Investigatii Spectofotometrice In Sfera Glucocorticosteroizilor

CUPRINS

ABREVIERI ȘI SIMBOLURI IV

INTRODUCERE V

PARTEA GENERALĂ 7

Capitolul 1. Glucocorticosteroizii – aspecte farmacologice 7

1.1 Farmacocinetica glucocorticosteroizilor 7

1.2 Clasificarea glucocorticosteroizilor 8

1.3 Principalele acțiuni farmacologice ale GCS 9

1.4 Farmacoterapia cu glucocorticosteroizi 11

1.5 Farmacotoxicologia GCS 11

Capitolul 2. Investigații spectrofotometrice în sfera glucocorticosteroizilor 12

2.1 Dexametazona 12

2.2 Prednisolon 14

2.3 Betametazona 14

2.4 Mometazona 16

2.5 Fluticazona 17

PARTEA SPECIALĂ 18

ABREVIERI ȘI SIMBOLURI

Absorbanța specifică la o anumită lungime de undă λ

ACTH Hormonul adrenocorticotrop

AINS Antiinflamatoare nesteroidiene

AMPc Adenozin monofosfat ciclic

ARN Acid ribonucleic

AS Acid salicilic

CRH Hormonul de eliberare a corticotrofinei

DSF Dexametazonă sodiu fosfat

Eur. Ph 5.0 Farmacopeea Europeană 5.0

FM Furoat de mometazonă

FSD Fosfat sodic de dexametazonă

F.R. X Farmacopeea Română, Ediția X

GCS Glucocorticosteroizi

Hb Hemoglobină

HPLC Cromatografia lichidă de înaltă performanță (High Performance Liquid Chromatography)

ICH Conferința Internațională de Armonizare (International Conference on Harmonisation)

IUPAC Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată (International Union of Pure and Applied Chemistry)

LOD Limita de detecție

LOQ Limita de cuantificare

MP Metilprednisolon

RAA Reumatism articular acut

RE Reticul endoplasmatic

RSD Deviația relativă standard

SNC Sistem nervos central

TNF Factor de necroză tumorală

UV-VIS Ultraviolet-Vizibil

USP Farmacopeea Statelor Unite

INTRODUCERE

Glucocorticosteroizii (GCS) pentru acțiunea lor antiinflamatoare, au fost indispensabili în ultima jumatate de secol, în tratamentul bolilor inflamatorii și autoimune, precum: astmul, alergia, artrita reumatoidă, colita ulcerativă și scleroza multiplă [1]. Chiar și în ciuda apariției altor modalitați de tratament, sondajele arată că aproximativ 0.5% din populația generală și 1,4% dintre femeile cu vârsta mai mare de 55 de ani, se află sub tratament cu glucocorticosteroizi. La nivel global, între 14.6-90% dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă, sunt în curs de tratament cu glucocorticosteroizi [2].

Având în vedere statistica actuală și impactul acestor medicamente asupra unei entități patologice, a pornit și interesul pentru a studia această clasă complexă de compuși. Astfel că, lucrarea de față și-a propus analiza cantitativă a celor mai reprezentativi compuși din clasa GCS și anume: metilprednisolon, prednison și dexametazonă.

De altfel, analiza cantitativă a glucocorticoizilor (GCS), atât ca substanțe pure, cât și din formele farmaceutice în care sunt condiționați, singuri sau în asociere cu substanțe medicamentoase aparținând altor clase medicamentoase, se poate realiza recurgând la cele mai diverse tehnici instrumentale, ce au la bază metode spectrofotometrice și cromatografice.

Spectrofotometria UV-VIS are ca aplicație fundamentală analiza cantitativă, aplicabilă pentru determinarea substanțelor medicamentoase ca atare și din formele farmaceutice. De asemenea se aplică în testele de dizolvare pentru capsule și comprimate, și în testarea limitelor de impurități, pentru determinarea unor constante, cum ar fi pKa, constantele de viteză în reacțiile enzimatice, constante de formare/disociere a unor complecși ai substanțelor medicamentoase [3].

Reacția cu albastru de tetrazoliu a fost larg utilizată pentru cuantificarea glucocorticosteroizilor. Este o metodă colorimetrică indirectă, cu o largă utilizare în anii 1950-1960, pentru determinarea glucocorticosteroizilor din formulările farmaceutice. Farmacopeea Statelor Unite (USP) XIX recomanda o procedură ușor modificată a lui Mader și Buck, ce se caracteriza printr-un timp redus de muncă și precizie considerată înaltă. În prezent, conform USP XX, nu există argumente suficiente pentru utilizarea acestei metode în analiza glucocorticosteroizilor, deoarece timpul redus și precizia ridicată au fost pierdute [4]. Metodele spectrofotometrice însă ocupă o pondere ridicată, datorită avantajelor oferite comparativ cu celelalte metode analitice. Sunt printre cele mai simple, rapide și la îndemana tuturor laboratoarelor de analiză, datorită gamei largi de compuși activi cu domeniul de absorbție în UV [5].

Spectrofotometria directă și spectrofotometria derivată sunt instrumente de analiză care și-au demonstrat eficacitatea atât în analizele de mediu, precum și în analiza farmaceutică a GCS [6]. Pentru analiza GCS, singuri sau condiționați în forme farmaceutice, metodele spectrofotometrice sunt cele mai simple și cele mai viabile din punct de vedere economic comparativ cu metode precum cromatografia și electroforeza. În cazul GCS condiționați sub formă de amestecuri, spectrofotometria derivată, realizabilă cu orice spectrofotometru modern, joacă un rol crucial. Cinetica spectrofotometrică are ca avantaje sensibilitatea ridicată, suficientă acuratețe, simplitate, viteză, precum și necesitatea unei aparaturi mai puțin costisitoare, fiind astfel preferată în detrimentul altor metode de analiză [7].

În concluzie, scopul prezentei lucrări este acela de a investiga utilitatea metodelor spectrofotometrice, precum și dorința de a aplica proceduri spectrofotometrice fiabile pentru determinarea glucocorticosteroizilor din forme farmaceutice.

PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1. Glucocorticosteroizii – aspecte farmacologice

De la introducerea pe piață a cortizonului (1948) și a hidrocortizonului (1951), antiinflamatoarele steroidiene au reprezentat o clasă de medicamente, semnificativă și de neînlocuit [8]. Glucocorticoizii sunt hormoni esențiali vieții, ei fiind sintetizați și eliberați de către cortexul suprarenal într-o manieră circadiană și ca răspuns la stress. Axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală joacă un rol esențial în controlul secreției acestor hormoni. Semnalele interne și externe stimulează hipotalamusul endocrin să elibereze CRH (hormonal de eliberare a corticotrofinei), care odată ajuns în hipofiză prin sistemul portal hipotalamo-hipofizar, se leagă de receptori specifici și stimulează sistemul adenilatciclaza-AMPc, care apoi determină sinteza și eliberarea de ACTH. Apoi ACTH-ul acționează asupra cortexului suprarenal, stimulând în acest fel secreția și producția de glucocorticosteroizi. Glucocorticoizii sunt implicați într-o multitudine de procese fiziologice, inclusiv metabolismul intermediar, funcția imună, creșterea scheletului, funcțiile cardiovasculare, reproducerea și cogniția [1].

Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficiente datorită acțiunii lor antiinflamatorii și imunosupresoare, având rol esențial în gestionarea multor boli reumatismale inflamatorii. Dintre medicamentele antiinflamatorii, glucocorticoizii sunt foarte frecvent utilizați, înregistrând o creștere a utilizării în ultimii ani, chiar în ciuda dezvoltării unor noi modalități de tratament, precum medicamentele biologice [2]. Însă, beneficiile teraputice ale glucocorticoizilor sunt din păcate limitate, de efectele adverse severe apărute la pacienții aflați sub tratament cronic cu acești steroizi. În plus, există și posibilitatea dezvoltării rezistenței în cazul pacienților aflați sub tratament cronic cu glucocorticoizi [1].

La om, cortizolul și cortizonul reprezintă principalii glucocorticoizi endogeni. Cortizonul este precursorul inactiv al cortizolului, a cărui activitate este de doar 5% din activitatea glucocorticoid totală din organism. Conversia cortizonului în cortizol este catalizată de 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza [9].

1.1 FARMACOCINETICA GLUCOCORTICOSTEROIZILOR

Caracteristicile farmacocinetice ale glucocorticosteroizilor, depind de proprietățile lor fizico-chimice. Sunt molecule lipofile, care se derivatizează la ester succinat și fosfat, care permit transformarea în timp de 5-30 de minute la formele lor active. Glucocorticosteroizii sunt bine absorbiți după administrare orală, cu o biodisponibilitate cuprinsă între 60-100% și un volum de distribuție moderat [10].

Hidrocortizonul, odată ajuns în sânge se fixează în proporție mare de proteinele plasmatice, aproximativ 90%. Astfel, prezintă afinitate mare față de o globulină specifică, transcortina sau CBG (Cortisol Binding Globulin). La concentrații crescute, când capacitatea sediilor de legare de pe globulină este depășită, acesta circulă legat de o albumină, aceasta având o mare capacitate de legare.

Metabolizarea se realizează predominant în ficat, unde cortizolul este convertit în cortizon, reacția fiind reversibilă. Atât cortizolul, cât și cortizonul sunt supuși unei succesiuni de reacții metabolice, iar cea mai mare parte din metaboliții rezultați (până la 70%) se elimină urinar sub formă de glucuronoconjugați hidrosolubili [11].

1.2 CLASIFICAREA GLUCOCORTICOSTEROIZILOR

La câțiva ani, după izolarea acestor molecule, a fost stabilită și structura lor chimică. În urma modificărilor aduse în structura chimică a hidrocortizonului s-au obținut compuși cu o potență ridicată, cu timp de înjumătățire mare și cu posibilitate de administrare pe mai multe căi (oral, parenteral, local).

Criterii de clasificare a glucocorticoizilor :

După proveniența și structura chimică: naturali (hidrocortizon, cortizon) și de sinteză (prednison, prednisolon, parametazon, beclometazon, metilprednisolon).

După calea de administrare: oral (prednison, prednisolon, metilprednisolon), injectabil (fosfat sodic de hidrocortizon, succinat de sodiu și hidrocortizon, fosfat de sodiu și betametazonă, acetat de dexametazon, fosfat de sodiu și dexametazonă, succinat de sodiu și  metilprednisolon), local (dipropionat de beclometazonă, dipropionat de betametazonă, flunisolid, propionat de clobetasol, pivalat de clocortolon, butirat de hidrocortizon, valerat de hidrocortizon, fluocinolon acetonid, fluradrenolid, medrison, furoat de mometazon).

După durata efectului (respectiv T½ tisular): cu durată scurtă, sub 12 ore (hidrocortizon); cu durată medie, 12-36 ore (prednison, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolon, parametazon); cu durată lungă, peste 48 de ore (dexametazonă, betametazonă) [12].

1.3 PRINCIPALELE ACȚIUNI FARMACOLOGICE ALE GCS:

Glucocorticosteroizii au acțiuni metabolice importante, un rol primordial fiind menținerea homeostaziei în condiții de criză.

În metabolismul glucidic, hidrocortizonul este indispensabil pentru conservarea homeostaziei glucidice, asigurând astfel menținerea glicemiei fiziologice și protejarea funcțiilor gluco-dependente de la nivelul SNC. Astfel, este stimulată formarea glucozei, în timp ce utilizarea ei periferică în țesutul adipos, în piele și fibroblaste, este diminuată, permițând astfel stocarea sa sub formă de glicogen. Astfel, printr-un mecanism complex, glucocorticosteroizii se opun acțiunii insulinei asupra țesuturilor, reducând astfel activitatea receptorilor pentru insulină, modifică post-receptorii, și cresc degradarea insulinei. Deasemenea, ei facilitează neoglucogeneza hepatică, pornind de la aminoacizi, precum și din lactat și lipide. Într-o primă fază, facilitează intrarea aminoacizilor în celulele hepatice, urmată de transformarea lor în glucoză, stimuland astfel activitatea și sinteza transaminazelor hepatice, iar în cea de-a doua fază, stimulează activitatea enzimelor implicate în neoglucogeneză. Expunerea prelungită la doze mari de glucocorticoizi, determină o concentrație mare de glucoză a jeun, crește rezistența la insulină, scade toleranța la glucoză și o glicozurie care poate evidenția un diabet cortizonic (insensibil la insulină).

Între acțiunea catabolică proteică și activitatea anabolică glucidică există o strânsă legatură. Aminoacizii circulanți mobilizați din diferite țesuturi, reprezintă substraturi ale enzimelor implicate în producția de glucoză și glicogen. În piele, mușchi și la nivelul țesuturilor încorporarea glucozei și aminoacizilor este redusă. Fenomenul este însoțit și de o creștere a degradării ARN-ului și proteinelor, și eliberarea de aminoacizi din diferite țesuturi, inclusiv mușchi. Astfel, odată cu reducerea masei musculare apare atrofia musculară. De aceea în timpul tratamentului cu GCS, se recomandă un tratament bogat în proteine [9].

Asupra metabolismului glucidic, GCS în cantități mari determină o redistribuire caracteristică a țesutului adipos, cu depunere tronculară, mai ales la nivelul feței și gâtului [11].

La doze mari, influența GCS asupra metabolismului hidroelectrolitic se traduce prin retenție hidrosalină cu eliminare urinară de potasiu și ioni de H. Tot la doze mari, intervin și în metabolismul calciului, crescându-i astfel eliminarea urinară prin: scăderea absorbției și stimularea eliminării renale. GCS sunt deasemenea responsabili și de creșterea tensiunii arteriale din hipercorticism [9].

Actualmente, GCS reperezintă clasa cu antiinflamatoarele cele mai puternice, iar această proprietate reprezintă motivul principal al utilizării lor în terapie. Caracteristicile acțiunii antiinflamatorii: intensitatea acțiunii este dozo-dependentă, acționează atât în faza exudatuivă, necrotică cât și proliferativă a inflamației, se acumulează la nivelul țesutului inflamat, inhibă migrarea leucocitelor precum și procesul de fagocitoză, au acțiune stabilizatoare asupra capilarelor împiedicându-le permeabilizarea, reduc formarea edemului local și mențin și reactivitatea vaselor la catecolamine. Acțiunea imunosupresivă a glucocorticoizilor se explică prin inhibarea producției de citokine (IL, interferoni, TNF-α), proteine implicate în reglarea sistemului imun, a monocitelor, precum și a limfocitelor B și T [12].

GCS exercită acțiune antialergică, prin blocarea eliberării de mediatori alergeni, ca rezultat al inhibării scindării fosfatidil-inozitol difosfatului [9].

Aproximativ 30-50 % din pacienții aflați sub tratament cu GCS dezvoltă fracturi, deoarece aceștia au o multitudine de efecte directe și indirecte asupra osului. Ei acționează direct asupra celulelor osoase, precum osteocitele, osteoclastele și osteoblastele. Prin stimularea pe termen lung a osteoclastelor, GCS induc o resorbție osoasă excesivă, mai ales la nivelul regiunii trabeculare a coloanei vertebrale. De asemenea, GCS determină și moartea celulară a osteocitului fapt care contribuie la creșterea riscului fracturar, înainte ca densitatea minerală osoasă să fie scăzută. Efectele indirecte care contribuie la pierderea de masă osoasă includ, scăderea resorbției calciului, suprimarea hormonului de creștere și modificări la nivelul hormonilor sexuali [13].

În ceea ce privește acțiunea asupra elementelor figurate, producția insuficientă de corticosteroizi în maladia Adisson este asociată cu anemia, în timp ce nivelul crescut de glucocorticoizi este deasemenea asociat cu creșterea titrului de globule roșii (Hb, hematocrit), la pacienții cu sindrom Cushing [9].

Asupra SNC, cortizolul manifestă un efect tonic, fiind astfel considerat hormon al stării de veghe. În exces, determină apariția euforiei, excitației, ducând chiar până la sindroame psihiatrice acute. Astenia și apatia apar în caz de deficit de cortizol [14].

Efectele asupra musculaturii striate în insuficiența corticosuprarenală, se manifestă prin scăderea forței de contracție, inclusiv scăderea rezistenței la efort, datorită perturbărilor în metabolismul glucidic, dar și pe fondul dezechilibrelor ce apar în balanța hidro-electrolitică și la nivel cardiovascular [12].

1.4 FARMACOTERAPIA CU GLUCOCORTICOSTEROIZI

GCS sunt indicați în două mari tipuri de situații patologice [14][15]:

ca tratament de substituție în insuficiența corticosuprarenală, datorită proprietăților lor metabolice, insuficiența corticosuprarenală cronică (boala Addison), insuficiența corticosuprarenală acută, în sindroml Cushing (hiperfuncția corticosuprarenală), după rezecția chirurgicală a unei tumori ce secretă hidrocortizon;

ca agenți farmacologici într-o serie de boli neendocrine, datorită proprietăților lor antiinflamatorii, imunosupresive, antialergice, precum și în tratamentul bolilor metabolice, tulburărilor reumatice (poliartrita reumatoidă, RAA, artrita acută gutoasă), bolilor renale, bolilor gastrointestinale inflamatorii, reacțiilor alergice, astmului bronșic, trombocitopeniei, transplantului de organe, precum și în oftalmopatia Graves [16][17].

1.5 FARMACOTOXICOLOGIA GCS

Dozele mari de GCS pe o perioadă lungă de timp sunt responsabile de o serie de efecte secundare. Efectele secundare rezultate în urma terapiei cu GCS sunt frecvente și potențial severe [18].

GCS induc sau pot agrava diabetul zaharat, inducând în același timp și hipertensiune arterială. Pe lângă hipertensiune, ei pot determina hiperglicemie și obezitate, care poate crește riscul de ischemie și insuficiență cardiacă [19].

GCS reglează negativ axa hipotalamo-hipofiza-corticosuprarenală, inhibând astfel secreția cortizolului de către suprarenale. Inhibarea pe termen lung poate determina atrofie suprarenală. Din păcate supresia suprarenală nu poate fi apreciată în funcție de doză sau de durata tratamentului.

Terapia cu GCS crește riscul de infecții. Datorită acțiunii inhibante asupra sistemului imunitar, precum și prin acțiunea antiinflamatoare determină o scădere a rezistenței organismului față de agenții patogeni, și anume: virusuri, bacterii, paraziți. Riscul crește odată cu doza și durata tratamentului.

Tratamentul pe termen lung cu GCS, determină apariția osteoporozei, deoarece printr-o serie de mecanisme este afectată funcția osteoblastelor și osteoclastelor. Din punct de vedere clinic riscul fracturar crește odată cu doza de GCS și este mai bine corelat cu doza zilnică, comparativ cu doza cumulativă [10].

La nivelul SNC, în cazul administrării de GCS au fost observate o serie de efecte adverse psihiatrice: modificări de dispoziție, deficit de memorie, chiar și psihoze. Este foarte important de știut istoricul medical al pacientului, înaintea administrarii de GCS deoarece ei pot exacerba tulburările psihiatrice preexistente.

Utilizarea GCS sistemic, este asociată cu efecte secundare gastrointestinale precum: gastrită, ulcerații peptice, hemoragie gastro-intestinală. Deși s-a dovedit că GCS ar crește riscul de ulcer peptic și sângerări gastro-intestinale, efectul s-ar datora în mare parte utilizării concomitente cu antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) [20].

O altă complicație a terapiei cu GCS ar fi pancreatita acută. Dar studiile mai recente au evidențiat că terapia cu GCS nu pare a fi agentul etiologic în producerea pancreatitei acute [21].

Capitolul 2. Investigații spectrofotometrice

în sfera glucocorticosteroizilor

În literatura de specialitate sunt menționate metode diverse aplicate în controlul cantitativ al glucocorticosteroizilor, ca substanță pură, din forme farmaceutice, din medii biologice. Între acestea se numără și metodele spectrofotometrice, accentuând importanța acestora între metodele analitice instrumentale curente, datorită unor avantaje precum accesibilitatea, robustețea, precizia și acuratețea, posibilitatea reducerii costurilor analitice.

În continuare este prezentată o selecție a metodelor spectrofotometrice din literatura de specialitate, dezvoltate pentru cuantificarea glucocorticosteroizilor.

2.1 DEXAMETAZONA

Dexametazona este un medicament steroidic foarte des utilizat în diferite afecțiuni cu componentă inflamatorie. Pentru determinarea dexametazonei a fost propus un sistem de reacție nou, folosind metoda cinetică spectrofotometrică [7]. Metoda se bazează pe efectul catalitic al dexametazonei asupra oxidării Orange G de către bromat în mediu acid. Modificarea absorbanței este criteriul evoluției reacției de oxidare, aceasta fiind urmărită spectrofotometric. Pentru a obține sensibilitatea maximă, toate variabilele reacției au fost optimizate. În condiții experimentale optimizate, liniaritatea s-a obsrvat în intervalul 0,2-54,0 mg/l. Limita de detecție calculată este 0,14 mg/l. De asemenea, a fost investigat și efectul de interferență al altor specii chimice. Prezenta metodă a fost aplicată cu succes pentru determinarea dexametazonei atât din probe farmaceutice, cât și din probe biologice.

Referința [22] raporteză validarea unei metode de analiză spectrofotometrică UV, pentru determinarea dexametazonei din tablete. În acest scop, o soluție diluată de metanol (apă:metanol 1:2, v/v) a fost utilizată ca solvent inițial, diluțiile ulterioare fiind realizare doar cu apă distilată. O scanare prealabilă a unei soluții standard de dexametazonă a evidențiat maximul său de absorbție în soluție metanolică diluată la 241 nm. Pentru a verifica interferența excipienților asupra metodei propuse, a fost realizată analiza unei probe reprezentate de toți excipienții din comprimat, dar fără dexametazonă. Spectrele de absorbție nu au relevat potențialul de interferență al excipienților la 241 nm. Metoda a înregistrat liniaritate în intervalul 1 – 30 µg/ml, cu un bun coeficient de corelație (r =0,9998, n=7). Ecuația de calibrare determinată este y = 0.0390x + 0.0019, calculată cu metoda celor mai mici pătrate. Limita de detecție a prezentei metode este 0.52 µg/ml, iar limita de cuantificare este 1.56 µg/ml. Precizia analizei (repetabilitate și precizie intermediară) a prezentat deviație standard scăzută (< 2.00%). Acuratețea metodei, exprimată ca recuperare procentuală, a fost între 101% și 103%. După validarea statistică a metodei, autorii metodei au aplicat dexametazonei un test de disoluție, pentru a demonstra fezabilitatea aplicării metodei proprii în cuantificarea dexametazonei din mediul de disoluție (HCl 1%, 37 ±0.5 °C, 100 rotații/minut), obținând rezultate comparabile cu metoda de referință. Datorită simplității și costurilor reduse, precum și prin faptul că nu utilizează reactivi poluanți, această metodă poate fi aplicată cu succes, fiind o alternativă ieftină și ecologică, adecvată pentru analiza cantitativă a dexametazonei din tablete [22].

Pentru analiza cantitativă a două amestecuri binare, și anume clorhidrat de moxifloxacin cu ketorolac trometamină și clorhidrat de ciprofloxacină cu fosfat sodic de dexametazonă au fost dezvoltate două metode simple și rapide [5]. Pentru analiza simultană a moxifloxacinei și ketorolacului a fost aplicată metoda spectrofotometrică derivată zero-crossing. De asemenea, în cazul analizei ciprofloxacinei cu dexametazonă s-a folosit metoda raportului spectrelor derivate. Conform acestei metode, spectrelele UV ale unei serii de soluții standard de ciprofloxacin – cu concentrația în intervalul 3.0-17.0 µg/ml – se împart, luându-se fiecare lungime de undă, la spectrul standard al unei soluții 15 µg/ml de dexametazonă. Apoi, pentru spectrele astfel obținute, a fost calculată a doua derivată și măsurată intensitatea la 287,5 nm. Pentru determinarea dexametazonei, se calculează raportul dintre spectrele de absorbție standard ale unei serii de soluții de dexametazonă cu concentrații cprinse între 3 și 15 µg/ml, și spectrul unei soluții standard de ciprofloxacin 10 µg/ml. Apoi a fost calculată derivata a treia a spectrului obținut și măsurată absorbanța la 254,5 nm. S-au calculat ecuațiile de regresie liniară corespunzătoare. Metoda propusă a fost validată în concordanță cu standardele ICH [23] și a fost aplicată cu succes pentru determinarea moxifloxacinei, ciprofloxacinei, ketorolacului și dexametazonei din formulările farmaceutice și din amestecurile binare preparate în laborator.

2.2 PREDNISOLON

Prednisolonul este un glucocorticosteroid des utilizat pentru acțiunea sa imunosupresivă și antiinflamatorie. Pentru dozarea acestuia sunt disponibile o serie de metode de analiză, care însă necesită timp și sunt costisitoare. Astfel, au fost dezvoltate 2 noi metode spectrofotometrice pentru analiza prednisolonului din comprimate [24]. Studiile efectuate asupra substanței respectă liniaritatea impusă de legea Lambert-Beer, în intervalul de concentrații 2-12 µg/ml, iar coeficientul de corelare a fost 0,9995. Prednisolonul a prezentat absorbanță maximă în metanol la lungimea de undă de 244 nm. Rezultatele metodei au fost validate statistic. Studiile de recuparare din comprimate au fost de peste 98%. În consecință, metoda propusă poate fi utilizată cu încredere datorită simplității, preciziei precum și datorită costurilor analitice reduse.

Pentru estimarea prednisolonului, atât din masa de substanță cât și din formele farmaceutice, R. Kashyap et al. au elaborat și validat o metodă simplă, precisă și rapidă, cu domeniul de aplicație în UV. Metoda spectrofotometrică folosește ca solvent amestecul acetonitril:metanol în raport de 30:70. A fost cântărită masa de 100 mg de substanță pură într-un balon cotat de 100 ml, urmată de dizolvarea acesteia în amestecul de solvenți menționat, cu obținerea soluției stoc de prednisolon, de concentrație de 1mg/ml. Liniaritatea prednisolonului, în aceste condiții de lucru și la lungimea de undă de 246 nm, este încadrată în domeniul 4 – 14 µg/ml. Limita de detecție și de cuantificare a substanței active a fost calculată cu ajutorul deviației standard. Metoda a fost validată statistic conform standardelor ICH [23]. Prin liniaritate și acuratețe, metoda a dovedit că poate fi utilizată cu ușurință în analizele de rutină ale prednisolonului, ca substanță pură și din formulările farmaceutice [25].

2.3 BETAMETAZONA

Estimarea cantitativă a betametazonei pure și din preparatele farmaceutice se poate realiza pe baza formării unui cromofor de culoare vrede-albastrui cu dicromat de sodiu 0,04% și acid sulfuric concentrat, ce prezintă o absorbție maximă la 615 nm. Această metodă a permis cuantificarea betametazonei în domeniul de liniaritate 5-30 µg/ml. Metoda a fost validată conform standardelor ICH [23]. Metoda este simplă, sensibilă, rapidă și precisă [26]. O altă metodă asemănătoare pentru dozarea betametazonei se bazează pe formarea unui cromofor de culoare verde-albăstrui, cu dicromat de potasiu în concentratțe de 0,03% și acid sulfuric concentrat, cu o absorbție maximă la 601 nm. Metoda a fost validată conform standardelor ICH [23] și a permis cuantificarea betametazonei în domeniul de liniaritate 10-60 µg/ml [27].

Metoda raportului absorbanțelor a fost propusă pentru determinarea fosfatului sodic de betametazonă și ofloxacinei din masa de substanțe pure și din formele dozate combinate, dovedindu-se simplă, precisă, sensibilă și economică [28]. Metoda folosește raportul absorbanțelor la două lungimi de undă selectate, una reprezentând punctul de izo-absorbție, iar cealălaltă fiind λmax a uneia dintre componente. Fosfatul sodic de betametazonă și ofloxacină prezintă un punct izo-absorbant la 247 nm în metanol, iar cea de-a doua lungime de undă folosită este 289 nm și reprezintă λmax al ofloxacinei. Pentru ambele substanțe liniaritatea a fost obținută în domeniul de concentrație 2-12 µg/ml, în apă distilată. Astfel, s-au preparat 6 soluții standard în apă distilată, în intervalul 2-12 µg/ml, și s-au măsurat absorbanțele la 247 nm, respectiv 289 nm. Cu ajutorul curbelor de calibrare au fost calculate valorile coeficienților molari de absorbție. Concentrația celor două medicamente poate fi calculată folosind următoarele ecuații:

, unde:

QM = Absorbanța probei (289 nm)/Absorbanța probei (247 nm)

QX = Absorbtivitatea betametazonei (289 nm)/Absorbtivitatea betametazonei(247 nm)

QY = Absorbtivitatea ofloxacinului (289 nm)/Absorbtivitatea ofloxacinului (247 nm)

A = Absorbanța probei la punctul de izo-absorbție

aX1 = Absorbtivitatea ofloxacinului la punctul de izo-absorbție

Metoda propusă este recomandată pentru o analiză de rutină. Rezultatele obținute au fost validate din punct de vedere statistic.

Referința [29] are ca scop determinarea condițiilor de analiză a betemetazonei și a maleatului de dexclorfeniramină din comprimate, folosind ca metode spectrofotometria UV și cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC). În cazul metodei spectrofotometrice, s-a folosit ca solvent tampon fosfat pH 7,2. Înregistrările spectrofotometrice s-au realizat la lungimile de undă 239 nm și 262 nm, obținându-se coeficienții de corelare 0.9998 pentru maleatul de dexclorfeniramină și respectiv 0.9997 pentru betametazonă. Având în vedere betametazona, limita de detecție (LOD) la 239 nm este 0,088 ppm, respectiv 0,127 ppm la 262 nm, iar limita de cuantificare (LOQ) la 239 nm 0,295 ppm, iar la 262 nm a fost 0,425 ppm. Procentul de recuperare prin aplicarea metodelor spectrofotometrice pentru betametazonă a fost 100,77%. Pe baza acestei cercetări s-a constatat că metoda de analiză spectrofotometrică a fost eligibilă pentru validarea parametrilor măsurați și poate fi aplicată în industria farmaceutică.

Determinarea cantitativă a glucocorticosteroizilor (i.e. prednisolon, dexametazonă, prednison, fosfat sodic de betametazonă și hidrocortizon) a fost realizată aplicând o metodă simplă, sensibilă și viabilă din punct de vedere economic, propusă de referința [4]. Metoda constă în oxidarea corticosteroizilor cu Fe(III), urmată de complexarea ulterioră a Fe(II) cu hexacianoferatul (III) de potasiu și formarea unui complex de culoare verde-albăstrui, cu un maxim de absorbție la 780 de nm. Metoda a fost aplicată pentru determinarea corticosteroizilor mai sus mentionați din formulările farmaceutice. Este important de menționat că excipienții comuni nu interferă cu metoda propusă. Compararea rezultatelor obținute cu cele ale altor metode raportate nu a arătat diferențe semnificative în ceea ce privește precizia. Precizia metodei reiese din valorile deviației standard, cuprinse între 0.03% și 1,06%. Studiile de recuperare s-au dovedit a fi cantitative, analiza pentru determinarea masei per comprimat având o varație de 0.25 % – 0,85%, ceea ce dovedește succesul metodei pentru evitarea interferenței excipienților. Studiile au arătat că metoda este rapidă, reproductibilă și precisă și poate fi astfel folosită în analiza formulărilor farmaceutice ce conțin aceste substanțe active. Probele analizate au prezentat stabilitate de până la 2 ore, minimalizând astfel fluctuațiile valorilor de absorbanță.

2.4 MOMETAZONA

Furoatul de mometazonă (FM) și acidul salicilic (AS) sunt condiționate împreună în forme farmaceutice semisolide cu aplicare locală. Datorită suprapunerii spectrelor de absorbție ale celor două substanțe active în metanol, Vanani și colaboratorii [30] au propus o metodă spectrofotometrică derivată. Astfel, a fost dezvoltată o metodă de cuantificare simultană a furoatului de mometazonă și a acidului salicilic prin aplicarea metodei derivatei de ordinul I a rapoartelor spectrelor de absorbție. Derivata raportului absorbanțelor FM și AS a fost măsurată la λmax 247.60 și λmax 284.80 nm. FM și AS au fost determinate în domeniul de concentrație de 2-12 μg/ml, respectiv 5-50 μg/ml. Metoda a fost validată conform standardelor ICH [23], iar acuratețea, precizia s-au dovedit a fi în limite acceptabile. Limita de detecție și limita de cuantificare sunt 0.21 și respectiv 0.63 μg/ml pentru FM, și 0.57 respectiv 1.72 μg/ml pentru SA. Metoda este simplă, sensibilă, rapidă și precisă și nu necesită separarea prealabilă a celor două substanțe medicamentoase, fiind astfel aplicată cu succes pentru estimarea lor simultană din formele farmaceutice semisolide.

2.5 FLUTICAZONA

O nouă metodă simplă, precisă, rapidă, dar și viabilă din punct de vedere economic a fost elaborată pentru determinarea simultană a xinafoatului de salmeterol și propionatului de fluticazonă din amestecurile lor binare, pulberi sau discuri pentru inhalare (de exemplu, Seretide). Noua metodă utilizează absorbanțele amestecului la 225 și 256.5 nm, unde absorbanța xinafoatului de salmeterol este dublă față de cea a propionatului de fluticazonă. În același timp, conținutul de xinafoat de salmeterol a fost determinat prin măsurarea în UV la 352 nm a valorii absolute a derivatei I a curbelor, fără interferența propionatului de fluticazonă. Metoda propusă a fost validată, iar rezultatele obținute prin adoptarea metodei propuse au fost analizate statistic și sunt comparabile cu cele obținute prin alte metode raportate [31].

Pentru determinarea a doi noi steroizi, ciclesonid și fluticazonă propionat, utilizați pe scară largă în tratamntul bolilor respiratorii, H.N. Dave și colaboratorii săi au propus două metode spectrofotometrice simple, rapide, precise, fiabile și economice [6]. Metodele pentru determinarea celor 2 steroizi sunt: metoda spectrofotometrică directă și metoda spectrofotometrică derivată. Ambele metode prezintă rezultate foarte bune în cea ce privește liniaritatea, precizia, limita de detecție (LOD) și limita de cuantificare (LOQ), atât în cazul determinării substanțelor pure, cât și din preparatele presurizate în care sunt condiționate. Liniaritatea se manifestă în intervalul de concentrații 5-35µg/ml pentru ciclesonid, iar în cazul propionatului de fluticazonă este 3-27 µg/ml. Folosind determinarea spectrofotometrică directă, LOD și LOQ au fost de 0.1113 µg/ml , respectiv 0.3372 µg/ml pentru ciclesonid (λmax 243 nm), iar pentru propionatul de fluticazonă au fost 0.4074 µg/ml, respectiv 1.234 µg/ml (λmax 236 nm). Prin aplicarea spectrofotometriei derivate, valorile LOD și LOQ pentru ciclesonid au fost găsite ca fiind 0.5171 µg/ml și 1.567 µg/ml, iar pentru propionatul de fluticazonă au fost 0.6507 µg/ml, respectiv 1.972 µg/ml. Folosind ambele metode și pentru ambele substanțe, precizia a fost foarte bună, valorile RSD (deviația relativă standard) fiind mai mici de 2%. Excipienții nu au interferat aceste determinări.

PARTEA SPECIALĂ

Partea specială a acestei lucrări de licență este reprezentată de cercetarea aplicativă a unor metode, selectate din literatura de specialitate, pentru determinarea cantitativă a metilprednisolonului și prednisonului din forme farmaceutice solide cu administrare orală (comprimate), respectiv a dexametazonei (sub formă de fosfat sodic) din soluție injectabilă.

Metodele de analiză și control au ca principală utilitate, asigurarea calității medicamentului, iar la baza întemeierii lor stau vaste cunoștințe în domeniul chimiei. În prezent, se pune mare accent asupra optimizării și eficientizării metodelor de analiză și control în ceea ce privește puritatea materiilor prime, a apei, produșilor intermediari, produselor finite, toate conferind siguranță medicamentului, încredere în compoziția și eficiența sa terapeutică.

În metodologia analitică actuală, asigurarea calității analitice constituie o necesitate prioritară, cu rol în controlul riguros și științific atât al metodelor de analiză cât și al rezultatelor furnizate de către acestea. Pornind de la aceste aspecte este imperios necesar ca metodele și metodologiile de analiză și control, să fie validate în conformitate cu legislația în vigoare. Ținând cont și de prevederile FRX ,,probele prelevate pentru identificarea calitativă și determinarea cantitativă a componentelor produselor farmaceutice, trebuie să constituie o imagine semnificativă a lotului sau a seriei analizate”. În cazul efectuării analizei este foarte important să se știe cum trebuie obținută proba, cantitatea necesară, exactitatea și precizia ce trebuie asigurate, selectivitatea și sensibilitatea impuse, pentru a se micșora la maximum eventualele interferențe și pentru a obține un semnal analitic curat, datorat doar analitului.

În cadrul analizei și controlului medicamentelor, analiza calitativă este premergătoare analizei cantitative [32]. Astfel, analiza cantitativă constă în compararea rezultatelor obținute în urma măsurării probei, cu cele ce se obțin în cazul măsurării unor etaloane cu conținut cunoscut al componentei respective [33]. Chiar dacă analiza cantitativă este destul de complicată, măsurătorile instrumentale moderne prezintă o selectivitate destul de mare, astfel încât ele pot fi utilizate și pentru măsurători calitative.

Un alt argument ce atestă rolul important pe care îl joacă analiza și controlul medicamentelor, se bazează pe sumele colosale investite în domeniu la nivel mondial, în cadrul pregătirii specialiștilor, pentru dotarea laboratoarelor de la aparatură automatizată până la programe de calculator corespunzătoare, precum și pentru optimizarea metodelor de separare, detecție, dozare a substanțelor de interes [32].

Capitol 3. Metode spectrofotometrice de absorbție în UV de cuantificare a metilprednisolonului din comprimate

3.1 INTRODUCERE

Metilprednisolonul (MP) este un glucocorticoid sintetic.

Structura chimică a metilprednisolonului, a cărui denumire IUPAC este 14,17-dihidroxi-14-(2-hidroxiacetil)-2,8,15-trimetiltetracicloheptadeca-3,6-dien-5-onă, este redată în figura de mai jos:

Figura 1. Structura chimică a metilprednisolonului [36]

3.1.1 PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ȘI FARMACOGRAFIE

MP se prezintă ca o pulbere cristalină, de culoare albă sau aproape albă, practic insolubilă în alcool, parțial solubilă în apă, puțin solubilă în acetonă [34]. Sarea de sodiu a esterului acidului succinic este utilizată pentru furnizarea de sare solubilă în apă a MP, utilă pentru soluții injectabile [35].

Solubilitatea în apă este 120 mg/l (la 25 °C), iar punctul de topire este 232.5 °C [36].

MP se condiționează sub formă de comprimate de Medrol (Pfizer Europe MA EEIG) de diferite concentrații: 4 mg, 16 mg, 32 mg. Comprimatele, alături de conținutul în substanță activă declarat, conțin următorii excipenți: lactoză, zaharoză, ulei mineral, stearat de calciu, amidon [37].

3.1.2 MATERIALE ȘI REACTIVI

Toți reactivii utilizați au fost de puritate analitică.

Comprimatele de Medrol 32 mg, au fost achiziționate din farmaciile locale și au fost prelucrate conform procedurilor descrise mai jos.

3.1.3 APARATURĂ

Cântăririle au fost efectuate cu ajutorul balanței analitice Sartorius BP 210 S.

Toate măsurătorile spectrofotometrice s-au realizat în domeniul spectral UV, utilizând valorile absorbanțelor înregistrate la amplitudinea maximă a spectrelor, folosind un spectrofotometru Spectronic UNICAM – UV 300 UV-VISIBLE și cuve de cuarț de 1 cm.

Toate soluțiile au fost preparate în sticlărie de laborator de clasă analitică A.

3.2 DETERMINAREA MP DIN COMPRIMATE PRIN SPECTROFOTOMETRIE DE ABSORBȚIE ÎN UV

3.2.1 PRINCIPIUL METODEI

Pentru determinarea cantitativă a MP a fost aplicată metoda prevăzută de Farmacopeea Europeană 5.0 [34].

Metoda constă în cuantificarea metilprednisolonului (MP) în urma unor diluții succesive realizate cu etanol și pe baza cunoașterii valorii absorbanței specifice a MP în etanol, la lungimea de undă la care prezintă maxim de absorbție. În acest sens, Farmacopeea Europeană 5.0 (Eur. Ph. 5.0) recomandă următorul protocol de lucru: 100 mg MP se cântăresc la balanța analitică, se dizolvă în etanol, iar apoi se diluează într-un balon cotat de 100 ml cu același solvent. 2 ml din soluția obținută se transvazează cantitativ într-un balon cotat de 100 ml și se completează la semn folosind același solvent. În final, se măsoară absorbanța maximă la lungimea de undă de 244 nm. Se determină prin calcul concentrația în substanță activă, cunoscând valoarea absorbanței specifice a MP în etanol, la 244 nm:

= 395 dl·g-1·cm-1

3.2.2 APLICAREA METODEI PE FORMELE FARMACEUTICE

Pentru determinarea cantitativă a MP din comprimate prin aplicarea procedurii descrise mai sus, au fost cântărite la balanța analitică 10 comprimate de Medrol 32 mg (4.1780 g) și triturate la mojar, până la obținerea unei pulberi fine. Din pulberea obținută, s-a cântărit o cantitate echivalentă cu 100 mg MP (1.3056 g), apoi s-a transvazat cantitativ și dizolvat cu etanol într-un balon cotat de 100 ml. Soluția stoc are concentrația de 1 mg/ml.

Din soluția stoc au fost preparate patru soluții de analizat, de concentrații diferite. Astfel, au fost prelevate volume crescătoare din soluția stoc, 0.25, 0.5, 0.75 și 1.00 ml, care au fost introduse în baloane cotate de 25 ml și s-a completat la semn cu etanol. Concentrația soluțiilor de analizat este cuprinsă între 0.01 și 0.04 mg/ml. Celor patru soluții li s-a înregistrat spectrul de absorbție în domeniul spectral 200 – 300 nm, folosind cuve de cuarț de 1 cm și solventul (i.e. etanol) ca referință.

Respectând procedura descrisă de preparare a soluțiilor de analizat, a fost preparat un set de 10 soluții, folosind pulberea obținută prin triturarea comprimatelor de Medrol 32 mg, de concentrație cunoscută de MP, și anume 0.02 mg/ml. Fiecărei soluții i s-a măsurat absorbanța la 244 nm, folosind cuve din cuarț cu o grosime de 1 cm.

Calculul pentru regăsirea concentrației de substanță activă din comprimate s-a efectuat pe baza relațiilor (1) și (2):

(1)

(2)

3.2.3 REZULTATE ȘI DISCUȚII

Spectrele de absorbție ale soluțiilor de MP, cu concentrația cuprinsă în intervalul 0.1 – 0.4 mg/ml, sunt redate în figura 2.

Figura 2. Spectrele de absorbție obținute pentru soluțiile etanolice de MP din comprimatele de Medrol 32 mg, cu concentrația cuprinsă între 0.1 și 0.4 mg/ml, în domeniul spectral UV 200-300 nm

Aplicând relațiile (1) și (2), a fost calculată concentrația de MP pentru fiecare soluție și exprimată în mg/ml și procentual. Rezultatele astfel obținute pentru setul de 4 soluții cu concentrații diferite de MP sunt centralizate în tabelul 1, iar rezultatele aferente setului de 10 soluții având aceeași concentrație teoretică de MP (0.02 mg/ml) sunt prezentate în tabelul 2.

Tabel 1. Concentrațiile de MP regăsite din comprimatele de Medrol 32 mg, exprimate în mg/ml și în %

Tabel 2: Concentrațiile de MP exprimate în mg/ml și în procente, regăsite în urma analizei spectrofotometrice a setului de 10 soluții de concentrație 0.02 mg/ml, obținute din comprimate de Medrol

3.2.4 CONCLUZII

Conform prevederilor Farmacopeei Române, Ediția a X-a, pentru comprimatele cu un conținut declarat în substanță activă, cuprins între 10 mg și 100 mg, abaterea admisă este de ± 7,5%. În urma unui calcul simplu, s-a obținut o valoare a abaterii de – 0,138%, valoare ce se încadrează în intervalul recomandat. În concluzie, valorile regăsite de MP din comprimatele Medrol 32 mg, prin aplicarea metodologiei recomandate de Farmacopeea Europeană 5.0, corespund prevederilor F.R. X privind conținutul declarat în substanță activă [38].

3.3 DETERMINAREA CANTITATIVĂ A MP ÎN MEDIU ACID, ÎN MEDIU BAZIC ȘI METANOL, PRIN SPECTROFOTOMETRIE DE ABSORBȚIE ÎN UV

3.3.1 PRINCIPIUL METODELOR

Comportamentul spectral în domeniul UV al metilprednisolonului în diferiți solvenți este descris în referința [39]. Analiza spectrofotometrică a soluțiilor de MP, în concentrație de 1 mg/100 ml fiecare, în trei solvenți diferiți – HCl 0.1 M, NaOH 0.1 M și metanol – evidențiază maximele de absorbție la 246 nm pentru mediul acid și cel bazic, respectiv la 242 nm pentru soluția metanolică. De asemenea, sunt menționate valorile absorbanțelor specifice ale MP în acești solvenți și la lungimile de undă indicate, și anume: 399 dl·g-1·cm-1 pentru MP în HCl 0.1 M și în NaOH 0.1 M, respectiv 404 dl·g-1·cm-1 pentru MP în metanol. Acești parametrii sunt extrem de utili în analiza cantitativă a MP și sunt utilizați în cuantificarea cantitativă a MP din comprimate de Medrol 32 mg.

3.3.2 ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A MP ÎN HCl 0.1 M

3.3.2.1 Procedura pentru analiza comprimatelor

S-au cântărit la balanța analitică 5 comprimate Medrol 32 mg (2,0915 g) și s-au triturat la mojar. S-a transvazat cantitativ o masă de 0.3271 g, pulbere echivalentă cu 25.02 mg MP într-un balon cotat de 100 ml, s-au adăugat aproximativ 20 ml HCl 0.1 M și s-a agitat energic timp de 10 minute, apoi s-a completat la semn cu același solvent și s-a agitat încă 10 minute. Suspensia obținută a fost filtrată pe filtru de hârtie Whatman 41. Din filtratul obținut, a cărui concentrație este 0.02502 % (m/V) MP, s-au prelevat volumele de 0.5, 1.0, 1.5, 2.0 și 2.5 ml, care s-au pipetat în câte 5 baloane cotate de 25 ml. Toate soluțiile s-au completat la semn cu HCl 0.1 M.

3.3.2.2 Rezultate și discuții

Celor 5 soluții astfel preparate li s-a înregistrat spectrul de absorbție în domeniul UV, iar valorile absorbanțelor de la 246 nm au fost utilizate pentru calculul concentrației regăsite spectrofotometric. În acest scop a fost utilizată relația (3):

, (3)

unde = 399 dl·g-1·cm-1

Figura 3. Spectrele de absorbție ale soluțiilor de MP (din Medrol 32 mg) preparate în HCl 0.1 M, înregistrate în intervalul de lungime de undă 200 – 300 nm, în cuve de cuarț cu drum optic de 1cm

Tabel 3. Rezultatele centralizate ale concentrațiilor de MP regăsite din comprimate Medrol 32 mg, exprimate în procente și în mg/ml, în urma analizei spectrofotometrice folosind ca solvent HCl 0.1 M

Valoarea absorbanței corespunzătoare maximului de absorbție pentru fiecare din cele 5 soluții, precum și concentrațiile de MP din comprimatele Medrol 32 mg, regăsite prin calcul, sunt prezentate în tabelul 3.

Pentru analizele de recuperare a metilprednisolonului din comprimatele de Medrol 32 mg, pe baza procedurii de mai sus, s-au preparat 10 soluții de concentrație 0.02 mg/ml. Toate măsurătorile au fost efectuate în domeniul UV, pentru calculul regăsirii fiind folosită valoarea absorbanței de la 246 nm. Rezultatele astfel obținute sunt centralizate în tabelul 4:

Tabel 4. Concentrațiile de MP regăsite spectrofotometric din comprimate Medrol 32 mg, exprimate în mg/ml și procentual

3.3.2.3 Concluzii:

În urma consultării F.R X, valoarea abaterii pentru comprimatele cu un conținut declarat în substanță activă între 10-100 mg, trebuie să corespundă intervalului ±7.5 %. Pentru o valoare a regăsirii procentuale de 101.009% cantitatea de MP este de 32.3229 mg/comprimat. În urma calculelor efectuate am obținut o valoare a abaterii de +1.009%. Raportând rezultatul obținut la abaterile procentuale prevăzute F.R. X, s-a constatat că valorile masei de substanță activă regăsită experimental per comprimat se încadrează în limite [38].

3.3.3 ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A MP ÎN NaOH 0.1 M

3.3.3.1 Procedura pentru analiza comprimatelor

Din pulberea obținută din cele 5 comprimate de Medrol 32 mg, a fost cântărită la balanța analitică o masă de 0.3296 g pulbere, care conține o cantitate de 25.21 mg MP. Pulberea a fost transvazată cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, peste care s-a adaugat un volum de 20 ml NaOH 0.1M și s-a agitat energic timp de 10 minute. Conținutul balonului cotat a fost completat la semn cu același solvent și agitat energic încă 10 minute. Suspensia obținută s-a filtrat pe un filtru Whatman 41. Din filtratul de concentrație 0.2521 mg/ml s-a preparat un set de soluții de concentrații diferite, prin pipetarea volumelor de 0.5, 1.0, 1.5, 2.0 și 2.5 ml în baloane cotate de 25 ml și completarea la semn cu soluție NaOH 0.1 M.

3.3.3.2 Rezultate și discuții

Spectrele de absorbție ale celor 5 soluții obținute conform procedurii descrise mai sus au fost înregistrate prin scanare în domeniul spectral 220 – 300 nm, în cuve de cuarț cu grosimea de 1 cm și folosind ca referință soluție NaOH 0.1 M și sunt redate în figura 4.

Figura 4: Spectrele de absorbție ale soluțiilor de MP, din comprimate Medrol 32 mg, preparate în NaOH 0.1 M, înregistrate în intervalul de lungime de undă 220-300 nm, în cuve de cuarț cu drum optic de 1cm

Valorile absorbanțelor înregistrate la 246 nm au fost introduse în relația (3) pentru cuantificarea spectrofotometrică a MP din comprimate prin procedeul descris, rezultatele fiind prezentate în tabelul 5.

Tabel 5: Concentrațiile de MP, din comprimate Medrol 32 mg, regăsite în urma analizei spectrofotometrice în NaOH 0,1 M

Respectând procedura aplicată anterior, au fost preparate 10 soluții de metilprednisolon, cu concentrația teoretică de 0.010088 mg/ml. Soluțiilor de analizat li s-a măsurat absorbanța la 246 nm, prin aplicarea metodei spectrofotometrice fixe, și s-a calculat concentrația corespunzătoare de metilprednisolon, utilizând relația (3). Rezultatele sunt prezentate în tabelul 6.

Tabel 6. Analiza spectrofotometrică a comprimatelor de Medrol 32 mg la 246 nm și regăsirile în substanță activă, exprimate procentual și în mg/ml

3.3.3.3 Concluzii

Rezultatele obținute în urma analizei spectrofotometrice a comprimatelor de Medrol 32 mg, sunt în conformitate cu normele Farmacopeei Române, Ediția a X-a, care prevede o abatere de ±7,5% pentru comprimatele cu un conținut de declarat în substanță activă, cuprins între 10–100 mg. Prin urmare, rezultatele atestă că aceste comprimate respectă standardele de calitate în ceea ce privește cantitatea de substanța activă conținută [38].

3.3.4 ANALIZA METILPREDNISOLONULUI ÎN METANOL

3.3.4.1 Procedura pentru analiza comprimatelor

S-au cântărit la balanța analitică 3 comprimate Medrol 32 mg (1.2549 g) și s-au triturat la mojar. S-a transvazat cantitativ o masă de pulbere echivalentă cu 4.977 mg MP într-un balon cotat de 25 ml, s-au adăugat aproximativ 10 ml metanol și s-a agitat energic timp de 10 minute, apoi s-a completat la semn cu același solvent și s-a agitat încă 10 minute. Suspensia obținută a fost filtrată pe filtru de hârtie Whatman 41. Din filtratul obținut, de concentrație 0.1991 mg/ml MP, s-au prelevat volumele de 1.25, 2.50 și 5.00 ml, care s-au pipetat în câte 3 baloane cotate de 25 ml. Toate soluțiile s-au completat la semn cu metanol. S-au înregistrat spectrele de absorbție în UV ale acestor 3 soluții, în cuve de cuarț de 1 cm și folosind metanol drept referință.

3.3.4.2 Rezultate și discuții

Familia de spectre de absorbție ale soluțiilor de metilprednisolon, de diferite concentrații, în soluție metanolică, obținute din comprimatele de Medrol 32 mg este ilustrată în figura 5. Spectrele de absorbție ale soluțiilor metanolice de metilprednisolon, au fost înregistrate în domeniul 200 – 300 nm, folosind cuve cu grosimea de 1 cm.

(4)

unde = 404 dl/(g·cm)

Cu ajutorul relației 4 și cunoscând valoarea absorbanței specifice a MP în metanol, la 242 nm, au fost calculate valorile concentrațiilor de MP (mg/ml) determinate spectrofotometric.

Figure 5. Spectrele de absorbție ale MP în domeniul spectral UV 200 – 300 nm, solventul și referința fiind reprezentate de metanol

În tabelul 7 sunt indicate valorile absorbanțelor, concentrațiile MP teoretice și cele determinate experimental, corespunzătoare setului de 3 soluții de concentrații diferite (a căror spectre de absorbție sunt redate în figura 5).

Tabel 7. Valorile absorbanțelor, concentrațiile MP teoretice și concentrațiile de MP regăsite, din comprimate Medrol 32 mg, în urma analizei spectrofotometrice în metanol

Respectând procedura aplicată anterior, au fost preparate 10 soluții de MP în metanol, cu concentrația teoretică de 0.019910 mg/ml. Soluțiilor de analizat li s-a măsurat absorbanța la 242 nm, prin aplicarea metodei spectrofotometrice fixe, apoi s-a calculat concentrația corespunzătoare de MP utilizând relația (4). Rezultatele obținute sunt ilustrate în tabelul 8.

Concentrațiile regăsite în urma determinărilor spectrofotometrice pentru seria de 10 soluții de MP de concentrație teoretică 0.019910 mg/ml, precum și valorile regăsirilor procentuale sunt calculate și prezentate în tabelul 8.

Tabel 8. Analiza spectrofotometrică a comprimatelor de Medrol 32 mg, în metanol, la 242 nm, și regăsirile în substanță activă, exprimate procentual și în mg/ml

3.3.4.3 Concluzii

Rezultatele obținute în urma analizei comprimatelor de Medrol 32 mg, prin aplicarea metodei elaborate de referința [39], sugerează o bună regăsire în ceea ce privește conținutul în substanță activă, fapt ce demonstrează că acestea corespund normelor F.R X, care prevede o abatere de ±7.5% pentru comprimatele cu un conținut declarat în substanță activă între 10-100 mg. În urma rezultatelor obținute, am ajuns la concluzia că aceste comprimate respectă standardele de calitate în ceea ce privește cantitatea de substanță activă conținută.

Capitol 4. Metode spectrofotometrice aplicate pentru determinarea cantitativă a prednisonului din comprimate

4.1. INTRODUCERE

Prednisonul este un glucocorticoid sintetic derivat din cortizon, având acțiune antiinflamatoare. Este inert din punct de vedere biologic, în ficat este convertit în prednisolon, glucocorticoidul responsabil de activitatea biologică. Astfel, glucocorticoidul cu urmatoarea formulă chimică (C21H26O5), respectiv denumire IUPAC: 14-hidroxi-14-(2-hidroxiacetil)-2,15-dimetiltetracicloheptadeca-3,6-dien-5,17-dionă este redat în figura de mai jos [36]:

Figura 6. Structura chimică a prednisonului [36]

4.1.1 PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ȘI FARMACOGRAFIE

Din punct de vedere fizico-chimic, prednisonul se prezintă ca o pulbere cristalină albă, sau aproape albă, practic insolubilă în apă, puțin solubilă în alcool și în clorură de metilen [34]. Solubilitatea în apă este de 0.111 mg/mL, iar punctul de topire este de 235ºC [36].

Prednisonul, se condiționează sub formă de comprimate de Prednison, fiecare comprimat având un conținut de 5 mg substanță activă. Comprimatele, pe lângă conținutul în substanță activă încorporează și o serie de excipienți: amidon de porumb, lactoză monohidrat, povidonă, talc, amidon glicolat de sodiu, stearat de magneziu [37].

4.1.2 MATERIALE ȘI REACTIVI

La prepararea soluțiilor s-au utilizat numai reactivi de puritate analitică.

Comprimatele de Prednison 5 mg (Gedeon Richter Romania) au fost achiziționate din farmaciile locale și au fost prelucrate conform procedurilor mai jos menționate. S-au folosit comprimate Prednison 5 mg în termenul de valabilitate (data expirării octombrie 2017) și expirate (martie 2015).

4.1.3 APARATURĂ

Cântăririle au fost efectuate cu ajutorul balanței analitice Sartorius BP 210 S.

Măsurătorile spectrofotometrice s-au realizat în domeniul spectral UV-VIS, utilizând valorile absorbanțelor înregistrate la amplitudinea maximă a spectrelor, folosind un spectrofotometru Spectronic UNICAM – UV 300 UV-VISIBLE și cuve de cuarț de 1 cm.

Toate soluțiile au fost preparate în sticlărie de laborator de clasă analitică A.

Încălzirea la 70 °C s-a realizat folosind baie de apă termostatabilă Grant Instruments.

4.2 CUANTIFICAREA PREDNISONULUI PRIN SPECTROFOTOMETRIE DE ABSORBȚIE ÎN UV

4.2.1 PRINCIPIUL METODEI

Analiza comprimatelor de Prednison 5 mg în termen și în afara perioadei de valabilitate (expirate de 3 luni) s-a efectuat conform procedurilor recomandate de Farmacopeea Română, ediția a X-a, și Farmacopeei Europene 5.0.

Cele două farmacopei recomandă proceduri similare de preparare a soluțiilor, care în final conduc la concentrații identice ale soluțiilor supuse analizei spectrofotometrice. Diferențele dintre cele două farmacopei apar însă în privința valorii lungimii de undă la care prednisonul absoarbe maxim în etanol, respectiv valorile absorbanțelor specifice corespunzătoare lungimilor de undă specificate:

F.R. X: = 430 dl·g-1·cm-1

Eur. Ph 5.0: = 425 dl·g-1·cm-1

4.2.2 ANALIZA COMPRIMATELOR DE PREDNISON ÎN TERMEN

20 comprimate Prednison 5 mg au fost cântărite la balanța analitică (3.0077 g) și triturate la mojar, până la obținerea unei puberi omogene.

Din masa de pulbere s-a cântărit o cantitate echivalentă cu 51.75 mg substanță activă, care apoi a fost transvazată cantitativ la balon cotat 50 ml și peste care s-a adăugat un volum de aproximativ 20 ml etanol. Suspensia a fost agitată energic timp de 10 minute, apoi s-a completat la semnul balonului cotat cu etanol și s-a continuat agitarea încă 10 minute. Suspensia obținută s-a filtrat prin filtru de hârtie Whatman 41, iar filtratul rezultat reprezintă soluția stoc de concentrație 0,1035%. Din această soluție s-au prelevat volumele de 0.25, 0.5, 0.75 și 1 ml care au fost transferate în baloane cotate de 25 ml și s-a completat la semn cu etanol.

S-au înregistrat spectrele de absorbție în domeniul 200 – 300 nm (vezi figura 7), folosind ca soluție de referință etanolul.

Respectând procedura de lucru de mai sus, au fost preparate soluții de concentrație 10.35 și 20.70 µg/ml în triplicat, care au fost supuse analizei spectrototometrice.

4.2.3 ANALIZA COMPRIMATELOR EXPIRATE

Din pulberea obținută din comprimatele Prednison 5 mg a fost cântărită o masă ce conține 52.4 mg prednison, a fost transvazată cantitativ într-un balon cotat 50 ml, peste care s-a adăugat un volum de aproximativ 20 ml etanol și s-a agitat 10 minute. Conținutul balonului cotat a fost completat la semn cu același solvent și a mai fost agitat încă 10 minute, apoi a fost filtrat prin hârtie de filtru Whatman 41. Astfel s-a obținut soluția stoc de concentrație 0,1048%. S-au prelevat volumele de 0.25, 0.5, 0.75 și 1 ml în baloane cotate de 25 ml și s-a adus la semn cu etanol. S-au obținut patru soluții de prednison, analizate în domeniul spectral UV 200 – 300 nm, iar valorile absorbanțelor la 240 nm au fost folosite pentru calculul regăsirii de prednison (Tabelul 9).

Respectând procedura de lucru de mai sus, au fost preparate soluții de concentrație 10.48 și 20.96 µg/ml, în triplicat, și supuse analizei spectrototometrice.

4.2.4 REZULTATE ȘI DISCUȚII

Investigarea spectrelor de absorbție a relevat prezența maximului de absorbție la 240 nm, valorile absorbanțelor de la această lungime de undă fiind utilizate în calcul pentru concentrația prednison regăsită spectrofotometric din comprimate. În acest sens, a fost utilizată în calcul absorbanța specifică la 240 nm, 430 dl/(g·cm).

Familia de spectre de absorbție ale soluțiilor de prednison, de diferite concentrații, în soluție etanolică, obținute din comprimate de Prednison 5 mg în termenul de valabilitate sunt redate în figura 7.

Figura 7. Spectrele de absorbție ale soluțiilor etanolice de prednison, preparate din comprimate de 5 mg, în termen, în domeniul spectral 200 – 300 nm

Concentrațiile corespunzătoare determinate prin calcul, folosind valoarea absorbanței la 240 nm și valoarea absorbanței specifice indicată de F.R. X (430 dl·g-1·cm-1) sunt prezentate în tabelul 9. Regăsirea procentuală medie a substanței active în comprimatele analizate este 99.02%.

Tabel 9. Absorbanțele și concentrațiile regăsite spectrofotometric de prednison, din comprimte Prednison 5 mg în termenul de valabilitate

Comportamentul spectral al prednisonului extras din comprimatele Prednison 5 mg expirate (figura 8) este similar celui corespunzător substanței active neexpirate și maximul de absorbție se păstrează la 240 nm.

Figura 8. Spectrele de absorbție ale soluțiilor etanolice de prednison, din comprimate Prednison 5 mg expirate, înregistrate în domeniul spectral 200 – 300 nm

Tabelul 10 ilustrează absorbanțele celor 4 soluții de prednison expirat în etanol analizate, concentrațiile teoretice, concentrațiile calculate exprimate în µg/ml și procentual. Regăsirea procentuală medie a prednisonului în comprimatele expirate analizate este de 93.22%.

Tabel 10. Absorbanțele și concentrațiile regăsite spectrofotometric de prednison, din comprimte Prednison 5 mg expirate

Analiza spectrofotometrică a soluțiilor preparate în triplicat pentru cele 2 concentrații corespunzătoare prednisonului în termenul de valabilitate, respectiv prednisonului expirat, sunt prezentate în tabelul 11. Prelucrarea datelor conduce la o regăsire medie de 99.40% prednison în comprimatele din lotul în termenul de valabilitate, respectiv de 93.34% prednison în comprimatele Prednison 5 mg expirate.

Tabel 11. Prezentarea comparativă a rezultatelelor analizelor realizate în triplicat pentru câte două seturi de soluții de prednison obținute din comprimate Prednison 5 mg în termen și respectiv expirate

4.2.5 CONCLUZII

În cazul comprimatelor expirate, regăsirea procentuală medie a relevat o scădere a conținutului în principiu activ (93.34%), în comparație cu regăsirile pe comprimatele în termen (99.40%). Însă, în urma consultării F.R. X, reiese faptul că valoarea medie a conținutului de Prednison/comprimat se încadrează în limite (±10%) pentru ambele loturi de comprimate Prednison 5 mg analizate prin metoda spectrofotometrică oficinală [38].

4.3 DETERMINAREA CANTITATIVĂ A PREDNISONULUI DIN COMPRIMATE PRIN SPECTROFOTOMETRIE DE ABSORBȚIE ÎN VIS

Din literatura de specialitate am selectat o metodă colorimetrică de determinare cantitativă a prednisonului din comprimate, dezvoltată de D.K. Singh și R. Verma [4].

4.3.1 PRINCIPIUL METODEI

Referința [4] raportează dezvoltarea unei metode spectrofotometrice simple, sensibile și viabilă economic de determinare cantitativă a prednisonului.

Metoda a fost aplicată pentru cuantificarea prednisonului din comprimate și s-a observat că excipienții nu interferă determinarea. Compararea statistică a rezultatelor obținute prin metoda de față cu rezultatele metodelor colorimetrice anterioare a arătat că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește precizia. Studiile de recuperare din comprimate au fost cantitative, subliniind succesul metodei pentru dozarea prednisonului în prezența excipienților. Autorii afirmă că metoda propusă este rapidă, reproductibilă și acurată și poate fi folosită în determinarea cantitativă a prednisonului din comprimate.

Metoda se bazează pe oxidarea corticosteroidului de către Fe (III), urmată de complexarea Fe (II) obținut cu hexacianoferat (III) de potasiu, ce conduce la formarea unui complex colorat în albastru-verzui, cu maxim de absorbție la 780 nm.

Reacțiile chimice care au loc sunt:

(1)

(2)

Etalonarea prednisonului prin metoda propusă de Singh DK și Verma R, este descrisă pe scurt, astfel: se prepară o soluție standard de prednison în metanol și soluții 0.5% (% m/v) de clorură ferică și respectiv hexacianoferat (III) de potasiu în apă; anumite volume de soluție stoc se transferă în baloane cotate de 10 ml, peste care se adaugă 2 ml acid sulfuric 4N, 2 ml soluție FeCl3 0.5 % și 0.5 ml hexacianoferat (III) de potasiu 0.5 %; soluțiile se încălzesc în baia de apă, la 70 ± 2 °C, timp de 30 minute, apoi se completează la semn cu apă distilată; se măsoară absorbanța soluțiilor la 780 nm față de soluția martor.

În tabelul 12 sunt indicate caracteristicile optice ale metodei propuse de referința [4]:

Tabel 12. Caracteristicile optice ale metodei dezvoltate de Singh DK și Verma R [4]

Estimarea cantitativă a prednisonului din comprimate presupune o etapă preliminară de preparare a unei soluții metanolice de prednison din comprimate, de concentrație 20 μg/ml, care ulterior să fie supusă analizei prin procedura descrisă mai sus.

4.3.2 PROCEDURA PENTRU ANALIZA COMPRIMATELOR

Pentru aplicarea metodei descrise de referința [4], ce constă în determinarea cantitativă a prednisonului din comprimatele Prednison 5 mg, în termenul de valabilitate, au fost cântărite la balanța analitică câte 10 comprimate Prednison 5 mg, au fost triturate la mojar până la obținerea unei pulberi fine, din care apoi s-au cântărit mase echivalente cu 22.4 mg substanță activă. Pulberea a fost transvazată cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, a fost adăugat un volum de 40 ml metanol și s-a agitat energic 10 minute, apoi s-a completat la semn cu același solvent și s-a continuat agitarea încă 10 minute. Suspensia obținută a fost filtrată prin filtru de hârtie. Din filtratul obținut, a cărui concentrație este 0.224 mg/ml, au fost preparate 3 soluții prin prelevarea de volume de câte 0.5 ml și diluarea în baloane cotate de 50 ml cu metanol. Astfel s-au obținut soluții metanolice cu concentrația de 22.4 μg/ml prednison, care în continuare au fost prelucrate conform procedurii descrise în secțiunea 4.3.1.

În mod similar, au fost prelucrate 5 comprimate de Prednison 5 mg expirate, obținându-se 3 soluții cu concentrația teoretică de 20.5 μg/ml prednison, care au fost supuse aceleiași proceduri descrise în secțiunea 4.3.1.

4.3.3 REZULTATE ȘI DISCUȚII

Absorbanțele celor 2 seturi de câte 3 soluții de prednison în termenul de valabilitate și respectiv expirat au fost citite, prin metoda spectrofotometrică fixă, față de soluția martor la 780 nm. În tabelul 13 sunt prezentate aceste valori, care au fost folosite pentru a calcula concentrațiile aplicând ecuația dreptei, conform metodei descrise de Singh DK și Verma R. Regăsirile procentuale de prednison din cele 2 loturi studiate sunt de asemenea prezentate în tabelul 13.

Tabel 13. Prezentarea comparativă a rezultatelor metodei colorimetrice pentru cele două tipuri de comprimate Prednison 5 mg, în termen și respectiv expirate

4.3.4 CONCLUZII

Comparativ cu metodele spectrofotometrice în UV, regăsirile procentuale în substanță activă sunt inferioare.

Astfel că, aplicarea metodei colorimetrice dezvoltată și elaborată de Singh DK și Verma R, pe comprimatele de Prednison 5 mg în termenul de valabilitate, a condus la o valoare medie a regăsirii procentuale de 96.38 %. Această valoare se încadrează în limitele prevăzute de F.R X pentru comprimatele cu un conținut în substanță activă de până la 10 mg, de ± 10%.

În cazul comprimatelor Prednsion 5 mg expirate, regăsirea procentuală medie este 89.02%, valoare ce se plasează în afara limitei de ± 10% față de conținutul declarat în substanță activă prevăzut de F.R. X. În urma aplicării acestei metode pe comprimatele expirate, se observă o scădere semnificativă a cantității de principiu activ fapt ce confirmă că aceste comprimate sunt necorespunzătoare standardelor de calitate.

Capitol 5. Determinarea cantitativă a dexametazonei prin spectrofotometrie în UV

5.1 INTRODUCERE

Dexametazona este un glucocorticosteroid sintetic derivat din clasa hormonilor steroizi. Este un glucocorticosteroid foarte potent, fiind de 20-30 de ori mai puternic decât cortizolul natural, și de 4-5 ori mai puternic decat prednisonul [3]. În preparatele injectabile se folosește sarea sodică a dexametazonei [9-fluoro-11ß,17-dihidroxi-16α-metil-3,20-dioxopregnadien-1,4-21-il fosfat disodic], a cărei structură chimică este redată în figura de mai jos:

Figura 9.Structura chimică a dexametazonei [40]

5.1.1 PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE

Din punct de vedere fizico-chimic fosfatul sodic de dexametazonă, se prezintă sub forma unei pulberi cristaline albe, cu o higroscopicitate foarte ridicată. În ceea ce privește solubilitatea, este foarte ușor solubil în apă, puțin solubil în alcool și practic insolubil în clorură de metilen [34].

5.1.2 MATERIALE ȘI REACTIVI

Toți reactivii utilizați au fost de puritate analitică.

De pe piața farmaceutică locală au fost achiziționate fiolele de Dexametazonă 4mg/ml (Rompharm Company România), care au fost prelucrate conform procedurii descrise mai jos. Pentru prepararea soluțiilor s-a utilizat apa distilată și sticlărie de laborator de clasă analitică A.

5.1.3 APARATURĂ

Toate măsurătorile spectrofotometrice s-au realizat în domeniul spectral UV, utilizând valorile absorbanțelor înregistrate la amplitudinea maximă a spectrelor, folosind un spectrofotometru Spectronic UNICAM – UV 300 UV-VISIBLE și cuve de cuarț de 1 cm.

5.2 ANALIZA DEXAMETAZONEI PE BAZA SPECTROFOTOMETRIEI DE ABSORBȚIE ÎN UV

5.2.1 PRINCIPIUL METODEI

Farmacopeea Europeană 5.0 prevede în monografia ”Dexamethasoni natrii phosphas” determinarea cantitativă prin spectrofotometrie în UV și propune următorul mod de lucru: se dizolvă 0.100 g analit în apă distilată și se diluează la 100.0 ml cu același solvent. Din această soluție, 10.0 ml se diluează la 500.0 ml cu apă distilată. Se măsoară absorbanța la maximul manifestat la 241 nm. Se calculează conținutul în C22H28FNa2O8P, ținând cont de valoarea absorbanței specifice 303.

5.2.2 PROCEDURA PENTRU ANALIZA FIOLELOR

Conținutul declarat pe fiolele destinate analizei, Dexametazonă, este de 4 mg dexametazonă/ml, deci 8 mg dexametazonă/fiolă, ceea ce reprezintă 8.74 mg fosfat sodic de dexametazonă (FSD) în 2 ml soluție.

În scopul obținerii unei soluții de concentrație indicată de Eur. Ph. 5.0 pentru analiza spectrofotometrică, conținutul a 5 fiole a fost transvazat cantitativ într-un balon cotat de 50 ml și s-a completat la semn cu apă distilată. Din soluția stoc astfel obținută, de concentrație 0.0874 % (m/v), a fost preparat un set de 10 soluții de concentrație 0.002185% (m/v), prin diluarea a 2.5 ml cu apă distilată în balon cotat de 100 ml.

5.2.3 REZULTATE ȘI DISCUȚII

Spectrul de absorbție UV în domeniul 200–300 nm al soluției FSD 0.002185% (m/v), sau 21.85 μg/ml, folosind cuve de cuarț de 1 cm și apă distilată ca referință este redat în figura 10, fiind evidențiat maximul de absorbție al FSD în apă. În tabeul 14 sunt prezentate valorile absorbanțelor la 241 nm ale celor 10 soluții de FSD, care au stat la baza calculării concentrațiilor FSD regăsite spectrofotometric și a regăsirilor procentuale, obținute prin raportarea la concentrația teoretică.

Figura 10. Spectrul de absorbție al fosfatului sodic de dexametazonă (FSD) în apă, în domeniul spectral 200 – 300 nm

Tabel 14. Valorile absorbanțelor la 241 nm, concentrațiile determinate experimental ale FSD și dexametazonei, regăsirile procentuale ale dexametazonei

5.2.4 CONCLUZII

Prin aplicarea metodei de determinare cantitativă a fosfatului sodic de dexametazonă propusă de Eur. Ph. 5.0 s-a obținut o regăsire medie a substanței active de 101.32%, valoare ce se încadrează în limitele abaterii procentuale prevăzute de F.R. X, de ± 5%, privind conținutul în substanță activă din soluțiile injectabile [38].

CONCLUZII

Pentru determinarea cantitativă a glucocorticosteroizilor din formele lor farmaceutice (comprimate, fiole), s-a recurs la câteva metode din literatura de specialitate, ale căror rezultate vor fi prezentate destul de succint:

Pentru determinarea cantitativă a metilprednisolonului prin spectrofotometrie de absorbție în UV conform [34] și [39] s-au aplicat proceduri de lucru, care până la final s-au dovedit a fi extrem de precise și rapide. În urma cuantificării rezultatelor s-au obținut regăsiri foarte bune, fapt ce atestă conformitatea comprimatelor cu normele impuse de F.R X.

În cazul prednisonului s-a lucrat atât pe comprimate dintr-un lot aflat în termen de valabilitate, cât și pe comprimate aflate în afara perioadei de valabilitate. În ceea ce privește procedura de lucru, s-au evaluat comparativ prevederile F.R.X și cele ale Ph.Eur. 5.0. Astfel, cele două farmacopei recomandă proceduri similare de preparare și analiză a soluțiilor, diferențele dintre cele două aparând însă în privința valorii lungimii de undă la care prednisonul prezintă maxim de absorbție în etanol, respectiv valorile absorbanțelor specifice corespunzătoare lungimilor de undă specificate. Comportamentul spectral al probelor prelucrate în această lucrare de licență a condus către metoda F.R. X, regăsirile procentuale astfel determinate înscriindu-se în limitele recomandate de F.R. X referitoare la conținutul în substanță activă.

Analiza cantitativă a fosfatului sodic de dexametazonă din fiolele de dexametazonă (4mg/ml), prin spectrofotometrie de absorbție în UV, la 241 nm s-a făcut pe baza procedurii elaborate de Eur.Ph 5.0 [34]. Rezultatele obținute în urma aplicării acestei metode caracterizate prin liniaritate, precizie și acuratețe atestă un conținut mediu în substnță activă ce se încadrează în limitele de abatere admise de F.R X pentru soluțiile injectabile, de ±5%.

BIBLIOGRAFIE

Oakley RH, Cidlowski JA. The Biology of the Glucocorticoid Receptor: New Signaling Mechanisms in Health and Disease. J Allergy Clin Immunol. 2013; 132(5):1033-1044.

Van der Goes MC, Jacobs JW, Bijlsma JW. The value of glucocorticoid co-therapy in different rheumatic diseases – positive and adverse effects. Arthritis Res Ther. 2014; 16(Suppl 2): S2.

Audu SA, Ishaya DB, et al. Quantitative analysis of different brands of dexamethasone tablet marked in Maiduguri metropolitan council. IJRP. 2012; 3(9):96-105.

Singh DK, Verma R. Spectrophotometric determination of corticosteroids and its application in pharmaceutical formulation. IJPT. 2008; 7(1):61-65.

El-Bagarya RI, Fouada MA, et al. Derivative and derivative ratio spectrophotometric methods for the simultaneous determination of moxifloxacin hydrochloride with ketorolac tromethamine and ciprofloxacin hydrochloride with dexamethasone sodium phosphate in bulk and drop. J Chem Pharm Res. 2013; 5(10):155-164.

Dave HN, Makwana AG. Rapid spectrophotometric methods for the determination of two novel steroids in bulk and pressurised metered – dose preparations. Int J Pharm Health Sci. 2010; 1(2):68-76.

Akhoundi-Khalafi AM, Shishehbore MR. A new technique for quantitative determination of dexamethasone in pharmaceutical and biological samples using kinetic spectrophotometric method. Int J Anal Chem. 2015; 2015:439271-6.

Abraham JD (editor). Burgerʼs medicinal chemistry and drug discovery, 6th edition, Wiley-Interscience, volume III:748.

Thomasson R. Effets ergogéniques, métaboliques et hormonaux des glucocorticoïds chez l'homme et l'animal. Life Sciences. Université d'Orléans, 2011, 12-17; 21-23.

Disponibil la https://tel.archives-ouvertes.fr.

Czock D1, Keller F, Rasche FM, Häussler U. Pharmacokinetics and pharmacodynamics of systemically administered glucocorticoids. Clin Pharmacokinet. 2005; 44(1):61-98.

Stroescu V. Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editia a VII-a, Editura Medicală, Bucuresti 2001.

Cristea AN. Tratat de farmacologie, Ediția I, Editura Medicală, București 2012.

Panday K, Gona A, Humphrey MB. Medication-induced osteoporosis: screening and treatment strategies. Ther Adv Musculoskelet Dis. 2014; 6(5): 185–202.

Duncea I, Ghervan C, Georgescu C et al. Endocrinologie. UMF ,,IULIU HATEGANUˮ CLUJ-NAPOCA, 2011, 163; 179-182.

Grover VK, Babu R, Bedi S.P.S. Steroid Therapy – Current Indications in Practice. IJA. 2007; 51:388-389.

Grbović L, Radenković M. Therapeutic use of glucocorticoids and immunosuppressive agents. Srp Arh Celok Lek. 2005; 133 Suppl 1:67-73.

Longui CA . Glucocorticoid therapy: minimizing side effects. J Pediatr (Rio J). 2007; 83(5Suppl):S163-171.

Moghadam-Kia S, Werth VP. Prevention and treatment of systemic glucocorticoid side effects. Int J Dermatol. 2010; 49(3):239-248.

Souverein PC, Berard A, Van Staa TP, et al. Use of oral glucocorticoids and risk of cardiovascular and cerebrovascular disease in a population based case–control study. Heart. 2004; 90(8):859–865.

Vermaat H, Kirtschig G. Prevention and treatment of glucocorticoid-induced osteoporosis in daily dermatologic practice. Int J Dermatol. 2008; 47(7):737-42.

Derk CT, DeHoratius RJ. Systemic lupus erythematosus and acute pancreatitis: a case series. Clin Rheumatol. 2004; 23(2):147-51.

Friedrich RB , Ravanello A , Cichota LC et al. Validation of a simple and rapid UV spectrophotometric method for dexamethasone assay in tablets. Quim Nova. 2009; 32(4): 1052-1054.

*** International Conference on Harmonization of Technical Requirements for Registration of Pharmaceuticals for Human use. ICH Harmonised Tripartite Guideline, Validation of Analytical Procedures: Text and Methodology Q2 (R1), Complementary Guideline on methodology dated 6 November 1996 incorporated in November 2005, London.

Ashok R, Prakash PP, Selvan RT. Development and validation of analytical method for estimation of prednisolone in bulk and tablets using UV-VISIBLE spectroscopy. Int J Pharm Pharm Sci. 3(4):184-186.

Kashyap R, Subrahmanyam EVS, Sharbaraya AR . Development and validation of UV spectroscopy method for the estimation of prednisolone in bulk and dosage form. J Chem Pharm Res. 2012; 4(2):1090-1096.

Assaleh FH, Elosta SG, Asseid FM et al. A novel visible spectrophotometric method for the estimation of betamethasone using oxidation approach. JPSI. 2013; 2(5):13-15.

Awen BZ, Hwisa NT, Chandu BR el al. Development and validation of a new spectrophotometric method for the determination of betamethasone in bulk and pharmaceutical dosage forms. Int J Pharm Biomed Res. 2010; 1(3): 87-89.

Varshney P, Patel D, Desai S et al. Spectrophotometric Method for the Simultaneous Estimation of Betamethasone Sodium Phosphate and Ofloxacin in their Combined Dosage form. Am. J. PharmTech Res. 2014; 4(2):848-857.

Mustarichie R, Levitaa J, Musfiroha I. Spectrophotometric validation method of dexchlorpheniramine maleat and betamathasone. Int J of Research and Development in Pharmacy and Life Sciences. 2014; 3(4):1096-1105.

Vanani DR, Desai SD, Patel KG, et al. Derivative spectrophotometry for simultaneous determination of mometasone furoate and salicylic acid in semisolid dosage form. Int J of Anal and Bioanal Chem. 2013; 3(3): 67-71.

Samir A, Salem H, Abdelkawy M. New developed spectrophotometric method for simultaneous determination of salmeterol xinafoate and fluticasone propionate in bulk powder and Seritide diskus inhalation. Bulletin of Faculty of Pharmacy, Cairo University. 2012; 50:121–126.

Bojiță M, Roman L, Săndulescu R, Oprean R. Analiza și controlul medicamentelor, Vol. 1, Bazele teoretice și practice, Editura Intelcredo, Deva, 2002, 153; 293-295; 345.

Szabadai Z, Bazele fizico-chimice ale metodelor de control analitic al medicamentelor, Vol 2, Editura Mirton, Timișoara, 2005, 10-11.

*** European Pharmacopoea, 5th Ed., Council of Europe, Strasbourg, 2004, 2020-2021; 2303-2305; 1404-1406.

Solomun L, Ibric S, Vajs V, et al. Methylprednisolone and its related substances in freeze-dried powders for injections. JSCS. 2010; 75 (10):1441–1452.

Law V, Knox C, Djoumbou Y, et al. DrugBank 4.0: shedding new light on drug metabolism. Nucleic Acids Res. 2014; 42(1):D1091-D1097.

Disonibil la: http://www.drugbank.ca/drugs/DB00959.

Site-ul Agentiei Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale disponibil la:

http://193.169.156.200/app/nom1/anm_list.asp?s_den_com=&s_dci=methylprednisolon&s_firm_tar_d=&s_forma_farm=&s_cod_atc=&s_cim=&anmPageSize.

* * * Farmacopeea Română, Editia a X-a, Editura Medicală, Bucuresti, 1993, 284-286; 782-784.

HW Dibbern, RM Muller, E Wirbitzki (Eds.). UV and IR Spectra. Pharmaceutical Substances (UV and IR) and Pharmaceutical Cosmetic Excipients (IR). Editio Cantor Verlag, Aulendorf, Germany, 2002, 314.

https://www.sigmaaldrich.com.