Kinetoterapia Post Ligamentoplastie A Ligamentului Incrucisat Anterior

Medicina

Kinetoterapia Post Ligamentoplastie A Ligamentului Incrucisat Anterior

Byadmin ianuarie 1, 2024

KINETOTERAPIA POST LIGAMENTOPLASTIE A

LIGAMENTULUI ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP. I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1. Noțiuni de anatomie a articulației genunchiului 1.1.1. Structurile osoase

1.1.2. Structurile musculare

1.1.3. Structurile articulare

1.2. Noțiuni de biomecanică a genunchiului

1.2.1. Mișcările articulației genunchiului

1.2.2. Biomecanica articulației femurotibiale

1.2.3. Biomecanica articulației femurorotuliene

1.2.4. Stabilitatea genunchiului

1.2.5. Rolul genunchiului în mers

1.3. Tablou clinic în ruptura de LIA

CAP. II – TRATAMENT COMPLEX ÎN RUPTURA DE LIA

2.1. Tratamentul chirurgical

2.2. Tratamentul ortopedic

2.3. Tratamentul medicamentos

2.4. Tratamentul igieno-dietetic

2.5. Tratamentul balneo-fizioterapeutic

2.6. Tratamentul kinetic

CAP. III – STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În cadrul patologiei posttraumatice a genunchiului, leziunile de la nivelul ligamentului încrucișat au fost și sunt în continuare destul de frecvente, decizia terapeutica fiind de cele mai multe ori intervenția chirurgicală. Aceste traumatisme se datorează în mare parte urmatoarelor aspecte :

– în comparație cu celelalte articulații mari cum sunt cea a șoldului și cea scapulo-humerală, articulația genunchiului este mai puțin protejată și acoperită de țesuturi moi, ceea ce justifică incidența crescută a expunerii la acțiunea factorilor nocivi exteriori ;

– prin structura sa, genunchiul este sediul a numeroase implicații patologice, constituiind sediul preceselor inflamator-imunologice, tumorale și a variatelor traumatisme ;

– pivot intermediar al membrului inferior, genunchiului este foarte mult solicitat în statică și locomoție, ceea ce contribuie la uzura accentuată a elementelor sale componente.

Din totalul traumatismelor de genunchi, leziunile de la nivelul ligamentului încrucișat anterior (LIA) sunt cele mai frecvente. Consecința cea mai gravă a acestor leziuni este impotența funcțională, prin reducerea amplitudinii mișcărilor la nivelul articulației genunchiului, dar cu afectarea în toate cazurile și a mișcărilor în articulațiile șoldului și gleznei.

De aceea, problema recuperării totale sau chiar parțiale necesită un tratament susținut, complex, prin mijloace kinetice specifice, fizioterapie, masaj, tratament care presupune timp îndelungat.

De mare importanță pentru recuperare sunt programele de kinetoterapie întocmite individualizat.

Nivelul de dezvoltare al societății în care trăim, perfecționarea tehnicii computerizate și a informației care circulă cu viteză uimitoare pe internet, au o influență semnificativă asupra modului de viață al fiecărui individ.

Lipsa exercițiului fizic ;i pozițiile vicioase fac din tema abordată una de actualitate și obligă la acordarea unei atenții speciale.

Condițiile de lucru neprielnice pe care mulți dintre noi sunt obligați să le accepte, neavând altă oportunitate pentru un nivel de trai mai bun, alimentația neadecvată și factorii din mediul extern sunt câteva exemple concludente care au o implicație directă asupra dezvoltării și menținerii unei stări optime de sănătate.

Gradul de actualitate al temei reiese din numeroasele invenții și descoperiri aduse în domeniu de către cercetătorii de specialitate, precum și realele îmbunătățiri din categoria tehnicilor și aparaturii de intervenție în profilaxia și tratamentul rupturilor de LIA.

Evaluarea reprezintă o acțiune proprie sistemelor socio-unmane, care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unor decizii optime. (Dictionnaire encyclopedique de l'educatino et de la formation, 1994).

Evaluarea motrică și funcțională este esențială în cadrul demersului kinetoterapeutic, fiind necesară pentru stabilirea cu exactitate a nivelului posibilităților fizice ale organismului. Între rezultatele evaluării motrice și funcționale și semnele clinice ale diverselor afecțiuni există o interrelație, prin analiza căreia se evidențiază disfuncțiile, se emite și se interpretează diagnosticul funcțional necesar elaborării și aplicării programului kinetoterapeutic.

De asemenea, o evaluare obiectivă, indică și apreciază cu exactitate eficiența mijloacelor aplicate și nivelul recuperării, raportate la cerințele reintegrării socio-profesionale. În kinetoterapie, ca în oricare alt tratament medical, este vorba de un tratament individualizat la maximum în funcție de afecțiune, de particularitățile individului și de reacțiile sale personale la tratament.

Scopul acestei lucrări este de a aduce în discuție cele mai relevante metode științifice la nivel mondial cu privire la recuperarea pacienților cu ruptură de LIA. În acest sens am apelat la prelucrarea datelor din mai multe studii în vederea producerii unei estimări în ceea ce privește recuperarea pacienților cu ruptură de LIA prin intermediul ligamentoplastiei și a kinetoterapiei.

În urma celor prezentate consider că lucrarea de față prezintă un nivel de actualitate ridicat, deoarece, vine în sprijinul persoanelor cu ruptura de LIA.

Capitolul 1

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1 Noțiuni de anatomie a articulației genunchiului

Din punct de vedere anatomic, genunchiul cuprinde următoarele structuri : osoase, musculare, articulare, vasculare și nervoase.

Structurile osoase

Structurile osoase sunt reprezentate de suprafețele articulare ce alcătuiesc compartimentul osos al genunchiului, și anume:

Epifiza distală a femurului

Acesa este reprezentată de: condilii femurali lateral și medial, fosa intercondiliană posterior

și fața patelară, spre care converg anterior condilii femurali.

– Cei 2 condili femurali formează suprafața articulară a epifizei inferioare a femurului, aceasta fiind recurbată înapoi, iar partea cea mai mare fiind situata în spatele axului osului.

– Condilii femurali dinainte spre inapoi, întrucat diametrul transversal al extremității inferioare femurale este mai mare în partea posterioară decât în cea anterioară.

– Fiecare dintre condili este orientat oblic, cu axul de învârtire oblic de sus în jos, din spațiul intercondilian spre fața cutanată.

– Condilul lateral nu este așa proeminent decât cel medial, acesta din urmă fiind mai lung și îngust și este situat pe un plan inferior celui lateral. În cazul în care condilul medial descinde prea mult, va rezulta o deformare, și anume: genu valgum sau genu varum.

– Privind din profil, suprafața articulară a condililor pare o curbă spirală.

Epifiza superioară a tibiei

Aceasta este reprezentată de: cele 2 fose articulare sau cavități glenoide care sunt separate de spina tibiei și sunt acoperite de un cartilaj elastic, care are rolul de a atenua traumatismele și presiunile produse în timpul săriturilor, fugii și mersului. Cartilajul este mai gros în partea centrală și mai subțire în partea periferică.

Osul propriu al aceste regiuni este rotula – patela.

Este un os turtit și scurt situat în tendonul mușchiului cvadricipital femural. Acesta prezintă:

2 fețe – cea anterioară și cea posterioară,

2 margini – laterală și medială,

un vârf și o bază.

Rotula îndeplinește o serie de roluri (După Popescu R. și Trăistaru R.):

– mărește forța mușchiului cvadriceps, mărind brațul de pârghie cu 50%;

– scade semnificativ frecarea de tendonul cvadricipital, favorizând alunecarea prin cartilaj de

pe fața sa femurală;

– evita luxația tendonului cvadricepsului prin forțele divergente ale celor patru componente

într-un singur tendon;

– reglează tensiunea capsulară a genunchiului;

– protejează cartilajului trohleei;

– contribuie la relieful genunchiului (estetitca sa).

Fig. 1.1 – vedere anterioară a genunchiului

http://www.specialistpainphysio.com

1.1.2. Structurile musculare

Structurile musculare pot fi grupate în funcție de următoarele criterii:

Criteriul topografic. Mișcările genunchiului sunt asigurate de mușchii gambei și mușchii coapsei.

– Mușchii gambei sunt reprezentați de mușchii gemeni ai tricepsului sural, plantar subțire și popliteu. Aceștia intervin ca mușchi accesori în mișcările genunchiului

– Mușchii coapsei care participă la mișcările genunchiului sunt reprezentați de: cvadriceps, tensorul fasciei lata, croitorul, dreptul intern, semimembranos, semitendinos și biceps femural.

Modul în care sunt promovate mișcarile din articulația genunchiului:

– flexori: drept intern, croitor, popliteu, gemeni, ischiogambieri;

– extensori: tensorul fasciei lata, cvadriceps;

– rotatori interni: mușchiul „ labei de gască ’’, popliteu, semimembranos;

– rotatori externi: vastul lateral, tensorul fasciei lata, biceps femural;

În funcție de inervație. Acest aspect are o deosebită importanță în ceea ce privește patologia sistemului nervos periferic.

Tabel 1.2 – structurile musculare ale genunchiului

1.1.3. Structurile articulare

Articulația genunchiului este o articulație diartroidală fiind de altfel și cea mai mare articulație din corpul uman. Ea este alcatuită la rândul ei din alte 3 articulații, și anume:

articulația femurotibială: formată din cavitățile glenoide ale tibiei și condilii femurali;

femurorotuliană: formată din fața posterioară a rotulei și extremitatea distală a femurului;

tibiperonieră superioară: artrodie care face posibile mișcările de alunecare cu o amplitudine mică. Nu are o importanță în biomecanica genunchiului.

În articulația genunchiului nu există o concordanță perfectă între suprafețele articulare, motiv pentru care se dezvoltă fibrocartilajele semilunare.

Meniscurile intraarticulare sunt 2 fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecărei fose articulare tibiale. Au un rol deosebit de important, deoarece contribuie la o mai bună concordanță între suprafețele condiliene femurale și fosele articulare ale tibie. Distingem 2 meniscuri: un menisc extern (în forma literi ,,O”) și un menisc intern (în forma litere ,,C”). Fiecare dintre acestea este alcătuit dintr-un: corn posterior, un corn anterior și un corp. Zona internă este avasculară și nu se poate cicatriza pe cand cea externă este vasculară, deci se poate cicatriza.

Meniscurile se inseră pe platoul tibiei exclusiv prin intermediul coarnelor. Ele sunt mobile pe platoul tibial în timpul efectuării mișcărilor. Meniscurile dețin roluri esențiale:

stabilitate pentru articulația tibiofemurală ( completează spațiul mort dintre femur și tibie, centrează femurul pe tibie în cursul mișcărilor, reduce frecarea în articulație împărțind-o într-un etaj femuro-meniscal și un alt etaj menisco-tibial)

lubrificare ( reducerea fricțiunii între suprafețele articulare) și nutriția structurilor articulației tibiofemurale)

absorția șocurilor la nivel articular ( asigură distribuția forțelor de tensiune, compresie și rotație )

Mijloace de unire la nivelul articulație genunchiului sunt reprezentate de:

Capsula articulară. Aceasta se inseră pe marginea externă a meniscurilor și pe marginea suprafețelor articulare. Are formă de manșon.

Tendonul rotulian. Este situat în partea anterioară și se întinde între tuberozitatea tibială

anterioară și vârful rotulei.

Ligamentul popliteu oblic și ligamentul arcuat sunt situate extra-articular, posterior.

Ligamentul colateral medial al genunchiului. Este situat între fața medială a condilului tibial intern și fața medială a condilului femural intern.

Ligamentul colateral lateral. Este situat între capul peroneului și fața laterală a condilului femural extern.

Ligamentele încrucișate. Acestea sunt 2 la număr, și anume: ligamentul încrucișat anterior si ligamentul încrucișat posterior. Primul dintre ele se inseră pe eminența intercondiliană și ajunge la fața medială a condilului femural extern, iar cel de-al doilea se inseră posterior de eminența intercondiliană și ajunge pe fața laterală a condiiului sunt reprezentate de:

Capsula articulară. Aceasta se inseră pe marginea externă a meniscurilor și pe marginea suprafețelor articulare. Are formă de manșon.

Tendonul rotulian. Este situat în partea anterioară și se întinde între tuberozitatea tibială

anterioară și vârful rotulei.

Ligamentul popliteu oblic și ligamentul arcuat sunt situate extra-articular, posterior.

Ligamentul colateral medial al genunchiului. Este situat între fața medială a condilului tibial intern și fața medială a condilului femural intern.

Ligamentul colateral lateral. Este situat între capul peroneului și fața laterală a condilului femural extern.

Ligamentele încrucișate. Acestea sunt 2 la număr, și anume: ligamentul încrucișat anterior si ligamentul încrucișat posterior. Primul dintre ele se inseră pe eminența intercondiliană și ajunge la fața medială a condilului femural extern, iar cel de-al doilea se inseră posterior de eminența intercondiliană și ajunge pe fața laterală a condilului femural intern.

Sinoviala articulație genunchiului este bine vascularizată și groasă. Ea este împărțită de inserțiile meniscale în 2 zone: suprameniscală și cea submeniscală.

Formațiuni aponevrotice de întarire a capsulei. Capsula articulară este întărită de 3 formațiuni aponovrotice: fascia genunchiului, expansiunea cvadricipitală cu retinaculele patelei și aripioarele patelei.

Fig. 1.3 – ligamentele genunchiului

http://www.specialistpainphysio.com

Noțiuni de biomecanică a genunchiului

1.2.1 Mișcările articulației genunchiului

Genunchiul este o articulație cu un singur grand de libertate. Mișcările principale fiind:

flexia și extensia. Pe lângă cele 2 mișcări principale mai sunt posibile secundar și mișcările de rotație, înclinare laterală și medială.

Flexia este mișcarea prin care gamba se apropie de fața posterioară a coapsei. Este o mișcare care se realizează în jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali. Mușchii responsabili de mișcare de flexie sunt: bicepsul femural, semimembranos și semitendinosul. Secundar mai intervin și mușchii gambei: gemeni, croitor și gracilisul.

Se apreciază că până la 70 de grade sunt mișcări ,,pure’’ (necombinate cu alte mișcări), iar

dupa 70°, mișcarea de flexie se combină cu o mișcare de rotație internă a gambei și de aceea sunt mișcări ,,terminale’’. Flexia poate atinge activ un unghi de 130° și pasiv până la 140-150°.

Extensia este mișcarea inversă flexie, de depărtare a feței posterioare a gambei de fața coapsei. Această mișcare se execută în jurul aceluiași ax transversal. Acestei mișcări de extensie îi este asociată o mișcare de rotație externă. Mușchii care participă la mișcarea de extensie sunt: tensorul fasciei lata și cvadricepsul, având un rol important în menținerea poziție de ortostatism. Ligamentul încrucișat anterior și cel posterior intervin în limitarea extensiei.

Rotația este mișcarea de răsucire a gambei pe coapsă. Această mișcare se realizează în jurul unui ax vertical și se asociază mișcărilor de extensie și flexie. Mușchii care participă la mișcarea de rotație externă sunt: bicepsul femural și capul medial gastrocenemnianului, iar cei care participă la rotația internă: semitendinosul, semimembranosul, croitorul și secundar: gracilisul și popliteul.

Înclinarea medială și laterală. Aceasta este o mișcare pasivă care se execută prin fixarea coapsei, cu gamba în semiflexie și din această poziție se imprimă gambei mișcări oscilatorii pendulare. Aceste mișcări sunt limitate de ligamentele încrucișate cât si de cele colaterale.

Biomecanica articulației femurotibiale

Articulația femurotibială este o articulație cu un singur grad de libertate. Aceasta prezintă 2 mișcări secundare, și anume, cea de rotație internă și cea externă. Pe langă aceste 2, în articulație se mai pot realiza mișcări de înclinare, acestea fiind destul de reduse ca amplitudine. Mișcarea se realizează în jurul unui ax transversal, în plan sagital.

Mișcările de flexie – extensie

Mișcarea de extensie – partea posterioară a gambei se depărtează de cea posterioară a coapsei. Acestei mișcări de extensie i se ascociază o mișcare de rotație a gambei, pe coapsă, totul datorită contracției realizate de bicepsul crural.

Principalii mușchii care ajută la realizarea extensiei sunt: tensorul fasciei lata și cvadricepsul.

Aceștia împreună cu rotula, tendonul cvadricipital, tendonul rotulian și aripioarele rotuliene formează practic un aparat de extensie al genunchiului.

Mușchii extensori au o forță de acțiune mai mare decât cea a mușchilor flexori, aceștia susținând greutataea corpului în comparație cu cei flexori, care nu participă la această susținere.

Contracția cvadriecepsului are ca efect presarea puternică a suprafețelor articulare una asupra alteia, ceea ce împiedică presarea puternică a suprafețelor articulare una asupra alteia, fapt care împiedică prabușirea genunchiului.

Extensorii acționează cu toată forța lor atunci când se face extensia forțată a genunchiului flectat sau cand se execută o mișcare forțată de blocare a genunchiului în ușoară flexie, situații care se întâlnesc frecvent în activitatea de educație fizică, sport și diferite munci fizice. Uneori forța extensorilor de reacțiune aste atât de mare, încât se rupe aparatul extensor al genunchiului la un nivel oarecare, ajungându-se astfel la o ruptură de tendon cvadricipital, de rotulă, de ligament rotulian sau la o smulgere de apofiză tibială anterioară.

Mișcare de extensie este limitată în primul rând, de ligamentul încrucișat anterior și de cel posterior și în mod accesoriu de ligamentele laterale și mușchii ischiobambieri, care se întind în timpul extensiei.

1.2.3. Biomecanica articulației femurorotuliene

Aspectele biomecanice fundamentale sunt corelate cu prezența patelei sau rotulei la acest nivel. Rotula este considerată ca un os sesamoid, dezvoltat în grosimea tendonului cvadricipital, fiind asemuit unui olecran detașat. Biomecanic vorbind, îndeplinește urmatoarele roluri:

Să mențină tendonul cvadricipital la distanța de trohlee femurală. Prin deplasarea tendonului față de axa de rotație a genunchiului, se mărește cu 50% brațul pârghiei cvadricepsului;

Ușurează activitatea mușchiului cvadriceps;

Formează o punte solidă între tendonul cvadricipital și ligamentul rotulian.

Există un sistem de ,, frâuri’’ musculare, tendinoase și ligamentare care mențin rotula la locul ei. Când genunchiul este în hiperextensie și mușchiul cvadriceps este contractat, rotula se situează în poziția cea mai înaltă, deasupra suprafeței articulare a trohleei și în afara scobiturii supratrohleare. Dacă mușchiul nu este contractat, iar genunchiul se menține în extensie, jumătatea inferioară a suprafeței articulare a rotulei vine în contact cu suprafața articulară a trohleei. În mișcarea de flexie, rotula ia contact progresiv cu întreaga suprafață articulară a trohleei și se plasează la nivelul șantului trohlean.

La începutul mișcării de flexie, rotula ia contact cu trohleea prin treimea sa inferioară; când flexia ajunge la 45 de grade, contactul cu trohleea se face prin treimea medie a sa, iar când flexia a depășit 60 de grade, contactul este realizat prin treimea superioară rotulei. Schimbarea punctelor de contact previne apariția unei presiuni excesive asupra aceleiași zone de cartilaj.

Fig. 1.4 – biomecanica genunchiului

http://www.specialistpainphysio.com

1.2.4. Stabilitatea genunchiului

Stabilitatea genunchiului în ortostatims sau în mers reprezintă suma a 2 compartimente de stabilitate, și anume : activă și pasivă. Stabilitatea pasivă este asigurată de:

forma suprafețelor articulare cu includerea cartilajului articular și meniscurilor;

formațiunile capsulo – ligamentare;

axele anatomice femurotibiale, care asigură stabilitatea extensie fără participarea ligamentelor.

În cursul mișcării de flexie, axele de stabilitate sunt schimbate, apărând varusul care este blocat de rotația internă, dupa cum valgul este blocat de rotația externă.

Controlul stabilitațiii unipodale pentru flexie este asigurat diferențiat, pentru diferite sectoare ale mișcării:

0 grade flexie: tendința de rotație este controlată de lig. încrucișate și de cele colaterale

30 de grade: tendința de rotație fiind controlată muscular ( gemeni și cvadriceps ) și de aparatul ligamentar

60 de grade: tendința de rotație este controlată doar muscular ( croitor, ischiogambieri, ,,laba de gâscă’’ )

90 de grade de flexie: tendința de rotație este controlată muscular – mușchi cvadriceps.

În cursul flexiei genunchiului se produce o augumentare variată a forței „de reacție” în articulația femuro-patelară, în funcție de tipul de acțiune care solicită flexia genunchiului.

Stabilitatea activă este dată de aparatul musculo-ligamentar al genunchiului, în primul rând de mușchiul cvadriceps. În ‚zăvorârea” genunchiului un rol important îl joacă rotația externă.

Mișcarea combinată de rotație externă cu extensie este asigurată de contracția mușchilor ischiogambieri și cvadriceps. În momentul în care piciorul ajunge pe sol, are rol și mușchiul triceps sural.

Mușchii drept anterior și vaști sunt extensori puternici ai genunchiul indiferent dacă lanțul cinematic este închis sau deschis. Rolul mușchiului vast medial este acela de a preveni dislocarea laterală a rotulei atât la finalul mișcării de extensie cât și pentru extensia ce se realizează pe ultimele 15°, atunci când gamba este încarcată.

Mușchii ischiogambieri intră în acțiune în diferite faze ale mersului (capul lung al bicepsului și semitendinosul au activitate trifazică; capul scurt al bicepsului și semimembranosul au activitate bifazică).

1.2.5. Rolul genunchiului în mers

Rolul genunchiului în mers este unul dublu, și anume:

asigură statica în momentul de sprijin;

asigură dinamica mersului prin ridicarea piciorului de pe sol și orientarea acestuia în funcție de denivelările terenului în momentul de oscilație al membrului inferior.

Mersul normal se poate derula dacă amplitudinea de mișcare este de 60 de grade fiind asociată cu o funcție normală a celorlalte articulații ale membrului inferior

Tablou clinic în ruptura de LIA

Ligamentul încrucișat anterior ( LIA) este situat în mijlocul articulație genunchiului alături de ligamentul încrucișat posterior (LIP ). Cele 2 se înfășoară bine în jurul tibiei și femurului, formând structura încrucișată a genunchiului. LIA face parte din ,,pivotul central’’ și îl găsim localizat la nivelul cavității dintre condilii femurali, având o direcție oblica a fibrelor în sus, în afară și posterior.

> Rolul ligamentului încrucișat anterior:

– se opune translației anterioare a tibiei față de femur, mai exact dinspre posterior spre parte anterioară împiedicând astfel mișcarea anterioară de ,,sertar’’ a tibiei față de femur

– datorită direcție și a oritentării fibrelor, acesta se opune rotației interne a tibiei față de femur.

Evoluția unei rupturi de LIA

În majoritate cazurilor, cele 2 capete ale ligamentului încrucișat anterior se retractă, îndepărtându-se unul de altul, motiv pentru care cicatrizarea spontană este imposibilă. În comparație cu celelalte ligamente ale genunchiului, de exemplu cele colaterale, cel încrucișat anterior nu are niciodată tendința de reconstituire.

În puține cazuri, ruptura de LIA este incompletă. Cele 2 fragmente nu se despart complet, păstrându-se o oarecare continuitate, lucru ce permite uneori cicatrizarea parțială și o recuperare acceptabilă în ceea ce privește stabilitatea genunchiului. Diagnosticul în ceea ce privește o ruptură incompletă de LIA este greu de stabilit. Este nevoie de o serie de teste clinice sau chiar de o eventuală artroscopie.

Fig. 1.5 – mecanismul producerii rupturii de LIA

http://www.specialistpainphysio.com

> Mecanismele de lezare:

Sunt foarte multe moduri prin care ligamentul încrucișat anterior se poate leza: prin traumatisme directe, indirecte, de rotație, întindere, etc. De fiecare dată, ele sunt urmate de un zgomot specific ruperii unui elastic. Cele mai comune mecanisme sunt: hiperextensiile și rotațiile genunchiului.

> Simptome:

-Auzul sau percereperea unui trosnet la nivelul genunchiului în timpul accidentării;

-Durere localizată în exterior și în spatele articulației genunchiului;

-Tumefiere ( umflare ) genunchiului în primele ore după accidentare; aceasta poate fi un semn de sângerare în interiorul articulației. Tumefierea care apare brusc este un semn de leziune importantă a structurilor articulației genunchiului;

-Limitarea mișcărilor genunchiului din cauza durerii și a tumefacției;

Dupa accidentare, durerea limitează activitatea în desfășurare, dar permite reluarea mersului. Simptomul principal al unei leziuni cronice de ligament încrucișat anterior il constituie instabilitatea genunchiului, asociată uneori cu durere și tumefacție. Această situație apare atunci când o leziune acută nu e tratată corespunzator.

Simptome dureroase similare rupturii de LIA pot fi generate și de afectarea altor structuri ale genunchiului, precum: cartilajul articular, meniscurile ( 70% din persoanele care au o leziune de LIA prezintă o afectare meniscală ), ligamentele colaterale medial sau lateral sau chiar o fractură a oaselor care alcătuiesc articulația genunchiului.

> Diagnosticul uneri rupturi de LIA

În vederea stabilirii diagnosticului, medicii folosesc o serie de metode de investigație:

Anamneza: pacientul relateaza amănunțit eventualele injurii și simptome, afecțiunile concomitente care ar putea să justifice cauza durerii

Examenul clinic: confirmă diag. prin evidențierea unui semn clinic important, și anume: ,, sertarul’’ anterior al tibiei față de femur, evidențiat atunci când genunchiul se află într-o ușoară flexie. Bineînțeles, examenul este completat și de verificarea stării celorlate ligamente

ale genunchiului, îndeosebi a celor colaterale.

Fig. 1.6 – evaluarea lig. încrucișat anterior ( mișcarea de sertar )

http://www.specialistpainphysio.com

În cazul în care genunchiul pacientului este mărit ca volum, iar contractura musculara reflexă împiedică examinarea, medicul specialist poate recurge la alte teste în vederea stabilirii diagnosticului. Dintre acestea amintim:

Fig. 1.7. – Testul de laxitate frontală în extensie

http://www.specialistpainphysio.com

Fig. 1.8. – Testul de laxitate externă

http://www.specialistpainphysio.com

Fig. 1.9. – Semne de laxitate anterioară Testul Lachman-Trillat

http://www.specialistpainphysio.com

Fig. 1.10.- Test pivot – Shift Mac Intosh Fig. 1.11. – Test Slocum

http://www.specialistpainphysio.com http://www.specialistpainphysio.com

Fig. 1.12. – Semne de laxitate posterioară

Test Godfrey Fig. 1.13. – Semne de laxitate pestero externă

http://www.specialistpainphysio.com http://www.specialistpainphysio.com

Fig. 1.14. – Test de hiperrotație externă Fig. 1.15. – Test de hipermobilitate externă

http://www.specialistpainphysio.com http://www.specialistpainphysio.com

Radiografiile standard de genunchi vin în completarea bilanțului genunchiului traumatizat.

Acestea sunt necesare pentru a elimina o leziune osoasă, fractură. Radiografiile ,,în stres mecanic’’ reproduc sertarul anterior pe filmul radiologic raportat la genunchiul sănatos, confirmând ruptura ligamentului încrucișat anterior. Acest sertar radiologic diferențiat este măsurat pentru a cuantifica gradul de laxitate.

Fig. 1.16.. – ruptură de LIA confirmată de sertarul anterior

http://www.specialistpainphysio.com

Rezonanța magnetică nucleara ( RMN), este un examen recent, care oferă informații atât

despre ligamente cât și despre leziunile osoase și meniscuri. Chiar dacă este destul de util, acest exament nu este folosit mereu în ceea ce privește diagnosticarea rupturii ligamentului încrucișat anterior.

Artroscopia: în afara unui eventual blocaj meniscal rar al genunchiului, artroscopia

genunchiului pentru diagnostic, nu este justificată deoarece ruptura ligamentului încrucișat anterior poate fi diagnosticată cu ajutorul celorlalte metode enumerate mai sus.

> Scopul și indicațiile tratamentului în rupture de LIA

Scopul tratamentului rupturii de ligament încrucișat anterior (LIA) este acela de a reda pacientului un genunchi stabil cât și posibilitatea reîntoarcerii la activitățile cotidiene.

Tratamentul a progresat foarte mult în ultimii ani, renunțându-se la sutura directă cât și la înlocuirea ligamentului cu o proteză ligamentară datorită rupturii precoce, redorii și hidrartrozei.

Alegerea terapeutică se face între:

-> reeducarea funcțională (tratament care este preferat de pacienții mai în vârstă, de regula de peste 50 de ani)

-> reconstrucție LIA prin grefă autologă, prelevată de la pacient, care va înlocui ligamentul rupt.

Grefele ce pot fi folosite în vedere înlocuirii ligamentului se pot recolta de la nivelul:

tendonului rotulian (procedeul Keneth Jonnes);

fasciei lata;

tendonului ,,labei de gască˝ ( Hamstrings )

> Perioada postoperatorie

După intervenția chirurgicală pacientul va rămâne internat în spital o perioadă variabilă de timp, în funcție de procedeul chirurgical utilizat. Durata spitalizării durează între 24 de ore la o săptămână.

Imobilizarea este și ea variabilă, de la absența imobilizării și până la utilizarea atelelor sau ortezelor de genunchi. În cazul în care un menisc a fost suturat, imobilizarea este absolut necesară.

Reluarea mersului cu sprijin este precoce, în zilele urmatoare operației, utilizând 2 cârje pe o durată de câteva săptămâni.

Este indicat ca tratamentul kinetic să debuteze imediat după intervenția chirurgicală

> Complicațiile interoperatorii:

– lezarea arterei poplitee;

– lezarea nervului sciatic popliteu extern.

> Complicații posteoperatorii:

– durere

– hematom

– infecție

– tromboflebită

– algodistrofia

– redoare.

Capitolul 3

TRATAMENTUL COMPLEX ÎN RUPTURA DE LIA

2.1. Tratamentul chirurgical

Inițial recunstrucția ligamentului încrucișat anterior era o intervenție deschisă, la vedere și destul de invazivă, iar rezultatele, în ciuda refacerii stabilității articulare erau destul de slabe, lucru care se datora complicațiilor postoperatorii, și anume: durerea patelofemurală, atrofia mușchiului cvadriceps, contractură în flexie, durere patelofemurală. În ultimii ani tehnologia a avansat, apărând astfel, alte metode mai putin invazive.

Fig. 2.1.1. – Artroscopia genunchiului

http://www.umm.edu/esp_imagepages/1063.htm

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior ( LIA ) se realizează prin intermediul unei autogrefe ( care are rolul de a înlocui ligamentul compromis ). Aceasta se pot preleva de la nivelul:

Tendonului rotulian ( tehnica Keneth Jonnes)

În operația Kenet Jonnes treimea medie inferioară a tendonului rotulian este recoltată împreună cu mici porțiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Această grefă înlocuiește ligamentul încrucișat anterior în spațiul intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la nivelul tibiei și femurului cu ajutorul unor șuruburi speciale.

Intervenția are rezultate excelente asupra instabilității, dar are ca inconvenient sechelele dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista destul de mult.

Fig. 2.1.2. – Tehnica Kenneth Jones

http://chirurgiedusport.com/Traitements-GENOU-Ligament-Ligamentoplastie

Fasciei lata – aceasta este o aponevroză situată la nivelul extremității superioara a coapsei. O bandeleta poate fi recoltată pentru a înlocui ligamentului încrucișat anterior. Chirurgii care practică această tehnică raportează rezultate bune. Inconvenientele sunt legate de cicatricile mari de la nivelul genunchiului și șoldului.

Mușchiul gracilis și mușchiul semitendinos (Hamstring)

Această tehnică folosește 2 tendoane situate pe partea internă a genunchiului. Prelevarea acestor tendoane nu are efecte negative asupra funcționării ulterioare a genunchiului. Fiecare tendon este suficient de lung pentru a fi împărțit în 2, permițând obținerea unui nou ligament încrucișat solid, alcătuit din patru fascicule. Intervenția presupune urmatoarele etape:

recoltarea grefei: printr-o incizie verticală de 2-3 cm realizată la 2 cm medial de tuberculul tibial

pregătirea canalului tibial și femural: în funcție de grosimea grefei, se folosește un burghiu pentru a crea cele 2 tunele

fixarea autogrefei: se realizează inițial la nivelul tunelului femural cu ajutorul unui endobuton și cu un șurub resorbabil la nivelul tunelului tibial.

Această operație are avantajul de a nu a avea sechele dureroare în porțiunea tendonului rotulian.

Fig. 2.1.3 – Tehnica Hamstrings

http://www.ortopedieclinica.ro/articole/tehnici_chirurgicale/refacerea_ligamentului_incrucisat

Nu există o opoziție între tratamentul chirurgical și tratamentul funcțional. Ultimul tratament poate fi efectuat în faza acută, apoi completat de o stabilizare chirurgicală.

2.2. Tratamentul ortopedic

După realizarea intervenției chirurgicale este indicat ca pacientul să poarte o orteza specială. Aceasta trebuie să se poziționeze la o distanță de 15 cm deasupra și sub nivelul rotulian.

Rolul funcțional al acestei orteze presupune 2 aspecte biomecanice ( După Popescu R. Și Trăistaru R. ):

generează forța importantă localizată posterior de tibie, când genunchiul este extins, cu reducerea simptomatologiei determinate de deficiență, laxitatea ligamentului încrucișat antero extern

asigură o forță plasată anterior când genunchiul se flectează, cu reducerea simptomatologie determinate de deficiență, laxitatea ligamentului încrucișat postero intern

Caracteristicile sale sunt:

cadru metalic durabil, cu greutate mica cca. 0,45 g

pelote ajustabile pentru condilii femurali

întăritor din oțel cu rol de protecție pentru diferite situații de impact ale genunchiului

benzi care previn migrarea sau alunecarea ortezei

Fig. 2.2.1. – Orteză de genunchi

http://www.specialistpainphysio.com

2.3. Tratamentul medicamentos

Acest tratament este indicat în pusee inflamatorii, atunci când durerile nu au numai un aspect mecanic ( mers și ortostatism ), apărând și în repaus, mai exact noaptea.

Obiectivele tratamentului medicamentos sunt ( După Crețu A. );

combaterea durerii

creșterea mobilității articulare

prevenirea: deformărilor articulare și a atrofiilor musculare

Se folosesc:

– antiinflamatoare nesteroidiene ( aspirină, indometacină, piroxicam, diclofenac, etc. )

– analgezice ( paracetamol, algocalmin ). Acestea se utilizează cu precauție datorită efectelor secundare pe care le au, cum ar fi: retenție hidrosodată, iritabilitate gastrică, etc.

– Antiinflamatoare steroidiene sau corticosteroizii se folosesc destul de rar, folosindu-se mai mult aplicațiile locale și rareori intraarticular sau pe cale sistemică. Aceștia sunt indicați în cazul în care există un proces inflamator. Administrațile repetate duc la deterioararea cartilajului.

– miorelaxante: diazepam, clorzoxazona care au rolul de a combate contracturile musculare și spasmele.

2.4. Tratamentul igieno – dietetic

Acest tratament își propune să mențină funcția genunchiului și să reducă încărcarea articulară. În acest sens:

– se evită poziția de flexie accentuată a genunchiului (îndeosebi poziția ghemuit);

– se evită ortostatismul prelungit și mersul pe teren accidentat (pentru menajarea genunchiului);

– se recomandă mersul pe bicicletă;

– se evită menținerea îndelungată a unui unghi fix de flexie a genunchiului (de ex. statul pe scaun);

– se evită rotările corpului atunci când piciorul este fixat pe sol;

– se evită purtarea îndelungată a pantofilor cu toc;

– se evită microtraumatismele și traumatismele directe cum ar fi: loviturile, statul pe genunchi (toate acestea apărând mai ales în activitățile profesionale);

– se evită creșterea ponderală;

– este recomandată scăderea în greutate (dacă este cazul);

– menținerea forței muscularea a mușchiului cvadriceps;

– sunt indicate scurte perioade de odihnă în decubit de-a lungul zilei.

2.5. Tratament balneo-fizioterapeutic

Obiectivele tratamentului BFT sunt:

combaterea durerii;

obținerea stabilității (principala funcție a genunchiului);

obținerea mobilitătii;

coordonarea mișcărilor membrului inferior.

Tratamentul prin hidro-termoterapie

hidroterapia – se împarte in:

dușul cu aburi ( durată 3 – 6 min iar la sfârșit se aplică o procedura de răcire, spălare sau un duș care trebuie să aibă o temp. între 18 – 20 de grade C )

dușul masaj: aplicarea mai multor dușuri rozetă cu apă la temp. de 30 – 40 de grade C,

concomitent aplicându-se și masaj, conform tehnicii obișnuite. Durata masajului este de 8 – 15 min. Efect: tonifiant și rezorbtiv

baia kinetoterapeutica: este o baie caldă la care se asociază mișcări din art. genunchiului. Temp. apei este de 36 – 37 grade C iar durata este de 5 min.

Hidrokinetoterapie: în bazin cu apă la temp. de 34 – 36 de grade C, se recomandă ședințe zilnice de câte 5 – 10 min.

Crioterapia: sunt indicate compresele reci în cazul inflamatiilor ( genunchi cald, edemațiat, dureros, spontan și în repaus, inclusiv noaptea, eventual șoc rotulian. Se pot aplica comprese reci care înveles total sau parțial genunchiul, 2 – 3 min., 3 – 4 ședinte/zi.

termoterapia – se împarte in:

compresele cu aburi;

împachetarea cu parafină;

ungerile cu namol;

Tratmentul prin electroterapie – cuprinde:

Electroterapia folosește diferite forme de energie electrică cu scop profilactic sau curativ asupra organismului uman.

Ultrasunetele (au efect antiinflamator și termic local);

Curentul galvanic (combate durerea și determină vasodilatația);

Ionizarea (cu novocaină sau calciu are efect analgezic datorită scăderii excitabilității polului pozitiv la care se adaugă efectul substanței introduse);

Undele scurt (efect: termic, metabolic, vasodilatator, antialgic);

Razele infraroșii. Se pot aplica prin 2 metode, și anume: băi de lumină sau lămpi de tip Solux;

Curentul diadinamic;

Diatermia: efect analgetic;

Curentul faradic

Fig. 2.5.1. – Aparat fizioterapie

http://www.specialistpainphysio.com

Tratamentul prin masaj : masaj coapsă – gambă ( se evita genunchiul ), masaj cu gheață.

Tratamentul balneologic ( ape minerale, nămoluri )

Acesta are următorare obiective:

încetinirea procesului degenerativ;

îmbunătățirea circulație locale și generale;

amelioarea sau menținerea mobilității/ forței musculare;

Tipuri de ape: ape termale algominerale ( Felix, 1 Mai, Geoagiu ); ape sărate concentrate: ( Sovata, Amara, Techirghiol ); ape sărate iodurate ( Buzău ); ape sulfuroase sărate ( Govora, Călimănești ); ape sulfuroase termale ( Herculane )

Terapia cu namol acționează prin intermediul celor 3 factori: mecanici, fizici și chimici. Astfel de stațiuni întâlnim la: Techirghiol, Sovata, Amara, Bazna, Teleaga, Slânic Prahova ( nămoluri de lacuri sărate ), Borsec, Felix, Vatra Dornei, Geoagiu ( nămoluri ferunginoase ), Govora ( nămol silicos și iodat ).

2.6. Tratamentul kinetic

În ultimii ani majoritatea studiilor practice și teoretice realizate pe loturi de pacienți au demonstrat faptul că programul complex de recuperare dupa ligamentoplastia ligamentului încrucișat anterior reprezintă o fază importantă în algoritmul terapeutic al genunchiului.

Recuperarea pacienților se realizează:

a) Preoperator

Obiectivele caracteristice aceste perioade sunt:

– limitarea efuziunii articulare și limitarea statusului algic;

– menținerea și refacerea amplitudinii de mișcare a genunchiului;

– menținerea și refacerea parametrilor musculari optimi pentru mușchii ischiogambieri și cvadriceps;

– reeducarea schemei de mers.

b) Postoperator

Recuperarea post – traumatică își propune să readucă articulația afectată la parametrii fziologici, programul kinetic realizându-se progresiv, adaptat global și prelungit. (Frontera și Silver, 2002 ).

Recuperarea funcțională este subordonată imperativelor cicatrizării cutante și capsulo – ligamentare a genunchiului operat și este tributara adinamiei articulare tranzitorii responsabile de apariția aderențelor intraarticulare, amiotrofiei și fragiliății osteocondrale temporare (Ellenbeck, 2000 ).

În cadrul programulul de recuperare trebuie să se țină cont de urmatoarele aspecte:

amplitudinea articulară și cicatrizarea ligamentară: fragilitatea neoligamentelor și a suturilor impune protecția acestora în etapa de cicatrizare (mai exact 45 de zile), însă imobilizarea fovorizează apariția pozițiilor vicioase și a aderențelor;

descărcarea și soliditatea ostecondrală: mobilizarea favorizează demineralizarea subcondrală, iar mobilizările intempestive ale unei recuperării agresive pot favoriza apariția leziunilor ireversibile ale cartilajului;

funcția musculară și cicatrizarea: reeducarea musculară solicită ligamentul, iar imobilizarea produce atrofie musculara;

coordonarea musculară și imobilizarea: cu cât imobilizarea se prelungește cu atat amiotrofia de neutilizare se accentuează;

imobilizare – mobilizare: în primele luni este indicată purtarea unei orteze speciale pentru a nu solicita noul ligament;

reeducarea flexie trebuie să fie facută precoce pentru a evita apariția aderențelor. Acest lucru se poate realiza prin contracția izometrică a mușchilor ischigambieri.

Principile recuperării:

După reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA), trebuie să se țină cont de: prevenirea apariție sechelelor cât și de protecția noului ligament care are nevoie de repaus pentru vindecare ( Frontera si Silver, 2002 ).

Imobilizarea prelungită nu este indicată putând apărea: modificări severe cartilaginoase și ligamentare, atrofie musculară, pierderea amplitudinii în articulația genunchiului operat.

După intervenția de ligamentoplastie, recuperarea genunchiului se face face progresiv, planul de reabilitarea presupunând următoarele faze: facilitarea procesului de vindecare cât și de reparare tisulară, combaterea durerii, creșterea amplitudinii de mișcare, îmbunătațirea controlului motor al genunchiului și reluarea functionalității.

Progresia tratamentului kinetic tebuie individualizată și depinde de: principiile videcării tisulare, tipul intervenție chirurgicale și de natura injuriei, de tabloul clinic și nu în ultimul rând de răspunsul pacientului la tratament.

Nu există un protocol exact de recuperare, însă programul recuperator trebuie să presupună:

control precoce al edemului;

inițierea precoce a imobilizării;

evitarea exercițiilor fizice în exces;

tonifierea ischiogambierilor pentru o mai buna stabilitatea articulară cât și pentru evitarea tensinuii în grefă;

condiționarea musculară și tonifiere;

realizare exercițiilor fizice în lanț kinetic închis;

antrenarea aerobică cardiovasculară

Obiectivele recuperării funcționale:

Indolaritatea: administrarea de antialgice și antiinflamatorii

Recuperarea mobilității articulare

Se urmărește reducerea flexum-ului și creșterea amplitudinii flexiei. Imediat după intervenția chirurgicală se pot începe mobilizările pasive care constau într-un complex de procedee

terapeutice, și anume:

extensii continue sau tracțiuni continue ( se realizează pentru corectarea poziție vicioase și se pot asocia cu căldură pentru facilitarea mișcării )

tracțiuni discontinue ( se realizează în perioada de repaus, în timpul nopții )

mobilizare pasivă asistă, realizată de către kinetoterapeut în toate sensurile, sau cu ajutorul aparatului Kineteck ( Atromod )

Fig. 2.6.1. – Aparat Atromod ( pentru recuperarea mobilității )

http://www.ormed.com.ru/artromote2c.htm

mobilizări autopasive

mobilizări active

redobândirea forței musculare

restabilirea stabiliății articulației genunchiului

Stabilitatea genunchiului prespune 2 aspecte: stabilitatea pasivă și cea activă.

Stabilitatea pasiva sau ortostatica poate fi obținută prin:

buna tonifierea a musculaturii stabilizatoarea a genunchiului

creșterea rezistenței ligamentare

scăderea în greutate( dacă pacientul este unul ponderal)

purtarea unor orteze speciale care menajează stabilitatea posterioară și laterală a genunchiului

Stabilitatea activă presupune: tonifierea cvadricepsului ( acesta scăzând în diamentru chiar dupa o imobilizare de 48 de ore ).

Coordonare

Succesul unui program de recuperare după intervenția chirurgicala depinde de câteva

aspecte care protejează grefa ligamentară, și anume ( după Shelbourne):

selectarea atentă a pacienților, luându-se în considereare vârsta cât și activitățile pe care aceștia trebuie să le efectueze cotidian

importanța performării preoperatorii a reabilitării pentru refacerea și menținerea amplitudinii de mișcare și a parametrilor musculari ai cvadricepsului

întârzierea momentului operator până când pacientul este pregătit fizic și psihic pentru intervenție

colaborarea pacientului cu echipa medicală mutidisciplinară postoperator, pentru adaptarea programului de reabilitare

monitorizarea suținută în timp a pacientului.

Capitolul 3

Stucdiu de caz

Scopul acestei lucrări este acela de a evalua eficiența unui program de reeducare funcțională a genunchiului, program efectuat în regim ambulatoriu, dupa reconstrucția chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior (LIA), conform tehnicii Hamstrings.

Studiul de caz a fost realizat pe o singură persoană în perioada 5 septembrie 2014 – 5 februarie 2015. Programul de reabilitare desfășurându-se preoperator cât și postoperator.

Anamneza

Date peronale:

Nume și preunume: F.E.

Data nașterii: 25 Septembrie 1989

Sex: feminin

Înălțime: 1,75 cm

Greutate: 60 kg

Antecedente personale fiziologice:

– mama (coxartroza)

– tata (dibet zaharat, obezitate)

Antecedente personale patologice:

– scolioză toracală stânga

– alergie la polen

Istoricul bolii:

>> 5 semptembrie 2014: în urma examenul clinic și imagistic al genunchiului drept, se evidențiază urmatoarele:

piese scheletice cu raporturi normale;

semnal normal la nivelul măduvei osoase ;

semnal discontinuu la nivelul LIA unghi inserție tibial sub 25 – ruptură LIA ;

corticală osoasă cu contur regulat, grosime normală, fără modificări de semnal ;

cartilajul care acoperă patela, condiliii femurali si platourile tibiale cu grosime normală, suprafață regulată și caracteristici normale ale semnalului ;

fără leziuni meniscale;

ligament încrucișat posterior, ligament colateral inter și extern fără anomalii decelabile;

formațiune musculare din campul de examinare cu aspect în limite normale.

Concluzie:

semnal discontinuu la nivelul LIA unghi inserție tibial sub 25 – ruptură LIA

Fig.. 3.1. – RMN – ruptură de LIA

http://www.medicinasportiva.ro/imagistica/img2_leziunile_posttraumatice_ale_ligamentului_incru cisat_anterior_evaluare_prin_rezonanta_magnetica.html

Simptome:

– atralgie, îndeosebi dimineața;

– instabilitate.

I se recomandă:

– medicamentație antiinflamatore și antalgică;

– purtarea unei orteze speciale timp de 2 luni;

– kinetoterapie;

– înot;

– fizioterapie;

– revenire pentru consultație și intervenție chirurgicală după remiterea sindromului inflamator inițial și după tonifierea musculaturii.

>>5 noiembrie 2014 – pacienta F.E.. se internează în secția de ortopedie traumatologie cu diagnosticul de leziune LIA drept. Se intervine chirurgical în data de 6 noiembrie 2014, practicându-se reconstrucție single bundle anatomică cu autogrefon gracilis și semitendinos.

Evoluție postoperatorie favorabilă.

Se externează la data de 9 noiembrie 2014 cu următoarele recomandări:

– mobilizarea activă a genunchiului drept;

– pansament steril la 7 zile de la operație și control clinic;

– scoaterea firelor de sutură tegumentară la 12 zile posoperator;

– kinetoterapie;

– compresii locale cu gheață;

– mers cu 2 cârje fărâ sprijin podal drept pentru 3 saptamani postoperator și cu sprijin parțial podal stâng cu 1 cârjă pentru următoarele 2 săptămâni;

– tratament medicamentos

-Clexane f. 0.4 ml fi/zi până la reluarea sprijinului podal drept

-Paracetamol cp 500 mg 2 cp x 2/zi la nevoie

-Ciprinol cp 500 mg D.S. intern 2 cp/zi 5 zile

– indicații de infiltrații cu substanță vascoelastică

Programul de recuperare va fi împărțit în urmatoarele faze:

Faza I – refacererea funțională

a) 1 – 8 zile

Obiective:

– combaterea durerii și a inflamației

– repaus articular – imobilizarea genunchiului cu ajutorul unei orteze

– posturare antideclivă – din decubit dorsal cu pernă sub gambă

– medicamentație antiinflamatoare și antialgică la indicația doctorului.

Program kinetic:

-1. mobilizări pasive cu ajutorul Kinteck-ului. Amplitudinea crește progresiv, de la 60, 70 de grade în prima zi până la cca. 110 în a 8-a zi.

-2. din decubit dorsal, mobilizări active libere de șold și la nivelul degetelor membrului inferior de aceeași parte.

-3. masaj de relaxare și decontracturant la nivelul abdomenului și coapsei, pe segmentul contralateral.

9 – 20 de zile

Obiective:

-proxilaxia pierderii mobilității articulare de la nivelul genunchiului

– combaterea tulburarilor vasculo trofice

– îmbunătățirea circulație locale pentru facilitarea refacerii anatomice

– păstrarea funcționalității celorlalte segmente neafectate

– profilaxia pierderii de forță musculară de la nivelul mușchilor: triceps sural, ischiogambieri,

iliopsoas și cvadriceps

– pofilaxia diminuării capacității de efort.

Program kinetic:

-1. mobilizări pasive cu ajutorul kineteckului. Amplitudinea se crește treptat, de la 110° la 140°.

-2. mobilizări active libere de șold și la nivelul degetelor membrului inferior de aceeași parte,după care se realizează aceleași exerciții cu membrul inferiror contralateral.

-3. contracții izometrice la nivelul musculaturii gambei și coapsei ( gimnastica Burger ).

-4. din decubit dorsal, se realizează flexia membrului inferior afectat, cu menținere 4-5 secunde în punctul maxim de mobilitate.

-5. din decubit ventral, flexia membrului inferior afectat, pacientul se ajută de piciorul sanatos, cu menținere 4-5 secunde în punctul maxim de mobilitatea.

-6. masaj de relaxare și decontracturant la nivelul abdomenului și coapsei.

-7. contracții izometrice la nivelul membrului inferior afectat (pacientul realizează 5 – 6 serii a câte

3 – 5 secunde de contracții de 5 – 6 ori pe zi).

-8. mobilizări active cu rezistență la nivelul șoldului ( abducție, adducție, flexie și extensie )

Kinetoterapeutul aplică rezistență la 1/3 distal de coapsa

-9. exerciții de streching la nivelul segmentelor neafectate (trunchi, membre superioare).

-10. exerciții gimnice ale trenului superior.

-11. crioterapie 15 min.

Faza II – recuperarea funțională

a) 20 – 60 de zile

Obiective:

– Controlul inflamației și combaterea durerii

– Readaptarea mișcării structurilor articulare ale genunchiului

Program kinetic:

-1. Masaj Cyriax la nivelul ligamentelor colaterale cca. 5 min.

-2. Decubit dorsal – flexia membrului inferior afectat, menținerea poziției finale timp de 5 secunde, revenire x 15.

-3. Decubit dorsal – abducția membrului inferior afectat cu menținerea poziției finale timp de 5 secunde, revenire x 15.

-4. Decubit dorsal – circumducții ale soldului intr-un sens și în celălalt, revenire x 15.

-5. Decubit dorsal – flexia genunchiului până la amplitudine completă, revenire x 15

-6. Decubit ventral – extensia membrului inferior cu menținerea poziție finale timp de 5 secunde, revenire x 15

-7. Decubit dorsal , cu un rulou sub genunchiul afectat, se realizează extensia, revenire x 15

8. Stând – cu fața la spalier, mâinile prinse de șipca de la nivelul umerilor, se realizează semi genunflexiuni până la apariția reacției dureroase x 15

-9. Stând – cu fața la spalier, mâinile la nivelul pieptului, membrul inferior afectat extins, kinetoterapeutul leagă o coarda elastică la nivelul treimii distalae a gambei ( fața posterioară ) pacientului pe care o leagă de șipca spalierului. Se realizează extensii de coapsă x 15 ( genunchiul rămâne extins )

-10. Stând cu fața la spalieri, ridicări pe vâfuri. Călcâiele nu au voie să atingă deloc solul x 15

-11. Stând – cu spatele la spalier, mâinile la nivelul bazinului. Kinetoterapeutul leagă o coardă elastică la nivelul treimii distale a gambei (fața anterioară), se execută mișcare de flexie (genunchiul rămâne extins) x 15 repetări

– 12.Variante de mers 5 – 6 min

b) 61 – 100 zile

Obiective:

– recuperarea forței musculare a mușchilor: ischiogambieri, triceps și cvadriceps

– amelioararea stabilității articulare de la nivelul articulației gleznei și genunchiului

– recâștigarea mobilății genunchiului

Program kinetic:

-1. Masaj Cyriax la nivelul ligamentului colateral cca. 3 min

-2. Șezând – cu spatele la spalier, mâinile la nivelul bazinului, cu o greutate de 2 kilograme pe treimea distală a gambei, se execută flexia/rot.internă a membrului inferior afectat x 15

-3. Șezând – cu ajutorul unei benzi elastice se realizează: flexia piciorului/tripla flexie a membrului afectat x 15

-4. Șezând – cu spatele la spalier, mâinile la nivelul bazinului, cu o greutate de 2 kilograme pe treimea distala a gambei, se realizează circumducții, 1 x 15 repetări

-5. Decubit dorsal – se execută flexia membrului inferior afectat, 1 x 15 repetări

-6. Decubit dorsal – membrul inferior afectat în sprijin plantar și cu genunchiul flectat se execută ridicarea bazinului de la sol (se menține poziția finală 5 secunde), 1 x 15 repetări

-7. Decubit dorsal – forfecări în plan frontal și sagital x 15 repetări

-8. Decubit dorsal – pacientul realizeză tripla flexie a membrului afectat, revenire x 15

-9. Stând – cu fața la spalier, mâinile la nivelul șoldurilor, se realizează semigenuflexiuni până la apariția senzației dureroase x 15 repetări

-10. Stând – cu fața la spalier, mâinile pe șipca de la nivelul pieptului se realizează ridicări pe vârfuri fără ca taloanele să atingă solul x 15 repetări

-11. Stând – cu spatele la spalier, mâinile pe șipca de la nivelul bazinului, se realizează flexia membrului inferior afectat cu genunchiul flectat x 15 repetări

-12. Din așezat se execută flexia și extensia piciorului afectat cu o bandă elastică, 2 x 15 repetări

-13. Mers pe bicicleta 15 minute

-14. Înclinări laterale stg.-dr. Pe placa de echilibru, 1x 15 repetări pe fiecare parte

-15. Flexii și extensii pe placa de echilibru, 1 x 15 repetări

-16. Reeducarea mersului, urcatul scăriilor

-13. Stretching în descarcare: pendulări și balansări x 20

-14. Crioterapie – 15 minute

C) dupa 100 de zile

Obiective:

controlul inflamației și combaterea durerii

readaptarea mișcărilor structurilor articulației genunchiului

readaptarea la efort

Program kinetic:

-1. Stând – exerciții de streching pentru membrul inferior afectat

-2. Variante de mers: 3-4 minute

-3. Decubit dorsal – forfecări în plan frontal, sagital – 4 minute

-4. Decubit dorsal – flexia și extensia genunchiului x 20

-5. Stând în sprijin unipodal – se realizează circumducții de șold, gleznă x 20

-6. Decubit dorsal – mâinile sub fese, se realizează bicicleta (spre înainte și spre înapoi) x20

-7. Șezând – spatele lipit de spalier, cu membrul inferior afectat extins, cu o greutate de 2 kg în treimea distală a gambei, se execută flexia coapsei cu menținerea poziției finale timp de 5 secunde, revenire x 20

-8. Stând – spatele lipit de spalier, mâinile la nivelul șoldurilor, timpul 1: flexia membrului inferior afectat până la 45 grade, timpul 2: abducția membrului inferior afectat, timpul 3:

adducția membrului inferior afectat, timpul 4: extensia membrului inferior afectat (in cursa externă) x 20

-9. Decubit lateral – se realizează abducția membrului inferior afectat până la 45 de grade, revenire x 20

-10. Decubit lateral – se realizează flexia coapsei pe trunchi (genunchiul flectat) x 20

-11. Decubit dorsal – membrul inferior afectat împinge cu planta într-o minge, menținere 3 secunde, revenire x 20

-12. Stând – cu fața la spalier, mâinile la nivelul umerilor, membrul inferior afectat flectat pe o minge, se realizează presiuni cu: toată talpa, vârful și călcâiul x 15

-13. Flexii și extensii de cvadriceps efectuate de pe scaunul de genunchi, 2 x 15 repetări

-14. Tras și pedalat Cușcă ROCHER

-15. Bicicletă – 20 minute

CONCLUZII

din totalul traumatismelor de la nivelul genunchiului, leziunile de la nivelul ligamentul încrucișat anterior sunt cele mai frecvente

consecința cea mai gravă a acestor leziuni este impotența funcțională prin reducerea amplitudinii mișcărilor de la nivelul art. genunchiului

decizia terapeutică este de cele mai multe ori intervenția chirurgicală

în vederea obținerii unor bune rezultate, este indicat ca programul kinetic să fie aplicat atat preoperator cât și postoperator

programul kinetic preoperator își propune ca și obiective principale: limitarea statusului algic, menținerea și refacerii amplitudinii de mișcare a genunchiului, menținerea și refacerea masei musculare si reeducarea schemei de mers

programul kinetic posoperator isi propune ca și obiective: indolariatatea, recuperarea mobilității articulare, redobândirea forței musculare, restabilirea articulației genunchiului, tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiuliu, creșterea rezistenței ligamentare, coordonare

tratamentul kinetic după intervenția de ligamentoplastie a ligamnetului încrucișat anterior (LIA) reprezintă o fază obligatorie în algoritmul terapeutic al genunchiului operat

sucesul unui program de recuperare depinde de: selectarea atentă a pacienților, luându-se în considereare vârsta cât și activitâțile pe care aceștia trebuie să le efectueze cotidian,

importanța performării preoperatorii a recuperării pentru refacerea și menținerea amplitudinii de mișcare și a parametrilor musculari ai cvadricepsului, întârzierea momentului operator până când pacientul este pregătit fizic și psihic pentru intervenție, colaborarea pacientului cu echipa medicală mutidisciplinară postoperator, pentru adaptarea programului de reabilitare, monitorizarea suținută în timp, a pacientului.

fiecare protocol de observație se realizează în funcție de particularitătțle fiecărui pacient, de restantul funcțional postoperator

supravegherea medicală saptamânală în primele faze este indicată, aceasta poate ameliora rezultatele, permite o respectare riguroasă a tratamentului kinetic cât și depistarea unor eventuale complicații.

BIBLIOGRAFIE

Antonescu, D., 1992, Elemente de ortopedie și traumatologie, Ed. U.M.F, București.

Baciu, C., 1997, Anatomia funcțională și biomecaniaca aparatului locomotor, Ed. Sport-Turism, București.

Bota, C., 1993, Fiziologia educației fizice și sportului, Ed. M.T.S., București.

Budica, C., 2005, Kinetoterapia in afectiuni ortopedico-traumatice.

Clemente, C., Bciu, 1999, Aparatul locomotor (anatomia funcțională, biomecanică, semiologie clinică, diagnostic diferențiat) Ed. Medicală, București.

Cordun, M., 1999, KINETOLOGIA MEDICALĂ, Ed. Axa, București

Crețu, A., 1996, Afecțiuni reumatice care beneficiază de kinetoterapie, Editura „Romfel”.

Dumitru, D., 1990, Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Ed. Sport-Turism, București

Ifrim, Gh., 1993, Atlas de anatomie umană, Vol. I, Ed. Ștințifică și Enciclopedică, București.

Ispas, C; Geambașu, A., 2005, Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, partea I, deficiențe fizice (Academia Națională de Educație Fizică și Sport).

YIN, R.K., 2005. Studiu de caz. Designul, colectarea datelor și analiza lor. Ed. Polirom, Iași.

Kiss, I., 2000, Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală, Ed. Medicală, București.

Papilian, V., 1982, Anatomia Omului Vol.I. Aparatul locomotor, Edtura Didactică și Pedagogică, București.

Sbenghe, T., 1987, Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, București.

Sbenghe, T., 1987, Kinetologia profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București.

Sbenghe, T., 1996, Recuperarea Medicală La Domiciliul Bolnavului, Editura Medicală, Bucuresti.

Sidenco, E., 2005, Ghid practic de evaluare articulară și musculara in kinetoterapie, Editura Fundatiei Romania de Maine.

Zamora, E., Ciocoi-Pop, R., 2006, Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

http://chirurgiedusport.com/Traitements-GENOU-Ligament-Ligamentoplastie

www.ortopediaonline.ro

www.specialistpainphysio.com