Ingrijirea Pacientilor CU Hernie DE Disc

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU HERNIE DE DISC

–

CUPRINS

P A R T E A G E N E R A LA

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.2.1. HERNIA DE DISC Definiție

P A R T E A G E N E R A LA

“Să ajuți individul și acesta bolnav sau sănătos să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul fie bolnav sau sănătos să-și foloseasca fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibe tăria, voința sau cunoașterea necesară pentru a o face și să acționeze in așa fel incât săși poarte de grijă singur cât mai curând posibil”

VIRGINIA HENDERSON

ARGUMENT

Se pare ca în zilele noastre foarte mulți pacienți se prezinta la cabinetul medical pentru o afecțiune vertebrală sau pentru răsunetul acesteia asupra altor organe. Deaceea cunoașterea morfologiei si fiziologiei coloanei vertebrale se impune ca o necesitate evidentă a practicii medicale contemporane.

Lombaigia și sciatica reprezintă unele dintre cele mai des intâlnite și înregistrate patologii in istoricul medicinei. Primele relatări scrise referitor la anatomia creierului, plexului brahial și nervului sciatic le întâlnim în lucrarile lui Hipocrate. Deși in lucrările sale, efectuate pe animale, avea dificulăți în diferențierea nervilor periferici de tendoane.

Hipocrate a atribuit printre primii paresteziile, slăbiciunile musculare in membre și tulburările sfincteriene patologiilor însoțite de compresie medulară. În ceea ce privește terminologia folosită pentru suferințele coloanei lombare, nu există nici pe departe unanimitate de păreri.

Afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc iar de alții discopatie.

Ultimul termen cu ințeles mai larg pare mai apropiat de realitatea anatomoclinica deoarece discul intervertebral nu suferă doar prin herniere existând o întreagă patologie discală, diferită de hernia de disc, care determină suferințe ale coloanei lombare. Pe de alta parte, coloana lombară trebuie privită ca un tot unitar care cuprinde pe lânga segmentul vertebro-discal și țesuturi moi adiacente (mușchi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea in sediul unei suferințe.

Sechelele neurologice cu handicap fizic definitiv reprezintă o complicație obișnuită a acestui domeniu. Strâns legate de această afecțiune costurile individuale și sociale aplicate sunt intense.

Tratamentul conservator al herniei discale include administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, terapie manuală, măsuri fizioterapeutice și administrarea epidurală a corticosteroizilor.

Cu toate că majoritatea celor care au făcut un acces de lombosciatică se ameliorează in 3 luni de zile, pâna la 20% din pacienti ajung să fie operați pe motivul herniei discale.

Fragilitatea sistemului nervos precum și diferența funcțională a sistemului nervos necesită oexpunere chirurgicală foarte precisă și o manipulare extrem de delicată în timpul actului chirurgical, alături de o gândire chirurgicală și neurologică judicioasă.

Toate acestea au dus la o permanentă dezvoltare a tuturor posibilităților de investigație în paralel cu dezvoltarea tehnicilor neurochirurgicale, fapt ce a lărgit în permanență aria patologiei accesibilă neurochirurgiei.

Răspunsul sistemului nervos la actul chirurgical este in general același cu alte părți ale organismului uman și are aceleași principii de bază ale chirurgiei.

Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o problemă medico-socială cu impact economico-financiar sugestiv. Este binecunoscut faptul că peste 80% din populație suportă de-a lungul vieții cel puțin un episod de durere lombară dizabilitantă.

Așadar este important să avem grijă de coloană deoarece accentuarea curburilor sau herierea discurilor ne afectează munca sau libertetea de mișcare. Aceste afecțiuni pot conduce in final la intervenții chirurgicale, dar acest lucru ar trebui evitat s-au facut in ultimă instanță deoarece prin tratamentul chirurgical se elimină doar riscul unei paralizii cauzate de compresiunea nervului, nu și problema in sine.

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală reprezinta segmentul axial al scheletului. Este o structură rezistentă, dar in același timp flexibila care sustine capul și corpul, menține trunchiul in poziție dreaptă, permițând în același timp mișcarea acestuia. Ea este așezată pe linia mediană si posterioară a trunchiului, întinzându-se de la scheletul craniului, cu care se articulează, pană la bazin. Coloana vertebrală este alcătuită, pe de o parte, din piese osoase numite vertebre, iar pe de alta, din piese fibrocartilaginoase, numite discuri intervertebrale. Aceste piese articulate intre ele conferă coloanei vertebrale rezistența și in același timp flexibilitate.

În alcatuireacoloanei vertebrale intra 33-34 de vertebre, care sânt grupate în cinci regiuni:

– cervicală (7 vertebre)

-toracică (12 vertebre)

-lombara(5vertebre)

-sacrala (5 vertebre)

– coccigiana ( 4-5 vrtebre)

Cele cinci vertebre care alcătuiesc regiunea sacrală sânt sudate între ele, formand osul sacrum. De asemenea, cele 4-5 vertebre care alcătuiesc regiunea coccigiană formează impreună osul coccis.

În medie lungimea coloanei vertebrale este de73-75 cm la bărbat și 60-65 cm la femeie, reprezentând astfel aproximativ 40% din lungimea totală a corpului.

. Fig. 1. [4]

Caracterele generale ale vertebrelor

Vertebrele se compun din urmatoarele părți: corpul vertebral, arcul vertebral, apofiza spinoasă, apofizele transverse, apofizele articulare.

Corpul vertebral are forma unui segment de cilindru. El este situat in partea anterioară a vertebrei și prezintă două fețe orizontale (una superioară și una inferioară) și o circumferință.

Arcul vertebral este format din doi pediculi vertebrali și două lame vertebrale. Pediculii vertebrali leagă arcul vertebral de corpul vertebrei. Atât marginea superioară, cât și cea inferioară a fiecărui pedicul vertebral prezintă câte o scobitură, numită incizura vertebrală. Incizurile a două vertebre suprapuse delimitează orificiul numit gaura intervertebrală, prin care ies nervii spinali.

Lamele vertebrale se întind de la pediculii vertebrali până la apofiza spinoasă, unde se unesc închizând arcul vertebral.

Corpul vertebrei împreună cu arcul vertebral delimitează orificiul numit gaura vertebrală. Prin suprapunerea vertebrelor care alcătuiesc coloana, și deci prin suprapunerea găurilor vertebrale, se formează canalul vertebral sau rahidian, în care se adăpostește maduva spinării.

Apofiza spinoasă este o proeminentă ososasă care pornește de pe fața posterioară a arcului vertebral, din dreptul liniei medianei a acestuia si snume din locul de unire al celor două lame vertebrale. Apofizele transverse sânt două proeminențe osoase care pornesc de pe fețele laterale ale arcului vertebral, din locul de unire al pediculilor cu lamele vertebrale. Apofizele articulare, in număr de patru (două superioare și două inferioare), sânt proeminențe osoase care pornesc de pe arcul vertebral de pe locul de unnire al pediculilor cu lamele vertebrale.

Canalul vertebral – Gaura vertebrală este cuprinsă între arc și corp. Prin suprapunerea vertebrelor se formează canalul vertebral, care adăpostește măduva spinării, acoperită de meninge.

Fig. 2.[5]

Fiziologia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală normală nu este rectilinie, ea prezintă patru curburi, și anume: cervicală, toracală, lombară, și sacrococcigiană.

Coloana vertebrală îndeplinește in organismul omului următoarele funcții:

– de susținerea capului, trunchiului și a membrelor superioare

– de protecție (apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice)

– de mobilitate

– de transmitere a greutații trunchiului la pelvis și membrele inferioare (de aceea dimensiunea vertebrelor crește spre inferior)

Toate vertebrele din zona cervicală, toracală și lombară se articulează între ele, dând posibilitatea corpului să efectueze mișcari precum aplecare, răsucire sau mișcări combinate. [4, 12, 2,10 ]

Prezentarea teoretică a bolii

HERNIA DE DISC

1.2.1. Definiție

Hernia de disc este o afecțiune prin care o parte din discul intervertebral apasă pe elementele anatomice din canalul spinal (radacinile nervoase și măduva spinării). Se întâmpla atunci când inelul fibros care menține discul pe loc se rupe, permițînd nucleului central să alunece în afară. Rezultatul este hernierea nucleului pulpos in canalul spinal.

Protuzia discală este o alunecare unilaterală a discului spre canalul spinal și radacina nervoasă pe care o afectează. Durerea este prezentă în mod constant și este localizată în strânsă relație cu discul intervertebral herniat.

Fig. 3.[10]

Fig. 4.[10]

1.2.2. Clasificare:

Hernia de disc se poate produce în mai multe regiuni ale coloanei vertebrale,astfel intâlnim:

-hernie de disc cervicală;

-hernie de disc toracală (mai rar);

-hernie de disc lombară (foarte des intîlnită).

Hernia posterioară a discului intervertebral se clasifică anatomic sau topografic.

– anatomic distingem:

– hernia de disc simplă în care ligamentul vertebral dorsal nu este rupt,

– hernia de disc intraspinală, in care ligamentul vertebral spinal este rupt si o porțiune din disc și din nucleul pulpos proemină în canalul rahidian.

– topografic distingem:

– hernia de disc intraspinală, situată în întregime în canalul vertebral și care provine din porțiunea mediană a discului, este cea mai frecventă, deoarece la acest nivel ligamentul vertebral dorsal este redus,

-hernia de disc intraforaminală provine din porțiunea externă a discului și comprimă rădăcina corespunzătoare pe procesul articular; hernia de disc laterală provine din porțiunea cea mai laterală a discului și poate provoca simptome numai dacă este situată în regiunea cervicală inferioară, comprimând, la acest nivel artera și nervul vertebral.

Leziuni asociate: acestea ajută la stabilirea indicației terapeutice și explică unele sechele postoperatorii;

– în rădăcină putem întâlni edem ascendent pe mai multe segmente, acestea explică unele semne clinice la distanță, deasupra nivelului compresiunii; reacție inflamatorie și sufuziuni hamoragice la nivelul compresiunii, care favorizează aderențele între hernie și rădăcină (arahnoidă).

-tulburari vasculare, care interesează fie arterele radiculare, fie venele;

-hipertrofie de ligament;

-leziunile articulațiilor interapofizare duc la artroza articulațiilor mici care ingustează gaura de conjugare, accentuând compresiunea;

-leziuni vertebrale (osteofitoză marginală și osteocondroză).

1.2.3. Etiologia

Vârsta de predilecție este între 30 și 45 de ani. La copii nu se produc herii de disc decât rar, deoarece discul nu este degenerat.

Bătrânii, nefăcând efoturi prea mari și discul suferind un proces de involuție nu prezintă hernii de disc decât foarte puțin frecvente.

Hernia de disc este mai frecventă la bărbați (raportul este de aproximativ 2:1); de obicei este unică, dar poate fi și multiplă, în aceeași regiune sau în diferite regiuni ale coloanei vertebrale (1%).

Hernia de disc cervicală și spondiloza cervicală apar la vârsta adulta și mai frecvent la persoanele vârstnice, incidența herniei de disc cervicale fiind de aproximativ 3-5% iar frecvența manifestărilor radiologice ale spondilozei cervicale fiind de 20-25% din populația de peste 50 de ani și crește la 70-80% la populația de peste 65 de ani.

Hernia de disc toracală prezintă un grad sporit de dificultate al tratamentului chirurgical, deși la acest nivel frcvența apariției este scăzută (1%), cel mai frecvent apare la nivelul 1/3 inferior al colanei dorsale sub T8 în 75% din cazuri, mult mai puțin frecvent la nivelul 1/3 mediu al coloanei dorsale și foarte rar de la nivelul D1 la D4.

Hernia de disc lombară, durerea b T8 în 75% din cazuri, mult mai puțin frecvent la nivelul 1/3 mediu al coloanei dorsale și foarte rar de la nivelul D1 la D4.

Hernia de disc lombară, durerea de spate, de diferite cauze are o prevalență foarte crescută, în cursul vieții 60-90% din populație prezintă un episod de lombagie sau lombosciatică, incidența anuală fiind de 5%, dintre aceștia un procent de 1-3% au hernie de discc.

Regiunea lombară și mai ales ultimele două discuri lombare reprezintă sediul de predilecție al herniei posterioare de disc, din următoarele cauze: șocul traumatic este transmis mai ales în segmentul lombar; ligamentul vertebral dorsal, îngust in regiunea lombară și redus la o bandă subțire situată pe linia mediană, este mai slab dezvoltat la discurile L4 – L5 și se află intr-un contact slab cu corpurile vertebrale; discurile lombare au aici înălțimea maximă și un nucleu pulpos voluminos, iar fibrele inelului fibros sînt lungi și subțiri; coloana vertebrală prezintă o lordoză mare și o mobilitate deosebită. Între 95 și 98%, herniile de disc sânt localizate în regiunea lombară, iar dintre acestea 50% sînt localizate la L4 și 40% la L5 (hernii multiple lombare apar in 3%).

1-2% din herniile de disc sânt situate cervical; ele se produc la C6-C7 (50%), la C5-C6 (30%) și niciodată la C1și C2; în 5% din cazuri sânt hernii multiple.

Cauzele acestor hernii cervicale sânt: mobilitatea mare a acestei regiuni, curbura fiziologică mare și eforturile care fac ca tracțiunile și tensiunile să fie mai mari la acest nivel. Rădăcinile cervicale sânt întinse și nu se lasă deplasate ca acelea din regiunea lombară.

În regiunea toracală, herniile de disc se produc foarte rar (1-2%), deoarece discurile sânt subțiri, iar nucleul este redus de volum.

Fibrele inelului fibros sânt scurte, groase și rezistente.

Hernia de disc este situată cel mai frecvent lateral (65%), mai rar median (33%) și excepțional bilateral (2%).

Hernia de disc lombară este mai frecventă de partea stângă, aceasta explicându-se prin faptul că dreptacii, în cursul mișcărilor obișnuite, fac flexiunea coloanei spre dreapta și tracțiunile cele mai mari le suportă mușchii vertebrali și segmentul lombar în stânga.

Hernia de disc cervicală este mai frecventă de partea dreaptă, din aceleași motive.

Fig.5. Compresia unui nerv spinal de către discul herniat [10]

1.2.4. Patogenia

Hernia unui disc este cauzată în general de degenerarea inelului fibros, cu trecerea timpului aceste discuri încep să se dezhidrateze și astfel î-și pierd flexibilitatea.

Hernia discului intervertebral este produsă de traumatisme, în general traumatisme mici și repetate, astfel dezvoltându-se fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Materialul gelatinos (nucleul) din interiorul discului, poate fi împins în afară prin fisurile din capsulă sau se poate rupe în bucați.

Primul stadiu de fisurare a discului vertebral cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil si se numește discopatie aceasta beneficiind de tratament medical.

Patogenic, există 3 tipuri de factori:

1. factorii predispozanți și anume: anomalii congenitale (ca spida bifidă), constituția individuală insuficientă a țesutului conjuctiv de susținere (normal, ligamentul vertebral dorsal este slab reprezentat în regiunea lombară).

2. factorii favovorizanți (modificările fiziologice și patologice ale discului, puncția lombară, sarcina, nașterea si anumite poziții ocupaționale ale individului).

3. factorii determinanți: traumatismul și efortul fizic (în 70% din cazuri există un traumatism în antecedente). Traumatismele mici și repetate asupra coloanei vertebrale, produc procese degenerative indirecte sau posttraumatice ale discului, la un efort ulterior, apare hernia. Factorii amintiți nu pot realiza hernia discală decât dacă nucleul își păstrează structura normală.

Suferința rădăcinii sub compresiunea și tracțiunea herniei trece prin 3 stadii:

-stadiul I (sindrom de iritație: parestezii și dureri),

-stadiul II (sindromul de compresie: semne deficitare în teritoriul rădăcinii comprimate: anestezie, modificări de reflecte etc.),

-stadiul III (sindrom de întrerupere sau de paralizie radiculară).

Mecanismul compresiunii radiculare depinde de localizare, volumul și consistența herniei (moale, dură), de unghiul și situația rădăcinii în foramen.

Factorii de risc care nu pot fi evitați sânt:

-înaintarea în varstă,

-sexul masculin,

-istoric de accidentări la nivel lombar

Fctorii de risc care pot fi evitați:

-locul de muncă sau alte activități care cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc,

cum ar fi poziția șezândă pe perioadă îndelungată, sau efectuarea de exerciții grele după o perioadă de inactivitate, mișcări repetitive sau vibrații constante

– ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau plecări bruște și frecvente.

-fumatul- nicotina și alte toxine pot deteriore capacitatea discurilor intervertebrale de a absorbi substanțe nutritive necesare, crescând astfel posibilitatea de distrugere a discurilor.

-obezitatea, creșterea ponderalăcauzează o sarcină crescută asupra discurilor de la nivel lombar.

1.2.5. Diagnosticul clinic

SIMPTOME

Simptomele variază foarte mult în funcție de localizarea exactă a herniei, precum și în funcție de țesutul moale implicat și afectat. Uneori pacienții sânt asimptomatici, această situație este posibilă în cazul în care nucleul pulpos nu apasă pe țesut moale sau nervi.

Mecanismul apariției simptomelor neurologice: factorul mecanic direct, o deplasare posterioară a discului, comprimă ligamentul vertebral dorsal și dă dureri moderate locale (lombagie), prin iritașia nervoasă de la nivelul discului și ligamentului. O deplasare mai mare a discului produce o compresiune marcată pe măduvă și în acest caz apare o contractură lombară foarte accentuată, uni sau bilaterală, cu dispariția lordozei și imobilitatea acestei regiuni, dacă discul este deplasat lateral comprimă rădăcina, dînd dureri radiculare.

Factorul vascular joacă un rol destul de marcat în mecanismul durerii. Hernia de disc produce congestie radiculară în dura mater și în formațiunile anatomice peridurale, care dă stază în venele mari epidurale și peridurale, care dă staza, în venele mari epidurale și perimedulare. Din cauza radiculitei de stază, durerile sciatice pot persista multă vreme după operație. O hernie este tolerată atâta timp cât circulația aterială și venoasă a rădăcinii este normală. Stațiunea bipedă prelungită, frigul, umezeala, pot determina o congestie în aceste plexuri venoase. Congestia produce un edem de disc, care poate provoca brusc ștrangularea rădăcinii. Căldura și repausul diminuează congestia și astfel dispare durerea.

Durerea resimțită de pacient poate varia de la moderată la foarte intensă, și poate să radieze de-a lungul tracturilor nervoase – ea se extinde din spate spre coapsă pe porțiunea posterioară, pană la nivelul gambei și piciorului, uneori numai

unilateral. Adesea herniile nu sânt diagnosticate imediat deoarece pacienții amână prezentarea la medic sau, simptomele sunt nespecifice.

Simptomele principale în hernia de disc L1 – L2 – L3 – L4 – L5

Tabel 1 [6]

Simptome descrise de pacient:

– spasm muscular,

– hipotrofie sau atrofie musculară în teritoriul afectat,

– durere iradiată de-a lungul nervilor,

– agravarea durerii la tuse, strănut, râs (prin creșterea presiunii în canalul vertebral)

– parestezii și alte tulburări senzitive la nivelul membrului inferior,

-slăbiciune în ambele picioare și pierderea controlului vezicii urinare si/sau a colonului, ceea ce se numește sindromul de coadă de cal, o formă severă de compresiune a rădăcinilor nervoase.

Simptome la distanță: discul edematiat dă tulburări de circulație în rădăcina respectivă și tulburări supraiacente corespunzătoare vaselor comprimate pe rădăcină, congestie venoasă și ischemie arterială în partea superioară a rădăcinii comprimate în segmentul medular corespunzător explică apariția simptomelor respective. Pot să apară simptome la distanță prin tulburari vasculare, reflexe la distanță.

Forme

Hernia de disc clasică se caracterizează prin: lumbago acut cu contractură paravertebrală de o intensitate variabilă.

Hernia de disc cu sciatică alternantă sau baculantă evoluează cu crize dureroase de sciatică alternantă (cu durere și amorțeală la piciorul afectat).

Hernia de disc cu sciatică bilaterală este inițial unilaterală caracterizată prin atrofie muzculară, tulburări de sensibilitate, tulburări ale reflexelor (L3-L4) denotă totdeauna o compresiune intrarahidiană și nu are niciodată origine reumatismală.

Hernia de disc sub rădăcină dă uneori scolioză fără contractură, durerile dominând tabloul clinic.

Herni de disc cu sciatică paralizantă – în cursul bolii se poate instala pareza în 2 etape: prima cu dureri lombare iradiate în membrul inferior și parestezii, a doua se caracterizează prin dispariția durerilor și instalarea paraliziei. Dacă după apariția paraliziei durerea cedează înseamnă că cedează înseamnă că hernia a rupt rădăcina, iar paralizia este definitivă.

Paralizia izolată a rădăcinii L5 se manifestă prin paralizia halucelui și degetelor și paralizia fesierului mare.

Paralizia izolată a rădăcinii S1 este rară deoarece miotomul S1 este inervat și de S2, flexia piciorului pe gambă este limitată, bolnavul nu se poate ține pe vârful piciorului, stepaj incomplet.

Paralizia biradiculară L5-S1 nici mișcarea de flexie nici cea de extensie nu sânt posibile. Stepajul este complet

Forma paraplegică după faza algică se instalează uneori faza paralitică caracterizată prin paraplegie, tulburări sfincteriene (retenție sau incontinență urinară, uneori și de materii fecale), anestezie de tip radicular.

Hernia de disc asociată cu alte tulburări vertebro-medulare ca: tumori medulare, chisturi hidatice vertebrale, scleroză în plăci, tabes (maladie cronică tardivă, de natură sifilitică, caracterizată prin pierderea progresivă a coordonării mișcărilor, ataxie locomotorie (pierderea echilibrului).
1.2.6. Diagnosticul paraclinic

Examenul clinic și paraclnic al herniei de disc lombare:

Examenul clinic al pacientului se efectuează în ortostatism sau/și clinostatism.

Se observă atitudinea de postură antalgică: cifoza, scolioza, rectitudinea coloanei lombare. Dacă durerea permite, se verifică posibilitatea de mișcare în plan sagital și frontal – blocaj vertebral ce blochează anteflexia. Presiunea exercitată la două laturi de deget lateral de linia spinoaselor corespunzător spațiilor L4-L5 sau L5-S1 declanșează durere de partea afectată.

Examenul neurologic

În absența deficitului motor, mersul este posibil doar pe vârfuri și călcâie.

Musculatura antero-externă a gambei depinde de rădăcina L5.

Pareza extensorului propriu al halucelui, este leziune radiculară L5.

Sensibilitatea se examinează în dermatoamele corespunzătoare.

Verificarea sensibilității perineului și organele genitale este obligatorie.

Reflexele osteotendinoase nu sunt patognomonice pentru radăcina L5.

Suferința rădăcinii S1 produce alterarea reflexului achiliean și reflex medio-plantar. Semnul Laseque se notează de la 0 la 90 de grade, sub 20 de grade indicând o leziune radiculară severă.

Evaluarea musculaturii abdominale, a feselor și a coapselor.

Examinarea șoldurilor și a articulațiilor coxo-femurale.

1.2.7. Diagnostic imagistic

Hernia de disc cervicală:

Radiografia simplă permite obținerea unor informații valoroase cu privire la anatomia și gradul de sensibilitate prin expuneri radiologice în flexie și extensie.

Mielografia permite evidențierea prezenței unei compresiuni medulare mai ales pe imaginea de profil.

Tomografia compiuterizată ne dă informații cu privire la structurile și dimensiunile canalului rahidian. Prin mielo CT se evidențiază bine hernia de disc cervicală și raporturile ei cu structurile nervoase.

Heria de disc toracică:

RMN dorsal evidențiază poziția herniei de disc mediană, laterală, foarte importantă pentru stabilirea tipului de abord chirurgical. Secțiunile axiale trebuie facute la distanțe mici (4mm) deoarece herniile de disc toracale sunt de mici dimensiuni și sunt frecvent calcificate.

Mielo CT dorsal poate da informații complementare necesare actului chirurgical al cazului respectiv.

Hernia de disc lombară:

Radiografia simplă este puțin importantș pentru diagnosticul pozitiv.

Tomografia compiuterizată evidențiază in special structurile osoase, dar permite și evidențierea herniei de disc, mărimea ei, prezența unor osteofite compresive. Pentru a crește acuatețea examinării se poate efectua mielo CT care arată localizarea fragmentului discal migrat.

RMN lombară este examinarea de elecție pentru stabilirea diagnosticului de hernie de disc deoarece oferă date complete, indică exact topografie herniei de disc, raportul cu sacul dural și cu rădăcina afectată, culigamentullongitudinal posterior, prezența unui fragment discal rupt și migrat, volumul herniei în raport cu dimensiunile canalului rahidian.

A B

Fig. [ ].Rezonanță magnetică nucleară (RMN). A: secțiunea axială, hernie de disc L5-S1, laterală dreaptă cu fragment mare rupt B: RMN secțiune sagitală. Hernie de disc L5-S1

Examenul mielografic poate constata un defect de umplere cu substanță de contrast la nivelul sacului dural sau la nivelul tecii radiculare (amputare radiculară) și permite examinarea în dinamica coloanei vertebrale. Mielografia este o examinare invazivă și permite anumite riscuri. Uneori pentru stabilirea exactă a diagnosticului și a indicației operatorii este necesară examinarea atât a RMN cât și a mielografiei.

A B

Fig. [ ]. Mielografie. A: Imagine oblică, hernie de disc L4-L5 paramediană stângă (se observă amprentarea sacului dural și a rădăcinii – lipsă de umplere cu substanță de contrast); B: Imagine antero-posterioară. Hernie de disc L4-L5 stângă (amputare radiculară și amprentarea sacului dural).

1.2.8. Diagnosticul diferențial

Se face cu următoarele afecțiuni:

-întindere musculară,

– leziunile tendoanelor și ligamentelor,

– sindomului articulației sacroiliace,

– durerea de coapsă,

-fractura de compresie,

-spondiloza,

-spondiloartropatia,

– sindrom Marfan,

-fibromialgia,

-durerea miofascială,

-dischita,

-boala neoplazică.
1.2.9. Evoluția și prognosticul

Pentru majoritatea pacienților cu hernie de disc tratamentul conservator este cel mai indicat iar starea de sănătatea pacienților se ameliorează. Doar un procent relativ redus continuă să aibă dureri de spate în urma tratamentului, situație în care sunt indicate alte metode terapeutice. În cazul în care pacienții au meserii care constitue factori de risc pentru recurența afecțiunii, specialiștii le pot recomanda schimbarea locului de muncă.

Complicații: durere cronică de spate, afectarea motilității sau a funcției senzitive de la nivelu membrelor inferioare, incontinențe sfincteriene, leziuni permanente ale măduvei spinării (apar destul de rar).

1.2.10. Tratament

Dacă simptomatologia radiculară nu este explicată prin prezența unei herniei de disc cervicale atunci se institue un tratament conservator: tratament antialgic, antiinflamator, tratament decontracturant si purtarea unui guler cervical. Dacă tratamentul nu ameliorează simptomele pacientului, ci din contră apar simptome noi (deficit motor), acel pacient prezintă indicație neurochirurgicală. Tratamentul prin abord anterior presupune evidentierea și ablarea discului intervertebral corespunzător și rahisinteză cu grefon osos iliac. Fixarea grefonului se poate face și cu plăcuțe metalice din titan.

Fig. [ ] Radiografie postoperatorie, grefoane osoase la nivel C5-C6 și C6-C7, fixare anterioară cu plăcuță metalică.

La un pacient cu hernie de disc toracică confirmată prin RMN dar cu o simptomatologie moderată cu dureri dorsale fara radiculopatie sau deficit motor, poate fi plicat uneori un tratament pentru ameliorarea simptomelor, cu antialgice, antiinflamatorii, nesteroidiene, repaus la pat. Persistența radiculopatiei, mielopatiei, sau asocierea acestora în proporții variabile, impune adoptarea intervenției chirurgicale.

La pacientul cu hernie de disc lombară care prezintă durere localizată lombar și este la primul puseu dureros, fară să prezinte sciatalgii sau alte elemente caracteristice pentru afectarea radiculară se recomandă un tratament coservator care implică repaos la pat, antialgice și antiinflamatoare nesteroidiene. Pentru diminuarea sindromului vertebral se recomandă tratament decontractuant cu ex: cloroxazon 2 tb/zi, miolastan 2 tb/zi, sedativ – diazepam 10-20mg/zi (tratament de scurtă durată), proceduri de fizioterapie.

1.2.10.1. Tratament medical

Se vor administra analgezice sau antiinflamatorii.Acestea sunt eficiente datorită fenomenelor congestive periherniare și radiculare.

Se folosesc atât antiinflamatoarele nessteroidiene ca Aspirina, Indometacin, Naproxen, Ibuprofen, cât și gluco-corticoizi administrați oral (Prednison 30-40 mg/zi) sau local (paravertebral sau epidural). Se mai pot administa decontractante precum: Cloroxazon, Mydocalm, Myolastam.

Se poate face rahianestezie (cu 1,5 ml. Novocaină 8% pentru adulți) cu repaus total pe pat tare timp de 3 zile in poziție de relaxare musculară completă.

Rahianestezia face să dispară contractura lombară, cedarea edemului rădăcinii și a discului, ameliorează tulburările vasculare.

Pentru dispariția contracturii musculare, se fac infiltrații paravertebrale cu Novocaină (40-100 ml, soluție 1%) de 2-3x/săpt. Novocaină sol 1% în rădăcina suspectată de compresiune la 2 zile (în total 4-6 inj.). Novocaina se poate asocia cu iod și sulf (Thyodocain).

Se mai administrează: antinevralgice, vitamina B1-200 mg. Hidrocortizon intramuscular epidural sau în disc.

1.2.10.2.Tratament fizioterapeutic: în cazurile în care căldura aplicată diminuează durerile se pot face 12 ședințe de raze ultra-violete sau 6 ședințe de radio-terapie (o ședință la 2 zile), la femeile sub 45 de ani nu se face radio-terapie, disternie, ionizări cu Histamină, ultra-sone-terapie radiculară. Cel mai utilizat este curentul galvanic având efecte analgetice, sedative, vasomotorii, trofice și de stimulare a excitabilitate musculare. Se poate aplica in orice stadiu al bolii. Curentul diadinamic are efecte analgetice, hiperemiate și dinamogene.

Masajul spatelui și a regiunii lombosacrate.

1.2.10.3. Tratament igieno-dietetic

Pentru ameliorarea simptomelor specialiștii recomandă pacienților următoarele:

-repausul la pat pe un plan dur între 5 – 10 zile, în poziția antalgică aleasă de bolnav in formele hiperalgice, dar impuse după recomandările lui Schultz și Perl: decubit dorsal, cu genunchii flectați, în poziția “cocoș de pușcă.”

– Să adopte un regim de viață cât mai activ, bazat pe exerciții fizice și o dietă căt mai adecvată, Greutatea în plus poate agrava boala.

– Folosirea unor proteze speciale pentru coloană.

Să participe la programe de fizioterapie complexă care va ajuta pacientul să-si redobândească flexibilitatea coloanei vertebrale și ă se mobilizeze mai ușor.

1.2.10.4. Tratament chirurgical

Indicația intervenției chirurgicale se pune atunci când bolnavul este invalid prin suferința sa. Indicațiile operatorii absolute sunt: hernii de disc acute sau cronice cu semne de compresiune sau de întrerupere uni sau pluriradiculare (deci cu semne neurologice mari: sindrom de coadă de cal, sindrom motor senzitiv, mixt); hernie de disc cu tulburări sfincteriene; hernii de disc cu parestezii în plante; cu semnul Laseque controlateral; cu sindrom de iritație radiculară, cu dureri mari, contracturi și cu imobilizarea coloanei, scolioză dar fără semne neurologice.

Indicațiile operatorii relative sunt: hernii de disc după 3-4 puseuri dureroase; hernii de disc in faza de lombagie cu contractură, fără alte semne neurologice, care rezistă la tratament și redoare care a persistat după un puseu accentuat de lombosciatică.

In concluzie, discopatia vertebrală are indicație chirurgicală în momentul în care sunt întrunite următoarele criterii:

-pacientul nu prezintă ameliorare neurologică după 3-6 săptămâni de tratament conservator susținut;

-dacă pacientul prezintă agravarea simptomatologiei clinice sub tratament conservator cu apariția sindromului radicular (a parezei).

Tratamentul neurochirurgical este o URGENȚĂ:

-când pacientul prezintă deficit motor parțial sau total în momentul examinării clinice

-când prezintă apariția unui deficit motor, el aflându-se în perioada de tratament conservator;

-când există simptome încadrtate în sindromul de coadă de cal, tulburări sfincteriene, anestezie în” șa” etc.

-când pacientul are o formă clinică hiperalgică, iar simptomatologia nu se ameliorează nici măcar parțial sub tratament conservator cu antialgic, antiinflamator în dozele corespunzătoare.[4, 11,5,13, 14]

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1.Îngrijirea pacientului cu hernie de disc

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu hernie de disc:

Asistența medicală este definită ca o știință și o artă care se concentrează pe promovarea calității vieții la persoane și familii pe întreaga lor viață de la naștere până la sfârșitul vieții.

Suferința modifică în totalitate omul care pe lângă asistența medicală de specialitate are nevoie și de căldură umană atât in familie cât și în unitațile spitalicești. Îngrijirile acordate de asistenta medicală trebuie să favorizeze drumul spre independență și câștigarea autonomiei pacientului. Pentru aceasta asistenta medicală trebuie să fie capabilă de disponibilitate, de voința de a ajuta, de deschidere fața de colectiv, colegi pentru buna desfăsurare a activității. Ea va evita orice afirmație care ar putea submina autoritatea sau scădea prestigiul cuiva. Va trebui sa fie disciplinată și animată de un adevărat spirit de echipă, să cultive spiritul de ordine si economie, să respecte regulile de igienă și sterilizare, contribuind astfel la reducerea infecțiilor nosocomiale.

Această relație trebuie să urmărească stabilirea unei comunicări funcționale, pedagogice și terapeutică.

-comunicarea funcțională: ușurarea dialogurilor cotidiene

-comunicarea pedagogică: învățarea; transmiterea informațiilor necesare prevenirii (primare, secundare, terțiare), reabilitării atât psihice cât și fizice a pacientului;

-comunicarea terapeutică: stabilirea unei relații între asistentă și pacient de:

– acceptare reciprocă

– atitudine de respect și căldură

– înțelegere empatică

În cursul îngrijirilor de igienă și tratament, asistenta comunică cu pacientul, îl ascultă, răspunde la întrebările sale, împarte cu el povara bolii și comunică acestuia înțelegerea sa. Contactul cu pacientul este un mod de a realiza relații de încredere, respect reciproc, ceea ce conferă îngrijirilor acordate un caracter uman.

Trebuie însă să țină cont de faptul că, cu cât starea pacientului este mai critică, cu atât anxietatea și durerea sunt mai mari iar el are nevoie de suport și înțelegere. O problemă asemnănătoare se pune și în cazul îngrijirii unui pacient confuz sau inconștient. În aceste situații, îngrijirile acordate cu devotament și căldură pot să creeze pacientului revenirea conștiinței.

În persoana bolnavului este lovită inevitabil și familia. Față de vizitatori asistenta trebuie să-și cunoască bine obligațiile, să fie politicoasă și sfătuitoare, să interzică aglomerația și scenele galăgioase. Nu va manifesta o atitudine deplasată sau de dezgust în unele îngrijiri ale bolnavului și nu-l va lăsa pe acesta în voia sorții sub pretextul terminării programului.

Violarea secretului profesional, înstrainarea obiectelor pacienților și folosirea bunurilor instituției in scopuri personale indică incorectitudine și incălcarea principiilor deontologice și etice.

Asistenta medicală are responsabilități individuale, de grup și specifice locului unde î-și desfășoară activitatea profesională.

Asistenta are dreptul de a propaga drepturile pacientului:

-să asigure o îngrijire adecvată in orice condiție,

-îngrijirea să fie echitabilă, umană și fără discriminări privind rasa, culoarea, naționalitatea, resursele financiare, convingerile etice și religioase

-să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferenteîn termenii pe care el ți familia lui să-i înțeleagă cu ușurință, iar ei să-și dea consințămîntul după ce s-au informat și au înțeles,

-sa informeze bolnavii și să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor,

-să li se asigure confidențialitate în timpul discuțiilor, examinării și tratamentelor,

-să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau experimente fără să recurgă la acțiuni primitive împotriva lor,

-pacienții au dreptul să fie educați, informați de către personalul care îl are în îngrijire în așa fel îcât să fie capabil să-și asigure un nivel optim de stare de bine și să înțeleagă care sânt nevoile de bază.

Legal asistenta medicală are datoria de a:

-promova ce este cel mai bine pentru pacient,

-să se asigure că toate nevoile pacientului au fost rezolvate,

-a proteja drepturile pacientului.

Standardele de îngrijire pe care asistenta medicală trebuie să le respecte sânt:

-standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea rezultatelor, planificarea ingrijirilor,

-standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educație, colaborare, etică, utilizarea resurselor, cercetare, performanță, evaluare.

Responsabilitatea profesională este o autoangajare conștientă și voită.

2.2.Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Partea de tehnici include măsuri de examinare, observare, tratament și îngrijire a pacientului. Acestea au scopul pregătirii optime a pacientului in vederea anesteziei și a intervenției chirurgicale.

Responsabilitatea asistentelor medicale este de o importanță vitalăși hotărâtoare în supravegherea și îngrijirea pacientului pentru durata însănătoșirii.

În cursul îngrijirilor de igienă și tratament, asistenta comunică cu pacientul, îl ascultă, răspunde la întrebările sale, împarte cu el povara bolii și comunică acestuia înțelegerea sa. Contactul cu pacientul este un mod de a realiza relații de încredere, respect reciproc, ceea ce conferă îngrijirilor acordate un caracter uman. Deseori însă, din cauza sarcinilor pe care le are asistenta medicală, se observă ca nivelul relațiilor între îngrijitor și cel îngrijit nu este propice stabilirii unor asemenea relații deoarece preocuparea asistentei este mai degrabă centrată asupra sarcinilor medicale decât asupra persoanei. Este cazul pacienților în stare gravă și cu multe tratamente astfel încât asistenta este supraaglomerată. Trebuie însă să țină cont de faptul că, cu cât starea pacientului este mai critică, cu atât anxietatea și durerea sunt mai mari iar el are nevoie de suport și înțelegere. O problemă asemnănătoare se pune și în cazul îngrijirii unui pacient confuz sau inconștient. În aceste situații, îngrijirile acordate cu devotament și căldură pot să creeze pacientului revenirea conștiinței.

În munca sa de îngrijire a pacientului, asistenta trebuie să comunice cu acesta în circumstanțe multiple:

-atunci când acesta ajunge la spital

-atunci când se face interviul pentru culegerea datelor

-atunci când se execută îngrijirile zilnice, momentul în care asistenta trebuie să-i explice pacientului starea sa, despre examenele și intervențiile pe care va trebui să le suporte.

Această comunicare verbală și nonverbală trebuie să fie de natură terapeutică, de ajutor pentru pacient.

Pentru a asigura îngrijiri de calitate pacienților, asistenta trebuie să tină cont de câteva situații sau reacții venite din partea pacientului, dintre care putem menționa:

-anxietatea, stresul,frica,durerea,singurătatea, sentimentul de neputință, modificarea schemei corporale, pierederea unei ființe dragi, doliul

2.3. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Pregătirea pacientului presupune:

Internarea pacientului in spital, unde primul contact al pacientului este in cadru serviciului de primire. Aici bolnavul se prezintă cu trimiterea de la medicul de familie, va fi înregistrat in registru cu datele personale din buletin și va fi pregătit pentru examenul medical.

Medicul de gardă îi dă acceptul de internare.

De la serviciul de internare, pacientul va fi condus la secția indicată de medicul de gardă.

Întocmirea condicii de evidență a mișcării bolnavului în secție

Bolnavii internați sunt trecuți în condică de către asistenta șefă, ea totalizează datele personale ale bolnavilor, va avea în vedere numărul de paturi libere, și le va comunica zilnic șefilor de birou.

Foaia de observație este dosarul pacientului pe perioada internării. Este un document medico-legal, științific și de gestiune, constituind un instrument necesar a activității personalului sanitar, deoarece aici sunt sintetizate riguros datele examenului clinic, examinări paraclinice, evoluția și tratamentul.

La ieșirea din spital foaia este păstrată la arhivă.

Asistenta șefă a clinicii înregistrează date de identificare de pe foaia bolnavului primită la serviciul de internări a secției, și va nota pe ea numărul de înregistrare din registrul secției. Ea va preda bolnavul la asistenta de salon. Aceasta îl preia, îl ajută sa-si aranjeze obiectele personale în noptieră. Îi aduce la cunoștință regulile de ordine interioară și îl așează comod în pat.

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât condițiile de confort a pacientului cât și ale personalului de îngrijire.

Patul trebuie să aibă 2m. lungime, 80-90 cm. lățime, 60 cm. înălțimede la saltea, pentru a satisface cerințele de odihnă ale bonavului, asigurându-i posibilitatea adoptării unei poziții comode și pentru manipularea lui de către personalul de ingrijire.

Pregătirea patului și a sccesoriilor se face cu scopul asigurării condițiilor igienice de confort, pentru odihna și îngrijirea bolnavului.

2.4. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Asigurarea igienei generale și corporale

În seara zilei precedente intervenției chirurgicale se face o baie generală a bolnavului și se va pregăti tubul digestiv pentru intervenție prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de un duș.

La pregătirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atenție deosebită cavității bucale mai ales la cei care urmează să fie intubați. Se pregătește tegumentul regiunii pe care se va opera prin spălare cu apă și săpun, degresare și dezinfectare cu alcool. Dacă regiunea prezintă pilozități acestea vor fi rase cu aparat de ras individual. Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu pansament steril.

Se indepărtează bijuteriile bolnavului, proteza dentară dacă există.

Bolnavul va fi îmbrăcat cu lenjerie curată, se verifică starea de curățenie în regiunile; inghinală; ombilic; axile; spații interdigitale; unghiile.

Toaleta pe regiuni:

La toaleta pe regiuni cu bolnavul în pat se va respecta următoarea succesiune: față, gât, urechi, brațe și mâini, partea anterioară torace, abdomen, fața anterioară coapse.

Bolnavul va fi întors în decubit lateral și se vor spăla: spatele, fesele, fața posterioară a coapselor. Se aduce din nou bolnavul în decubit dorsal ți se spală: gambele, organele genitale externe, ingrijirea părului, toaleta cavității bucale.

Materiale necesare: paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată saucomprese, pensă port tampon, cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănușă de cauciuc,mănușă de baie, mușama, aleză.

Se controlează temperatura apei, se pregătește patul cu mușama și aleză. Se asigură intimitatea bolnavului cu paravan. Bolnavul se așează în poziție ginecologică, see servește cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă mănușa de cauciuc peste care se ia mănușa de baie. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudrează cu talc.

Schimbarea lenjeriei de corp la bolnavul imobilizat

Lenjeria de corp a bolnavului (camașa de noapte sau pijama) trebuie schimbată periodic și ori de cate ori se murdărește. Bolnavii iși schimbă singuri lenjeria de corp, cu excepția celor imobilizați la pat, adinamici, paralizați etc. La aceștia, asistenta medicală este cea care trebuie să schimbe lenjeria de corp.

Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.

Materiale necesare: cămasa de noapte curată (sau pijama); un cearșaf; talc; alcool; sac de lenjerie murdară.

Tehnica este executată de două asistente medicale.

Etape de executie: pregatirea materialelor necesare, alegerea materialelor necesare, potrivite pentru bolnav, transportarea materialelor si asezarea lor pe un scaun langă patul bolnavului. Pregatirea psihică a bolnavului: se anuntă bolnavul, comunicându-i necesitatea efectuarii tehnicii.

Efectuarea tehnicii propriu-zise: spălarea mâinilor, plierea păturii care acoperă bolnavul sub formă de armonica, acoperirea bolnavului cu cearsaf.

Fricționarea cu alcool a regiunilor predispuse la escare si pudrarea cu talc, se imbracă cu cămașă curată si incălzită, intâi brațul bolnav, apoi cel sănătos.

Reorganizarea locului de muncă: se aerisește salonul, se scoate din salon sacul cu lenjerie murdară.

OBSERVAREA POZIȚIEI BOLNAVULUI

Scopul: cunoasterea pozițiilor pe care le iau bolnavii în pat sau în care aceștia trebuie asezati pentru ingrijiri, examinări speciale.

Bolnavul poate avea o pozitie activă, pasivă sau fortată.

Pozitia activă: bolnavul se miscă singur, nu are nevoie de ajutor.

Pozitia pasivă: bolnavul este lipsit de forta fizică si are nevoie de ajutor pentru mișcare și schimbarea poziției.

Poziția forțată: bolnavul are o pozitie neobisnuită, impusă de boală sau de necesitatea efectuarii unui tratament.

Tipuri de poziții: Decubit dorsal, Decubit lateral (drept sau stâng) , Poziția șezand, Poziția semișezândă, Poziția declivă (Trendelenburg)

SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI

Schimbarea poziției bolnavului se va face sistematic din 2 în 2 ore de către o echipă bine instruită.

Scop: dacă menține timp îndelungat aceeași poziție, bolnavul este predispus la apariția unor complicații (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i impiedică procesul de vindecare. Pentru prevenirea apariției acestora, se recomandă schimbarea poziției bolnavului. Aceasta se poate efectua activ (bolnavul își schimba poziția singur) sau pasiv (cu ajutor sau îi schimbă altă persoană poziția).

Schimbarea poziției din decubit dorsal in decubit lateral și invers.

Pregătirea bolnavului: se anuntă bolnavul, i se explică necesitatea efectuării tehnicii.

Se supraveghează tot timpul bolnavul, urmărind atent expresia feței, coloratia tegumentelor, pulsul, respiratia.

2.5. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Funcțiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială și temperatura. Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

Funcțiile vitale se măsoară: când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane, când pacientul este internat într-o unitate spitalicească, înainte și după proceduri invazive de diagnostic, înainte și după intervenții chirurgicale, înainte și după administrareaa medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator și cardiovascular, înainte și după efectuarea intervențiilor de ingrijire care pot influența funcțiile vitale.

Rolul asistentei în măsurarea funcțiilor vitale:

– să asigure material și instrumentar corespunzător și în stare de funcționare

– să pregătească pacientul din punct de vedere fizic

– să pregătească psihic pacientul

– să asigure condiții de microclimat care să nu influențeze funcțiile vitale

– să cunoască variațiile normale ale funcțiilor vitale, în funcție de sex și vârstă

– să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și tratamentele prescrise

– să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului

– să comunice medicului modificările semnificarive ale funcțiilor vitale.

Măsurarea și notarea respirației

Scop: evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluției, al apariției unor complicații și al prognosticului unor boli.

Se apreciază: tipul respirației, amplitudinea mișcărilor respiratorii,ritmul, frecvență.

Materiale necesare: ceas cu seccundar, creion de culoare verde / pix cu pastă verde

Intervenția asistentei: plasează mana cu fața palmară pe suprafața toracelui, numără inspirațiile timp de un minut, consemnează valorile în foaia de temperatură (fiecare linie orizontală reprezintă o respirație), prin unirea valorilor anterioare cu cele prezente va rezulta o curbă. În alte documente se poate nota cifric valoarea obținută. (ex: Rs = 20 resp/min, Rd = 18 resp/min)

Măsurarea și notarea pulsului

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos ți este sincronă cu sistola ventriculară.

Scop: evaluarea funcției cardiovasculare.

Se apreciază ritmul, amptitudine, frecvență, celeritatea.

Se măsoară la oricare arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos.

Materiale necesare: pix de culoare roșie, ceas cu secundar. Se interpretează ritmul și amplitudinea. Se notează in foaia de temperatură.

Modificări de frecvență a pulsului: tahicardie = creșterea frcvenței pulsului; bradicardie = scăderea frecvenței pulsului.

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.

Scop: evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).

Elemente de evaluat: se măsoară tensiunea arterială sistolică (maximă) și cea diastolică (minimă)

Loc de măsurare: artera humerală, artera radială (electronic)

Materiale necesare: tensiometru (cu manometru, electronice), stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, pix de culoare rosie.

Se pregătește psihic pacientul, se face repaus de 5 minute, se măsoară tensiunea arterială.

Se notează în foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare rosie socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat. În alte documente medicale se notează cifric.

Măsurarea și notarea temperaturii

Pregătirea fizică și psihică a pacientului.

Scop: evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză.

Locul de măsurare; axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.

Materiale necesare: termometru maximal, electronic, auricular, suzetă (copii), tampoane de vată si comprese sterile, alcool medicinal, ceas.

În mod cuent temperatura se măsoară dimineața între orele 7-8 și după amiaza între orele 18-19.

Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură.

Tipuri de febră: febra continuă, febra intermitentă, febra remitentă, febra recurentă, febra ondulantă, febra de tip invers.

2.6. Alimentația bolnavului

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentația.

Asigurarea aportului caloric necesar pentru susținerea forțelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condițiilor de vindecare și administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constitue sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.

Aspecte generale: – se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilitatile de mobilzările, capacitatea pacientului de a-și folosi membrele superioare.

– se obțin informații despre restricți legate de efectuarea unor examene, administrarea unor medicamente în funcție de orarul meselor.

– se obțin informații despre preferințele alimentare ale pacientului.

Alimentația activă: masa poate fi servită la sala de mese, în salon la pat în poziție șezând, sau in decubit lateral.

Alimentația pasivă: se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.

Dacă masa se servește în salon, acesta trebuie aerisit înainte – ploștile urinare se indepărtează.

2.7. Administrarea medicamentelor

Medicamentele sunt substanțe sau asocieri de substanțe utilizate cu scop:

– terapeutic, pentru ameliorarea sau / si tratarea bolilor și simptomelor;

– preventiv, pentru a preveni apariția manifestșrilor patologice.

Clasificarea medicamentelor după uz: intern, extern, local, generice.

Administrarea medicamentelor pe cale orală:

Scop: introducerea în organism pe cale orală, prin inghițire sau sublingual, a unei cantități de medicament care să actioneze general sau local.

Administrarea medicamentelor pe cale orală se face prin înghițire, sublingual și translingual.

Asistenta medicală trebuie să aibă cunoștințe bune despre tratamentele prescrise de medic, a efectelor terapeutice și a reacțiilor adverse. Administrarea medicamentelor trebuie să răspundă exigențelor de calitate și de securitate. Asistenta medicală are responsabilitate in acest caz.

Pregătirea tratamentului se va face de către asistenta medicală care distribuie medicamentele, acestea pot fi pregătite dinainte utilizând o listă ce va conține, în mod obligatoriu, medicamente identificate prin: numele și prenumele pacientului, doza / orarul de administrare, data prescrierii. Pregătirea tratamentului necesită controlul riguros al calității fiecărui medicament, se aplică exact posologia prescrisă de medic și se respectă regulile generale de administrare a medicamentelor.

Se va identifica pacientul, se va explica pacientului modalitățile de luare a medicamentelor. Se va supaveghea și evalua pacientul.

Administrarea medicamentelor prin injecții parenterale

Scop: introducerea în organism a unor medicamente, substanțe active, cu ajutorul unor seringi și ace sterile, ocolind tubul digestiv.

Injecțiile se pot face: fie în țesuturile organismului: intramuscular, subcutanat, intradermic; fie direct în circulația sanguină.

Indicații: – aplicarea tratamentelor medicamentoase injectabile,

– realizarea unui monotest sau intradermoreacții.

– teste de sensibilizare sau cure de desensibilizare,

– injectare de produse necesare realizării unor examene de investigare (produse radiopace, radioactive, izotopi)

Se vor pregăti materialele sterile și nesterile; se va pregăti pacientul oferindu-i informații despre procedura și modul de administrare; evaluarea procedurii.

Administrarea medicamentelor prin injecții intramusculare (IM)

Scop: Introducerea unei solutii medicamentoase în țesutul muscular cu ajutorul unei seringi și a unui ac sterile.

Injecția i.m. este efectuată, în general, când se dorește o absorbție rapidă sau când calea orală este contraindicată.

Înainte de administrarea medicamentului,asistentul medical se va informa despre actiunea medicamentului, motivația administrării drogului, doza normală și calea de administrare, contraindicații și reacții adverse.

Cantitatea de soluție administrată pe cale i.m. variază în funcție de medicament, în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. În acelasi loc.

Alternarea locurilor injectării este importantă pentru confortul pacientului, pentru prevenirea traumelor asupra țesutului și facilitarea absorbției. Locurile de elecție includ: cadranul supero-extern fesier, treimea medie a feței externe a coapsei, mușchiul deltoid. Se vor evita zonele contractate sau care prezintă noduri.

Înainte de administrarea oricărui medicament nou se evaluează riscul de alergie al pacientului . După injectarea soluției medicamentoase, se notează in Fișa de proceduri ( nume , data, ora administrării, tipul soluției și doza )

Incidente, Accidente:

– amorțeli, furnicături sau alterarea funcției musculare în zona injecției determinate de nerespectarea locurilor de elecție și de iritarea nervului sciatic.

– paralizia membrului inferior prin înțrparea nervului sciatic,

– embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluției uleioase,

– noduli prin injectarea unor soluții care precipită, sau a unui amestec de soluții incompatibile.

Administrarea medicamentelor prin injecție intravenoasă directă

Scop: furnizarea unei linii penru administrarea intravenoasă a medicamentelor în scop explorator sau terapeutic.

Injecția intravenoasă nu va fi efectuată in venele de la brațul cu fistulă atrio-venoasă sau shunt atrio-venos, cu masectomie, cu paralizie sau alte tulburări circulatorii și neurologice.

Tuturor pacienților cu terapie intravenoase li se va face bilanțul hidric (intrări ieșiri).

Venele abordate pot fi: venele de la plica cotului (exceptând zona mediană) – cefalică, bazilică; venele de pe partea dorsală a mâinii; venele de pe partea posterioară a gambei; venele jugulare; venele epicraniene la nou născut și sugar.

Se pregătesc materialele, se pregătește pacientul, se verifică prescripția medicală, se efectuează procedura, se comprimă locul injecției cu tampon cu alcool, 3-5 minute pentru hemostaza completă.

Incidente / Accidente: flebagie prin injectarea prea rapidă a soluției sau prin introducerea unor substanțe iritante pentru intima vasului (ex soluții hipertone), hematom prin perforarea venei sau prin retragerea acului fără eliberarea garoului, amețeli lipotimie, colaps, reacții anafilactice la soluțiile injectate în scop

explorator (soluții iodate).

Montarea cateterului venos periferic pentru perfuzii

Constă în puncționarea unei vene periferice, în condiții de asepsie riguroasă și administrarea unor soluții medicamentoase, intermitent sau continuu, în circulația venoasă.

Acest cateter este lăsat pe loc în funcție de nevoi și / sau în funcție de durata tratamentului.

Ablația cateterului se face numai la indicația medicului; retragerea sa va fi imperativă și imediată înaintea oricărei suspiciuni de inflamație sau infecție a locului puncționat sau în cazul unor semne generale de infecție susceptibile de a fi legate de prezența cateterului. Cateterul nu poate menținut (în condiții normale, fără complicații) mai mult de 96 de ore (8zile); de regulă, se schimbă locul inserției la 48-72 de ore.

Indicații / Contraindicații

Indicații terapeutice: hidratare și aport electrolitic, alimentație parenterală, aport de medicamente, transfuzie cu sânge și derivate de sânge.

Indicații pentru diagnostic: prelevări de sânge, repetate într-un interval de timp scurt; administrare de substanțe de contrast.

Contraindicații absolute: nu se va puncționa brațul care prezintă fistulă arteriovenoasă, implant ortopedic, ablația ganglionilor axilari.

Se va pregăti: pacientul psihic și fizic, pregătirea materialelor, linia de perfuzie, verificarea prescripției medicale. Se execută procedura respectând regulile de asepsie.

Transfuzia sanguină

Orice indicație de administrare a unei terapii transfuzionale, trebuie făcută de un medic și documentată în Foaia de observație a pacientului.

Scopul: restabilirea masei sanguine, îmbunătățirea circulației periferice, reducerea anorexiei și mobilizarea sângelui de rezervă al organismului, stimularea hematopoieziei, mărirea capacității de coagulabilitate a sângelui în vederea hemostazei, aport de substanțe nutritive, proteice, corectarea imunodeficiențelor, depurația organismului prin înlocuirea, parțială sau totală, cu sânge proaspăt, a sângelui incărcat de substanțe toxice.

Tipuri de transfuzie: Homologă (sânge de la donator), Autologă (recoltat ți donat aceleiași persoane)

Accidente: șocul hemolitic, frison tahicardie, dispnee, cianoză, stare generală alterată, dureri lombare, retrosternale, embolie pulmonară.

Derivate sanguine: plasma, concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate, concentrate trombocitare, albumină umană, plasmă antihemolitică, gamaglobuline și imunoglobuline umane specifice.

2.8. Recoltarea produselor biologice și patologice

Pregătirea biologică

Examenul clinic al pacientului, rezultatele probelor paraclinice și de laborator ca și urgența actului chirurgical sunt cele care decid tipul și durata pregătirii preoperatorii.

Stabilirea diagnosticului clinic, vârsta și starea generală a pacientului ca și antecedentele personale patologice pot determina urgentarea sau temporizarea actului chirurgical. Sunt foarte importante de știut și de notat atât alergiile cunoscute, la anestezice, antibiotice, dezinfectante, antialgice și alte medicamente, cât și tratamentul medical urmat de pacient până la internare, insistându-se asupra anticoagulantelor, antihipertensivelor, vasodilatoarelor, diureticelor, medicației de supleere hormonală etc.

Importanța exameneelor de laborator:

Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective;

– confirmă sau infirmă diagnosticul clinic; reflectă evoluția bolii și eficacitatea tratamentului; confirmă vindecarea;

– semnalează apariția unor complicații; permit depistarea îmbolnăvirilor infecțioase ca și a persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni.

Rolul asistentei

Asistenta trebuie să respecte următoarele reguli:

– orarul recoltărilor; pregătirea psihică-informarea pacientului;

– pregătirea fizică- regim alimentar, repaus la pat, așezarea în poziție corespunzătoare în funcție de recoltare;

– pregătirea materialelor și a instrumentelor necesare recoltării;

– efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism;

– completarea imediată și corectă a buletinului de analiză care va cuprinde: nume și prenumele pacientului, numărul salonului și al patului, natura produsului, analiza cerută, data recoltării;

– etichetarea produsului prin scriere directă pe recipient sau pe etichete bine fixate de acesta;

– expedierea și transportul produselor recoltate se va face astfel încât acestea să ajungă în starea în care au fost prelevate din organism;

– să le trimită imediat, pentru a se evita alterarea produselor recoltate, iar când se transportă în altă unitate, să le ambaleze corespunzător.

Produsele recoltate pentru examene bacteriologice nu se amestecă cu substanțe antiseptice sau fixatoare; recipientele în care se recoltează se sterilizează la pupinel.

Recoltarea produselor pentru examene bacteriologice se va face în condiții de perfectă asepsie și urmărindu-se ca produsul recoltat să nu se suprainfecteze cu germeni proveniți din aer, de pe instrumente, de la bolnavi sau de la asistentă.

Se recoltează pentru a fi examinate:

-sânge: pentru examene hematologice, bacteriologice, parazitologice, serologice.

– recoltarea se face prin: înțepare (pulpa degetului, lobul urechii, fața palmară a halucelui); puncție venoasă; puncție arterială.

– exudat faringian;

– secreții: nazale, otice și oculare;

– sputa; – urina; – vărsăturile; – materiile fecale; – secrețiile purulente;

– lichidul cefalorahidian; secrețiile vaginale;

2.9. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Cuprinde masurile de examinare, tratament și îngrijire, avand ca scop pregatirea optimă a pacientului în vederea anesteziei și a intervenției chirurgicale.

Asistenta medicală are responsabilitatea de a supraveghea și îngriji pacientul pentru ca acesta să aibă o evoluție buna și o însanatoșire cat mai rapidă.

2.10. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Îngrijijiri preoperatorii

Ansamblul îngrijirilor care se efectuează la toți paciențiii înainte de a fi supuși intervenției chirurgicale:

-primirea pacientului,

– pregătirea psihică si fizică,

-efectuare clismei evacuatoriiîn seara și dimineața dinaintea operației;

-pregătirea cutanată a operatului cu scopul diminuării la maximum a florei bacteriene, pentru a evita infecția în timpul inciziei si contaminarea mediului din blocul operator.

-igiena corporală, se face seara și în dimineața intervenției,

-depilarea pacientului in funcție de modul intervenției, se face de asistentă sau infirmieră.

Igiena corporală:

-seara și în dimineața intervenției, pacientul va face duș cu săpun antiseptic (tip betadine sau clorhexidină dacă este alergic la iod);

-se va insista la nivelul pliurilor de flexiune, regiunilor inghinale, ombilicului și picioarelor;

-dacă pacientul este dependent, igiena corporală va fi efectuată de infirmieră, la pat, sau în camera de baie;

– după efectuarea igienei corporale pacientul va îmbrăca pijamale curate și i se va schimba lenjeria de pat.

Pregătirea biologică

În ziua intervenției:

– se linișteste pacientul și se susține psihic, să fie nemâncat, să nu bea, să nu fumeze; se verifică igiena corporală și depilarea zonei operatorii, se indepărtează protezele dentare, ochelarii, bijuteriile; se notează constantele vitale pentru a avea date de referință pe parcursul operației; se administrează premedicația conform prescripției medicale; se verifică dosarul pacientului, să fie complet cu rezultatele examenelor efectuate, tipul de anestezie, tipul de operație, datele de identificare

Examenul clinic al pacientului, rezultatele probelor paraclinice și de laborator ca și urgența actului chirurgical sunt cele care decid tipul și durata pregătirii preoperatorii.

Stabilirea diagnosticului clinic, vârsta și starea generală a pacientului ca și antecedentele personale patologice pot determina urgentarea sau temporizarea actului chirurgical. Sunt foarte importante de știut și de notat atât alergiile cunoscute, la anestezice, antibiotice, dezinfectante, antialgice și alte medicamente, cât și tratamentul medical urmat de pacient până la internare, insistându-se asupra anticoagulantelor, antihipertensivelor, vasodilatoarelor, diureticelor, medicației de supleere hormonală etc.

Bilanțul preoperator

Se efectuează prelevări de sânge pentru grup sanguin și factor Rh, ionogramă sanguină, uree, creatinină, TS, TC, HLG și alte examene prescrise de medic.

Pentru interventiile importante, se realizează și alte examene ca: radiografia pulmonară și EKG, se notează constantele vitale, P, T, TA, diureză, se aplică recomandările anestezistului; reanimator: o eventuală transfuzie, antibioterapie, reechilibrare hidro-electrolitică.

.

Îngrijiri postoperatorii

La reântoarcerea de la blocul operator: se informează pacientul despre tipul și modul de derulare a intervenției, se instalează pacientul în pat în funcție de tipul de anestezie și de intervenție, se observă starea pansamentului, se controlează și se notează sistemele de drenaj.

Până la revenirea stării de cunoștință a pacientului i se vor supraveghea din 15 în 15 minute: P, T.A., saturația de O2, R, diureza, gradul de cunoștință, caracteristicile și volumul pierderilor exteriorizate prin drenaj, starea pansamentului.

După trezirea operatului: se informează pacientul și familia despre necesitatea de a rămâne nemâncat; sonda este menșinută până la reluarea tranzitului intestinal, numai cu acordul medicului; in caz de perfuzie intravenoasă se verifică locul puncționat, traiectul venos, se aplică ingrijiri Nursing pentru prevenirea escarelor, igienă, schimbarea poziției.

Se supraveghează pacientul clinic și paraclinic: starea de cunoștință, P, T.A., T și frecvența respiratorie, se reface pansamentul zilnic sau la două zile, numai la indicația medicului.

Realimentarea se face numai după reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale. Prima mobilizare a pacientului operat este decisă de medic.

Ablația firelor de sutură sau a agrafelor se face la indicația medicului după 3-10 zile de la operație, în funcție de localizarea și evoluția plăgii, precum și tehnica de sutură utilizată (fire sau agrafe).

2.11. Educație pentru sănătate

Educația pacientului pentru prevenirea afecțiunilor locomotorii:

– alimentație echilibrată, deoarece creșterea în greutate duce la afectarea ariculațiilor;

– evitarea sedentarismului, evitarea efortului fizic excesiv, evitarea frigului;

– tratarea deviațiilor coloanei vertebrale și a altor deficiențe încă din copilărie;

– tratarea infecțiilor microbiene și virale;

– evitarea mersului prelungit pe teren accidentat; purtarea de încălțaminte adecvată și comodă; evitarea ortostatismului prelungit; evitarea traumatismelor; evitarea factorilor ce contribuie la apariția osteoporozei; evitarea fumatului, a consumului excesiv de cafea, excesului de proteine.

2.12. Externarea pacientului

Medicul este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispoziția medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei și completării biletului de ieșire și va asigura alimentația bolnavului până la externare.

Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca bolnavul să-și primească lucrurile personal de la magazia spitalului și să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire.

Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl lasă în grija aparținătorilor.

BIBLIOGRAFIE

1. A. Bendelic –Anatomia funcțională a coloanei vertebrale –Prelegere

2. C. Mozeș – Tehnica ingrijirii bolnavului, Editura medicală – București 1974.

3. Dr. G. Baltă, M. O. Stănescu, L. Titircă – Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, Ed. Didactică si Pedagogică, București

4. Gh. Mogoș, Alex. Ianculescu – Compendiu de anatomie si fiziologie,

Editura Stiințifică

5. I. Ștefan Florian – Neurochirurgie, Ed. Srima – Cluj Napoca 2003

6. L. Titircă – Ghid de nursing, Ed. Viața medicală, București

7. L. Titircă – Proceduri de practică pentru asistenți medicali generalisti, Ed. Viața medicală

8. L. Titircă – Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Ed.

Viața medicală, București

9. L. Titircă – Ingrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Ed. Viața Medicală Românească, București 2008

10. O. Dragulin – Anatomie.Romedic.ro.

11. Th. Burghele – Patologie Chirurgicală, Editura Medicală – București 1977

12. V. Papilan – Anatomia Omului. Vol.I

13. www.medicinafizică.ro

14. www.inn-neurochirurgie

CAZUL 1

Metode de culegere a datelor: Interviul

Surse de informare: pacient, dosarul medical

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: C. A.

sexul: masculin

vârsta: 55 de ani

starea civilă: căsătorit, doi copii

religia: ortodox

ocupația: muncitor în construcții

B. Date variabile:

domiciliul: urban

condiții de viață și de muncă: grele

obiceiuri: fumător, consumă alcool ocazional,

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 78 kg.

înălțimea: 1,78

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

stare de conștiență: bună

grad de autonomie: redusă

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: nu are

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu sunt

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

patologice:

spondiloză dorsolombară din 2009

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: pacientul se prezintă la Spitalul Clinic Județean de Urgență S., acuzând dureri mari la coloana lombară, iradiată în membrele inferioare, acuzând imposibilitatea de a se mișca și deplasa normal. Este internat de urgență pentru investigații și tratament.

parametrii vitali:

T= 37,5 C

TA= 130/170 mmHg

P= 70 b/min

R= 18 resp./min.

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Pacientul C. A. acuză dureri de mai mult timp, survenite în puseuri sub influența efortului fizic prestat și a condițiilor de muncă, dar care sub control medicamentos au mai cedat. La ora actuală în timpul serviciului, pacientul a ridicat o greutate prea mare simțind o durere violentă la nivelul lombar fiind-ui imposibil să se mai mobilizeze.

-semne și simptome:

– prezintă: durere acută și amorțeală accentuată în ortostatism, junghi la tuse, strănut, parțial ameliorate în repaos si sub acțiunea antiinflamatoarelor.

C. Diagnosticul medical la internare: În urma obținerii rezultatelor investigațiilor, corelate cu examenul fizic, sa stabilit diagnosticul de:

-Discopatie lombară cu radiculopatie dr.

D. Data internării: 05.06.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: conștient, cooperant

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem osteo-articular și muscular: – durere la nivelul coloanei vertebrale lombare, iradiată în membrele inferioare, cu dificultăți în mobilizare, mobilitate articulară a coloanei vertebrale diminuată, contractură musculară paravertebrală lombară.

aparat respirator: normal, 17 resp./min

aparat cardiovascular: normal

aparat digestiv: abdomen suplu nedureros la palpare, tranzit prezent

aparat urinar: diureza aproximativ 1200ml./24h, micțiuni normale, urina hipercromă

sistem nervos: răspunsul la stimuli prezent

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 20

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: nivel 2 de autonomie

Nevoi alterate identificate:

-1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație,

-2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură,

– 3. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele,

– 4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca,

-5. Nevoia de a dormi și a se odihni,

– 6. Nevoia de a manca și a bea,

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare: Bună

Bilanțul autonomiei la externare: Stare bună

Recomandări la externare: Îngrijirea plăgii si schimbarea pansamentului o dată la două zile , se prezintă pentru ablația firelor peste 8 zile de la operație.

Control medical după 21 de zile de la internare.

Contraindicații: Repaos la pat, fără effort, cosum de lichide

Tratament: Continuă tratamentul cu Algocalmin 2tb./zi, Mialgin 1tb./zi

CAZUL 2

Metode de culegere a datelor: Interviul

Surse de informare: pacient, acte medicale

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: S. V.

sexul: masculin

vârsta: 57 ani

starea civilă: căsătorit

religia: ortodox

ocupația: muncitor

B. Date variabile:

domiciliul: urban

condiții de viață și de muncă: normale

obiceiuri: fumează 16 tigări/zi, alcool ocazional

mod de petrecere a timpului liber: în familie

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:72 kg.

înălțimea: 1,75

grupul sanguin: A2

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

stare de conștiență: bună

grad de autonomie: alterat

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale :

Mama cu HTA

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

patologice:

operat în 2011 de HDL5- S1

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome: durere la nivelul membrului inferior st. pe traiect L5

parametrii vitali:

temperatura: 36,5C

T.A.:130/70 mm.Hg

Puls: 78 b/ min.

Respirația: 18 resp/min.

B. Istoricul boli:

Pacient în vârstă de 57 de ani cunoscut cu HDL5 – S1 operat in 2011, se internează în prezent pe secția Neurochirurgie pentru dureri în membrul inferior stîng pe traiect L5

C. Diagnosticul medical la internare: HDL

C.1. Diagnosticul Clinic: durere la nivelul membrului inferior stâng pe traiectu L5, OTS cooperant, conștient, ps. de pareză negative, ROT simetrice,( ms? Sup.. R. ahilian abolite bilateral, durere nivel vertebral L5

D. Data internării: 07.05.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: bună

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem ganglionar: nepalpabil

sistem osteo-articular și muscular: durere la nivelul coloanei vertebrale, dificultăți în mobilitate,

aparat respirator: 16 resp./min

aparat cardiovascular: normal

aparat digestiv: tranzit prezent, abdomen suplu nedureros

aparat urinar: normal, micțiuni prezente, urină hipercromă

sistem nervos, endocrin, organe de simț: cooperant

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 20

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: Nivel de dependență actual 2

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 17.05.2015

Starea la externare: Vindecat

Bilanțul autonomiei la externare: Favorabil

Recomandări la externare: Evitarea eforturilor fizice, frigul, umezeala, cafea, alcool, tutun.

Revine la scos firele in 8 zile de la operație. Control peste 21 de zile cu programare.

Tratament: Algocalmin 2tb./zi;

CAZUL 3

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare: Interviul, acte medicale

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:T. M:

sexul: F

vârsta: 43 ani

starea civilă: căsătorită

religia: ortodoxă

ocupația: muncitoare

B. Date variabile:

domiciliul: rural

condiții de viață și de muncă: normale

obiceiuri

fumează un pachet de țigări/ zi,

2-3 căni /zi

mod de petrecere a timpului liber: Agricultură

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 92 kg

înălțimea:1,70m

grupul sanguin:O1

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

capacități cognitive: bune

stare de conștiență: cooperantă

grad de autonomie: diminuat

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

Mama Diabet Zaharat tip II

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

nașteri – 3

patologice:

-HDL5 – S1 operată

– Pareză SPE st.

– Chist Ovarian dr. operat

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: Dureri lombare și contractură paravertebrală

parametrii vitali:

temperatura: 37,5C

T.A.: 140/70mmHg

Puls:80

Respirația: 17 resp./min.

B. Istoricul afecțiunii actuale: Pacienta T. M. În vârstă de 43 de ani cunoscută cu HDL5-S1, operată se internează în prezent pe secția de Neurochirurgie a SJS pentru dureri lombare și contractură musculară paravertebrală cu radiculopatie L5-S1

C. Diagnosticul medical la internare: Radiculopatia regiune lombară

D. Data internării: 09.06.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: păstrată

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem ganglionar: nepalpabil

sistem  muscular: paravertebral contractat

sistem osteo-articular: durere la mobilizare

aparat respirator: 17 resp./min

aparat cardiovascular: TA=140/70 mmHg, P=80,

aparat digestiv: normal

aparat urinar: normal, micțiuni prezente

aparat genital: normal

sistem nervos, endocrin, organe de simț: OTS conștient cooperant, Rot simetrice, dureri la nivel L5

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 22

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: Nivel de dependență 2 actual

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 16.06.2015

Starea la externare: Vindecat

Bilanțul autonomiei la externare: Evoluție favorabilă

Recomandări la externare: Fizioterapie. Evitarea efortului fizic, frig, umezeală, regim hiposodat.

Revine la scos firele în 8 zile de la operație

Concediu medical 21 de zile cu prelungire din policlinică.

Control medical peste 21 de zile de la externare

Contraindicații: Fără excitante cerebrale (cafea, tutun)

Tratament: Algocalmin 1-2tb./zi, Vimovo 2tb,/zi

BIBLIOGRAFIE

1. A. Bendelic –Anatomia funcțională a coloanei vertebrale –Prelegere

2. C. Mozeș – Tehnica ingrijirii bolnavului, Editura medicală – București 1974.

3. Dr. G. Baltă, M. O. Stănescu, L. Titircă – Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, Ed. Didactică si Pedagogică, București

4. Gh. Mogoș, Alex. Ianculescu – Compendiu de anatomie si fiziologie,

Editura Stiințifică

5. I. Ștefan Florian – Neurochirurgie, Ed. Srima – Cluj Napoca 2003

6. L. Titircă – Ghid de nursing, Ed. Viața medicală, București

7. L. Titircă – Proceduri de practică pentru asistenți medicali generalisti, Ed. Viața medicală

8. L. Titircă – Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Ed.

Viața medicală, București

9. L. Titircă – Ingrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Ed. Viața Medicală Românească, București 2008

10. O. Dragulin – Anatomie.Romedic.ro.

11. Th. Burghele – Patologie Chirurgicală, Editura Medicală – București 1977

12. V. Papilan – Anatomia Omului. Vol.I

13. www.medicinafizică.ro

14. www.inn-neurochirurgie

CAZUL 1

Metode de culegere a datelor: Interviul

Surse de informare: pacient, dosarul medical

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: C. A.

sexul: masculin

vârsta: 55 de ani

starea civilă: căsătorit, doi copii

religia: ortodox

ocupația: muncitor în construcții

B. Date variabile:

domiciliul: urban

condiții de viață și de muncă: grele

obiceiuri: fumător, consumă alcool ocazional,

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 78 kg.

înălțimea: 1,78

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

stare de conștiență: bună

grad de autonomie: redusă

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: nu are

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu sunt

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

patologice:

spondiloză dorsolombară din 2009

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: pacientul se prezintă la Spitalul Clinic Județean de Urgență S., acuzând dureri mari la coloana lombară, iradiată în membrele inferioare, acuzând imposibilitatea de a se mișca și deplasa normal. Este internat de urgență pentru investigații și tratament.

parametrii vitali:

T= 37,5 C

TA= 130/170 mmHg

P= 70 b/min

R= 18 resp./min.

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Pacientul C. A. acuză dureri de mai mult timp, survenite în puseuri sub influența efortului fizic prestat și a condițiilor de muncă, dar care sub control medicamentos au mai cedat. La ora actuală în timpul serviciului, pacientul a ridicat o greutate prea mare simțind o durere violentă la nivelul lombar fiind-ui imposibil să se mai mobilizeze.

-semne și simptome:

– prezintă: durere acută și amorțeală accentuată în ortostatism, junghi la tuse, strănut, parțial ameliorate în repaos si sub acțiunea antiinflamatoarelor.

C. Diagnosticul medical la internare: În urma obținerii rezultatelor investigațiilor, corelate cu examenul fizic, sa stabilit diagnosticul de:

-Discopatie lombară cu radiculopatie dr.

D. Data internării: 05.06.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: conștient, cooperant

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem osteo-articular și muscular: – durere la nivelul coloanei vertebrale lombare, iradiată în membrele inferioare, cu dificultăți în mobilizare, mobilitate articulară a coloanei vertebrale diminuată, contractură musculară paravertebrală lombară.

aparat respirator: normal, 17 resp./min

aparat cardiovascular: normal

aparat digestiv: abdomen suplu nedureros la palpare, tranzit prezent

aparat urinar: diureza aproximativ 1200ml./24h, micțiuni normale, urina hipercromă

sistem nervos: răspunsul la stimuli prezent

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 20

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: nivel 2 de autonomie

Nevoi alterate identificate:

-1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație,

-2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură,

– 3. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele,

– 4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca,

-5. Nevoia de a dormi și a se odihni,

– 6. Nevoia de a manca și a bea,

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare: Bună

Bilanțul autonomiei la externare: Stare bună

Recomandări la externare: Îngrijirea plăgii si schimbarea pansamentului o dată la două zile , se prezintă pentru ablația firelor peste 8 zile de la operație.

Control medical după 21 de zile de la internare.

Contraindicații: Repaos la pat, fără effort, cosum de lichide

Tratament: Continuă tratamentul cu Algocalmin 2tb./zi, Mialgin 1tb./zi

CAZUL 2

Metode de culegere a datelor: Interviul

Surse de informare: pacient, acte medicale

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: S. V.

sexul: masculin

vârsta: 57 ani

starea civilă: căsătorit

religia: ortodox

ocupația: muncitor

B. Date variabile:

domiciliul: urban

condiții de viață și de muncă: normale

obiceiuri: fumează 16 tigări/zi, alcool ocazional

mod de petrecere a timpului liber: în familie

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:72 kg.

înălțimea: 1,75

grupul sanguin: A2

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

stare de conștiență: bună

grad de autonomie: alterat

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale :

Mama cu HTA

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

patologice:

operat în 2011 de HDL5- S1

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome: durere la nivelul membrului inferior st. pe traiect L5

parametrii vitali:

temperatura: 36,5C

T.A.:130/70 mm.Hg

Puls: 78 b/ min.

Respirația: 18 resp/min.

B. Istoricul boli:

Pacient în vârstă de 57 de ani cunoscut cu HDL5 – S1 operat in 2011, se internează în prezent pe secția Neurochirurgie pentru dureri în membrul inferior stîng pe traiect L5

C. Diagnosticul medical la internare: HDL

C.1. Diagnosticul Clinic: durere la nivelul membrului inferior stâng pe traiectu L5, OTS cooperant, conștient, ps. de pareză negative, ROT simetrice,( ms? Sup.. R. ahilian abolite bilateral, durere nivel vertebral L5

D. Data internării: 07.05.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: bună

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem ganglionar: nepalpabil

sistem osteo-articular și muscular: durere la nivelul coloanei vertebrale, dificultăți în mobilitate,

aparat respirator: 16 resp./min

aparat cardiovascular: normal

aparat digestiv: tranzit prezent, abdomen suplu nedureros

aparat urinar: normal, micțiuni prezente, urină hipercromă

sistem nervos, endocrin, organe de simț: cooperant

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 20

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: Nivel de dependență actual 2

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 17.05.2015

Starea la externare: Vindecat

Bilanțul autonomiei la externare: Favorabil

Recomandări la externare: Evitarea eforturilor fizice, frigul, umezeala, cafea, alcool, tutun.

Revine la scos firele in 8 zile de la operație. Control peste 21 de zile cu programare.

Tratament: Algocalmin 2tb./zi;

CAZUL 3

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare: Interviul, acte medicale

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:T. M:

sexul: F

vârsta: 43 ani

starea civilă: căsătorită

religia: ortodoxă

ocupația: muncitoare

B. Date variabile:

domiciliul: rural

condiții de viață și de muncă: normale

obiceiuri

fumează un pachet de țigări/ zi,

2-3 căni /zi

mod de petrecere a timpului liber: Agricultură

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 92 kg

înălțimea:1,70m

grupul sanguin:O1

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: română

capacități cognitive: bune

stare de conștiență: cooperantă

grad de autonomie: diminuat

capacitatea de comunicare: bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

Mama Diabet Zaharat tip II

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: la zi

nașteri – 3

patologice:

-HDL5 – S1 operată

– Pareză SPE st.

– Chist Ovarian dr. operat

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: Dureri lombare și contractură paravertebrală

parametrii vitali:

temperatura: 37,5C

T.A.: 140/70mmHg

Puls:80

Respirația: 17 resp./min.

B. Istoricul afecțiunii actuale: Pacienta T. M. În vârstă de 43 de ani cunoscută cu HDL5-S1, operată se internează în prezent pe secția de Neurochirurgie a SJS pentru dureri lombare și contractură musculară paravertebrală cu radiculopatie L5-S1

C. Diagnosticul medical la internare: Radiculopatia regiune lombară

D. Data internării: 09.06.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: păstrată

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): normal fără edeme

sistem ganglionar: nepalpabil

sistem  muscular: paravertebral contractat

sistem osteo-articular: durere la mobilizare

aparat respirator: 17 resp./min

aparat cardiovascular: TA=140/70 mmHg, P=80,

aparat digestiv: normal

aparat urinar: normal, micțiuni prezente

aparat genital: normal

sistem nervos, endocrin, organe de simț: OTS conștient cooperant, Rot simetrice, dureri la nivel L5

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 22

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: Nivel de dependență 2 actual

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 16.06.2015

Starea la externare: Vindecat

Bilanțul autonomiei la externare: Evoluție favorabilă

Recomandări la externare: Fizioterapie. Evitarea efortului fizic, frig, umezeală, regim hiposodat.

Revine la scos firele în 8 zile de la operație

Concediu medical 21 de zile cu prelungire din policlinică.

Control medical peste 21 de zile de la externare

Contraindicații: Fără excitante cerebrale (cafea, tutun)

Tratament: Algocalmin 1-2tb./zi, Vimovo 2tb,/zi