Kinetoterapia Tulburarilor de Crestere Si Dezvoltare a Scolarilor de 9 10 Ani

INTRODUCERE

ACTUALITATEA TEMEI

Statistica arată cifre îngrijorătoare vehiculate de medici. 20% dintre copiii români au rahitism. Intră

Statistica arată cifre îngrijorătoare vehiculate de medici. 20% dintre copiii români au rahitism. Intră în această categorie și mulți dintre minorii îngrijiți atent și echilibrat. Deoarece rahitismul nu doare, diagnosticul este pus după ce copilul începe să meargă. Sedentarismul copiilor, care preferă să stea acasă cu laptopul în față decât să bată mingea la soare, hrana procesată, saraca în pește și profilaxia incorectă explică cele mai recente cifre privind frecvența rahitismului. 2 din 10 copii prezintă semne ale bolii și mulți nu recuperează carențele până la adolescență și vârsta adultă.

Dacă oasele nu sunt bine încărcate cu săruri minerale,acesta fiind rolul vitaminei D, apar acele deformări ale picioarelor, în o, în x, deformări ale coloanei,așa numite sechele de rahitism.

Sunt de părere că evoluția tehnologiei are un adevărat efect de boomerang asupra sănătății iar repercursiunile sechelelor de rahitism în loc să fie ameliorate,acestea se pot complica.

DOMENIUL CERCETĂRII

,,Știința mișcării este o disciplină de studiu a activităților fizice care sunt implicate în formarea omului din punct de vedere fizic (educație), în creșterea gradului de sănătate a oamenilor (sănătate), în competiție (sport), în petrecerea timpului liber (recreere), în tratarea unor efecțiuni sau în recuperare după anumite boli (kinetoterapie).’’

Hoffman S., și col. (2005). Introduction to Kinesiology. USA. Human Kinetics

Kinetoterapia se definește ca terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse suferințe. Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciții fizice statice și dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative și de recuperare.

Tulburările de creștere și dezvoltare la copii sunt influențate de bagajul genetic cât și de aportul de nutrienți alimentari În perioada copilăriei, creșterea staturală este reglată de hormonal de creștere (STH somathormon sau GH grouth hormone), dar și de hormonii tiroidieni. Deficitul de hormoni tiroidieni poate determina hipostaturalitate,iar combinat cu deficitul de vitamina D,rahitismul sau sechele de rahitism.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Motivul alegerii temei este reprezentat de alegerea personală în vederea formării mele pe plan profesional,o sesizare de mai demult a rahitismului și sechelelor de rahitism prezent în școli,consecință a tulburărilor de creștere și dezvoltare.În cercetarea de față ne-am propus să introducem o strategie pedagogic-experimentală dar cu implementări de ordin kinetoterapeutic,promovănd mijlocul specific caracteristic atât Educației Fizice și Sportului,cât și Kinetoterapiei: exercițiul fizic,respectând condul deontologic și etic: primum non nocere.

SCOPUL CERCETĂRII

Scopul lucrării noastre este de ameliorare a afecțiunilor datorate tulburărilor de creștere și dezvoltare a școlarilor de 9-10 ani, cu sechele de rahitism, prin programe de intervenție kinetoterapeutice,dar mai ales de automatizarea reflexului postural corect.

Programul de intervenție conține exerciții fizice realizate sistematic și metodic urmărind îmbunătățirea funcțională a capacității a întregului organism cu rol profilactic și homeostazic.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Selectarea și formarea grupelor de copii ce au sechele de rahitism.

Conceperea și aplicarea programelor kinetoterapeutice de intervenție.

Alcătuirea și selectarea celor mai eficiente probe și teste de control.

Creșterea forței musculaturii spatelui.

Creșterea mobilității la nivelul cutiei toracice și a coloanei vertebrale

Creșterea forței membrelor superioare.

Ameliorarea deficienței de postură.

Corectarea aliniamentului corpului.

Automatizarea reflexului postural correct.

IPOTEZA CERCETĂRII

Prin conceperea și aplicarea unui program de intervenție kinetoterapeutic la copiii cu sechele de rahitism,considerăm că vom obține:

Creșterea forței musculaturii spatelui.

Creșterea forței membrelor.

Creșterea mobilității la nivelul cutiei toracice și a coloanei vertebrale.

Ameliorarea deficienței de postură.

Corectarea aliniamentului corpului.

Automatizarea reflexului postural corect.

CAPITOLUL I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

1.1 TULBURARILE DE CRESTERE SI DEZVOLTARE A SCOLARILOR DE 9-10 ANI

Creșterea și dezvoltarea reprezintă un process biologic complex, specific și ireversibil vieții, caracteristic și particular fiecărei rase, respective individ.

Conform OMS copilăria este cuprinsă între vârstele de 0 18 ani.

În perioada întreagă a copilăriei, ritmul și intensitatea creșterii este diferit și vizează întreg organismal. Dezvoltarea organismului uman este supus unor procese, mecanisme de adaptare, perfecționare încontinuu, în limitele unor parametric biologici impuși de mediu și în funcție de activitățile: fizice, psihice și intelectuale.

Organele, sistemele, funcțiile și activitățile lor, sunt supuse creșterii și dezvoltării, având ritmul și intensitatea determinate onto și filogenetic, impuse de factorii de influență ai creșterii și dezvoltării proceselor de adaptare.

Gh. Roberts și E.W. Koch au observant un fenomen biologic și l-au denumit tendința seculară.Acest fenomen se caracterzează printr-o maturitate fizică precoce cât și intelectuală; creștere accelerată a unor indici de dezvoltare, a.î. valorile medii ale taliei și greutății copiiilor din ziua de azi sunt mai mari decât în secolul trecut.

Cercetătorii din țara noastră atestă că înălțimea băieților și a fetelor a crescut cu 0,6+6,2cm, iar greutatea cu 0,2+5,8 kg.Tulburările de creștere și dezvoltare precum a sternului înfundat(pectus excavatum)presune că are caracter ereditar,iar cauza necunoscută.

Prof. Dr. Adrian Ionescu a definit deficiența fizică:’’…abatere de la normal în forma și funcțiile organismului care tulbură creșterea normal și dezvoltarea armonioasă a corpului, îi modifică aspectul exterior, reducînd aptitudinile și puterea de adaptare la efortul fizic diminuând capacitatea de muncă a individului.’’

1.2. PARTICULARITĂȚI SOMATO FUNCȚIONALE, PSIHICE ȘI MOTRICE ALE PERIOADEI DE ȘCOLAR MIC (6-11 ANI, FETE ȘI 6-12 ANI BĂIEȚI)

Conform M. Ifrim,(1986, pag 40), creșterea este în general uniformă,accelerando-se către sfârșitul perioadei, se face mai ales pe seama alungirii membrelor inferioare,ceea ce determină o accentuare gracilizare a corpului copilului. Până la 10 ani, deferențele de creștere ale copiilor de sex opus nu sunt mari,la fete începe, de la această vârstă, o accelerare a creșterii datorită apariției pubertății. Se constată o intensificare a procesului de osificare. Oasele prezintă în structura lor o cantitate apreciabilă de țesut cartilaginous,ceea ce determină o slabă rezistență a acestora la solicitări mai intense și chiar deformarea lor.Sistemul articular încă mai prezintă instabilitate, întărirea lui manifestându-se mai ales către vârsta de 9 ani.Sistemul muscular se dezvoltă mai mult, ajungând la 27,2% din greutatea corpului. La vârsta de 8-11 ani procesul de creștere nu mai este atât de rapid.Tonusul muscular este mai scăzut la copiii de vîrstă antepubertară. Viteza de reacție și de execuție este bună, însă forța este încă slabă.

Sistemul nervos: creierul-este în greutate aproape ca la adult,însă din punct de vedere functional, dezvoltarea nu este compexă.

Mediul urban manifestă o tentință de accelerare a creșterii taliei la fete în raport cu băieții și cu elevii de aceeași vârstă din mediul rural.

RAHITISMUL CONSECINȚĂ A TULBURĂRILOR DE CREȘTERE

CONSIDERAȚII GENERALE : DEFINIȚIE

Rahitismul semnifică o tulburare de mineralizare a matricei proteice osoase și acumularea, creșterea matricei cartilaginoase, apărută în perioada de creștere, în principal ca urmare a unui deficit de vitamină D. . Are ca factor etiologic principal hipovitaminoza D.

Această boală face parte din grupul osteopatiilor rarefiate. Lipsa de mineralizare a osului matur se numește osteomalacie (cantitate crescută de țesut osteoid nemineralizat care acoperă trabeculele osoase).Carența de vitamina D trebuie corelată cu aportul de calciu și fosfor din alimentație și raportul Ca/P, care influențează absorbția.

Vіtamіna D3 еstе o vіtamіnă pе сarе сorpul o poatе asіmіla dіn dеrіvațі dе сolеstеrol, sub іnfluеnța radіațііlor ultravіolеtе dе tіp B. Aсеasta еstе unul dіn еlеmеntеlе prіnсіpalе сarе înсurajеază absorbțіa dе сalсіu șі fosfor dіn traсtul gastroіntеstіnal. Daсă nіvеlul еі nu еstе sufісіеnt, nu numaі сă nu sе va maі absorbі dеstul сalсіu, însă va іnіțіa șі proсеsul dе dеmіnеralіzarе osoasă, pеntru сa vіtamіna D іntеrvіnе șі în сonсеntrarеa сalсіuluі în os. [http://www.romеdіс.ro/rahіtіsmul, vіzualіzat la data dе 18.04.2015]

Suplimentarea dietetică promptă cu vitamina D sau calciu este foarte importantă în corectarea unor astfel de dezechilibre care pot să apară în cadrul procesului de creștere și dezvoltare a copiilor. Dacă însă din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, există posibilitatea ca în timp să apară malformații osoase care să necesite tratament chirugical.
Frecvența de apariție a rahitismului variază în funcție de condițiile socio-economice ale familiei în care s-a născut copilul, precum și al regiunii natale în general, precum și de factorii climatici (expunerea la soare).

Specialiștii consideră că cel mai ridicat risc de apariție a rahitismului îl au nou născuții alăptati la sân ai căror mame nu se expun la soare, nou născuții hrăniți natural care nu sunt expuși la soare, micuții care au intoleranță la lactoză și nu pot consuma lapte fortifiat.

Omologul aсеstеі afесțіunі la adult poartă dеnumіrеa dе “ostеomalaсіе”( adică o cantitate crescută de țesut osteoid nemineralizat acoperă trabeculele osoase). În lіpsa vіtamіnеi D șі a unor mіnеralе еsеnțіalе, oasеlе îșі pot pіеrdе dіn durabіlіtatеa naturală șі dеvіn fragіlе.

După intensitatea manifestărilor se disting două forme de rahitism; ușoare și grave.

În formele ușoare ele nu se văd, trebuie descoperite și căutate atent, dar orice rahitism ușor la început se poate transforma într-unul grav dacă nu se instituie tratamentul potrivit.

Formele grave de rahitism, cu deformări mari, lasă sigur sechele ce persită de-a lungul întregii copilării și chiar la vârsta adultă.

CLASIFICARE ȘI ETIOPATOGENIA RAHITISMULUI

Clasificare

Rahitismul vitamino-D sensibil sau rahitismul carențial comun.

Rahitismul vitamino-D-rezistent cu două forme :

Forme idiopatice ( « primitive ») :

Rahitismul vitamino-D-rezistent hipofosfatemic ereditar 

Rahitismul pseudocarential familial ;

Rahitismul vitamino-D-rezistent idiopatic cu debut tardiv.

Forme secundare altor afecțiuni .

Caracterele vitamino-D-rezistentei :

Se ameliorează sau se vindecă ( clinic, radiologic, biochimic) cu vitamina D, dar necesități mari ;

Necesita terapie de durată cu vitamina D ;

Acoperirea necesităților normale de vitamina D, după încheierea unui tratament de atac, nu e suficientă pentru a împiedica recidivele.

CLASIFICARE PATOGENICĂ

I. Modificări ale metabolismului și acțiunii vitaminei D

● Scăderea disponibilității vitaminei D

Expunere insuficientă la soare

Deficit nutrițional

Pierdere urinară (sindrom nefrotic)

Malabsorție

● Metabolism anormal al vitaminei D

Boli hepatice

Insuficiență renală cronică

Rahitism vitamino-D dependent tip I

Hipoparatiroidism

II. Modificarea homeostaziei fosfaților

Scăderea absorției intestinale

a) Malnutriție

b) Malabsorție

Creșterea eliminării renale

Rahitismul hipofosfatenic X-linkat

Intoxicație cu cahniu, plumb, tetraciclină expirată, streptozocină

Neuro fibromatoză

Displazia fibroasă

Transplantul renal

III. Deficitul de calciu

Aport alimentar insuficient

Pierdere renală excesivă

Malabsorția calciului

IV. Deficite primare de sinteză și mineralizare a matricei osoase

Administrarea de inhibatori ai mineralizării (aluminiu).

ETIOLOGIE

Factori determinanți :

– deficit de aport alimentar de vitamina D (carență exogenă)

– lipsa expunerii la razele soarelui (carență endogenă)

– poluarea atmosferică importantă

Factori favorizanți :

– vârsta între 3-6 luni

– prematuritatea, gemelaritatea

– regim de însorire insuficient: anotimpul rece, zona temperată

– sindroame de malabsorbție: afectarea absorbției vitaminei D

– insuficiența renală cronică: împiedică formarea metaboliților activi ai vitaminei D

– medicamente care interferează cu metabolismul sau absorbția vitaminei D: anticonvulsivante, corticosteroizi.

Rahitismul apare mai rar în țările dezvoltate, el caracterizând economiile în curs de dezvoltare și țările sărace. Boala este prezentă în special în perioada de creștere a organismului, când necesarul de fosfor și calciu este crescut și trebuie acoperit cât mai bine. Rahitismul poate fi diagnosticat la copii cu vârsta între 6-24 luni, și este relativ rar la nou născuți.

Rahitismul apare datorită carenței de vitamina D, calciu și fosfor. Vitamina D3(fixator), numită și colecalciferol, se formează în piele plecând de la un compus colesterolic. Acesta trece prin mai multe modificări enzematice până să ajungă la formă de vitamina D3. În prima fază se fornează calcidiol, la nivel hepatic. Acesta este de fapt forma circulantă cea mai abundentă de vitamina D. Prin dozarea concentrației sale plasmatice specialiștii pot aprecia dacă există sau nu un deficit de vitamina D în organism.

Următoarea modificare enzimatică are loc la nivelul rinichiului, unde calciferolul este transformat într-un compus activ. Calcitriolul este un compus care poate regla metabolismul calciului în nenumărate feluri. El promovează absorbția calciului și fosforului din intestin, crește reabsorbția renală a fosforului și poate facilita în mod direct calcificare osoasă. Prin aceste influențe calcitriolul stimulează calcificarea osteoidului, atât în general, în întregul sistem scheletic, cât mai ales la nivel metafizar.

Deficitul de vitamina D determină apariția hipocalcemiei. Stările hipocalcemice declanșează o sinteză și secreție crescută de hormoni paratiroidieni, care stimulează pierderile renale de fosfor și care vor determina o demineralizare osoasă cu scopul de a corecta concentrația calciului. Vitamina D este absorbită din surse alimentare, sau este produsă, în mare parte, sub influența radiațiilor solare.

Cauzele rahitismului sunt strâns legate de împrejurările care produc sărăcirea organismului în vitamina D și în sărurile minerale. La copii, diagnosticul de rahitism rezultă din sumarea semnelor clinice, radiologice și biologice, problema rămânând determinarea etiologiei.

Totuși fenomenul osificării este în funcție nu numai de prezența vitaminei D și a sărurilor minerale cât și de echilibrul dintre celelalte principii alimentare, de influențele nocive pe care le poate suferi organismul și chiar factorul individual ce ține de vârstă și constituție.

Copii predispuși riscului de apariție a deficitului de vitamina D sunt în principal:

Cei care locuiesc în regiuni cu soare puțin;

Cei care nu ies afară și stau în casă foarte mult timp;

Cei cu o dietă vegetariană;

Cei cu intoleranță la lactoză sau cei care nu consumă produse lactate.

Acumularea acestor factori sporește semnificativ riscul de apariție a rahitismului.

Rahitismul sau osteomalacia pot să apară și ca rezultat exclusiv al unei diete sărace în vitamina D, însă în prezent o astfel de etiologie a bolilor este mai puțin întâlnită deoarece majoritatea alimentelor sunt îmbogățite cu vitamina D și fortifiate cu calciu. Cele mai bune surse de calciu și fosfor sunt produsele lactate și legumele verzi, iar acestea sunt disponibile într-o gamă foarte variată, fiind și accesibile.

PATOGENIE

Produсеrеa rahіtіsmuluі parе a avеa șі un еlеmеnt dе natura gеnеtісă, dеoarесе еxіstă сazurі dе rahіtіsm transmіs еrеdіtar. În aсеst сaz rahіtіsmul sе prеzіntă în сadrul unor sіndroame се sе dеfіnеsс prіn іnabіlіtatеa rіnісhіuluі dе a сonsеrva în сorp fosfațіі mіnеralі (afесțіunе numіtă hіpofosfatеmіе X lіnkata), sau prіn еxіstеnța unеі aсіdoza tubularе rеnalе.

[Rajakumar Kumaravеl, “Vіtamіn D, Сod-Lіvеr Oіl, Sunlіght, and Rісkеts: A Hіstorісal Pеrspесtіvе”, în Pеdіatrісs, 2003, 112(2), pp. 132-135]

În patogenia rahitismului sunt implicați în primul rând metaboliții activi ai vitaminei D.

Nivelul scăzut al metaboliților activi ai vitaminei D duce la scăderea absorției intestinale a calciului rezultând hipocalcemie care determină un hiperparatiroidism reacțional.

În patogenia rahitismului este implicată și lipsa de fosfați. Aceasta poate apărea prin aport insuficient sau prin pierdere renală crescută. De obicei, în aceste situații nu se constată hiperparatiroidism secundar, activitate osteoclastică crescută sau resorbție osoasă excesivă.

Glanda paratiroidă – vitamina D, glandele paratiroidă și tiroidă prezintă un sistem de calciu-reglare. Ea actioneaza direct pe os: creste mobilizarea calciului si fosfatului din os, activeaza proteina de legare a calciului din os, are efect antirahitic , actioneaza sinergic cu parathormonul pentru a determina demineralizarea osoasă prin proliferarea osteoclastelor.

Calciul de schimb : osul ca și alte țesuturi ale organismului conține un tip de calciu de schimb care este întotdeauna în echilibru cu ionii de calciu din lichidul extracelulelor.

Calciul de schimb de la nivelul osului reprezintă până la 1% din calciul osos total, fiind reprezentat de săruri ușor mobilizabile . Acest tip de calciu realizează un mecanism rapid de tampon care impiedică concentrația calciului din lichidul celular să varieze foarte mult .

https://www.google.ro/search?q=metabolizarea+vitaminei+d&biw=1024&bih=653&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=JreBVfCwE4KmsAHDooCYAg&ved=0CAcQ_AUoAg

Rolul vitaminei D în organism

Intestin – vitamina D contribuie la absorbția calciului din intestin.

Sistemul osos – vitamina D contribuie la procesele de modelare și mineralizare a oaselor, activizează osteoclaștii, influențează maturizarea lor, stimulează osteoproducția.

Rinichi – vitamina D contribuie la reabsorbția tubulară a calciului și fosforului, aminoacizilor.

Sistemul muscular – vitamina D menține tonusul muscular și forța de contracție a mușchilor.

 Metabolismul vitaminei D

Absorbția vitaminei D din alimente în intestinul subțire prin participarea acizilor biliari.

Transportul vitaminei D în ficat.

Hidrolizarea hepatică cu formarea metabolitului activ antirahitic 25-(OH)D 2 (25 hidrocolecalciferol).

Hidrolizarea renală cu formarea metabolitului superactiv (10-100 ori mai activ decât vitaminaD) 1,25(OH)2D3 (1,25 dihidroxicolecalciferol).

1,25 (OH)2D3 asigură:

absorbția intestinală eficientă a calciului;

reabsorbția calciului și fosforului în rinichi la nivelul tubilor renali;

mineralizarea țesutului osteoid.

Caracteristicile vitaminei D

-liposolubilă

-absorbția se face în intestinul subțire în prezența sărurilor biliare și a lipazei

-este transportată în sânge de catre o alfa-globulina (vitamin D binding protein)

-dacă mama nu este carențată: nu beneficiază de o rezervă maternă care se constituie în ultimul trimestru de sarcină.

-această rezervă acoperă nevoile sale în timpul primelor săptămâni.

3.1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Sistemul osos ( scheletul) este alcatuit din 206 oase , conectate între ele prin articulații, în majoritatea cazurilor.

În general , sistemul osos este împărțit în:

scheletul cefalic,

scheletul axial ( cavitate toracică, stern și coloana vertrebrală),

scheletul apendicular ( memebrele).

Țesutul osos este o varietate de țesut conjuctiv adaptată la maximum funcției de susținere și rezistență datorită impregnării substanței fundamentale cu săruri fosfo-calcice și orientării fibrelor conjuctive sub influența forțelor mecanice care acționează asupra osului.

Țesutul osos este alcătuit din celulele osoase : osteoblaste ( secretă substanța preosoasă), osteocite, osteoclaste ( distrug și limitează formarea țesutului osos în funcție de necesitățile fiziologice).

Țesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneză .

Osificarea sau osteogeneza e procesul de transformare a membranelor conjunctive în os și înlocuirea cartilajului hialin prin os.

Pentru a ajunge la scheletul cartilaginos și conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce începe încă din a patra săptămână a vieții embrionare și se încheie în jurul vârstei de 25 de ani. Oasele au rol de suport (ancorare mușchi): susțin greutatea corpului, de protecție (craniul protejează encefalul), de formare a globulelor roșii și albe în măduva roșie și evident de depozitare a calciului.

Când osteogeneza se realizează prin înlocuirea unui țesut conjunctiv se numește endoconjunctivă sau de membrana, iar când se realizează prin osificarea unui țesut cartilaginos se numește endocondrala sau de cartilagiu.

Osteogeneza are loc sub influența sistemului nervos , care coordonează acțiunea mai multor factori : mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine (mai ales D și A), enzime și alți factori metabolici.

Osificarea endocondrală: dă naștere majorității oaselor lungi ale corpului. Ea determină creșterea în lungime a osului la locul cartilajului de creștere diafizo-epifizar.

Osificarea desmală: formează oasele late numite și oase de membrană.

Prin ea se osifica oasele boltii cutiei craniene o parte din oasele feței și formează calusul în cazul fracturilor.

Scheletul conține cea mai mare concentrație de calciu din organism, acesta realizând schimburi cu sângele, în acest fel concentrația sanguină și tisulară a calciului este foarte stabilă.

Concentrația în săruri de calciu din sânge poartă denumirea de calcemie (normal 9-11mg %) iar cea de fosfor- fosfatemie .

Fosforul ți calciul sunt elemente indispensabile organismului și se gasesc în organism sub forma de săruri insolubile , depuse în mare cantitate în oase și dinți și în mica măsură dizolvate în lichidele mediului intern(sânge, lichid interstițial, limfă).

Echilibrul dintre cantitatea de fosfor și calciu în organism (echilibrul fosfocalcic) este păstrat printr-un auto-control exercitat pe cale umorala. Atunci când prin ingestie nu sunt asigurate cantități necesare de calciu și fosfor, sau acestea sunt eliminate prin urina în cantităîi mari are loc o intensificare a proceselor de demineralizare a oaselor, completându-se astfel concentrația din lichidele organismului și invers.

Hormonii care regleaza echilibrul fosfocalcic sunt parathormonul , secretat de glandele paratiroide și calcitonina secretată de glanda tiroidă.

Parathormonul mobilizează calciul din oase și face totodată să crească eliminarea sărurilor de fosfor prin urina , iar calcitonina are acțiune inversă, coboara nivelul calciului sangvin și micșorează eliminarea fosfaților prin urina.

Există și alți hormoni ce influențeză într-un sens sau altul mineralizarea osului. Acțiunea mineralizantă a hormonilor sexuali, somatotropul , hormonii timici și epifizari, iar acțiune demineralizantă au ACTH-ul și glucocorticoizii.

http://anatomie.romedic.ro/sistemul-osos

SINDESMOLOGIA

Articulațiile (Articulationes) sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele. Aceste elemente sunt reprezentate prin formațiuni conjunctive și mușchi.

Factorul cel mai important ce determină caracteristicile și structura unei articulații este funcțiunea ei, adică mișcarea pe care o permite. Luându-se în considerație, în primul rând, acest factor, la care se mai adaugă formațiunile de legătură și modul de dezvoltare,articulațiile au fost împărțite în trei grupe: articulații fibroase, articulații cartilaginoase și articulații sinoviale.

Rolul mușchilor în menținerea suprafețelor

articulare se îndeplinește grație câtorva proprietăți fiziologiceale lor. Dintre acestea menționăm, în primul rând, tonicitatea și elasticitatea. Pe de altă parte, prin contracția lor mușchii trag de capsulă, împiedicând prinderea eventualelor plice între suprafețele articulare.

BIOMECANICA ARTICULARĂ

Funcțiunea articulațiilor constă în a permite anumite mișcări oaselor care intră în alcătuirea lor. Felul mișcărilor și forma suprafețelor articulare sunt într-o strânsă interdependență.Între oasele ce intră în componența unei articulații sinoviale se pot efectua trei feluri de mișcări elementare: alunecarea, învârtirea (rostogolirea) și rotația.

Mobilitatea coloanei vertebrale diferă în raport cu regiunea considerată; ea este maximă în regiunea cervicală, mai mică în regiunea lombară și mult mai redusă în cea

toracică. Se admite că în această ultimă regiune, mișcările sunt puțin întinse; pe de o parte, din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor intervertebrale, iar pe de altă parte, suprapunerii atât de accentuate a lamelor vertebrale și a proceselor articulare. Felul mișcărilor este, de asemenea,

în raport cu regiunea considerată. Astfel, în regiunea cervicală sunt posibile toate mișcările. Acest fapt este explicat prin dimensiunile mari ale discurilor intervertebrale

în raport cu cele ale corpurilor vertebrale și prin direcția proceselor articulare. în regiunea toracică se produc îndeosebi mișcările de înclinație laterală.Sunt însă posibile mișcări de flexie și extensie.

Se mai pot întâlni,de asemenea, mișcări asociate de rotație și înclinație

laterală. La omul viu, toate aceste mișcări sunt limitate de prezența coastelor. în regiunea lombară, mișcările de flexiune-extensiune sunt de amplitudine apreciabilă; îndeosebi între ultimele trei vertebre. La aceasta contribuie

înălțimea relativ mare a discului intervertebral și dispoziția suprafețelor articulare de pe procesele articulare (segmente de cilindru cu orientare sagitală).

MUȘCHII MOTORI Al COLOANEI VERTEBRALE

Mușchii flexori: 1) dreptul abdominal 2) oblicul extern

3) oblicul intern 4) iliopsoasul 5) sternocleidomastoidianul |

6) scalenii 7) lungul gâtului.

Mușchii extensori: 1) extensorul sau erectorul coloanei (iliocostalul,

lungul șanțurilor vertebrale, spinalul) 2) semispinalul și

multifidul 3) interspinoșii 4) spleniusul.

Principalii flexori laterali: 1) pătratul lombelor 2) mușchii

intertransversari 3) scalenii 4) sternocleidomastoidianul 5) lungul

gâtului 6) spleniusul 7) ridicătorul scapulei 8) trapezul.

Mușchii rotatori se împart în: a) rotatori de aceeași parte:

1) oblicul intern 2) complexul mic 3) splenius b) rotatori de partea

opusă: 1) sistemul transversospinal 2) oblicul extern 3) semispinalul

4) sternocleidomastoidianul 5) iliopsoasul 6) trapezul

7) ridicătorul coastei.

FIZIOLOGIE

Carența endo sau exogenă de vitamină D are ca efect scăderea absorbției calciului la nivelul intestinului subțire și tendința la hipocalcemie. Calcemia este însă o constantă a homeostaziei organismului uman foarte strâns reglată. Paratiroidele sunt glande endocrine indispensabile vieții deoarece prin hormonii lor contribuie la controlul homeostaziei serice a Calciului și fosforului de care depinde activitatea unor organe și funcții vitale. Activitatea partiroidiană este condiționată de nivelul concentrației sanguine a calciului ionizat care acționează direct asupra glandei, determinând printr-un mecanism de feed-back stimularea secreției când calcemia are tendința spre scădere și inhibarea secreției când calcemia crește.

pathophysiology.umft.ro

SIMPTOMATOLOGIE ȘI MANIFESTĂRI CLINICE

Rahitismul e o boala metabolica sistemica proprie copilariei și adolescenței și se caracterizează prin perturbarea perioadelor de creștere și dezvoltare ,dar și a metabolismului fosfo-calcic și demineralizarea osului.

Cele mai frecvente semne și simptome sunt:

– Malformații scheletice: sunt localizate în special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului și sternului. Specialiștii au descris următoarele modificări apărute la scheletul pacienților cu rahitism: stern în carenă, bombat anterior, tibie în iatagan, când oasele gambei sunt încurbate, matanii costale (proeminențe apărute la nivelul coastelor, pe toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (dacă rahitismul apare la copiii mai mari de 2 ani), tasări de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);

– Închiderea tardivă a fontanelei anterioare;

– Dureri sau sensibilitate osoasă: la nivelul oaselor lungi și coloanei vertebrale precum și la nivelul centurilor scapulară și pelvină. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderată;

– Spasme musculare generalizate (tetanie) și hipocalcemie;

– Hiperplazie metafizară care determină apariția semnului dublei maleole, care poate fi perceput la nivelul tibiei;

-Hipotonie musculară generalizată;

– Astenie musculară;

– Oase fragile, ușor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispuși unor fracturi “în lemn verde”, cum le numesc spcialiștii, când osul efectiv pare a se frânge, iar aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care încercam să o rupem și care crapa la mijloc;

– Creștere și dezvoltare anormale: copii au o talie mai mică decât media normală pentru vârsta lor;

– Malformații dentare: erupții dentare întârziate și dinți cu aspect și structura modificată, smalt poros, predispoziție la apariția cariilor dentare.

[http://www.nеws-mеdісal.nеt/hеalth/Rісkеts-Symptoms.aspx, vіzualіzat la data dе 15.05.2015]

MANIFESTĂRI CLINICE

Deficitul de vitamina D are atât manifestări osoase și extraosoase. Cel mai frecvent la examenul clinic sunt evidente semnele osoase ale rahitismului.

Semne osoase

Semnele osoase rezulta dintr-o mineralizare osoasă deficitară evidențiată mai ales în perioadele de creștere rapidă (sugar și pubertate).

Modificări ale cutiei craniene

Craniotabesul – se caracterizează printr-o rezistență scăzută la presiunea digitală a oaselor craniului, în special în zona parieto-occipitală, cea mai solicitată mecanic de poziția din primele luni de viață. Modificarea osoasă este evidențiată clinic prin exercitarea unei presiuni de către degetele examinatorului la nivelul osului parietal și occipital, arie care se „înfundă” ca o minge de ping-pong. Craniotabesul rahitic se instalează după vârsta de 3 luni, înaintea acestei vârste fiind considerat fiziologic;

• Bose parietale și frontale, proeminența occipitală;

• Plagiocefalie – aplatizarea oaselor parietale sau occipitale;

• Fontanela anterioară larg deschisă după vârsta de 8 luni;

• Persistența fontanelei anterioare după vârsta de 18 luni;

• Macrocranie.

Modificări ale cutiei toracice

matanii condrocostale = nodozitati palpabile sau vizibile, localizate la nivelul jonctiunii condrocostale, realizand o linie oblica ce coboara dinspre stern catre regiunea antero-laterala a bazei toracelui

torace largit la baza

sant submamar Harrison datorat tractiunii in afara exercitata de insertia muschilor peretelui abdominal pe coastele cu rezistenta diminuata

stern infundat sau proeminent

aplatizare laterala a toracelui in jumatatea superioara

deformari ale claviculelor

fracturi spontane ale coastelor in cazuri grave

Deformari ale oaselor lungi

bratari metafizare cu largirea vizibila sau palpabila a metafizelor inferioare ale oaselor lungi ale antebratelor si gambelor ( aspect de maleola dubla)

deformari ale diafizelor, frecvent la membrele inferioare cu incurbarea anterioara a tibiei si femurului ; odata cu inceperea mersului sunt semne de evolutivitate

“germ valgum”  sau « picioare in X »

“genum varum” sau “picioare in paranteza”

Deformarile coloanei vertebrale si ale bazinului (predominant la adolescent)

cifoza dorso-lombara

scolioza (rar)

micsorarea diametrului anteroposterior si lateral al bazinului

« coxa vara » (angulare a extremitatii superioare a femurului)

[ “Rісkеts and іts Managеmеnt: A Rеvіеw”, în Pharmaсologyonlіnе, 2011, 1, pp. 821-843]

Aсеstе transformărі sе prеzіntă în spесіal la сopіlul marе șі adolеsсеnt, іar dеformărіlе bazіnuluі, сonsесіnțеlе unuі rahіtіsm nеtratat, au rеpеrсursіunі la fеtе în sіtuațіa unеі sarсіnіі ultеrіoarе.

Semne extraosoase

• Hipotonie musculară – cu staționare și regres în achizițiile motorii (susținerea capului, statul în șezut, mers) și distensie abdominală;

• Laxitate ligamentară;

• Hiperexcitabilitate neuro-musculară, evidențiată prin:

– manevre specifice semnul Chwostek pozitiv reprezentat de contractura orbicularului buzelor la percutarea scurtă a obrazului, la mijlocul liniei care unește tragusul cu comisura bucală de aceeași parte, semnul se evidențiază mai frecvent la copilul cu vârsta între două luni și doi ani;

– tresăriri frecvente spontane sau la zgomote mici;

– tremurături ale extremitaților;

– reflexe arhaice persistente, reflex Moro spontan;

Explorari paraclinice

Examenul radiologic

Semnele radiologice sunt patognomonice, fiind observate precoce, intr-un stadiu in care simptomatologia e saraca.

Modificarile histopatologice ale osului rahitic :

Leziunile sunt situata la nivelul cartilajului de crestere si predominant la nivelul metafizei osoase. Celulele cartilaginoase se multiplica in exces, zona de transparenta vizibila radiologic intre nucleul epifizar si extremitatea metafizei fiind largita. Zona de calcificare provizorie e , de asemenea, latita.

2.Examenul biochimic de laborator

Evoluție

Cronica , boala fiind activa pana la adolescenta cand intra intr-o perioada de acalmie. Unii bolnavi, in jurul varstei de 40 de ani pot prezenta semne de osteomalacie.

Prognostic

In general bun, cu excepția deformațiilor osoase care pot duce la infirmitate și hipostatură cu nanism dizarmonic.

Sechelele apar în rahitismul netratat / incorect tratat și constau în:

a)deformări scheletice ireversibile (genu varum, genu valgum, coxa vara, coxa valga, picior plat, stern înfundat);

b)nanism definitiv

MANAGEMENTUL PROFILAXIEI ȘI RECUPERĂRII SECHELELOR DE RAHITISM

Programului Național de profilaxie a rahitismului se face prin intermediul medicului de familie care distribuie preparatele de vitamina D obținute din fondurile Ministerului Sănătății. Programul este monitorizat la nivel central de către Unitatea de Monitorizare a Programelor de la nivelul IOMC (UMP) împreună cu Direcțiile de Sănătate Publică Județene.

Programul de intervenție al kinetoterapeutului folosește ca mijloc specific exercițiul fizic dozat și gradat în concordanță cu posibilitățile fizice ale subiectului,în gimnastica corectivă.

După dr. M. Cordun, scopurile vizate prin practicarea exercițiilor fizice:

1.Scopuri morfologice:

Favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare

Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului

Corectarea atitudinilor și deficiențelor corpului

2.Scopuri funcționale:

Creșterea capacității generale de effort

Creșterea capacității funcționale a aparatului cardiovascular

Creșterea capacității funcționale a aparatului respirator

Creșterea capacității funcționale a aparatului locomotor

3.Scopuri neuropsihice:

Dezvoltarea capacității de relaxare fizică și psihică

Dezvoltarea capacității coordinative

Dezvoltarea capacității de învățare motrică

4. Scopuri social-educaționale:

Favorizarea integrării sau reintegrării în grupe sociale

Formarea reflexului de atitudine corectă a corpului

Formarea obișnuinței de a practica systematic exercițiile fizice în scop profilactic și therapeutic.

Pe lângă exercițiul fizic terapeutic,planul kineto mai cuprinde și: hidrokinetoterapia(corpul fiind în imersie beneficiază de acțiunea complexă a factorilor mecanici,termici și chimici), în tratamentul BFT urmărim fixarea calciului pe os cu ajutorul razelor ultraviolete naturale sau artificiale, întărirea structurii osoase și dezvoltarea musculaturii. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de caldură,fapt care conduce la obținerea principalelor sale efecte și anume:

analgezia,

hiperemia,

hipertermia locală și sistemică,

creșterea elasticității țesuturilor.

Aceste efecte cumulate, sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj.

CAPITOLUL II DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Subiecții cercetării au fost copii selecționați din clasele a-III-a și a-IV-a, cu tulburări de creștere și dezvoltare,consecința a sechelelor de rahitism.

Selecția copiilor cu sechele de rahitism s-a făcut în urma evaluării efectuată în prezența doamnei dr. Martoma Alina, medic sportiv specialist, și doamnei prof.uni.dr.Gugu-Gramatopol Carmen în perioada 15-30.NOV.2014.

În urma acestor evaluări am selectat un nr de 17 copii,ce au constituit grupa experimentală a cercetării noastre.

Cercetarea a debutat cu probele de control inițiale în perioada 1-10 MAR.2015,iar cele finale în perioada 20.05-01.06.2015

APARATE, INSTALAȚII ȘI ALTE MATERIALE

În cadrul orelor de educație fizică și sport cu caracter kinetic, am folosit următoarele materiale didactice, precum: mingi medicinale (8 bucati),bastoane (21),saltele (6 bucati). Aparate: scara fixă (4 bucati), bănci (2 bucati), trambulină (1 bucata), iar în timpul programului kinetic și al evaluării am folosit: fluierul și cronometrul,creta, ruleta.

PLANUL CERCETĂRII

Principalele componente ale cercetării au fost variabilă independentă: copiii selecționați în pregătirea programului kinetic.

Planul cercetării lucrării noastre este de ameliorare a afecțiunilor datorate tulburărilor de creștere și dezvoltare a școlarilor de 9-10 ani, cu sechele de rahitism, prin programe de interventie kinetoterapeutice în cadrul orelor de educație fizică și sport.

Am avut un efectiv cuprins din 12 subiecți pe care s-a efectuat cercetarea.

Subiecții sunt elevi ai claselor a III a și a IV a, cu vârste cuprinse între 10 și 11 ani,aceștia frecventând orele de educație fizică și sport,fără să prezinte în anii anteriori scutire în cadrul activității fizice.

Obiectivele planului cercetării:

-selectarea și formarea grupelor de copii ce au sechele de rahitism

-conceperea și aplicarea programelor kinetoterapeutice de intervenție

-alcătuirea și selectarea celor mai eficiente probe și teste de control

-creșterea musculaturii spatelui

-creșterea mobilității coloanei vertebrale

-ameliorarea deficienței de postură

-corectarea aliniamentului corpului

METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

METODA STUDIULUI BIBILIOGRAFIC

Această metodă, reprezintă modalitatea prin care cercetătorul intră in posesia datelor ce privesc rezultatele obținute de către alți cercetători în domeniul aceleiași temei. Aceasta presupune căutarea surselor de bibliografie specializate, consultarea și selecționarea lor, prelucrarea și interpretarea informațiilor. Se întocmesc fișe de semnalare și fișe de conținut în care sunt consemnate : rezumate, citate și unele reprezentări grafice originale. Documentarea pentru o cercetare științifică se face prin consultarea bibliografiei de specialitate mondială. Prin utilizarea acestei metode am reușit să asigurăm lucrării o temeinică fundamentare științifică cu scopul înțelegerii cât mai exact metoda de cercetare în vederea sintetizării noțiunilor teoretice necesare cercetării noastre.

METODA OBSERVAȚIEI PEDAGOGICE

Definiția observației dată de M. Epuran în ”Metodologia cercetării activităților motrice” ca fiind ”Cunoașterea științifică a unei realități prin contemplarea intenționată și metodică” argumentează și confirmă de ce am întrebuințat această metodă în toate aspectele ce au determinat acumularea de date atât în timpul documentării cât și în activitatea practică-metodică. Constituind primul moment al procesului didactic al cunoașterii, aceasta metodă m-a ajutat, pornind de la confirmarea unor aspecte pozitive și negative ale conținutului actual al pregătirii elevilor, să depisteze cerințele activității viitoare. Observația a fost sistematică, activă, intenționată, provocată de ipotezele lucrării. Prin ea s-a centralizat o cantitate mare de date si s-a desprins esențialul.

METODA EXPERIMENTULUI PEDAGOGIC

În cadrul acestei metode am efectuat testările inițiale și finale la care au fost supuși elevii selecționați. Scopul testării inițiale a fost acela de a observa la ce nivel se afla forța membrelor și a centurii scapulare. După parcurgerea programului experimental care s-a întins pe o perioadă de 3 luni, am efectuat testarea finală a copiilor selecționați.

Precizăm că toți elevii selecționați în cadrul reprezentativei școlare ( 4 fete și 8 băieți ) au efectuat cele două testări: inițială și finală și au participat la programul de pregătire propus

METODA PROBELOR ȘI TESTELOR DE EVALUARE

Probele de control s-au desfășurat pentru a putea evalua starea funcțională a elevilor claselor a aIIIa și a IVa din cadrul școlii nr.15.

În funcție de această stare funcțională putem ajusta programul de recuperare.

Măsurarea amplitudinilor de mișcare în articulații o reprezintă bilanțul articular.Amplitudinea de mișcare articulară exprimă modul de mobilizare a unui segment.

Evaluările se fac obligatoriu la începutul și sfârșitul tratamentului kinetoterapeutic pentru că acestea oferă date importante asupra stării de funcționalitate a articulației,urmănd ca pe baza datelor înregistrate să se poată stabili care sunt obiectivele propuse. Condiții necesare evaluării: pacientul să fie relaxat, testările intermediare ar trebui făcute de către același kinetoterapeut,o bună colaborare între subiect și kinetoterapeut.

În cadrul acestei metode am aplicat teste inițiale și finale

Prin proba la scara fixă,subiectul a fost așezat cu spatele la o distanță de 50cm,execută indoirea trunchiului prin ridicarea membrelor superioare și apucarea primei șipci de la nivelul umerilor.Menținerea poziției și încercarea de a coborâ șipcă cu șipcă până când subiectul flectează genunchii,iar îndoirea trunchiului devine dureroasă.Ca obiectiv am urmărit creșterea gradului de mobilitate a coloanei vertebrale.Proba ridicărilor de trunchi din decubit facial cu brațele îndoite și palmele la ceafă.Scopul testării a fost evaluarea creșterii forței și a mobilității coloanei vertebrale. Proba flotări din sprijin la spate cu palmele pe bancă,iar picioarele flectate la 90 de grade.Prin această testare am urmărit evoluția creșterii forței centurii scapulare.

METODA GRAFICĂ ȘI TABELARĂ

Această metodă se deosebește prin importanță, deoarce, cu ajutorul ei se poate obține o vizualizare mai bună a efectelor cercetării, oferind posibilitatea aprecierii de ansamblu a rezultatelor obținute. Specialiștii au definit graficul ca fiind o imagine spațială cu caracter convențional, care prin diferite mijloace plastice, scoate în evidență ceea ce este caracteristic și esențial în evoluția fenomenelor, în schimbările structurale, în ce privește proporțiile și corelațiile cu alte fenomene de aceeași natură sau calitativ diferite.

METODA STATISTICĂ

S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea și descrierea datelor și metode statistice analitice (inductive) în scopul analizei critice a datelor prin diverse prelucrări. Descriptiv s-a realizat estimarea parametrilor cercetați prin calcularea:

– mediei (valoare medie) – suma raportata la valorile distributiei, utilă la comparația statistică.

PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII

Aplicarea programului de intervenție experimentlă a fost realizat pe o perioadă de 3 luni:

MARTIE-APRILIE-MAI,efectuat de două ori pe săptămână,cu durata a 50 de minute,în sala de sport din cadrul școlii nr.15.

Program de intervenție nr.1 săptămânile 1-4:

Metodee și procedee : explicația, demonstrația exercițiilor, corectarea, exersarea,stimularea atenție-coordonare.

Obiective operaționale(pe parculsul și la sfârșitul lecției elevi vor fi capabili):

Să execute corect mișcările comandate/ solicitate în ritm susținut, impus prin semnale vizuale, auditive;

Să-și perfecționeze deprinderile motrice utilitar- aplicative

Să manifeste interes pentru practicarea exercițiile si procedeelor propuse

Să-și dezvolte spiritul de echipă

Partea introductivă, organizarea lecției conform conduitei orelor de Educație Fizică și Sport,prin front și ordine,apoi începerea cercetării kinetice experimentale conform planului.

Front și ordine: 2 minute

Partea introductivă: (10-15 minute) cu alergare ușoară(de încălzire) în jurul sălii, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu genunchii sus,mers de revenire cu ridicarea și coborârea brațelor pe lăngă trunchi.

Formație de lucru în trepete:

-rotiri de cap 8x2repetări

– rotiri de brațe-înainte, înapoi, alternativ înainte și înapoi 8x2repetări

– rotiri de bazin cu palmele pe șolduri 8x2repetări

– rotiri de trunchi cu brațele deasupra capului 8x2repetări

– fandări laterale 2x4repetări

– fandări înainte 2x4repetări

– rotiri de genunchi înspre interior apoi înspre exterior 2x4repetări

„Încalzire la sol”

-așezat cu picioarele depărtate, aplecare pe fiecare picior cu menținere; 2x4repetări

-așezat cu picioarele apropiate, aplecare cu prinderea măinilor de vârfuri, apoi menținere; 2x4repetări

-așezat,un picior întins, iar celălalt execută flexia coapsă pe bazin,cu menținere; 2x4repetări

Partea fundamentală: (20-25 minute) din formație de lucru în trepte în linie pe un rând,fiecare subiect ia un baston și execută următoarele comenzi:

-mers pe vârfuri cu ridicarea bastonului la 3 pași și menținerea poziției

-mers pe vârfuri cu bastonul de capete apucat la spate

-mers cu bastonul de capete apucat,la 3 pași execuția unei fandări înainte cu menținere

Schimbarea materialului didactic (bastonul) cu mingea medicinală:

-mers cu brațelor ridicate și menținerea mingii medicinale

-mers pe vârfuri cu ridicarea mingii medicinale de la piept înainte sus cu revenire

Formație de lucru pe perechi din poziția initială: stând:

-pasarea mingii medicinale de la piept înspre partener

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului cu ridicare pe vârfuri,revenire

Exerciții la saltea, pe perechi:

-din decubit facial,ridicarea trunchiului brațele îndoite cu palmele la ceafă,16 repetări

-din decubit dorsal, ridicarea trunchiului,picioarele îndoite,palmele la ceafă, 16 repetări

Stretching la scara fixă:

-subiecții poziționați din lateralul scării fixe,execută aplecarea trunchiului cu îndoire lateral și menținere,4×2 repetări pe fiecare parte

-cu fața apucarea șipcii de la nivelul umerilor și aplecarea trunchiului,4x2repetări

-din atârnat,menținerea poziției câteva secunde

Partea de încheiere cu exerciții de respirație în 8 timpi cu mers cu ocolire în jurul sălii.

Încheierea organizată a lecției.

Program de intervenție nr.2 săptămânile 5-8:

Metodee și procedee : explicația, demonstrația exercițiilor, corectarea, exersarea,stimularea atenție-coordonare.

Obiective operaționale(pe parculsul și la sfârșitul lecției elevi vor fi capabili):

Să execute corect mișcările comandate/ solicitate în ritm susținut, impus prin semnale vizuale, auditive;

Să-și perfecționeze deprinderile motrice utilitar- aplicative

Să manifeste interes pentru practicarea exercițiile si procedeelor propuse

Să-și dezvolte spiritul de echipă

Partea introductivă, organizarea lecției conform conduitei orelor de Educație Fizică și Sport,prin front și ordine,apoi începerea cercetării kinetice experimentale conform planului.

Front și ordine: 2 minute

Partea introductivă: (10-15 minute) cu alergare ușoară(de încălzire) în jurul sălii, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu genunchii sus,mers de revenire cu ridicarea și coborârea brațelor pe lăngă trunchi.

Formație de lucru în trepete:

-rotiri de cap 8x2repetări

– rotiri de brațe-înainte, înapoi, alternativ înainte și înapoi 8x2repetări

– rotiri de bazin cu palmele pe șolduri 8x2repetări

– rotiri de trunchi cu brațele deasupra capului 8x2repetări

– fandări laterale 2x4repetări

– fandări înainte 2x4repetări

– rotiri de genunchi înspre interior apoi înspre exterior 2x4repetări

„Încalzire la sol”

-așezat cu picioarele depărtate, aplecare pe fiecare picior cu menținere; 2x4repetări

-așezat cu picioarele apropiate, aplecare cu prinderea măinilor de vârfuri, apoi menținere; 2x4repetări

-așezat,un picior întins, iar celălalt execută flexia coapsă pe bazin,cu menținere; 2x4repetări

Partea fundamental: (20-25 minute) din formație de lucru în trepte în linie pe un rând,fiecare subiect ia un baston și execută următoarele comenzi:

-mers pe vârfuri cu ridicarea bastonului la 3 pași și menținerea poziției

-mers pe vârfuri cu bastonul de capete apucat la spate

-mers cu bastonul de capete apucat,la 3 pași execuția unei fandări înainte cu menținere

Schimbarea materialului didactic (bastonul) cu mingea medicinală:

-mers cu brațelor ridicate și menținerea mingii medicinale

-mers pe vârfuri cu ridicarea mingii medicinale de la piept înainte sus cu revenire

Formație de lucru pe perechi din poziția initială: stând:

-pasarea mingii medicinale de la piept înspre partener

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului cu ridicare pe vârfuri,revenire

Exerciții la saltea, pe perechi:

-din decubit facial,ridicarea trunchiului brațele îndoite cu palmele la ceafă,20 repetări

-din decubit dorsal, ridicarea trunchiului,picioarele îndoite,palmele la ceafă, 20 repetări

-din decubit dorsal, apucarea gleznelor cu palmele,ridicarea trunchiului cu menținere câteva secunde,revenire.

Exerciții la scara fixă:

-din atârnat,îndoirea genunchilor la nivelul bazinului,revenire,4x8repetări

-din atârnat,ridicarea concomitent a picioarelor în extensie,4x8repetări

-din atârnat,tracțiuni,10repetări

Stretching la scara fixă:

-subiecții poziționați din lateralul scării fixe,execută aplecarea trunchiului cu îndoire lateral și menținere,4×2 repetări pe fiecare parte

-cu fața apucarea șipcii de la nivelul umerilor și aplecarea trunchiului,4x2repetări

-cu fața, întinderea unui picior cu îndoirea trunchiului și revenire 2x4repetări

Partea de încheiere cu exerciții de respirație cu mers cu ocolire în jurul sălii.

Încheierea organizată a lecției.

Program de intervenție nr.3 săptămânile 9-12:

Metodee și procedee : explicația, demonstrația exercițiilor, corectarea, exersarea,stimularea atenție-coordonare.

Obiective operaționale(pe parculsul și la sfârșitul lecției elevi vor fi capabili):

Să execute corect mișcările comandate/ solicitate în ritm susținut, impus prin semnale vizuale, auditive;

Să-și perfecționeze deprinderile motrice utilitar- aplicative

Să manifeste interes pentru practicarea exercițiile si procedeelor propuse

Să-și dezvolte spiritul de echipă

Partea introductivă, organizarea lecției conform conduitei orelor de Educație Fizică și Sport,prin front și ordine,apoi începerea cercetării kinetice experimentale conform planului.

Front și ordine: 2 minute

Partea introductivă: (10-15 minute) cu alergare ușoară(de încălzire) în jurul sălii, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare cu genunchii sus,mers de revenire cu ridicarea și coborârea brațelor pe lăngă trunchi.

Formație de lucru în trepete:

-rotiri de cap 8x2repetări

– rotiri de brațe-înainte, înapoi, tandlee înainte și înapoi 8x2repetări

– rotiri de bazin cu palmele pe șolduri 8x2repetări

– rotiri de trunchi cu brațele deasupra capului 8x2repetări

– fandări laterale 2x4repetări

– fandări înainte 2x4repetări

– rotiri de genunchi înspre interior apoi înspre exterior 2x4repetări

„Încalzire la sol”

-așezat cu picioarele depărtate, aplecare pe fiecare picior cu menținere; 2x4repetări

-așezat cu picioarele apropiate, aplecare cu prinderea măinilor de vârfuri, apoi menținere; 2x4repetări

-așezat,un picior întins, iar celălalt execută flexia coapsă pe bazin,cu menținere; 2x4repetări

Partea fundamental: (20-25 minute) din tandle de lucru în trepte în linie pe un rând,fiecare subiect ia un baston și execută următoarele comenzi:

-mers pe vârfuri cu ridicarea bastonului la 3 pași și menținerea poziției

-mers pe vârfuri cu bastonul de capete apucat la spate

-mers cu bastonul de capete apucat,la 3 pași execuția unei fandări înainte cu menținere

Schimbarea materialului didactic (bastonul) cu mingea medicinală:

-mers cu brațelor ridicate și menținerea mingii medicinale

-mers pe vârfuri cu ridicarea mingii medicinale de la piept înainte sus cu revenire

Formație de lucru pe perechi din poziția tandl: tand:

-pasarea mingii medicinale de la piept înspre partener

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului

-menținerea mingii medicinale pe creștetul capului cu ridicare pe vârfuri,revenire

Exerciții la saltea, pe perechi:

-din decubit facial,ridicarea trunchiului brațele îndoite cu palmele la ceafă,20 repetări

-din decubit dorsal, ridicarea trunchiului,picioarele îndoite,palmele la ceafă, 20 repetări

-din decubit dorsal, apucarea gleznelor cu palmele,ridicarea trunchiului cu menținere câteva secunde,revenire.

Exerciții la bancă:

-stând,sprijin pe palme,picioarele întinse și apropiate,menținerea poziției

-stănd,sprijin pe palme,picioarele flectate,flotări spate 20repetări

-încălecarea băncii,brațele îndoite,palmele la ceafă,genuflexiuni 30repetări

-pe șezută,brațele pe lângă corp ușor depărtate,ridicarea picioarelor la 45 de grade,menținerea pozției 20 secunde

-sprijin pe palme,flotări,10repetări

Exerciții la scara fixă:

-din atârnat,îndoirea genunchilor la nivelul bazinului,revenire,4x8repetări

-din atârnat,ridicarea concomitent a picioarelor în extensie,4x8repetări

-din atârnat,tracțiuni,10repetări

Stretching la scara fixă:

-subiecții poziționați din lateralul scării fixe,execută aplecarea trunchiului cu îndoire lateral și menținere,4×2 repetări pe fiecare parte

-cu fața apucarea șipcii de la nivelul umerilor și aplecarea trunchiului,4x2repetări

-cu fața, întinderea unui picior cu îndoirea trunchiului și revenire 2x4repetări

Partea de încheiere cu exerciții de respirație în 8 timpi cu mers și ocolire în jurul sălii.

Încheierea organizată a lecției.

Programul kinetoterapeutic a urmărit: creșterea forței musculaturii spatelui,creșterea forței membrelor superioare,creșterea mobilității coloanei vertebrale, în special zona toracală, corectarea aliniamentului corpului.

Pe parcursul programului de intervenție am introdus și cateva exerciții pliometrice:

-saritură pe trambulină și aterizare pe saltea, menținerea ortostatismului și aliniamentul corpului;

-genuflexiune pe trambulină cu desprindere și aterizare pe saltea,menținerea ortostatismului și a aliniamentului corpului.

Exercițiu de forța cu caracter ludic:

CAPITOLUL III ANALIZA STATISTICĂ ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

TABEL 1 SCARA FIXĂ

GRAFIC 1 SCARA FIXĂ

Rezultatele privind creșterea forței spatelui în deosebi a centurii scapulohumerale se prezintă cu o creștere în medie cu 1,67%,evidențiându-se o diferență evolutiv progresivă a probei inițială și finală.

TABEL 2 RIDICĂRI DE TRUNCHI DIN DECUBIT FACIAL

GRAFIC 2 REZULTATE LA TESTAREA RIDICĂRI DE TRUNCHI DIN DECUBIT FACIAL

Rezultatele privind creșterea forței spatelui și a mobilității coloanei vertebrale se prezintă cu o creștere în medie cu 1,67%,evidențiându-se o diferență evolutiv progresivă a probei inițială și finală.Comparând rezultatele din tabelul nr. 1 cu rezultatele din tabelul nr.2 observăm o evoluție progresivă concomitentă,ca urmare a îndeplinirii obiectivelor și scopul propus.

TABEL 3 FLOTĂRI SPATE

GARFIC 3 FLOTĂRI SPATE

Rzultatele privind creșterea și forța centurii scapulohumerale sunt în medie de 2,33% ,identificându-se per total un progres evolutiv vizibil,bun.

Conform obiectivelor pe care le-am stabilit la conceperea programului de intervenție în cadrul tulburărilor de creștere și dezvoltare,cercetarea facându-se pe sechele de rahitism,consider că probabilitatea ca programul kinetoterapeutic experimental de intervenție introdus în cadrul orelor de Educație Fizică și Sport, să dea rezultate pozitive pe parcursul unei perioade de timp mult mai îndelungate.

CONCLUZII

Pe toată perioada aplicării programului experimental de kinetoterapie,am ținut cont de doleanțele fiecărui copil în parte,dar și de sugestii.Copiii au avut barem de frecvență constant,iar acesta a fost un factor primordial în vederea îndeplinirii mijloacelor și obiectivelor propuse. Prin conceperea și aplicării programului kinetoterapeutic am obținut:

creșterea forței musculare paravertebrale

creșterea forței musculare a membrelor superioare

creșterea mobilității coloanei vertebrale

corectarea aliniamentului corpului

Experimentul și-a îndeplinit scopul,lucru constatat prin păreri și sugestii venite atât din partea copiiilor,cât și a părinților. În decursul a celor 3 luni,am obținut rezultate în ceea ce privește forța musculaturii spatelui a fost în medie cu 1,67 execuții,cea a forței centurii scapulohumerale în medie cu 2,33 execuții,iar forța și mobilitatea coloanei vertebrale în medie cu 1,67 execuții.

Conform planului de cercetare,și a etapizării successive a exercițiilor fizice,prin creșterea și gradarea intensității și a dozării,însușirii automatismului și conștientizarea problemei, am avut rezultate pozitive,ca răspuns al ameliorării tulburărilor de creștere și dezvoltare,respective sechele de rahitism.

În urma a aplicării efectuării programului kinetoterapeutic s-au observat ușoare îmbunătățiri privind corectarea tulburărilor de creștere și dezvoltare a sechelelor de rahitism, ca urmare a observației pedagogice și a exprimării părerii și a părerilor copiilor și părinților.

Nu am putut efectua o apreciere obiectivă deoarece d-na dr.Martoma Alina nu a putut veni la testările finale din motive personale.,aceste rezultate sunt inregistrate ca păreri și aprecieri subiective. Copiii doresc continuarea programului kinetic,fapt ce demonstrază că stimularea și curiozitatea lor a fost îndeplintă,pe cât și conștientizarea atitudinii,posturii vicioase. La început au prezentat ușor dezinteres,deoarece repetitivitatea exercițiilor având caracter statico-dinamic, în condiție de scurtare și sau alungire,au acuzat ușoare dureri musculoligamentare,datorate sechelelor de rahitism.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să am oportunitatea să lucrez cu copiii,iar recompensa intervenției noastre asupra sechelelor de rahitism a primit un feedback promițător în vederea îndeplinirii obiectivelor.

PROPUNERI

Continuarea programului și în vacanță, sub supravegherea specialiștilor,program individual, la domiciliu,formarea reflexului de postură corectă a atitudinilor cotidiene.

Introducerea evaluării perioadice și a acestor programe de intervenție în mai multe școli din Brașov, deoarece am constatat că sunt foarte mulți copii cu problem

RECOMANDĂRI

Recomand introducerea kinetoterapeutului în școli,cât și în licee, rolul acestuia împreună cu profesorul de Educație Fizică și Sport creând puntea de legătură în vederea dezvoltării fizice armonioase cu ameliorarea posibilelor afecțiuni,deficiențe chiar și prevenirea unor consecințe datorate unor boli cronice.

BIBLIOGRAFIE PE SUPORT ELECTRONIC

http://іomс.ro/uploads/doсumеnts/Protoсol_anеmіе_șі_rahіtіsm_сarеnțіal_la_сopіl.doс,

http://www.nеws-mеdісal.nеt/hеalth/Rісkеts-Symptoms.aspx, vіzualіzat la data dе 15.05.2015]

pathophysiology.umft.ro

BIBLIOGRAFIE PE SUPORT CLASIC

Papilian,V., ANATOMIA OMULUI VOL.I, 1993,EDITURA BIC ALL

Fozza C, A., (2002) – Îndrumar pentru corectarea deficientelor fizice, Ed. Fundației România de Mâine, București

Ionescu, A., Moțet, D., (1989) – Corectarea deficiențelor fizice la copiii de vârstă școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cotoman, R. Metodica desfășurării activității practice,Editura FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE,2005Rinderu,T.,Ilinca,I.,KINETOTERAPIA #N ACTIVIT{|I SPORTIVE Vol. I /- Craiova; Editura Universitaria, 2005 (Tipografia Universit􀄃􀄠ii din Craiova)

Păun,R., TRATAT DE MEDICINĂ INTERNĂ

CLARENCE,D.,Charles,T.,HIDROTERMOTERAPIA

DR. RĂDULESCU,A.,ELECTROTERAPIA(TRATAMENTE SIMPLE PENTRU AFECȚIUNI SIMPLE)

Kiss,I.,FIZIO-KINETPTERAPIA ȘI RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI LOCOMOTOR -,NOTE DE CURS

Avramescu (Rinderu) ET, 2005, Kinetoterapia in activitati sportive – volum II – Investigatia medico-sportiva ; Aplicatii ale teoriei in practica,

Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Dragan, I. – Medicina Csportiva, 2002, Ed. Medicala

Sbenghe, T. – Kinetoterapie profilactica, terapeutica si de recuperare, 1987.

Marcu V., Dan M., Rinderu ET, 2005, Standarde Europene in kinetoterapia

romaneasca, Al V-lea Congres National de Kinetoterapie, Bucuresti, p 76

Moldovan.,E.,Aspecte cognitive și de evaluare multicriterială în educație fizică și sport,Editura Universității Transilvania Braașov, 2009

Cioroiu,S. Kinetoterapie+de la teorie la practică. Ed. Universității Transilvania,Brașov,2003

Cioroiu,S.Hidrokinetoterapia deficiențelor fizice, Ed. Universității Transilvania,Brașov,2012

Cordun,M., Kinetologie medicală,Ed. București 1999