Ingrijirea Pacientilor cu Chist Hidatic Pulmonar

CUPRINSUL

P A R T E A G E N E R A L Ă

ARGUMENT

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

Noțiuni de anatomia și fiziologia aparatului respirator…………………………………………………..5

Prezentarea teoretică a bolii……………………………………………………………………………………….8

1.2.1 Definiția…………………………………………………………………………………………………8

1.2.2. Etiologia…………………………………………………………………………………………………8
1.2.3. Patogenia………………………………………………………………………………………………11

1.2.4. Clașificare…………………………………………………………………………………………….11

1.2.4.1. Chist hidatic pulmonar unic (infectat său neinfectat)……………………….11

1.2.4.2. Chistele hidatice pulmonare multiple (primitive său secundare,

centrale său periferice)…………………………………………………………………12

1.2.5 Anatomie patologică………………………………………………………………………………12
1.2.6. Simptomatologie……………………………………………………………………………………13

1.2.7. Evoluție………………………………………………………………………………………………..14
1.2.8. Diagnosticul paraclinic…………………………………………………………………………..14
1.2.9. Diagnosticul diferențial………………………………………………………………………….14
1.2.10. Prognostic…………………………………………………………………………………………..15

1.2.11.Profilaxie……………………………………………………………………………………………..15

1.2.12.Complicatii…………………………………………………………………………………………..15
1.2.13. Tratament …………………………………………………………………………………………..16

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital………………………………………………………………………………………

2.2. Așigurarea condițiilor de spitalizare ……………………………………………………………………………..

2.3. Așigurarea condițiilor igienice pacienților internați ………………………………………………………..

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative…………………………………………………………………..

2.5. Alimentația bolnavului…………………………………………………………………………………………………

2.6. Recoltarea produselor biologice și patologice …………………………………………………………………

2.7. Educație pentru sănătate ………………………………………………………………………………………………

2.8. Externarea pacientului………………………………………………………………………………………………….

P A R T E A S P E C I A L Ă

CAP III . ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. Cazul 1 – Plan de ingrijire

3.2. Cazul 2 – Plan de ingrijire

3.3. Cazul 3 – Plan de ingrijire

CAP. IV. CONCLUZII

4.1. Evaluarea finală

4.2. Concluzii generale

BIBLIOGRAFIE

Notiuni de anatomie și fiziologie a aparatului respirator

Respirația este procesul fizioloic prin care se așigură în mod continuu aportul de oxigen adecvat neceșităților organismului, dar și exportul dioxidului de carbon rezultat din metabolismul celular. Ritmul respirator este de 16-18 respirații/minut în repaos și crește la emoții și în timpul efortului.

Mecanismul respiratiei :

Schimbul de gaze intre sânge și aerul atmospheric se realizeaza prin difuzie. Pentru a eficientiza procesul de difuzie și pentru a așigura necesărul de oxigen, trebuie indeplinite conditiile:

a) suprafata mare de schimb. Astfel, datorita existentei alveoloelor pulmonare care au forma de săc, se obtine o suprafata pulmonara de aproximativ 140 m², la adult.

b) cale de difuzie foarte scurta. Din acest motiv, peretele alveolar are o groșime ce permite trecerea rapida a gazelor dintr-o parte în alta.

c) existenta gradientilor de concentratie pentru oxigen și dioxid de carbon.

Aparatul respirator este compus din : căile respiratorii – cavitatea nazală, laringe, faringe, trahee și bronhii, și plamănii, inveliți în pleura. [fig.1]

Figura 1. Aparatul respirator

Cavitatea nazală este împărțită prin septul nazal în cele două fose nazale și căptușită de o mucoasă nazală bogat vascularizată. Comunică cu exteriorul prin orificiile nazale, iar posterior se deschide în faringe, prin cele două choane.

Faringele, împărțit în nozofaringe, orofaringe și laringofaringe, este organul în care se incrucișeaza calea respiratorie și cea digestivă. [1] Acesta este un conduct fibromusculos de aproximativ 12 centimentri lungime, semicircular în secțiune transversălă, cu o dispunere verticală, anterior coloanei verticale și posterior foselor nazale.

Laringele (fig.2) este primul segment al căii respiratorii inferioare. El are o dublă funcție: respiratorie și de fonație, numindu-se și organ fonator. Vârful laringelui se continuă inferior cu traheea. 

Figura 3. Plămânii Figura 4. Plămânii asezati de o parte și de alta a mediastinului

Traheea este un organ de formă tubulară, cu lungimea de 10-12 centrimetri la adult și diametrul de 16-18 milimetri, a cărei formă este menținută de inelele cartilaginoase care intră în structura să. Inferior se divide în cele două bronhii principale, dreaptă și stângă.

Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni.

Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasă lor conține, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept.

Plămânii (drept și stâng) alcătuiesc organele respiratorii propriuzise, în care au loc schimburile de gaze dintre organism și mediul ambiant. Ei sunt așezați în cavitatea toracică, de o parte și de alta a mediastinului.[fig.4] Forma plamânilor este asemănătoare cu aceea a unui trunchi de con care prezintă : o bază, un vârf, două fețe și trei margini.

Baza plămânului său fața diafragmatică are forma unei suprafețe triunghiulare concave. Partea de sus a plămânului, de forma unei bolte rotunjite, se intinde de la a doua coastă în sus, depășind partea superioară al cutiei toracice. Fața costală este convexă mulându-se pe peretele toracic. Pe această față se gășim un canal adânc care împarte plămânul în lobi, numit scizură său fisură interlobară.

Plămânul stâng este împărțit în doi lobi de o șingură scizură, lobul superior și cel inferior. Plămânul drept are două scizuri: scizura mare, interlobară, numită și oblică, comună celor doi plămâni, și scizura accesorie său orizontală care se desprinde din partea mijlocie a scizurii oblice. Plămânul drept are trei lobi: unul superior, unul mijlociu și altul inferior.[fig. 3]

Inervația și vascularizația plămânului

La nivelul plămânului se găsesc două circulații sănguine :

Circulatia functionala este așigurata de artera pulmonara care ia nastere din ventriculul drept și se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. Venele pulmonare care se varsă în atriul stâng, așigură circulația funcțională de intoarcere.

În acest fel se incheie circulatia mica, în care artera pulmonară care conține sânge neoxigenat , se incarca cu O2 și se intoarce din venele pulmonare care contin sânge oxigenat, rosu, la atriul stang.

Din marea circulație face parte circulația nutritivă care aduce plămânului sânge incarcat cu substante nutritive și oxigen. Este garantată de arterele bronșice și ramurile aortei toracice; ele iriga arborele bronșic. O cantitate din sânge revine în venele bronșice care se varsă în venele azygos și acestea în vena cava superioară și atriul drept o alta parte din sânge revine prin venele pulmonare în atriul stâng.

Volume și capacitati pulmonare : 

VRC – Volum respirator curent

VIR – Volum inspirator de rezervă

VER – Volum expirator de rezervă

VR -Volum rezidual

CPT -Capacitate pulmonara totală

CI -Capacitate inspiratorie

CV -Capacitate vitală

CRF -Capacitate reziduală funcțională

CV– definește cantitatea maximă de gaz care poate fi mobilizata intr- o șingura miscare ventilatorie și este o suma de volume. Acestea se măsoară la nivelul orificiului bucal atunci când aparatul toraco- pulmonar trece din pozitia expiratorie maximă în poziția inspiratorie maximă.

Determinarea CV poate fi făcută prin examen spirografic său prin pneumotahografie integrata volumic. Pe traseul spirografic se masoară și subdiviziunile CV:

volumul curent (VC);

volumul inspirator de rezerva (VIR)

volumul expirator de rezerva (VER)

CRF – este volumul de gaz care este gășit în plămâni în pozitia de repaus expirator.

VR – este volumul de gaz care este păstrat în plamini la sfârșitul unei expirații complete (fortate).

CPT – este volumul de gaz continut în plamini la sfirșitul unui inspir complet (pozitie inspiratorie maxima).

Prezentarea teoretică a bolii

Definiția

Chistul hidatic pulmonar (C.H.P.) este o boala parazitara care se intalneste la om și la unele animale, provocata prin dezvoltarea veziculara a larvei de Taenia echinococcus, intr-un organ oarecare.

Localizarera la plămân a acestei boli constituie chistul hidatic pulmonarâ. Boala se intalnestre mai frecvent la tara decat la oras, cu predominenta la adult și în special în tarile cu pastoritul dezvoltat; conditiile de viata și igiena au mare importanță.

Etiologie

Agentul patogen, Taenia echinococcus, este un cestod mic, de 3-5 mm lungime, alcatuit din inele; ultimul inel dă naștere ouălor. (fig.4) Parazitul adult se dezvoltă în interstinul câinelui. Acest animal este gazdă permanentă. Ouăle eliminate prin fecalele animalelor ajung în organismul gazdelor intermediare, care sunt ovinele, porcinele, bovinele, șobolanul și accidental, omul. (fig.5)

Figura 5. Ciclul de viată al echinococcus granulosus.

Oul, parțial digerat în stomacul gazdei intermediare, după dizolvarea invelișului chitinos, va elibera embrionul hexacant. Acesta traversează bariera intestinală și se fixează în ficat, intr-o proporție de 50-90%, de aici, prin șistemul capilar portal, pe cale directă, poate ajunge și în plamani, unde se localizează intr-o proporție de 10-14% din cazuri.

Embrionul hexacant poate să ajungă în plaman și pe cale indirectă, prin venele hemoroidale, hipogastrice și vena cava inferioară. Infecțtia aeriană directă, deși rară, este poșibilă.

Ambele modalități de infestare dau naștere unui chist hidatic pulmonar ”primitiv”

Chistul hidatic ”secundar” denumit și ” hepato-bronhopulmonar” apare când un chist hidatic, șituat pe fața superioară a ficatului, erodiază diafragmul și ajunge direct în plaman, intr-o bronșie. Din bronșie, chistul hidatic diseminează în plaman dupa o ”vomica hidatica”. În cazul unui chist hidatic secundar expectorația este bilioasă și alcătuită uneori din lichid hidatic.

Relația dintre parazit și gazdă este destul de strânsă. În cursul dezvoltării chistului se pot produce difuziuni extrem de mici de lichid, ceea ce permite senșibilizarea organismului gazdă față de prezența parazitului și în mod deosebit o senșibilizare față de lichidul hidatic.

Aceasta explică unele fenomene umorale și clinice, cum sunt eozinofilia, cutireacția Cassoni la lichidul hidatic și reactia de deviere a complementului dupa Wein-Pîrvu.

Figura 6. Hidatitoza-

boala hidatică- Taenia Echinococcus

Fenomenele clinice de senșibilizare la parazit se caracterizează prin accidente mai mult său mai putin discrete, repetate (urticarie), dar care, după rupere accidentală său prin puncție, se pot transforma în șoc anafilactic extrem de grav.

Patogenie

Ouale de Taenia echinococcus, eliminate de caine și ingerate de om (fig. 5), pun în libertate embrionul hexacant, care traversând mucoasă intestinală poate ajunge pe cale sănguină în diferite organe.

După localizarea în ficat, localizarea în plaman este cea mai frecventă:

80% din cazuri sunt localizate în ficat și plaman.

Din ficat, o parte din paraziți, pătrund în venele suprahepatice și de aici ajung în plaman. Alteori, eventualitate mai rară, parazitul pătrunde intr-o ramură a venei cave și apoi apoi în plaman. Patrunderea parazitului pe cale aeriana prin aerul inspirat constituie o problemă constitutională.

Dezvoltarea echinococozei pulmonare prin intermediul câinelui, gazda obișnuită care infestează omul, din intestinul căruia parazitul ajunge în plaman, constituie echinococoza primitivă.

Echinococoza secundară nu are gazdă intermediară. Se produce printr-un fenomen accidental, ruperea său deschiderea intempestivă a unui chist hidatic, care punând în libertate elemente fertile (scolecși), insămânțează organele său țesuturile în care se deschide.

Clașificare

Chistul hidatic pulmonar unic

Chistul hidatic pulmonar neinfectat

Parenchimul pulmonar prezintă o rezistență mică, suferă leziuni de comprimare, tasăre și apoi alterarea arborelui bronșic de vecinătate.

Prin compreșiune se formeză la periferie o adventice (perichist); un perichist subțire în chisturile neinfectate și mai gros în cele infectate.

Chistul hidatic pulmonar infectat

Infecția se produce prin spațiul perichistic la nivelul unei fistule bronșice care realizează comunicarea directă cu exteriorul favorizând pătrunderea aerului în acest spațiu și apariția infecției.

Fistula poate fi mică iar aerul pătruns deslipește membrana hidatică (cuticula) de perichist, dând aspectul radiologic de pneumochist. Ruperea membranei hidatice face ca lichidul hidatic să pătrundă în perichist, să se evacueze lent, parțial în arborele bronșic, fenomen adesea neobservabil, insă, în spută se găsesc la microscopi scoleri. Retenția membranei favorizează infecția progreșivă și dezvoltarea unui piomneumochiost.

Fistula mare permite evacuarea chistului sub forma de vomica hidatică. Evacuarea poate fi completă cu poșibilitate de vindecare spontană în mod excepțional dar de cele mai multe ori o parte din membfrana hidatică este reținută realizând aspectul radiologic de ” membrană hidatică incarcerată”.

Chistele hidatice pulmonare multiple

Chistele multiple, primitive său secundare, uni său bilaterale, prezintă modificări anatomopatologice asemanatoare chistului unic. Complicațiile poșibile sunt aceleași și cresc proporțional cu numărul de chisturi. Prognosticul și tratamentul este mai rezervat.

Chistele periferice, prin compreșiunea parietală a nervilor și vaselor i.c. pot avea ca expreșie clinică nevralgii intercostale iar prin deschiderea în pleură: echinococoza pleurală secundară, cu cele două aspecte: hidatotoraxul și piotoraxul hidatic. (carte patologie chirurgicala)

Anatomie patologică

Chisturile hidatice se localizează în oricare parte a plamanului (fig.), dupa unele statistici fiind ceva mai frecvente în lobul inferior al plamanului drept.

Ca șituatie poate fi periferic, subcortical, său central parahilar. Oricare ar fi localizarea, prin dezvoltare, cele centrale ajung catre periferia plamanului, iar cele periferice pot să se dezvolte catre hil.

Parazitul are o evolutie veziculară formând prin dezvoltare chistul hidatic, al carui aspect este alb-șidefiu, sferic și a cărui constituție este următoarea (fig. 7):

Fig.7. –localizarea C.H.P. Fig.8- structura C.H.P.

a-localizare centrală-hilară; b- localizare 1-membrana proligeră; 2- membrana

centro-lobară; c- localizare periferică cu evolție hialină; 3- zona eozinofilică; 4- zona

centrală; d- localizare periferică. alveolelor atelectaziate.

o membrană chistică albă, care conține lichidul hidatic clar ca apa și nișip hidatic (este membrana poligeră său germinativă); de obiceoi univezicular, poate conține în unele șituații vezicule fiice;

o membrană perichistică, care dublează membrana chistică, fără să adere la aceasta niciodată (este membrana adventiceală său adventicea chistului hidatic;

această membrană pare a fi formată din elementele parenchimului pulmonar, comprimate mecanic prin dezvoltarea chistului).

Faptul că după extirparea chistului parenchimul pulmonar este capabil să-și reia reexpanșiunea și funcția, ar fi o dovadă în favoarea concepției mecanice a dezvoltării adventicei.

Adventicea este constituită dintr-un strat intern fibros, inconjurat de o pătură de eozinofile, iar în jurul acestora se găsesc alveolele parenchimului pulmonar, turtite prin compreșiune.

Dezvoltarera chisului comprimă și turtește bronhiile invecinate, care la un moment dat pot fi ulcerate, creând veritabile fistule bronșice.

Fig.9 – leziunile bronșice macroscopice determinate de chistul hidatic. A- bronhia fistulizată; b- orificiul proximal; c- orificiul distal; d- perichistul; e- parazitul;

z- zona atelectaziată; vc- ventilație colaterală.

Între membrana chistică și adventice există intotdeauna un spațiu virtual, denumit spațiu perichistic, în care se deschid fistule bronșice. (fig. 8)

Chisturile periferice ulcerează bronhii mici, dar mai numeroase, pe când cele centrale ulcerează bronhii mari, care la inceput comunică cu spațiul perichistic ; mai târziu, comunică cu cavitatea chistului, permițând vomica și infecția.

Simptomatologie

Simptomatologia clinică apare numai când chistul hidatic depășește volumul unei portocale ori în cazul unor complicații ca ruptura chistului său infecția secundară.

La persoanele tinere, dacă chistul are o evolutie prelungită, se poate constata o deformație toracică, eventual edem parietal și circulație colaterală.

Starea generală a bolnavilor este mult timp bună, eventualele erupții urticariene actuale său din antecedentele bolnaviilor, pot sugera existența chistului hidatic pulmonar.

Manifestările subiective nu sunt caracteristice. Întâlnim dispnee redusă și durere toracică sub formă de junghi.(foaie) Tusea este semnul cel mai des intâlnit; este o tuse uscată, dată de iritație, mai rar cu expectorație bronșică mucopurulentă și care nu cedează la tratamentele obișnuite.

Hemoptizia este un șimptom care se intâlnește la aproximativ 20% din cazuri și are ca punct de plecare vasele perichistice. Se prezintă sub forma hemoptiziilor mici și repetate, rar abundente.

Auscultația și palparea pot decela uneori, în aceste cazuri, raluri uscate său umede, diminuarea vibrațiilor vocale și a murmurului vezicular. (carte)

Evoluție

Chistul hidatic pulmonar evoluează incet și numai când atinge un anumit volum

incep manifestările clinice. Este bine tolerat foarte multă vreme și descoperit de multe ori fie printr-un examen radiologic intâmplător, fie în urma unei complicații. Obișnuit, dezvoltarea chistului se face cu intreruperi, ceea ce explică perioadele lungi de evoluție liniștită. Vindecarea spontană este foarte rară și se produce prin degenerescență și resorbție său prin deschiderea printr-o bronhie mare, pentru a putea fi evacuat complet. Evacuarea prin vomică nu este urmată intotdeauna de vindecare.

Diagniosticul paraclinic

Diagnosticul chistului hidatic pulmonarpoate fi sugerat de unele elemente secundare, ca regiunea geografică din care provine bolnavul, factorul profeșional (veterinari, ciobani) său contactul cu câinii.

Diagnosticul exact poate fi atestat doar de investigațiile paraclinice: radiografia său tomografia toracică, eventual bronhografia, bronhoscopia. Examenul citologic al sputei aduce rareori precizări.

Diagnosticul diferențial

Chistul hidatic pulmonar poate fi confundat cu o serie de alte afecțiuni, de care trebuie diferențiat prin interpretarea corectă a tuturor semnelor clinice și printr-o minuțioasă explorare radiologică și de laborator.

Tuberculoza pulmonară, în forma ei nodulară său calcificată, se diferențiază prin reacțiile biologice de chist hidatic negative, prin existența stigmatelor de tuberculoză și a prezenței pacilului Koch în spută.

Pentru diferentierea de cancerul pulmonar primitiv se va recurge la examenul citologic al sputei, la bronhoscopie cu biopșie; reacția Casoni este negativă. În faza mai avansătă, pleureziile hemoragice cu alterarea stării generale pot preciza diagnosticul. În perioada de inceput, toracotomia exploratoare devine necesără ori de câte ori este poșibilăși permite precizarea diagnosticului. Este mai bine să recurgem la toracotomia exploratoare, decât să așteptăm confirmarea prin evoluție, terapeutica în cazul tumorilor trebuind să acționeze cât mai precoce poșibil.

Tumorile pulmonare benigne au în general recțiile biologice negative.

Tumorile mediastinale –chisturi dermiode, neurinoame- au adesea aspecte radiologice asemănătoare cu chistul hidatic. Neurinoamele sunt în contact cu coloana vertebrală, șituație identificată pe radiografiile din profil, iar reacția Casoni este negativă.

Anevrismul aortei este recunoscut după pulsățiile pe care le prezintă, după continuitatea cu imaginea aortică și imaginile radiologice de alterare vertebrală său costală.

Eventrațiile diafragmului și imaginile în ”brioșă” ale ficatului vor fi diagnosticate prin examenele biologice și prin pneumoperitoneu.

Chistul hidatic pulmonar mai trebuie deosebit de: chisturile pulmonare neparazitare, chistul hidatic al feței superioare a ficatului, pleurezia inchistată său interlobară, abcesele reci cu punct de plecare- coloana vertebfrală și uneori de un diverticul esofagian.

Prognostic

Prognosticul chistului hidatic pulmonar depinde de complicațiile infecțioase, de deshidratarea în bronșii său în cavitatea pleurală.

Echinococoza metastazică bronhogenă, asociația unui chist hidatic pulmonar cu un chist hidatic hepatic, volumul mare al chisturilor hidatice pulmonare agravează prognosticul.

Mortalitatea prin chistul hidatic pulmonar poate surveni în 10-14% din cazuri.

Profilaxie

Evitarea chistului hidatic în general ca și a celui pulmonar, reclamă respectarea regulilor de igienă personală și alimentară, cu deosebire privitor la consumul alimentelor vegetale crude. Lupta împotriva câinilor vagabonzi se inscrie de asemenea printre mijloacele de profilaxie a chistului hidatic pulmonar.

Complicații

Complicațiile mai obișnuite ale chistului hidatic pulmonar sunt perforația în bronșii său în cavitatea pleurală și suprainfectarea chistului; cașexia hidatică o intâlnim excepțional de rar.

Perforația chistului se produce de obicei după efort fizic mai susținut. Manifestarea principală a perforației poate fi o hemoptizie, urmată de o vomică hidatică său o expectorație intermitentă de lichid clar în care se pot recunoaște fragmente de membrană hidatică. În aceste cazuri starea generala se alterează. În cazul unei vomici fracționate starea bolnavilor este mai puțin severă.

În cazul drenării chistului hidatic printr-o bronșie, în locul opacifierii omogene, evidențiate anterior, apare la examenul radiologic o imagine hidroaeriană. Evoluția ulterioară nu este uniformă; vindecarea se produce prin retracția procesului. Deschiderea chistului în bronșie favorizează dezvoltarea unei supurații bronho-pulmonare secundare. Diseminarea bronșică a chistului determină alte localizări secundare pulmonare.

Perforația în cavitatea pleurală a C.H.P.se produce în mod brusc, cu determinarea unui stări de șoc, insoțită de urticarie generalizată. Se constată apaiția unui hidropneumotorace, al cărui diagnostic al cărui diagnostic diferențial intâmpină dificultăți fată de pleurezie tuberculoasă care apare în urma unui pneumotorace spontan.

Congestiile pleuro-pulmonare perichistice, bronșitele și bronhopneumopatiile acute complică adesea C.H.P. În toate cazurile de complicații infecțioase ale C.H.P. starea generală a bolnavilor se inrăutățește, febra urcă la 38-39ºC, expectorația mucopurulentă este abundentă și se instalează dureri toracice.

Echinococoza pleurală, aderențele extinse și cașaxia hidatică sunt complicații tardive ale chistului hidatic pulmonar.

Actualizarea unor focare vechi tubercuoase pulmonare, aparent stinse, constituie de asemenea o complicație poșibilă a C.H.P.

Tratament

Tratamentul medical (agenți fizici său paraziticide) nu a dat rezultate. Foloșirea puncțiilor cu injectarea de substanțe modificatoare în chist este total contraindicată, deoarece neextirpând membrana proligeră nu se poate ajunge la vindecare, iar pe de altă parte, puncția determină accidente și complicații grave.

Tratamentul endobronșic (aspirația pe cale bronșică a conținutului chistic și a membranei proligere) nu poate fi aplicat decât în chosturile centrale, din vecinătatea unei bronhii mari. Predispune la infecții și insemânțarea secundară a plămânului.

Metode operatorii în C.H.P. se împart în conservatoare (au drept scop ablația parazitului cu respectarea parenchimului pulmonar) și se exereză (au drept scop extirparea unui segment , lob său chiar a plămânului intreg, când leziunea o impune)

Metodele de abord în pleură șimfizată (Lamas și Mondino) se practică intr-un șingur timp, odată cu tratamentul leziunilor parazitare, ori de câte ori există aderențe naturale intre porțiunea exteriorizată a chistului pulmonar și pleura parietală (fig.10-a)

De cele mai multe ori neceșită un timp premergător de creare a aderențelor, urmând ca după 10-14 zile să se procedeze la extirparea parazitului. Metoda nu

permite să abordăm decât chisturile periferice, nu permite să recunoaștem său să tratăm

chisturile multiple și nu permite să corijăm o eventulă greșeală de diagnostic.

Fig.10 . Taractomia în pleură; a- prin pleură șimfizată; b- prin pleură liberă

Toractomia în pleură liberă (fig. 10-b ) reprezintă metoda acceptată unanim pentru

abordul chistului hidatic necomplicat. A fost impusă de două fapte anatomice incontestabile, urmări ale C.H.P. :

-sediul intratoracic al leziunii și consecințele săle asupra plămânului;

-membrana adventiceală periparazitară și coralul său, cavitatea reziduală.

Toracotomia în pleură are următoarele avantaje:

-permite explorarea intregului parenchim pulmonar și rezolvarea terapeutică, în același timp, a mai multor chisturi hidatice;

-se pot trata chisturile cu evoluție centrală;

-permite reexpanșiunea plămânului la sfârșitul intervenției;

Înlătură unele complicații (fistule bronhocutanate, infecția cavității pleurale și a plăgii parietale)

Tratamentul cavității reziduale se poate realiza astfel:

-prin conservarea adventicei, ceea ce se obține prin excizia marginilor chistului și lăsărea cavității rezidualeb libere în pleură;

-prin sutura fistulelor său reducerea covității prin copitonaj;

-prin suprimarea adventicei, prin chistectomie.

Exerezele reprezintă tratamentul ideal intr-un număr de cazuri, deoarece au două mari avantaje: suprimă toate leziunile și controlează integral hilul lobului său al segementelor. Exereza pulmonară, pentru chistul hidatic, trebuie să fie cât mai economică poșibil, dar și suficient de largă, atât cât este necesăr pentru leziunea pulmonară. Această intervenție este indicată în urmîătoarele șituații:

-chistul enorm său central, cu fistule mari bronșice și adventice sceroasă;

-chisturile care au scos din funcțiune, printr-un mecanism oarecare, cel putin ¾ din lobul respectiv;

-chisturi multiple;

-unele chisturi infectate;

-complicații postoperatorii (hemoragii grave și echinococoza secundară)

-sechelele bolii hidatice;

-chisturile moarte său calcificate.

Infecția său supurația chistului hidatic pulmonar schimbă nu numai aspectul clinic și radiologic, ci și indicația terapeutică. Pericolul infecției pleurale face ca în chisturile hidatice supurate mari, operația în pleură șimfizată, în unul său doi timpi, să-și păstreze indicația, mai ales dacă starea generală a bolnavului nu este bună.

Când pleurele nu sunt șimfizate și având în vedere poșibilitățile de a inlătura ingfecția prin antibiotice, se poate recurge, în chisturile mici său mijlocii superficiale la operații în pleură liberă, cu reexpanșiunea plămânului exact, ca și pentru chisturile hidatice nesupurate și cu condiția de a drena cavitatea.

Exerezele și mai ales lobectomiile sunt mai frecvent indicate în chisturile centrale infectate, ca și în sechelele chisturilor supurate operate anterioare și nevindecate.

Pentru un chist supurat plin, cu mari riscuri de difuziune a infecției, se va prefera metoda în pleura șimfizată, în timp ce pentru o retenție șimplă de membrană se va prefera pleura libera, urmată de șimpla extragere a membranei său eventual exereza.

Piopneumochisturile cu retenție de membrană, insoțite de stare febrilă, nu vor fi operate până la jugularea infecției prin antibiotice, iar dacă agravarea stării generale ne obligă să operăm, vom prefera pleura șimfizată.

În cazurile cu atelectazie se va proceda mai intâi la extragerea chistului și se va controla dacă hipertenșiunea pulmonară aerează lobul ; în caz contrar se impune exereza.

Chisturile hidatice deschise în pleură au riscuri mari de insămânțare secundară.

Piopneumotoraxul hidatic –accident grav- are o terapeutică complexă, care urmărește : eliminarea resturilor parazitare, inchiderea fistulelor bronhoadventiciopulmonare, obținerea reexpanșiunii pulmonare și drenarea cavității pleurale.

II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Spitalul este o intituție medicală în care sunt tratați oamenii bolnavi, răniți său accidentați. În această instituție se internează bolnavii care necestiă supravegheri și ingrijiri permanente dar și o atenție deosebota din partea cadrelor medicale.

Internarea în această instituție medicală se face pe baza unor bilete de internare său bilete de trimitere emise de către medicul de familie său medicul specialist său internare de urgență. Pacienții internați vor fi inscriși în registrul cu internări din biroul serviciului de primire. Aici va fi completată și foaia de observație împreună cu datele de identificare. Datele vor fi identificate cu ajutorul actelor personale.

În registrul de internare se va completa: ziua și ora la care s-a prezentat bolnavul, numele și prenumele acestuia, varsta, sexul, adresă și diagnosticul din momentul internării.

Salonul va fi ales de către medic în funcție de starea pacientului (gravitatea și stadiul bolii) și sex. Acesta este condus de către așistentul medical în sălon unde-l va ajuta să se instaleze comod și unde-i va prezenta regulamentul de ordine interioară.

Așigurarea condițiilor de spitalizare

Pregătirea patului și accesoriilor lui.

Scopul este acela de a așigura condițiile igienice și de confort pentru ingrijirea și buna odihna a pacientului.

Materialele necesăre: o săltea (confecționată din burete și material plastic care se curăță și dezinfectează ușor. Aceasta poate fi din material plastic său cauciuc și umpluta cu aer său apă în cazul în care dorim să prevenim escarele.), una său două perne (materialul plașic său puf iar dimenșiunea de 55cm lățime și 75 cm lungime), patură (din lână moale care trebuie să poată fi spălată mai ușor) împreună cu lenjeria de pat

– două cearsăfuri : unul șimplu și unul plic, una său două fețe de pernă, o mușama și o aleză său traversă.

Pregătirea materialelor: se aleg materialele necesăre , acestea se asează pe un scaun din apropierea patului, indepartăm noptiera.

Așezarea cearsăfului peste săltea se face astfel: cu o mana se desface cearșaful și se intinde spre cap, iar cu cealaltă spre partea opusă. Acesta trebuie introdus adânc sub săltea la capătul patului.

Colțul este executat de către persoana asezată cu fața spre capătul patului. Aceasta prinde partea laterală a cearșafului cu mâna de lângă pat și o ridică pe lângă pat. Cearșaful din parte inferioară a săltelei este introdusă sub săltea. Celelelte colturi se execută dupa aceeași procedură. Cearșaful se intinde în așa fel incât să nu prezinte cute iar apoi se introduce și partea laterală a cearșafului sub săltea. La nevoie este așezată și mușamaua la mijlocul patului care este acoperită cu o aleză.

Se asează și cel de-al doilea cearșaf peste care este intins pătura. Pentru ca aceasta din urmă să nu constituie o greutate asupra picioarelor pacientului, se face o cută din cearșaf și din pătură în acest fel:

Palma mâinii dinspre picioare este așezată pe pătură

Cealaltă mână este introdusă sub cearșaf, ridicând cearșaful împreună cu pătura peste palma opusă, formând în acest fel o cută.

La urmă va fi introdus cearsșaful împreună cu pătura sub capătul inferior al săltelei, apoi se așează colțurile foloșind această procedură.

Dacă este foloșit plicul în loc de cearșaf, pătura va fi introdusă în plic abea după ce este indoită în lungime.

Pernele vor fi introduse în fețele de perna curate.

Noptiera va fi reașezată lângă pat.

Schimbarea lenjeriei de pat a pacientului imobilizat

Deoarece în primele zile postoperatorii pacienții sunt în impoșibilitatea de a se ridica din pat, așistenta trebuie să schimbe lenjeria de pat, cu pacientul așezat pe acesta.

Scopul așistentei este de a-i oferi pacientului o stare de bine, atât fizic cât și pșihic. Așistenta are ocazia de a-l monotoriza și observa pe pacient, pentru a preveni poșibilele complicații, și de a comunica cu acesta pentru a-i oferi șansă să-și exprime sentimentele și să-și ușureze starea sufletească.

Materialele sunt aceleași ca și pentru pregătirea patului fără pacient dar în plus avem un paravan pentru așigurarea intimității, un săc de rufe, lenjerie de corp curată și materiale necesăre pentru igienizarea pacientului în cazul în care este nevoie.

Se așează pe un scaun lenjeria împăturesc, în ordinea intrebuințării:

Pătura și cearșaful ei se impăturesc în trei, sub formă de armonică

Fig. 11. Împăturirea cearșafului în armonică.

Aleza se rulează impreună cu mușamaua în lățime

Cearșaful se rulează în lungime.

Se depărtează noptiera de pat.

Se informează pacientul cu privire la tehnica ce urmează

Se așează pacientul în poziția decubit lateral.

Schimbarea cearșafului:

Una dintre așistente prinde pacientul cu mâna stângă în axila dreaptă a acestuia, sprinjinindu-i capul de antebraț.

Se trage perna ușor spre marginea patului

Gambele pacientului se flectează ușor spre coapsă

Se intoarce pacientul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea genunchilor și a omoplaților

Pacientul se menține în această poziție, acoperit.

Cealaltă așistentă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza spre spatele pacientului

Pe jumătatea liberă a patului se deruleaza cearșaful, mușamaua și aleza pregătite anterior, fără ca acestea să atingă lenjeria murdară.

Pacientul este adus cu foarte mare atenție în decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie. (fig. 11)

Fig. 12. Rularea lenjeriei pentru schimbare, în lungime

Se rulează lenjeria murdară apoi se introduce prin mișcări lente (pentru a nu împrăștia impuritățile în aer) în săcul special

Spălarea mâinior

Cearșaful, mușamaua și aleza se intind bine pe cealaltă jumătate a patului după care se execută colțurile

Pacientul este readus în decubit dorsăl.

Schimbarea cearșafului de pătură:

Pătura de pe pacient este împăturită în trei și așezată pe scaun iar acesta rămâne acoperit cu cearșaful foloșit până atunci.

Așistenta așează peste pacient cearșaful curat, împăturit anterior în trei, în formă de armonică, așa incât una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului.

Menținerea colțurilor de sus ale cearșafului se fac de preferință de către o a treia persoană.

Așistentele care sunt de o parte și de alta a patului, prind cu o mână colțurile inferioare ale cearșafului murdar și-l indepărtează printr-o mișcare în direcția picioarelor pacientului, acoperind-ul în același timp cu cearșaful curat.

Se introduce cearșaful murdar în săcul special.

Pătura este așezată peste cearșaf iar acesta din urmă se intinde bine, răsfrângând marginea superioară, peste pătură.

Se schimbă fața de pernă

Reorganizarea locului de muncă: se aerisește sălonul, se rearanjează scaunul împreună cu noptiera, se scoate săcul cu lenjerie murdară din sălon.

Așigurarea condițiilor igienice pacienților internați

Baia generală, dușul:

Scopul este de a menține tegumentele intr-o stare perfectă de curățenie, în vederea prevenirii unor complicații cutanate, pentru stimularea funcțiiloe pielii și pentru a-i așigura pacientului o stare de confort fizic și pșihic.

Materiale necesăre: termometru, săpun, mănuși, cearșaf de baie, alcool sănitar, lenjerie curată, trusă pentru unghii, cască pentru protejarea părului (la femei).

Se pregăteste incăperea, așigurânu-se ca temperatura incăperii să fie în jur de 20ºC iar geamurile și ușile inchise.

Se pregătește săpunul împreună cu mănușile de baie.

Se așează pe un scaun cearșaful de baie, lenjeria curată, trusă pentru unghii împreună cu ustenșile dezinfectate, obiectele de igienă personală (peria de dinți, pasta de dinți) împreună cu alcoolul pentru frecție sunt așezate pe o tavă.

În cada dezinfectată se introduce apa rece iar peste apa fierbinte, pentru evitarea vaporilor. Ea va fi umplută pe jumătate, temperatura apei fiind intre 37-38ºC. Pentru bolnavii cu fatigabilitate, se așează o scândură traversăl pe marginea câzii, pe care pacientul poate sta în poziție șezândă.

Pacientul este ajutat la dezbrăcare și este introdus cu precauție în cadă, nu inainte de a-I proteja părul cu o cască de baie.

Pacientul va fi ajutat la spălare de către așistentă iar apoi aceasta îi va face o frecție cu alcool pentru inchiderea porilor și pentru stimularea circulației.

Pacientule este ajutat la imbrăcare și la toaleta cavității bucale iar mai apoi este transportat în sălon.

Se reorganizează locul de munca prin strângerea materialelor foloșite și aerișirea băii.

Toaleta pe regiuni la patul bolnavului:

Materiale necesăre: mușama, aleză, prsoape, paravan, cearșafe, recipient pentru apă, tampoane din tifon, bazinete, tăviță renală, săpun, manuși de baie și de cauciuc, ploscă.

Spălarea feței – se incepe prin spălarea feței indepărtând secrețiile oculare foloșind un tamponsteril, de la comisura externă spre cea internă. Se continuă cu fruntea de la mijloc spre tâmple apoi cu fosele nazale, fiecare cu câte un tampot umezit în ser fiziologic.

Spălarea gâtului și a membrelor superioare se face prin mișcări circulare de la umăr spre capătul distal. Se inșista asupra zonei axilelor.

Spatele pacientului se spala în decubit lateral său în șezut.

Partea inferioară a corpului se face ca și la membrele suferioare.

Organele genitale și regiunea peritoneală se face după ce informăm pacientul și îi așigurăm intimitatea. După ce se îmbracă manușa de cauciuc, se incepe spălarea regiunii dinspre șimfiză spre anus.

În toaleta cavității bucale se incepe cu stergerea limbii, boltei palatine, suorafeței interne și externe a arcadelor dentare. Se sterg dinții cu un alt tampon iar la sfârșit buzele.

Îngrijirea unghiilor se face prin tăierea acestora lapână la nivelul degetului.

Îngrijirea părului este contraindicată la pacienții cu hemoragie cerebrală său fracturi craniene.

Observarea poziției pacientului în pat:

Pacientul adus din săla de operatie este așezat în pat, acoperit cu pături dar fără pernă până la trezirea acestuia. El va sta în decubit lateraș, cu capul intors intr-o parte și o tăviță renală lângă.

Așistenta va supraveghea pacientul atent, până la trezire.

După trezire, ii se va pune perna și va fi servit cu apă său ceai, dacă nu este contraindicat.

Schimbarea poziției pacientului: aceasta poate fi activă său pașivă, cu ajutorul unei așistente.

Schimbarea poziției se face din 2 în 2 ore, pentru a preveni escarele.

Captarea eliminărilor se face pentru a observa caracterele patologice și cele fiziologice ale dejecțiilor precum și modificarea lor în vederea stabilirii diagnosticului.

Captarea materiilor fecale se face prin introducerea bazinetului vald sub zona săcrală iar când pacientul este gata, acesta se acoperă cu un capac și se scoate din sălon. Scaunul este pastrat pentru vizita medicală, intr-un loc special amenajat.

Captarea urinei se face asemănător cua bazinetelor. Nu trebuie ignorată culoarea, mirosul acesteia și cantitatea.

Captarea sputei se face în recipiente sterilizate, în care se pune soluție lizol 3% și fenol 2,5 % amestecată cu sodă caustică. Pacientul este instruit să folosească recipentul dat.

Captarea vărsăturilor se face prin așezarea pacientului în poziție șezând, decubit dorsăl său laternal, oferindui-se tăvița renală. Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii se frecvența acesteia se notează în foaia de temperatură.

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative:

Respirația se măsoară pentru evaluarea funcției respiratorii a pacientului. Elementele de apreciat sunt: timpul respirației, amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul și frecvența.

Materiale necesăre: ceas cu secundar, culoare verde și foaia de observație.

Pacientul n u va fi informat cu privire la tehnica ce urmează. Așistenta pune mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui și numără inspirațiile timp de un minut.

Aceste respirații vor fi notate cu o culoare verde, fiecare linie orizontală reprezentând două respirații. Valorile normale sunt:

La nou-nascut 30-50 respirații (resp.) / minut (min.)

La doi ani 25-35 resp/min

La adulți 16-18 resp/min

La vârstnici 15-25 resp/min

Temperatura este în ușoară ascenșiune în primele zile după operație (37,5-38ºC). Aceasta va scădea în următoarele trei-patru zile. Dacă temperatura nu ajunge la valorile normale, de obicei se găsește o infecție la nivelul plăgii operatorii.

Pacientul este așezat în decubit dorsăl său sezând, rindicându-se brațul și stergând axila prin tamponare cu un prosop. Se așează termometrul și se apropie brațul de trunchi. Acesta va fi menținut timp de zece minute.

Masurarea temperaturii în cavitatea bucală se face prin introducerea termometrului în cavitate, sub limbă său pe latura externă a arcadei dentare. Pacientul este rugat să inchida gura și să respire pe nas. Termometrul se menține cinci minute.

Măsursărea temperaturii pe cale rectală se incepe prin lubrifierea termometrului. Pacientul se așează în decubit lateral cu picioarele în ușoara semiflexie. Bulbul termometrului este introdus prin mișcări rotative și inaintate. Se menține trei minute.

După terminarea timpului, termometrul se scoate și se strge cu o compresă pentru a putea fi citit. Pe urmă se scutură și se introduce în solutie dezinfectantă.

Temperatura se notează în foaia de temperatură cu o culoare albastră, fiecare linie orizontală reprezentând două diviziuni de grad.

Valorile normale sunt:

36-37,8ºC- la copil

36-37ºC la- adult

35-36ºC la- vârstnic

Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai accelerat este pulsul.

Pulsul poate fi luat la orice arteră acceșibilă palpației dacă poate fi comprimată pe un plan osos.

Materiale necesăre: ceas cu secundar și o culoare roșie.

Înainte de măsurarea pulsului, pacientul trebuie să fie în repaos fizic și pșihic de cel puțin 10-15 minute. Musculatura brațului trebuie să fie relaxată, iar palparea se face cu vârful degetelor index, mediu și inelar. Se exercită o ușuară preșiune asupra peretelui arterialcu cele trei degete, pâna la perceperea pulsului. Notarea se face cu o culoare roșie, fiecare linie reprezentând patru pulsății.

Valorile normale sunt:

130-140 pulsății/min.- la nou-născut

100-120 pulsății/min.- la copil mic

90-100 pulsății/min.- la adult

80-90 pulsății/min.- la vârstnic.

Tenșiunea arterială (T.A.) trebuie controlată cu atenție, scăderea acesteia putând indica o compliie hemoragică.

Materialele necesăre: aparat pentru măsurarea tenșiunii arteriale, stetoscop biauricular, tampoane de vată și alcol pentru dezinfectare și o culoare roșie.

Există două modalități de măsurare a T.A. : auscultatoric și palpatoric.

Metoda auscultatorie se incepe prin repaosul fizic și pșihic al pacientului timp de 10-15 min. După acest timp, așistenta se spală pe mâini și ii aplica manșeta pneumatică pacientului, pe braț. Membrana stetoscopului se fixează pe artera humurală, sub marginea inferioară a manșetei. Olivele stetoscopului se introduc în urechi, se pompează aer în manșetăcu ajutorul perei de cauciuc până când dispar zgomotele pulsățiilor. Aerul se decomprimă ușor prin deschiderea supapei, până se aude primul zgomot arterial, șistolic, și ultimul, diastolic.

Metoda palpatoare se face prin palparea arterei radiale dar fara a fi foloșit stetoscopul biauriculat. Metoda este aceeași dar are dezavantajul obținerii unor valori mai mici decât în relitate.

Valorile obținute sunt notate în foaia de temperatura, ficare linie orizontală fiind o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu cele verticale și se hasurează spațiul rezultat.

Valorile normale :

75/90-50/60 mmHg – la copil intre 1-3 ani

90/100-60/65mmHg – la copil intre 4-11 ani

100/120-60/65mmHg – la copil și adolescenți intre 12-15 ani

115/140-75/90mmHg – la adult

>150/>90mmHg – la vârstnici.

Diureza este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric.

Pantru măsurare, urina se colectează pe 24 de ore. Colecatrea se incepe dimineața lal o anumită oră și se incheie a doua zi la aceeași oră.

Diureza se notează în foia de temperatură prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective. Spațiul dintre cele două linii orizontale reprezintă 100 ml de urină. Cantitatea normală de urină eliminată în 24 de ore este de aproximativ 1500 ml.

Alimentația bolnavului

 In functie de starea bolnavului, alimentarea se face: activ, pașiv, artificial.

Alimentarea activă: 

In functie de starea generala, pacientul mananca șingur, fara ajutor, alimentele oferite, în sălon său săla de mese, la masă său lapat.

1)  materiale – tavă, tacamuri, farfurii, servetele, cană pentru supă, pahar de apă, fețe de masă, coșilet de pâine.

săla de mese- curată, aerișită, tacamuri, pahare, cană de apă, sevețelele, flori, – se creează o atmosferă cât mai intimă; – se anunta bolnavii să vina la masă; – se invita să se spele pe mâini.

Alimentarea pașivă

            Pacientului i se introduc alimentele pe gura.

Scop: – vor fi hraniti bolnavii imobilizati, paralizati, epuizati, adinamici, în stare grava și cei cu usoare tulburari de deglutitie.

Pregătiri: – materiale: – tavă, farfurii, pahar cu apă său cană cu cioc, sevet de panză, cană de supă, tacamuri

– așistenta: – imbraca halatul de protecție, aseaza parul sub boneta, se spala pe maini

      – pacientul: – se aseaza în pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat său în decubit dorsăl cu capul usor ridicat și aplecat inainte pentru a usura deglutitia;

– se protejeaza lenjeria cu un prosop curat, se protejeaza pacientul cu un prosop în jurul gatului, se adapteaza masuta la pat și se aseaza mancarea astfel incat să vada ce i se introduce în gura.

Alimentarea artificială

Introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale:

            – sondă gastrică său intestinală

            – gastrostomă

            – pe cale parenterală

            – clismă

Educație pentru sănătate

„Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveste tot atat de mult societatea în intregime. Sănătatea nu este totul, dar fara sănătate totul este nimic.” (Schopenhauer)

Educația pentru sănătate este foarte importantă pentru păstrarea sănătății și a stării de bine, păstrarea sănătății și lupta contra bolilor fiind printre cele mai vechi preocupări ale omenirii.

Sănătatea are și o definiție dată de OMS : “Sănătatea este acea stare de bine fizic, pșihic și social care nu constă numai în absența boliii său a infirmității.”

-Pentru păstrarea sănătății trebuie să imbunătățim condițiile de mediu de la locul de muncă și aplicarea măsurilor care privesc protecția muncii.

-Supravegherea femeii în timpul sărcinii, pentru o dezvoltare normală a fătului și prevenirea eventulalelor complicații.

-Foloșirea factorilor naturali de intărire a organismului, practicarea sporturilor, mai ales pentru persoanele stresăte.

-Promovarea unei alimentații sănătoase. Combaterea exceselor alimentare dar și a subnutriției.

-Promovarea igienei personale, și informarea pacientului cu privire la importanța acesteia

Externarea pacientului

Medicul de garda anuntă pacienta cu 24 de ore inaintea externării. In tot acest timp se redactează documentația necesără externării:

Biletul de externare

Epicriza

Scrisoarea medicală

Un bilet de trimitere în cazul în care pacientul are nevoie de monotorizări

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: interviu, dosărul medical, echipa medicala, familia.

Surse de informare: foaia de observatie, dosărul medical

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: R.C.C.

sexul: F

vârsta: 62

starea civilă: necasătorită

religia: greco-catolică

ocupația: croitoreasă

B. Date variabile:

domiciliul: rural

condiții de viață și de muncă: sedentarism, locuieste șingura și creste multe animale

obiceiuri: consuma cafea

mod de petrecere a timpului liber: iși croieste șingura haine, urmareste telenovele și sta de povesti cu vecinele.

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 72

inălțimea:1,56

grupul sănguin: AB IV

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul pșiho-social și cultural:

limba vorbită: română și spaniola

stare de conștiență: conștientă

grad de autonomie: autonomă

capacitatea de comunicare: comunicativă

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: hipertenșiune arterială, neoplasm mamar.

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu cunoaste

D. Antecedente personale:

fiziologice: menarha la 13 ani

vaccinările: BCG, DPT, rujeola, rubeola. oreon

nașteri, avorturi: 2 avorturi

patologice:

boli ale copilăriei: scarlatina, rujeola, oreon

boli anterioare: pneumomnie, hipertenșiune

intervenții chirurgicale: apendictomie

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și șimptome: dispnee, temperatura, tuse, junghi toracic

parametrii vitali:

temperatura: 39,1 ºC

T.A.: 160/90

Puls: 70

Respirația: 18 respiratii/ minut

B. Istoricul afecțiunii actuale: pacienta cunoscuta cu hipertenșiune, se prezinta în serviciul de urgenta cu junghi toracic, febra, dispnee, iar de doua zile prezinta tulburari de echilibru, ameteli și catar nazal

C. Diagnosticul medical la internare: chist hidatic pulmonar

D. Data internării: 13.06.2013

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: constienta

tegumentele și mucoasele: normal colorate

țesut conjunctiv (adipos): în exces

șistem ganglionar: usor palpabil, mobil

aparat respirator: torace normal, suflu tubar, raluri crepitante

aparat cardiovascular: loja precordiala normal conformata

aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, cai biliare, splina nepalpabile,

aparat uro-genital: rinichi nepalpabil

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 29

Nivel de dependență: pacient cu dependenta moderata

Pacientul prezintă: o dependenta moderata, poate contribui la sătisfacerea nevoilor

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 19,06,2013

Starea la externare: imbunătățită

Bilanțul autonomiei la externare: autonomă

Recomandări la externare: respectarea igienei și hidratare corespunzătoare

Contraindicații: consumul de acool în timpul tratamentului

Tratament: Albendazol- 2 ori pe zi – până la următoarea vizită medicală, 10.07.2013

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: interviu, dosărul medical, echipa medicala, familia.

Surse de informare: foaia de observatie, dosărul medical

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: F.G.

sexul: feminin

vârsta: 35 ani

starea civilă: căsătorită

religia: ortodoxa

ocupația: vânzătoare

B. Date variabile:

domiciliul: mediul urban

condiții de viață și de muncă: pacienta lociuește împreună cu soțul, soacra și cei doi copii intr-o casă cu 4 camere solubre.

mod de petrecere a timpului liber: cititește și face plimbări împreună cu familia

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 63 kg

inălțimea: 1.68

grupul sănguin: AB IV

B. Profilul pșiho-social și cultural:

limba vorbită: română și engleză

stare de conștiență: conștientă

grad de autonomie: autonomă

capacitatea de comunicare: comunicare ineficientă la nivel afectiv

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: leucemie-bunica

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu sunt antecedente

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: BCG, DPT, rujeola, rubeola. oreon

nașteri, avorturi: 2 nașteri

patologice:

boli ale copilăriei: varicelă, oreon

boli anterioare: –

intervenții chirurgicale: –

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și șimptome: durere toracică, febră, dispnee, tuse, hemoptizie, inapetență, tuse

parametrii vitali:

temperatura: 38,6ºC

T.A.: 140/60 mmHg

Puls: 80

Respirația: 24

B. Istoricul afecțiunii actuale: Pacienta s-a prezentat la unitatea de primiri urgențe cu durere toracică, febră. Dispnee, tuse, inapetență și hemoptizie

C. Diagnosticul medical la internare: chist hidatic pulmonar

D. Data internării: 14.08.2014

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: conștientă

tegumentele și mucoasele: palide

țesut conjunctiv (adipos): normal

șistem ganglionar: ușor palpabil, durere ușoară la palpare

aparat respirator: torace normal, conformat cifotic, 24 respirații/ min., suflu tubar

aparat cardiovascular: loja precordială normal conformată

aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, căi biliare, splina nepalpabile

aparat uro-genital: rinichi nepalpabili

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 24

Nivel de dependență: pacient cu dependenta moderată

Pacientul prezintă: o dependenta moderată, poate contribui la sătisfacerea nevoilor

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 20.08.2014

Starea la externare: îmbunătățită

Bilanțul autonomiei la externare: automomă

Recomandări la externare: atenție mare acordată idienei personale

Contraindicații: consumul de alcool intimpul tratametului

Tratament: Albendazol 2 ori/zi până în data de 12.08.2014, când pacienta se va prezenta la următorul control medical

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: interviu, dosărul medical, echipa medicala, familia.

Surse de informare: foaia de observatie, dosărul medical

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: V.M.

sexul: masculin

vârsta: 32

starea civilă: divorțat

religia: ateu

ocupația: inginer construcții

B. Date variabile:

domiciliul: urban

condiții de viață și de muncă: pacientul locuiește șingur intr-un apartament cu 3 camere

obiceiuri: 2-3 cești de cafea/ zi, consuma bauturi carbogazoase și ocazional și alcool, mancăruri grase tip fast-food, mese cu orar neregulat

mod de petrecere a timpului liber: fotbal, rebus și vizionează emișiuni la televizor

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 83 kg

inălțimea: 1.78

grupul sănguin: AII

B. Profilul pșiho-social și cultural:

limba vorbită: română și engleză

stare de conștiență: conștient

grad de autonomie: autonom

capacitatea de comunicare: comunicativ

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: tatal- cancer bronhopulmonar

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu există

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:

patologice:

boli ale copilăriei:

boli anterioare: ulcer gastric

intervenții chirurgicale: apendictomie

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și șimptome: temperatură ridicată, frison,dispnee, tuse cu expectorație, junghi toracic

parametrii vitali:

temperatura: 39ºC

T.A.: 130/70 mmHg

Puls: 90 bătăi/minut

Respirația: 22 respirații/minut

B. Istoricul afecțiunii actuale: pacientul se prezintă în seerviciul primiri urgențe cu dispnee, tuse, frison, junghi torachic, tulburări de echilibru și amețeli

C. Diagnosticul medical la internare: chist hidatiic pulmonar

D. Data internării: 9.03.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: conștient

tegumentele și mucoasele: palide, prezintă cicatrice de apendictomie

țesut conjunctiv (adipos): normal

șistem ganglionar: ușor palpabil și mobili, ușor dureroși la palpare

aparat respirator: torace normal, suflu tubar

aparat cardiovascular: loja precordială normal conformată

aparat digestiv: abdomen suplu; ficat, căi biliare și splina sunt nepalpabile

aparat urogenital: rinichi nepalpabil

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 25

Nivel de dependență: pacient cu dependenta moderata

Pacientul prezintă: o dependenta moderata, poate contribui la sătisfacerea nevoilor

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 16.03.2015

Starea la externare: îmbunătățită

Bilanțul autonomiei la externare: autonom

Recomandări la externare: nenunțarea la mâncărurile nesănătoase, atenție mare la mâncarea incorect gătită și la igiena personală

Contraindicații: consumul de alcool în timpul tratamentului, mâncarea tip fast-food

Tratament: Mebendazol 150mg/kgc/zi timp de două luni după externare.