Ingrijirea Pacientului CU Cardiopatie Ischemica

Medicina

Ingrijirea Pacientului CU Cardiopatie Ischemica

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Cardiopatia ischemica este o boală a cărei frecvență este în creștere, afectează din ce în ce mai multe persoane, la vârste din ce în ce mai tinere.

Cauza principală a cardiopatiei ischemice este ateroscleroza coronariană (prin plăci aterosclerotice), care provoacă, în cel puțin 90 % din cazuri,evenimentele ischemice coronariene,crizele de dureri precordiale sau crizele angionoase.

Rolul important în recuperarea bolnavului cu cardiopatie ischemică și prevenirea apariției complicațiilor sau agravării prognosticului , îl reprezintă îngrijirea prin personal medical specializat – asistenta medicala sau nursa.

Acesta este al doilea motiv pentru care am ales această temă de studiu.

Lucrarea este structurată în 2 părți,având 3capitole : prima parte expune noțiuni generale privind anatomia și fiziologia aparatului cardiovascular, cardiopatia ischemică din punct de vedere etiopatogenic,clinic și terapeutic, principii generale privind îngrijirea bolnavului cu cardiopatie ischemică.

Prevenirea și tratamentul ischemiei miocardice, trebuie să constituie o preocupare constantă a personalului medical,deoarece afecțiunea este în creștere constantă,iar mortalitatea prin cardiopatie ischemică ,ocupă primul loc în rândul deceselor din România.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

APARATULUI CARDIOVASCULAR

Transportul substanțelor conținute în sânge este asigurat printr-un sistem de vase închise,în care deplasarea continuă a sângelui este întreținută de activitatea contractilă a inimii.

Întreruperea activității cardiace și prin aceasta a circulației duce rapid la moarte.

Sistemul cardiovascular este format din două mari componente:

Cord

Sistem vascular (artere,capilare,vene,limfatice).

1.1.ANATOMIA CORDULUI

Aspect exterior cord

Cordul (inima) este un organ musculo-cavitar nepereche,cu rol de pompă aspiro-respingatoare a sângelui.

Dimensiuni cord

lungime: aproximativ 15 cm (la adulți)

diametru: 11 – 12 cm

greutate: între 250 – 300 gr. Aproximativ 250 gr la femei și 275 gr la bărbați.

capacitate medie: 500 – 600 ml

frecvența cardiacă normală: 70 bătăi pe minut ;presiunea normală: sistolică – 120 mm Hg, diastolică – 80 mm Hg.

volum de sânge pompat: 100 l/minut.

Inima ,cuprinsă în sacul fibro-seros format din pericard,este situată în mediastinul mijlociu.În această regiune,împreună cu pericardul,ea este situată anterior de esofag,posterior de plămân și stern și superior de mușchiul diafragm.

Structura peretelui cardiac

Peretele cardiac este format de la exterior spre interior din:

Epicard – este foița viscerală a pericardului,are rol de protecție a structurilor cordului și de a facilita contracțiile ,scăzând forța de frecare.

Miocard – mușchiul inimii care formează împreună cu scheletul fibros

și sistemul de conducere al inimii stratul cel mai gros;este format dintr-un țesut muscular striat special (celulele musculare striate au nucleu).

Scheletul fibros al inimii este reprezentat de inelele fibroase de la nivelul orificiilor atrioventriculare și arteriale,de septurile interatriale și interventriculare,alcătuind împreună cu endocardul și epicardul o unitate morfo-funcțională.

Endocard – este foița conjunctivă care învelește suprafața internă a cavităților cordului,având rol protector.

Pericard – este sacul fibroconjunctiv seros care adăpostește inima și este situat în etajul mijlociu al mediastinului.El este format la exterior din pericardul fibros,iar la interior din pericardul seros.Pericardul seros secretă în permanență un lichid seros – lichidul pericardic,care permite alunecarea inimii în timpul revoluției cardice.

Cordul este format din patru cavități:

două superioare (atriu drept și stâng) cu rol de aspirare a sângelui adus prin cele două vene cave și prin cele patru vene pulmonare.

două inferioare (ventriculul drept și stâng) cu rol de a pompă a sângelui în arterele circulației pulmonare (mica circulație) și circulației sistemice (marea circulație).

Inima este de formă aproximativ conică, având o bază, un vârf și o serie de fețe și margini;este orientată cu vârful la stânga,în jos și înainte și cu baza în sus,la dreapta și înapoi.

Cordului are 4 fețe : anterioară (sterno-costală), inferioară

(diafragmatică), dreaptă și stângă (pulmonare) , delimitate de 4 margini: superioară,inferioară, stângă și marginea dreaptă.

Cele patru camere cardiace sunt delimitate superficial de o serie de șanțuri, unele mai adânci și evidente, conținând structuri importante cum ar fi arterele coronare, altele mai puțin nete și dificil de evidențiat, uneori acoperite de structuri care le încrucișează .Între atrii si ventriculi se afla șanțul coronar (sulcus coronarius ) ,care conține trunchiurile coronariene principale.

Aspect interior cord

Din punct de vedere anatomic,fiziologic și patologic se deosebesc o inimă (cord) stângă sau arterială,pompând sânge încărcat cu oxigen și o inimă dreaptă sau inima venoasă,pompând sânge încărcat cu dioxid de carbon.

Anatomic inima este împărțită:

de un sept longitudinal care o împarte în 2 părți: inima stângă (conține sângele arterial – bogat în oxigen – care este trimis pe cale aortică în marea circulație) și inima dreaptă (conține sângele venos – sărac în oxigen – pe care îl trimite în mica circulație).

de un sept transversal care împarte fiecare sector în 2 cavități: cavitatea atrială, situată în partea superioară a inimii, cu pereți mai subțiri și cavitatea ventriculară, situată spre vârful inimii, cu pereți mai groși.

Inima stângă este alcătuită din atriul și ventriculul stâng separate prin orificiul atrioventricular.

Atriul stâng – dimensiunile atriului stâng sunt mai mici în comparație cu cele ale atriului drept, dar pereții săi sunt mai groși. Ca poziție, se situează posterior și superior față de atriul drept, separat de acesta din urmă de septul interatrial care are astfel un traiect oblic. Interiorul atriului stâng este neted.Atriul stâng primește sânge arterial care vine de la plămâni prin cele 4 vene pulmonare.

Ventriculul stâng – are o forma alungită , iar pereții săi au o grosime de trei ori mai mare decât cei ai ventriculului drept.Ventriculul stâng comunică cu atriul stâng prin orificiul atrioventricular stâng.Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu valva mitrala,care îl închide în timpul sistolei ventriculare și îl deschide în timpul diastole ventriculare, permițând astfel trecerea sângelui din ventriculul stâng în artera aortă.Ventriculul stâng primește în timpul diastolei sângele care vine din atriul stâng,iar în diastola îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic,prevăzut cu valva sigmoidă aortică.

Inima dreaptă este alcătuită din atriul și ventriculul drept,separate prin orificiul atrioventricular drept.

Atriul drept – pereții acestei cavități formează partea superioară dreaptă a feței anterioare cardiace, fața dreaptă (pulmonară dreaptă) și o parte mică a bazei cordului. Atriul drept primește sânge venos din marea circulație,prin vena cavă superioară și vena cavă inferioară. Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu valva tricuspidă ,care închide orificiul în sistolă și îl deschide în diastolă.

Ventriculul drept – are forma unui "V", întinzându-se de la orificiul atrioventricular până aproape de vârful cordului.Ventriculul drept primește în diastolă sânge din atriul drept și îl evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară,prin orificiul pulmonar,prevazut cu valva sigmoidă pulmonară.

Valvele cordului

Orificiile cordului sunt prevăzute cu structuri conjunctivo-musculare speciale, numite valve ,care au rolul de a direcționa curgerea sângelui într-un singur sens.Fiecare orificiu de comunicare cardiac,este prevăzut cu un aparat valvular. Valvele cordului sunt alcătuite din : valvule (prelungiri ale endocardului), cordaje tendinoase și mușchi papilari.

Valva tricuspida (atrioventriculară dreaptă) este formată din 3 valvule sau cuspide,ancorate prin cordaje tendinoase de mușchii papilari și peretele ventriculului drept.

Valva mitrală ( atrioventriculară stângă) este formată din 2 valvule sau cuspide , ancorate prin cordaje tendinoase de mușchii papilari și peretele ventriculului stâng.

Valva pulmonară, valva de ejecție a ventriculului drept are trei cuspide (sau valvule) semilunare care se inseră prin baze convexe pe o îngroșare fibroasă din peretele trunchiului pulmonar (arterei pulmonare).

Valva aortică are în mod normal trei cuspide. Ea are o structură similară cu a valvei pulmonare, dar o construcție mai solidă.

Sistemul excitoconductor al inimii

În structura cordului exista un țesut specific,de origine embrionară,numit miocard specific sau țesut excitoconductor.

Sistemul excitoconductor al inimii este format din :

Nodul sinoatrial (Keith și Flack) situat în atriu drept subepicardic,care imprimă frecvența bătăilor inimii,cu un ritm de 68-72/minut,numit ritm sinusal

Nodul atrioventricular (Tawara) situat în septul interatrial

Fasciculul Hiss este o structură ce continuă nodul atrioventricular,format dintr-un trunchi cu două ramuri (dreaptă și stângă) care străbat

septul interventricular.

Rețeaua Purkinje este formată din fibre specifice,care se distribuie in masa ventriculilor

Funcția țesutului excitoconductor este de a asigura activitatea de contracție ritmică a inimii generând stimuli electrici contractili și asigurând conducerea acestora în masa miocardică.

Vascularizația cordului

Vascularizația cordului este asigurată de două artere coronare (stângă și dreaptă) și venele coronare.

Arterele cordului

Arterele cordului sunt reprezentate de arterele coronare,ramuri ale aortei :

Artera coronară stângă,irigă inima stângă;are două ramuri terminale: artera interventriculară anterioară și artera circumflexă stângă; ea irigă: atriu stâng,ventriculul stâng,cea mai mare parte din septul interventricular, o parte din fasciculul Hiss.

Artera coronară dreaptă,irigă inima dreaptă;are mai multe ramuri terminale:ramuri ventriculare anterioare,ramura interventriculară posterioară, ramura nodului sinoatrial;ea irigă predominant:atriu drept, ventriculul drept,o parte importantă din septul interatrial,nodul sinoatrial și o parte din fasciculul Hiss.Teritoriile de irigație între cele două artere sunt variabile de la individ la individ,existând o distribuție echilibrată sau o distribuție predominant dreaptă sau predominant stângă.

Circulația cordului este una din cele mai scurte din organism,timpul de circulație fiind de 8 secunde.

Venele cordului

Anatomic se împart în două sisteme:

superficial (subepicardic) format din venele mari și mici

profund format din venele minime (Thebesius)

Sângele venos al inimii este drenat 60% în atriul drept prin venele mari,afluenți ai sinusului coronar.Restul de 40% este drenat prin venele mici care se deschid în atriul drept prin orificii proprii și prin venele minime (Thebesius) care se deschid particular în toate cavitățile inimii .

Limfaticele cordului

Limfaticele cordului sunt reprezentate de trei plexuri limfatice intrinseci : subendocardic,miocardic și subepicardic și din două trunchiuri colectoare stâng și drept,care drenează limfa spre ganglionii traheobronșici și mediastinali inferiori.

Inervația cordului

Inervația inimii este asigurată de sistemul nervos vegetativ prin cele două componente,simpatică și parasimpatică :

a)inervația simpatică este asigurată de trei nervi cardiaci (superior,mijociu și inferior),ramuri ale lanțului simpatic cervical și toracal

b)inervația parasimpatică este asigurată de nervul vag prin fibre cardiace.Fibrele simpatice și parasimpatice,formează la nivelul cordului un plex nervos cardiac ale cărui fibre se distribuie subepicardic, intramiocardic și subendocardic.

1.2.NOȚIUNI GENERALE DE FIZIOLOGIE CARDIOVASCULARĂ

Aparatul cardiovascular îndeplinește în organism numeroase funcții esențiale pentru menținerea vieții: funcția de transport a oxigenului și substanțelor nutritive la nivelul țesuturilor,funcții de îndepărtare a produșilor de metabolism,de transport a hormonilor și substanțelor care reglează menținerea homeostaziei organismului.

Fiziologia cordului

Inima are funcția de bază, de pompă aspiro-respingatoare a sângelui, asigurând circulația continuă a acestuia în organism.

Aceasta funcție este asigurată de proprietățile specifice miocardului :

automatism – capacitatea de contracție ritmică datorită impulsurilor proprii; frecvența normală este de 72/minut și este determinată de excitații electrice produse în nodul sinoatrial (ritm cardiac sinusal).

conductibilitate – capacitatea de răspândire a excitației electrice în toată masa miocardului, prin țesutul excitoconducâtor

excitabilitate – capacitatea fibrelor musculare miocardice de a răspunde la un stimul electric prin contracție musculară

contractilitate – capacitatea de a obține o contracție musculară miocardică la înregistrarea unui stimul electric

tonicitate – capacitatea de contracție în funcție de condițiile de metabolism local și general ale organismului.

Inima prin structura sa anatomică și prin funcționare, asigură circulația sângelui în organism, prin două sisteme circulatorii :

circulația pulmonară sau mica circulație – formată din următorul circuit anatomic: ventricul drept,artera pulmonară,plămâni,vene pulmonare,atriu stâng

circulația sistemică sau marea circulație – formată din următorul circuit anatomic: ventricul stâng,arteră aortă,artere mari, artere mici, arteriole, capilare arteriale și venoase,venule,vene mici, vena cavă superioară și inferioară,atriu drept.

Activitatea inimii se manifestă prin contracțiile (sistolele) și relaxările (diastolele) succesive ale atriilor și ventriculilor.

Sistolele (atrială și ventriculară) expulzează sângele din cavitățile respective,iar diastolele (atrială și ventriculară) permit umplerea acestora.

Pulsul arterial e o oscilație vibratorie,o undă de presiune neinsoțită de sânge.Este produs de creșterea presiunii sângelui datorită sistolei ventriculare. Pulsul din circulația sistemică este în mod curent apreciat prin palpare la nivelul arterelor periferice.

Activitatea electrică a inimii poate fi înregistrată fie la suprafața cordului, fie la suprafața corpului (în practica curentă),obținându-se un traseu electric specific – electrocardiograma EKG.

Fiziologia circulației coronariene

Circulația coronariană normală este controlată de necesarul miocardic de oxigen , prin capacitatea patului vascular coronarian de a-și varia considerabil rezistența și în consecință , fluxul sanguin.

Circulația coronariană asigură miocardului necesarul de oxigen și substanțe nutritive și în același timp îndepartează produșii metabolici rezultați.Adaptarea extrem de promptă a aportului de oxigen în funcție de activitatea cardiacă reprezintă o particularitate de bază a fiziologiei coronariene.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE DESPRE CARDIOPATIA ISCHEMICĂ

2.1.DEFINIȚIE

Termenul de ischemie miocardica sau cardiopatie ischemica,desemnează o suferință cardiacă datorată ischemiei miocardului,consecință a unui dezechilibru între aportul de oxigen și nevoile de oxigen ale miocardului la un moment dat.

Cardiopatia ischemică este o boală ce are ca mecanism fundamental irigarea nesatisfăcătoare a miocardului, consecință în majoritatea cazurilor a obstrucției arterelor coronare prin ateroscleroză coronariană.

Termeni similari: boala cardiacă ischemică,boală coronariană,boala coronariană aterosclerotica,cardiopatie aterosclerotica.

2.2.ETIOLOGIE

Factori determinanți

Cauzele cardiopatiei ischemice sunt:

Cauza principala: ateroscleroza – în 92 – 95% din cazuri

Cauze nonaterosclerotice : anomaliile congenitale ale circulației coronariene;anevrismele coronare congenitale, emboliile coronare care determină infarcte miocardice mici; traumatismele toracice; tromboza anomalii de metabolism; boala de vase coronare mici (intramurale).

Ateroscleroza este un proces biologic complex, care constă în depunerea pe peretele interior al arterelor, de colesterol.

Arterele își pierd elasticitatea ,se îngustează și în final se obstruează, împiedicând fluxul de sânge către miocard.În evoluția procesuluide formare a plăcii de aterom, se disting mai multe faze:

prima fază de depuneri de lipoizi sub formă de pete sau strii de colesterol,de culoare galbenă,în locurile unde există leziuni ale intimei arteriale de cauze diverse(HTA,diabet zaharat,dislipidemii)

faza de reacție fibroasă și organizarea ateromului care constă dintr-o îngroșare în focar (localizată) a stratului intimei vaselor.

faza finală este reprezențată de placa aterosclerotică complicată (aterom și hemoragii,ulcerații,tromboză,impregnarea cu calciu,anevrism.)

Localizarea de preferință a leziunilor aterosclerotice sunt arterele mari și mijlocii (aorta și ramurile sale principale),pe primul loc situându-se aorta, areterele coronarele și arterele cerebrale.

Când dezechilibrul dintre nevoia și aportul de oxigen al fibrelor miocardice este acut,apare durerea precordială ca semnal de alarmă al suferinței miocardice.În lipsa oxigenului se formează o serie de compuși care nu mai pot fi degradați din cauza lipsei de oxigen,se acumulează și excită fibrele nervoase vegetative simpatice determinând apariția durerii cardiace.

Când dezechilibrul metabolic este de scurtă durată (efort,stres psihic – emoții,surmenaj) se produce o anoxie tranzitorie care se manifestă clinic prin crize de angină pectorală.

În cazul în care circulația coronariană dintr-un teritoriu miocardic este compromisă în totalitate,apare necroza miocardului cu tot tabloul clinic biochimic și electrocardiografic al infarctului miocardic.

Factori de risc cardiovascular

Factorul ereditar : s-au descris familii care sufereau de diverse forme ale cardiopatiei ischemice, la descendenți accidentele majore apar la vârste din ce în ce mai tinere.

Vârsta

Sexul

Hipertensiunea arterială

Obezitatea și supraponderalitatea

Bolile endocrine și metabolice :

Tutunul

Cafeaua

Profesia

Factorii precipitanți ce declanșează crizele de cardiopatie ischemică: efortul fizic; stresul; emoțiile; surmenajul; intervențiile chirurgicale; noxele: alcoolul și fumatul; unele droguri: simpatomimeticele; frigul.

2.3.FIZIOPATOLOGIE ȘI ANATOMIE PATOLOGICĂ

1. Arterele coronare sunt vasele care irigă mușchiul cardiac. Depozitarea de grăsimi pe interiorul acestora constituie placa de aterom. Acest proces, de îngustare a lumenului vasului prin formare de plăci de aterom, se numeste ateroscleroză și are ca principali factori cauzatori și de risc fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și hipercolesterolemia.

2. Cu timpul placa de aterom constituită,se stabilizează, se fibrozează, reducând fluxul de sânge către inimă. Atunci apare angina pectorală sau sindromul intermediar, caracterizate prin: durere în piept,descrisa de pacient ca o gheară, care apare de cele mai multe ori după un efort.

2.4. SIMPTOMATOLOGIE ISCHEMIEI MIOCARDICE

În funcție de forma clinică,simptomatologia în ischemia miocardica este diferită.

2.4.1.ANGINA PECTORALĂ

Este o forma de manifestare a ischemiei miocardice,caracterizată prin atacuri paroxistice de durere sau prin senzația de opresiune toracică,localizată înapoia sternului și iradiată,în regiunea precordială și în extremitățile superioare.

Sindromul dureros este precipitat de efort,emoții,dispare spontan sau prin administrarea de vasodilatatoare – nitroglicerină. Este însoțită de neliniște și anxietate caracteristică.

Anamnestic criza de angină apare în prezența factorilor de risc cardiovasculari : vârsta peste 40 ani,afecțiuni asociate (HTA, DZ, obezitate), obiceiuri nesanogene (alimentație bogată în lipide, exces de cafea, sedentarism), ereditate încărcată de boli cardiovasculare.

2.4.2.INFARCTUL MIOCARDIC

Este un sindrom clinic complex,datorat obstruării acute,totale și brutale a unei artere coronare ,cu producerea unei necroze miocardice determinată de întreruperea circulației în teritoriul subiacent.

El reprezintă modalitatea evolutivă necrozantă a aterosclerozei coronariene cu aspecte clinice dureroase foarte variate, mergând de la foarte grav – forme cu colaps și aritmii -până la minor – cu dureri abia perceptibile sau uneori chiar nesesizabile de către pacient,infarctul descoperindu-se tardiv prin examen EKG..

Simptomatologie infarct miocardic

În evoluția infarctului se deosebesc mai multe faze:prodromală , de debut, de stare și de convalescență.

Pot fi faze prodromale :

Modificarea caracterului crizelor de angină la pacienți cunoscuți – mai frecvente,mai intense,de durată mai lungă ,apar la eforturi mult mai mici și chiar în repaus,nu mai cedează la nitroglicerină.

Sindromul intermediar ,cu evoluție rapidă spre obstrucție ischemică coronariană,cu crize dureroase din ce în ce mai frecvente,mai intense.

Persoane în plină sănătate aparentă care acuză o senzație neobișnuită de disconfort,de astenie fizică și psihică,anorexie, fatigabilitate, iritabilitate, insomnie.

Perioada de debut durează 3-5 zile,este cea mai critică perioadă datorită complicațiilor letale care pot apare:șocul cardiogen sau insuficiența ventriculară stângă.

Semnele clinice majore in infarctul miocardic sunt:

Durerea precordială

Hipotensiunea arterială

Febră-38’C dupa 24h,de la debut si se mentine o saptamana

Criza dureroasă majoră,ca un semnal al ischemiei necrozante,este semnul cel mai constant și caracteristic ,prezent în peste 90% dintre cazuri.

Sediul durerii este precordial sau retrosternal pe o zona întinsă,mare,greu delimitabilă.Mai rar,durerea are o localizare în coloana vertebrală,regiunea toracică dreaptă,lateral de mandibulă,în umăr sau regiunea epigastrică.

2.4.3. ISCHEMIA MIOCARDICA NEDUREROASA

Este forma clinică în care există leziuni coronariene de ateroscleroză, dar fără apariția durerii toracice, ceea ce complică stabilirea precisă a diagnosticului.

Se poate manifesta numai ca sufocare (dispnee) la efort sau mai grav în repaus, sau prin prezența unor tulburări de ritm cardic (palpitații, tahicardie, lipotimii).

Apare mai frecvent la pacienții diabetici.

2.5. DIAGNOSTIC

În ischemia miocardica se efectuează investigații biologice pentru determinarea caracterului și gravității ischemiei.

Semnele biologice se corelează cu intensitatea ischemiei și gravitatea leziunilor de necroză miocardică.

2.6. INVESTIGAȚII FUNCȚIONALE ÎN ISCHEMIA MIOCARDICA

1.Electrocardiograma de repaus EKG: este normală la 1/3 din bolnavi în afara episodului dureros sau anormală înregistrând trasee caracteristice pentru leziuni de ischemie (angină) sau ischemie și necroză (infarct);tulburări de ritm și conducere (blocuri de diverse tipuri).

Traseul electric al inimii pe un ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod convențional cu litere P,Q,R,S,T.Între două cicluri cardiace se înscrie linia de 0 potențial.

În cazul bolavilor cu infarct miocardic,EKG arată unde Q anormale acestea reprezentând cele mai importante semne electrocardiografice de infarct miocardic acut,ele exprimând necroza,undele R sunt mai puțin ample,iar modificările undei T reflectă noțiunea EKG de ischemie.

În angine și sindrom intermediar nu se înregistrează modificări de traseu electric.

2.EKG cu test de efort este indicat la un pacient cu durere anginoasă și EKG de repaus normal.Poate evidenția ischemia miocardică consecutivă creșterii nevoii de oxigen în urma efortului.

3.Ecografie cardiacă doppler de repaus și uneori de stress: arată modificări de formă și funcționalitate ale inimii și structurilor sale. La ecocardiografie, zonele ischemice se mișcă anormal, mai lent sau sunt imobile.

4.Coronarografie: indică starea arterelor coronare și a irigării miocardului.

5.Radiografia de torace: poate evidenția calcificările arterelor mari,din plăcile de aterom,complicațiile pulmonare ale infarctului:edem pulmonar acut,embolie pulmonară,hipertensiune pulmonară.

6.Explorarea radioizotopică utilizează trasori specifici pentru miocard și circulația coronariană.

Scintigrama cu taliu radioactiv evidențiază zonele de ischemie, care

captează mai puțin substanța radioactivă decât cele normal vascularizate (zona rece,zona caldă)).

Tomografia de emisie cu pozitroni (PET) evaluează ischemia și mai ales viabilitatea miocardului afectat,în vederea revascularizării sau reperfuziei pe cale chirurgicală.

2.7. IMAGISTICE

Diagnosticul pozitiv al cardiopatiei ischemice cuprinde:

Anamneza pacientului pentru identificarea factorilor de risc cardiovasculari,factorilor declanșatori ai crizei ischemice și a factorilor agravanți

Examenul clinic general pe aparate și sisteme,care să evidențieze modificările patologice,mai ales de la nivelul aparatului cardiovascular

Investigații de laborator biochimice și umorale

Investigații funcționale pentru evaluarea funcției cardice, renale, pulmonare.

În baza examenelor clinice și paraclinice se stabilește :

diagnosticul de cardiopatie ischemică

forma clinică de cardiopatie:dureroasă sau nedureroasă

tipul de cardiopatie ischemică dureroasă :angină,sindrom intermediar sau infarct miocardic

stadiul evolutiv și prognosticul afecțiunii:stabilă,agravată sau evolutivă.

Investigații biochimice : se înregistrază valori normale ale numărului de leucocite, VSH,fibrinogen,markeri enzimatici cardiaci în angină;creșteri ușoare ale enzimelor serice,leucocite,VSH în sindrom intermediar; hiperleucocitoză, accelerare VSH,hiperfibrinemie,creșter în dinamică a enzimelor serice în infarctul de miocard.

Investigații paraclinice și funcționale : apar modificări numai în infarctul miocardic –modificări de traseu EKG de ischemie,necroză sau tulburări de ritm.

Diagnosticul pozitiv în angina pectorală este numai clinic.Diagnosticul pozitiv in sindromul intermediar și infarctul de miocard este clinic și paraclinic.

2.9. EVOLUȚIE.COMPLICAȚII.PROGNOSTIC

Ischemia miocardica este o boală cronică,evolutivă, cu prognostic grav.

Complicațiile sunt variabile,dar toate au prognostic grav:

1. Angina instabilă.

2. Infarctul miocardic : 1/4 din anginoși fac infarct miocardic în următorii 5 ani.

3. Moarte subită.

4. Insuficiența cardiacă.

Mortalitate anuală la anginoși este de 3,5 – 4%.

Complicațiile sindromului intermediar: infarctul miocardic.

Complicațiile infarctului miocardic

Complicațiile sunt grave și numeroase,cu prognostic letal;pot apare în fiecare din fazele evolutive:

Șoc cardiogen

Tulburări de ritm și conducere:blocuri atrioventriculare,fibrilație atrială, tahicardii ventriculare

Ruptura inimii

Trombembolisme pulmonare și cerebrale

Anevrisme arteriale

Prognosticul este sever,cu mortalitate de 20% în faza acută.Aproximativ 50% dintre bolnavi supraviețuiesc 5 ani și 30% ,10 ani.

2.8. TRATAMENT

Tratamentul ischemiei miocardice depinde de forma de manifestare (angină pectorală stabilă, instabilă, insuficiență cardiacă, aritmii, infarct miocardic).

Obiectivul major al tratamentului în angina pectorală este de a îmbunătății prognosticul prin prevenirea infarctului miocardic și a decesului și de a diminua frecvența și intensitatea crizelor anginoase.

Tratamentul urmărește:

1.Reconfortul pacientului și explicarea bolii.

2. Corecția factorilor de risc

3. Corecția patologiilor asociate.

4. Adaptarea activității pentru reducerea crizelor.

3. Tratamentul medicamentos.

4. Revascularizare miocardică prin angioplastie percutană transluminală sau chirurgie coronară (by– pass arterial coronarian).

În principal cuprinde:

Regim igieno-dietetic

Tratament medicamentos etiologic și simptomatic

Tratament chirurgical de revascularizare miocardică – atunci când este necesar și recomandat.

Regimul igieno-dietetic

Urmărește corecția factorilor de risc :

educarea pacientului

obținerea unei greutăți normale.

corecția unei hipercolesterolemii: dieta hipolipidică și tratamentul hipolipemiant

renunțarea la fumat

activitate fizică permisă sub pragul anginos

evitarea frigului, umezelii.

Tratamentul medicamentos

Se efectuează cu diverse clase de medicamente alese în funcție de profilul fiecărui pacient.

Principalele clase de medicamente utilizate în tratamentul din ambulator sunt:

– Antiagregante plachetare

-Beta blocante

-Nitrații: nitroglicerina, nitromint

-Inhibitorii enzimei de conversie

-Trimetadizina
-Blocantele de calciu

Tratament chirurgical

By-pass-ul coronarian este o procedură chirurgicală care constă în implantarea unui vas de sânge în locul segmentului blocat pentru a restaura fluxul sanguin în zona respectivă astfel încât să se asigure aportul de sânge în țesutul miocardic.

Angioplastia coronariană este o procedură intervențională de dilatare a unei artere coronare blocată sau îngustată,prin utilizarea unor dispozitive din materiale inerte numite stenturi.

Tratamentul de durată (cronic)

-regim igieno-dietetic:

-medicația antianginoasă vasodilatatoare

CAPITOLUL III

3.3.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ISCHEMIE MIOCARDICA

Rolul asistentei este de susținere a persoanei îngrijite în recuperare, până la recuperarea independenței personale,rol derulat în baza unui Plan de îngrijire sau nursing, care cuprinde:

1 culegerea datelor – culegerea de date permite asistentei să-și stabilească acțiunile de îngrijire.

2. analiza și interpretarea datelor ducând la stabilirea diagnosticului de îngrijire, după identificarea modului de satisfacere a celor 14 nevoi fundamentale

3.planificarea îngrijiririlor cuprinde stabilirea obiectivelor în funcție de priorități.

4.realizarea îngrijirilor – realizarea de către asistenta a intervențiilor planificate având ca scop să ajute pacientul să-și mențină sau să-și recapete independența sau un oarecare nivel de independență.

5.evaluarea îngrijirilor – evaluarea se face pe tot timpul îngrijirii; constă în aprecierea asupra progresului pacientului în raport cu intervențiile asistentei.

Când se observă că semnele nu s-au diminuat-obiectivul nu a fost atins-procesul de îngrijire se reia de la prinfarct miocardic etapă pentru reformularea diagnosticului de îngrijire,a obiectivelor,a intervențiilor.

Internarea pacientului in spital

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul.Acest prim contact este hotărator pentru câștigarea încrederii bolnavului,factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere între bolnav și personalul de îngrijire.

Bolnavii cu CPI sunt internați de urgență,fără bilet de trimitere.Vor fi luați in evidență la serviciul de primire ,vor fi trecuți în registrul de internări,li se întocmește foaia de observație clinică cu datele de identitate.La serviciul de primire se pregătește bolnavul pentru examenul medical și li se preiau hainele și efectele pe baza de bon.

Bolnavii cu infarct miocardic vor fi internați pe secția de medicina de internă ,terapie intensivă sau cardiologie.

Asigurarea condițiilor de spitalizare

Asistenta medicala va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un clinfarct miocardict de liniște,salon bine încălzit,îngrijit și aerisit.

Asistenta va așeza bolnavul într-o poziție cât mai comodă în pat.Se vor înlătura toți excitanții auditivi,vizuali și olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.

Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiția scoarței cerebrale constituie un factor terapeutic important.Condițiile create în spital trebuie să asigure bonavului un somn mai bun decât cel obișnuit.Asistenta medicală are datoria de a vizita bonavul frecvent,fără însă să deranjeze odihna acestuia.

Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Toaleta bolnavului constituie una din condițiile indispensabile ale procesului de vindecare.

Asistenta medicala are datoria de a verifica zilnic curațirea salonului.Acesta se curață de două ori pe zi și de câte ori s-a murdarit cu sânge,alimente,secreții din timpul procesului de îngrijire. Atât lenjeria de pat cât și lenjeria bolnavului vor fi schimbate de câte ori este nevoie.

Bolnavii cu infarct miocardic transpiră abundent,asistenta va șterge mereu cu un prosop uscat regiunile transpirate.Baia generală și parțială se face la pat fără să obosească bolnavul,în primele zile fără să fie ridicat.

Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte urmatoarele:să asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregatească materialele necesare astfel ca îngrijirea să se desfășoare în timp util,să acționeze rapid cu mișcări sigure, pentru a scuti bolnavul de alte suferințe și oboseală,să menajeze bolnavul protejându-l cu un paravan față de cei din jur. Toaleta zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor și acționează în vederea prevenirii acestora.

Supravegherea funcțiilor vitale si vegetative.

Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanentă în primele zile a EKG , a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac.

Tensiunea arteriala- valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice sau maxime variază între 120-140mmHg, iar a tensiunii arteriale diastolice sau minime între 70-80mmHg.Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului. Se notează în foaia de temperatura cu creion de culoare roșie,pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura se socotesc 10 mmHg.

Pulsul-are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsații/min,se obține prin comprinfarct miocardicrea arterei radiale pe un plan osos și se notează în foaia de temperatura cu un creion roșu,o linie orizontala corespunzand la 4 pulsații.

Respirația-are frecvență normală cuprinsă între 16-18 respirații/min, prezentând ușoare variații în funcție de sex și vârstă.Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare verde,pentru fiecare linie orizontala considerându-se o respirație/min.

Temperatura-are valori normale între 36-37°C,se măsoară cu termometrul în axilă,cel mai frecvent.Se noteaza în foaia de temperatură cu creion albastru,pentru fiecare linie a foii se socotesc două diviziuni de grad.

Alimentarea bolnavului – se va evita consumul de cantități mari la o masă prin servirea meselor fracționate.Se va face alimentația pasivă la pat în primele zile, în decubit dorsal.Treptat se va trece la alimentația activă în pat numai la recomandarea medicului, în poziție șezândă.După mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese.

Regimul alimentar va fi hiposodat și hipocaloric.În primele zile va fi alcătuit din lichide și pireuri date lent cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe,ouă moi ,dar și mai târziu vor fi evitate alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.Se interzice total fumatul.

Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor se face cu mare punctualitate,deoarece întârzierile pot provoca bolnavului emoții inutile.

Tratamentul medicamentos se face la pat,în poziție orizontală în

cazul infarctului miocardic sau sindromului intermediar.Deși medicamentale se dau strict la indicația medicului,în unele cazuri de urgență,asistenta va trebui să intervină cu unele medicamente cum este Nitroglicerina și oxigen.

Menținerea permeabilității căilor aeriene se face prin aspirație,la nevoie se face oxigenoterapie.

Recoltarea produselor biologice si patologice

În cazul bolnavilor cu infarct miocardic,asistenta medicală va recolta sânge pentru probe de laborator indicate de medic: fibrinogen, glicemie, leucocite, VSH, colesterol,acid uric,transaminaze.

Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin puncție venoasă la nivelul plicii cotului,în eprubete sterile și uscate sau prin puncție capilară prin înțeparea pulpei degetului.

3.2. CAZ CLINIC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise:

-fructe crude sau fierte

-legume crude sau fierte

-lactate proaspete

-carne usoara:pasare fiarta,la cuptor sau gratar;peste fiert,la cuptor sau gratar

Alimente interzise:

-grasimi

-carnea de vita si porc

-conserve

-mazarea,fasolea

-alcool

NEVOI FUNDAMENTALE

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise:

-fructe crude sau fierte

-legume crude sau fierte

-lactate proaspete

-carne usoara:pasare fiarta,la cuptor sau gratar;peste fiert,la cuptor sau gratar

Alimente interzise:

-grasimi

-carnea de vita si porc

-conserve

-mazarea,fasolea

-alcool

FUNCTII VITALE

INVESTIGATII DE BIOLOGICE SI BIOCHIMICE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la: Neaga

TRATAMENT LA DOMICILIU

CONCLUZII GENERALE

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

EDUCATIE PENTRU SANATATE

PLAN DE NURSING

3.3. FISA TEHNICA

Electrocardiograma EKG

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.Înregistrarea EKG se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.

Pregatirea bolnavului

Se pregătește psihic bolnavul pentru a-i înlătura emoțiile,se transportă bolnavul cu căruciorul în sala de înregistrare,bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi rugat să-și relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor pe bolnav

Se montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrozilor.Sub placa de metal a electrozilor se așează pasta specială pentru electrozi.Se fixează 4 electrozi pe membre și 6 precordial.

Montarea electrozilor pe membre: Roșu la mâna dreapta;Galben la mâna stângă,Verde la piciorul stâng;Negru la piciorul drept

Montarea electrozilor precordial: V1-Spațiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului;V2-Spațiul 4 intercostal pe marginea stângă a sernului;V3-Spațiul între V2 și V4;V4-Spațiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară;V5-La intersecția de la orizontala dusă de la V4 și linia axilară anterioară stânga;V6-La intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă.

Externarea bolnavului.

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medic.Asistenta va aduna toata documentația bolnavului și o va pune la dispoziția medicului de salon,în vederea formulării epicrizei.Asistenta va fixa cu bolnavul ora exactă a plecării. Externarea bolnavului se efectuează pe baza biletului de ieșire din spital.

BIBLIOGRAFIE

BORUNDEL C. – Manual de medicină internă pentru cadrele medii, Editura ALL, București 1996

CÂRMACIU R, NICULESCU C.TH., TORSAN LELIA – Anatomia și fiziologia omului, Editura Didactică și pedagogică, București 1983

CREȚU S.– Copilul sănătos și bolnav, vol I, Editura Scrisul Românesc, Craiova 1978

MOGOȘ GHE. – Mică enciclopedie de boli interne, Editura Medicală, București 1988

PĂUN RADU – Tratat de medicină internă, Bolile cardiovasculare, vol.I,II,III si IV Editura medicală, București 1986

TITIRCĂ L – Ghid de nursing cu tehnici și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed a 2-a, Editura Viața Medicală Româneasca, București 2008

TITIRCĂ L- Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura Viața Medicală Românească, București 1997

TITIRCĂ L. – Urgențele medico-chirurgicale, Editura medicală, București 2011

TITIRCĂ L – Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Editura Viața Medicală Românească, București2007