Infiintarea Si Dezvoltarea Unui Centru Veterinar la Oradea

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Înființarea și dezvoltarea unui centru veterinar la Oradea

PLAN DE IDEI

1. INTRODUCERE

DEFINIRE TEMĂ

ARGUMENTE

2. INCURSIUNI ÎN ISTORIA MEDICINEI VETERINARE

TERMENI CHEIE ȘI DEFINIȚII

SCURT ISTORIC

3. STUDII DE CAZ – EXEMPLE

SPITALE VETERINARE DIN STRĂINĂTATE

A. SMALL ANIMAL HOSPITAL – GLASGOW

B. CENTRUL VETERINAR DE SPECIALITATE DIN TUCSON

C. CORNELL UNIVERSITY HOSPITAL FOR ANIMALS

SPITALE VETERINARE DIN ROMÂNIA

A. SPITALUL VETERINAR SALVANIM DIN IAȘI

B. SPITALUL VETERINAR DE LA TIMIȘOARA

C. SPITALUL VETERINAR DE LA FOCȘANI

4. CADRU LEGISLATIV

OBSERVAȚII

5. INTERVENȚIE PROPUSĂ – ÎNFIINȚARE ȘI DEZVOLTARE CENTRU

VETERINAR

CONTEXT LOCAL EXISTENT ȘI RELAȚIA CU VECINĂTĂȚILE

VALORIFICAREA ZONEI DIN PUNCT DE VEDERE URBANISTIC

STUDIUL PROGRAMULUI DE ARHITECTURĂ – CENTRU VETERINAR

A. DEFINIRE

B. PRINCIPII GENERALE

C. TEMA DE PROIECTARE

D. EVOLUȚIA CONCEPTULUI

E. STRATEGIE DE DEZVOLTARE

6. CONCLUZII

7. SURSE DOCUMENTARE – BIBLIOGRAFIE

8. ANEXE

INTRODUCERE

DEFINIRE TEMĂ

Acest subcapitol are rolul de a ne introduce în subiectul lucrării, aici fiind prezentată pe scurt intervenția propusă, mai exact se va face o scurtă descriere a programului de arhitectură propus pe situl ales.

ARGUMENTE

După prezentarea succintă a sitului și a temei alese, urmează în mod firesc susținerea alegerii făcute, prin prezentarea unor argumente logice și plauzibile care să vină în sprijinul acesteia.

Va fi dezbătută în cele ce urmează problema necesității realizării unui centru veterinar de această amploare la Oradea. Vor fi evidențiate pe rând toate problemele identificate și se vor oferi argumente logice și plauzibile, potrivit cărora intervenția propusă ar putea ajuta la rezolvarea acestora.

Tot în acest subcapitol se va justifica și alegerea sitului și se va explica în ce măsură intervenția propusă pe sit va contribui la dezvoltarea zonei și va avea un impact pozitiv asupra vecinătăților (Grădina Zoologică din Oradea).

INTRODUCERE ÎN MEDICINA VETERINARĂ

Acest capitol va debuta cu definirea unor termeni cheie pentru această lucrare cum ar fi medicina veterinară și medic veterinar, iar apoi se vor stabili domeniile de competență ale acestuia din urmă, conform cadrului legislativ în vigoare.

Deoarece tema propusă este strict legată de medicina veterinară, se consideră a fi oportun ca, după definirea clară a subiectului acestei lucrări, să se realizeze o scurtă incursiune în istoria medicinei veterinare, de la începuturile sale și până la apariția primelor facultăți de medicină veterinară din lume. Se va prezenta în continuare, evoluția medicinei veterinare atât în străinătate, cât și în țara noastră, fiind punctate evenimentele și personalitățile care au marcat istoria acestei științe a îngrijirii și tratării animalelor.

STUDII DE CAZ – EXEMPLE

Vor fi studiate aici, atât din punct de vedere funcțional, cât și din punct de vedere al formei, diferite spitale veterinare, atât din străinătate, cât și din țara noastră, considerate relevante pentru dezvoltarea conceptului.

Astfel, dintre spitalele veterinare din străinătate au fost alese pentru studiu trei exemple, și anume:

Small Animal Hospital – Glasgow

Centrul Veterinar de Specialitate din Tucson

Cornell University Hospital for Animals

Dintre centrele de specialitate din țara noastră au fost alese următoarele:

Spitalul Veterinar Salvanim din Iași

Spitalul Veterinar de la Timișoara

Spitalul Veterinar de la Focșani

De precizat este și faptul că fiecare dintre exemplele alese conține informații prețioase și relevante pentru înțelegerea modului de funcționare al unui astfel de centru medical și, prin urmare, pentru realizarea și implementarea proiectului propus.

CADRU LEGISLATIV

În acest capitol vor fi analizate condițiile de funcționare a unui spital veterinar, în conformitate cu cadrul legislativ în vigoare.

Vor fi enumerate condițiile minime de care este nevoie pentru ca o unitate veterinară să funcționeze conform legii. Se va putea observa astfel care sunt spațiile care definesc un spital veterinar, informație folosită apoi pentru ca proiectul propus să corespundă normelor în vigoare la ora actuală.

INTERVENȚIE PROPUSĂ – ÎNFIINȚAREA ȘI DEZVOLTAREA UNUI CENTRU VETERINAR

După ce au fost acumulate informațiile necesare, se va trece la etapa următoare, și anume prezentarea proiectului propriu-zis.

Pentru început se va prezenta contextul local existent și relația cu vecinătățile. Apoi preocuparea principală va fi modul în care s-ar putea interveni pe plan urbanistic pentru dezvoltarea și valorificarea zonei.

Odată ce au fost rezolvate problemele urbanistice și s-a stabilit cum și în ce măsură se va interveni asupra zonei studiate, se va trece cu pași repezi la studiul programului de arhitectură. În cadrul acestui subcapitol vor fi parcurse mai multe puncte. Se va stabili, în cele ce urmează, prin ce se definește programul de arhitectură ales și vor fi punctate niște principii generale care vor trebui urmate în implementarea acestuia. Apoi se va compune tema de proiectare, prin care vor fi stabilite spațiile necesare pentru ca acest centru medical să poată funcționa în condiții optime, după care va fi prezentată evoluția conceptului.

Finalul acestui capitol este marcat de stabilirea unei strategii de dezvoltare a centrului veterinar propus.

În cadrul acestui punct se va face referire la impactul pe care îl va avea realizarea acestui proiect în Oradea și vor fi analizate posibilitățile de evoluție pe termen lung a centrului veterinar propus. Cu alte cuvinte, va fi descris proiectul propus în raport cu situl ales și vor fi stabilite mai multe ipoteze de dezvoltare ale acestuia în timp.

CONCLUZII

Concluziile vin în sprijinul primului capitol al acestei lucrări și au rolul de a susține și de a oferi substanță și credibilitate argumentelor aduse în favoarea realizării acestui proiect.

SURSE DOCUMENTARE – BIBLIOGRAFIE

Lucrarea în discuție se încheie prin consemnarea surselor documentare folosite pentru întocmirea acesteia, de la cărți și documente oficiale și până la articole, pagini web și imagini.

ANEXE

Hotărârea nr. 3 din 31.01.2009

DEFINIRE TEMĂ

Pe situl ales se propune realizarea unui centru veterinar compus din trei spitale veterinare:

Spital veterinar pentru animale de companie;

Spital veterinar pentru animale de fermă;

Spital veterinar pentru animale sălbatice (de la grădinile zoologice din țară și nu numai).

În cadrul centrului veterinar propus, pe lângă funcțiunea de spitalizare și tratament, se mai propun, ca funcțiuni anexe și o farmacie veterinară, un pet-shop și două cabinete de estetică pentru animalele de companie.

De asemenea unul dintre cabinetele veterinare din cadrul centrului va deservi animalele comunitare, tot aici realizându-se și o evidență generală a acestora.

ARGUMENTE

Din studiile efectuate, și după cum reiese și din graficul atașat, se constată că în România există spitale veterinare în următoarele localități:

București

Timișoara

Iași

Bârlad

Târgu Mureș

Baia Mare

Brașov

Focșani

Deva

Sfântu Gheorghe

Dintre toate acestea doar în cel de la Focșani sunt tratate și animale sălbatice. În spitalul veterinar de la Timișoara sunt tratate atât animale de companie, cât și animale de fermă (ex.: cai, bovine, ovine, etc.).

În prezent în România există grădini zoologice în aproape toate județele țării. Cu toate acestea, cel mai apropiat spital veterinar unde ar putea fi tratate animalele sălbatice de la grădinile zoologice din vestul țării ar fi cel din Ungaria, de la Nyiregyhaza.

Neavând acces la facilități de spitalizare și tratament pentru animalele bolnave, grădinile zoologice din România au contracte cu diverși medici veterinari, care se deplasează ei la animale.

Prin urmare, spitalul veterinar propus rezolvă nu numai problema tratării și spitalizării animalelor din Grădina Zoologică din Oradea, dar și a animalelor din grădinile zoologice din orașele vecine. De asemenea, prin situarea sa în imediata vecinătate a Grădinii Zoologice din Oradea, acesta va oferi animalelor de aici posibilitatea de a beneficia de asistență medicală de specialitate.

Dacă se face referire la animalele de companie, doar în Oradea, la ultimul recensământ canin realizat în toamna anului 2013 au fost înregistrați peste 10 000 de câini. Dacă se ia în calcul și faptul că probabil mai există un număr destul de mare de locuitori care nu și-au dus câinii pentru a fi luați în evidență din diverse motive, se va constata că numărul câinilor cu stăpân din Oradea va crește simțitor.

Se poate presupune că pe raza municipiului Oradea există un număr măcar la fel de mare de deținători de pisici.

Nu trebuie uitat nici faptul că la numărul destul de mare de câini și pisici se mai adaugă și alte animale, cum ar fi diverse rozătoare sau animale exotice. Astfel se poate observa că numărul animalelor de companie este de ordinul zecilor de mii numai pe raza municipiului Oradea, fără să mai punem la socoteală și localitățile învecinate.

Pe lângă animalele de companie, centrul veterinar propus se adresează și animalelor de fermă, deservind astfel atât micii gospodari, oameni care cresc animale doar pentru nevoile lor personale, cât și marii crescători de animale de pe raza județului Bihor și nu numai.

Astfel centrul veterinar propus vine în sprijinul deținătorilor de animale de companie și de animale de fermă din această zonă, cea mai apropiată unitate de acest tip fiind la Timișoara.

O altă problemă importantă cu care se confruntă cele mai multe orașe din țara noastră este aceea a animalelor fără stăpân. În această categorie pot fi încadrați nu numai câinii comunitari, ci și pisicile fără stăpân care trăiesc pe străzile orașelor, de obicei pe lângă blocuri.

În prezent în Oradea există un serviciu special pentru gestionarea câinilor fără stăpân, și anume Adăpostul Grivei, care a fost înființat în data de 01.09.2012, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local nr. 402 din data de 24.07.2012, iar prin Hotărârea Consiliului Local nr. 69 din data de 17.02.2012 a fost aprobat și regulamentul de funcționare și organizare a acestui centru pentru câini comunitari.

Adăpostul are o suprafața totală de 15 000 mp și datorită faptului că a fost renovat în anul 2012 oferă condiții bune pentru animale, dar și pentru vizitatori.

Prin urmare, centrul veterinar propus va deservi și municipalitatea și va ajuta la combaterea acestei probleme a animalelor fără stăpân.

Animalele capturate vor putea fi aduse aici pentru identificare, sterilizare și tratament, deoarece spitalul veterinar pentru animale de companie va dispune de un cabinet medical care se va ocupa exclusiv cu tratarea animalelor comunitare. După ce vor fi consultate și tratate, acestea vor fi preluate de instituțiile specializate cu adăpostirea lor.

În concluzie, pe lângă faptul că rezolvă problema tratării animalelor sălbatice din grădinile zoologice, a animalelor de companie și a celor de fermă, centrul veterinar propus rezolvă și problema tratării și sterilizării animalelor fără stăpân de pe raza municipiului Oradea.

TERMENI CHEIE ȘI DEFINIȚII

„Medicina veterinară – este știința ce are ca obiectiv principal prevenirea și combaterea bolilor la animale, controlul sanitar veterinar al produselor alimentare de origine animală și protecția sănătății omului de bolile transmise de la animale (zoonoze).”

„Medicina veterinară este o știință medicală ce asigură sănătatea, bunăstarea și protecția animalelor, contribuie la menținerea sănătății publice și la protecția mediului.”

Domeniul de aplicare al medicinei veterinare este larg, acoperind toate speciile de animale, atât domestice, cât și sălbatice, cu o gamă largă de boli și afecțiuni, care pot afecta diferite specii.

„Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția consumpe lângă faptul că rezolvă problema tratării animalelor sălbatice din grădinile zoologice, a animalelor de companie și a celor de fermă, centrul veterinar propus rezolvă și problema tratării și sterilizării animalelor fără stăpân de pe raza municipiului Oradea.

TERMENI CHEIE ȘI DEFINIȚII

„Medicina veterinară – este știința ce are ca obiectiv principal prevenirea și combaterea bolilor la animale, controlul sanitar veterinar al produselor alimentare de origine animală și protecția sănătății omului de bolile transmise de la animale (zoonoze).”

„Medicina veterinară este o știință medicală ce asigură sănătatea, bunăstarea și protecția animalelor, contribuie la menținerea sănătății publice și la protecția mediului.”

Domeniul de aplicare al medicinei veterinare este larg, acoperind toate speciile de animale, atât domestice, cât și sălbatice, cu o gamă largă de boli și afecțiuni, care pot afecta diferite specii.

„Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția consumatorului și a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării sănătății alimentare a populației, al facilitării relațiilor comerciale și al păstrării echilibrului ecologic.”

„Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de competență:

sănătatea animalelor;

sănătatea publică veterinară și igiena produselor animaliere și de origine animală;

inspecția și controalele veterinare de frontieră;

supravegherea și diagnosticul de laborator veterinar;

controlul igienei furajelor;

coordonarea identificării și înregistrării animalelor;

instruirea și educația veterinară continuă;

testarea, înregistrarea și autorizarea producerii și comercializării produselor de uz veterinar și a altor materii care pot influența starea de sănătate a animalelor;

comercializarea cu amănuntul și utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special și medicamente de uz veterinar;

consultantă și audit veterinar.”

SCURT ISTORIC

Medicina veterinară ca știință a vindecării bolilor la animale a apărut odată cu domesticirea acestora de către om. Pentru o perioadă lungă de timp, medicina veterinară și medicina umană s-au dezvoltat în paralel, fiind practicate de aceiași oameni și anume vindecători și apoi preoți.

Un număr mare de informații privind creșterea animalelor și îngrijirea celor bolnave, precum și relația om-animale provine din mormintele faraonilor și mormintele zidite ale aristocrației. Aceste morminte erau împodobite cu statui, animale mumificate și diverse tăblițe pictate care reprezentau scene din viața oamenilor și a animalelor.

Cele mai vechi documente legate de medicina veterinară prezentau diferite animale sălbatice la care bolile erau clasificate după organul afectat. Ficatul era considerat în acele vremuri centrul organismului și se credea că viața era asigurată de sânge care se înnoia după consumarea alimentelor.

În perioada primitivă în lumea medicală apare un personaj nou și anume vindecătorul.

Egiptenii au domesticit și crescut numeroase specii de animale. De asemenea ei se ocupau și cu încrucișarea raselor de animale și practicau obstetrica veterinară.

În Imperiul Roman se foloseau mai mulți termeni pentru a defini oamenii care se ocupau de animalele bolnave. Cei care se ocupau de cai se numeau equari medici, cei care se ocupau de catâri se numeau mulo medici, iar cei care se ocupau de animalele mici se numeau medici pecorum. Aceasta demonstrează o sistematizare a vindecătorilor de animale pe grupe sau specii.

Primele încercări de a organiza și de a reglementa practica tratării animalelor au avut tendința de a se concentra pe cai, datorită importanței lor economice. În Evul Mediu, potcovarii, pe lângă activitatea lor de bază și anume potcovirea cailor, după cum ne sugerează și numele profesiei lor, mai aveau și alte atribuții mai generale în asigurarea sănătății cailor. Cei care practicau medicina veterinară aveau de obicei o poziție socială bună, erau oameni culți și cunoșteau limba greacă veche și limba latină. O altă meserie practicată de asemenea de oameni calificați și pricepuți în aprecierea stării de sănătate a animalelor destinate consumului era cea de măcelar.

În această perioadă, cuvântul veterinarius este înlocuit cu mareșal, iar medicina veterinară se numea mareșaleria.

Tot în Evul Mediu, în lumea islamică se înregistrează progrese rapide în domeniul veterinar, datorită arabilor, care aveau un adevărat cult pentru cal, pe când în Europa feudală medicina veterinară cunoaște o perioadă de stagnare datorită influenței bisericii.

Începând cu secolul VII, apar primele lucrări referitoare la studiul calului, dintre care se remarcă un tratat de agricultură, structurat pe patru capitole, care cuprindea o sinteză a cunoștințelor Orientului în ceea ce privește creșterea, igiena și bolile animalelor domestice.

În perioada Renașterii medicina veterinară este marcată de publicarea primei cărți de anatomie dedicată calului în anul 1598 la Bologna.

În perioada Renașterii a fost acordat un interes deosebit studiului calului. Din această cauză au fost înființate primele școli unde erau studiate fiziologia și patologia calului.

Revenirea la termenii care au supraviețuit până în zilele noastre, și anume medicină veterinară și medic veterinar, are loc în anul 1813 și se datorează lui Napoleon I.

DATE IMPORTANTE

1762 – Se înființează la Lyon prima școală de medicină veterinară din lume sub îndrumarea lui Claude Bourgelat, profesor al academiei de echitație din acest oraș.

1853 – Ia naștere învățământul medical veterinar în România. La această dată, Carol Davila înființează în cadrul Școlii de Chirurgi din București o catedră de medicină veterinară, organizată și condusă de dr. Vasile Lucaci.

1921 – Școala de Medicină Veterinară din București devine Facultatea de Medicină Veterinară.

1962 – Este înființată Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj.

SPITALE VETERINARE DIN STRĂINĂTATE

A. SMALL ANIMAL HOSPITAL – GLASGOW

Locație: Glasgow, U.K.

Arhitecți: Archial Architects, Glasgow, U.K.

Durata construcției: 20 de luni

Data finalizării construcției: august 2009

Small Animal Hospital este parte componentă a Facultății de Medicină Veterinară de la Universitatea din Glasgow.

Spitalul veterinar din Glasgow oferă clienților săi o gamă largă de servicii de la diagnostic, tratament, servicii chirurgicale și facilități de spitalizare, până la servicii de wellness și relaxare pentru animale. Acesta se adresează doar animalelor de companie și este deschis non-stop, pentru a le putea acorda acestora asistență medicală la orice oră din zi și din noapte.

Din punct de vedere funcțional spitalul este organizat în așa fel încât să existe o separare clară a spațiului public de spațiul privat, atât în plan orizontal, cât și în plan vertical. Întregul circuit funcțional este organizat în jurul unei zone centrale de tratament, care este considerată a fi inima spitalului, nucleul său principal. Acest spațiu oferă perspective clare și nerestricționate către zonele de îngrijire, terapie intensivă, bloc operator, diagnosticare și oncologie. Zona administrativă, care cuprinde săli de cursuri și birouri este situată la nivelul superior și are acces și la o terasă înierbată. De asemenea acest spital veterinar pune la dispoziția proprietarilor de animale de companie o cafenea și un snack-bar unde aceștia pot servi masa în timp ce personalul medical al spitalului se ocupă de animalele lor.

Din punct de vedere al formei, arhitecții care au participat la realizarea acestei construcții și-au pus problema cum ar putea să creeze un spital veterinar de dimensiuni mari fără să distrugă spațiile verzi, sau mai bine zis fără să realizeze o intervenție brutală și deranjantă într-o zonă verde. Prin urmare soluția adoptată de ei a fost aceea de a îngropa clădirea și de a o acoperi cu o terasă înierbată, dând astfel aspectul de continuare a terenului natural. Această soluție a fost posibilă și datorită faptului că multe dintre spațiile de tratament nu necesită lumină naturală, singurele care trebuiau iluminate fiind zonele publice. Spațiul public al clădirii cuprinde recepția, o zonă de așteptare, o cafenea și un snack-bar. Din acest spațiu public se poate accede pe acoperișul înierbat al clădirii, pe care se poate plimba oricine, accesul nefiind restricționat. Delimitarea dintre acoperiș și sol este accentuată și mai mult prin introducerea unei baze din gabioane de piatră, unde sunt situate spațiile private ale spitalului. Această bază are de asemenea rolul de a sublinia și de a accentua intrarea principală din sticlă și zona de foaier. Un fapt inedit este acela că locația unui stejar bătrân a fost esențială pentru amplasarea pe sit a clădirii, acesta devenind un punct de referință constant în cadrul spitalului.

Small Animal Hospital a fost distins cu premiul RIAS Andrew Doolan pentru cea mai bună clădire din Scoția în anul 2009 și a câștigat detașat dintr-o listă de unsprezece proiecte. Părerea juriului a fost că această clădire se evidențiază prin modul unic și ingenios de a integra un centru medical important în cadrul parcului Universității din Glasgow, afirmând că ea este o creație de arhitectură complexă, care stabilește noi standarde în proiectarea de clădiri destinate medicinei veterinare.

Această construcție reprezintă un reper pentru dezvoltarea conceptului centrului veterinar propus la Oradea. Soluția folosită aici de acoperire a clădirii cu terase înierbate și de continuare a terenului natural a fost adoptată și în cazul proiectului în discuție, fiind considerată modalitatea optimă de încadrare a construcției propuse pe situl ales.

De remarcat este și modul ingenios prin care arhitecții au reușit, în cazul spitalului veterinar din Glasgow, să aducă lumina naturală în interiorul clădirii, prin intermediul unui acoperiș de sticlă amplasat deasupra spațiilor publice. Și această idee a fost preluată și adaptată proiectului propus, soluția folosită în acest caz pentru iluminarea naturală a zonei de recepție si așteptare fiind o cupolă de sticlă.

Small Animal Hospital din Glasgow este considerat a fi cel mai reprezentativ exemplu, atât din punct de vedere al dimensiunilor și al funcționalității, cât și din punct de vedere al formei și al încadrării în sit.

Sursă imagine: http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_r201109_al2.jpg

Sursă imaine: http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_rias051109_al2.jpg

Sursă imagine:

http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_archial220509_1.jpg

Sursă imagine: http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_gia141109.jpg

B. CENTRUL VETERINAR DE SPECIALITATE DIN TUCSON

Locație: Tucson, Arizona, U.S.

Arhitect: William Paul Stamm, Tucson, Arizona, U.S.

Anul finalizării construcției: 2010

Centrul Veterinar din Tucson se adresează exclusiv animalelor de companie.

Acest centru a fost deschis în anul 2004, având la început o suprafață de 10 000 mp, și a continuat să se extindă, în câțiva ani triplându-se dimensiunile construcției inițiale și ajungând undeva la aproximativ 30 000 mp. Datorită dimensiunilor foarte mari acest spital veterinar își permite să acorde îngrijirea adecvată unui număr foarte mare de pacienți. De asemenea centrul are și un serviciu de urgență care funcționează non-stop, astfel încât cazurile urgente să poată fi preluate și tratate la orice oră din zi și din noapte.

Un spital de asemenea dimensiuni ridică și problema impactului pe care îl va avea pe termen lung asupra mediului înconjurător. O altă problemă ar fi costurile de întreținere pe care le presupune o construcție atât de mare. Din acest motiv au fost instalate panouri solare deasupra locurilor de parcare, fapt care a redus semnificativ problemele datorate consumului mare de energie, acestea reducând facturile la energie electrică ale spitalului cu până la 40 %.

Centrul Veterinar din Tucson conține, pe lângă facilitățile medicale, și o sală de conferințe de 150 de locuri, unde sunt ținute întruniri și dezbateri pe diverse teme legate de medicina veterinară și de îngrijirea animalelor. Această funcțiune dispune de o intrare separată, pentru a nu se intersecta cu fluxul de pacienți al spitalului.

De remarcat este și faptul că în interior a fost adoptat un design modern, iar zona recepției beneficiază de lumină naturală din plin. De asemenea, și acest centru veterinar pune la dispoziția clienților săi o cafenea și un snack-bar, unde aceștia pot lua masa, iar în zona de așteptare au fost amplasate automate cu băuturi răcoritoare și gustări.

Cabinetele medicale sunt și ele dotate cu mobilier și aparatură modernă, iar din zona de tratament general medicii pot supraveghea și pacienții aflați în zona de recuperare. Această soluție a fost preluată și aplicată în proiectul propus, datorită faptului că acest mod de organizare este optim pentru a putea interveni promt în cazul în care un animal aflat în zona de recuperare are nevoie urgentă de îngrijire medicală. De asemenea, datorită faptului că zona de recuperare se află în imediata vecinătate a zonei de tratament general se scurtează și traseul parcurs în cazul în care un pacient aflat în zona de recuperare are nevoie de îngrijiri medicale care îi pot fi acordate doar în zona de tratament general.

Centrul Veterinar din Tucson a fost conceput pe principiul funcționalității, atenția în acest caz fiind îndreptată în principal asupra organizării și separării fluxurilor interioare ale spitalului.

A fost aleasă această abordare deoarece un plan bine gândit, cu spații eficiente și iluminate corespunzător poate îmbunătății munca și atitudinea personalului. Pe de altă parte, un plan prost gândit, cu fluxuri de trafic inadecvate, spații de lucru incomode și iluminate necorespunzător poate avea efectul contrar. Pentru a obține idei pentru acest plan eficient, arhitectul, în colaborare cu medicii fondatori ai spitalului au încercat să gândească circuitele funcționale ale clădirii atât din punct de vedere al clienților, cât și al personalului medical și auxiliar.

Toate aceste principii funcționale vor fi preluate și aplicate la o scară mai redusă în cadrul centrului veterinar propus la Oradea.

Sursă imagine: http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/photo-gallery/384228/list/large?page=15

Sursă imagine: http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=1

Sursă imagine: http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=6

Sursă imagine: http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=4

C. CORNELL UNIVERSITY HOSPITAL FOR ANIMALS

Spitalul Veterinar Cornell este localizat în Ithaca, New York și este parte componentă a Colegiului de Medicină Veterinară al Universității Cornell.

Aici, studenții care se pregătesc să devină medici veterinari pot observa și studia toate categoriile de animale, deoarece spitalul veterinar în discuție se adresează unei mari varietăți de animale și anume: animale de companie (câini, pisici și animale exotice), animale sălbatice de la grădinile zoologice, dar și din libertate, precum și animale de fermă. În linii mari un astfel de centru se dorește a se realiza și în Oradea prin intermediul proiectului propus, dar evident nu la o scară atât de mare.

Spitalul Veterinar Cornell oferă tuturor categoriilor de animale enumerate mai sus servicii medicale complete, de la diagnostic și tratament, până la servicii de chirurgie și spitalizare, precum și izolatoare sau zone de carantină pentru animalele care suferă de boli contagioase.

Pe lângă toate aceste servicii, spitalul pune la dispoziția clienților săi și o farmacie veterinară, pentru ca aceștia să poată cumpăra rapid și fără prea multă bătaie de cap medicamentele de care animalele lor au nevoie. De precizat este și faptul că și acest centru veterinar dispune de un serviciu de urgență și intervenție care funcționează non-stop.

Se face referire la Spitalul Veterinar Cornell pentru a demonstra faptul că este posibil ca într-un singur centru veterinar să fie tratate toate categoriile de animale.

SPITALE VETERINARE DIN ROMÂNIA

A. SPITALUL VETERINAR SALVANIM DIN IAȘI

Este situat pe str. Sf. Petru Movilă, nr. 30 din Iași, se adresează exclusiv animalelor de companie și a fost înființat în anul 2002, avându-l ca proprietar pe dr. Edmond Stecyc. Acesta a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași în anul 1991, după care a efectuat un stagiu de trei ani de specializare în Franța și a participat la numeroase congrese în Europa.

Spitalul dispune de sală de așteptare și recepție, sală de consultații dotată cu echipamente pentru examene de laborator, radiologie și ecografie, o sală de operație dotată cu aparatură modernă, o sală de tratament și stomatologie, o cameră pentru toaletarea, îmbăierea și uscarea câinilor, precum și de 20 de spații pentru spitalizare și pensiune.

Pe lângă serviciile moderne de diagnostic și tratament, Spitalul Veterinar Salvanim din Iași oferă și servicii de pensiune și toaletare pentru animalele de companie și de asemenea pune la dispoziția clienților săi o gamă variată de produse de nutriție și accesorii pentru animale.

De remarcat este faptul că și în cadrul acestui spital există o farmacie veterinară și un magazin cu accesorii și produse de nutriție pentru animale.

Se poate afirma că Spitalul Veterinar Salvanim din Iași este o unitate veterinară de mici dimensiuni, datorită faptului că dispune de o singură sală de operații și are un număr redus de locuri destinate spitalizării animalelor. Cu toate acestea această unitate dispune de toate spațiile necesare pentru a putea funcționa în condițiile prevăzute de lege.

Sursă imagini: http://www.salvanim.ro/galerie-foto.html

B. SPITALUL VETERINAR DE LA TIMIȘOARA

În februarie 2014 a fost inaugurat la Timișoara cel mai modern spital veterinar din țara noastră și posibil și din această parte a Europei. Spitalul în discuție se adresează atât animalelor de companie, cât și animalelor de fermă.

La baza construcției sale a stat un proiect al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara, iar investiția se ridică până la suma de 10 000 000 de euro și a fost finanțată din fonduri europene.

Spitalul Veterinar din Timișoara se bazează pe sistemul american. Acest sistem are la bază un principiu destul de simplu și anume proprietarul își lasă animalul în grija personalului medical al spitalului, în timp ce el rămâne în sala de așteptare, fiind stabilite circuite specifice pentru fiecare tip de tratament. De asemenea, proprietarii animalelor nu au acces în cabinetele medicale, ei fiind informați la nevoie asupra stării acestora de către medici și asistente.

Se consideră că acest sistem este optim pentru buna funcționare a unui spital veterinar datorită faptului că se evită transmiterea microbilor și a bolilor. Din acest motiv s-a ales să se implementeze acest sistem și în cadrul centrului veterinar propus.

Practic, circuitul funcțional este unul foarte bine stabilit. Clientul va veni la spital și va fi preluat de recepție. Din această zonă el va fi îndrumat spre o cameră de triere, unde medicii vor stabili diagnosticul animalului, iar de aici, pacientul va fi trimis la cabinetele de specialitate sau la sala de operații.

Printre dotările centrului veterinar de la Timișoara se numără și: 8 laboratoare modernizate, 25 de laboratoare noi, 6 unități experimentale, săli de operație și anestezie și un computer tomograf. Pe lângă funcțiunea de spital, acest centru veterinar mai conține un centru de cercetare și un manej.

Dintre toate spitalele veterinare din România se remarcă detașat cel de la Timișoara, fiind singura unitate de acest tip la standarde internaționale. De remarcat este și faptul că acesta este un centru veterinar de dimensiuni mari, deoarece construcția se extinde pe trei nivele și dispune de mai multe săli de operații.

C. SPITALUL VETERINAR DE LA FOCȘANI

Spitalul Veterinar de la Focșani a fost înființat de dr. Florin Vulpoiu în anul 2004, printr-un proiect PHARE.

Acest spital este singura unitate de acest tip din țară, fiind singurul spital veterinar din România care se adresează atât animalelor de companie, cât și animalelor sălbatice.

În acest spital nu sunt tratate numai animalele sălbatice de la grădinile zoologice, ci și animalele sălbatice din libertate, care au suferit diverse leziuni în urma contactului cu oamenii sau cu alte animale. Acestea din urmă sunt tratate și ținute sub observație câteva zile, apoi se întorc în natură, unde le este locul. De asemenea, pentru transportul animalelor sălbatice, spitalul dispune și de o ambulanță specială pentru acestea. Această ambulanță are în dotare, pe lângă tărgi, cuști și truse medicale, și arme cu tranchilizante pentru animalele periculoase.

Din păcate acest spital veterinar este singurul de acest tip din țară și acoperă o zonă destul de restrânsă. De asemenea ar trebui extins și modernizat pentru a ajunge la standarde europene.

De remarcat este și faptul că spitalele veterinare din România nu oferă nimic spectaculos din punct de vedere al formei, în comparație cu exemplele din străinătate, care se remarcă printr-o arhitectură deosebită. Cu toate acestea, fiecare dintre exemplele prezentate oferă informații relevante pentru realizarea proiectului propus.

OBSERVAȚII

Unitățile medicale veterinare sunt încadrate în una dintre cele patru categorii – cabinet medical veterinar pentru consultanță de specialitate, cabinet medical veterinar, clinică veterinară sau spital veterinar – în funcție de structura lor funcțională.

Pentru ca o unitate medicală veterinară să poată primi denumirea de spital veterinar trebuie să îndeplinească anumite cerințe cu privire la spațiile pe care trebuie să le conțină, conform Anexei nr. 2 la Hotărârea nr. 3 din 31.01.2009.

Aceste spații sunt următoarele:

sală de așteptare

sală de consultații și tratamente

săli de operații

cameră pentru sterilizarea instrumentelor folosite

spații de depozitare pentru produsele medicinale și pentru alte produse folosite

radiologie

sală de terapie intensivă

laborator

spațiu pentru spitalizarea animalelor care suferă de boli neinfecțioase

spațiu pentru spitalizarea animalelor care suferă de boli infecțioase sau izolator

grup sanitar

Diferența dintre clinica veterinară și spitalul veterinar este dată doar de prezența spațiilor pentru spitalizare a animalelor, restul spațiilor prevăzute prin lege fiind aceleași ca și la acesta din urmă. De asemenea, clinica veterinară are în dotare doar o singură sală de operații, pe când în cadrul spitalului veterinar pot exista mai multe săli de operații.

Legea impune și condițiile pe care anumite spații trebuie să îndeplinească pentru ca unitatea să poată funcționa în condiții de siguranță totală.

Aceste condiții se referă la finisajele folosite în sălile de operații, în sălile de terapie intensivă și spațiile dedicate spitalizării animalelor, atât pentru cele care suferă de boli neinfecțioase, cât și pentru cele care suferă de boli infecțioase.

Exigențele cu privire la finisaje se referă la faptul că acestea ar trebui să aibă anumite caracteristici, pentru a putea fi dezinfectate ușor și pentru a se evita răspândirea microbilor.

Legea prevede și exigențe cu privire la dotările unităților medicale veterinare. Acestea nu au fost prezentate, pentru că doar exigențele cu privire la spațiu sunt considerate relevante pentru alcătuirea schemei funcționale a centrului veterinar propus. Se poate spune că legile în vigoare stabilesc necesarul minim de spații pe care trebuie să le conțină proiectul propus pentru a putea fi încadrat din punct de vedere legal în categoria de spital veterinar și finisajele care trebuie folosite în anumite spații.

Pornind de la această schemă funcțională minimală, se pot adăuga în cadrul schemei funcționale a proiectului propus și alte spații considerate necesare pentru buna funcționare a unui spital veterinar, în funcție de amploarea sa și de numărul estimativ de pacienți care vor fi tratați și spitalizați aici.

CONTEXT LOCAL EXISTENT ȘI RELAȚIA CU VECINĂTĂȚILE

Zona studiată este amplasată pe teritoriul administrativ al județului Bihor, mai exact în municipiul Oradea, oraș reședință al acestui județ.

Amplasamentul studiat se află situat în imediata vecinătate a Grădinii Zoologice din Oradea, care a fost recent modernizată și extinsă.

În spatele acesteia, există un teren liber de construcții, în suprafață totală de 105807 mp (10,58 ha), aflat în proprietatea Primăriei Municipiului Oradea. Din acesta se va delimita un sit cu o suprafață totală de 44 799 mp (4,48 ha) pentru amplasarea funcțiunii propuse.

De ce să se realizeze un asemenea centru veterinar la Oradea și de ce pe acest sit?

În România există prea puține spitale veterinare, dintre care doar unul singur se ocupă de tratarea animalelor sălbatice, iar acesta este situat la Focșani. Se poate spune astfel, fără exagerare, că zona de vest a țării nu are acces foarte ușor la servicii medicale de specialitate pentru animalele din grădinile zoologice existente aici. După ce a fost studiată situația existentă în prezent la Oradea, s-a putut observa, conform unor date statistice clare, că acest oraș oferă un mediu propice pentru implementarea și dezvoltarea acestui proiect.

Nici situl nu a fost ales la întâmplare. Un rol foarte important în alegerea făcută îl are vecinătatea cu grădina zoologică, deoarece se poate crea astfel o legătură directă între aceasta și centrul veterinar propus. Un alt factor important este accesibilitatea. Accesul pe sit se realizează din str. Făgărașului, care face legătura cu două artere principale. Acestea, la rândul lor, fac legătura cu centrul orașului și cu șoseaua de centură a localității. Prin legătura cu centrul este facilitat accesul pietonilor și al mașinilor mici. În această categorie intră atât angajații centrului veterinar propus, cât și clienții spitalului veterinar pentru animale de companie, care vin aici din diferite părți ale orașului. Prin legătura cu șoseaua de centură este facilitat accesul mașinilor mari, care ar putea aduce animale pentru tratament la celelalte două ramuri ale acestuia, dar și al angajaților și al proprietarilor de animale de companie din afara localității.

Sursă imagine: arhivă personală.

Sursă imagine: arhivă personală.

Sursă imagine: arhivă personală.

VALORIFICAREA ZONEI DIN PUNCT DE VEDERE URBANISTIC

În prezent zona studiată are un aspect dezagreabil, datorită prezenței acestui teren liber de construcții, care este mai degrabă un spațiu verde neamenajat și lăsat în paragină.

După ce a fost stabilită suprafața de teren necesară pentru amplasarea centrului veterinar propus, se observă că rămâne o zonă liberă cu o suprafață de aproximativ 6 ha. Pe terenul rămas se propune amenajarea unui spațiu verde, pentru a reduce impactul acestei construcții de mari dimensiuni asupra zonei.

Nu se dorește în acest caz o abordare statică, ci mai degrabă crearea unui mediu dinamic. Acest lucru va fi posibil prin crearea unor zone de joacă protejate pentru animalele de companie, nu sub formă de țarcuri, ci sub formă de trasee, intercalate cu zone de relaxare și promenadă pentru locuitorii orașului. Intervenția propusă aici va transforma o zonă respingătoare și neînsuflețită într-un mediu primitor.

În cazul grădinii zoologice se pot realiza diferite intervenții, care ar contribui la dezvoltarea acesteia și implicit a zonei.

Un exemplu ar fi Grădina Zoologică din Philadelphia unde a fost aplicat pentru prima dată un concept interesant pentru vizitatori și totodată benefic pentru animale. Acesta a fost creat de CLR Design, o firmă din Philadelphia specializată în grădini zoologice și constă în realizarea unei rețele de trasee pe întreaga proprietate, care permit unora dintre animale să se deplaseze de la clădirile în care locuiesc la spațiile expoziționale în aer liber. Punerea în aplicare a acestui concept a transformat Grădina Zoologică din Philadelphia dintr-un mediu static și pasiv într-un mediu unde vizitatorii pot urmări animalele în continuă mișcare. Această abordare se bazează pe faptul că teritoriul natural al unui animal nu este doar o suprafață de pământ sau apă, ci o întreagă rețea de trasee de legătură. Au fost create aici astfel de trasee pentru maimuțe, urși și feline mari.

Conceptul prezentat se poate aplica cu succes și în cazul Grădinii Zoologice din Oradea, la început pentru animale mici, cum ar fi de exemplu maimuțele, dinamismul spațiului verde amenajat în zonă fiind astfel imprimat și acesteia.

Sursă imagine: http://landscapearchitecturemagazine.org/2014/01/02/zootopia-new-habitats-bring- wonder/#more-3766

Sursă imagine: http://landscapearchitecturemagazine.org/2014/01/02/zootopia-new-habitats-bring-wonder/#more-3766

În zona studiată au fost totuși realizate unele îmbunătățiri. Acestea constau în amenajarea malurilor pârâului Peța și a parcărilor de pe str. Făgărașului, inițiativă care reprezintă un punct de pornire în dezvoltarea urbanistică a zonei studiate.

Se poate observa că această stradă cu dublu sens și un profil transversal de 7,00 m carosabil are un trotuar de 1,5 m lățime doar pe partea opusă sitului. Pentru a facilita accesul pietonal la funcțiunea propusă, dar și pentru că un singur trotuar este insuficient pentru a face față fluxului mult mai mare de pietoni care va exista în zonă odată ce construcția centrului veterinar va fi gata, se propune realizarea unui trotuar de 1,5 m lățime și pe această parte.

O altă problemă identificată, care necesită rezolvare imediată este amenajarea zonei folosită ca și parcare pentru OCPI Bihor și ITM Bihor. În momentul de față această zonă este și ea lăsată în paragină. Aici există totuși o platformă betonată folosită ca și parcare, deși nu au fost făcute nici un fel de amenajări în acest sens. Se propune realizarea unei parcări amenajate corespunzător, care să acopere necesarul de locuri de parcare din zona respectivă.

Toate aceste propuneri urbanistice vor transforma radical zona studiată, vor contribui la îmbunătățirea aspectului acesteia și vor influența intr-un mod pozitiv vecinătățile.

STUDIUL PROGRAMULUI DE ARHITECTURĂ – CENTRU VETERINAR

A. DEFINIRE

Intervenția propusă pe situl ales este realizarea unui centru veterinar care va deservi atât municipiul Oradea, cât și localitățile învecinate.

Acesta va oferi servicii medicale tuturor categoriilor de animale.

Funcțiunea de spital veterinar va fi completată de o farmacie veterinară și un pet-shop.

Se propune realizarea unui spital veterinar complex, singurul de acest tip din țară la ora actuală, fapt care va conduce nu numai la dezvoltarea zonei ci și la dezvoltarea orașului.

B. PRINCIPII GENERALE

Crearea primului centru veterinar de acest gen din țara noastră;

Dezvoltarea urbanistică și economică a zonei studiate;

Abordarea proiectului într-o manieră care să conducă la valorificarea contextului local, deoarece scopul unei clădiri este acela de a face un sit să devină un loc, ceea ce înseamnă să descopere și să valorifice mediul dat;

Încadrare în context prin păstrarea unui regim de înălțime de maxim P+1 și realizarea unor terase înierbate pentru a da impresia de continuare a cadrului natural;

Separare funcțională;

Unitate din punct de vedere al formei;

Folosirea unor elemente structurale ca elemente de design, deoarece în multe cazuri structura are rolul de a îmbogăți arhitectura unei clădiri;

Crearea unei ambianțe prietenoase și neamenințătoare atât în zona de acces și recepție, cât și în cabinetele medicale, sălile de tratament și spațiile de spitalizare, pentru a oferi animalelor tratate aici un sentiment de siguranță;

Implementarea unor soluții sustenabile în cadrul proiectului propus, pentru a reduce impactul asupra mediului îconjurător.

C. TEMA DE PROIECTARE

Centrul veterinar propus trebuie să se adreseze atât animalelor de companie, cât și animalelor de fermă și animalelor sălbatice provenite în principal de la grădinile zoologice.

Deoarece tratează trei categorii diferite de animale se recomandă împărțirea acestuia în trei spitale veterinare. Acestea vor avea accese separate, atât pentru pacienți, cât și pentru angajați și vor putea funcționa independent unul de celălalt.

Cu toate acestea, se dorește pe cât posibil, păstrarea unei unități atât din punct de vedere funcțional, cât și din punct de vedere al formei.

Se recomandă împărțirea construcției în mai multe pavilioane, pentru a exista o diferență clară între cele trei ramuri ale centrului veterinar propus și pentru a se evita intersecția de fluxuri dintre zonele funcționale ale acestora.

Este preferabilă realizarea unei zone tehnice comune, destinată personalului auxiliar și de întreținere, care să deservească atât spitalul veterinar pentru animale de fermă, cât și cel pentru animale sălbatice.

O atenție deosebită trebuie acordată și aspectului urbanistic, care reprezintă o componentă esențială a oricărui proiect de arhitectură.

Scopul final al acestui proiect este de fapt crearea unui ansamblu care să funcționeze nu numai din punct de vedere al circuitelor funcționale interioare, ci și în raport cu situl ales și cu strada. Se face referire aici la realizarea acelei relații între interior și exterior, mai exact între construcție, situl ales și vecinătăți.

SPITAL VETERINAR PENTRU ANIMALE DE COMPANIE – regim de înălțime S+P+1

SPAȚII NECESARE

SUBSOL – ZONĂ TEHNICĂ

PARTER

ZONĂ ACCES ȘI CONSULTAȚII

zonă acces pacienți (acces principal)

recepție

zonă așteptare

3 cabinete medicale veterinare

2 cabinete de estetică pentru animale de companie

un cabinet medical veterinar care se ocupă exclusiv de tratarea animalelor comunitare

laborator de analize medicale

depozit medicamente și echipamente

acces aprovizionare cafenea și snack-bar

acces personal cafenea și snack-bar

acces personal medical

vestiare personal medical diferențiate pe sexe

cameră medici

cameră asistente

cameră de gardă și primiri urgențe

farmacie veterinară

pet-shop

circulații verticale

grupuri sanitare

ZONĂ TRATAMENT ȘI BLOC OPERATOR

sală tratament general

zonă recuperare

sală pregătire pentru operație

radiologie

computer tomograf

2 săli de operații

unitate centrală de sterilizare

grupuri sanitare pentru personal

ZONĂ SPITALIZARE

zonă spitalizare câini – 30 locuri

zonă spitalizare pisici – 30 locuri

zonă spitalizare rozătoare – 15 locuri

zonă spitalizare animale exotice – 15 locuri

depozit hrană pentru animale

unitate de terapie intensivă

izolator pentru spitalizarea animalelor cu boli infecțioase

laborator

cameră eutanasie și autopsie

morgă

cameră medici

cameră asistente

grupuri sanitare pentru personal

ETAJ

vestiare personal cafenea și snack-bar diferențiate pe sexe

cafenea

snack-bar

zonă administrație

grupuri sanitare

circulații verticale

SPITAL VETERINAR PENTRU ANIMALE DE FERMĂ – regim de înălțime P

SPAȚII NECESARE

ZONĂ ACCES

zonă acces pacienți (acces principal) și recepție

vestiare personal medical diferențiate pe sexe

cameră medici

cameră asistente

grupuri sanitare

laborator analize medicale

depozit medicamente și echipamente

ZONĂ TRATAMENT ȘI BLOC OPERATOR

sală tratament general și pregătire pentru operație

radiologie

computer tomograf

sală de operații

unitate centrală de sterilizare

ZONĂ SPITALIZARE

unitate terapie intensivă

6 boxe pentru spitalizare

izolator pentru spitalizarea animalelor care suferă de boli infecțioase

laborator

cameră eutanasie și autopsie

morgă

cameră îngrijitor

depozit hrană pentru animale

grupuri sanitare pentru personal

SPITAL VETERINAR PENTRU ANIMALE SĂLBATICE – regim de înălțime P

SPAȚII NECESARE

ZONĂ ACCES

zonă acces pacienți (acces principal) și recepție

vestiare personal medical diferențiate pe sexe

cameră medici

cameră asistente

grupuri sanitare

laborator analize medicale

depozit medicamente și echipamente

ZONĂ TRATAMENT ȘI BLOC OPERATOR

sală tratament general și pregătire pentru operație

radiologie

computer tomograf

sală de operații

unitate centrală de sterilizare

ZONĂ SPITALIZARE

unitate terapie intensivă

zonă spitalizare animale mici – 12 locuri

zonă spitalizare animale medii – 8 locuri

zonă spitalizare animale mari – 4 locuri

izolator pentru spitalizarea animalelor care suferă de boli infecțioase

laborator

cameră eutanasie și autopsie

morgă

cameră îngrijitor

depozit hrană pentru animale

grupuri sanitare pentru personal

D. EVOLUȚIA CONCEPTULUI

Conceptul în acest caz se bazează, în primul rând pe relaționarea cu strada și cu situl pe care va fi amplasată clădirea sau clădirile centrului veterinar propus. Prin urmare, o atenție deosebită trebuie acordată acceselor pe sit.

În mare parte, amplasarea construcției și forma ei în plan sunt date de modul de realizare a acestor accese, atât pe sit, cât și în clădire.

Se poate afirma astfel că evoluția conceptului are la bază relația interior-exterior, acces pe sit-acces în clădire.

Dacă se face referire la relația cu strada și cu vecinătățile se poate observa că și aceste elemente dictează amplasarea pe sit a construcției propuse.

Studiind legătura cu centrul orașului se poate observa că ar fi oportun ca spitalul pentru animale de companie să fie mai ușor accesibil din această direcție. Pe de altă parte ar fi logic ca spitalul pentru animale de fermă și cel pentru animale sălbatice să fie situate cât mai aproape de artera care face legătura cu șoseaua de centură.

Dacă se ia în calcul și relația cu vecinătățile ar fi de dorit ca spitalul pentru animale sălbatice să fie situate cât mai aproape de grădina zoologică, atât din punct de vedere al accesului principal, cât și din punct de vedere a amplasării zonei destinate spitalizării animalelor.

Toate aceste elemente oferă repere importante pentru amplasarea construcției pe situl ales.

Odată ce a fost rezolvată problema amplasării pe sit și au fost stabilite în linii mari corpurile de clădire și poziția lor se va trece la etapa următoare în evoluția conceptului. Aceasta constă în tratarea construcției din punct de vedere al formei.

Conform principiilor generale enunțate, se observă că se dorește în acest caz o separare funcțională a celor trei ramuri ale centrului veterinar propus. Pe de altă parte se dorește și o unitate din punct de vedere al formei, adică obținerea unei imagini de ansamblu, de tot unitar. În acest caz conceptul se bazează pe un paradox, provocarea fiind dată de coexistența în cadrul aceluiași concept a acestor două principii de bază.

Din punct de vedere funcțional soluția ar fi împărțirea construcției în mai multe pavilioane. Prin urmare, în funcție de zonele funcționale stabilite, construcția propusă va fi împărțită în mai multe părți, conectate între ele prin intermediul unor corpuri de legătură.

Din punct de vedere al fațadelor și al finisajelor exterioare, corpurile de clădire vor fi tratate în așa fel încât să se obțină o imagine unitară. Pentru crearea legăturilor între ele vor fi utilizate și elemente structurale din beton care vor avea si rol decorativ. Tot elementele structurale vor fi utilizate și ca accente pentru evidențierea anumitor părți din clădire sau a acceselor principale. Aceste elemente folosite și în alt scop decât cel de bază au rolul de a îmbogăți arhitectura clădirii și ajută la obținerea imaginii de ansamblu dorite.

Se poate observa că forma clădirii este dictată în primul rând de funcțiune, deoarece în cazul de față realizarea corectă a circuitelor funcționale joacă un rol esențial în funcționarea eficientă a centrului veterinar propus.

Dacă în analiza frumosului arhitectural se iau în considerare prima dată elemente legate de formă, proporții, armonii și corelații între ele, în realitate lucrurile stau puțin altfel. Funcționalitatea apare oarecum în prim plan, ca fiind de cele mai multe ori cea care determină într-un mod fundamental conceptul creativ al unei opere de arhitectură. Dacă în teorie funcțiunea și forma pot fi analizate separat, în realitate relația dintre ele este una foarte strânsă, iar funcțiunea poate ajunge de multe ori în situația de a dicta forma.

În cartea sa „Semiotica arhitecturii sau Arhitectura ca filosofie a libertății”, Maria Barbu realizează o comparație dintre Gara din Lyon și Aeroportul din Denver, ambele fiind creații ale celebrului arhitect Santiago Calatrava. Deși ambele exprimă stilul caracteristic al acestuia, cele două construcții diferă foarte mult din punct de vedere al formei. Autoarea realizează această paralelă tocmai pentru a demonstra ce rol important joacă funcțiunea în crearea obiectului de arhitectură.

O construcție trebuie să relaționeze și cu amenajarea peisagistică a sitului și cu mediul înconjurător.

Din punct de vedere al amenajării sitului, se păstrează același concept aplicat în cazul spațiului verde propus pentru amenajare în vecinătate. Principiul fundamental în acest caz este crearea unui mediu dinamic prin realizarea de trasee auto și pietonale pe sit. Pentru a realiza o comuniune între sit și obiectul de arhitectură, traseele pietonale se vor continua și pe clădirile centrului veterinar propus. Acest lucru este posibil prin realizarea unor rampe prin intermediu cărora se va face accesul pe terasele înierbate cu care sunt acoperite acestea.

Adoptarea acestei soluții va conduce din nou la obținerea unei imagini de ansamblu, de tot unitar. Diferența este dată de faptul că acum nu se face referire doar la ansamblul alcătuit din mai multe corpuri de clădire legate între ele, ci la cel creat de sit și clădirea în ansamblul ei.

Un alt principiu pe care se bazează conceptul este implementarea unor soluții sustenabile în cadrul construcției centrului veterinar propus, pentru a reduce impactul acesteia asupra mediului înconjurător.

Terasele înierbate propuse nu vor avea doar rol decorativ si de promenadă, ci va fi implementat aici un sistem de colectare a apelor pluviale. Acesta va avea la bază un principiu de funcționare destul de simplu: apa provenită din precipitații va fi colectată în două bazine mari, va fi apoi trecută printr-o serie de filtre în scopul purificării ei și utilizată ca apă menajeră.

Pe lângă acest sistem, o altă inițiativă în acest sens este amplasarea de panouri fotovoltaice pe anumite zone de acoperiș care nu au fost înierbate. Rolul acestora este de a reduce consumul de energie de la rețeaua electrică a orașului și implicit a costurilor de întreținere a construcției.

E. STRATEGIE DE DEZVOLTARE

În cele ce urmează vor fi analizate posibilitățile de dezvoltare și evoluție pe termen lung a funcțiunii propuse.

În urma studiilor efectuate a fost alcătuită schema funcțională a centrului veterinar propus, astfel încât să satisfacă cerințele actuale.

În cazul în care spațiile propuse inițial ar deveni insuficiente pentru buna funcționare a acestuia, fiecare dintre cele trei spitale veterinare din care este compus ar putea fi extins pentru a corespunde noilor cerințe. Prin extindere se face referire aici la faptul că zonele de tratament și bloc operator ar putea fi extinse prin adăugarea uneia sau mai multor săli de operații. Dacă ar deveni neîncăpătoare și zonele de spitalizare ar putea fi extinse, astfel încât să poată găzdui un număr mai mare de animale.

Strategiile de dezvoltare și evoluție nu se referă doar la funcțiunea propusă, ci la întreaga zonă studiată. De exemplu grădina zoologică situată în vecinătatea sitului, care în timp va fi influențată într-un mod pozitiv, datorită faptului că animalele de aici vor putea beneficia de îngrijire medicală adecvată, dar și datorită propunerilor de modernizare a acesteia.

În încheiere se va realiza o sinteză a tuturor informațiilor prezentate.

Prin argumente logice și plauzibile a fost demonstrată oportunitatea realizării acestui centru veterinar la Oradea.

Mergând mai departe s-a realizat o scurtă incursiune în istoria medicinei veterinare. Nu s-a insistat totuși foarte mult asupra acestei părți, deoarece aceasta are un rol pur informativ.

Exemplele studiate au avut un rol esențial pentru înțelegerea modului de funcționare a unui astfel de centru medical. Pe lângă acestea, un rol crucial l-a avut și studierea cadrului legislativ în vigoare la ora actuală.

După ce au fost acumulate informațiile necesare pentru realizarea proiectului, toată atenția s-a îndreptat asupra intervenției propuse. Se poate observa că principiile care stau la baza conceptului nu se referă doar la centrul veterinar propus, ci și la impactul pe care îl va avea acesta asupra contextului local și a vecinătăților. Prin urmare, atenția în acest caz nu se îndreaptă doar asupra funcțiunii propuse, ci a întregii zone studiate, atât din punct de vedere al propunerilor de urbanism și arhitectură, cât și din punct de vedere al strategiilor de dezvoltare și evoluție pe termen lung.

CĂRȚI

1. Ion Grigorescu – Intervenții chirurgicale la animale, Editura: AgroSilvica, 1968

2. Dimitrie Popescu, Cornel Man si Eugen Crăiniceanu – Zooigiena și protecția mediului

înconjurător, Editura: Didactică și pedagogică, 1981

3. Gheorghe Suciu – Forme farmaceutice de uz veterinar, Editura: Dacia, 1990

4. Maria Simona Ciupe și Mircea Ovidiu Munteanu – Incursiuni în istoria medicinei veterinare, Editura: Academic Press, Cluj Napoca, 2010

5. Nufert. Manualul arhitectului, Editura Alutus, Miercurea Ciuc, 2004

6. John A. Flannery & Karen M. Smith – Urban landscape design, Editura TeNeues, 15 septembrie 2008

7. Christian Norberg Schulz – Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture, Editura Rizzoli, New York, 1980

8. Andrew W. Charleson – Structure as Architecture, Editura Elsevier/Academic Press, 2005

9. Catherine Croft – Concrete Architecture, Editura Lawrence King, 2004

10. Maria Barbu – Semiotica arhitecturii sau Arhitectura ca filosofie a libertății, Editura Capitel, 2012

11. Michael Bauer, Peter Mosle, Michael Scwarz – Green Building: Guidebook for Sustainable Architecture, Editura Springer, 2010

DOCUMENTE OFICIALE

1. Buletin informativ nr. 10/2010, editat de Colegiul Medicilor Veterinari din România

2. Statutul medicului veterinar, 2005, Capitolul I, Art. 4.

3. Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar,

republicată în 27.03.2014, Capitolul I, Art. 3, aliniatul (2).

4. Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar,

republicată în 27.03.2014, Capitolul I, Art. 4.

ARTICOLE

1.http://www.ziare.com/oradea/stiri-actualitate/peste-10-000-de-caini-cu-stapan-recenzati-si-microcipati-de-primarie-4312068

2.http://www.adporadea.ro/website/Domeniu-public/serviciul-specializat-pentru-gestionarea-cainilor-fara-stapan

3.http://www.worldbuildingsdirectory.com/project.cfm?id=2401

4.http://www.bustler.net/index.php/article/small_animal_hospital_by_archial_architects_named_best_building_in_scotland/

5.http://www.vscot.com/articles/vepdf.pdf

6.http://adevarul.ro/locale/timisoara/cea-maibuna-clinica-veterinara-romania-functiona-timisoarain-urma-unui-proiect-integrat-zece-milioane-euro-1_52ebb73ac7b855ff56f67f05/index.html

7.http://www.tion.ro/timisoara-va-avea-cel-mai-performant-spital-veterinar-din-aceasta-parte-%20a-europei/1296365

8.http://adevarul.ro/locale/focsani/focsani-garda-ajutorarea-animalelor-suferinta-1_50ada7bd7c42d5a66398c31a/index.html

9.http://landscapearchitecturemagazine.org/2014/01/02/zootopia-new-habitats-bring-wonder/#more-3766

PAGINI WEB

1. http://www.citate.ro/2-cautare/animal

2. http://www.gla.ac.uk/schools/vet/smallanimalhospital/services/

3. http://www.urbanrealm.com/buildings/522/Small_Animal_Hospital

4. http://www.glasgowarchitecture.co.uk/small-animal-hospital

5. http://www.rias.org.uk/rias/

6. http://www.rias.org.uk/awards/doolan-award/

7. http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=1

8. http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=7

9. http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=4

10. http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=6

11. http://www.vet.cornell.edu/hospital/

10. http://www.salvanim.ro/despre-noi.html

SURSE IMAGINI

1.http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_r201109_al2.jpg

2.http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_rias051109_al2.jpg

3.http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_arch ial220509_1.jpg

4.http://www.glasgowarchitecture.co.uk/images/jpgs/small_animal_hospital_glasgow_gia141109.jpg

5.http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/photo-gallery/384228/list/large?page=15

6.http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=1

7.http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=6

8.http://veterinaryhospitaldesign.dvm360.com/here-we-grow-again?pageID=4

9.http://www.salvanim.ro/galerie-foto.html

10.http://landscapearchitecturemagazine.org/2014/01/02/zootopia-new-habitats-bring-wonder/#more-3766

11.http://landscapearchitecturemagazine.org/2014/01/02/zootopia-new-habitats-bring-wonder/#more-3766

12. Arhivă personală

Având în vedere prevederile art. 35 al Legii nr. 160 din 30 iulie 1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată cu modificările și completările ulterioare,

Având în vedere prevederile art. 17 al Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Veterinari,

Având în vedere prevederile art. 2, alineatul (2) al Ordinului ANSVSA nr. 17 din 27 februarie 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de înregistrare și controlul oficial al unităților în care se desfășoară activități de asistență medical-veterinară,

Consiliul National al Colegiului Medicilor Veterinari aprobă condițiile minime pentru dotarea și funcționarea cabinetelor medicale veterinare stabilite de Biroul Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor Veterinari și emite:

Hotărârea nr. 3 din 31.01.2009

Art. 1 Cabinetele medicale veterinare sunt unități de asistență medicală veterinară organizate conform Legii 160/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.28 și care desfășoară una sau mai multe activități veterinare menționate în Anexa nr.1.

Art. 2 Cabinetele medicale veterinare vor desfășura activități veterinare doar daca sunt înregistrate în Registrul Unic al cabintelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică și dacă îndeplinesc condițiile minime prevăzute în Anexa nr.2.

Art. 3 (1) În vederea înregistrării cabinetului medical veterinar solicitantul va depune documenția prevăzută de Statutul medicului veterinar și Ordinul ANSVSA 17/2008, art.5 la care se adaugă raportul de autoevaluare.

(2) Biroul Executiv al C.M.V. va stabili modelul raportului de autoevaluare și îl va difuza Consiliiilor Județene

Art. 4 Unitățile medicale veterinare înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentelor condiții vor depune în termen de 6 luni raportul de autoevaluare.

Art. 5 În funcție de raportul de autoevaluare se va elibera/preschimba certificatul de înregistrare în conformitate cu modelul prevăzut în Anexa nr.3

Art.6 Unitățile medicale veterinare (formele de desfășurare a activității medicale veterinare) pot fi de mai multe tipuri după cum urmează:

a) cabinet medical veterinar pentru consultanță de specialitate

b) cabinet medical veterinar

c) clinică veterinară

d) spital veterinar

Art. 7 Unitățile medicale veterinare menționate la art. 6 literele b,c,d pot desfășura activități de ambulanță veterinară cu respectarea condițiiilor minime prevăzute în Anexa nr. 4

Art. 8 Următoarele norme igienico-sanitare sunt obligatorii pentru unitățile medical veterinare prevăzute la art. 6 lit. b, c, d

a) asigurarea cu apă potabilă;

b) racordarea la rețeaua de canalizare a localității, astfel încât apele uzate să nu producă poluarea apei, aerului și solului. Dotarea cabinetelor, în localitățile în care nu există sisteme publice de canalizare, cu instalații proprii de colectare a apelor uzate (fose septice de beton vidanjabile);

c) deșeurile rezultate în urma activităților medicale vor fi colectate, depozitate, evacuate și neutralizate conform prevederilor legale în vigoare;

d) asigurarea unui microclimat corespunzător;

e) asigurarea iluminării naturale și artificiale necesare desfășurării în condiții optime a activității medicale ;

f) asigurarea limitării zgomotului sub normele admise și/ sau asigurarea protecției antifonice eficiente în interiorul și în afara cabinetelor;

g) asigurarea cu materiale pentru efectuarea curățeniei;

h) asigurarea cu dezinfectante, antiseptice și decontaminante autorizate/înregistrate de Comisia Națională pentru Produse Biocide. Folosirea acestora se va face în funcție de instrucțiunile de utilizare, la concentrațiile și timpii de utilizare specificați de producător;

i) asigurarea de echipament de protecție specific pentru întregul personal, în conformitate cu legislația în vigoare;

j) asigurarea instruirii permanente a personalului medico-sanitar privind precauțiile universale.

Art. 9 Spațiile destinate activității cabinetelor medicale veterinare pot suferi modificări structurale, de circuite și acces la utilități, în vederea asigurării unei cât mai bune adaptări funcționale, cu respectarea prevederilor legale privind siguranța în construcții și în măsura posibilităților tehnico-constructive oferite de spațiu.

Art. 10 (1) Administrațiile publice locale, asociațiile sau societățile pentru protecția animalelor pot deține clinici mobile care sunt folosite exclusiv pentru intervenții pe animale fără stăpân, cu condiția ca acestea să aibă contracte de prestări servicii cu medici veterinari organizați în condițiile Legii 160/1998, republicată.

(2) Clinicile mobile trebuie să aibă posibilități pentru sterilizarea instrumentarului, suprafețe interioare lavabile și rezistente la dezinfectante, iar deșeurile să fie distruse în conformitate cu legislația în vigoare.

Art. 11 Se interzice efectuarea intervențiilor chirurgicale pentru animalele de companie, în afara cabinetelor medical veterinare, cu excepția celor care constituie urgențe.

Art. 12 (1) Activitățile veterinare fac parte din categoría activităților de prestări servicii care includ manopera, produse medicinale veterinare, diete specifice, suplimente nutriționale sau alte materiale utilizate pentru diagnosticul, profilaxia și tratamentul animalelor.

(2) Cabinetele medical veterinare își pot organiza, în incinta respectivă, unități farmaceutice veterinare sau magazine specializate de tip pet-shop, cu respectarea prevederilor legale în vigoare pentru aceste obiective.

Art. 13 Colegiul Medicilor Veterinari va verifica anual prin sondaj cel puțin 20% din cabinetele medicale veterinare înregistrate.

Art. 14 (1) Prezenta hotărâre va intra în vigoare de la data aprobării de către Consiliul Național al CMV, respectiv 31.01.2009

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Consiliului Național al CMV nr. 37/11.02.2004.

Art. 15 Prezenta hotărâre este obligatorie pentru toți medicii veterinari de liberă practică, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari.

Anexa nr.1

LISTA ACTIVITĂȚILOR VETERINARE CARE SUNT EFECTUATE LA ANIMALE EXCLUSIV DE CĂTRE CABINETELE MEDICALE VETERINARE

1. Consultanță tehnică de specialitate

2. Consultații clinice

3. Tratamente (cu excepția celor locale, orale, aerosoli, inhalații, instilații aplicate de către proprietarii animalelor după prescripția medicală eliberată de către un medic veterinar)

4. Vaccinări

5. Intervenții chirurgicale și obstetricale

6. Aplicarea de microcipuri

7. Recoltări probe sânge sau alte materiale biologice pentru examene de laborator

8. Biopsie și puncție

9. Radiografii, radioscopii cu sau fără substanțe de contrast

10. Examene de laborator

11. Artroscopie

12. Tuberculinări, maleinări

13. Electrocardiografie

14. Autopsie

15. Eutanasie

16. Fibroendoscopie

17. Teste rapide în scop de diagnostic

18. Ecografie

19. Examen trichineloscopic

20. Ambulanța veterinară

21. Însămânțări artificiale *

* Această activitate nu este exclusivitatea medicului veterinar.

Anexa nr.2

CONDIȚIILE MINIME PENTRU CABINETELE MEDICALE VETERINARE PENTRU CONSULTANȚĂ DE SPECIALITATE

A. Cu privire la spațiu:

1. Un birou care este și sediul cabinetului medical veterinar pentru forma de organizare persoană fizică autorizată și poate fi (sediul cabinetului medical veterinar), pentru forma de organizare persoană juridică.

B. Cu privire la dotare: nu este cazul

C. Cu privire la documente:

1. Evidențe care să ateste activitatea desfășurată: contracte, registre, etc

2. Atestatul de liberă practică (copie)

Notă: Medicii veterinari care dețin cabinete de acest tip pot efectua și activități veterinare pe bază de contract prestări servicii cu exploatațiile profesionale de animale. În acest caz, fermele respective vor deține un punct veterinar dotat cu cele necesare activităților efectuate de către medicul veterinar.

CONDIȚIILE MINIME PENTRU CABINETELE MEDICALE VETERINARE

A.Cu privire la spațiu:

1. Birou

2. Spațiu pentru depozitarea produselor medicinale veterinare și altor produse utilizate.

3. Spațiu pentru sterilizare, examene de laborator. În scopul efectuării sterilizării și păstrării sterilității instrumentarului, dispozitivelor și materialelor sanitare, la organizarea activităților propriu-zise de sterilizare, precum și a activităților conexe (spălarea, decontaminarea, împachetarea și stocarea) se vor avea în vedere:

a) respectarea circuitelor funcționale și utilizarea spațiilor anume desemnate;

b) amplasarea punctului de sterilizare într-un spațiu adecvat organizării activității de curățare și pregătire pentru sterilizare a instrumentarului și/sau a materialului moale, sterilizării propriu-zise și depozitării temporare a materialului sterilizat, respectându-se principiul separării materialelor sterile de cele nesterile;

c) utilizarea aparaturii de sterilizare va trebui să respecte prevederile legale în vigoare privind punerea în funcțiune a dispozitivelor medicale;

d) în locul de amplasare a aparaturii de sterilizare se vor afișa ciclul de sterilizare, precum și instrucțiunile de lucru specifice aparatului cu care se face sterilizarea;

Activitatea de laborator cuprinde: examene hematologice, examene biochimice, examene hormonale, examene coproparazitologice, examene de urină, examene microscopice pe probe de raclaj, biopsie, puncție, sânge, urină, etc. Examenele bacteriologice sunt interzise daca nu se dispune de hota laminară.

4. Sală de aștepare pentru cabinetele medical veterinare care desfășoară activități pentru animalele de companie.

5. Sală de consultații și tratament pentru cabinetele medical veterinare care desfășoară activități pentru animalele de companie.

6. Sală de operații pentru cabinetele medical veterinare care desfășoară activități pentru animalele de companie, unde pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

7. Grup sanitar

B.Cu privire la dotare:

1. În scopul asigurării lanțului de frig, cabinetul medical va fi dotat cu:

a) cel puțin un frigider cu compartiment de congelare separat, închis cu ușă, precum și cu termometru pentru monitorizarea temperaturii interioare; înregistrările privind graficele de temperatură ale frigiderului vor fi cuprinse într-un registru separat;

b) cel puțin o geantă izotermă dotată cu termometru – pentru transportul vaccinurilor și un termos pentru eventualitatea transportului unor cantități mici de vaccin;

c) cel puțin o geantă izotermă dotată cu termometru – pentru transportul de probe biologice (în cazul în care au loc prelevări de fluide biologice și acestea nu sunt transportate de unități autorizate în acest sens).

2. Termometru

3. Stetoscop

4. Sterilizator umed sau uscat

5. Sonda esofagiana pentru bovine

6. Sonda nasoesofagiana pentru cabaline.

7. Mijloace de contentie (iavasă, căpăstru, chiostecuri, frânghii,etc)

8. Trocare

9. Pilă rabotaj

10. Seringi tuberculinare (cel puțin două)

11. Ace pentru seringi de tubnerculinare

12. Cutimetru

13. Bisturiu

14. Foarfecă curbă

15. Foarfecă dreaptă

16. Pense anatomice

17. Pense hemostatice

18. Mobilier pentru medicamente

19. Dulap cu cheie pentru produsele anestezice și cele folosite la eutanasie

20. Dulap Venena și Separanda (pentru cei care dețin produse din aceaste categorii)

21. Ace de unică folosință

22. Seringi de unică folosință

23. Vacutainere pentru probele de sânge

24. Recipienți adecvați pentru alte probe biologice (urocultoare, coprocultoare, flacoane, eprubete cu dop rodat, placi Petri, etc)

25. Sonde și pipete vaginale

26. Speculum vaginal

27. Microscop

28. Trichineloscop (pentru cei care efectuează trichineloscopie)

29. Lama trichineloscopică

30. Trusă podotehnică

Dotările minime solicitate sunt în funcție de activitățile veterinare efectuate și de speciile de animale și vor fi menționate în raportul de autoevaluare.

C. Cu privire la documente:

1. Atestatul de liberă practică (copie) pentru toți medicii veterinari

2. Registru de consultații și tratamente în format electronic sau pe suport de hârtie.

4. Documentele aferente activităților sanitar veterinare concesionate (pentru cei care dețin astfel de contracte)

5. Note de intrare-recepție pentru produsele medicinale veterinare.

CONDIȚIILE MINIME PENTRU CLINICA VETERINARĂ

A. Cu privire la spațiu:

1. Sală de asteptare

2. Sală de consultații și tratamente

3. Sală de operații: pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

În scopul efectuării sterilizării și păstrării sterilității instrumentarului, dispozitivelor și materialelor sanitare, la organizarea activităților propriu-zise de sterilizare, precum și a activităților conexe (spălarea, decontaminarea, împachetarea și stocarea) se vor avea în vedere:

a) respectarea circuitelor funcționale și utilizarea spațiilor anume desemnate;

b) amplasarea punctului de sterilizare într-un spațiu adecvat organizării activității de curățare și pregătire pentru sterilizare a instrumentarului și/sau a materialului moale, sterilizării propriu-zise și depozitării temporare a materialului sterilizat, respectându-se principiul separării materialelor sterile de cele nesterile;

c) utilizarea aparaturii de sterilizare va trebui să respecte prevederile legale în vigoare privind punerea în funcțiune a dispozitivelor medicale;

d) în locul de amplasare a aparaturii de sterilizare se vor afișa ciclul de sterilizare, precum și instrucțiunile de lucru specifice aparatului cu care se face sterilizarea;

4. Spațiu pentru depozitarea produselor medicinale veterinare și a altor produse utilizate.

5. Radiologie-conform legislației specifice elaborate de C.N.C.A.N.

6. Sală terapie intensivă: pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

4. Laborator. Activitatea de laborator cuprinde: examene hematologice, examene biochimice, examene hormonale, examene coproparazitologice, examene de urină, examene microscopice pe probe de raclaj, biopsie, puncție, sânge, urină, etc. Examenele bacetriologice sunt interzise dacă nu se dispune de hota laminară.

5. Grup sanitar

B. Cu privire la dotare:

1. În scopul asigurării lanțului de frig, clinica veterinara va fi dotat cu:

a) cel puțin un frigider cu compartiment de congelare separat, închis cu ușă, precum și cu termometru pentru monitorizarea temperaturii interioare; înregistrările privind graficele de temperatură ale frigiderului vor fi cuprinse într-un registru separat;

b) cel puțin o geantă izotermă dotată cu termometru – pentru transportul vaccinurilor și un termos pentru eventualitatea transportului unor cantități mici de vaccine în cazul în care se practică deplasarea la domiciliul clientului;

2 .Masă de consultație

3. Termometru

4. Stetoscop

5. Sterilizator uscat

6. Masă de operatie din material continu si rezistent la dezinfectante

7. Ciocan pentru verificarea reflexelor

8. Otoscop

9. Oftalmoscop

10. Refractometru

11. Sonde gastrice

12. Sonde urinare

13. Mijloace de contenție (botnițe,etc)

14. Bisturiu

15. Foarfeci curbe

16. Foarfeci drepte

17. Pense anatomice

18. Pense hemostatice

19. Mobilier pentru medicamente

20. Dulap cu cheie pentru produsele anestezice și cele folosite la eutanasie

21. Dulap Venena și Separanda (pentru cei care dețin produse din aceaste categorii)

22. Ace de unică folosință

23. Seringi de unica folosinta

24. Vacutainere pentru probele de sânge

25. Recipienți adecvați pentru alte probe biologice (urocultoare, coprocultoare, etc)

26. Electrocardiograf

27. Pense intestinale

28. Analizor hematologie

29. Analizor urină

30. Analizor biochimie

31. Centrifugă

32. Pulsoximetru

33. Sonde vaginale

34. Speculum vaginal

35. Trusă ortopedie

36. Ecograf

37. Aparat radiologic

38. Negatoscop

39. Lampă Wood

40. Lampă cu ultraviolete pentru sterilzarea sălii de operație

41. Cuști sau boxe pentru animale (în funcție de specie)

42. Microscop binocular

43. Lame, lamele

44. Eprubete, stative

45. Coloranți

46. Trepied

47. Bec Bunsen

48. Congelator pentru păstrarea deșeurilor biologice până la livrare.

C. Cu privire la documente:

1. Atestatul de liberă practică (copie) pentru toți medicii veterinari

2. Registru de consultații și tratamente în format electronic sau pe hârtie.

3. Documentele aferente activităților sanitar veterinare concesionate (pentru cei care dețin astfel de contracte)

4. Note de intrare recepție pentru produsele medicinale veterinare

CONDIȚIILE MINIME PENTRU SPITALUL VETERINAR

A. Cu privire la spațiu:

1. Sală de așteptare

2. Săli de consultații și tratamente

3. Săli de operații: pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

4. Camera pentru sterilizare.

În scopul efectuării sterilizării și păstrării sterilității instrumentarului, dispozitivelor și materialelor sanitare, la organizarea activităților propriu-zise de sterilizare, precum și a activităților conexe (spălarea, decontaminarea, împachetarea și stocarea) se vor avea în vedere:

a) respectarea circuitelor funcționale și utilizarea spațiilor anume desemnate;

b) amplasarea punctului de sterilizare într-un spațiu adecvat organizării activității de curățare și pregătire pentru sterilizare a instrumentarului și/sau a materialului moale, sterilizării propriu-zise și depozitării temporare a materialului sterilizat, respectându-se principiul separării materialelor sterile de cele nesterile;

c) utilizarea aparaturii de sterilizare va trebui să respecte prevederile legale în vigoare privind punerea în funcțiune a dispozitivelor medicale;

d) în locul de amplasare a aparaturii de sterilizare se vor afișa ciclul de sterilizare, precum și instrucțiunile de lucru specifice aparatului cu care se face sterilizarea;

5. Spațiu pentru depozitarea produselor medicinale veterinare și altor produse utilizate.

6. Radiologie-conform legislației specifice elaborate de C.N.C.A.N.

7. Sală terapie intensivă: pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

8. Laborator. Activitatea de laborator cuprinde: examene hematologice, examene biochimice, examene hormonale, examene coproparazitologice, examene de urină, examene microscopice pe probe de raclaj, biopsie, puncție, sânge, urină, etc. Examenele bacteriologice sunt interzise dacă nu se dispune de hota laminară.

9. Spațiu pentru spitalizarea animalelor cu boli noninfecțioase: pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

10. Spațiu pentru spitalizarea animalelor cu boli infecțioase prevăzut cu o cameră de carantină. Pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

d) fără asperități care să rețină praful.

Se interzice mochetarea pardoselilor.

11. Grup sanitar

B. Cu privire la dotare:

1. În scopul asigurării lanțului de frig, spitalul veterinar va fi dotat cu:

a) cel puțin un frigider cu compartiment de congelare separat, închis cu ușă, precum și cu termometru pentru monitorizarea temperaturii interioare; înregistrările privind graficele de temperatură ale frigiderului vor fi cuprinse într-un registru separat;

b) cel puțin o geantă izotermă dotată cu termometru – pentru transportul vaccinurilor și un termos pentru eventualitatea transportului unor cantități mici de vaccine în cazul în care se practică deplasarea la domiciliul clientului;

2. Mese de consultație

3. Termometru

4. Stetoscop

5. Sterilizator uscat

6. Mese de operație din material continu și rezistent la dezinfectante

7. Ciocan pentru verificarea reflexelor

8. Otoscop

9. Oftalmoscop

10. Refractometru

11. Sonde gastrice

12. Sonde urinare

13. Mijloace de contenție (botnițe,etc)

14. Bisturiu

15. Foarfeci curbe

16. Foarfeci dreapte

17. Pense anatomice

18. Pense hemostatice

19. Mobilier pentru medicamente

20. Dulap cu cheie pentru produsele anestezice și cele folosite la eutanasie

21. Dulap Venena și Separanda (pentru cei care detin produse din aceaste categorii)

22. Ace de unica folosinta

23. Seringi de unica folosinta

24. Vacutainere pentru probele de sange

25. Recipienți adecvați pentru alte probe biologice (urocultoare, coprocultoare, etc)

26. Electrocardiograf

27. Pense intestinale

28. Analizor hematologie

29. Analizor urina

30. Analizor biochimie

31. Centrifugă

32. Pulsoximetru

33. Sonde vaginale

34. Speculum vaginal

35. Trusă ortopedie

36. Ecograf

37. Aparat radiologic

38. Negatoscop

39. Lampă Wood

40. Lampă cu ultraviolete pentru sterilzarea sălii de operație

41.Cuști sau boxe pentru animale (în funcție de specie)

42. Microscop binocular

43. Lame, lamele

44. Eprubete, stative

45. Coloranți

46. Trepied

47. Bec Bunsen

48. Congelator pentru păstrarea deșeurilor biologice până la livrare.

C. Cu privire la documente:

1. Atestatul de liberă practică (copie) pentru toți medicii veterinari

2. Registru de consultații și tratamente în format electronic sau pe hârtie.

3. Documentele aferente activităților sanitar veterinare concesionate (pentru cei care dețin astfel de contracte)

4. Note de intrare-recepție pentru produsele medicinale veterinare

5. Contract valabil pentru predarea deșeurilor în vederea distrugerii.