul prelungit în poziție șezândă, tusea cronică și disfuncții ale planșeului pelvin. Există însă puține dovezi pentru aceste asocieri.

În timpul sarcinii, presiunea aplicată de făt pe abdomen și modificările hormonale produc mărirea vaselor hemoroidale. Nașterea duce de asemenea la presiune intra-abdominală mărită. Femeile însărcinate au nevoie rareori de tratament chirurgical după naștere, deoarece simptomele dispar de obicei după naștere.

2.5. Simptome

Prezența hemoroizilor poate cauza numeroase probleme și disconfort pacientului:

– fisurile anale ce pot provoca dureri intense și sângerări semnificative;

– abcese perianale (colecții de puroi situate ȋn regiunea din jurul anusului cu posibilitatea agravării acestora prin extensie ȋn vecinatate sau cu evacuare spontană și eventual reapariție ulterioară);

– fistule perianale (comunicare anormala ȋntre rect sau canalul anal și regiunea din vecinătate);

– prurit la nivelul anusului;

– exteriorizarea hemoroizilor prin canalul anal cu revenirea lor dificilă și dureroasă.

2.6. Incidență

Această afecțiune este foarte răspândită și apare atât la persoanele de sex masculin cât și la cele de sex feminin. Aproximativ jumatate din populația cu vârsta peste 50 de ani prezintă hemoroizi, ȋn cele mai multe cazuri hemoroizi necomplicați și care ȋn aceasta faza nu deranjează prea mult pacientul. O situație fiziologica ȋn care este frecventă apariția hemoroizilor este sarcina. Apariția lor ȋn timpul sarcinii se datorează presiunii pe care o exercită uterul gravid (ce poate ajunge la termen un volum de cca. 5 litri) asupra vaselor de sânge ȋn care se varsă plexurile hemoroidale și crează condițiile prielnice de apariție a dilatațiilor venoase. Ȋn această situație ȋnsa, apariția lor este temporară, dupa naștere dispărând condițiile favorizante dispar și hemoroizii.

2.7. Fiziopatologie

Pernele hemoroidale fac parte din anatomia umană normală și devin o afecțiune patologică doar când suferă modificări anormale. Există trei perne principale prezente în canalul anal normal. Acestea sunt amplasate în mod normal pe partea laterală stânga, partea anterioară dreapta și partea posterioară dreaptă. Acestea nu sunt compuse din artere sau vene ci din vase de sânge numite sinusoide, țesut conjunctiv și musculatură netedă. Sinusoidele nu au țesut muscular în pereți, precum venele. Acest set de vase de sânge este cunoscut ca plexul hemoroidal.

Pernele hemoroidale sunt importante pentru continența fecală. Acestea contribuie la 15–20% din presiunea de închidere a anusului în stare de repaus și protejează mușchii sfincterului anal în timpul trecerii fecalelor. Când o persoană se apleacă, presiunea intra-abdominală crește și pernele hemoroidale se măresc, ajutând la menținerea anusului închis. Se consideră că simptomele aferente hemoroizilor apar când aceste structuri alunecă în jos sau când presiunea venoasă este foarte mare. Presiunea crescută în sfincterul anal ar putea fi și ea implicată în simptomele hemoroizilor. Există două tipuri de hemoroizi: interni de la plexul hemoroidal superior și externi de la plexul hemoroidal inferior. Linia pectinee desparte cele două regiuni.

2.8. Diagnostic

Gradele de hemoroizi interni

1 2 3 4

……..

Hemoroizii sunt diagnosticați de obicei prin consult fizic. O examinare vizuală a anusului și a zonei înconjurătoare poate diagnostica hemoroizii externi sau prolabați. Poate fi efectuat un consult rectal pentru a detecta tumorile rectale, polipii, prostata mărită sau abcesele. S-ar putea ca acest consult să nu poată fi executat fără sedare corespunzătoare din cauza durerii, deși majoritatea hemoroizilor interni nu sunt asociați cu durerea. Confirmarea vizuală a hemoroizilor interni poate necesita o anoscopie, efectuată cu un dispozitiv cu tub gol cu o lumină atasată la un capăt.

Există două tipuri de hemoroizi: externi si interni. Aceștia se diferențiază prin poziția lor în raport cu linia pectinee. Unii pacienti pot avea în acelasi timp ambele versiuni simptomatice. Dacă există durere, afecțiunea este cel mai probabil o fisură anală sau un hemoroid extern și nu unul intern.

Interni

Hemoroizii interni sunt cei de deasupra liniei pectinee. Sunt acoperiți de epiteliu columnar care nu conține receptori de durere. Aceștia au fost clasificați în 1985 în patru clase, pe baza gradului de prolaps.

Clasa I: Fără prolaps. Vase de sânge proeminente.

Clasa II: Prolaps la efort însă se retrag spontan.

Clasa III: Prolaps la efort și necesită reducție manuală.

Clasa IV: Prolabați și nu pot fi reduși manual.

Externi

Hemoroizii externi sunt cei de sub linia pectineală sau creasta pectinee. Aceștia sunt acoperiți proximal de tesut anal și distal de piele, amândouă fiind sensibile la durere și la temperatură.

Diferential

Multe probleme anorectale, inclusiv fisurile, fistulele, abcesele, cancerul colorectal, varicele rectale și mâncărimea au simptome similare și pot fi numite în mod incorect hemoroizi. Poate avea loc și sângerare rectală produsă de cancerul colorectal, colită, inclusiv boala inflamatorie intestinală, boala diverticulară si angiodisplazia. Dacă este prezentă și anemia, trebuie luate în considerare alte cauze potențiale.

Alte afecțiuni care produc o masă anală includ: papulele, negii anali, prolapsul rectal, polipii și papilele anale mărite. Varicele anorectale produse de hipertensiunea portală (presiunea sângelui din sistemul venos portal) pot fi asemănătoare cu hemoroizii însă reprezintă o afecțiune diferită.

2.9. Tratament

Tratamentul acestei afecțiuni diferă ȋn funcție de simptome, stadiul bolii și complicațiile acesteia.

Ȋn cazul hemoroizilor de mici dimensiuni necomplicați și care nu dau simptome supărătoare pentru bolnav, nu este nevoie de un tratament ci mai degrabă de evitarea condițiilor favorizante complicării lor: constipație, eforturi repetate de tuse, iritarea acestora printr-o alimentație condimentată excesiv și săracă ȋn fibre, statul timp ȋndelungat pe scaun, etc.

Ȋn cazul inflamării acestora, trombozei hemoroidale și iritației hemoroizilor tratamentul recomandat este ȋn general aplicarea locală de unguente cu conținut de substanțe antiinflamatoare, analgezice sau chiar substanțe anestezice, supozitoare cu conținut similar, iar ȋn cazurile asociate cu constipație se vor administra laxative.

Igiena locală riguroasă reprezintă un element de maxima importanță. Prin tratament, simptomele vor disparea ȋn câteva zile. Folosirea acestor unguente și supozitoare trebuie continuată o perioadă și după dispariția simptomelor pentru a evita reapariția hemoroizilor și a simptomelor. Pacientul va evita ȋn continuare episoadele de constipație prin reglarea alimentației și/sau administrarea laxativelor la nevoie. Un regim igienic și alimentar adecvat va fi stabilit și cu colaborarea medicului și va conține o proporție adecvată de fibre vegetale conținute ȋn special ȋn cereale, fructe și legume.

Ȋn cazul hemoroizilor interni de dimensiuni mari, care ies prin orificiul anal, medicul va ȋncerca reintroducerea lor ȋn interiorul anusului, iar dupa episodul acut inflamator pacientul va face un nou control medical pentru reevaluarea leziunilor și stabilirea tratamentul ulterior.

Numai dupa dispariția simptomelor de inflamație se poate interveni chirurgical (frecvent sub rahianestezie) practicându-se excizarea hemoroizilor, aceasta fiind singura modalitate terapeutică curativă – hemoroidectomie.

Se mai pot aplica ȋn scop curativ și alte tehnici precum:

– legarea cu benzi elastice a rădăcinii pachetelor hemoroidale;

– injectarea substanțelor sclerozante ȋn hemoroizi;

– criogenarea hemoroizilor;

– coagularea cu laser, etc.

2.10. Complicații

Cea mai frecventa complicație a hemoroizilor interni este sângerarea lor datorată rănirii lor de către materiile fecale tari ȋn cazul constipației. Sângerarea este cu sânge de culoare rosu proaspăt ce apare odată cu scaunul, fiind observată ȋn vasul de toaletă sau pe hârtia igienică, care ȋngrijoreaza de cele mai multe ori pacientul. O altă complicație a acestora este procidența lor, adică trecerea lor prin orificiul anusului devenind greu de trecut ȋnapoi ȋn canalul anal, fiind dureroși și inflamați. Hemoroizii externi se pot complica prin trombozare și inflamare prezentând durere la acest nivel, foarte supărătoare pentru pacient. De asemenea, hemoroizii externi pot sângera.

2.11. Profilaxie

Singura modalitate de a preveni apariția hemoroizilor este eliminarea factorilor predispozanți: constipația, iritația locală, șederea prelungită pe scaun, etc.

Pentru a elimina acești factori este nevoie de:

– regim alimentar regulat cu alimente cu conținut crescut de fibre vegetale cu rol ȋn reglare a peristalticii (mișcărilor tubului digestiv);

– mod de viață sănătos cu mișcare, sport și evitarea sedentarismului;

– evitarea condimentelor și alcoolului, mai ales ȋn timpul crizei hemoroidale.

CAPITOLUL III

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ȊN BOALA HEMOROIDALĂ

Ȋn mod surprinzator, hemoroizii sunt o afecțiune care rareori răspunde satisfacător la un tratament medicamentos. Practic, tratamentul medicamentos al hemoroizilor se limitează la câteva categorii de substanțe, care pot fi considerate a fi ȋnlocuitori de sinteză sau de semisinteză ai unor produși naturali. Totuși, efectul substanțelor naturale, prezente ȋn diverse produse vegetale, este de până la douazeci de ori mai intens decât cel al derivaților de sinteză.

Prima și, de fapt, cea mai importantă categorie de substanțe chimice ce fac parte din tratamentul medicamentos al hemoroizilor este cea a analgezicelor locale. De obicei, aceste analgezice locale, de tipul lidocainei, acționează printr-un mecanism complet diferit de cele naturale. Astfel, acești derivați de sinteză ai cocainei sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a ȋmpiedica depolarizarea membranelor celulare de la nivelul locului dureros. Dacă membranele nu se depolarizează, stimulul dureros nu se transmite, iar creierul nu ȋnregistrează durerea. Atât lidocaina, cât și bupivacaina, sunt medicamente foarte hidrofile, care nu pot fi incorporate cu succes ȋn unguente cu baze uleioase. Totuși, ȋn ultimii ani, au fost dezvoltate hidrogelurile, forme farmaceutice moderne care permit incorporarea substanțelor hidrofile ȋntr-un fel de unguente. Ȋn principal, ȋn tratamentul hemoroizilor se folosesc hidrogelurile cu lidocaină ȋn concentrație de 0.1%, pentru tratament de lungă durată și ȋn concentrație de 2% pentru tratament ȋn criza hemoroidală, când durerea este foarte intensă. Este bine de știut și medicul curant sau farmacistul trebuie să menționeze pacientului următorul lucru: tratamentul cu lidocaină nu trebuie să dureze mai mult de 14 zile consecutiv, crema fiind aplicată de cel mult trei ori pe zi. După cele 14 zile, se face o pauză de tratament de cel putin 5 zile, pentru a permite receptorilor durerii de la nivelul dermului să iși revină.

Antiinflamatoarele de sinteză, pe de altă parte, funcționează mult mai eficient decât cele naturale, deoarece sunt mult mai concentrate. Unul dintre cele mai utilizate antiinflamatoare este hialuronidaza, o enzima care se găsește, ȋn mod natural, ȋn țesutul conjuctiv al mamiferelor. De fapt, medicația care conține hialuronidază este considerată a fi de semisinteză, de vreme ce enzima ȋn sine trebuie extrasă dintr-un organism animal, neputând fi sintetizată ȋn laborator. Ȋn general, ȋn aceste antiiflamatoare se găsesc și diverse alte substanțe auxiliare, menite să ȋmbunătățească absorbția hialuronidazei. Ceea ce nu se găsește, cu siguranță, este un analgezic local. Antiinflamatoarele enzimatice și analgezicele locale derivate din cocaină nu sunt compatibile chimic și, prin urmare, nu se vor combina sub nici o formă, deoarece se dezactivează una pe cealaltă. Tratamentul ȋn sine oferă pacientului posibilitatea de a le utiliza pe amândouă, ȋn același timp, dar nu ȋn aceiași formulare farmaceutică. Practic, pacientul trebuie să ȋși administreze analgezicul ȋntâi, apoi, numai după ce acesta s-a absorbit ȋn ȋntregime, poate să ȋși administreze crema antiinflamatoare.

Asociate celor două tipuri de medicamente descrise mai sus sunt și cicatrizantele. Rolul lor este simplu: după ce a scăzut intensitatea durerii și locul afectat și a pierdut din inflamație, cicatrizantele vor ȋnchide fisurile venelor anorectale, fisuri care sunt, de fapt, cele care determină durerea și inflamația. Cicatrizantele nu trebuiesc utilizate ȋnainte ca inflamația să se retragă, pentru că există riscul formării de cheaguri foarte dense și extrem de periculoase dacă acestea intră ȋn contact direct cu zona inflamată.

CAPITOLUL IV

FORME FARMACEUTICE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL ANTIHEMOROIDAL

4.1.SUPOZITOARE ANTIHEMOROIDALE

Există două variante importante de tratament antihemoroidal: o variantă oferită de medicina tradițională și o variantă prezentată de medicina alternativă. Ȋn mod obișnuit, pacientul care este diagnosticat de către medicul specialist va prefera să utilizeze medicația clasică, deoarece aceasta oferă beneficii terapeutice clare și concrete și un timp de refacere după o criză hemoroidală foarte bine delimitat. Practic, cu ajutorul terapiei tradiționale, bolnavul va ști la ce să se aștepte de la tratamentul său și cât va dura recuperarea. Dacă această variantă de tratament nu funcționeaza sau dacă persoana ȋn cauză suferă de hemoroizi de foarte mulți ani, terapia alternativă poate fi soluția problemei hemoroidale. Este cunoscută de foarte multă vreme, este testată și, mai ales, este eficientă.

Formele farmaceutice specifice medicației clasice antihemoroidale sunt: cremele, unguentele, supozitoarele, capsulele rectale, comprimatele rectale, soluțiile și suspensiile de uz rectal. Cremele și unguentele au efecte locale, fiind utilizate, de cele mai multe ori, doar ca analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. Durata efectului lor variază ȋntre două ore și doisprezece ore, niciodată mai mult de atât din motive fiziologice. Practic, ele sunt formulate ȋn așa fel incât să cedeze componenta farmacologic activă imediat, până la ȋndepărtarea lor mecanică de la suprafața mucoasei rectale, prin care bazele lor, fie ele lipofile, fie ele hidrofile, nu pot penetra. Capsulele, comprimatele, soluțiile și suspensiile de uz rectal au efecte de lungă durată, fiind, de obicei, antiinflamatoare, antihemoragice și cicatrizante. De asemenea, solventul ȋn care se prepară soluțiile și suspensiile are efect antipruriginos.

Supozitoarele rămân cea mai neobișnuită formă farmaceutică folosită ȋn terapia antihemoroidală. Atunci când li se prescriu substanțe active incorporate ȋn această formă farmaceutică, pacienții au o singură ȋntrebare: dacă ȋntreg canalul rectal este inflamat și contractat, care este scopul introducerii unui supozitor ȋn rect? Răspunsul este simplu: supozitoarele se folosesc pentru acele momente ȋn care canalul rectal nu este contractat, ci doar inflamat. Practic, aceste produse farmaceutice conțin substanțe antiinflamatoare și analgezice, substanțe care pot avea efect local, dar și efect sistemic, depinzând de porțiunea rectului unde sunt introduse. De asemenea, există substanțe active incorporate ȋn supozitoare care prezintă efect antihemoragic și antipruriginos. Totodată, datorită bazei de supozitor folosită, de cele mai multe ori de origine hidrofilă, fiind glicerina sau un derivat al acesteia, supozitoarele antihemoroidale prezintă și un ușor efect laxativ, ceea ce ajută la restabilirea tranzitului intestinal normal.

Deși prescrise doar acelor pacienți care sunt diagnosticați cu hemoroizi de gradul I, adică cei care prezintă doar o inflamație minoră și un ușor discomfort la defecație, sau persoanelor care au o toleranța ridicată pentru durere, supozitoarele antihemoroidale sunt foarte potente din punct de vedere terapeutic și pot cauza, ȋn anumite cazuri, chiar și efecte secundare sau reacții adverse. De exemplu, dacă supozitoarele conțin corticosteroizi, cunoscuți agenți antiinflamatori și dacă se depășește doza recomandată de medicul specialist, există posibilitatea ca pacientul să urineze mai puțin, până când va avea loc o ȋntrerupere completă a procesului urinar, dar și de o scădere generală a lichidelor prezente oriunde ȋn organism, de la salivă până la secreția gastrică. De asemenea, corticosteroizii pot ascunde o eventuală suprainfectare a locului afectat, ceea ce conduce la o febră puternică, inexplicabilă aparent. Daca febra este tratată cu antipiretice generale, fără a interveni asupra agentului cauzator, problema nu dispare, ci se accentuează, infecția putându-se generaliza. Un alt exemplu de substanță care poate conduce la reacții adverse ȋn cadrul unui tratament antihemoroidal este lidocaina. Lidocaina este un analgezic local foarte eficient, dar care produce toleranță atunci când este folosit foarte des și in doze mult mai mari decât cele recomandate de către medicul curant. De asemenea, este o substanță complet interzisă femeilor ȋnsarcinate și copiilor sub zece ani, deoarece aceste categorii de persoane dezvoltă ușor reacții alergice la diverse medicamente, lidocaina și chiar și corticosteroizii fiind printre ele.

Supozitoarele cu cortizon pentru hemoroizi

Printre cele mai neobișnuite forme farmaceutice ȋn tratamentul antihemoroidal se numără supozitoarele. Motivele utilizării lor sunt simple: pot fi folosite ȋn mod repetat, fără să rănească canalul rectal, pot fi introduse fără ajutor și ȋn interiorul supozitoarelor se pot aduce o serie de compuși chimici care, folosite ȋn alte forme farmaceutice, ar putea produce efecte secundare. Astfel, supozitoarele pot conține substanțe cu proprietăți antihemoragice, cicatrizante, antibacteriene și antiinflamatoare. Practic, toate supozitoarele care fac parte din schema de tratament antihemoroidal au ȋn compoziția lor un antiinflamator, care, de cele mai multe ori, este cortizonul, cunoscut hormon glucocorticoid.

Pentru a putea ȋnțelege de ce se utilizează supozitoarele cu cortizon pentru hemoroizi, trebuie să știm câteva lucruri esențiale despre substanța activă ȋn sine. Ȋn primul rând, cortizonul utilizat ȋn aceste supozitoare este o substanță de sinteză, care face parte din clasa hormonilor steroizi, hormoni care au un singur rol ȋn organism: controlarea răspunsului organismului la stres. Dar aceasta este teoria despre hormonii steroizi. Practica spune că hormonii steroizi, ȋn general, și cortizonul, ȋn particular au următoarele roluri in organismul uman: modificarea tensiunii arteriale, pregătirea corpului ȋn vederea raspunderii la instinctul de „fuga sau lupta”, manifestat ȋn momente de stres extrem, ameliorarea durerii pe termen scurt, reducerea inflamației de la nivelul articulațiilor, tendoanelor și zonelor musculare din corp, suprimarea răspunsului autoimun ȋn cazul pacienților care au suferit un transplant de organe, dar și ȋn tratamentul mononucleozei. Ȋn mod evident, ȋn tratamentul bolii hemoroidale se folosește datorită proprietăților antiinflamatoare și slab analgezice.

Trebuie avute ȋn vedere anumite aspecte ȋn momentul ȋn care se formulează supozitoarele cu cortizon. Datorită structurii sale chimice de dimensiuni mari, cortizonul este sensibil la o ȋntreagă paletă de agenți oxidanti, dar și la lumină sau temperatură. Astfel, pentru a putea fi stabilizat pe perioade lungi de timp, supozitoarele cu cortizon trebuie să conțină excipienți inerți chimic, dar care pot proteja substanța ȋn sine de mediul exterior, cum ar fi vaselina și lanolina. Apoi, supozitoarele trebuie păstrate, până ȋn momentul folosirii, ȋn ambalajul lor original, deoarece acesta este special conceput pentru a le proteja de intervenția razelor solare și a temperaturii.

Deoarece este considerat substanță dopantă, cortizonul, sub orice forma s-ar găsi el, este interzis sportivilor de performanță. De asemenea, este contraindicat femeilor ȋnsărcinate ȋn ultimul trimestru, persoanelor care suferă de boli autoimune, ȋn fază terminală și pacienților diagnosticați cu infecții virale agresive. Pentru copii, bătrâni și persoane cu funcția renală și hepatică modificate, se ajustează dozele de către medicul curant. Ȋn general, supozitoarele cu cortizon se introduc ȋn canalul rectal al pacientului doar după o toaletă completă a zonei afectate. Pentru un bolnav care nu prezintă, ȋncă, inflamaȋii puternice ale venelor anorectale, este posibilă și recomandată efectuarea unei microclisme ȋnainte de introducerea supozitorului cu cortizon, pentru a maximiza absorbția de la nivelul mucoasei rectale.

4.2. UNGUENTELE ANTIHEMOROIDALE

4.2.1. GENERALITĂȚI

Schema de tratament ȋmpotriva hemoroizilor include o serie de forme farmaceutice, printre care se numără soluții, suspensii, emulsii, comprimate, dar cele mai folosite au fost și rămân, ȋn continuare, unguentele.

4.2.2. AVANTAJE

Există câteva motive foarte clare pentru care unguentele sunt atât de populare ȋn tratamentul bolii hemoroidale: ȋn primul rând, unguentele sunt ușor de aplicat, iar atunci când care pacientul trece printr-o criza hemoroidală, acesta este cel mai important lucru. Practic, majoritatea unguentelor antihemoroidale au un sistem de aplicare special, atașat tubului de unguent. Cu ajutorul acestui sistem, unguentul este introdus la locul afectat, ȋn strat suficient de gros pentru a asigura acțiunea terapeutică dorită și fără a răni mucoasa canalului rectal.

Este bine de știut că există anumite substanțe antihemoroidale care nu pot fi administrate bolnavului decât sub forma de unguente sau creme, deoarece doar ȋn această formulare pot sa ajunga la locul afectat și se pot evita efectele adverse aferente. De exemplu, corticosteroizii utilizați ȋn tratamentul hemoroizilor inflamați nu pot fi administrați pe cale orală. Motivul este simplu: corticosteroizii vor trece prin primul pasaj hepatic, fiind distruși aproape ȋn totalitate de enzimele din ficat și biotransformați ȋn metaboliți inactivi de către enzimele din sânge. De asemenea, steroizii sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a modifica radical echilibrul fiziologic al anumitor organe din corp, fapt ce este posibil și probabil la administrarea lor pe cale orala.

Cantitatea de corticosteroizi activi farmacologic care ajunge la nivelul tractului digestiv inferior este foarte mică și, in mod evident, insuficientă pentru a-și manifesta efectul antiinflamator dorit. Când sunt administrați local, corticosteroizii vor acționa rapid, eficient și la locul indicat, fără a afecta și alte sisteme de organe din corp.

Analgezicele sunt un alt exemplu de medicamente care sunt mai stabile atunci când se găsesc incorporate ȋntr-o baza semisolidă, dar și mult mai utile ȋn tratamentul hemoroizilor. De obicei, pacienții care suferă de hemoroizi prezintă dureri foarte intense, dar care nu răspund la analgezicele administrate oral, datorită faptului că aceste substanțe sunt metabolizate hepatic ȋn proporție de 90%.

Evident, dacă sunt administrate local, modificarea hepatică a analgezicelor nu mai are loc și ele pot ameliora durerea resimțită de către pacient.

4.2.3. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

Unguentele se mai folosesc și pentru proprietățile lor farmacologice deosebite. Astfel, sunt cunoscute pentru faptul că oferă o stabilitate ridicată substanței medicamentoase pe care o conțin și, de asemenea, pentru că nu interferă cu aceasta. Ȋn general, unguentele antihemoroidale au drept principiu activ compuși chimici cu acțiune analgezică, antiseptică, antihemoragică, cicatrizantă și antibacteriană. Este bine de știut că bazele de unguent folosite ȋn procesul de formare al acestei forme farmaceutice sunt adaptate pentru fiecare substanță activă ȋn parte, dacă vorbim de unguente antihemoroidale produse industrial. Totuși, ȋn cazul unor pacienți care suferă de hemoroizi ȋn mod constant, baza de unguent ar trebui să fie adaptată la propriile lor nevoi. Astfel, pentru acești pacienți, unguentele ȋmpotriva hemoroizilor sunt preparate individual, de către farmaciști, ȋn urma indicațiilor medicului curant.

4.2.4. EFECTELE UNGUENTELOR ANTIHEMOROIDALE:

Pe scurt, efectele cremelor și unguentelor, sunt:

Reduc inflamarea și edemele asociate hemoroizilor

Protejează țesuturile iritate din această zonă

Calmează și îndepărtează durerile, senzațiile de arsură, mâncărimile și disconfortul creat de hemoroizi

Formează un strat protector pe aceste țesuturi inflamate și previne uscarea pielii

Reduc inflamarea țesuturilor

Repară și regenerează țesuturile deteriorate

Ajută la ușurarea acțiunii de defecare prin lubrefierea zonei, și astfel de reglare a tranzitului intestinal

Mențin sănătatea țesuturile sensibile

Previn iritarea zonei și apariția complicațiilor

4.2.5. COMPOZIȚIE

Ȋn general, se preferă utilizarea unguentelor care combină două sau mai multe substanțe active și, evident, oferă mai multe efecte terapeutice, dar acest principiu de tratament este valabil doar ȋn teorie. Ȋn realitate, dacă se folosesc mai mult de două substanțe active sau dacă aceste substanțe active interacționează ȋntre ele sau cu bazele de unguent, rezultatul va fi dezastros. Astfel, este bine de știut care sunt tipurile de substanțe care pot fi asociate ȋn mod corespunzator:

Substanțele analgezice și substanțele antiseptice: de cele mai multe ori, antisepticele sunt aplicate imediat după ce o venă hemoroidală s-a fisurat, pentru a asigura sterilitatea zonei respective. Din păcate, acest lucru ȋnseamnă că pacientul va prezenta dureri ȋnsemnate ȋn momentul aplicării, fapt ce trebuie evitat prin orice mijloc. Astfel a luat naștere asocierea dintre substanțele analgezice și cele antiseptice. De obicei, analgezicul se află ȋn cantitate mai mare decât antisepticul și acționeaza primul. Practic, ȋn componența unguentului intră baza de unguent și o formațiune specială, care poate fi asemănată cu o capsulă. Aceasta capsulă, de dimensiuni foarte mici, este compusă, la exterior, dintr-un ȋnveliș ce conține substanța analgezică și dintr-un strat interior care este, de fapt, substanța antiseptică.

Substanțele antihemoragice și substanțele cicatrizante: ȋn general, substanțele antihemoragice nu pot fi incorporate singure ȋn anumite forme farmaceutice, printre care se numără și unguentele. Astfel, ele trebuie asociate, ȋn mod obligatoriu, cu un stabilizator. Ȋn cazul unguentelor antihemoroidale, stabilizatorul este o substanța cicatrizantă. Această substanță are rolul de a reface țesutul distrus de fisura hemoroidului, dar, mai ales, are rol protector. Practic, substanța cicatrizantă, o data aplicată la nivelul rănii, va forma o peliculă transparentă și foarte subțire, peliculă care este, pe de o parte, scheletul pe care se va forma noul țesut și, pe de altă parte, elementul care protejează interiorul organismului de bacteriile de la exterior.

Substanțele antibacteriene: de obicei, antibacterienele se pot ȋntâlni singure ȋn unguentele antihemoroidale, dar pot fi și asociate cu multe alte substanțe. Cele mai populare asocieri sunt cele dintre substanțele antibacteriene și substanțele analgezice sau dintre antibacteriene și cicatrizante. Trebuie menționat un singur lucru despre compușii chimici cu acțiune antibacteriană: este absolut interzisă asocierea cu o anumită baza de unguent. Astfel, pacientul trebuie să fie atenționat ȋn legatură cu această problemă, pentru a se asigura că niciunul dintre unguentele pe care le folosește ȋn timpul tratamentului antihemoroidal nu conțin baza de unguent respectivă.

4.2.6. TIPURI DE UNGUENTE ANTIHEMOROIDALE

Din unele plante astringente se fac creme foarte bune. Așa este cazul cremelor și unguentelor cu Hamamelis. Având proprietăți astringente, ele reduc eficient sângerarea hemoroizilor. Ameliorează, de asemenea, durerea, mâncărimea și umflarea asociată cu hemoroizii.

Cremele care conțin și oxid de zinc, pe lângă extractele din plante, îndepărtează iritația din zona perianală și protejează pielea față de contactul involuntar cu lichidele din urină sau din scaun. Mentolul, camforul, ienupărul au efecte răcoritoare și reduc durerea.

Gelul de aloe conține elemente active utilizate topic pentru a accelera vindecarea prin alinarea durerii și iritației cât și prin acțiunea regenerantă.

O cremă cu arginină ameliorează durerea hemoroidală și spasmele sfincterelor și mușchilor din zona anală contribuind nu doar la vindecarea hemoroizilor ci și a fisurilor anale.

Un amestec realizat din miere, ulei de măsline și ceară de albine este deosebit de eficient în tratamentul fisurilor anale și hemoroizilor. Acesta reduce sângerarea și mâncărimea asociate cu hemoroizii.

Unguentele sau cremele cu Ruscus aculeatus sunt folosite în cazul unor afecțiuni venoase, o circulație deficitară. Având proprietăți antiinflamatorii și vasoconstrictoare, acestea îmbunătățesc tonusul și integritatea venelor și reduc umflarea venelor. Astfel contribuie esențial la vindecarea hemoroizilor.

În situații asemănătoare, adică circulație venoasă deficitară sau chiar insuficiență venoasă cronică, foarte bune sunt și cremele cu castan sălbatic (Aesculus hippocastanum). Acestea reduc inflamația și consolidează pereții vaselor de sânge.

Produsele locale pe bază de mușețel, tătăneasă sau/și gălbenele reduc durerea și au acțiune regenerantă a țesuturilor.

4.3.FORME FARMACEUTICE ANTIHEMOROIDALE SISTEMICE

Ȋn aceasta categorie sunt incluse tabletele, comprimatele, drajeurile, capsulele cu acțiune venotonică (cresc tonusul venos) și protectoarele vasculare (cresc rezistența capilară). Aceste medicamente sunt folosite atât ȋn criza hemoroidală, cât și ȋn in tratamentul circulației venoase (picioare umflate, dureri, sindromul picioarelor neliniștite). Ȋn componența multor medicamente sistemice antihemoroidale intră diosmina, hesperidina, rutina, quercetina etc

Diosmina este un bioflavonoid puternic care provine din citrice și este strâns asociată cu alte bioflavonoide, de asemenea din citrice, precum rutina, quercetina si hesperidina. Diosmina este mult apreciată pentru capacitatea sa de a susține integritatea venelor alături de un flux limfatic sănătos. De asemenea, este utilă pentru tratarea unui număr de afecțiuni vasculare și se transformă ȋn diosmetină (forma aglicon) sub acțiunea bacteriilor intestinale. Diosmina este eficientă atât ȋn vindecarea rănilor, dar și ȋn tratamentul pruritului.

Diosmina este foarte mult utilizată ca supliment natural pentru tratarea hemoroizilor, limfedemelor, insuficienței venoase cronice, precum și varicelor. Când venele sunt blocate sau asupra lor se aplică o presiune prelungită, valvele se pot ȋntinde și nu reușesc să se ȋnchidă ȋn mod corespunzator. Aceasta afecțiune este cunoscută sub numele de vene varicoase. Diosmina este, probabil, cea mai eficientă ȋn tratamentul varicelor și hemoroizilor, deoarece a fost folosită de peste 30 de ani ca un protector vascular și un tonic venos.

Hesperidina face parte din bioflavonoidele citricelor. Are capacitatea de a ȋntări pereții venoși și a crește elasticitatea capilară. Este utilizată ȋn principal ȋn insuficiența venoasă cronică și ȋmpotriva aterosclerozei. Hesperidina, rutina și alte bioflavonoide au capacitatea de a scădea permeabilitatea capilarelor și inflamația. Acești compuși sunt cunoscuți sub numele generic de vitamina P.

CAPITOLUL V

EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTIHEMOROIDALE

5.1. EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTIHEMOROIDALE SUB FORMĂ DE SUPOZITOARE

ULTRAPROCT, SUPOZITOARE

Compoziție: 1 supozitor conține 0,61 mg fluocortolon-21-privalat, 0,63 mg fluocortolon-21-hexanoat și 1 mg cinchocainhidrochlorid

Acțiune terapeutică: Cinchocainhidrochlorid este o substanță anestezică acționand local prin inhibarea temporară a căii de conducere a durerii la nivelul fibrei nervoase. Iritarea tegumenului și a mucoaselor ȋn timpul proceselor inflamtorii manifestate prin roșeață, durere și edem local se datorează extravazării de substanțe proinflamatorii de la nivelul vaselor sangvine. Fluocortolonul care este un corticosteroid are rolul de a reduce procesul inflamator local și implicit manifestările clinice locale

Indicații: Hemoroizi, fisuri anale superficiale, inflamații rectale.

Doze și mod de administrare: Ultraproct se va aplica de preferință după scaun și ȋn urma unei atente toalete locale. Ameliorarea, de cele mai multe ori rapidă, nu trebuie să determine ȋntreruperea precoce a tratamentului. Pentru a evita recidivele, chiar și după dispariția totală a simptomelor, se va utiliza Ultraproct supozitoare ȋnca cel puțin 1 săptămână, dar la intervale mai mari (la fiecare două zile, 1 supozitor), fără ca tratamentul să depășească ȋn total 4 săptămâni. Daca nu există alte indicații, se va introduce zilnic 1 supozitor adânc ȋn anus. Ȋn cazul simptomelor grave se vor putea folosi ȋn prima zi de 2-3 ori câte 1 supozitor. Dacă nu există o altă indicație, se va administra unguentul de două ori pe zi, iar ȋn prima zi, pentru o mai rapidă calmare a simptomelor, până la 4 ori.

Contraindicații: Ultraproct nu trebuie utilizat ȋn cazul unor infecții specifice ale pielii (sifilis, tuberculoză), varicelă și reacții ale vaccinului antivaricelic ȋn zona de tratament. Ȋn afecțiuni micotice este necesară o terapie antimicotică concomitentă. Ȋn primele trei luni de sarcină nu se recomandă niciun fel de tratament local cu produse continând corticoizi.

Reacții adverse: Ȋn cazuri rare pot apărea reacții alergice locale. La o folosire indelungată (peste 4 săptămâni), nu se exclud modificări locale ale tegumentului (ex. atrofia tegumentului).

HEMORZON SUPOZITOARE

Conține: Tetraciclină/acetat de hidrocortizonă/benzocaină

Descriere: Hemorzon, supozitoare face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antihemoroidale de uz topic, combinații. Hemorzon, supozitoare se folosește pentru a atenua durerea și mâncărimea anală, mai ales în crizele hemoroidale, tromboflebită hemoroidală, proctite, criptite.

Contraindicații:

– alergie (hipersensibilitate) la hidrocortizonă, tetraciclină, benzocaină sau la oricare dintre componentele Hemorzon.

– infecții ano-rectale bacteriene (inclusiv tuberculoase), virale, fungice.

– leziuni ano-rectale suprainfectate.

Utilizarea altor medicamente: Nu se cunosc interacțiuni între Hemorzon, supozitoare și alte medicamente.

Utilizarea Hemorzon cu alimente și băuturi: Nu sunt cunoscute interacțiuni între Hemorzon, supozitoare cu alimente și băuturi.

Sarcina și alăptarea: Deoarece hidrocortizonul se excretă în laptele matern, nu se recomandă utilizarea medicamentului la femeile care alăptează.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor: Hemorzon, supozitoare nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Administrare: Doza uzuală este de 1 supozitor de Hemorzon intrarectal, o dată pe zi, după defecație și după toaleta locală. La nevoie doza poate fi crescută până la 2- 3 supozitoare pe zi.

Se continuă tratamentul cu Hemorzon supozitoare (1 supozitor la 2 zile), timp de o săptămână după dispariția completă a fenomenelor locale. Nu se utlizează Hemorzon, supozitoare timp îndelungat.

Racții adverse posibile: Ca toate medicamentele, Hemorzon, supozitoare poate determina reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Acestea sunt în general reacții de tip alergic, reacții locale iritative și atrofii ale mucoasei rectale în caz de utilizare prelungită.

Compoziție: Substanțe active: 20 mg tetraciclină (sub formă de clorhidrat de tetraciclină 21,64 mg), acetat de hidrocortizonă 10 mg, benzocaină 8,3 mg

Celelalte componente: grăsime solidă.

PROCTO GLYVENOL – SUPOZITOARE

Indicații: Procto-Glyvenol este utilizat pentru tratamentul local al hemoroizilor externi și interni. Hemoroizii sunt inflamări ale venelor din zona rectală sau anală care provoacă durere locală, usturime și mâncărime. Prima substanță activă, tribenozida, acționează local asupra cauzelor inflamației din vasele mici de sânge. Cea de-a doua substanță activă, lidocaina, este un anestezic local care calmează rapid mâncărimea, usturimea și durerea provocată de hemoroizi. Un supozitor conține tribenozida 400 mg și lidocaină 40 mg.

Contraindicații: Alergie (hipersensibilitate) la tribenozidă, lidocaină sau la oricare dintre celelalte componente ale Procto-Glyvenol.

Administrare: Când simptomele sunt acute: se utilizează un supozitor sau se aplică local crema rectală de 2 ori pe zi (o dată dimineața și o dată seara). Când simptomele s-au redus: se utilizează un supozitor sau se aplică local crema rectală o data pe zi.

Trebuie să se utilizeze Procto-Glyvenol până când simptomele dispar.

Compoziție: Substanțele active din Procto-Glyvenol supozitoare sunt tribenozida și lidocaina. Pentru Procto-Glyvenol supozitoare celelalte componente (excipienții) sunt: gliceride de semisinteza solide nr. 1 (Witepsol E 85) și gliceride de semisinteză solide nr. 2 (Witepsol W 35).

Reacții adverse: Ca toate celelalte medicamente, Procto-Glyvenol poate avea efecte nedorite. Procto-Glyvenol este, ȋn general, bine tolerat. Totuși, ȋn cazuri rare poate provoca reacții ale pielii, cum sunt arsuri, mâncărimi sau ȋnroșire la nivelul zonelor unde a fost aplicat sau chiar ȋn jurul acelei zone. Ȋn cazuri foarte rare poate provoca reacții alergice grave (reacții anafilactice cum sunt inflamarea feței, buzelor, limbii și/sau gatului (cu dificultăți la ȋnghițire), respirație dificilă, mâncărimi grave ale pielii sau bătăi neregulate ale inimii.

Interacțiuni cu alte medicamente: Nu se cunoaște nicio problemă ȋn cazul utilizării simultane de Procto-Glyvenol cu alte medicamente.

Sarcina și alăptarea: Nu trebuie utilizat Procto-Glyvenol pe durata primelor 3 luni de sarcină. Se poate folosi Procto-Glyvenol ȋncepând cu a 4-a lună de sarcina sau atunci când se alăptează, dar numai la recomandarea medicului; fără a depăși doza recomandată.

Prezentare ambalaj: Cutie cu 2 folii a câte 5 supozitoare.

Condiții de păstrare: A nu se utiliza dupa data de expirare ȋnscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ȋn ambalajul original. A nu se lăsa la ȋndemana copiilor.

PROCTOLOG – SUPOZITOARE

Indicații terapeutice: Tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase și pruriginoase anale, al fisurilor, ȋn special ȋn criza hemoroidală.

Compoziție: Un supozitor conține trimebutină 0,12 g, ruscogenină 0,01 g și excipienți:grăsimi solide de semisinteza.

Grupa farmacoterapeutică: Vasoprotectoare, alte antihemoroidale topice.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componenții produselor.

Precauții: Tratamentul cu Proctolog nu inlocuiește tratamentul specific al afecțiunii anale. Tratamentul cu Proctolog trebuie sa fie de scurtă durată. Dacă simptomele nu cedează rapid, tratamentul trebuie ȋntrerupt și se recomandă efectuarea unui examen proctologic.

Interacțiuni: Nu s-au raportat interacțiuni medicamentoase.

Atenționari speciale:

Sarcina și alaptarea: Datorită conținutului ȋn trimebutină, este de preferat a nu se utiliza produsul ȋn cursul primului trimestru de sarcină. In absența efectelor nedorite la mama sau făt, produsul se poate administra ȋn cursul trimestrelor 2 și 3 de sarcină numai daca este absolut necesar. Produsul poate fi administrat ȋn timpul alăptării. Ȋn general, este bine ca ȋn timpul sarcinii sau alăptării să se ceară avizul medicului ȋnainte de utilizarea medicamentului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Proctolog nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze și mod de administrare: Doza uzuală este de 1-2 supozitoare pe zi.

Reacții adverse: Pot să apara reacții cutanate.

Păstrare: A nu se utiliza după data de expirare ȋnscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25o C, ȋn ambalajul original. A nu se lăsa la ȋndemana copiilor.

Ambalaj: Cutie cu 2 folii termoformate a câte 5 supozitoare.

MIPROSEPT SUPOZITOARE

Prezentare: cutie cu 10 supozitoare;

Compoziție: extract de propolis 0,50g, propilenglicol 0,25g, ceară de albine 0,20g, supocire 1,05g.

Acțiune: Antiseptic, antiinflamator, cicatrizant

Propolisul – componentă activă a supozitoarelor Miprosept este o substanța complexă ce conține compuși aromatici, balsamuri, rășini, ceruri ,uleiuri eterice. Ȋn compoziția acestora principalii responsabilii de acțiunea terapeutică sunt flavonoizii naturali șii fenolici. Rezultanta complexității compoziționale a propolisului o constituie o serie ȋntreagă de acțiuni, cum sunt: acțiunea antibacteriană manifestată prin inhibarea creșterii germenilor Gram+ și Gram-, o semnificativă acțiune antiinflamatorie și cicatrizantă, manifestată benefic asupra rănilor cu vindecare lentă și a tulburarilor trofice ale mucoasei rectale. Prin administrarea supozitoarelor Miprosept, se reduce timpul de vindecare a leziunilor mucoasei rectale, stimulându-se regenerarea, ȋn special procesul de granulație.

Indicații: Produsul Miprosept – supozitoare este indicat a fi aplicat rectal ȋn tratamentul topic al proceselor inflamatorii ale mucoasei rectale, fisuri anale și hemoroizi.

Mod de administrare: 1 supozitor pe zi, de preferință seara, după o baie călduță de șezut, timp de 7-14 zile, ȋn funcție de tipul de afecțiune.

CARPICON S, SUPOZITOARE

Indicații:

– anexite acute și cronice,

– fibromatoză uterină,

– chisturi ovariene,

– prostatită,

– adenom de prostată,

– cistite,

– hemoroizi.

Administrare: Femei: 2 grame pe zi intrarectal, administrate din ziua a 5-a până ȋn ziua a 19-a a ciclului menstrual, dar nu mai mult de 6 luni consecutiv. Bărbați: 2 grame pe zi intrarectal, administrate până la dispariția simptomelor, dar nu mai mult de 6 luni consecutiv. Copii: 2-3 grame pe zi ȋn caz de crize hemoroidale, fistule sau fisuri anale.

Compoziție:

– extract uleios de rășină brută de conifere,

– ceară galbenă.

FARES HEMORSAN SUPOZITOARE

Prezentare: 6 supozitoare a 1,8 grame

Ingrediente: gliceride solide, tinctură de propolis, extract de flori de gălbenele (Calendulae flos), ceară de albine, extract de frunze de Hamamelis virginiana 5%, extract de muguri de plop (Populi gemmae), extract de semințe de castan (Hippocastani semen) 2,5%, balsam de Peru, ulei esențial de coada șoricelului (Millefolii aetheroleum), ulei esențial de cuișoare (Caryophyllorum aetheroleum).

Propolisul este cel mai puternic antiinfecțios natural, fiind un antibiotic cu spectru larg, antiviral, imunostimulator, antiinflamator (de două ori mai eficient decât acidul acetilsalicilic), cicatrizant și anestezic local.

Gălbenele sunt unul dintre cele mai eficiente remedii pentru orice fel de leziune care afectează pielea sau mucoasele. Ele conțin principii antiinflamatoare, emoliente, cicatrizante, utile în caz de fisuri anale și hemoroizi.

Hamamelis virginiana conține taninuri și ulei volatil cu efect venotonic, vasoconstrictor, antiinflamator, antibacterian, astfel reduce disconfortul, mâncărimea și iritarea cauzate de hemoroizi.

Mugurii de plop mai sunt numiți și propolisul vegetal și reprezintă o importantă sursă de propolis. Prin analize chimice de specialitate s-a demonstrat că existența a 5 substanțe prezente atât în propolis cât și în mugurii de plop dintre care 3 au proprietăți antibiotice și antifungice. Mugurii de plop mai au ȋn componență și derivați ai saligenolului care îi conferă puternice proprietăți antiinflamatorii, analgezice utile pentru reducerea inflamației și durerii produse de hemoroizi.

Semințele de castan conțin escină și au acțiuni antiinflamatoare, antiedematoase, hemostatice, cicatrizante, venotonice contribuind astfel la reducerea dilatărilor vaselor hemoroidale și la stoparea eventualelor sângerări locale.

Balsamul de Peru având acțiuni antiinflamatorii, antiseptice, antispastice, cicatrizante, relaxează musculatura anală, este folosit în supozitoarele antihemoroidale.

Azulenele din uleiul esențial de coada șoricelului prezintă proprietăți calmante, antiinflamatoare, cicatrizante.

Uleiul esențial de cuișoare are proprietăți antibacteriene cu spectru larg (pe bacterii gram+ și gram-), antivirale, antifungice, antihelmintice, antiinflamatoare, antispastice, anti-nevralgice, anestezice locale și anticoagulante.

Acțiuni și recomandări: Utilizat ca adjuvant natural cu acțiune cicatrizantă, antimicrobiană, antiinflamatoare, venotonică, vasoconstrictoare, ușor anestezică, pentru hemoroizi gradul I și II, inflamații și leziuni perianale și în caz de fisuri anale.

Mod de administrare: Un supozitor pe zi, intrarectal timp de 18 zile, sau conform recomandării medicului. Tratamentul se poate repeta la nevoie. Se recomandă aplicarea supozitorului după eliminarea scaunului și realizarea toaletei locale.

Contraindicații: Nu se folosește în caz de hipersensibilitate la unul din componenți.

Reacții adverse: Produsul este bine tolerat. În cazuri izolate pot apărea senzație ușoară de arsură, durere, creșterea motilității intestinale după administrarea supozitoarelor.

Producator: Fares

5.2. EXEMPLE DE UNGUENTE, GELURI ȘI CREME ANTIHEMOROIDALE

ABOCA FITOROID CREMA

Indicații: Fitoroid unguent este un adjuvant specific ȋn tratamentul hemoroizilor interni și externi și al fisurilor anale.

Datorită substanțelor vegetale atent selecționate, are o acțiune lubrifiantă, tonică și protectoare. Ajută și la prevenirea iritațiilor și a congestiilor din zona perianală, atenuând durerea, pruritul și senzația de arsură la nivelul zonei afectate.

Administrare: Unguentul se poate aplica de 4 ori pe zi, după efectuarea unei atente toalete locale. Pentru a preveni senzația de iritatie provocată de eliminarea scaunului, tratamentul poate fi aplicat și ȋnainte de scaun. A se utiliza ȋn termen de 4 luni de la deschidere.

Reacții adverse: Ȋn general, produsul este bine tolerat, nu se cunosc și nu se prevăd reacții adverse ȋn urma utilizării.

Prezentare: 40 ml

Producator: Aboca

Forma farmaceutica: Cremă

Calea de administrare: Administrare cutanată/rectală

CARPICON S CREMĂ SOLIDĂ CU PROPOLIS ȘI EXTRACT DIN RAȘINĂ DE CONIFERE

Prezentare: 10 bucăti a 1g;

Ingrediente: extract de propolis, extract uleios din rășină de conifere, ceară de albine, DUB PP E3.

Produs natural dermato-cosmetic obținut prin procedeele speciale din extract de propolis, rășină de conifere și ceară de albine.

Propolisul are acțiune antimicrobiană (verificată pe 16 tulpini bacteriene), antifungică, antivirală (inclusiv antiherpetică și antigripală), antioxidantă, regeneratoare tisulară, antiinflamatoare, imunostimulentă.

S-a semnalat de asemenea o acțiune antitumorală a propolisului și clerodan diterpenoidului. Aceasta din urmă s-a dovedit a avea efect citotoxic selectiv asupra celulelor tumoarale.

Extractul uleios din rășina de conifere are acțiune antiseptică, reconfortantă, antiinflamatoare, cicatrizantă, astringentă, antireumatică, antioxidantă.

Ceara de albine are acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antiseptică.

Ingredientele utilizate ȋși potențează reciproc acțiunile dând produsului finit proprietăți benefice pentru organismul uman ,ce poate fi utilizat cu succes ca adjuvant natural cu acțiune cicatrizantă, anitmicrobiană, antiinflamatoare pentru tratarea diferitelor afecțiuni ginecologice (anexite, chisturi ovariene, uter fibromatos), hemoroizi, fisuri anale, afecțiuni ale prostatei. Inhibă durerile care ȋnsoțesc ciclul menstrual.

Acțiunea puternic antiinflamatoare a produsului ȋl face util ca adjuvant ȋn tratarea durerilor lombare, relaxează articulațiile și musculatura.

Mod de utilizare: aplicații locale (intrarectal) 2-4 gr pe zi.

La femei ȋncepând din ziua a 5-a a ciclului menstrual timp de 15 zile, 5 luni. Pentru femeile care doresc sa aibă copii, poate fi utilizat ca adjuvant ȋn tratament, sub supravegherea medicului. La bărbați aplicații locale (intrarectal) 2-4 gr pe zi ȋn caz de crize hemoroidale, timp de 15 zile /luna, 3-4 luni.

Producator: Hipocrate 2000

DOXIPROCT

Prezentare farmaceutică: unguent continând: calcium dobesilate 4%, lidocaine hydrochloride 2%, polietilenglicol 300, antioxidanți (fiole cu 30 g).

Acțiune terapeutică: Dobesilatul de calciu acționează, pe de o parte, la nivelul pereților capilari normalizând funcțiile fiziologice perturbate ale acestora – permeabilitate crescută și rezistență diminuată – și, pe de altă parte, la nivelul anumitor reacții ale procesului inflamator. De asemenea, el are și o activitate antitrombotică. Clorhidratul de lidocaină, un anestezic local, contribuie la calmarea durerii. Asocierea dobesilatului de calciu și clorhidratului de lidocaină constituie tratamentul de baza al afecțiunilor hemoroidale. Doxiproct reduce inflamația, sângerarea, scurgerile de lichide seroase și calmează rapid manifestările dezagreabile – dureri, arsuri, prurit și senzație de tensiune – legate de procesul inflamator al regiunii anale.

Indicații: Hemoroizi interni și externi. Prurit anal, eczemă anală. Anită, perianită, criptită, papilită, tromboză hemoroidală acută, fisură anală. Tratamentul preoperator și postoperator ȋn caz de hemoroidectomie. Hemoroizii sarcinii.

Mod de administrare: Se aplică dimineața și seara, de preferință după defecație, un supozitor și/sau unguentul. Ȋn cazul hemoroizilor interni se introduce un supozitor. Dacă se preferă unguentul pentru o aplicație profundă se utilizează canula ȋnșurubată la extremitatea tubului. Se introduce canula cât mai adânc ȋn anus și se presează tubul, retragând lent canula. Ȋn acest caz tubul este suficient pentru 8 aplicații. Ȋn cazurile de hemoroizi externi și prurit anal se va aplica un strat subțire de unguent de mai multe ori pe zi. Limitare ȋn folosire: hipersensibilitate față de substanțele active din Doxiproct.

Reacții adverse: Unguentul și supozitoarele Doxiproct sunt ȋn general bine tolerate. Ȋn mod exceptional s-a raportat o ușoară senzație de arsură. Ȋn cazul utilizării supozitoarelor, poate fi semnalată o creștere a motilității intestinale.

Supradozare: nu se cunosc semne de intoxicație la om.

FARMA-DERMA  PROKTIS-M UNGUENT RECTAL

Prezentare: tub 30g;

Compoziție: vaselină albă, ulei de vaselină, propilen glicol, polidocanol, fitozomi escin beta-sitosterol, fitozomi de acid gliciridic, BHT, parabeni, izopropil, parabeni izobutil, parabeni butil, hialuronat de sodiu.

Indicații: Tratament adjuvant al proceselor reparative ale canalului anorectal după chirurgie proctologică; hemoroizi interni și externi; proctită; infecții anale, rectale de diferite etiologii; rupturi anale; fisuri anale; fistule perianale.

Utilizare: Două aplicări pe zi, una dimineața și una ȋn cursul serii dacă este posibil după defecare.

Producător: Farma-Derma Italia

HEMORZON, UNGUENT

Producator: Antibiotice SA Romania

Indicații: Tratament simptomatic ȋn afecțiuni dureroase sau pruriginoase anale, ȋn special ȋn crizele hemoroidale.

Contraindicații: Hipersensibilitate la hidrocortizonă, tetraciclină, lidocaină sau la oricare din excipienții produsului. Procese tuberculoase fistualizate ȋn vecinatate.

Administrare: Unguentul se aplică ȋn regiunea anală, dupa toaleta locală, după ce bolnavul a avut scaun sau seara la culcare. Ȋn cazurile cu dureri intense, unguentul poate fi aplicat de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se continuă ȋncă o săptămână după dispariția fenomenelor locale, aplicându-se unguentul o dată la două zile.

Compoziție: 100 g unguent conțin hidrocortizonă 0,448 g, tetraciclină 1 g, lidocaină 0,1 g și excipienți: ceară galbenă, lanolină anhidră, vaselină albă.

Precauții: Tratamentul cu Hemorzon trebuie să fie de scurtă durată. Dacă simptomele nu cedează rapid, tratamentul trebuie ȋntrerupt și se recomandă efectuarea unui examen proctologic.

Datorită conținutului ȋn hidrocortizonă, tratamentul nu este indicat ȋn afecțiunile anale da origine bacteriană, micotică, virală sau parazitară, ȋn absența tratamentului specific.

Ȋn cazul ȋn care apar infecții secundare, se impune ȋntreruperea administrării de Hemorzon și instituirea tratamentului specific.

Atenționări: Produsul nu influentează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse: Pot apare reacții de hipersensibilitate la hidrcortizonă, tetraciclină, lidocaină sau la oricare dintre excipienții produsului, reacții locale iritative, infecții secundare.

Supradozaj: Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.

Interacțiuni cu alte medicamente: Deoarece absorbția sistemică a substanțelor active este probabil puțin importantă, nu se așteaptă apariția interacțiunilor medicamentoase descrise ȋn literatura de specialitate.

Sarcina și alăptarea: Deoarece studiile controlate la gravide lipsesc, se recomandă ca ȋn timpul sarcinii unguentul să nu se aplice pe suprafețe mari și ȋn timp ȋndelungat.

Deoarece nu se cunoaște dacă substanțele active se excretă ȋn laptele matern după aplicarea locala a produsului, administrarea ȋn perioada de alăptare se va face după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial la sugar.

Prezentare ambalaj: Cutie cu un tub de 18 g unguent.

Condiții de păstrare:

A nu se utiliza după data de expirare ȋnscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi ȋntre 15 – 25 grade C, ȋn ambalajul original.

A nu se lăsa la ȋndemâna copiilor.

HIMALAYA PILEX UNGUENT

Compoziție: Mimosa pudica (Mimoza) 5%, Eclipta alba 3%, Vitex negundo 3%, Calendula officinalis (Gălbenele)2%.

Pulberi: Cinnamomum camphora (Camfor) 1.225%, Tankana 1%, Yashad bhasma 1%, baza unguent q.s.ad 100%/ Procesate ȋn: Melia azadirachta, Ailanthus excelsa, Blumea Balsamifera, Eclipta alba, Allium ascalonicum, Acorus calamus, Solanum nigrum, Mimosa pudica (Mimoza).

Caracteristici: produsele de la Himalaya Herbal Healthcare sunt apreciate ȋn peste 70 de țări și oferă soluții eficiente de ȋngrijire a sănătății. Gama produselor Himalaya Herbal Healthcare cuprinde preparate din extracte vegetale și pulberi de plante recoltate din zonele nepoluate din India. Pilex unguent are efect favorabil ȋn afecțiunile hemoroidale.

Proprietăți :Pilex unguent are proprietăți antiiflamatoare ,antibacteriene și antihemoroidale care favorizează reducerea hemoroizilor, controlează sângerarea și scurtează perioada de vindecare a mucoasei și tegumentului adiacent. Prin efectul analgezic local, reduce durerea iar prin acțiunea emolientă determină evacuarea mai ușoară a scaunului.

Utilizare: pentru obținerea unor rezultate favorabile ȋn imbunătațirea stării de sănătate, acest unguent se poate administra astfel: se aplică pe zonele afectate ȋnainte și după evacuarea scaunului folosind aplicatorul. Numai pentru uz extern.

Producator: Himalaya

PROCTO-GLYVENOL CREMA, UNGUENT

Prezentare: Cutie cu un tub de 30 g cu aplicator.

Indicații: Procto-Glyvenol determină diminuarea promptă a simptomelor hemoroizilor (durere, usturime, prurit, tensiune), care apar datorită inflamației secundare a regiunii anale. Activitatea terapeutică Procto-Glyvenol la pacienții cu hemoroizi este atribuită capacității acestuia de a reduce permeabilitatea capilară și de a crește tonusul vascular. Ȋn plus, are efect antiinflamator local și acțiune antagonistă asupra unor substanțe endogene care au rol de mediatori ai inflamației și durerii. Lidocaina conținută de Procto-Glyvenol grăbește atenuarea simtomatologiei.

Contraindicații: Hipersensibilitate la unul din componenții Procto-Glyvenol.

Compoziție: Un tub de 30 g cremă rectală conține tribenozidă 1500 mg și clorhidrat de lidocaină 600 mg

Mod de administrare: Pâna la dispariția semnelor acute, se aplică local crema rectala dimineața și seara. Ulterior, se poate continuă tratamentul printr-o singură aplicare zilnică. 30 g cremă sunt suficiente pentru 20-30 de aplicații.

Producător : Novartis Pharma

PROCTOLOG CREMA, UNGUENT

Producator: Pfizer Inc USA

Indicații: Tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase și pruriginoase anale, al fisurilor, ȋn special ȋn criza hemoroidală.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componenții produselor.

Administrare: Crema rectală se aplică in regiunea anală, dupa toaleta locală, de 1-2 ori pe zi.

Compoziție: 100 g cremă rectală conțin trimebutină 5,8g; ruscogenină 0,5 g și excipienți; ceară autoemulsionabilă, alcool cetostearilic, miristat de izopropil, propilenglicol, monostearat de glicerol, parahidroxibenzoat de propil, apă purificată.

Precauții: Tratamentul cu Proctolog nu ȋnlocuiește tratamentul specific al afecțiunii anale. Tratamentul cu Proctolog trebuie să fie de scurtă durată. Dacă simptomele nu cedează rapid, tratamentul trebuie ȋntrerupt și se recomandă efectuarea unui examen proctologic.

Reacții adverse: Pot să apară reacții cutanate.

Interacțiuni cu alte medicamente: Nu s-au raportat interacțiuni medicamentoase.

Sarcina și alăptarea: Datorită conținutului ȋn trimebutină, este de preferat a nu se utiliza produsul ȋn cursul primului trimestru de sarcină. Ȋn absența efectelor nedorite la mamă sau făt, produsul se poate administra ȋn cursul trimestrelor 2 și 3 de sarcină numai dacă este absolut necesar.

Produsul poate fi administrat ȋn timpul alăptării

Prezentare ambalaj: Cutie cu un tub de 20 g crema rectală și o canulă rectală.

Condiții de păstrare: A nu se utiliza după data de expirare ȋnscrisă pe ambalajul original. A se păstra la temperaturi sub 25ºC, ȋn ambalajul original. A nu se lăsa la ȋndemâna copiilor.

SUNWAVEPHARMA SUN PILES CREMA ANTIHEMOROIDALA

Prezentare: tub 30 g Crema Sun Piles conține un amestec de ingrediente naturale cu acțiune antihemoroidală dovedită.

Crema Sun Piles cu proprietățile sale antiinflamatorii, astringente și anti-infecțioase, ajută la controlul sângerărilor și grăbeste procesul de refacere al pielii și mucoaselor inflamate, facilitează evacuarea materiilor fecale, ameliorează pruritul anal, diminuează durerea și are efect calmant acționând eficient ȋn afecțiunile hemoroidale, pe factorul inflamator și dureros.

Compoziție :

– Siddha Tel: preparată prin incorporarea mai multor extracte valoroase de plante ȋn ulei de susan, care ȋi conferă proprietăți alcaline, aceasta ȋnmoaie și protejează mucoasa anală, combate constipația și spasmele, reduce inflamația și are efect vasoconstrictor pe arterele din zona anală, contribuind astfel la reducerea inflamației hemoroidale.

– Yashad Bhasma (oxid de zinc): conține zinc obținut dintr-o sursă naturală care are efect astringent și regenerator la nivelul mucoasei, reduce edemul local și calmează durerea.

-Kapoor (camfor) – are proprietăți antiinflamatorii și antialgice, contribuie la vindecarea rănilor și reglarea circulației ȋn zona anală, reduce spasmul și normalizează tranzitul intestinal.

– Santalum album (Safed Chandan powder) are efect calmant și antiinflamator, reduce senzația de arsură și de eliminare dificilă a materiilor fecale.

Indicații:

– hemoroizi, criză hemoroidală acută

– tromboflebită hemoroidala

– proctite, criptite

– fisuri anale superficiale

– inflamații rectale

– prurit anal

Mod de administrare: Se aplică local, pe zona afectată, folosind aplicatorul din cutie, ȋnainte și după evacurarea materiilor fecale. Se aplică de 2 ori pe zi pe venele dilatate (varicozități).

Producător: Sun Medic

ULTRAPROCT UNGUENT

Indicații: Hemoroizi, fisuri anale superficiale, proctite.

Contraindicații: Infecții specifice ȋn zona de tratament (tuberculoză sau sifilis); afecțiuni virale (varicelă, vaccină).

Administrare: Ultraproct se va aplica, de preferință, după defecație și ȋn urma unei atente toalete locale. Ameliorarea, de cele mai multe ori rapidă, nu trebuie să determine ȋntreruperea precoce a tratamentului. Pentru a se evita recidivele, chiar și după dispariția simptomelor, trebuie continuat tratamentul cel puțin 1 săptămână, dar la intervale mai rare (unguentul numai o dată pe zi sau un supozitor la fiecare 2 zile). Nu se va depăși ȋnsă o perioadă totală a tratamentului de 4 săptămâni.

Dacă nu există altă indicație, ȋn general, unguentul rectal se va administra de două ori pe zi, iar ȋn prima zi, pentru o mai rapidă calmare a simptomelor, până la 4 ori. Se aplică pe deget o cantitate mică de unguent (similară unei boabe de mazăre), se ȋntinde pe zona anală și se trece de sfincterul anal prin apăsare cu vârful degetului pentru ȋnvingerea rezistenței musculare. Ȋnaintea aplicării ȋn rect, canula existentă ar trebui răsucită ȋn tub. Ȋn cazul proceselor inflamatorii severe și deci foarte dureroase, se recomandă totuși ca la ȋnceput și pentru utilizarea internă a unguentului să se facă tot cu ajutorul degetului. Hemoroizii trebuie unși ușor și impinși cu atenție cu degetul ȋnăuntru.

Compoziție: 100 g unguent rectal conține pivalat de fluocortolonă 0,0918 g, hexanoat de fluocortolonă 0,0945 g, clorhidrat de cincocaină 0,5 g și excipienți: ulei de ricin, ulei de ricin hidrogenat, 2-octildodecanol, monoricinoleat de macrogol 400, ulei de citrice și trandafir.

Precauții: Ȋn infecțiile fungice este necesară terapie adițională specifică. Se va evita contactul preparatului cu ochii. De aceea, se recomandă spălarea cu atenție a mâinilor după utilizare.

Atenționări: Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Ultraproct nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse: Dacă Ultraproct se folosește timp ȋndelungat (peste 4 săptămâni), nu se exclud simptome locale (de ex. atrofia tegumentului). Ȋn cazuri rare pot apărea reacții alergice cutanate.

Supradozaj: Ȋn caz de supradozaj pacientul es va adresa medicului.

Interacțiuni cu alte medicamente: Nu se cunosc.

Sarcina și alăptarea: Ca o regula generală, produsele topice conținând glucocorticoizi nu se recomandă ȋn primele trei luni de sarcină. Este puțin probabilă excreția unei cantități semnificative de glucocorticoizi ȋn laptele matern.

Prezentare ambalaj: Cutie cu un tub de aluminiu a 15 g unguent rectal și o canulă rectală cu capac de protecție.

Condiții de păstrare: A nu se utiliza după data de expirare ȋnscrisă pe ambalaj. A nu se lăsa la ȋndemâna copiilor.

UNGUENT DE GĂLBENELE FARES

Producător: Laboratoarele FARES Bio Vital Romania

Indicații: Unguentul de gălbenele este utilizat ca remediu pentru probleme dermatologice și se bazează pe proprietățile sale antiseptice, cicatrizante, emoliente, dezinfectante, antiinflamatoare. De asemenea este util ȋn tratarea rănilor mici, a ȋntepăturilor de insecte, arsurilor, degerăturilor, a micozelor interdigitale și a călcâielor. Este indicat ȋn tratamentul varicelor, hemoroizilor și arsurilor solare.

Administrare: Se aplică local, de 2-3 ori pe zi pe zonele afectate.

Acțiune, indicații: Gălbenelele au o compoziție complexă. Dintre numeroasele grupe de substanțe active identificate se enumeră: glicozizi, carotenoide, ulei volatil, mucilagii, flavonoide, fitosteroli, rășini.

Compoziție: extract fluid de Gălbenele , bază de unguent.

Prezentare ambalaj: 20 g.

5.3. EXEMPLE DE MEDICAMENTE SISTEMICE ANTIHEMOROIDALE

DETRALEX, COMPRIMATE FILMATE

Compoziție: Fracțiune flavonoidică micronizată 500 mg; diosmină 450 mg; hesperidină 50 mg. 

Indicații: Tratamentul manifestărilor insuficienței venoase cronice amembrelor inferioare, funcționale și organice: senzație de greutate, durere, crampe nocturne. Tratamentul semnelor funcționale legate de criza hemoroidală.

Precauții:

Sarcina este o perioadă normală a vieții unei femei, când este important să nu se ia acest medicament fără avizul medicului. De asemenea, dacă se dorește o sarcină, este necesar să fie prevenit medicul. Niciun efect secundar nu a fost raportat până ȋn prezent.

Alăptarea: ȋn absența datelor asupra trecerii ȋn laptele matern, alăptarea este contraindicată pe durata tratamentului. 

Reacții adverse: Câteva cazuri de tulburări digestive banale și tulburări neurovegetative au fost descrise, neobligând niciodată la oprirea tratamentului.

Mod de administrare: Ȋn flebologie – posologia uzuală este de 2 comprimate pe zi, 1 comprimat dimineața, 1 comprimat la prânz și 1 comprimat seara, ȋn timpul meselor. Ȋn criza hemoroidală se administrează 6 comprimate pe zi, ȋn primele 4 zile, apoi 4 comprimate pe zi, ȋn urmatoarele 3 zile.

HIMALAYA PILEX

Prezentare: flacon cu 60 tablete;

Compoziție/tabletă: conține pulberi de Balsamo-dendron mukul (oleo-gum-rezină)-260mg, Shilajeet (produs ayurvedic) 32mg, Melia azadirachta-Neem (semințe) 14mg, extracte de: Berberis aristata (rădăcină) -64mg, Emblica officinalis – Agrișe indiene (fruct) -32mg, Terminalia chebula (Coaja fructelor) – 32mg, Terminalia bellerica (coaja fructelor) 32mg, Cassia fistula (fruct) – 32mg, Bauhinia variegate (scoarța) – 32mg, Mesua ferrea (floare) – 6mg. Excipienți:celuloză microcristalină, carboximetilceluloză sodică, crospovidonă, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu, etilceluloză, hidroxipropilmetilceluloză; polietilenglicol 400, polietilen 6000. Nu conține arome sau coloranți artificiali.

Caracteristici: Pilex tablete are efect favorabil ȋn afecțiunile hemoroidale.

Proprietățile produsului: Substanțele bioactive din Pilex tablete reduc ȋngroșarea și dilatarea venelor și capilarelor venoase fiind utile ȋn cazul hemoroizilor. Reduc, de asemenea, presiunea din venele porte și congestia hepatică. Acțiunea antiinflamatoare și antibacteriană reduce inflamația și scade riscul de infecție.

Având și proprietăți laxative, corectează constipația cronică asociată cu boala hemoroidală.

Administrare: pentru obținerea unor rezultate favorabile ȋn ȋmbunătătirea stării de sănătate, acest supliment alimentar se poate administra astfel: 1-2 tablete de 3 ori pe zi.

Producător: Himalaya

DEVARICID COMPRIMATE FILMATE

Prezentare: Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate filmate.

Compoziție: Un comprimat filmat conține diosmină micronizată 450 mg, hesperidină micronizată 50 mg si excipienți: celuloză microcristalină 101, Opadry, glicolat sodic de amidon, stearat de magneziu, talc, gelatină.

Acțiune: Devaricid susține funcționarea normală a venelor, capilarelor și a vaselor limfatice. Acest medicament este util ȋn restabilirea și menținerea tonusului pereților vasculari, redă funcționalitatea și elasticitatea venelor și readuce la valori normale rezistența și permeabilitatea capilarelor. Se folosește pentru a ȋnlătura neplăcerile determinate de funcționarea defectuoasă a sistemului venos (senzația de picioare grele, umflate, dureri la nivelul gambelor) precum și pentru ameliorarea durerii localeprovocate de hemoroizi.

Utilizare: Câte 1 comprimat filmat de 2 ori pe zi, în timpul meselor. Comprimatele se administrează cu puțină apă, în timpul meselor. La nevoie, atunci când senzațiile neplăcute cauzate de hemoroizi (în special durerile) sunt foarte intense, se pot utiliza câte 2 comprimate de 3 ori pe zi, timp de 4 zile, scazând apoi la 2 comprimate de 2 ori pe zi, timp de 3 zile. După aceste 7 zile se va continua cu câte 1 comprimat de 2 ori pe zi.

Precauții: Pe perioada sarcinii este important ca femeia să ceară sfatul medicului înainte de a începe să utilizeze acest produs. Nu au fost observate efecte nedorite pâna în prezent. Deoarece nu se cunoaște dacă substanțele din compoziția acestui produs trec în lapte, este de preferat a se evita utilizarea de către femei care alăptează.

Atenționări : Suplimentele alimentare nu trebuie sa înlocuiasca un regim alimentar variat. A nu se depăși doza zilnică recomandată. Dozele pentru copii vor fi recomandate de medic. A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor. A nu se folosi după data expirarii înscrisă pe ambalaj.

Producator: Biofarm București

ACTAVIS TROXEVASIN CAPSULE

Prezentare: cutie cu 50 capsule;

Compoziție/capsulă: troxerutin 300mg și excipienți: conținutul capsulei: stearat de magneziu, lactoză monohidrat; capsulă: dioxid de titan (E171), galben amurg FCF (E110), gelatină.

Indicații terapeutice: toate stadiile varicoase și tulburările circulației sanguine venoase, insuficiența venoasă cronică, ulcere varicoase, tromboflebita și periflebita superifcială, sindromul posttrombotic, tratamentul post-chirurgical venos, hemoroizi; retinopatia și microangiopatia diabetică; edeme și hematoame posttraumatice;

Contraindicații: Hipersensibilitate (alergie) la troxerutin sau la oricare dintre excipienții produsului.

Precauții: Ȋn caz de criză hemoroidală, administrarea produsului nu ȋnlocuiește tratamentul specific al altor afecțiuni anale.Tratamentul trebuie să fie de scurtă durată. Dacă simptomele nu se remit rapid, trebuie efectuat un examen de specialitate și reconsiderat.

Sarcina și alăptarea: Cantitățile de medicament ce traversează bariera feto-placentară sunt minime. Rata excreției ȋn laptele matern este nesemnificativă. Cu toate acestea, administrarea la gravide sau la femeile care alăptează se va face doar ȋn cazul unor indicații stricte și doar după analizarea raportului beneficiu/risc. Ȋn timpul alăptării nu se recomandă tratamentul cu Troxevasin.

Administrare: Doza inițială zilnică recomandată este de 600mg troxerutin (2 capsule Troxevasin), administrată fracționat, la intervale egale. Doza zilnică de ȋntreținere recomandată este de 300mg troxerutin (1 capsula Troxevasin), timp de 2-4 săptămâni. Experiența clinică arată că efectul dorit este obținut, câteodată, după administrarea de doze zilnice, ce pot depăși 600mg troxerutin (2 capsule Troxevasin).

Doza zilnică maximă este de 1500 mg troxerutin (5 capsule Troxevasin). Capsulele se administrează ȋn timpul mesei. Succesul tratamentului cu Troxevasin depinde ȋn mare măsură de administrarea sa regulată, ȋn doze suficiente, pe o perioadă ȋndelungată de timp.

Reacții adverse: Tulburări gastro-intestinale – greață, vărsături, diaree; Tulburările gastrice pot fi observate foarte rar și se remit după ȋntreruperea tratamentului.

Reacțiile alergice – prurit, rash, urticarie. Foarte rare – cefalee, tulburări ale somnului.

Producător:Actavis

FARMACLASS VENOSTIM CAPSULE

Prezentare: cutie cu 40 capsule;

Compoziție/capsulă:

Diosmină 90mg

Hesperidină 10mg

Aesculus hipocastanum (castan) 80mg

Vaccinium myrtillus (afin)

Citrus limonium (lămâi) 20mg

Vitamina C 30mg

Venostim susține funcționarea optimă a venelor, capilarelor și vaselor limfatice. Datorită complexului vegetal bioactiv pe care îl conține, este eficient în restabilirea și menținerea tonusului pereților vasculari. Reda funcționalitatea și elasticitatea venelor. Este venotonic și vasculoprotector, crește tonicitatea venoasă, rezistența structurilor vasculare, scade hiperpermeabilitatea capilară. Compoziția produsului este îmbogățita cu vitamina C, care alături de hesperidină, îi potențează activitatea, ceea ce are ca efect consolidarea pereților vaselor de sânge. Este antioxidant, asigură protecția membranelor celulare împotriva acțiunii distructive a radicalilor liberi.

Recomandări:Venostim este eficient ȋn manifestările insuficienței venoase cronice la nivelul venelor hemoroidale (hemoroizi) sau la nivelul membrelor inferioare, manifestată prin simptome precum senzație de greutate ȋn picioare, durere, crampe nocturne, edeme.

Doza recomandată: 2 cps/zi, adminsitrate dimineața și seara, ȋn timpul meselor. Ȋn criza hemoroidală, se pot administra până la 6 comprimate pe zi, pentru perioade foarte scurte (maxim 4 zile).

Producător: FarmaClass

HEMOROEASY COMPRIMATE

Prezentare: cutie cu 60 comprimate;

Compoziție/comprimat:

Diosmină 450mg;

Hesperidină 50mg;

Excipienți: celuloză microcristalină (antiaglomerant), amidon de porumb, croscarmeloză sodică (antiaglomerant), povidona K30 (agent de legare), stearat de magneziu (emulgator). Ingredientele filmului: hipromeloză, polidextroză, glicerol, dioxid de titan, talc, oxizi de fier.

Diosmină, hesperidină

Diosmina și hesperidina fac parte din grupul bioflavonoidelor extrase din citrice. Ambele au capacitatea de a ȋntări pereții venoși și de a crește elasticitatea capilară. Hesperidina și alte bioflavonoide pot scădea permeabilitatea capilarelor și inflamația.

Hemoroeasy conține o fracțiune flavonoidică purificată micronizată (diosmina, hesperidina).

Benefic ȋn reducerea riscului de apariție a hemoroizilor;

Contribuie la protecția venelor ȋmpotriva proceselor inflamatorii;

Susține funcționarea corectă a sistemului venos;

Substantele active sunt obținute printr-o metodă tehnologică, numită micronizare. Micronizarea este un proces riguros, avansat din punct de vedere tehnologic, prin care particulele de substanțe active sunt reduse la dimensiuni microscopice de ordinul maximum 5 microni. Micronizarea substanțelor active crește biodisponibilitatea acestora.

Mod de administrare: ȋmpotriva simptomelor din boala hemoroidală, pentru cazurile acute, se recomandă inițial câte 2 comprimate de 3 ori pe zi timp de 4 zile, apoi câte 2 comprimate de 2 ori pe zi timp de 3 zile. Se poate continua cu câte 1 comprimat de 2 ori pe zi timp de 2 luni. Comprimatele se ȋnghit cu multă apă.

Producător: Glenmark

INDIAN HERBAL ANTI HEMO CAPSULE

Prezentare: flacon cu 60 capsule;

Anti Hemo reduce sângerarea și inflamația locală, ajutând astfel la eliminarea durerii, mâncărimii și senzației de disconfort asociată hemoroizilor. Anti Hemo grăbește procesul de vindecare din zona ano-rectală si ajuta la refacerea tonusului vaselor de sânge (venelor și capilarelor).

Administrat sistematic, susține buna desfășurare a proceselor metabolice implicate ȋn menținerea sistemului vascular ȋntr-o stare optimă de funcționare. Ȋmbunatățește circulația sângelui din zona ano-rectală, eliminând astfel stazele sanguine și grăbind regenerarea țesuturilor. Deoarece constipația este una dintre afecțiunile asociate hemoroizilor, se recomandă folosirea acestui produs ȋmpreuna cu Dizolax.

Indicații: Hemoroizi. Vene varicoase

Ingrediente: Amorphophallus campanulatus, Plumbago zeylanica, Zingiber officinale, Piper nigrum

Doza recomandată pentru consumul zilnic: Câte 1-2 capsule, de 3 ori pe zi. Pentru un efect maxim, se va administra ȋmpreuna cu jumătate de linguriță de zahăr brun și apă.

Producator:Pravek Kalp Herbal Products

SECOM VEIN DEFENSE TABLETE

Prezentare: flacon cu 60 tablete;

Compoziție/2 tablete: Vitamina C (acid ascorbic) 400mg (500%DZR), Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum) (extract din semințe 12:1, aescin (20%)70mg) 350mg, Gotu Kola (Centella asiatica) (partea aeriană) 250mg; Hesperidin concentrat 200mg; concentrat de bioflavonoide 200mg; Quercetina 200mg; concentrat de tocoferoli (surse naturale de tocoferoli d-alfa, d-beta, d-gama, d-delta) 200mg; Ghimpe (Ruscus aculeatus) (extract din rădăcină)150mg; Curcumin (Curcuma longa) (extract din rădăcină)50mg; Bromelaina (din ananas-125 GDU) 50mg, Rutin 50mg; Vin roșu frantuzesc (extract) (oferă (5%)) 2.5mg trans-resveratrol, (50%) 25% mg combinație de polifenoli/proantocianide (OPCs) 50mg, ActiSorb (BioPerine – extract din Piper negru, Ghimbir – extract din rădăcină ,Rozmarin -extract din frunză, Curcumin – extract din rădăcină, Ardei iute extract) 10mg.

Indicații: ȋmbunătățește circulația sanguină și limfatică; reduce fragilitatea pereților capilari, ȋmbunătățește tonusul pereților și al valvelor venoase, menține integritatea pereților venoși (prin inhibarea elastazei), reduce inflamațiile venoase; antiedematos, astringent, antioxidant și cicatrizant ȋmbunătățește elasticitatea pielii; antitrombotic : reduce coagularea și formarea trombilor venosi, descompune trombii venoși;

Recomandat ca adjuvant ȋn: insuficiența venoasă, varice, varice esofagine, tromboză, tromboflebită, ulcer varicos, indurații ale traiectelor venoase după injecții sau perfuzii intravenoase, inflamații post-traumatice (hematoame, entorse, luxatii, contuzii), circulație periferică deficitară, dureri și senzație de greutate ȋn picioare , glezne umflate (edeme), crampe musculare, furnicături, hemoroizi, celulită,cicatrici cheloide (hipertrofice), anevrism aortic, prevenirea crizelor cardiace, sindromul Raynaud, manifestări vasculare și limfatice ale mastectomiei, chimio și radioterapiei (spasm venos, flebită, extravazare).

Mod de administrare: câte 2 tablete/zi la masă sau conform recomandării consultantului de specialitate.

Producător: Solaray

5.4. ALTE FORME FARMACEUTILE FOLOSITE IN TRATAMENTUL HEMOROIZILOR

HEMORRITE DISPOZITIV CRIOTERAPIE PENTRU HEMOROIZII INTERNI SI EXTERNI

Prezentare: cutia conține: 1 dispozitiv HemorRite Crioterapie; 2 flacoane de 35ml lubrifiant natural; 1 cutie igienică pentru refrigerare; instrucțiuni de utilizare;

Descriere: HemorRite Crioterapie este un dispozitiv conceput cu o formă anatomică pentru aplicarea terapiei prin frig (crioterapie) direct pe venele hemoroidale inflamate externe și interne. Aplicarea directă a frigului asigură calmarea rapidă a durerii, inflamației și mâncărimii. De asemenea, dispozitivul HemorRite Crioterapie este potrivit pentru tratamentul fisurilor anale și perianale, datorită proprietăților sale analgezice și vasoconstrictoare. HemorRite Crioterapie a fost conceput tinând cont de anatomia umană și de conceptele medicale moderne pentru tratarea bolii hemoroidale.

Instrucțiuni de utilizare pentru tratamentul hemoroizilor interni :

Se introduce dispozitivul HemorRite Crioterapie ȋn cutia igienică și se lasă ȋn congelator timp de minim 2 ore. Apoi, dispozitivul se ține de bază, se aplică câteva picături de lubrifiant pe vârf și se lasă să se scurgă pe gâtul dispozitivului. Pacientul se ȋntinde pe o parte, cu un picior ȋntins și cu celălalt ȋndoit spre abdomen. Dispozitivul are un capat ȋngust ce trebuie ȋndreptat ȋn spate și unul lat ȋndreptat in fata (spre zona genitală ). Se introduce dispozitivului lubrifiat ȋn anus ȋncet și cu grijă, pâna ce gâtul dispozitivului este introdus complet. Dispozitivul se utilizează timp de 6-8 minute sau până când atinge temperatura corpului, timp de maxim 10 minute. Se scoate dispozitivul HemorRite ȋncet și cu grijă. Pacientul se va spăla cu sapun și apă caldă. Dispozitivul se șterge si se reintroduce după uscare ȋn cutia sa igienică. Dispozitivul HemorRite se pune la loc ȋn congelator și se urmează pașii de mai sus la fiecare utilizare. Dupa prima congelare, HemorRite poate fi refolosit timp de maxim 6 luni.

Instructiuni de utilizare pentru tratamentul hemoroizilor externi:

Dispozitivul HemorRite Crioterapie se introduce ȋn cutia igienică și se lasă ȋn congelator timp de minim 2 ore. Dupa ce a stat cel puțin 2 ore la congelator , se scoate dispozitivul din cutia sa. Se ȋndepărteză ȋmbracămintea si pacientul se va ȋntinde pe o parte cu un picior ȋntins și cu celălalt ȋndoit spre abdomen . dispozitivul HemorRite Crioterapie se ține de gât, cu capătul lat ȋndreptat ȋn față (spre zona genitală) și cu cel ȋngust ȋndreptat ȋn spate. Pacientul se așează si va ține dispozitivul ȋn această poziție pe anus. Dispozitivul se utilizează timp de 6-8 minute sau până când atinge temperatura corpului, timp de maxim 10 minute. Dispozitivul HemorRite se ȋndepărteză ȋncet și cu grijă. Pacientul se va spăla cu săpun și apă caldă. Se va șterge dispozitivul și se va reintroduce după uscare ȋn cutia sa igienică. Dispozitivul HemorRite se pune la loc ȋn congelator și se vor urma pașii de mai sus la fiecare utilizare. După prima congelare, HemorRite poate fi refolosit timp de maxim 6 luni.

Durata : HemorRite Crioterapie poate fi utilizat de până la patru ori pe zi ȋn prima săptămână de tratament. Dupa aceea, dispozitivul HemorRite se poate folosi de cel puțin două ori pe zi, până la dispariția simptomelor. Produsul poate fi folosit timp de maxim 6 luni după prima congelare. Se face o pauză de cel puțin 2 ore ȋntre aplicări.

Atenționări: Dispozitivul HemorRite Crioterapie este destinat uzului personal și nu trebuie folosit și de alte persoane. Dispozitivul trebuie păstrat ȋn cutia igienică atunci când nu este folosit. Nu se va utiliza dispozitivul daca se observă orice crapatură sau spărtură pe dispozitiv. Daca dispozitivul HemorRite Crioterapie se crapă sau se sparge, iar agentul de răcire intră ȋn contact cu pielea, se clatește cu apa. Dacă agentul de răcire intră ȋn contact cu ochii, se clătește cu apă din abundență.

Ȋn cazul hemoroizilor ȋn stare avansată,de gradele 3 și 4, dispozitivul HemorRite Crioterapie ar trebui folosit doar pentru tratarea hemoroizilor externi. Imediat ce se ameliorează inflamația și starea hemoroizilor, se poate ȋncepe utilizarea dispozitivului și pentru tratarea hemoroizilor interni. Hemoroizii de gradul 3 se deplasează ȋn afara anusului ȋn timpul scaunelor și revin ȋn poziție normală doar dacă sunt ȋmpinși ȋnauntru cu degetul. Hemoroizii de gradul 4 sunt permanent deplasați ȋn afara anusului și nu pot fi ȋmpinși ȋn anus.

A nu se utiliza ȋn caz de hipersensibilitate la frig extrem sau crioterapie. A nu se lăsa la ȋndemâna copiilor. Poate fi folosit și de femei ȋnsărcinate dar se recomandă consultul medical ȋn prealabil

Daca simptomele persistă sau se ȋnrăutățesc după 7 zile, se va ȋntrerupe tratamentul cu HemorRite Crioterapie

Producător: Med-Rite Laboratoires

MULTI-GYN COMPRESE ANALE  PENTRU HEMOROIZI SI FISURI

Prezentare: cutie cu 12 comprese impregnate cu un gel bio-activ;

Ingrediente: extract de Aloe Barbadensis, Apă, Glicerină, Acid Lactic, Guma Xanthan, Acid Polyglucuronic, Galactoarabian Crosspolymer.

Comprese anale pentru ȋngrijire și confort ȋn caz de hemoroizi și fisuri anale. Combinație unică de comprese stratificate non-absorbante, impregnate cu un gel bio-activ ce creează micro-climatul ideal pentru refacerea și protejarea tesuturilor. Ideale și pentru femeile care ȋntâmpină un asemenea discomfort ȋn perioada de sarcină și după naștere.

Mod de folosire: Pliculețul se descchide si se așează compresa cu partea impregnată cu gel pe zona afectată de hemoroizi și fisuri anale. Compresa se lasă ȋn acel loc, oricât timp se dorește, dar nu mai puțin de 10 minute. Pentru a fi siguri ca aceasta se fixează bine, se recomandă folosirea unei lenjerii intime strâmte. Se pot aplica minim de 2 ori pe zi până când simptomatologia dispare. Compresele Multi-Gyn nu ar trebui utilizate mai mult de 30 de zile ȋntr-o perioadă de tratament.

Producător: BioClin Olanda

FAVISAN COLONSAN PRO-CERAT

Prezentare: 10 baghete cilindroconice de 1.9g;

Ingrediente: cacao butter, cera flava, Abies alba catechu, Vaccinium vitis idaea, Epilobium parviflorum, Xanthium spinosum, Salvia officinalis, Thymus sepylum, Achillea millefollium, Symphytum officinale, Hippophae rhamnoides, Calendula officinalis, Urtica dioica, Hypericum perforatum, zinci oxydum.

Beneficii: Reduce procesul inflamator, ȋnlesnește diminuarea și ȋnchiderea rapidă a rănilor; are proprietăți decongestive; crește apărarea naturală față de microorganismele patogene și tumori. Formula utilizată tradițional ca adjuvant ȋn: afecțiunile prostatei ,hemoroizi, fisuri anale, leziuni cutanate, infecții urinare ,litiaze renale; menține sănătatea aparatului uro-genital masculin.

Mod de utilizare: aplicații locale 1-3 ori/zi intrarectal.

Producător: Favisan

CONCLUZII

Clasic, hemoroizii au fost definiți ca dilatații varicoase ale venelor ano-rectale. Denumirea de hemoroizi înseamnă hemoragie, definind boala prin simptomul cel mai pregnant. Hemoroizii se transformă în boală hemoroidală, în momentul în care se manifestă clinic prin semne, simptome și complicații. Boala hemoroidală afectează în general  adultul cu vârsta între 30 și 60 de ani. În privința distribuției pe sexe, boala afectează în mod relativ egal, ambele sexe. Studiile științifice efectuate arată că din punct de vedere al cauzelor de apariție a afecțiunii, există un teren predispozant (familial-constituțional-ereditar), pe care acționează factori declanșatori diverși:

– tulburările de tranzit, în special constipația

– perioada de fertilitate la femeie, sarcina, nașterea

– modul de viață (sedentarism)

– profesii ce implică poziția șezând, prelungită (funcționari, șoferi)

– tulburări metabolice și endocrine

– alimentația: consumul excesiv de condimente, alcool

– medicație generală (ex.contraceptivele pe termen lung) și locală agresivă, iritantă.

Când devine simptomatică, boala hemoroidală se manifestă prin:

– sângerare cu sânge roșu, ce apare la sfârșitul scaunului, în general în cantitate mică, însă având un caracter repetitiv. Aceste sângerări repetate pot duce la anemii severe. Sângerarea este simptomul de alarmă ce-l determină pe pacient să se prezinte la medic. Este însă greșit și periculos a se considera acest simptom, ca fiind apanajul exclusiv al bolii hemoroidale.

– durerea este mai mult sau mai puțin intensă și se exacerbează când apar complicații inflamatorii sau trombotice.

– scurgeri sero-mucoase sau purulente însoțite frecvent de mâncărime.

– tumefacția este palpată de bolnav la marginea anusului și are un caracter elastic și poate să dispară.

Examenul regiunii anale va prezenta hemoroizii externi la marginea anală și hemoroizii interni la anuscopie (examinarea cu lupa), va exclude prezența altor afecțiuni loco-regionale și va preciza eventualele complicații ale bolii hemoroidale. Tușeul rectal este obligatoriu nu atât pentru diagnosticul pozitiv al hemoroizilor, cât mai ales pentru a face diferența cu alte afecțiuni: tumori ale canalului anal, tumori rectale joase, abcese anale, fisuri anale etc.

În lipsa tratamentului, boala hemoroidală progresează, apărând complicații inflamatorii și trombotice. Daca inițial hemoroizii interni exteriorizați dispăreau spontan, la un moment dat, în urma efortului de defecație, prolapsul devine ireductibil. Survine apoi tromboza venelor hemoroidale exteriorizate, cu edem secundar ce accentuează strangularea hemoroidală. De asemenea, cheagul în tensiune duce la necroza tegumentului cu apariția de scurgeri sangvinolente, urât mirositoare. Apare astfel un tablou clinic impresionant ce se constituie într-o adevărată urgență proctologică. La rândul lor, hemoroizii externi se pot tromboza. Ei apar ca mici tumorete vineții, dureroase sub tegumentul marginii anale. Aceste tromboze se organizează în câteva săptămâni într-un cheag, care se retractă și se resoarbe în timp, lăsând o plică cutanată.

Tratamentul bolii hemoroidale începe  cu măsuri igienico-dietetice: se combate constipația, se scot din alimentație condimentele, se adoptă un stil activ de viață. Tratamentul medicamentos vine în completarea măsurilor anterior enumerate și constă în administrarea pe cale generală și locală de substanțe cu rol antiinflamator, antialgic și de îmbunătățire a hrănirii peretelui venos.Tratamentul ambulator instrumental cuprinde o gamă variată de tehnici, mai frecvent folosite fiind: sclerozarea hemoroizilor (se injectează sub anuscop, substanțe sclerozante în jurul venelor hemoroidale), fotocoagularea cu infrarosii, ligatura cu benzi elastice a venelor hemoroidale. Tratamentul chirurgical se adresează stadiilor mai avansate de boală și complicațiilor.

În concluzie, boala hemoroidală, un tribut plătit de om poziției bipede și stilului de viață modern este o afecțiune frecventă cu evoluție progresivă ce beneficiază în prezent de o gamă largă de terapii medicamentoase, miniinvazive și chirurgicale. Pacientul trebuie să se adreseze cu încredere medicului specialist, singurul în măsură să diagnosticheze corect afecțiunea, să excludă boli mai grave cu simptome asemănătoare și să aplice tratamentul adecvat stadiului bolii hemoroidale.

BIBLIOGRAFIE

1. Cristea Aurelia Nicoleta, Farmacologie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1998;

2. Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, sub redacția, Ed. Medicală, București, 2005;

3. Ciulei Ion, Grigorescu Emanoil, Stănescu Ursula, Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie, ed. Medicală, București, 1993;

4. Cotrau Martian, Stan Teodor, Popa Lidia, Preda I., Kincsesz-Ajtay Maria, Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991;

5. Bojița Marius, Roman Liviu, Săndulescu Robert, Oprean Radu, Analiza sși controlul medicamentelor, vol. 2, ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003;

6. Leucuța Sorin, Tehnologie Farmaceutică Industrială, Ed. Dacia, 2001;

7. Popovici Iuliana, Lupuliasa Dumitru, Tehnologie farmaceutică, Ed. Polirom, Iași, 2001;

8. ***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Ed. Medicală București, 1993;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a Supliment 2000, Ed. Medicală 2000;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2001, ed. Medicală 2002;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală 2004;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2006, Ed. Medicală 2006.

BIBLIOGRAFIE

1. Cristea Aurelia Nicoleta, Farmacologie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1998;

2. Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, sub redacția, Ed. Medicală, București, 2005;

3. Ciulei Ion, Grigorescu Emanoil, Stănescu Ursula, Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie, ed. Medicală, București, 1993;

4. Cotrau Martian, Stan Teodor, Popa Lidia, Preda I., Kincsesz-Ajtay Maria, Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991;

5. Bojița Marius, Roman Liviu, Săndulescu Robert, Oprean Radu, Analiza sși controlul medicamentelor, vol. 2, ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003;

6. Leucuța Sorin, Tehnologie Farmaceutică Industrială, Ed. Dacia, 2001;

7. Popovici Iuliana, Lupuliasa Dumitru, Tehnologie farmaceutică, Ed. Polirom, Iași, 2001;

8. ***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Ed. Medicală București, 1993;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a Supliment 2000, Ed. Medicală 2000;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2001, ed. Medicală 2002;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală 2004;

***Farmacopeea Romană, ediția a X-a, Supliment 2006, Ed. Medicală 2006.