Ingrijirea Pacientului cu Boli cu Transmitere Sexuala

CUPRINS

ARGUMENTUL

CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOLI CU TRANSMITERE SEXUAL

1.1. Anatomia și fiziologia aparatului genital feminin

1.2. Bolile cu transmitere sexuală

Definiție

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare ale pacientului

2.3. Asigurarea condițiilor igienice ale pacientului

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

2.5. Alimentația pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea pacientului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de caz

2.9. Educația pentru sănătate

2.10. Externarea pacientului

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Cazul 1. Plan de îngrijire

Cazul 2. Plan de îngrijire

CAP.IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENTUL

Boala cu transmitere sexuală este considerată, în acest moment, una din bolile cele mai frecvente, întâlnită în special la femeile tinere de vârstă fertilă. Prevenirea acestei boli este de importanță majoră, deoarece, nediagnosticată la timp sau tratată incomplet poate duce la infertilitate, sau poate cauza complicații grave.

Am ales această temă deoarece, în timpul stagiului petrecut în spital, am făcut practică pe secția de ginecologie. Am avut timp să observ numărul mare de femei diagnosticate cu boala inflamatorie pelvină. Unele, diagnosticate la timp, sunt în prezent mămici.

În același timp, mi-am dorit să aprofundez cunoașterea legată de factorii etiologici precum și de metode și tehnici cât mai eficiente de îngrijire și, nu în ultimul rând, măsuri profilactice.

Am ajutat și eu, prin mica mea contribuție la îngrijire, tratament și educație sanitară.

Prin studierea acestor cazuri, am ajuns la un anumit nivel de înțelegere și cunoaștere a ființei umane și al modului în care se pot iniția și întreține relații interpersonale cooperante bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire și cel îngrijit.

CAP.I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ

1.1. Anatomia și fiziologia aparatului genital feminin

VAGINUL este un organ cavitar, fibromuscular, tubular, ce se întinde de la vestibulul vulvei până la uter. În poziția dorsală de litotomie, vaginul este orientat posterior către sacru, dar axul său este aproape orizontal în poziție verticală a corpului. Este atașat la extremitatea superioară de uter, chiar deasupra cervixului. Spațiile dintre cervix și vagin sunt cunoscute sub numele de formixuri vaginale (anterior, posterior și lateral).

Deoarece atașarea vaginului posterior se face la un nivel mai înalt decât anterior, peretele vaginal posterior este cu aproximativ 3 cm mai lung decât cel anterior.

Este compus din trei straturi: mucoasa, musculatura și adventicea.

Aportul sanguin al vaginului include artera vaginală și ramuri din artera uterină, rectală medie și arterele rușinoase interne.

UTERUL este un organ fibromuscular ce cuprinde în partea inferioară cervixul și în partea superioară corpul uterin.

a) Cervixul – segmentul cervixului aflat în relație cu vaginul este exocervixul (portio vaginalis).

b) Corpul uterin variază în mărime și formă în funcție de statusul hormonal și al nașterilor. Corpul uterin este împărțit în mai multe regiuni distincte:

– cavitatea endometrială – caracterizează suprafața mucoasei corpului uterin;

– miometrul – stratul muscular al uterului, alcătuit din fibre musculare netede întrepătrunse, cu dimensiuni între 1,5 și 2,5 cm;

– peritoneul – acoperă cea mai mare parte a corpului uterin și cervixul posterior, formând seroasa uterină.

Aportul sanguin al uterului este realizat de artera uterină, care se anastomozează cu artera ovariană și cea vaginală.

Anexele uterului:

a) Tubele fallopiene sunt structuri cavitare pereche, ce reprezintă terminațiile proximale nefuzionate ale ductelor milleriene. Lungimea lor variază de la 7 la 12 cm.

Funcții: preluarea ovulului, furnizarea mediului fizic pentru concepție, transportul și nutriția ovulului fertilizat.

Tubele sunt împărțite în mai multe regiuni: regiunea interstițială, istmul, ampula și fimbria.

Aportul sanguin al tubelor se realizează de către arterele uterine și ovariene.

b) Ovarele sunt structuri gonadale pereche. Variază în dimensiuni până la 5x3x3 cm. Variațiile dimensiunilor sunt consecința producției endogene de hormoni, care se modifică cu vârsta și cu fiecare ciclu menstrual. Substanțele exogene, inclusiv contraceptivele orale sau medicația de inducere a ovulației, pot stimula sau suprima activitatea ovariană.

Fiecare ovar prezintă o zonă corticală și una medulară. Zona corticală este formată dintr-o stromă specializată și foliculi aflați în diferite stadii de evoluție. Medulara ocupă o porțiune mică a ovarului și este compusă din țesut fibromuscular și vase sanguine.

Aportul sanguin al ovarului se realizează de către artera ovariană, care se anastomozează cu artera uterină.

1.2. Bolile cu transmitere sexuală

Definiție

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sau bolile venerice sunt infecții transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise și pe alte căi.

Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, în afară de contactul sexual, mai putem întâlni: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mamă la făt, etc.

Treponema Pallidum N. gonorhoeae Candida Albicans

Chlamydia Trichomonas Pediculoza pubiana Virusul Hepatic B

BTS este o infecție cauzată de bacterii și sunt grupate în două categorii:

BTS majore din care fac parte:

BTS minore din care fac parte:

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirii bolnavilor și organizată pentru servicii permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire și supraveghere permanentă și o atenție deosebită din partea asistentei medicale.

Spitalul cuprinde următoarele părți componente funcționale:

– serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este primit cu zâmbetul pe buze și cu cuvinte de încurajare, esențială fiind cucerirea încrederii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacienții vor fi dezbrăcați și examinați. La nevoie pacientul este ajutat de asistentă și așezat în poziția necesară examinării

– prelucrări sanitare – aici se face deparazitarea și îmbăierea bolnavului, după care acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată și condus pe secția cu paturi

– secția cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi și sala de tratamente, unde se asigură asistența corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.

După ce medicul hotărăște internarea bolnavului, asistenta completează biletul de internare, foaia de observație și trece datele pacientului în registrul de internări.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare ale pacientului

Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se alege în funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex. Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și să se instaleze comod și în poziția indicată de medic în pat.

Bolnavului i se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioară a secției precum și indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziție indicată dacă este cazul și scopul acestuia. Asemenea i se explică necesitatea și modul recoltării de produse biologice și patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.

Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru a crea un mediu de securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4, max. 6 paturi cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniștite și bine aerisite cu aer umidificat.

Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentație pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentația necesară încă din prima zi de internare. Bolnavilor li se acordă o pregătire preoperatorie și postoperatorie în vederea asigurării condițiilor optime necesare intervenției și a procesului de vindecare precum și pentru evitarea unor complicații grave și nedorite.

Asistenta observă și este obligat să consemneze aspectul general, înălțimea, greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor și mucoaselor, faciesul și starea psihică a bolnavului. Ea va urmări necesitățile pacientului, manifestările de dependență în vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale și patologice ale pacientului precum și bolile care au influență asupra anesteziei și intervenției (afecțiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.).

2.3. Asigurarea condițiilor igienice ale pacientului

Pregătirea patului și accesoriului

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poată sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare.

Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două perne și o pătură din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături. Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

Schimbarea lenjeriei de pat

Pregătirea patului fără pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearșaf simplu, cearșaf plic, două fețe de pernă, una-două pături, două perne. După ce se îndepărtează noptiera de pe lângă pat se așează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearșaful se așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colțul apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute.

Toaleta intimă

Scop:

– igienic

– menținerea unei stări de confort fizic

– în vederea efectuării unor tehnici la acest nivel

Se face de mai multe ori pe zi la pacienții inconștienți, la cei cu sonde vezicale, înaintea intervențiilor chirurgicale în regiunea anală sau a organelor genitale, a căilor urinare și în perioadele menstruale la femei.

Materiale necesare

– paravan

– două bazinete

– tampoane sterile din vată sau comprese

– pensă port-tampon

– cană cu apă caldă

– săpun lichid

– prosop

– mănușă de cauciuc, mănușă de baie

– mușama, aleză

Se controlează temperatura apei, se pregătește patul cu mușama și aleză. Se asigură intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se așează în poziție ginecologică, se servește cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă mănușa de cauciuc peste care se ia mănușa de baie. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus turnând apă și săpun. Se limpezește abundent, se îndepărtează bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudrează cu talc.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

Funcțiile vitale (respirația, pulsul, tensiunea arterială, temperatura) sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Acestea se măsoară în următoarele cazuri:

când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoanenușă de baie

– mușama, aleză

Se controlează temperatura apei, se pregătește patul cu mușama și aleză. Se asigură intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se așează în poziție ginecologică, se servește cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă mănușa de cauciuc peste care se ia mănușa de baie. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus turnând apă și săpun. Se limpezește abundent, se îndepărtează bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudrează cu talc.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

Funcțiile vitale (respirația, pulsul, tensiunea arterială, temperatura) sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Acestea se măsoară în următoarele cazuri:

când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane

când este admis într-o unitate spitalicească (la internare, pe toată perioada spitalizării și la externare)

înainte și după proceduri invazive de diagnostic

înainte și după intervenții chirurgicale

înainte și după efectuarea intervențiilor de îngrijire care pot influența funcțiile vitale.

Respirația

Evaluarea funcției respiratorii a pacientului e un indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.

Elemente de apreciat:

– tipul respirației

– amplitudinea mișcărilor respiratorii

– ritmul

– frecvența

Intervențiile asistentei:

– așezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată

– plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui

– numărarea inspirațiilor timp de un minut

– consemnarea valorii obținute pe foaia de temperatură

R= 16-18 r/min

Pulsul

Evaluarea funcției cardio-vasculare

Elemente de apreciat:

– ritmicitatea

– frecvența

– celeritatea

– amplitudinea

Locuri de măsurare:

– orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos (artera radială, humerală, carotidă, femurală, temporală, tibială, superficială, pedioasă)

Intervențiile asistentei:

– pregătirea psihică a pacientului

– spălarea pe mâini

– reperarea arterei

– fixarea degetelor palpatoare pe tractul arterei

– exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor

– numărarea pulsațiilor timp de un minut

– consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de temperatură

P= 60-80/min

Tensiunea arterială

Evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a inimii, rezistența, determinate de elasticitatea și calibrul vaselor)

Elemente de evaluat:

– tensiunea arterială sistolică (maximă)

– tensiunea arterială diastolică (minimă)

Intervențiile asistentei:

– pregătirea psihică a pacientului

– asigurarea repausului fizic și psihic timp de 15 minute

– spălarea pe mâini

– se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului, sprijinit în extensie

– se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manșetei

– se introduce olivele stetoscopului în urechi

– se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsatile

– se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei, până se percepe primul zgomot arterial (reprezintă valoarea TA maxime)

– se reține valoarea indicată pentru a fi consemnată

– se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice

– se reține valoarea indicată în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând TA minimă

– se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală roșie.

TA= 120\60 mmHg

2.5. Alimentația pacientului

Alimentația pacientului trebuie să respecte următoarele principii:

înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare creșterii (la copii) sau cele necesare refacerii pierderilor prin consum (la adulți)

asigurarea aportului de vitamine și săruri minerale necesare metabolismului, normal, creșterii și celorlalte funcții

favorizarea procesului de vindecare prin curățarea organelor bolnave; alimentația rațională poate influența tabloul clinic, caracterul procesului infecțios (patologic) și ritmul evoluției acestuia, devenind astfel un factor terapeutic

consolidarea rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente

În funcție de starea bolnavului, alimentarea lui se face:

– activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau salon

– pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea pacientului

La pacienții internați, Cefotetan se administrează intravenos la fiecare 12 ore sau Cefoxitin plus doxiciclină. Cefoxitinul se administrează intravenos la fiecare 6 ore. Doxiciclina se administrează intravenos sau sub formă de tablete la fiecare 12 ore. După cel puțin 24 ore de tratament antibiotic intravenos, se administrează antibiotice orale (doxiciclină sau clindamicină). Clindamicina se administrează intravenos la fiecare 8 ore. Gentamicina se administrează intravenos la fiecare 8 ore sau o dată pe zi.

Antiinflamatoarele (Ibalgin, Ibuprofen), antipireticile (Algocalmin), antiemeticile (Metoclopramid) se administrează peroral sau intramuscular.

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice completează simptomatologia bolii, reflectă evoluția acesteia și eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează apariția unor complicații. Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea cazurilor. Aceasta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării și comportamentul său pentru reușita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă adecvată, repaus la pat și așezarea lui în poziția necesară recoltării.

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de caz

Spălătura vaginală înseamnă introducerea unui curent de lichid (apă sau soluție medicamentoasă) în vagin, curent de lichid care, după ce va spăla pereții vaginali se va evacua pe lângă canulă.

Scop: terapeutic, pentru îndepărtarea conținutului vaginal, dezinfecție locală, calmarea durerilor, reducerea proceselor inflamatorii.

Materiale necesare:

1. De protecție:

– paravan, prosop

– mușama, traversă, cearșaf

– tăviță renală

– pensă porttampon

2. Sterile:

– mănuși de cauciuc

– tampoane de vată

– canulă vaginală

– irigator

– bazinet

Medicamente: 2 litri soluție medicamentoasă, după caz: apă oxigenată, soluție cloramină, soluție permanganat de potasiu 1:2000, oxicianură de mercur 1:4000.

Pregătirea psihică și fizică a pacientei

Pregătirea psihică: Pacienta este informată asupra tehnicii și a necesității efectuării spălăturii vaginale.

Pregătirea fizică:

Se izolează patul cu un paravan; patul va fi protejat cu mușama și traversă. Pacienta va fi așezată în poziție ginecologică, apoi i se introduce bazinetul sub bazin. Se spală organele genitale externe cu apă și săpun. Spălarea organelor genitale externe se poate face și cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon.

Spălarea organelor genitale externe se va face dinspre simfiza pubiană spre anus, pentru a evita contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală.

Tehnica:

Asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun, apoi îmbracă mănușile sterile. Se adaptează canula la tubul irigatorului. Verifică temperatura soluției, apoi scoate aerul din irigator. Cu blândețe, introduce canula în vagin și deschide robinetul irigatorului. Scoate canula înainte ca irigatorul să se golească și pensează tubul irigatorului. Canula va fi pusă în tăvița renală.

După terminarea spălării, asistenta scoate bazinetul și examinează lichidul de spălătură; la indicația medicului, acesta va fi trimis la laborator.

După scoaterea bazinetului, asistenta va usca regiunea genitală și cea anală.

Îngrijiri ulterioare:

– asistenta va îndepărta materialele folosite și va aranja patul, apoi va îndepărta paravanul.

– pacienta va fi ajutată să se îmbrace și va fi așezată într-o poziție comodă.

– se va nota în foaia de observație tehnică și aspectul lichidului de spălătură.

Recoltarea sângelui capilar

Sângele se recoltează pentru examene hematologice, biochimice, bacteriologice, parazitologice, serologice.

Recoltarea se face prin înțepare, puncție venoasă, puncție arterială.

Materiale:

– mănuși de cauciuc

– ace, tampoane de vată, seruri test

– tavă medicală curată, cameră umedă, lame uscate, curate, degresate, șlefuite, pipete Potain, soluții dezinfectante – alcool 90 grade

Execuție:

– se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 de grade

– se evită congestionarea printr-o frecare puternică și prelungită

– se așteptă evaporarea alcoolului

– cu o mișcare bruscă se înțeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremității, perpendicular pe straturile cutanate

– se șterge cu un tampon cu alcool

Pregătirea produsului pentru laborator:

– la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru

– se așează o lamelă cu marginile șlefuite în unghi de 45 grade și se trage cu lama

– lamela se trage către partea liberă a lamei, și antrenând toată picătura fără să o fragmenteze

– se agită lama pentru uscare

– se etichetează și se trimite la laborator

Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice

Materiale:

– seringă de 2 ml uscată

– soluție de citrat de Na 3,8%

– ace pentru puncția venoasă

– stativ și pipete westergreen

– pernuță, mușama, eprubete, tăviță renală, garou, vată

– alcool 70 de grade

Execuție:

– asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun

– îmbracă mănuși de cauciuc sterile

– aspiră în seringă 0,4 ml citrat de Na 3,8%

– puncționează vena fără garou și aspiră sânge până la 2 ml

– retrage acul și aplică un tampon cu alcool, scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă și omogenizează lent

– așează eprubeta în stativ

Pregătirea produsului pentru laborator:

– se completează buletinul

– se etichetează produsul

Recoltarea secrețiilor cervico-vaginale

Este foarte important ca proba să se recolteze corect la nivelul joncțiunii scuamo-cilindrice, zona unde apare cel mai frecvent transformarea malignă. Localizarea joncțiunii scuamo-cilindrice poate fi identificată prin modificarea culorii și texturii între epiteliul cilindric și cel pavimentos. Epiteliul pavimentos apare roz pal, lucios și neted. Epiteliul cilindric apare mai roșu cu suprafața granulară.

PRELEVAREA PROBEI FOLOSIND SPATULA

1. Capătului curbat al spatulei se rotește 360o în jurul colului menținând un contact strâns cu suprafața ectocervicală. Se retrage spatula din vagin.

2. Se introduce capătul spatulei cu secreția în soluția de fixare și se învârte de 10 ori. Se retrage spatula din flacon.

PRELEVAREA PROBEI FOLOSIND PERIUȚA ENDOCERVICALĂ CYTOBRUSH

1. Se introduce periuța în endocervix numai cât se introduc toți perii în canalul endocervical, se rotește ușor 90-180o în aceeași direcție. Se scoate periuța cervicală.

2. Se introduce periuța în flaconul cu fixator, se spală și se apasă energic pe pereții flaconului de 10 ori. Se agită energic periuța în fixator pentru a ceda în lichid toate celulele lipite de perișori. Dacă se văd zone de periuță cu material din probă, cu ajutorul unei spatule se preia materialul și se introduce în fixator.

Dacă periuța endocervicală are zona marcată pentru secționare, se rupe vârful periuței și se introduce în flaconul cu fixator.

IDENTIFICAREA PROBEI PE FLACON

Pe flaconul cu capacul bine închis se notează cu datele de identificare ale probei și datele de identificare ale pacientei care trebuie să coincidă cu cele de pe fișa de însoțire a probei. Se notează pe flacon numele pacientei, proba biologică recoltată, nr. de înregistrare ș.a. Orice corectare a datelor înscrise inițial trebuie încercuită cu roșu pentru a se ști care este varianta corectă.

Este preferabil să se înscrie pe flacon și codul numeric personal. Sunt astfel două elemente de identificare personală (numele și codul) care pot preveni orice greșeală de identificare a pacientei.

COMPLETAREA FIȘEI DE ÎNSOȚIRE

Se completează fișa de însoțire cu toate informațiile necesare.

2.9. Educația pentru sănătate

Scopul educației pentru sănătate este de informare, profilaxie a BTS și control.

Clinicienii și agențiile de sănătate publică își împart responsabilitatea prevenirii și controlului BTS, inclusiv a infecției HIV, și e posibil ca, în era îngrijirii controlate, rolul clinicienilor care acordă îngrijirea primară să devină din ce în ce mai important în prevenire, ca și în diagnostic și tratament.

Recomandările actuale se adresează în special adolescenților activi sexual și adulților la risc pentru bolile cu transmitere sexuală (BTS). Informarea adecvată privind aceste boli precum și sfaturile legate de comportamentul sexual al adolescenților activi sexual și adulților la risc pentru bolile cu transmitere sexuală (BTS), pot reduce semnificativ incidența BTS.

Informații despre metodele de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală (BTS) se găsesc la următoarele surse și în următoarele locuri:

internet – numai surse verificate sau oficiale

medicul de familie

medicul specialist (ginecolog, urolog, dermatolog, infecționist)

reuniuni publice

În prevenirea bolilor cu transmitere sexuală sunt importante

Abstinența sexuală selectivă

Importanța metodelor contraceptive de barieră – folosirea prezervativului în mod consecvent

În ciuda progreselor înregistrate în screening-ul, diagnosticul și tratamentul bolilor cu transmitere sexuală, acestea continuă să reprezinte o cauză importantă de morbiditate și mortalitate în lume.

Bolile sexuale necesită de cele mai multe ori evaluare medicală și tratament. De multe ori, aceste boli sunt asimptomatice, sau se manifestă prin scurgeri vaginale sau de la nivelul penisului și/sau prin senzație de arsură sau durere la urinat. Pentru diagnosticul unei BTS medicul trebuie să efectueze anumite teste, de exemplu pentru chlamydia, gonoree, sifilis, sau trichomoniază. Tratamentul adecvat pentru o boală sexuală te poate vindeca, dar practicarea unor reguli de sex sigur poate preveni aceste boli.

Prevenirea și controlul BTS se sprijină pe reducerea riscului mediu de expunere sexuală, prin:

(1) reducerea ratei medii de schimbare a partenerului, în toate grupurile populaționale;

(2) reducerea eficienței transmiterii, prin încurajarea practicilor sexuale mai sigure, utilizarea prezervativelor în timpul actelor sexuale întâmplătoare sau comerciale, imunizarea contra hepatitei B și multe alte abordări; și

(3) scurtarea perioadei de infectivitate a BTS, prin detectarea și tratarea lor curativă sau limitantă, din stadii precoce.

Îmbunătățirea detectării și tratării BTS depinde în parte de eforturile societății de a învăța persoanele tinere cum să recunoască simptomele de BTS și de a face o astfel de preocupare accesibilă, necostisitoare și acceptabilă, în special pentru tinerii pacienți, care au probabilitatea cea mai mare de a dobândi BTS. Clinicianul care acordă îngrijire primară este responsabil „pentru cei 4C" din tratamentul cazurilor de BTS: asigurarea asupra complianței terapiei, tratarea contacților, promovarea utilizării prezervativelor (condoms) și sfătuirea (counseling) asupra reducerii riscului. Mai mult, datorită faptului că mulți indivizi infectați nu dezvoltă nici un simptom sau nu reușesc să recunoască și să descrie simptomele, clinicienii trebuie să realizeze o apreciere a riscului pentru adolescenți și adulții tineri și trebuie să utilizeze informațiile obținute din cercetarea selecților asupra BTS, să interpreteze simptomele și semnele și să identifice indivizii care au nevoie să fie sfătuiți.

Obiective:

creșterea nivelului de informare a populației

conștientizarea populației țintă asupra riscurilor de infectare cu BTS

încurajarea populației ținta pentru participare la screening, corectarea factorilor de risc modificabili

Adulții cu infecții sexuale în evoluție sau în ultimul an, au un risc crescut pentru boli sexuale în viitor. Adulții care au parteneri sexuali multipli sunt considerați la risc crescut și trebuie să fie informați în privința prevenirii bolilor cu transmitere sexuală. Adolescenții căsătoriți intră în categoria de risc al adulților, prin urmare sunt la risc dacă au relații sexuale poligame.

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) includ: infecția cu chlamydia trachomatis, hepatita B, hepatita C, herpesul genital, HIV/SIDA, infecția cu papilomavirus (HPV), gonoreea, sifilisul și trichomoniaza vaginală. Aproape jumătate din persoanele care se îmbolnăvesc de o infecție sexuală au între 15-25 ani.

Pe lângă pericolele aduse propriei sănătăți, o femeie însărcinată poate transmite o BTS fetusului, în timpul sarcinii sau nașterii. Unele BTS-uri pot duce la pierderea sarcinii sau la o naștere prematură.

2.10. Externarea pacientului

Medicul este cel care va hotărî momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispoziția medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei și completării biletului de ieșire și va asigura alimentația bolnavului până la externare.

Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca bolnavul să-și primească lucrurile personale de la magazia spitalului și să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire. Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl lasă în grija aparținătorilor.

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIALE

Definiția nursingului O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății)

Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății, cuprinzând:

– promovarea sănătății;

– prevenirea îmbolnăvirilor;

– îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate unitățile sanitare, așezările comunitare și toate formele de asistență socială.

A.N.A. (North American Association) dă următoarea definiție pentru nursing:

„Nursingul nu este numai sinteză a practicii de nursing și a educării în domeniul său ci are scopul de a menține și stimula sănătatea populației. Îngrijirea are un caracter continuu, fiind orientată asupra individului, a familiei sau a grupului, contribuind astfel la sănătatea întregii populații din zona respectivă. Nursa aplică diverse metode pentru a menține și stimula sănătatea, scopul ei fiind acela de a-i apropia pe indivizi de familie/diverse grupuri.”

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale individului.

„O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esențială a ființei umane, pentru a-și asigura starea de bine, în apărarea fizică și mentală”.

Etapele procesului de îngrijire

1. Culegerea de date;

2. Analiza și interpretarea datelor (probleme, diagnostic de îngrijire);

3. Planificarea îngrijirii (obiective);

4. Realizarea intervențiilor (aplicarea lor);

5. Evaluarea.

1. Culegerea de date – ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea sa. Ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra suferinței, obiceiurilor sale de viață și a stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.

2. Analiza și interpretarea datelor – ne permite să punem în lumină problemele specifice de dependență și sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea „diagnosticului de îngrijire”.

3. Planificarea îngrijirilor ne permite:

a. determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmărite;

b. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor.

4. Aplicarea intervenției – utilizarea planului de intervenție elaborat (precizarea concretă a intervenției).

5. Evaluarea – constă în analiza rezultatului obținut, dacă au apărut date noi în evoluția stării pacientului și, eventual, dacă este necesară reajustarea intervenției și obiectivelor (proces ciclic).

Cazul 1. Plan de îngrijire

CULEGEREA DATELOR

Date fixe

Nume: C.

Prenume: I.

Vârsta: 20 ani

Domiciliu: Turda

Religie: ortodoxă

Ocupație: studentă la stomatologie

Data internării: 27.05.2014 ora 18:50

Diagnostic de internare: infecție cu tricomonas vaginalis

Istoricul bolii: durere accentuată în etajul abdominal inferior, grețuri, arsuri vaginale, subfebrilă.

Antecedente heredo-colaterale: fără importanță patologică

APF: menarha la 14 ani, cicluri regulate, durata 4 zile.

Nașteri 0; Avorturi: 0

APP: bolile infecto-contagioase ale copilăriei, masa ginecopatei fără antecedente și alte boli cronice.

Examen obstetrical: col de nulipară, fără leziuni

TV: col închis, uter în anteflexie de mărime și consistență normală, sensibil la mobilizare, anexa dreaptă 4/4 mm, elastică, nedureroasă, mobilitate redusă; anexa stângă palpabilă, nedureroasă; Douglas suplu, mucoasă genitală inflamată, leucoree verzuie spumoasă cu miros neplăcut.

Echo: vezică urinară în semirepleție, uter 71/30/50 mm; anexa dreaptă hipoechogenă 30/20 mm; anexa stângă 20/19 mm. Nu sunt colecții în Douglas.

Înălțime: 155 cm; Greutate: 42 kg

T.A. 110/60 mm/Hg

Puls 80 b/minut

Temperatura 37,6°C.

Identificarea problemei

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Probleme: respirație inadecvată

Manifestări de dependență: dispnee (polipnee)

Sursă de dificultate: anxietatea.

2. Nevoia de a bea și a mânca

Probleme: alimentație și hidratare necorespunzătoare

Manifestări de dependență: grețuri

Sursă de dificultate: iritație peritoneală.

3. Nevoia de a elimina

Probleme: eliminări intestinale alterate

Manifestări de dependență: grețuri

Sursă de dificultate: boala infecțioasă acută

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Pacienta nu manifestă dependență în satisfacerea acestei nevoi.

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

Probleme: insomnie, disconfort, oboseală

Manifestări de dependență: somn insuficient calitativ și cantitativ

Sursă de dificultate: durere, grețuri

6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

Pacienta apreciază calitatea, semnificația hainelor; își alege haine potrivite staturii, greutății și vârstei sale.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Probleme: hipertermie

Manifestări de dependență: subfebrilitate

Sursă de dificultate: boala infecțioasă acută.

8. Nevoia de a fi curat și a proteja tegumentele

Pacienta își menține igiena intimă și generală în limite satisfăcătoare; are deprinderi igienice bine conturate (baie, duș zilnic).

9. Nevoia de a evita pericolele

Probleme: alterarea integrității fizice

Manifestări de dependență: semne inflamatorii

Sursă de dificultate: durere.

10. Nevoia de a comunica

Pacienta comunică ușor, folosește un limbaj adecvat, dar respectuos; își exprimă dorințele, emoțiile.

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri

Pacienta are propriile principii, respectă tradiția și religia și are un cult personal atât pentru propria valoare, cât și pentru cea a mentorilor săi.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Probleme: neputință

Manifestări de dependență: incapacitatea de a face ceea ce-i place

Sursă de dificultate: spitalizare, durere.

13. Nevoia de a se recrea

Pacienta își ocupă timpul liber citind sau ascultând muzică clasică.

14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea

Pacienta dorește să cunoască cât mai multe (educație sanitară), pentru a evita o nouă spitalizare.

Probleme:

alterarea confortului fizic din cauza durerii

potențial deficit de volum lichidian

deficit de cunoștințe

alterarea vieții sexuale

risc de complicații

ANALIZA, INTERPRETAREA ȘI IMPLEMENTAREA DATELOR

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR

ALIMENTAȚIA BOLNAVEI

INVESTIGAȚII PARACLINICE

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Cazul 2. Plan de îngrijire

CULEGEREA DATELOR

Date fixe

Nume: P.

Prenume: V.

Vârsta: 27 ani

Domiciliu: Turda

Religie: penticostală

Ocupație: casnică

Data internării: 12.03.2014 ora 8:10

Diagnostic internare:

Motivele internării: durere acută, febră, dureri lombare cu micțiuni dese, dureroasă, leucoree, stare subfebrilă.

Antecedente heredo-colaterale: mama litiază biliară, tată decedat

APF: menarha la 12 ani, cicluri regulate, durata 4-5 zile.

Nașteri: 3; Avorturi: 0

APP: rujeolă în copilărie, hepatită virală A, apendicectomie

Înălțime: 160 cm; Greutate: 70 kg

T.A. 150/65 mmHg

Puls 92 b/minut

Temperatura 38,4°C

U. M. 02.02.2014

Istoricul bolii:

Pacienta afirmă că în urmă cu două zile încep dureri lombare, micțiuni dese cu durere; face febră. Ne atrage atenția că a născut în urmă cu trei luni, dar nu mai alăptează (și-a reluat viața sexuală).

Examene paraclinice:

Hemoleucogramă: Ht: 34 %; Hb: 11,6 %; Leucocite: 10 000

VSH: 12

Urocultură: Eschericchia coli prezent

Test de sarcină: negativ

Examen obstetrical: abdomen suplu, elastic, dureros la palpare în hipogastru și fosa iliacă dreaptă

TV: uter în anteflexie de mărime și consistență normală, sensibil la palpare; anexa stângă nepalpabilă; zona anexială dreaptă sensibilă la palpare; Douglas liber.

Ex. valve: col întredeschis, leucoree moderată galben-verzuie

Echografie: vezică urinară în semirepleție

uter 72/42/37 mm

anexa dreaptă 33/26 mm; chist ovarian

anexa stângă 29/20 mm.

Fină lamă transonică retrouterin.

Rinichi fără ectazii, nisip renal prezent.

Identificarea problemei

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Probleme: circulație inadecvată

Manifestări de dependență: HTA (TA max ușor crescută)

Sursă de dificultate: anxietate stare febrilă.

2. Nevoia de a bea și a mânca

Probleme: posibilă alterare prin deficit al hidratării și alimentării

Manifestări de dependență: inapetență, lipsa senzației de sete

Sursă de dificultate: deficit de cunoștințe

3. Nevoia de a elimina

Probleme: eliminări menstruale alterate

Manifestări de dependență: disurie

Sursă de dificultate: proces inflamator pelvin

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Probleme: dificultate în mobilizare

Manifestări de dependență: durere lombară

Sursă de dificultate: proces inflamator și infecție urinară

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

Probleme: insomnie, disconfort

Manifestări de dependență: oboseală, somn insuficient

Sursă de dificultate: durere, micțiuni dese

6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

Pacienta nu acordă o importanță deosebită ținutei vestimentare, viața ei are alte priorități: copiii, religia.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Probleme: hipertermie

Manifestări de dependență: febrilă – 38,4°C

Sursă de dificultate: proces inflamator și infecție urinară.

8. Nevoia de a fi curat și a proteja tegumentele

Pacienta pune un mare accent pe igiena fizică; își satisface această nevoie fără dificultate prin duș zilnic.

9. Nevoia de a evita pericolele

Probleme: alterarea integrității fizice

Manifestări de dependență: semne inflamatorii

Sursă de dificultate: durere, febră.

10. Nevoia de a comunica

Probleme: comunicare ineficientă

Manifestări de dependență: complex de inferioritate

Sursă de dificultate: deficit de cunoștințe.

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri, religii

Probleme: neputința

Manifestări de dependență: dificultatea de a participa la serviciile religioase

Sursă de dificultate: spitalizare.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Pacienta nu dorește altceva decât să fie cu copiii și familia (acestea sunt realizările ei)

13. Nevoia de a se recrea

Pacienta își ocupă timpul liber cu copiii, gospodăria – pentru ea a crește copii și a avea grijă de familie sunt lucruri care o relaxează.

14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea

Probleme: deficit de cunoștințe

Manifestări de dependență: neîncredere

Sursă de dificultate: anxietate, nivel social scăzut, izolare prin apartenența religioasă.

Probleme:

alterarea confortului fizic din cauza durerii și a metroragiei reduse

eliminări urinare alterate, eliminări menstruale alterate

potențial deficit de volum lichidian

hipertermie

risc de complicații

alterarea somnului

posibila alterare a ritmului cardiac

ANALIZA, INTERPRETAREA ȘI IMPLEMENTAREA DATELOR

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR

ALIMENTAȚIA BOLNAVEI

INVESTIGAȚII PARACLINICE

TRATAMENT MEDICAMENTOS

CAP.IV. CONCLUZII

În urma cazurilor relatate în acest proiect nu ne putem baza pe principiul "Mie nu o să mi se întâmple așa" când vine vorba despre bolile cu transmitere sexuală. Chiar și în cazul cuplurilor stabile!

Din păcate, puțini sunt cei care sunt scutiți de neplăcerea aflării unui diagnostic nefavorabil spus pe un ton delicat sau unul ferm de către medicul ginecolog ori specialistul urolog. Cu toată informația, bolile cu transmite sexuală (BTS) rămân o problemă. Din păcate chiar și în 2014, prezervativul este singura metodă care oferă protecție BTS, cu condiția să fie folosit la fiecare contact sexual și încă de la începutul actului.

Sfatul medicilor din întreaga lume este următorul: nu neglija nici un simptom banal din sfera organelor sexuale. Un control la medicul specialist îți poate salva sănătatea și uneori chiar viața. Chiar dacă nu apar simptome supărătoare, unele virusuri pot fi prezente în organism, de aceea, examenele medicale anuale sunt obligatorii. În plus, oricine citește o carte despre tot ceea ce înseamnă viața sexuală cu plăcerile și durerile ei, are doar de câștigat deoarece va putea identifica mai ușor o eventuală infecție genitală.

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Restian, Editura Medicală București – Bazele medicinei de familie

2. Johnatan S. Berek, Editura medicală Callisto, 1999 – Novak – Ginecologie

3. Lemnete I., Rădulescu I., Editura medicală București, 1975 – Manual de obstetrică și ginecologie pentru cadre medii

4. Mark H. Beers, Robert Berkow, manualul Merck de diagnostic și tratament, Ediția a XVII, 2002 – Inflamațiile și infecțiile ginecologice

5. Mioara Mincu, Editura Carol Davila, București, 2005 – Farmacologie – manual pentru învățământul postliceal

6. Titircă L., Editura Viața Medicală Românească, București, 2000 – Dicționar de termeni pentru asistenți medicali

7. Titircă Lucreția, Editura Viața Românească, București, 2007 – Ghid de nursing

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Restian, Editura Medicală București – Bazele medicinei de familie

2. Johnatan S. Berek, Editura medicală Callisto, 1999 – Novak – Ginecologie

3. Lemnete I., Rădulescu I., Editura medicală București, 1975 – Manual de obstetrică și ginecologie pentru cadre medii

4. Mark H. Beers, Robert Berkow, manualul Merck de diagnostic și tratament, Ediția a XVII, 2002 – Inflamațiile și infecțiile ginecologice

5. Mioara Mincu, Editura Carol Davila, București, 2005 – Farmacologie – manual pentru învățământul postliceal

6. Titircă L., Editura Viața Medicală Românească, București, 2000 – Dicționar de termeni pentru asistenți medicali

7. Titircă Lucreția, Editura Viața Românească, București, 2007 – Ghid de nursing