Importanta Kinetoterapiei In Reintegrarea Precoce In Activitatea Socio Profesionala

IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN REINTEGRAREA PRECOCE ÎN ACTIVITATEA SOCIO-PROFESIONALĂ

A PACIENȚILOR CU GENUNCHI POSTTRAUMATIC

Rezumat: Genunchiul posttraumatic este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul sportivilor, dar și a altor categorii profesionale. Deficitul funcțional al articulației genunchiului pot cauza bolnavului incapacitate de autoîngrijire, de abilitate, de comportament, sau handicapul de independență fizică, ocupațional și de integritate socială. Este necesar ca recuperarea să fie efectuată de către o echipă completă de specialiști, compusă dintr-un medic, un kinetoterapeut, un psiholog, un terapeut ocupațional, și familie, fiind foarte important efectul de sumație. S-a urmarit evolutia pentru un numar de 40 de pacienti dupa aplicarea tratamentului complex de recuperare. Rezultatele obtinute permit sustinerea ipotezei conform careia tratamentul fiziokinetoterapeutic joacă cel mai important rol în reabilitarea pacienților și reintegrarea lor în activitatea socio-profesională.

Cuvinte cheie: kinetoterapie, genunchi posttraumatic, reintegrare socio-profesionala

Introducere: Genunchiul este cea mai mare articulație din corp și este deosebit de predispus traumatismelor directe și indirecte datorită rolului său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior și a slabei acoperiri cu țesuturi moi. Această articulație participă la multiple ativități zilnice precum ridicarea unui obiect, așezarea pe scaun, etc., dar și la unele activiăți profesionale, motiv pentru care este importantă menținerea unui indice funcțional bun si este deosebit de importantă pentru menținerea stabilității membrului inferior, pentru mers și pentru menținerea ortostatismului. Traumatismele la nivelul articulației genunchiului, sunt afecțiuni care apar des în cazul persoanelor care practică sporturi de contact (lupte greco-romane, box tailandez, mai thai) și sporturi în care pot apărea diverse căzături (handbal, fotbal, rugby, hochei, atletism), sau pot fi traumatisme care survin în urma accidentelor rutiere, căderilor de la înălțime (accidente de muncă în cazul lucrătorilor pe șantiere sau casnice).

Material și metodă: Studiul a fost efectuat pe un lot de 40 de subiecți selectați pe baza manifestărilor clinice și paraclinice, din care 19 femei, 21 bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 80 de ani, provenind din diverse medii socio-profesionale și anume: 6 pensionari, 9 studenți, 21 salariați și 4 sportivi de performanță. (Tabel 1; Grafic 1). Studiul s-a realizat pe o perioada de 6 luni în cadrul Ambulatoriului de Specialitate C.F. Suceava. S-au aplicat pacienților testări inițiale și finale pentru a fi comparate și pentru a aprecia eficiența programului kinetoterapeutic. A fost elaborat pe baza evaluărilor un program de reabilitare funcțională prin metode fizice, s-a urmărit pregresul obținut pe întreaga durată a studiului, iar toate datele au fost cuantificate.

Tabel 1 – Distribuția subiecților pe categorii de vârstă și sex.

Grafic 1 – Distribuția subiecților pe categorii de cârstă și sex.

Pacienții au fost distribuiți în două loturi, lot martor și lot de studiu. Pacienții din lotul martor au beneficiat de tratament farmacologic și de tratament electroterapeutic, iar cei din lotul de studiu au beneficiat și de tratament kinetoterapeutic pe lângă medicație și electroterapie, tratamentul electroterapeutic și medicamentos fiind același pentru ambele loturi.

Tratamentul medicamentos a fost stabilit de către medicul specialist și a constat în medicație de tip antialgic, miorelaxant și de antiinflamatoare nesteroidiene.

Pacienții au fost evaluați în urma diagnosticului medical pentru amplitudinea articulară(metoda goniometrică), forța musculară ( testarea manuală a forței musculare), pentru aprecierea nivelului de troficitate musculară(pentru coapsă și gambă cu ajutorul unei benzi metrice), pentru durere (scala VAS) și pentru aprecierea calității vieții (chestionarele WOMAC și BARTHEL).

Criteriile pe baza cărora pacienții au fost excluși din lot sunt:

-Contraindicații de kinetoterapie: cardiopatie ischemică dureroasă, angină pectorală instabilă.

-Contraindicații de electroterapie: materiale de osteosinteză, sarcină, neoplazii, TBC, boli în puseu acut, boli inflamatorii în stadiu acut.

-Durere la nivelul genunchiului de altă natură(gonartroză, artrite, infectii periarticulare).

Programul de reabilitare medicală prin metode fizice a avut o durată de 15 zile și a fost același pentru fiecare pacient din lotul de studiu – lot ce a beneficiat de tratament fiziokinetoterapeutic și medicamentos, variind doar intensitatea procedurilor aplicate după posibilitățile și limitele fiziologice și de sensibilitate a fiecăruia dintre ei.

La evaluările inițiale s-au constatat limitări importante ale amplitudinii articulare pentru membrul pelvin afectat comparativ cu cel sănătos, forța musculară mult diminuată pentru membrul inferior afectat, perimetrul coapsei, respectiv al gambei membrului pelvin afectat scăzut față de cel contralateral.

Pacienții au fost chestionați cu privire la activitățile recreaționale, profesionale și a posibilităților de desfășurare a activităților zilnice (ADL) toți obținând un calificativ scăzut al indicelui calității vieții. Astfel în urma stabilirii restantului funcțional s-au stabilit obiectivele programului de reabilitare medicală prin fiziokinetoterapie, obiective ce au drept scop controlul eficienței programului de reabilitare.

Obiectivele stabilite au fost adaptate la modul de viață zilnic al pacientului, urmărind îmbunătățirea calității vieții și scăderea restantului funcțional, combaterea durerii, a inflamației pentru recâștigarea capacității de desfășurare a activităților zilnice, creșterea mobilității, a forței, scăderea flexumului, creșterea troficității musculare, scopul primordial fiind reintegrarea cât mai precoce a pacientului în activitatea socioprofesională.

Electroterapeutic s-a intervenit prin curenți de joasă frecvență, mai exact Curenții Trabert, cu efect analgetic și hiperemiant și Stimularea Nervoasă Electrică Transcutanată (TENS), metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase; prin curenți de medie frecvență, procedeul prin curent interferențial are ca principale efecte terapeutice: efectul excitomotor pe musculatura striată; efectul decontracturant; efectul vasculo-trofic; efectul analgetic prin diminuarea excitabilității dureroase; acțiune excitomotoare pe musculatura netedă.

Kinetoterapeutic s-a intervenit prin tehnici akinetice și anume posturarea corectivă; tehnici kinetice: contracția izometrică și relaxarea musculară din tehnicile kinetice statice, iar din tehnicile kinetice dinamice prin mișcarea activă voluntară cu și fără rezistență; prin tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă. De aici s-au selectat doar o parte din tehnicile de promovare a mobilității (inițiere ritmică și stabilizare ritmică) și o parte din tehnicile de promovare a stabilității (izometrie alternantă); s-a apelat și la exercițiul fizic terapeutic, prescris pentru promovarea forței musculare și pentru creșterea tonusului muscular normal.

Masoterapeutic s-a intervenit pentru calmarea durerii, diminuarea contracturii, îmbunătățirea amplitudinii articulare, a tonusului muscular, scăderea presiunii articulare, reducerea edemului și reducerea redorii articulare.

Rezultate: La evaluarea finală a pacienților s-au constatat urmatoarele: amplitudinea articulară a pacienților care au beneficiat de tratament fiziokinetoterapeutic a fost mai mare decât a pacienților care au primit tratament medicamentos. Forța musculară a crescut semnificativ, valorile obținute pentru lotul care a beneficiat de fiziokinetoterapie în urma evaluării fiind mai mari decât a lotului martor. Perimetrele coapsei și a gambei prezintă aceleași creșteri importante ca și forța musculară. Evaluarea durerii a prezentat valori minimale, fapt ce demonstrează puternicul efect antialgic ale procedurilor fizicale, pacienții nefiind jenați de durere nici în timpul activităților cu intensități crescute. Indicele calității vieții crescut la lotul care a beneficiat de tratament fizical față de lotul martor, arată eficiența programului fiziokinetoterapeutic în îmbunătățirea calității vieții a pacienților.

Pentru a interpreta rezultatele obținute în urma aplicării programului de reabilitare medicală prin fiziokinetoterapie am utilizat ca modalitate de expunere și explicare metoda grafică: (Grafic 2- Bilanț forță musculară, valori flexum de genunchi, scala VAS – parametrul durere, chestionar WOMAC – interpretare a calitatății vieții și Grafic 3 – Bilanț amplitudine articulară și scala BARTHEL – interpretare a indicelui funcțional).

Graficele au fost realizate în urma comparării și evidențierii semnificației statistice prin mediană, deviație standard și testul t-student. Valorile comparate sunt cele obținute la evaluările inițiale și finale, astfel s-a comparat mediana fiecărui parametru măsurat pentru lotul martor și pentru lotul studiu. Pentru a întări importanța programului de recuperare s-au comparat și valorile finale ale lotului martor cu cele ale lotului studiu.

Grafic 2 – Bilanț forță musculară, valori flexum de genunchi, scala VAS – parametrul durere, chestionar WOMAC – interpretare calitatea vieții.

Grafic 3 – Bilanț amplitudine articulară și scala BARTHEL – interpretare indice funcțional.

Graficul 4 reprezintă valorile înregistrate prin calculul erorii standard cu ajutorul testului t-student, datele prelucrate fiind medianele și deviațiile standard pentru fiecare parametru măsurat. S-au obținut valori mai mici de 0,05, ceea ce demonstrează indicele scăzut al posibilității de a înregistra erori în studiul efectuat. Astfel, pentru forța musculară și scala VAS, s-a înregistrat indicele p = 0,039, în cazul chestionarului WOMAC, indicele înregistrat a fost p = 0,026, pentru parametrii flexum, amplitudine articulară și indicele funcțional (chestionar BARTHEL), valorile obținute au fost următoarele: p = 0,017 pentru parametrul măsurat flexum, p = 0,016 pentru parametrul amplitudine articulară și respectiv p = 0,013 pentru indicele funcțional.

Grafic 4 – Indice eroare standard, rezultatele TESTULUI STUDENT.

Concluzii: Conform rezultatelor obținute și reprezentate grafic se poate constata că bilanțul articular la nivelul articulației genunchiului, s-a îmbunătățit substanțial. În urma programului fiziokinetoterapeutic de recuperare, pacienții au constatat creșterea considerabilă a mobilității și chiar și-au recuperat capacitatea funcțională, flexumul a dispărut, s-a constat creșterea și echilibrarea perimetrelor coapselor și recuperarea tonusului, dar și a forței musculare privind flexia și extensia genunchiului.

Studiul pune în evidență faptul că rolul tratamentului prin fiziokinetoterapie aplicat pacienților pentru reîncadrarea lor în activitatea socio-profesională este unul foarte important și benefic, asemenea și desfășurarea unor activități recreative utile recuperării pacientului după efort, constatându-se și o ameliorare a calității vieții acestora prin diminuarea consistentă a durerilor datorită tratamentului prin metode fizicale.

Fiziokinetoterapia aplicată pacienților cu genunchi posttraumatic, pe lângă obiectivele îndeplinite a dus și la îmbunătățirea și întărirea funcțiilor sano-trofice, contribuind și la creșterea tonusului atât fizic cât și psihic a pacientului și a avut ca rezultat recâștigarea capacității de a desfășura activitățile zilnice de rutină și a reintegrării în activitatea socio-profesională.