Ingrijirea Pacientilor cu Delirium Tremens

INTRODUCERE

Lucrarea DELIRUM TREMENDS tratează o temă de actualitate ținând cont de faptul că istoria uzului și abuzului de alcool se confundă aproape cu istoria apariției primelor modelele de cultură umană ,efectele sale benefice sau malefice asupra organismului fiind cunoscute din timpuri străvechi .Asistăm în societatea modernă la o creștere dramatică a consumului de alcool constituită inamicul numărul 1 ,ai lumii actuale alături de alte vicii la fel de dăunătoare pentru sănătatea omului .

Raporturile dintre psihiatrie și medicina generală sunt temeinicite de rezolvarea problemei fundamentale: viața psihică depinde de somatic, (atitudine somatopsihică) sau somaticul depinde de de viața psihică (atitudine psihosomatică.)

Tulburările și destructurările conștiinței, chiar în forma lor mai simplă , afectează profound buna adaptare și integrare a bolnavului în mediul ambient , reclamând din partea personalului medico-sanitar o mermanentă activitate de supraveghere și ajutorare . Descrierea generală a stării de delirum partum se sprijină pe redarea unei amplificări generalizate a tuturor aspectelor vieții psihice, însuși sentimentul bazal de durată fiind prins în această creștere a stării interioare.

Interferența terapeutică a stării de delirum partum reduce durata puseelor, schimbă conținutul fenomenologic în sensul unei egalări sau schematizări geometrice, rezultând amplificări esențiale ale tabloului clinic .Accesul stărilor delirum partum reprezintă o amplă modificare patologică ce se repercutează asupra tuturor funcțiilor organismului.

Alcoolismul constituie ,în prezent ,o problemă cu implicații care depășesc aspectele medicale ,interesând în special viața socială a colectivităților .Se estimează ,în țările occidentale ,că aproximativ 40 % din populație consumă alcool ( în SUA ,sunt 95 milioane de personae alcoolice) .Trebuie menționat faptul că semnificația negativă a consumului de alcool a fost demonstrată prin nenumărate cercetări statistice ,epidemiologice și de laborator că consumul excesiv de alcool are implicații negative pentru sănătatea populației ceea ce înseamnă că milioane de oameni mor anual prematur în lume datorită alcoolului .

Lucrarea cuprinde două părți estimate : o parte generală cu noțiuni de anatomie, privind anatomia sistemului nervos central iar partea a doua specială ,prezintă motivația lucrării care descrie studiile evoluției bolii , făcînd absolventa să se implice în studierea a 10 cazuri de pacienți diagnosticați cu delirum tremens dintr-un eșantion de 50 cazuri .Materialele pentru studiu sunt reprezentate de documente medicale în care soluția predominantă o reprezintă foaia de observație a bolnavilor , culegerea datelor de la aparținători sau chiar de la bolnavii care pot comunica iar investigațiile de laborator joacă un rol deosebit de important în descoperirea și prevenirea acestei boli .

Lotul studiat este reprezentat de 50 de bolnavi diagnosticați și tratați medical în secția Psihiatrie a Spitalului în perioada 2012-2013 .În lucrare este prezentat planul de cercetare a bolnavilor unde s-a urmărit pas cu pas evoluția bolii de la internare și gradele de dependență existente pe perioada internării și la externare .Modul de preluare al datelor atât în partea generală cât și în cea specială este concis , rezultatele și discuțiile au prezentat contribuția personală.

Din concluzii reiese că boala are elemente definitorii în procesul de diagnosticare si îngrijire pentru sănătate iar scopul profesiei de asistent medical este precis și dorește ca evoluția bolii să aibă un prognostic cât mai favorabil.

Bibliografia este vastă și de actualitate și acoperă toate capitolele din lucrare dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată la sesiunea de licență din anul 2013 .

CAPITOLUL I

ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Pentru a aprofunda pe larg tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în sistemul nervos central pentru a vedea cum poate consumul excesiv de alcool să-l afecteze în mod negative .

Această acțiune se manifestă chiar în doze foarte mici de alcool ,de exemplu 20-30 g și privește în primul Rând segmental superior al sistemului nervos-scoarța cerebral ,de care este legat psihicul uman .

Ulterior acțiunea paralizantă a alcoolului se propagă și la segmentele inferioare ale creierului ; în acest stadiu de acțiune alcoolică se tulbură toate funcțiile organismului ,pe care creierul le controlează și le dirijează.

Cercetările lui Pavlov au arătat că la început alcoolul paralizează procesele nervoase cele mai fine ale inhibiției active interne .De aceea în creier încep să predomine procesele de excitație .

Acestea explică particularitățile de comportament ale pacientului .Sistemul nervos recepționează,transmite și integrează informațiile din mediul extern și intern ,pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate ,motorii și secretorii .

Prin funcția reflex care stă la baza activității sale, sistemul nervos contribuie la realizarea funcțională a organismului și a echilibrului dinamic dintre organism și mediul înconjurător . Sistemul nervos ca structură și funcție este subâmpărțite în :

Sistemul nervos al vieții de relație ( somatic) ,care asigură echilibrul organismului cu condițiile variabile ale mediului ;

Sistemul nervos al vieții vegetative ,care reglează activitatea organelor interne .

Țesutul nervos este alcătuit din neuroni,cellule diferențiate specific,care generează și conduc impulsurile nervoase ,și cellule gliale care formează un țesut de support sau interstițial al sistemului nervos .

Neuronul este unitatea morfofuncțională a sistemului nervos , este o celulă de formă stelată ,piramidală,rotundă,avalară ,având una ,două sau mai multe prelungiri :neuroni unipolari,pseudopolari,bipolari și multipolari.

Corpul cellular formează substanța cenușie din nevrax și ganglionii somatic și vegetative extranevraxiali .El este delimitat de o membrană lipoproteică ,neurilema ,are citoplasmă-neuroplasmă ,ce conține organite citoplasmatice și un nucleu ,obișnuit central , cu unul sau mai mulți nucleoli.Unele organite celulare –mitocondrii ,complex Golgi ,reticul endoplasmatic , lizozomii –sunt prezente și în alte cellule ,iar altele sunt specifice neuronului –corpusculii Nissl și neurofibrele .

Corpusculii Nissl-corpii tigroizi- sunt constituiți din mase dense de reticul endoplasmatic rugos ,la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronal

Neurofibrilele apar ca o rețea omogenă de fibre care traversează întreaganeuroplasmă ;au rol în transportul substanțelor și de susținere .

Prelungirile neuronale sunt dendritele și axonul .Dendritele și axionii constituie căile de conducere intranevraxiale ( de la măduva spinării până la scoarța emisferelor cerebrale și invers ) și nervii extranervaxiali .Nervii transmit impulsurile nervoase de la organelle receptoare spre centrii nervoși-nervii senzitivi –sau de la centri spre organelle efectoare ( musculature striată a glandelor endocrine și exocrine ) –nervi motori .Neuronii realizează o vastă rețea , fiind legați între ei prin sinapse .Acestea sunt formațiuni structural specializate ,care se realizează între axonul neuronului presinaptic și dendritele sau corpul cellular al neuronului postsinaptic.

Propietățile fundamentale ale neuronilor sunt excitabilitatea ( capacitatea materiei vii de a răspunde prin manifestări specific la acțiunea unor stimulu –fizici , chimici – și este maximă la nivelul sistemului nervos ) și conductibilitatea ( este propietatea de autoapărare a impulsurilor nervoase prin axoni poână la terminațiile acestora ,unde unele sunt transmise , fie unui alt neuron , fie ,printr-o siunapsă neuronală , fie unui organ efector , producând un răspuns characteristic( contracție muscular , secreție glandular ) .

Sistemul nervos periferic acționează ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central și mușchii capului ,glandele și organelle de simț .

Creierul și măduva spinării formează unitatea central care prelucrează impulsurile .Ele primesc mesaje prin fibrele sensitive de la organelle de simț și receptorii le selectează și analizează și după acea transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii producând un răspuns adecvat al mușchilor și glandelor.

Funcția de analiză sau de procesare poate fi relative simplă pentru unele activități ce se desfășoară în măduva spinării ,dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă complexitate implicând participarea a mii de neuroni diferiți .

Deși mulți neuroni senzitivi se termină și mulți neuroni motorii au originea în creier majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au funcția de a filtra ,a analiza și a stoca informațiile.

Întregul Sistem Nervos Central necesită un aport substanțial de sânge care furnizează oxigenul și substanțele nutritive .El este protejat de două tipuri de învelișuri .

Primul este osos ( craniul care adăpostește creierul și coloana vertebrală care adăpostește măduva spinării ) . Cel de-al doilea este construit din trei membrane fibroase denumite meninge.Acestea acoperă în întregime creierul și măduva spinării .

Lichidul Cefalo Rahidian ( LCR) este un fluid limpede apos care circulă în meninge ,în măduva spinării și în ventriculii cerebrali .Are un effect de amortizare ajuând astfel la protejarea șesutului nervos vital față de agresiuni .

Lichidul cefalo rahidian printr-un orificiu îngust ,în schimbul al treilea și apoi , printr-un canal și mai îngust ,apeductul cerebral ,în cel de-al patrulea care este puțin mai larg .

De aici iese prin orificii ale planșeului ventriculului în niște spații ( cisterne) pline de lichid care înconjoară Trunchiul Cerebral de la baza creierului.

După aceea lichidul circulă către partea superioară a creierului ( emisferele cerebrale) și este reabsorbit de către proeminențe special denumite vilozități arahnoidiene ,de pe arahnoida,una dintre cele trei meninge .

Măduva spinării este o coloană de țesut nervos aproximativ cilindrică ,în lungime de 40 cm care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier la vertebrele inferioare .Este compusă din aglomerări de neuroni și fascicule de fibre nervoase .

Materia cenușie –denumire a aglomerărilor necesare are formă de H pe secțiune transversal cu un corn posterior și unul anterior în fiecare jumătate.Cel anterior este compus din neuroni motorii,în timp ce cornul posterior conține corpii celulari ai neuronilor de asociație și senzitivi .

Materia cenușie este înconjurată de material albă .Aceasta este împărțită în trei cordoane și conține fascicule ascendente și descendente care corectează creierul creierul la măduva spinării în ambele direcții .

Fasciculele descendente propagă impulsurile mororii de la creier la sistemul nervos periferic,fasciculele externe duc impulsurile sensitive către creier.

Funcțiile măduvei spinării .Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex care acționează asupra unui anumit câmp receptor și are ca substrat anatomic arcul reflex ,constituit din : calea aferentă , un centru și calea eferentă

Funcția reflexă stă la baza activității sistemului nervos . Datorită ei se realizează legătura între părți ale organismului și dintre organism și mediul înconjurător .În substanța cenușie a măduvei spinării se află centrii unor importante reflexe somatic și vegetative .

Reflexele somatic medulare sunt de două tipur tipuri de învelișuri .

Primul este osos ( craniul care adăpostește creierul și coloana vertebrală care adăpostește măduva spinării ) . Cel de-al doilea este construit din trei membrane fibroase denumite meninge.Acestea acoperă în întregime creierul și măduva spinării .

Lichidul Cefalo Rahidian ( LCR) este un fluid limpede apos care circulă în meninge ,în măduva spinării și în ventriculii cerebrali .Are un effect de amortizare ajuând astfel la protejarea șesutului nervos vital față de agresiuni .

Lichidul cefalo rahidian printr-un orificiu îngust ,în schimbul al treilea și apoi , printr-un canal și mai îngust ,apeductul cerebral ,în cel de-al patrulea care este puțin mai larg .

De aici iese prin orificii ale planșeului ventriculului în niște spații ( cisterne) pline de lichid care înconjoară Trunchiul Cerebral de la baza creierului.

După aceea lichidul circulă către partea superioară a creierului ( emisferele cerebrale) și este reabsorbit de către proeminențe special denumite vilozități arahnoidiene ,de pe arahnoida,una dintre cele trei meninge .

Măduva spinării este o coloană de țesut nervos aproximativ cilindrică ,în lungime de 40 cm care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier la vertebrele inferioare .Este compusă din aglomerări de neuroni și fascicule de fibre nervoase .

Materia cenușie –denumire a aglomerărilor necesare are formă de H pe secțiune transversal cu un corn posterior și unul anterior în fiecare jumătate.Cel anterior este compus din neuroni motorii,în timp ce cornul posterior conține corpii celulari ai neuronilor de asociație și senzitivi .

Materia cenușie este înconjurată de material albă .Aceasta este împărțită în trei cordoane și conține fascicule ascendente și descendente care corectează creierul creierul la măduva spinării în ambele direcții .

Fasciculele descendente propagă impulsurile mororii de la creier la sistemul nervos periferic,fasciculele externe duc impulsurile sensitive către creier.

Funcțiile măduvei spinării .Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex care acționează asupra unui anumit câmp receptor și are ca substrat anatomic arcul reflex ,constituit din : calea aferentă , un centru și calea eferentă

Funcția reflexă stă la baza activității sistemului nervos . Datorită ei se realizează legătura între părți ale organismului și dintre organism și mediul înconjurător .În substanța cenușie a măduvei spinării se află centrii unor importante reflexe somatic și vegetative .

Reflexele somatic medulare sunt de două tipuri : monosinaptice ( propioceptive ) și polisinaptice ( extero și propioceptive ) .

Reflexele vegetative mai importante sunt :

reflexe cardioacxceleratoare și pupilo-dilatator ,au centrii în

coarnele laterale ale măduvei cervicodorsale ;

reflexe vasoconstrictoare ,au centrii în măduva dorsolombară ;

reflexele de micțiune ,defecație și sexual au centrii localizați în

segmentele lombosacrale medulare ( coarnele laterale și comisura cenușie) .

Funcția de conducere a măduvei spinării se realizează pe căi lungi ( de protecție ) ascendente și descendente și căi scurte ( de asociație sau intersegmentare ) .

Creierul, creierul poate fi împărțit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu și creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care controlează funcții distincte, toate interconectate cu alte porțiuni ale creierului.

Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în principal, activități motorii. Ea trimite impulsuri care produc mișcările inconștiente ale mușchilor, astfel postura și echilibrul sunt menținute și acționează în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mișcărilor corpului.

Trunchiul cerebral continuă măduva spinării și este format din bulb , punte și mezencefal ( pedunculi cerebrali ,coliculi cvadrigemeni ) .

Trunchiul cerebral, leagă creierul cu măduva spinării. cuprinde părți din creierul posterior, tot creierul mijlociu și o parte din cel anterior.

Aici este locul de încrucișare al tuturor căilor aferente și eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a creierului și viceversa.

Variatele structuri ale trunchiului cerebral – incluzându-le pe cele denumite bulb (medulla oblonga) și puntea, care fac parte din creierul posterior, și formația reticulată (uneori, denumită sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu – au funcții vitale.

Ele controlează frecvența cardiacă, presiunea arteriala, deglutiția, tusea, respirația și somnul. Controlul gradului de conștiență este una dintre cele mai importante funcții ale creierului.

Formația reticulată este cea care filtrează afluxul de informații decide care este destul de importantă pentru a fi transmisă la creier.

Căile nervoase din intregul organism trimit ramuri către formația reticulată și o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele nervoase.

În consecință, acest fapt determină formația reticulată să emită semnale către toate zonele creierului la centrii adecvați, unde semnalele sunt preluate, colaționate și prelucrate.

Dacă această capacitate de conducere scade sau este impiedicată să apară, partea din creier denumită cortex cerebral devine inactivă și persoana devine inconștientă.

Diencefalul sau creierul intermediary ,situate în prelungirea trunchiului cerebral și sub emisferele cerebrale ,este alcătuit din mai multe mase de substanță nervoasă

Talamusul este cea mai voluminoasă formațiune cenușie diencefalică ,este constituit din mai mulți nuclei care realizează conexiuni între nuclei bazali ,cerebel ,bulb ,măduvă și scoarța cerebral .

Talamusul conține și neuroni de asociație cu rol în integrarea impulsurilor de la mai mulți nuclei talamici ,alături de neuroni nespecifici care stabilesc conexiuni subcorticale .

Metatalamusul este format din două perechi de corpi geniculați :

unii laterali –stație de releu a căii vizuale

iar alții mediali-stație de releu a căii acustice .

Epitalamusul este format dintr-un nucleu în care se închid reflexele olfactivo-somatice ( mișcările capului și corpului legate de miros ) și glanda epifiză .

Hipotalamusul se află la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcționează ca un releu telefonic între măduva spinării și emisferele cerebrale.

Hipotalamusul este, în fapt, o colecție de centri nervosi specializați, care sunt conectați cu alte zone importante din creier și cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în controlul unor funcții vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul și termoreglarea.

Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.Hipotalamusul are căi nervoase care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns legat de centrul olfactiv din creier.

Această porțiune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu arii ce controlează alte simțuri, comportamentul și organizarea memoriei.

Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică și legate în partea bazală prin formațiuni de substanță albă : corpul calos ,trigonul cerebral ,comisurile albe ,anterioară și posterioară . Fiecare emisferă cerebrală are trei fețe :

convexă sau externă ( în raport cu bolta craniului ),

medială sau internă

bazală

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior.

Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal și sunt esențiale pentru gândire, memorie conștiență și procesele mentale superioare.

Acesta este locul unde toate celelalte parți ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie. Creierul mare este împărtit pe linia mediană în două jumătați, cunoscute sub numele de emisfere cerebrale.

Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp calos.

Deși fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcții complet diferite și conlucrează prin intermediul corpului calos.

În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanță cenușie (celule nervoase) denumită ganglioni bazali.

Aceste celule formează un sistem complex de control, care coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite tipuri de mișcări liber și inconștient.

Acest tip de activitate musculară este implicat în balansarea brațelor în timpul mersului, în expresia feței și în poziționarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers .

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenușie cu aspect cutat reprezentând suprafața exterioară a creierului .Această parte a creierului este dezvoltată necesitând plieri .

Între pliuri sunt șanțuri adânci care impart fiecare din cele două emisfere ale cortexului în 4 zone numite lobi .Fiecare din acești lobi îndeplinește una sau mai multe funcții specifice .

Lobul temporal servește pentru auz și miros .

Lobul parietal pentru pipăit și gust .

Lobul occipital pentru văz .

Lobul frontal pentru mișcare ,vorbire și gândire .

În fiecare din acești lobi există porțiuni care recepționează mesajele senzoriale dintr-o singură zonă a corpului .

Procelese corticale fundamentale . Viața psihică este considerată a fi rezultatul a trei comportamente ,strâns legate între ele :

comportamentul de cunoaștere ( gândirea , atenția ,orientarea ,

învățarea ,memoria ) cu ajutorul cătuia omul cunoaște realitatea și pătrunde în descifrarea ei ;

comportamentul volițional , constând din totalitatea hotărârilor

,deciziilor și în perseverența îndeplinirilor lor .La baza activității corticale stau reflexele condiționate ,datorită cărora organismul se adaptează permanent și adecvat la condițiile în continuă schimbare ale mediilor extern și intern .

Inhibiția corticală se menține atât timp cât simțul semnalează scoarței o anumită modificare la care organismul trebuie să se adapteze .Ea poate fi :

inhibiția internă ( condiționată) specific scoarței cerebrale poate

de mai multe tipuri ,în funcție de mecanismul de producere .

inhibiția externă( necondiționată) apare atunci când în timpul

elaborii RC sau al desfășurării unei anumite reacții condiționate,intervine un alt stimul necunoscut care inhibă RC ,deoarece inhibă focarul cortical EC-prin inducție negativă care apare ca urmare a unui excitant foarte puternic .

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII DELIRUM TREMENDS

Definiție . Delirum tremends este un accident al alcoolismului cronic și constituie unul din aspectele cele mai dramatice ale psihozelor alcoolice ,care prin gravitatea sa reclamă instituirea unor măsuri terapeutice urgent .

Etiopatogenie . Frecvența Delirum tremends poate atinge 8-10 % din totalul cazurilor de alcoholism cronic spitalizate .Termenul de D.T se păstrează de la Sutton ( 1812) și subliniează două din aspectele esențiale ale bolii : starea confuzo- delirantă și tremurăturile .Magnan ( 1893) delimitează Delirum Tremends de confuziile mintale ,insistând asupra tulburărilor somatice foarte exprimate din Delirum Tremends .

Epidemiologia adică condițiile în care se răspândesc incapacitățile legate de alcool ,se sprijină pe un număr de fapte ce pot fi puse în evidență prin :

consumul de alcool în creștere și excesiv ;

băuturi mai bogate în alcool ;

toxicitate adițională ;

extinderea în număr cât mai mare .

Cauzele cele mai importante sunt constituite din consumul excesiv și îndelungat de băuturi alcoolice .

O bună parte din cazurile de Delirum tremends debutează în urma împregnări massive prin exacerbarea dereglărilor meolice și hidroelectrolitice existente în alcoolismul cronic .

Oaltă cauză elocventă poate fi terenul psihologic somatic .S-a insistat în mod deosebit asupra dereglprii funcției de detoxifiere a ficatului ,considerându-se boala ca o autointoxicație deoarece produșii toxici care rezultă din caolismul alcoolului acționează asupra creierului care constituie un loc de minimă rezistență .

Manifestările clinice în Delirum Tremends sunt însoțite de debut și evoluție diurnă funcțională cu deficit global semnificativ al capacităților cognitive :

posibile tulburări de percepție

iluzii ,halucinații

afectarea memoriei

tulburări psihomotorii

agitație

tulburări de somn

insomnie sau somnolență

tulburări emoționale

stare halucinatorie organic

tulburare organic catotonică

tulburare delirantă organic

tulburare organic anxioasă

tablou psihic în contextual unei afecțiuni .

Alte simtome esențiale sunt :

stare confuzo-delirantă și tremurături

febra ridicată , transpirații ,roșeață

tahicardie și hipertensiune

deshidratare ,dilatare pupilară

Examenul clinic ,psihiatric ,psihologic,paraclinic stabilesc diagnosticul de tulburare de conștiință și afecțiunea cauzală general ,neurologică sau psihiatrică .Pentru aceasta sunt necesare explorări amănunțite :

analize d laborator

EEG ,CT ,RMN

radiografie craniană

puncție lombară

examen toxicologic

Dopller

angiografie

Examen de laborator.Din cauza pierderii hidrice și a aportului scăzutexistă o hemoconcentrație cu creșterea hematocritului,dar fără o modificare semnificație a puctului delta crioscopic . Examen de laborator prezintă modificări :

dozarea electroliților semnifică o scădere a ionilor de K ( sub 150 mg %0) în timp ce ionii CI și Na sunt puțini modificați ;

alcalina scade

proteinle totale sunt crescute odată cu creșterea globulinelor

azotermia poate arăta fie valori ridicate ,fie apropiate de normal

probele de disproteinemie hepatice sunt întotdeauna prezente , cu o

creștere a valorilor transaminazelor și o scădere a protombinemiei ,expresie a

insuficienței hepatice .

Anatomie patologică :Examinările macroscopice evidențiează un meninge congestionat,consecință a impregnanței alcoolice cornice ,piamater fiind mai îngroșată ,de aspect lăptos și uneori cu hemoragii punctiforme .În literature de specialitate sunt descries uneori atrofii ale lobului frontal și un edem cerebral difuz .

La examenul microscopic se observă o degenerescență ( tulburare) a neuronilor atât în cortex cât și în diencefal .În nucleii bazali apar leziuni de micronecroză cu neuronofagie și modificări care constau în proliferarea și tumefierea endoteliului; uneori se pot observa miarohemoragii

Examen de laborator.Din cauza pierderii hidrice și a aportului scăzutexistă o hemoconcentrație cu creșterea hematocritului,dar fără o modificare semnificație a puctului delta crioscopic . Examen de laborator prezintă modificări :

dozarea electroliților semnifică o scădere a ionilor de K ( sub 150 mg %0) în timp ce ionii CI și Na sunt puțini modificați ;

alcalina scade

proteinle totale sunt crescute odată cu creșterea globulinelor

azotermia poate arăta fie valori ridicate ,fie apropiate de normal

probele de disproteinemie hepatice sunt întotdeauna prezente , cu o

creștere a valorilor transaminazelor și o scădere a protombinemiei ,expresie a insuficienței hepatice .

Anatomie patologică :

Examinările macroscopice evidențiează un meninge congestionat,consecință a impregnanței alcoolice cornice ,piamater fiind mai îngroșată ,de aspect lăptos și uneori cu hemoragii punctiforme .În literature de specialitate sunt descries uneori atrofii ale lobului frontal și un edem cerebral difuz .

La examenul microscopic se observă o degenerescență ( tulburare) a neuronilor atât în cortex cât și în diencefal .În nucleii bazali apar leziuni de micronecroză cu neuronofagie și modificări care constau în proliferarea și tumefierea endoteliului; uneori se pot observa miarohemoragii

Diagnostic nu ridică problem mari mai als în prezența unui tablou psihoticconfuz cu halucinații și o alterare a stării somatic,care a debutat relative brusc la un alcoholic cronic .

Diagnosticul diferențial va avea în vedere delirul acut azotermic,dacă valorile azotermiei sunt crescute .

Anatomie patologică :

Examinările macroscopice evidențiează un meninge congestionat, ,piamater fiind mai îngroșat ,de aspect lăptos și uneori cu hemoragii punctiforme .În literatura de specialitate sunt descrise uneori atrofii ale lobului frontal și un edem cerebral difuz .

La examenul microscopic se observă o degenerescență ( tulburare) a neuronilor atât în cortex cât și în diencefal .În nucleii bazali apar leziuni de micronecroză cu neuronofagie și modificări care constau în proliferarea și tumefierea endoteliului; uneori se pot observa miarohemorag .

Profilaxia are ca scop recuperarea alcoolicilor deficienți și scăderea numărului de alcoolici incapabili de o activitate utilă .Acești bolnavi sechelari cu dependență socială și familială pentru a fi recuperați necesită eforturi deosebite din partea personalului medical ,cât și din partea familiei .

Tratament în delirum tremends :

urmărește consemnarea semnelor vitale la fiecare 6 ore ;

se descrește stimularea bolnavului ;

corectarea dezechilibrelor electrolitice și tratarea problemelor medicale existente ;

hidratarea bolnavului ;

tratarea malnutriției .

Ca medicație în tratamentul delirum tremends se va recomanda :

Tratament cu Antipsihotice

HALOPERIDOL ( 20 -30 picături )

-TRIAPIDOL

OLANZAPINĂ ( 10 mg )

Medicație de dezintoxicre ,dar cu precauție în prima fază a sevrajului .

Tratamentul specific comorbidităților somatice .DISULFARIAM -250-1000 mg / zi ( 6 săptămâni sau 1 an)

Tratamentul medicamentos de menținere a abstinenței

NALTREXONA -50 mg /zi

ACAMBROSATE -4tb / zit imp de 6 luni

Tratamentul stărilor de agitație psihomotorie

BENZODIAZEPINĂ ( Diazepam 1 mg / zi )

LORAZEPAM 1-2 mg

Tratamentul stărilor de apatie și dezinteres

SULPIRID sau EGLONYL -50-100 mg

antidepresive triclice activatoare –ANAFIL 75-100 mg

Tratament cu energizante cerebrale

PRAMISTAR

PIRACETAM

ENCEPHABOL

În cazurile severe se va aplica frecvent BENZODIALEPINĂ injectabilă asociată cu o formă de antipsihotic și un corrector anticolinergic ROMPARKIN sau AKINETON Ele se pot repeta la un interval de 2 h în tratamentul cu BENZODIAZEPINE și HALOPERIDOL și 4 ore pentru OLANZEPINĂ .Pentru pacienții necooperanți tratamentul se va aplica parenteral .În general în măsura în care este implicată o stare de edem cerebral ,acesta va răspunde la diuretice ( MANITOL ) aplicate în perfuzii.

Psihoterapia. Pacienții nu sunt pregătiți pentru psihoterapie în episodul de delirum tremens. Odată cu ameliorarea simptomatologiei, sub incidența tratamentului neuroleptic, ei pot fi incluși în grupuri psihoterapeutice.

În episodul de delirum tremens este important pentru întreg personalul medical să evite confruntările marcate de supărare sau furie, care apar adesea pentru că pacientul exprimă solicitări și revendicări cu totul nerezonabile, ce nu pot fi de multe ori îndeplinite.

Pentru pacienții necooperanți tratamentul se va aplica parenteral. În general în măsura în care este implicată o stare de edem cerebral, acesta va răspunde la diuretice (MANITOL) aplicate în perfuzii.

Tratamentul psihosocial cuprinde anumite forme de psihoterapie pentru sprijinirea și educarea pacienților cu delirum tremens și familiilor acestora. Cele mai folosite metode în stările de delirum tremens , sunt:

Terapia cognitivă comportamentală – învață pacienții să înlăture pattent-ul inadecvat asociat cu boala.

Psihoeducația – implică informarea bolnavilor cu delirum tremens despre implicațiile acestei boli și tratamentul care se impune. Pshioeducația este de asemenea importantă și pentru familie.

Terapia de familie folosește strategii pentru a reduce stresul ce afectează familiile acestor pacienți.

CAPITOLUL III

NURSINGUL INGRIJIRILOR PACIENȚII CU DELIRUM TREMENDS

III.1.Principii generale în narsingul unui pacient psihiatric

Pornind de la literatura de specialitate , trebuie menționat faptul că narsingul psihiatric este un domeniu aparte față de narsingul caracteristic bolilor somatice ,deși interacționează cu acestea ,s-a născut necesitatea stringentă de a aprofunda în acest capitol , îngrijirile de care un bolnav psihiatric are nevoie .

Existența sau apariția unei boli psihice , poate influența total sau parțial funcționarea globală a unui individ ,în așa măsură încât acesta nu va putea de unul singur sau nici chiar cu sprijinul aparținătorilor să se adapteze la cerințele unei vieții armonioase în societate .

In această situație bolnavul trebuie îndrumat spre îngrijire profesională psihiatrică temporară sau permanentă. Asistenta medicală se va axa ,în activitatea sa , pe consecințele stării de boală ,pacientul fiind ajutat să-și regăsească modul de funcționare normală. În cazul bolnavilor psihici suportul medical va fi permanent.

III.2.Procesul nursing

Alcoolici ,îndeosebi tinerii din întreaga lume,la care se adaugă anual din ce în ce mai mulți ,în necunoștință de cauză sau în totală confuzie ,continuă să se lase antrenați în acest obicei al morții neținând cont de faptul că la un moment dat acesta le poate fi fatal .

În această situație cadrele sanitare și implicit toți factorii de răspundere au obligația să-i convingă pe oameni de adevărul elementar în ceea ce privește consumul alcoolului în exces

Este greu de precizat când alcoolul devine toxic ,întrucât se cunosc băutori care sunt dependenți ,precum și micii consumatori care,pe lângă un regim normal ,nu prezintă complicațiile viscerale ale alcoolismului

Repercursiunile viscerale ale alcoolismului se amplifică și ele, paralel cu creșterea consumului etanolic,producând unele mutații și în optica socială

Stimulate de datele epidemiologice ,care atestă răspândirea alcoolismului și a consecințelor sale organice ,au fost inițiate cercetări experimentale și clinico- morfologice , care au ca fundament hepatotoxicitatea etanolului și diversele teritorii asupra cărora acesta produce leziuni .Procesul nursing se bazează pe anumite aspecte .

In cazul pacienților cu DELIRUM TREMENDS asistenta medicală trebuie să își concentreze atenția asupra fiecărui pacient de care răspunde, să cunoască pacientul, să știe , să asculte, să utilizeze puținele informații primite sau culese în interesul și pentru recuperarea acestuia.

Rolul nursei nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor curative și obișnuite ci și la educația sanitară a pacientului,în cazul acestei lucrări , tutorilor, pentru a preveni apariția complicațiilor sau a agravării afecțiunii deja existente, prin descoperirea și raportarea la timp medicului curant, a eventualelor probleme.

Ca asistentă medicală trebuie să respecte indicațiile medicului în aplicarea unui tratament corespunzător oferind toate indicațiile necesare în vederea continuării tratamentului din momentul în care pacienții cu DELIRUM TREMENDS vor părăsi spitalul.

Principalele îndatoriri în calitate de nursă în perioada spitalizării a unui pacient diagnosticat cu DELIRUM TREMENDS constă în :

menținerea curățeniei la nivelul salonului, a mobilierului și componentelor existente, pregătirea patului, dezinfecția ;

igiena bolnavului ;

dezinfectarea obiectelor și materialelor utilizate în activitatea de îngrijire;

observarea și supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ( respirație, puls, etc ),

asigurarea securității bolanvului ;

satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale ;

stabilirea obiectivelor de îngrijire ;

planificarea și organizar ea intervențiilor nursing în funcție de priorități.

În acordarea îngrijirii trebuie să se țină cont de :

resursele pacientului în vederea recâștigării independenței, conform obiectivelor fixate,

să se pregătească pacientul pentru ieșirea din spital, informând aparținătorul , asupra regimului de viață, alimentar, efort și riscuri,

să-și autoevalueze acțiunile desfășurate în stagiile practice ,

să realizeze acțiuni educative în scopul prevenirii complicațiilor și menținerii gradului de sănătate.

Nursingul pacienților cu DELIRUM TREMENDS , pe lângă aspectele comune nursing-lui în general, are și unele aspecte particulare, deoarece ceea ce caracterizează un pacient cu DELIRUM TREMENDS , este imposibilitatea de se obișnui cu existența bolii.

In caz de hiperactivitate, asigură mediul optim pentru pacient, reduce numărul de vizitatori, înlătură obiectele ce ar putea răni sau incomoda pacientul.Procesul nursing se bazează pe desfășurarea a 5 etape :

Culegerea de date este primul pas de a culege informații despre pacient. Datele pot fi subiective sau obiective si ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing.Culegerea de date se desfasoară conform unui plan :

colectarea de informații obiective sau subiective despre pacient

verificarea datelor obținute

comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de

date.Informațiile culese de asistentă despre pacient pot fi stabile ( nume, prenume, vârstă) și instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare.

Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la pacienta sunt :

Observarea pacientului – presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare. Observarea este un proces mintal activ. Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecăți preconcepute, de rutină și superficialitate si de lipsa de concentrație și continuitate;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității. Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :

alegerea momentului oportun pentru pacient,

respectarea orei de masă.

Interviul presupune :

capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare,

capacitatea de ascultare,

atitudine de respect,

capacitatea de empatie.

In cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat, trebuie să se revină nu înainte de a menționa starea pacientului .

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănătate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date. Etapa de analiza se desfășoară după un plan :

Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor

prescrise ) înseamnă a da un semn, a explica originea sau cauza problemelor de dependență, mai exact înseamnă a defini sursele de dificultate. Analiza de interpretare a datelor este o etapă importantă a procesului nursing întrucât ea conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

Colectarea datelor adiționale sau suplimentare după caz ;

Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

Determinarea confluențelor între nevoile pacientului și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație pot fi obținute de la pacient sau de la aparținătorii acestuia .

Ingrijirea – pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență.

Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția persoanei la o problemă de sănătate .Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă .

Un diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la interventii autonome.

Un diagnostic nursing trebuie formulat clar, concis, centrat pe pacient, legat de o problema reală.

Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor – reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire.

Evaluarea finală cuprinde, stabilirea criteriului de evaluare, evaluarea atingerii obiectivelor .

Pentru o evaluare eficace asistenta va urmari următoarele etape :

starea obiectivelor;

aprecierea capacitățiipacienților cu DELIRUM TREMENDS în raport cu obiectivul stabilit;

aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele;

discutarea cu pacientul despre rezultatele obținute.

In cadrul procesului nursing după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

III.3.Planul nursing

Definirea planului nursing înseamnă stabilirea unui plan de intervenție, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfășurare dar și a precauțiilor care trebuie luate.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde :

obiectivele de îngrijire

obiectivele intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului cu DELIRUM TREMENDS , fapt pentru care acesta are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce pacientul la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evalu ată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplică durata și continuitatea lor. Pentru depistarea precoce a altor afecțiuni nursa are anumite obligații :

sfătuiește pacientul să se prezinte periodic la control la primele semne de boală;

câștigă încrederea acestuia și îl încurajează;

îi explică desfășurarea unor investigații, și îl însoțește în timpul desfășurări acestora ;

facilitează prezența familiei și a persoanelor semnificative pentru pacient;

ajută membrii familiei să înțeleagă starea psihologică a pacientului și nevoia de ajutor a acestuia;

își rezervă mai mult timp pentru a sta cu pacientul cu DELIRUM TREMENDS pentru a-i observa comportamentul și reacțiile;

explică recomandările medicale făcute la externare cu privire la evitarea consumului de alcool și continuarea tratamentului .

Aplicarea îngrijirilor are ca scop să ajute pacientul să își mențină independența sau măcar a unui oarecare nivel de independență .

Planificarea îngrijirilor este strâns legată de executarea lor mai exact ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se execute în aplicarea îngrijirilor.

In cadrul planului de îngrijire, planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică de intervenții

Această rubrica va cuprinde :

cui i se adresează acțiunea

natura acțiunii

orarul și intervenția nursei

nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște , efectul ateptat

se vor observa atent reacțiile pacientului

se vor modifica intervențiile

se vor implica pacientul și familia

se va pregăti mediul îngonjurător terapeutic .

Există riscul ca în timpul îngrijirilor să apară reacții ca:

anxietatea (un sentiment de disconfort și tensiune);

frica (sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic);

durerea (senzație neplacută percepută în diferite părți ale organismului și însoțită de anxietate) .

Aceste situații pot fi atenuate de asistentă dacă dă dovadă de prezență umană și căldură fiind gata să ajute pacientul.

Planul de îngrijire se va efectua în funcție de nevoile permanente sau schimbătoare ale pacientului și poate fi influențat de vârsta pacientului, condiția în care se află, capacitatea sa fizică și intelectuală deoarece acest plan se va face după nevoile pacientului, având ca etalon modelul conceptual al Virginiei Henderson.

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model: individul bolnav sau sănătos este văzut că un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale care trebuie satisfăcute.

Rolul asistentei intră în aplicare în momentul în care, din diferite motive patologice, pacientul nu mai poate satisface singur aceste nevoi.

Scopul asistentei medicale este de suplinire a ceea ce pacientul nu poate face singur, referitor la nevoile care trebuie satisfăcute.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independența individului în satisfacerea acestor nevoi.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta medicală trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală.

Cele 14 nevoi ale Virginiei Henderson, de care nursa trebuie să țină cont sunt :

Să ajute bolnavul să respire

Să ajute bolnavul să se alimenteze și să se hidrateze

Să ajute bolnavul să elimine

Să ajute bolnavul să păstreze o bună postură când se mișcă sau stă

Să ajute bolnavul să se odihnească și să doarmă

Să ajute bolnavul să-și aleagă îmbrăcamintea, să se îmbrace și să se dezbrace

Să ajute bolnavul să-și păstreze temperatura în limite normale

Să ajute bolnavul să-și păstreze corpul curat, îngrijit

Să aibă tegumente curate 

Să ajute bolnavul să evite pericolele 

Să ajute bolnavul să comunice 

Să ajute bolnavul să-și practice religia în funcție de valorile sale de bine și rău

Să ajute bolnavul în munca sau ocupații productive

Să ajute bolnavul în activitățile recreative

III.4.Pregătirea fizică și psihică a pacientului cu DELIRUM TREMENDS

Pacientul este abordat ca subiect și ca paricipant activ la procesul de tratament și vindecare .

Relația pacient-asistent medical va fi cea de seamăn ,de persoana apropiată.

În cadrul observației pacientului ,se va acorda maximă atenție următoarelor aspect :

tendința privind starea de veghe sau somn ( stare de somnolență sau dimpotrivă insomnie) dacă prezintă altă formă de modificare a stării de conștiență ( stupoare)

frecvența de activitate a bolnavului dacă întreprinde activități care nu concord cu situația

modificările psihopatologice *atitudinea pacientului față de medicația pozitivă sau negativă

dacă bolnavul corelează forma de terapie cu starea lui de boală actuală.

În primele zile de la internare pacientul se simte inconfortabl . Unii pacienți își exteriorizează teama ,alții par a fi plini de încredere în propriile forțe , alții pot deveni chiar agresivi .

Timiditatea sau dimpotrivă, agresivitatea lui pot reprezenta forme de manifestare a dificultăților lui pe plan relațional .

Prin atitudinea lor cadrele medicale vor trebui să impună respect ,fără a se aștepta să fie tratate în același fel.

Se va ține cont de faptul că bolnavul este preocupat să cunoască numele cadrului medical, decât locul acesteia în ierarhie .

De la început trebuie precizat faptul că bolnavul reacționează față de :

boala pe care a contractat-o , în mod real sau numai imaginar,

în funcție de structura personalității sale ,

în funcție de particularitățile psihismului său .

În fața agresiunii unei boli , bolnavul în cauză își mobilizează , de regulă toate mecanismele de apărare , reacție care urmărește menținerea stării de echilibru .

Această imobilizare țintește un dublu efect:

pe de-o parte, de a anhila starea de teamă și de anxietate, pe care o

adduce cu sine sau mai bine zis o generează boala survenită în organism ;

pe de alta , de a stabili noi relații între pacient și boală, așadar între

organism și lumea interioară și între pacient și societate , așadar între organism și lumea exterioară .

În afară de categoria bolnavilor care reacționează față de boală prin fenomenul regresiunii , există o a doua categorie de bolnavi care au reacții agresive .

Spre deosebire de comportamentul docil și dependent al bolnavilor din prima categorie .

III.5.Conduita de urgență a asistentei medicale

în cazul unui DELIRUM TREMENDS

Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient diagnosticat cu DELIRUM TREMENDS este deosebit de complexă și necesită conștiinciozitate perfectă , un înalt grad de responsabilitate și cunoștințe de specialitate .

Activitatea și atitudinea asistentei medicale în prezența unui pacient diagnosticat cu DELIRUM TREMENDS este următoarea:

*Face vizita medicală matinală alături de medicul de

specialitate și urmărește indicațiile cu privire la recoltarea explorărilor diagnostice și tratamentului , regimul alimentar și igiena bolnavului ;

*Aplică tratamentul prescris de medic bolnavilor ;

*Inștiințează pacienții cu privire la programarea și efectuarea explorărilor și examenelor de specialitate din alte secții sau laboratoare

*Asistenta medicală asigură aprovizionarea periodică cu o dotare corespunzătoare cu materiale și medicamente .

O altă activitate și atitudine care trebuie luată de asistenta medicală în prezența unui bolnav diagnosticat cu DELIRUM TREMENDS este:

*Examinează bolnavii imediat la internare și completează foaia de observație în primele 24 ore, iar în cazuri de urgență folosește investigațiile paraclinice efectuate ambulator;

*Examinează zilnic bolnavii și consemnează în foaia de observație evoluția, explorările de laborator, alimentația și tratamentul corespunzător;

la sfîrșitul internării întocmește epicriza ;

*Prezintă medicului șef de sectie, situația bolnavilor pe care îi are în îngrijire și solicită sprijinul acestuia ori de câte ori este necesar;

*Participă la consultări cu medicii din alte specialități și în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum și la expertizele medico-legale și expertiza capacității de muncă .

*Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în grijă și care necesita supraveghere deosebită ;

*Intocmește și semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijește și supraveghează tratamentele medicale ;

*Recomandă și urmărește zilnic regimul alimentar al bolnavilor cu DELIRUM TREMENDS ;

*Controlează și răspunde de întreaga activitate de ingrijire a bolnavilor cu DELIRUM TREMENDS desfășurată de personalul mediu auxiliar sanitar cu care lucrează;

*Întocmește formele de externare ale bolnavilor și redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are, sau i-a avut în îngrijire;

*Răspunde prompt la toate solicitările de urgență și la consulturile din aceeași secție și alte secții și colaborează cu toți medicii din secțiile și laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor cu DELIRUM TREMENDS;

*Se preocupă în permanență de ridicarea nivelului profesional ;

*Depune o activitate permanentă de educație sanitară a bolnavilor diagnosticați cu DELIRUM TREMENDS și aparținătorilor ;

*Pacientul diagnosticat cu DELIRUM TREMENDS trebuie în mod obligatoriu să fie internat , pentru a evita evoluția fatală în caz de agravare a bolii, eventualitate care este imprevizibilă .

În schimb , conduita de urgență la bolnavul ediagnosticat cu DELIRUM TREMENDS în faza de spitalizare se bazează pe alte criterii ( conduita în spital + examinări de laborator) :

*monitorizarea funcțiilor vitale ;

*controlează temperatura ;

*observă starea tegumentelor .

III.6. Tehnici medicale aplicate de nursă

III.6.1 Tehnica injectiei intravenoase

Prin efectuarea injecției intravenoase se înțelege introducerea unei soluții medicamentoase în circulația venoasă.

Pe această cale se introduc soluții izotermice și hipertronice care nu sunt caustice pentru țesutul muscular sau subcutanat .

Nu se introduc soluții izotermice și hipertronice care nu sunt caustice pentru țesutul muscular sau subcutanat .

Nu se introduc soluții uleioase – produc embolii grăsoase ducând la decesul pacientului .

Injecția intravenoasă se efectuează prin puncția venoasă și injectarea medicamentului intravenos .

LOCUL DE SELECȚIE –venele de la plica cotului .

MATERIALE NECESARE :

2-3 ace de 25 mm ;diametru de 6/10,7/10

fiole , flacoane cu substanțe de administrat

1-2 seringi de unică folosință

tampon cu alcool

garou

TEHNICA :

asistenta își spală mâinile

se așează bolnavul în decubit dorsal ,cu brațul în extensie ,pe o mică pernă protejată d mușama ,aleză sau prosop

se alege locul puncției

se dezinfectează locul puncției și se leagă garoul

se leagă puncția venoasă și se controlează dacă acul este în venă

se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea ușoară a garoului

se injectează lent ,ținând seringa în mâna stângă ,iar cu policele minii drepte se apasă pe piston

se verifică periodic , dacă pistonul este în venă

se retrage brusc acul din venă

se retrage brusc acul când injecția s-a terminat ,la locul puncției se aplică tamponul îmbibat în alcool

se menține compresiunea la locul puncției câteva minute

se supraveghează încontinuare starea generală .

Incidente și accidente :

injectarea soluției în țesutul perivenos manifestată prin tumefierea țesuturilor , durere

flebalgia produsă prin injectarea rapidă soluției sau a unor substanțe iritante

valuri de căldură ,senzația de uscăciune în faringe

hematom prin străpungerea venei ,amețeli,lipotimie , colaps

Intervenții :

se încearcă pătrunderea acului în cumenul vasului ,continuându-se injecția sau se încearcă alt ac

injectarea va fi lentă

se întrerupe injecția și se anunță medicul

De reținut :

în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și starea generală ( respirația, culoarea feței)

vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puțin 24 ore ,de aceea nu se vor repeta injecțiile în acea venă în intervale scurte

dacă pacientul are o singură venă accesibilă și injecțiile trebuie să se repete , puncțiile se vor face întotdeauna mai central față de cele anterioare

De evitat –Încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului ,pentru ca aceasta ,prin volumul său ,deplasează traiectul obișnuit al venei .

III.6.2. Tehnica injectiei intramusculare

Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice ,uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.

Scop –introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase

Locuri de elecție :

Regiunea superexternă fesieră deasupra marelui trohanter

Fața externă a coapsei ,în treimea mijlocie

Fața externă a brațului în mușchiul deltoid

Materiale necesare :

tăviță renală /casoletă cu tampoane sterile sau comprese cu tifon , alcool

seringi de unică folosință de mărime corespunzătoare cantității de administrat

2-3 ace de unică folosință

pile pentru desfacerea fiolelelor și fiole cu substanțe de administrat

Tehnica :

asistenta își spală mâinile și pregătește psihic bolnavul

se așează bolnavul în decubit ventral ,lateral, poziție șezândă sau în picioare

se degresează locul injecției cu un tampon de vată cu eter și se dezinfectează cu un alt tampon de alcool

se invită bolnavul să își relaxeze musculatura și se înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță ,cu acul montat la seringă

se verifică acul ,poziția acului prin aspirare și se injectează lent soluția

se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul

se masează ușor la locul injecției pentru a activa circulația favorizând rezorția

după injecție bolnavul se așează în poziție comodă ,rămânând în repaus fizic 5-10 minute

Incidente accidente

durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

paralizie prin lezarea nervului sciatic

hematom prin lezarea unui vas ( ruperea acului sau supurație septică)

embolie prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în suspensie

Intervenții

retragerea acului ,efectuarea injecției în altă zonă ( se evită prin respectarea zonelor de elecție)

extragerea manuală sau chirurgicală se previne prin folosirea unor ace mici pentru a pătrunde în masa musculară

De reținut

injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă respectându-se măsurile de asepție

poziția acului se controlează,în cazul solțiilor colorate ,prin detașarea seringii de la ac ,după introducerea acului în masa musculară

infiltrația dureroasă a mușchilor se poate preveni prin alterarea locurilor injecțiilor .

CAPITOLUL .IV

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

IV.1.Motivația lucrării

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează personalului medical angajat în activitatea de îngrijire și recuperare și, în egală măsură, studenților care își desfășoară activitatea practică în secția Psihiatrie întrucât aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,întrucât , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale îngrijirilor medicale de calitate și satisfacția pacienților.

O altă motivație care m-a determinat să aleg această temă a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate care tratează acest subiect și a da un concept nou noțiunii de îngrijire medicală , privind etiologia, patologia și diagnosticul bolii delirum tremens .

Motivul acestei lucrări este :

studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor

posibilităților de diagnostic și tratament ;

alcătuirea lotului martor și a lotului experimental;

gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea

pacienților cu delirum tremens cu ajutorul cunoștințelor medicale ;

realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului, și evaluarea

finală;

prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

analiza diferențelor existente între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu.

Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de tratament.

O altă motivație importantă care m-a determinat să studiez această afecțiune a fost faptul că din cele 3 cazuri studiate ,dintr-un eșantion de 20 de pacienți ,internați în secția de Psihiatrie a Spitalului în perioada 2012-2013, în primele luni de evoluție boala nu prezenta simptome care să-i alarmeze pe unii pacienți iar în marea majoritate a cazurilor aceștia nu simțeau nici un disconfort până la apariția primelor semne.

In privința asta educarea și informarea pacienților cu delirum tremens are un rol important întrucât caracterul acestei boli și factorii de risc au constituit un rol important care m-a motivat sa cercetez îndeaproape evoluția acestora.

O cauză foarte importantă pe care o voi susține în calitatea mea de nursă este administrarea corectă a tratamentului prescris de medic și alimentația adecvată în menținerea unui organism rezistent și importanța condiției fizice optime.

IV.2.Actualitatea temei

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de intervenție în boala pacientului cu delirum tremens și rolul pe care îl joacă recuperarea acestuia .

Este important ca reabilitarea bolnavilor cu delirum tremens trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și reducerea acestora într-o stare fizică și pshică satisfăcătoare .

IV.3.Obiectivele lucrării

Obiectivele acestei lucrări au importanță întrucât acordarea îngrijirilor , bolnavilor cu delirum tremens trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate . În realizarea studiului am urmărit particularitățile și nivelul de dezvoltare psihică pe următoarele obiective .

*Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei și posibilitățile de intervenție terapeutică ;

*Selectarea celor mai eficiente cazuri și stabilirea celor mai obiective metode de evaluare funcțională .

Obiective generale ale acestei lucrări au fost :

Îmbunătățirea statusului emoțional și bună inserție familială și socială ;

Mărirea deficitului funcțional și prevenirea recurențelor;

Ameliorarea funcției de coordonare și control și formarea capacității de relaxare.

IV.4.Ipoteza lucrării

Lucrarea își propune să dovedească următoarele ipoteze:

* În ce măsură aplicarea îngrijirilor medicale asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de recuperare a bolnavilor cu delirum tremens.

*Dacă prin aplicarea unui program de îngrijre corespunzător conceput special pentru programul de recuperare putem obține o scurtare a timpului de aplicare a acestuia.

IV.5.Materiale și metode de lucru

Materialul de studiu îl reprezintă un eșantion de 20 pacienți diagnosticați cu delirum tremens internați în Spitalul secția Psihiatrie ,în perioada 2012-2013 .

Datele folosite în realizarea studiului  au rezultat din cercetarea retrospectivă a foilor de observație, precum și din evaluarea psihică a cazurilor de pacienți cu delirum tremens cu ocazia controalelor efectuate.

Stabilirea stadiului de boală s-a făcut conform unor criterii stricte, folosind datele anamnestice, clinice, biologice, paraclinice și evolutive la fiecare caz în parte.

Cei 20 de pacienți diagnosticați cu delirum tremens au fost repartizați și analizați după vârstă, mediul de proveniență, diagnostic , epicriza pe carea ceștia o prezentau în momentul internării și complicațiile care derivă .

Am efectuat un studiu observațional cu caracter retrospectiv pe un eșantion de 20 de pacienți internați în secția de Psihiatrie a Spitalului în perioada 2012-2013 ,fiind un studiu clinic longitudinal retrospectiv,de 3 pacienți desfășurat în spital. Vârsta pacienților a variat între 20 – 48 de ani.

IV.6.Durata și etapele cercetării

Durata cercetării s-a efectuat în câteva luni urmărind îndeaproape cei 3 pacienți dintr-un eșantion de 20 , ce urmează a fi prezentați .

În urma celor constatate s-a observat că optimizarea îngrijirilor și tratamentul igieno -dietetic s-a realizat prin analizarea unui material de studiu constituit dintr-un lot experimental format din 3 pacienți deoarece acestui lot i s-a aplicat ,îngrijiri medicale pentru prevenirea eventualelor complicații și recidive.

IV.7.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre efectele și complicațiile care pot apărea la bolnavii cu delirum tremens .

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza consultării fișelor medicale ale pacientelor și a discuțiilor purtate cu personalul medical din Spitalul .secția Psihiatrie , în perioada 2012-2013 .

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .

Metoda experimentului constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului ce prelucrează fapte provenite din observație.Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei prezentată sub formă de tabele și grafice .

Metode moderne de înregistrare .Dintre tehnicile moderne de înregistrare folosite ca metode obiective și de susținere a conținutului cercetării și prezentarea lucrării am apelat la fotografiere surprinzând o serie de imagini reprezentând trăsături, stări ale subiecților într-un anumit moment sau în momente succesive ale tratamentului. După cum am observat , din studierea cazurilor de mai sus cercetarea unui pacient diagnosticat cu delirum tremens nu se poate face fără a studia în prealabil foaia de observație a acesteia , din momentul internării și preluării lui , până la externare , indiferent de ameliorarea.

IV.8.Tehnici moderne de înregistrare folosite în decursul cercetării

Eficiența tehnicilor moderne de înregistrare folosite în decursul cercetării trebuie să ajute gravida deoarece unele procedee de recuperare sunt avantajoase și sigure .

IV.9.Foiaia de observație

Formele reale ce apar în foile de observație clinică demonstrează tot felul de variante posibile :spații libere dintre cicluri ,sau combinații de manie,pentru ca la un moment dat pacientul să se prăbușească într-o formă oscilantă și definitivă .

Foaia de observație clinică a bolnavului , reprezintă un act cu triplă semnificație:

document medical și științific;

medico-judiciar și contabil.

Foaia de observație clinică poate avea rol de document medico-științific și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu datele personale ale pacientului, diagnostic de internare, la 72 ore, și diagnostic de externare, ziua și ora internării precum și datele de la externare.

Foaia de observație document medico-legal are rol în diverse situații juridice cu care se confruntă pacientul sau familia .

Foaia de observație document contabil se folosește în vederea justificării cheltuielilor efectuate de spital pentru investgații și procedee de diagnostic precum și pentru tratament.

Foaia de observație trebuie să cuprindă cinci părți:

Partea 1 include datele personale ale pacientului ;

Partea II cuprinde anamneza în care se notează obligatoriu motivele internării , antecedentele eredocolaterale, antecedente personale ,condiții de viață și muncă , istoricul bolii actuale ce vizează istoricul bolii actuale , debutul bolii , evoluția simptomelor tratamente efectuate ) ;

Partea III – examenul obiectiv la internare (cuprinde examenul clinic detaliat pe aparate și sisteme ) ;

Partea IV – foaia de evoluție și tratament ( cuprinde notificarea zilnică a evoluției clinice cu evenimentele survenite ) ;

Partea V cuprinde epicriza ( descrie sintetic evoluția bolnavului de la internare la externare ).

IV.10. Lotul studiat

Lotul studiat l- am efectuat pe un eșantion de 20 de pacienți diagnosticați cu delirum tremens ,în perioada 2012 – 2013.

În urma cercetărilor efectuate am constatat că pacienții diagnosticați cu delirum tremens formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea nevoilor este diferită de la un pacientă la altul.

La o primă întâlnire cu cei 3 pacienți s-a urmărit observarea și evaluarea unor aspecte comportamentale, emoționale – sociale, cognitive.

Trebuie avut în vedere că individul bolnav sau sănătos formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea nevoilor este diferită de la un individ la altul .Pentru a îngriji un bolnav diagnosticat cu delirum tremens este necesar ca asistenta medicală să își poată îndeplini în bune condiții sarcinile profesionale și să aibă suficiente cunoștințe de specialitate, de aceea trebuie să aibă o bună pregătire profesională.Frecvența acestor bolnavi ,internați în secția Psihiatrie din Spitalul în perioada 2012-2013 este prezentat în tabelul nr.1

Tabel nr.1.Incidența bolnavilor dianosticați cu Delirum Tremens , internați în Spitalul , secția Psihiatrie , în perioada 2012-2013

Prezentare cazuri clinice

IV.11.Prezentare cazuri clinice

CAZUL NR.I.

Nume și Prenume : P. F

Sexul : Feminin

Data Nașterii :10.10.1956

Mediu :Urban

Data internării :18.03.2013

Data externăriI :27.03.2013

Dg. La internare :Sindrom maniacal , sevraj,agitație , verbală ,HTA esențială gr,II adițional înalt , ischemie miocardică silențioasă, dureri retrosternale cu caracter de apăsare,zdrobire ,transpirații reci ,iradierea durerii în membrul superior stâng .

Motivul prezentării : Bolnava se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului județean ,în stare de agitație,stare febrilă abundentă , tremor al membrelor superioare însoțite de cefalee ,astenie fizică și psihica marcată , este în evidență la medicul psihiatru cu delirum tremens recidivant,drept pentru care se dispune internarea de urgență a pacientei în Secția de Psihiatrie .

Domna P. M. Este de profesie ingineră, actualmente pensionară, a fost căsătorită 25 ani și are 2 copii căsătoriți. Locuiește singură, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 3 camere .Din informațiile obținute de la aparținători reiese faptul că starea pacientei s-a înrăutățit în urma divorțului de soț și s-a accentuat și mai mult în ultimele 2 zile știind că va trebui să împartă prin intremediul unui partaj , jumătate din bunurile deținute .

Aparținătorii spun , că în general mariajul pacientei a fost armonios, echilibrat , dar odată cu ieșirea la pensie a soțului acesta a hotârât introducerea divorțului ,moment care a declanșat de fapt pentru prima dată primele semene de agitașâție accentuată, în urma consumului de alcool în cantități exagerate.Aparținătorii recunosc că bolnava are dese accese de furie , este agresivă fizic și verbal .

Temperamental a fost o persoană activă, i-au placut mult excursiile împreună cu soțul și prietenii,dar în prezent nu poate accepta situația în care se află și suferă foarte mult din cauza bolii .

Domna P. M fost fumătoare timp de 10 ani , consuma cafea ( 3 ceaști / zi ) și alcool în cantități exagerate.De un an a încetat să mai fumeze, dar consumă alcool . A lucrat într-un mediu de stres psihic, având o muncă de răspundere – (aproximativ 10-12 ore/zi). În momentele de luciditate ,își cunoaște diagnosticul si fiziopatologia bolii, este revoltată pentru ce i s-a întâmplat și deși are teamă de tratament (efectele secundare), dorește să-și amelioreze starea de sănatate dar nu este cooperantă fiind în continuă stare de agitație .

Anamneză

Antecedente fiziologice: prima menstră la 17 ani , menopauza instalată la 48 ani.

Din antecedentele heredocolaterale reținem : mama a decedat în urma unui AVC

Antecedentele personate :

Nu prezintă alergii medicamentoase

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în octombrie 2012, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență,stare deagitație și agresivitate.Consultând medicul, i se recomandă internarea de urgență în Spitalul de Psihiatrie urmând medicație psihotropă cu Haloperidol ,temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează.

Examen fizic general

Starea generală – alterată

Tip constituțional – astenic

Stare de nutriție – deficitară (inapetență)

Talie 175 cm, G 60 kg – scădere ponderală 10 kg In 3 luni

Tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

Sistem osteo-articular și muscular- Integru,

Articulații –mobile,

Aparatul respirator – expectorație minimă cu triuri sangvine ,voce bitonată , dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min

Aparatul cardio- vascular –ritm regulat AV 70/minut , zgomote cardiace ritmice bine batute, fără sufluri supraadăugate

Puls palpabil în toate punctele periferice o TA 150/75 mmHg

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urina normala macroscopică. Diureza 1200/zi

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ;

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urina –D – 1200, albumină, glucoza – absent sediment fără elemente patologice.

Tratament. Haloperidol- (3 tb/ oral) ; Diazepam (2tb /oral)

CAZUL NR.II

Nume și Prenume :S.N

Sexul : Masculin

Data Nașterii :1.06.1966

Mediu :Rural

Data internării :8.04.2013

Data externăriI :20.03.2013

Dg. La internare : cefalee,agitație fizică, debit verbal incoerent,tremor ale membrelor inferioare și superioare, transpirații cefalee .

Motivul prezentării : Bolnavul se prezintă în serviciul de urgență al Spitalului în stare de agitație,stare febrilă abundentă , tremor al membrelor superioare însoțite de cefalee ,astenie fizică și psihica marcată ,este în evidență la medicul psihiatru cu Delirum tremens,HTA ,.Se dispune internarea lui de urgență în secția de Psihiatrie .

Domnul S. N. Este șef de echipă în depoul CFR ,este căsătorit de 20 de ani , are o fiică studentă .Locuiește cu soția, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 2 camere .Din informațiile obținute de la soție reiese faptul că starea pacientului s-a înrăutățit în urmă cu 4 ani când a început să consume alcool în cantități mari și s-a accentuat și mai mult în ultimele 5 zile când a fost anunțat că urmează să fie disponibilizat .

Soția spune , că în general mariajul a fost agitat,cu foarte multe episoade de agresivitate fizică și verbală dar ținând cont de starea actuală a soțului ,consideră că internarea lui în secția de Psihiatrie este inevitabilă.

Soția recunoaște că bolnavul are dese accese de furie , este agresiv ,în repetate rânduri recurgând și la violență fizică și verbală în care ea era implicată în mod direct.

Temperamental a fost o persoană ativă, dar în prezent nu poate accepta situația în care se află și suferă foarte mult,motiv pentru care a recurs la consumul excesiv de alcool .

Domnul S.N nu este fumător , dar consumă cafea și alcool în exces .Din relatările soției , ia medicamente cu destinație necunoscută ,amestecate cu alcool,după care urmează episoade aggressive .

Pacientul lucrează într-un mediu de stres psihic, având o muncă de răspundere.

În momentele de luciditate ,își cunoaște viciul ,este conștient că provoacă multă stare de agitație în jurul lui ,încearcă să se tempereze singur ,dar sfârșește tot prin a concuma alcool în cantități excessive .

Anamneză

Antecedente fiziologice: fără importanță

Din antecedentele heredocolaterale reținem : tata ,consummator de alcool , a decedat în urmă cu 6 luni de ciroză hepatică.

Antecedentele personate : fără importanță

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în octombrie 2009, cu o stare de agresivitate accentuată,fizică și verbală

Consultând medicul, i se recomandă internarea de urgență în Spitalul de Psihiatrie urmând medicație psihotropă cu Haloperidol ,temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează.

Examen fizic general

Starea generală – alterată

Tip constituțional – atletic

Stare de nutriție – deficitară (inapetență)

Talie 185 cm, G 98 kg Tegumente palide, mucoase umede, limba fără deposit .

Sistem osteo-articular și muscular- Integru,

Articulații –mobile,

Aparatul respirator – expectorație minimă cu triuri sangvine ,voce bitonată , dispnee respiratorie la eforturi mici R 25/min

Aparatul cardio- vascular –ritm regulat AV 70/minut , zgomote cardiace ritmice bine batute, fără sufluri supraadăugate

Puls palpabil în toate punctele periferice o TA 150/75 mmHg

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urina normala macroscopică. Diureza 1200/zi

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ;

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urina –D – 1200, albumină, glucoza – absent sediment fără elemente patologice.

Tratament. Haloperidol- (3 tb/ oral) ; Diazepam (2tb /oral)

CAPITOLUL V

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Lotul studiat, format din 20 pacieți prezentând delirum tremens internat în Spitalul ,secția Psihiatrie pentru efectuarea investigațiilor și prevenirea recidivelor,a urmărit :

Este un studiu comparativ bazat pe determinări clinice și paraclinice.

Fiecare pacient a fost evaluat folosind două categorii de teste morfologice și funcționale.

Pachetul statistic folosit a fost “SPSS 16 for Windows”.

Estimarea statistică a rezultatelor s-a efectuat folosind criteriul de decizie a testelor statistice:

p>0,05 diferențe nesemnificative – NS

p<0,01 diferențe semnificative – S

p<0,05 diferențe foarte semnificative FS

p<0,01diferențe extrem de semnificative

Internarea în spital a celor 20 de pacienți cu delirum tremens a constituit un eveniment negativ în viața acestora întrucât ei au fost nevoiți să apeleze la medicul de specialitate .

Încă de la primul contact dintre cei 20 de pacienți și medicul de specialitate ,supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ,împreună cu examenele fizice și de specialitate ce se impun , au constituit un factor hotărâtor în stabilirea tratamentului .

La majoritatea pacienților din lotul de 20,respirația era frecventă , normală cuprinsă între 16-18 respirații/min,prezentând ușoare variații în funcție de vârstă.Administrarea medicamentelor s-a făcut cu mare precauție,deoarece pot provoca bolnavilor emoții inutile.

Informațiile colectate au fost următoarele datele demografice:

Datele de istoric al afecțiunii :

când au fost luați în evidență și dacă au mai avut sau nu recidive ae bolii ;

prezența altor complicații ;

dacă în familie au existat sau există alți membrii cu delirum tremens

vârsta la care a evoluat boala

Simptome și semne clinice obiective :

tulburări de percepție

iluzii ,halucinații

tulburări psihomotorii

agitație

tulburări de somn

stare halucinatorie organic

tulburare organic catotonică

tulburare delirantă organic

tulburare organic anxioasă

tablou psihic în contextual unei afecțiuni .

complicațiile care derivă

se vor urmări semnele vitale ale pacienților

Tabelul Nr. 2 Distribuția pe grupe de vârste a pacienților cu delirum tremens internați în Spitalul secția Psihiatrie , în perioada 2012-2013.

Graficul nr.1.

Tabelul nr.3. Repartiția pacienților cu delirum tremens în funcție de mediul de proveniență

Graficul nr.2. Repartiția pe mediul de proveniență

Urban- 2,6 %

Rural- 1,53 %

Urmărindu-se repartiția pacienților cu delirum tremens în funcție de mediul de proveniență am observat că din cei 20 de pacienți, 7 (2,6 % ) provin din mediul urban și 13 (1,53 %%) povin din mediul rural .

În urma acestui studiu am concluzionat că numărul pacienților cu delirum tremens este semnifcativ mai mare în mediul rural față de mediul urban raportul fiind de 2/1 în favoarea pacienților proveniți din mediul urban .

De aici denotă slaba informare medicală a pacienților din mediul rural, predispuși la delirum tremens

Tabelul nr.4. Repartiția pacienților cu delirum tremens în funcție de sex

Graficul nr.3.

Boala delirum tremens, are o predominanță mai mare în rândul bărbaților față de al femeilor .

Tabel 5. Repartiția pacienților cu delirum tremens după formă

Graficul nr.4.

Din grafic și din din tabel se poate observa că boala ,delirum tremens , poate fi asociată cu alte boli :

Diabet zaharat

HTA

Anemii ușoare sau severe

Ulcere

Antecedentele personale patologice

Tabelul Nr. 6 Antecedentele personale patologice

Graficul nr.5. Antecedentele personale patologice

La un procent important de pacienți cu delirum tremens , internați în secția de Psihiatrie a Spitalului 1,4 % reprezintă pacienți cu ,antecedente personale patologige care nu au valoare nesemnificativă.

Restul de 0,3 (6 pacienți) ar putea avea semnificație în apariția antecedentelor patologice , ținând cont de factorii care sunt implicați în consumul excesiv de alcool și pe o perioadă lungă de timp.

Tabelul. Nr.7 .Frevența bolilor asociate la pacienții cu delirum tremens a bolnavilor internați în Spitalul , secția Psihiatrie , în perioada 2012 /2013

Grafic.6. Frevența bolilor asociate la pacienții cu delirum tremens

Tabelul nr.5. Evoluția pacienților după tratament

Grafic.7. Evoluția pacienților după tratament

De remarcat este faptul că la externare starea de sănătate a pacienților este relativă bună și aceasta se datorează investigațiilor medicale și intervențiilor nursing .

Aproape jumătate din pacienții lotului studiat ( 20 pacienți ) au prezentat patologii asociate , cele mai frecvente fiind anemia de diferite forme urmată de ulcerul și hepatita etanolică decompensată și diabet zaharat .

În urma explorărilor biologice ( examene la sânge , urină , ) am evaluat explorările paraclinice , imagistice , care au folosit pentru stabilirea diagnosticului și a algoritmului terapeutic .

Personal am întocmit planul nursing din lotul de 2 bolnavi în care am înteprins o serie de acțiuni nursing ca și educația pentru sănătate privind recuperarea psihică și încadrarea socială .

Am stabilit gradele de dificultate privind nevoile fundamentale lotului de 2 pacienți reevaluîndu-l la scurgerea timpilor nursing și în anumite situații ale acțiunii nursing .

Din toate cele spuse reiese că pentru a avea o evoluție bună , asistenta medicală și medicul trebuie să aibă o anumită vocație și anumite trăsături sufletești :

atenție și memorie bună,

onestitate ,

curaj , blîndețe,

sănătate fizică și psihică,

finețe de agerime , gîndire clară ,

posibilitatea de a lua decizii clare, corecte ,

character stabil ,

iubire de oameni , forță de muncă,

dar ceea ce trebuie să aibă un cadru medical indiferent de grad este dorința de perfecțiune profesională .

Atitudinea echipei de îngrijire este diferită de la caz la caz în funcție de starea psihică a bolnavului , cunoștințele lui despre boală , mediul social , din care provine și nivelul de cultură .

În cazul meu ,Contribuția personală are în vedere înmbunătățirea actului medical și o mai bună cunoaștere și implicare la locul de muncă deoarece așa cum am precizat , motivația mea este munca profesională ca asistentă medicală iar la indicațiile medicului specialist să pot acorda o mai bună îngrijire medicală bolnavilor care prezintă semene de delirum tremens.

În cazul formelor ușoare delirum tremens recomand pacienților , repaus la domiciliu și tratamentul medicamentos prescris de medicul de specialitate , evitarea efortului fizic , evitarea consumării alcoolului , deoarece trebuie să ținem cont de faptul că etica ocupă o poziție importantă în desfășurarea activității profesionale .

Desfășurându-mi practica medicală în secția de Psihiatrie , sunt ferm convinsă că trebuie să asigur o practică profesională actualizată și să contribui la dezvoltarea îngrijirilor nursing .,pentru a-i reda pe acești pacienți societății.

Etapele experimentului au fost următoarele:

În prima etapă – am studiat bibliografia existentă legată de tema propusă și modul de rezolvare al cazurilor, am discutat pentru aceasta cu specialiștii implicați în echipa interdisciplinară de recuperare asupra metodelor și mijloacelor aplicate și rezultatelor lor .

În etapa a doua – am selecționat subiecții și mi-am alcătuit grupa de studiu. Tot în această etapă am pregătit locul de desfășurare a experimentului, materialele și instrumentele necesare explorării și evaluării; apoi am trecut la alcătuirea fișelor personale cu datele necesare pentru fixarea diagnosticului clinico-funcțional.

În etapa a treia – s-au efectuat metode de aplicare a îngrijirilor medicale ce se impun la femeile cu sarcină peste vârsta de 40 de ani . în scopul observării evoluției acestora în cadrul parametrilor investigați pentru a face o comparație între testările inițiale și cele finale,în vederea verifcării eficienței mijloacelor aplicate.

În etapa a patra – am avut în vedere aprecierea evoluției dinamice generale a subiecților și am efectuat prelucrarea rezultatelor prin prezentarea tabelelor după care am efectuat interpretarea și redactarea lucrării.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie ținut cont de faptul că evoluția medicinii , a terapeuticii , a posibilităților de vindecare , au dus ,în mod inevitabil , la schimbarea aspectului , a evoluției și a prognosticului în numeroase episoade care au loc la pacienții cu delirum tremens.

Așa cum s-a observat pe parcursul acestei lucrări ,delirum tremens, este definită ca o boală gravă de mare importanță medico-socială, cu evoluție foarte severă, mai ales când este se manifestă prin agresivitate fizică și verbală, agresivitate care de multe ori are consecințe atât asupra membrilor familiei cât și a cadrelor mediucale .

Capitolul I descrie anatomia și fiziologia sistemului nervos ,petru a putea aborda încontinuare tema lucrării .

Capitolul II descrie evoluția bolii și amploarea pe care aceasta o ia. Deoarece este o urgență necesită acordarea îngrijirilor imediate în momentul spitalizării dar în faza prespitalicească deosebit de importantă în evoluția bolii.

Consider ca pentru o bună cunoaștere a bolii asistenta trebuie să cunoască simptomatologia,etiopatogenia,formele clinice,tratamentul,complicațiile,investigațiile paraclinice și de laborator și prognosticul .

Capitolul III tratează modul în care se îngrijește un pacient cu delirum tremens,intervențiile pe care le acordă asistenta la internare în vederea asigurării condițiilor de spitalizare,igienei personale,poziția pacientului în pat,urmărirea faciesului și a funcțiilor vegetative,vitale,pregătirea și efectuarea tratamentelor,alimentația,recoltarea probelor de laborator și investigații paraclinice,educația pentru sănătate,profilaxia,externare.

Capitolul IV se bazează pe studierea cazurilor clinice .

O preocupare a medicinii moderne , preventive constă în descoperirea timpurie , prin metodele cele mai sensibile , ale acestor stări de tranziție . în stadiul lor biochimic , înainte de a ajunge boală clinică .

BIBLIOGRAIE

1.VICTOR PAPILIAN –Anatomia Omului ,vol.II. Editura Didactică și Pedagogică ,București 1974 ;

2.Acad. Prof. Dr. ANA ASLAN , Dr. G. BUNGENȚIANU , Dr.M.

COCULESCU , Dr. VENERA CERNĂTESCU , Dr.D.GHEȚEA – Medicina de familie , București 1989 ;

3.Prof.Dr. D.A.JDANOV –Cartea Sănătății ,editura Medicală ,București ,2002

4.Prof. FLORIN TUDOSE – Dimensiunile Psihozei, Editura Medicală, București, 2011

5.ȘERBAN: „Bazele teoretice și practice ale îngrijirii omului sănătos și bolnav” (Nursing), editura. Universul, București , 2000,

6. Dr.MOZES CAROL-Îngrijirea generală a bolnavilor , Editura Didactică și Pedagogică ,București 1987 ;

7.Dr. GEORGETA BALA , Dr. MARIA-OTILIA STĂNESCU ,

Dr. ANTOANETA METAXATOS , Dr. LUCREȚIA ȚIȚIRIGĂ , Dr. AGLAIA KYOWSKI- Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor , , Editura Didactică și Pedagogică ,București 1983