Holera Aviara

Medicina

Holera Aviara

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

De-a lungul anilor găina a fost privită din foarte multe perspective,de la depunător de ouă și până la prezicător al viitorului. Însă de la o vreme se constată că nu numai găina aduce beneficii comunității ci și cocoșul care a căpătat un rol mai însemnat din punct de vedere istoric și cultural decat găina. La multe popoare cocoșul era considerat un animal sfânt.

În Persia antică, cocoșul se bucură de o mare apreciere alungâng cu glasul său demonii si vrăjitorii fiind astfel considerat un apărător al gospodariei primind numele de “ alektor ” , adică ocrotitor.

În Evul Mediu găina și-a căpătat însemnatatea ca sursă de carne și ouă, astfel creșterea lor a devenit un factor economic important. Hrănindu- se cu viermi, boabe, insecte și resturi găinile erau foarte ușor de crescut și astfel călugării de la mânăstiri obțineau cele mai mari succese în acest domeniu și își vindeau produsele țăranilor.

Bolile infecțioase ale animalelor și păsărilor ocupă un loc important în practica medicinii veterinare. Prin caracterul contagios al majorității dintre ele, aceste boli ridică o serie de probleme legate atât de prevenirea apariției lor în efective indemne de boală cât si combaterea acestora în cazul în care sunt depistate într-un efectiv sau într-o localitate.

Una din cele mai studiate boli infecțioase încă din cele mai vechi timpuri este pasteureloza aviară cunoscută și sub denumirea de holeră aviară.

Pasteureloza aviară este o boală extrem de contagioasă ce afectează atat pasările domestice cat si cele sălbatice produsă de Pasteurella multocida, bacterie Gram negativă.

Pasteureloza aviară a fost studiată de-a lungul timpului de foarte mulți cercetatori și astfel in anul 1835, Maillet evidențiază pentru prima dată în lucrarea sa prima epizootie de pasteureloză la păsări descrisă sub denumirea de “holera aviară”, denumire asociată la vremea aceea cu holera umană.

În anul 1879, Pasteur a reușit să izoleze bacteria în stare pură pe medii artificiale de cultură si a incercat obținerea unui vaccin.

Pasteureloza a fost studiată sub aspect etiologic de catre Cernăianu, în 1942, Stamatin și colab. În 1935, 1954, 1960; epizootologic și clinic de către Popovici și colab. În 1953,1954, Gogoașă, în 1956, 1975, Sărbu și colab. În 1971, Teușdea în 1978; imunoprofilactic de către Dorobanțiu și colab. În 1978, 1982, 1984.

Holera aviară este răspândită pe tot globul cu precadere in zonele calde si temperate manifestându-se tipic ca o septicemie acută, mortală, cu grad înalt de mortalitate și morbiditate.

În România, pe primul loc în rândul bolilor cu caracter înalt de mortalitate și morbiditate se afla Holera aviară înaintea pseudopestei aviare, când a trecut pe plan secundar.

În ciuda pierderilor importante în domeniul aviar această patologie nu a fost încadrată în categoria zoonozelor deoarece nu s-au identificat tulpini patogene pentru oameni.

Lista figurilor

Figura 2.1………………………………………………………………….23

Figura 2.2………………………………………………………………….25

Figura 2. 3…………………………………………………………………30

Figura 3.4………………………………………………………………….32

Figura 3.5………………………………………………………………….32

Figura 3.6………………………………………………………………….34

Figura 3.7………………………………………………………………….35

Figura 3.8…………………………………………………………………37

Figura 3.9…………………………………………………………………38

Figura 3.10………………………………………………………………..39

Figura 3.11……………………………………………………………….40

Figura 3.12……………………………………………………………….40

Figura 3. 13………………………………………………………………41

Figura 3.14……………………………………………………………….42

Lista tabelelor

Tabelul 2.1:………………………………………………………………..23

Tabelul 2.2:………………………………………………………………..24

Tabelul 3.3:………………………………………………………………..28

Tabelul 3.4:……………………………………………………………….29

Tabelul 3.5:……………………………………………………………….36

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

Cap.1. Date bibliografice privind holera aviară

Holera aviară este o boală infecto- contagioasă a galinaceelor și a palmipedelor, produsă de pasteurella, caracterizată clinic prin evoluție supraacută, mortală și tulburări generale grave, iar anatomopatologic prin necroze miliare în ficat, hemoragii subepicardice, duodenită și pneumonie.

1.1 Etiologie

Agentul etiologic al holerei aviare este Pasteurella multocida, subspecia multocida, bacterie Gram negativă , taxonomic introdusă în familia Pasteurellaceae alături de subspeciile galicida și septica.

Pasteurella multocida este o bacterie imobilă, nesporulata, în formă de tijă, de dimensiuni cuprinse între 0,2- 0,4 X 0,6- 2- 5 microni și poate avea o colorație tipică bipolară.Este aerob- anaerob facultativ și se dezvoltă la temperaturi optime de 35- 37 grade Celsius pe culturi de agar cu sânge.

După 18- 24 h de incubație coloniile au un diametru de 1- 3 mm, sunt circulare, convexe și translucide.Tulpinile capsulate produc colonii de dimensiuni mai mari.

Printre factorii de virulență se semnalează o polizaharidă calsulară, endotoxine, proteine membranare, fimbrii, adezine si exotoxine.

Pasteurella multocida este distrusă de dezinfectantele uzuale, de radiațiile solare și de uscăciune.În apele contaminate cu fecale de pasăre și în gunoiul de grajd rezistă pâna la 3 luni. La temperatura de 60 grade Celsius sunt inactivate în câteva minute, iar la temperatura de fierbere instantaneu. Sunt sensibile la antibiotice și sulfamide.

Pe baza omologiei AND-ului bacterian au fost identificate 3 specii de Pasteurella multocida: P. multocida subspecia multocida, P. multocida subspecia septica și P. multocida subspecia galicida toate izolate din focarele de boală.

P. multocida subspecia multocida a fost frecvent izolată în focarele de boală la pui, curcani și reptile, P. multocida subspecia galicida a fost izolată în focarele de boală la palmipede. Analiza filogenetică arată că subspecia multocida și galicida aparțin aceleiași linii filogenetice pe când subspecia septica derivă dintr-un ram separat.

Pe baza testelor de hemaglutinare pasivă au fost identificate 5 serogrupuri caspulare notate cu A, B,D,E,F.Toate serogrupurile au fost identificate si în patologia aviară înafara de serogrupul E.

Tot pe baza testelor de hemaglutinare pasivă și imunodifuzie in gel de agar au fost identificate 16 serotipuri pe baza antigenelor somatice O.

Tipurile cele mai frecvent izolate în patologia holerei aviare sunt 5:A, 8:A, 9:A, 2:D.Acestea sunt diferite din punct de vedere al patogenitații și astfel doar primele 3 sunt cele care dau formele septice de boală.

Celelalte specii de Pasteurella au fost izolate din diverse afecțiuni respiratorii,urogenitale la pasări, palmipede, curcani dar care nu sunt deloc asemanatoare cu leziunile produse de tulpinile holerei aviare și nu produc pierderi importante în efective.

În condiții experimentale, pasteurelele sunt patogene pentru șoarece, iepure și porumbel.

Pasteurella multocida, subspecia multocida, biotipul A este principalul agent cauzal al bolii.

1.2 Caractere epizootologice

Infecția naturală poate afecta toate speciile de păsări domestice si sălbatice însă cele mai receptive s-au dovedit a fi gâștele, curcanii, puii, rațele, bibilica, mai ales cele în vârstă de peste 2 luni. S-a constatat că boala, în anumite condiții de creștere afectează și puii în vârstă de o lună, chiar și sub o luna( Volintir, 1974; Teușdea, 1978). În urma cercetărilor efectuate s-a dovedit că pot face boala și păsările sălbatice(cioară, vrabie) cat și cele din captivitate(canari, papagali).

Virulența tulpinilor implicate, gradul de toxicitate al acestora și statusul imunitar al gazdelor par sa joace un rol deosebit în apariția bolii.( Tudor Perianu, Tratat de boli infecțioase ale animalelor- Bacterioze vol I, Ed. Universitas, 2011 XXI).

Potrivit observațiilor efectuate de Paul, în 1967, susceptibilitatea palmipedelor și a masculilor este mult mai mare ca a altor păsări. Schelcher, în 1992, arată că la curci și la rațe există factori de sensibilitate legați de existența unor gene de rezistență la boală, iar Dacco și colab., în 1991, consideră că la curci există susceptibilitatea de linie genetică. Totodată apariția holerei este influențată de stresul de indopare și de hormonii steroizi.

Sursele de infecție sunt atat păsările bolnave cât și cele purtatoare de pasteurele de lungă durată care elimină germenii prin materiile fecale, cadavrele, produsele și subprodusele.Porumbelul cât si unele mamifere( porc, pisică) sunt purtătoare de pasteurele și pot contribui la răspândirea holerei într-un efectiv.

Acarianul Dermanysus gallinae, care populează adeseori adăposturile de păsări este socotit ca un rezervor și transmițător de pasteurele foarte periculos.( Tudor Perianu, Tratat de boli infecțioase ale animalelor- Bacterioze vol I, Ed. Universitas, 2011 XXI).

În răspândirea bolii participă și sursele secundare de infecție ca: furajele, apa, adăposturile și padocurile contaminate, echipamentul ingrijitorilor. Focarele de holeră aviară apar, de obicei vara tarziu, toamna sau iarna sub influența factorilor favorizanți: stres, supraaglomerare, manopere de vaccinare, stresul de indopare, hormonii steroizi, factori deficitari de microclimat.

Mod de contaminare

Transmiterea bolii se face direct prin coabitare și indirect prin sursele secundare. Pătrunderea în organism , în infecția exogenă se produce pe cale digestivă și respiratorie, fiind posibilă și prin intermediul ectoparaziților din genurile Ixodes și Dermanysus. Transmiterea verticală prin ou, chiar daca e posibilă teoretic nu a fost niciodata reprodusă experimental.

Dinamica epizootică

Boala are caracter enzootic, cu o incidenșă variabilă în funcție de virulența tulpinilor și de intervenția factorilor favorizanți. Poate să apară spontan ca boală endogenă, ca rezultat al pasteurelei epifite sau ca boală exogenă fiind introdusă în unitate prin una din sursele secundare de infecție sau prin păsări purtătoare, păsări sălbatice. În focarele în care apar tulpini cu virulență ridicată boala are caracter de contagiozitate evidentă, iar mortalitatea este de 100%. În cazul tulpinilor cu o virulență mai scăzută, enzootiile au caracter trenant, cu pierdere mai reduse, de 30- 50 %.

Incidența îmbolnăvirilor pare a fi mai mare la păsările din unitățile de creștere în sistem tradițional- gospodăresc sau în efectivele mici ale populației decât la păsările crescute în sistem industrial.

Pentru reducerea incidenței holerei aviare se impune aplicarea unui program de supraveghere, evitarea factorilor favorizanți și efectuarea de acțiuni imunoprofilactice de necesitate în regiunile unde a apărut.

1.3 Patogeneză

Acțiunea patogenă a Pasteurellei multocida depinde de caracteristicile tulpinilor și de imunitatea organismului gazdă.

Capsula, ce constituie un factor de virulență permite bacteriei sa invadeze țesuturile și să se multiplice în organism. În cazul unor organisme puțin rezistente și intervenția unor tulpini foarte virulente germenii invadează organismnul producând septicemie, cu evoluție rapidă, mortală. În cazul în care intervine o tulpina mai puțin virulentă are loc bacteriemia, cu producerea de procese inflamatorii exudativo- fibrinoase, localizate mai frecvent în pulmon, articulații și bărbițe.

Pasteurella multocida produce toxine capabile să produca șoc și leziuni hemoragice tipice formei acute de holeră. Produce, în special și o endotoxină termorezistentă de origine lipopolizaharidică, imunogenă, cu grad înalt de patogenitate(letală). Toxinele de natură proteică, termolabile, cu acțiune dermonecrotică au fost identificate în grupele A si D.

1.4 Tablou clinic

Incubația este în general scurtă de 12- 48 ore.

Boala evoluează sub 3 forme: supraacut, acut, cronic.

Forma supraacută are o evoluție extrem de rapidă, fiind numită forma fulgerătoare sau apopletică hipertoxică. Se întâlnește în cazurile în care holera apare pentru prima dată într-un efectiv indemn. Simptomele sunt slab exprimate, evoluția fiind fulgerătoare asemănător unei intoxicații grave.

Păsările, fără să prezinte semnele caracteristice unei boli cad deodata jos și mor pe loc după cateva mișcări convulsive din aripi. La palmipede este frecventă această formă, ele fiind deseori găsite moarte in cuibar sau lângă vasul cu apă. De asemenea, boala poate dura 2- 5 ore iar în acest caz păsarile stau retrase, ghemuite, prezintă horiplumație, aripile lăsate, se deplasează greoi iar mersul este vaccilant.

Alte semne la fel de importante sunt: anorexie, polidipsie, indigestie ingluvială iar din cioc și nări se scurge un lichid spumos, cu particule alimentare, urât mirositor. Respirația devine accelerată, dispneică, horcăitoare, iar valorile temperaturii sunt crescute, cuprinse între 43- 44 grade Celsius. Se mai constată cianoza crestei și bărbițelor, a mucoaselor și mai rar a pielii. După câteva mișcări convulsive din aripi păsările mor brusc în 100% din cazuri.

Forma acută. Durata bolii este de 1- 2 zile, rar o saptămână. Este forma cel mai frecvent întâlnită și se manifestă prin abatere pronunțată, somnolență, inapetență și polidipsie. Păsările bolnave prezintă horiplumație, stau aglomerate în colțurile încăperii, iar creasta și bărbițele sunt cianozate. Respirația este zgomotoasă și accelerată. Se constată diaree cu fecale apoase, de culoare cenusiu- verzui, uneori cu strii de sânge. Fecalele pot conține fragmente din mucoasa intestinală, necrozată, de culoare alb- cenușie. Moartea păsărilor este precedată de câteva mișcări convulsive și un piuit scurt. Mortalitatea în această forma este ăn medie de 90- 95 %.

Forma cronică. Evoluția formelor cronice este variabilă și poate dura chiar până la 2- 3 săptămâni. În această formă păsările prezintă un apetit capricios, anemie progresivă și o diaree continuă sau intermitentă ce duc la slabire accentuată, epuizare și în final la moartea păsărilor. Forma cronică se întâlnește frecvent în focarele vechi de holeră aviară sau i,în efectivele în care se practică vaccinări antiholerice repetate.

Localizarea procesului infecțios descrie o formă de coriză pasteurelică, cu evoluție lentă, în care păsările prezintă strănut, prurit nazal, jetaj seros și semne de cheratoconjunctivită. O altă localizare este cea pulmonară ce se exprimă prin dispnee, oboseală rapidă, anemie și slabire progresivă. Localizarea articulară se traduce prin articulații tumefiate, calde, sensibile la palpare și jenă în deplasare. Această formă se termină deseori cu anchiloză.

O formă particulară, cu evoluție spectaculoasă este cea localizată la nivelul bărbițelor, cunoscută sub numele de „boala bărbițelor”, manifestată prin edemațierea uneia sau a ambelor bărbițe, uneori cu formarea de procese necrotice la acest nivel, care în final duc la cicatrici mutilante, urmate de vindecare.

Boala bărbițelor este descrisă îndeosebi la rasele cu creasta și bărbițele dezvoltate. Din aceste bărbițe edemațiate, Mushin și colab., în anul 1977, izolează Pasteurella gallinarum, în 82% din cazuri. Au mai descris abcese pasteurelice cu localizări diferite în țesutul conjunctiv subcutan, pulmon, testicul. La curci, Pasteurella multocida determină la tineretul de 6- 8 săptămâni o tumefiere accentuată a capului și celulită facială, ca expresie a unei inflamții fibrinonecrotice a dermului profund, cu perivasculite heterofilice și tromboze vasculare( Joffrey și colab. , în 1993 ).

Forma cronică se poate incheia cu moartea păsărilor, mai ales în forma pulmonară sau prin vindecarea acestora.

1.5 Tabloul anatomopatologic

Leziunile sunt foarte importante pentru stabilirea diadnosticului iar tabloul morfopatologic diferă în funcție de forma de evoluție a bolii.

În forma supraacută, tabloul lezional nu este specific. Modificările se limitează doar la prezența unui exudat seros, amestecat uneori cu fibrin, exudat in sacul pericardic, hemoragii subepicardice, hiperemie pulmonară, hiperemie si hemoragii punctiforme în porțiunea inițială a intestinului subțire. Uneori de constată o enterita hemoragică extreme de puternică, cu focare de necroză în ficat, care este degenerate difuz și cu hemoragii multiple sub seroase și în mucoase.

Atrag atenția cianoza crestei și a barbițelor spumozitățile și secrețiile cu aspect filant de la nivelul ciocului și nărilor amestecate uneori cu resturi alimentare, aglutinarea penelor din regiunea pericloacală prin materii fecale diareice.

În formă acută se constată o diateză hemoragică mai accentuată în toate țesuturile și organelle, dar mai ales la nivelul epicardului care apare “stopit cu fuxină”, leziune denumită epicardită hemoragică.

Pulmonii apar de culoare roșu inchis, sunt indurați pe alocuri iar la proba plutirii cad la fundul vasului. Mucoasa nazală, laringiană si trahială este tumefiată și puternic congestionată. Mucoasa stomacului glandular apare puternic hiperemiată și prezintă hemoragii asemănătoare celor din pseudopstă. Modificările cele mai pronunțate le găsim la nivelul intestinului subțire, la nivelul duodenului. Mucoasa este congestionată, prezintă hemoragii și uneori eroziuni.

Leziunea caracteristică acestei forme este hepatita necrotică miliară. Ficatul este ușor mărit în volum și prezintă la suprafață și pe secțiune mici focare necrotice, cenușii de forme rotunde sau neregulate și de mărimi care variază de la un punct până la câtiva milimetri. Splina și rinichii apar congestionați iar în pulmon se constată focare de pneumonie crupală în primele stadii.

În formele subacute și cornice, întâlnite relativ rar se constată rinite, edeme și necroze ale bărbițelor, artrite serofibrinoase sau purulente, pericardită fibrinoasă, pneumonie fibrinoasă sau fibrinonecrotică; cadravele sunt slăbite, musculatura decolorată și atrofiată.

Formele acute și subacute pot fi ușor diagnosticate, în timp ce formele cronice necesită confirmarea bacteriologică.

1.6 Diagnosticul

Precizarea diagnosticului în holera aviară este extrem de simplu în formele supraacute și acute luânduse în calcul datele epizootologice și anatomoclinice: character sezonier, debut brusc, afectează galenaceele și palmipedele. Caracteristic în holera aviară este: cianoza crestei și a bărbițelor, enterită cu evoluție rapidă și sfârșit letal, diateză hemoragică și hepatită necrotică miliară. La laborator se expediază pentru confirmare cadavre proaspete sau păsări bolnave.

Examenul de laborator (bacterioscopic, bacteriologic și proba biologică pe șoarece sau pasăre) urmărește punerea în evidență a pasteurelelor din frotiuri efectuate din sânge sau organe, izolarea lor prin însămânțări din măduva osoasă și organe, iar prin bioproba pe șoareci sau pasăre se urmărește demonstrarea patogenității tulpinii. Pasteurelele se pun în evidență în frotiurile din ficat sau din lichidul pericardic prin colorarea cu albastru de metilen.

Însamânțările se efectuează pe medii uzuale din măduva unui os lung și permite obținerea de culturi pure ce apoi vor fi identificate prin procedee biochimice. După izolarea germenului se testează patogenitatea acestuia pe șoarece sau gaină.

Diagnosticul diferențial trebuie făcut față de pseudopesta aviară, forma acută de tifopuluroză, intoxicații și spirochetoză. Diferența se face față de pseudopestă care are un caracter epizootic, apare în orice sezon, afectează numai galinaceele, evoluează mai lent cu sindrom digestiv, respirator și nervos. În tifopuluroză se constată un caracter sporadico-enzootic, afectează numai găinile, apare doar în perioada acctivitații ovariene, evoluție lentă, aspect bronzat al ficatului. În spirochetoză apare caracterul sezonier, afectează mai multe specii, creasta și bărbițele sunt cianotice, apar fenomene nervoase, paralitice. În cazul intoxicațiilor se constată înbolnăviri în masă cu evoluție lentă.

1.7 Prognosticul

În formele supaacută și acută este deosebit de grav cu mortalitate de 90-100% și care după declanșare, datorită evoluției extrem de rapide nu beneficiază de nici un tratament. Prognosticul este rezervat pentru formele subacută și cronică. Chiar dacă mortalitatea este mai redusă, păsările rămân cu tare, devin purtătoare și eliminatoare de pasteurele.

` 1.8 Profilaxia

Măsuri generale

Pentru prevenirea introducerii și difuzării bolii într-un efectiv se vor institui și menține permanent măsurile de profilaxie generală:

Carantină profilactică a păsărilor nou achiziționate;

Nu se vor introduce păsări în efective indemne din unități în care a avoluat holera aviară;

Urmărirea sistematică și permanentă a stării de sănătate a efectivelor prin examene clinice și necropsice în vederea depistării la timp a primelor suspiciuni de boală;

Periodic din fermele avicole se vor trimite probe la laborator pentru examene de supraveghere sanitar-veterinar;

Supravegherea stării de sănătate a efectivelor de păsări din sectorul gospodăresc prin depistări sistematice;

Asigurarea calității furajelor;

Asigurarea condițiilor de miroclimat;

Evitarea stresului și supraaglomerării;

Efectuarea deratizărilor și dezinfecțiilor periodice.

Măsuri specifice

În zonele supuse riscului infecției, imunoprofilaxia prin vaccinare poate fi de un real folos. În fermele de palmipede vaccinarea este obligatorie.

La ora actuală nu se dispune de un produs biologic care să fie eficient în toate situațiile epizootologice. Sau produs diferite tipuri de vaccine: vaccinuri inactivate, vaccinuri vii atenuate. Datorită plasticității antigenice mari a tulpinilor de pasteurella, se indică prepararea de vaccinuri cu tulpini izolate din focarele de boală.

Vaccinurile produse la noi în țară sunt următoarele:

Vaccinul inactivat și adsorbit pe hidroxid de aluminiu, constituit dintr-o suspensie de tulpini de Pasteurella multocida, izolată din focarul de holeră la palmipede (tulpinile Cr, AR,OR,MH), cultivate în mediu lichid, inactivate prin formol și căldură. Se folosește pentru imunizarea palmipedelor, administrat subcutanat, în două reprize, în doza de 2ml la prima inoculare (rațe și gâște) și de 2ml la rațe, respectiv 4ml la gâște pentru revaccinare.Primul vaccin se face la vârsta de 5- 8 săptămâni iar rapelul se face după 2- 3 săptămâni.

Vaccinul inactivat uleios „Holevacol”, este un amestec de suspensii de mai multe tulpini de Pasteurella multocida, și se face la găini și curci, administrat subcutanat, în doză de 0,5 ml, la vârsta de 4 săptămâni și revaccinare după 4 săptămâni apoi din 2 în 2 luni pentru tineret și din 4 în 4 luni pentru adulte.Pentru păsările de reproducție și cele adulte se prepară vaccinul “ Pestiholevac” – vaccin inactivat, uleios, bivalent, pentru pestă și holeră. Se administrează intramuscular sau subcutanat, în doză de 0,5 ml, la vârsta de 8, 12, și 20 săptămâni, apoi din 4 în 4 luni de necesitate.

Vaccinul viu atenuat cu tulpina “C. U. ”. Vaccinarea se face de la vârsta de 8- 12 săptămâni, subcutanat sau intradermic. Tineretul de reproducție și de inlocuire se vaccinează de la vârsta de 18- 22 săptămâni, administrat subcutanat, în doză de 0, 2 ml, sau intradermic, în doză de 0, 05 ml. Înaintea inocularii cu 5 zile și după 5 zile nu se administrează păsărilor antibiotice sau chimioterapice. Nu se vaccinează păsările în perioada de stres.

1.9 Combaterea

În cazul apariției holerei aviare, conform instrucțiunilor de aplicare a Legii 60/ 1974, se vor lua următoarele măsuri:

Art.8. Când se confirmă diagnosticul de holeră se declară oficial boala și se instituie carantina de gradul II.

Art.9. Atunci când apar cazuri de holeră în una- două hale sau blocuri ale unei ferme avicole se vor lua următoarele masuri de combatere:

A – Loturile în care a apărut boala vor fi sacrificate după cum urmează:

Cele care au greutate corespunzătoare se vor direcționa către abatorizare, carnea fiind destinată prelucrarii sau confiscării sub restricții;

Cele care nu au greutate minimă pentru abatorizare se ucid și se prelucrează în făină furajeră sau se distrug prin ardere sau îngropare;

Așternutul din halele în care a evoluat boala se distruge în condiții care să evite difuzarea bolii;

Se vor efectua dezinfecții riguroase

B – În halele cu loturi de selecție în care boala a apărut și în restul halelor se intituie un tratament curativ cât și profilactic cu antibiotice pe bază de antibiogramă dacă se justifică economic și epizootologic;

C – Vor fi anunțate unitățile la care au ajuns oua pentru incubat de la ferma în cauză, pui de o zi și tineret de inlocuire în ultimele 7 zile pentru o supraveghere sanitar- veterinară atentă;

D – ouăle destinate incubației, provenite de la halele în care a apărut boala vor fi folosite doar în stația de incubat proprie după o dezinfecție ;

E – Ouăle destinate consumului uman vor fi livrate după o prealabilă dezinfecție;

F – se interzice livrarea și înlocuirea efectivului de tineret între fermele aceleiași întreprinderi precum și înafara ei.

Art. 10. Măsurile restrictive se ridică astfel:

În fermele de carne, la 7 zile de la dezinfecția finală;

În fermele de reproducție și a tineretului de inlocuire, dupa 30 de zile de la sacrificarea loturilor în care boala a evoluat și dacă au trecut 21 zile de dezinfecția finală. Repopularea se va face dupa 4 controale clinice, anatomopatologice și de laborator săptămânale, consecutive.

Art. 11. În cazul în care boala a cuprins întreaga fermă sau un număr mare de hale se vor aplica următoarele măsuri:

Se vor dirija către abator toate păsările care au atins greutatea minimă de sacrificare, cu excepția lotului de selecție;

Se vor ucide și se vor prelucra în făinuri furajere păsările care nu au atins greutatea minimă pentru sacrificare;

Producția de ouă va fi dirijată sper consum după o prealabilă dezinfecție;

Stațiile de incubație care au primit ouă din fermele în care a fost declarată boala, până la 7 zile de la primirea ouălor, sau care, prin amplasarea lor au putut fi contaminate se pun sub restricții sanitar- veterinare;

Art.12. Ridicarea măsurilor se face după efectuarea dezinfecției finale, la 7 zile în cazul fermelor de pui, și la 21 zile în cazul fermelor de reproducție și tineret de inlocuire.

Păsările sănătoase din efectiv vor fi supuse unui tratament profilactic cu antibiotice și chimioterapice conform antibiogramei pe o durată de minim 4 săptămâni. Tratamentul durează 3- 5 zile și se repetă de 2- 3 ori la interval de 5 zile.

În sectorul gospodăriilor populației:

Art.14. În localitățile contaminate se vor aplica următoarele masuri:

A – toate păsările vor fi ținute închise;

B – se interzice aducerea de păsări din alte localități;

C – se vor examina toate păsările pentru a depista efectivele contaminate;

D – păsările contaminate se vor tăia sub supraveghere sanitar- veterinară iar carnea se va da în consum doar după prelucrare termică. Viscerele, penele se vor arde sau vor fi îngropate. După tăiere se vor face dezinfecții.

E – în curțile contaminate, păsările se vor vaccina de necesitate.

Art. 15. Ridicarea măsurilor se va face după 30 de zile de la lichidarea tuturor păsărilor contaminate și efectuarea dezinfecțiilor finale.

Art. 16. Stingerea bolii și ridicarea restricțiilor sanitar- veterinare se face când sunt îndeplinite condițiile de la art. 10, 12, 15.

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

Cap.2 Observații privind holera aviară în comuna Deleni

Boală infecto- contagioasă a galinaceelor și palmipedelor, produsă de bacterii din genul Pasteurella, caracterizată clinic prin evoluție supraacută, acută și cronica, iar morfopatologic prin necroze miliare în ficat, hemoragii subepicardice, pneumonie și duodenită.

Specia cel mai des încriminată în focarele de boală este Pasteurella multocida cu cele trei subtipuri: multocida, galicida și septica. Cea mai frecventă în focarele de holeră este Pasteurella multocida, subspecia multocida care prin serotipurile sale 5: A; 8: A; 9: A determină o virulență crescută spre deosebire de serotipul 2: D caracterizat printr-o virulență scăzută.

Principalul agent etiologic întalnit în focarele de holeră este Pasteurella multocida, subspecia multocida, serotipul A.

Holera aviară este una din cele mai importante boli care evoluează la păsări imediat după pseudopestă, fiind răspândită pe intreg globul care cauzează mari pierderi în creșterea rentabilă a păsărilor. Pierderile economice sunt mari datorită evoluției rapide a bolii și a slabei reușite a tratamentului. Focarele de boală apar, de regulă spontan, pe fondul statusului de purtător și sub influența factorilor stresori.

2.1 Scopul lucrării

Lucrarea încearcă să analizeze aspectele clinice și morfopatologice apărute într- un focar de holeră aviară și aplicarea măsurilor de profilaxie și combatere în focarul de boală.

Lucrarea cuprinde investigații epidemiologice, clinice, morfopatologice și măsuri de profilaxie și combatere în holeră aviară. Investigațiile cuprind trei focare de boală aducând în acest sens observații privind tabloul clinic, anatomopatologic, acțiunile de profilaxie și combatere din cadrul C. S. V Deleni.

2.2 Materiale și metode

Toate investigațiile au fost făcute în cadrul C. S. V Deleni. În acest scop am consultat și extras date din:

Evidențele privind recensământul de animale;

Evidențele sanitar- veterinare;

Registrul de epizootii;

Planul de acțiuni sanitar- veterinare.

Investigațiile prezentate în lucrarea de față au fost facute asupra efectivului de păsări existent în comună pe perioada 2011- 2013(tabel nr. 1 și figura nr. 1) .

Am extras din evidențele privind recensământul de animale efectivul total de păsări din comună pentru cei trei ani luați în analiză pentru a pune în evidență evoluția numărului de păsări cu privire la starea de sănătate. Am constatat că în anul 2012 numărul total de păsări din comună cunoaște u ușoara scădere datorită multiplelor cazuri de boală înregistrate în efective. În acest an am constatat că au fost înregistrate multiple cazuri de Micoplasmoză aviară, Leucoză aviară și Pasteureloză aviară.

Tabel nr. 2.1

Evoluția efectivului de păsări pentru anii 2011- 2013

În anul 2011 există un efectiv total de 27990 de păsări din care: 22323 găini, 2263 rațe, 1826 curci și 1578 gâște. În anul 2012 se observă o scădere a numărului de păsări pentru ca în anul următor numărul acestora să crească la un total de 29570 din care: 24485 găini, 1942 rațe, 1920 curci și 1223 gâște.

Figura nr. 2.1 Evoluția efectivului de păsări într anii 2011- 2013, pe specii

Figura nr. 2.1 prezintă creșterea și descreșterea efectivului de păsări în intervalul anilor 2011- 2013 pentru cele patru categorii de păsări. Numărul întregului efectiv de păsări din comuna Deleni în anul 2011 este de 27990 de capete. În anul următor se observă o ușoară descreștere a efectivului ajungându- se la un număr total de 25521 pentru ca în 2013 efectivul de păsări să cunoască din nou o creștere ajungând la un număr de 29570 capete.

2.2.1 Investigații epidemiologice

Tabel nr. 2.2

Incidența focarelor de Pasteureloză aviară în anii 2011- 2013

Acest tabel prezintă numărul gospodăriilor afectate(3) în perioada 2011- 2013 pe raza comunei Deleni, procentul de mortalitate din cele trei gospodării afectate variind de la 50 % la 100 % în funcție de virulența tulpinilor din focare. Astfel, în primele două gospodării este vorba de tulpini cu virulență crescută iar cea de a treia gospodărie s- a dovedit a avea virulență scăzută.

Figura nr. 2.2 Incidența focarelor de holeră aviară

În anul 2011 procentul de mortalitate se ridică la 100 % ( dintr- un total de 43 de păsări au murit toate), în anul 2011, în al II lea focar mortalitatea este de 96.3 % ( dintr- un numar de 31 de păsări au murit 30 de păsări) iar în anul urmator procentul de mortalitate scade ajungându- se la 50% ( din 14 păsări au murit doar 7).

2.2.2 Examenul clinic

În perioada 2011- 2013 au apărut trei focare de holeră aviară în comuna Deleni, județul Iași. Examenul clinic s- a efectuat pe un total de 88 de capete. În urma celor prezentate anterior, s- a observat că în anul 2011 s- au înregistrat două focare de holeră aviară din care , din totalul de 43 de păsări, în primul focar, au murit toate pe cand în cel de- al doilea focar se înregistrează o mortalitate de 96,3 %.

În anul 2012, în urma analizei registrelor de epizootii, a registrelor sanitar- veterinare am constatat că nu a apărut nici un caz de holeră aviară.

Se pare că în anul următor, luat în analiză, au reapărut cazuri de boală, iar din totalul de 14 păsări afectate au murit doar 50 % din ele.

Pentru primul focar apărut în 2011 numărul de păsări afectate este destul de mare deoarece avem de- a face cu forme supraacute de boală și forme acute. Cel de- al doilea focar de boală cuprinde un număr de 31 de păsări. Formele de evoluție ale bolii au fost:

– Forma supraacută

Forma acută

Forma cronică

Pentru cel de- al treilea focar de boală, apărut în 2013, pprin examenul clinic al celor 14 păsări bolnave au fost surprinse toate cele trei forme evolutive de boală.

În urma unui examen clinic minuțios observăm că boala a debutat brusc cu anorexie, polidipsie, tulburări respiratorii, horiplumație, cianoza crestei și a bărbițelor.

La nivelul narilor și ciocului s- a observat un licid spumos, amestecat cu resturi alimentare.

Păsările afectate prezentau o stare accentuată de somnolență, inapentență, horiplumație, iar unele din ele statea retrase în colturile tarcului.

Materiile fecale erau diareice, de culoare cenușie- verzuie uneori întalnindu-se și materii sangvinolente.

La unele păsări luate spre analiză s- a constatat un prurit nazal intens, jetaj, cu afectarea articulațiilor, jenă în locomoție și necroze la nivelul bărbițelor.

2.2.3 Examenul necropsic

Pentru a evalua leziunile existente la păsările moarte din focarele identificate am examinat 80 de capete din totalul celor de 88 de păsări afectate de boală.

Leziunile identificate la păsările moarte au fost:

Cianoza crestei și bărbițelor

Aglutinarea penelor din regiunea pericloacala datorită diareei cenusiu- verzui

Cadavrele sunt slabite

La deschiderea cadavrelor am constatat:

Ficat ușor mărit în volum

Hepatită necrotică miliară

Hemoragii punctiforme la nivelul seroaselor și mucoaselor

La nivelul sacului pericardic am identificat prezența unui lichid citrin, iar sub epicard apar numeroase hemoragii punctiforme sau mai mari

Enterită hemoragică

Rinichii și splina sunt congestionate

Musculatura este atrofiată și decolorată.

Cap.3 Rezultate și discuții

În urma investigațiilor epidemiologice, a examenelor clinice, morfopatologice și a măsurilor de profilaxie și combatere au rezultat următoarele:

3.1 Rezultatele investigațiilor epidemiologice

Tabelul nr. 3.1

Evoluția bolii pe categorii de vârstă în cele trei gospodării

Prin analiza acestui tabel am incercat să pun în evidență că evoluția holerei aviare pe categorii de vârstă. În urma analizei acestui tabel rezultă că au fost afectate trei gospodării, din care, dintr-un total de 43 de păsări 35 au avut varsta de 60- 180 zile. De aici rezultă că holera aviară afectează, în special tineretul, imbolnăvirile la vârste mai mari sunt mai rare. În toate cele trei focare luate în studiu vârsta cea mai frecventă la care apar cazurile de boală este de 30-180 zile. La păsările adulte, holera evoluează foarte rar, la acestea înregistrandu-se alte bolli infecțioase.

Tabel nr. 3.2

Repartizarea cazurilor de boală pe specii

Din acest table reiese că din anul 2011 până în 2013 s- au înregistrat trei focare de holeră aviară.În anul 2011 s – au înregistrat două focare de holeră aviară, din totalul de 43 păsări din gospodărie au fost afectate 18 găini, 2 curci, 2 gâște și 21de rațe. În cel de – al doilea focar, tot din anul 2011 din totalul de 31 păsări au fost afectate 27 găini, 2 curci, 2 gâște. În acest focar nu au fost afectate rațele. În anul 2013 s – au înregistrat cazuri de holeră la 7 găini, 1 curcă și 6 rațe dintr – un total de 14 capete.

Figura nr. 3.1 Repartiția cazurilor de boală pe specii

Din figura nr.2. 3 reiese că în anul 2011, în primul focar de holeră au fost afectate 18 găini, 2 curci, 2 găște și 21 rațe dintr- un total de 43 păsări. În cel de – al doilea focar, în cadrul aceluiași an, dintr- un total de 31 capete au fost afectate 27 găini, 2 curci, 2 gâște.Observăm că în acest focar rațele nu au fost afectate. În cel de- al treilea focar, dintr- un numar total de 14 capete afectate s- au înregistrat cazuri la 7 găini, 1 curcă, 6 rațe, gâștele nefiind afectate.

3.2 Rezultatele examenelor clinice

Perioada de incubație este de scurtă de 1- 3 zile.

În cele trei focare identificate în comuna Deleni boala a evoluat sub cele trei forme: supraacut, acut și cronic.

Forma supraacută a fost întalnită, cu precadere la tineretul aviar de peste 2 luni, cu o evoluție rapidă. Multe din păsări au fost găsite moarte în curte, unele au prezentat scurte accese convulsive, cu bătai din aripi, torticolis, respirație dispneică, cu cianoza crestei și a bărbițelor si moarte în câteva ore.

Forma acută a debutat cu abatere pronunțată, stare de somnolentă, inapetentă, anorexie, creasta și bărbițele cianozate,respirație accelerată iar din nari și din cioc se scurge un lichid filant amestecat cu resturi alimentare.(fig. Nr.3. 4).

La păsările cu această formă de holeră s- a mai observat diaree cu fecale lichide, de culoare cenușiu- verzui, apoase uneori sangvinolente care aglutinează penele din regiunewa pericloacală (fig. Nr. 3. 5). Moartea s- a produs în 1-3 zile în procent de 90- 100 %.

Păsările care au rezistat acestei forme au trecut în forma cronică, la care mortalitatea atinge 10-15%.

Fig. nr. 3. 2 Holera aviară- aspect clinic în forma acută

Fig. nr. 3. 3 Forma acută- fecale diareice

Forma cronică se întalnește, de regulă la păsările adulte dar apare și la cele care supraviețuiesc formei acute.

În acestă formă păsările prezentau apetit capricios, chiar inapetență, anemie progresivă, diaree, slabire accentuată care duce în final la epuizare, cahexie și moarte. Forma cronică din Pasteureloza aviară evoluează cu localizări:

Localizare articulară

Coriza pasteurelică

Localizarea pulmonară

“boala bărbițelor”

Astfel s- a constatat că unele păsări prezentau dificultate în mers, schiopături, articulații erau tumefiate, calde, dureroase (fig. ). Aceste semne clinice corespund formei articulare.

O alta formă întalnită este coriza pasteurelică care se manifestă prin strănut, jetaj, prurit nazal și semne de cheratoconjunctivită. În forma pulmonară păsările prezentau dispnee, oboseală la efort, anemie și slabire progresivă.

Cea mai des întâlnită este “boala bărbițelor” cu tablou clinic și evoluție spectaculoasă. care s-a manifestat cu edemațierea și necroza bărbițelor, cu decolarea porțiunilor necrozate și producerea de cicatrici mutilante urmate de vindecare.

Fig. nr. 3. 4 Forma cronică- localizarea articulară

În această figură s- a pus în evidență articulația care este tumefiată, produce jenă în deplasare datorită durerii astfel că păsările deseori fac sprijinul sternal.

Datorită durerii ele refuză să se mai deplaseze până la locul furajării și la adapatori. Păsările slabesc, musculatura se atrofiază și mor din cauza cahexiei avansate.

Tabelul nr.3. 2

Formele de evoluție în cele trei focare

Din tabelul nr.3. 2 reiese faptul că în anul 2011 s-au înregistrat 2 focare de holeră aviară. În primul focar formele de evoluție au fost :

15 de păsări cu formă supraacută

28 păsări cu formă acută.

În acest focar nu am întalnit nici un caz de formă cronică, astfel că mortalitatea atinge cote maxime de 90- 100 %.

În cel de- al II lea focar numărul păsărilor afectate de boală scade comparativ cu primul focar dar întâlnim aici toate cele trei forme de boala: supraacută, acută și cronică.

Pentru cel de- al treilea focar, din anul 2013 numar cazurilor scade semnificativ deoarece forma principală de evoluție în acest focar este cea cronică înregistrându- se cazuri de mortalitate scăzută și vindecare în procent de 50 %.

Fig. nr.3. 5 Formele de evoluție în cele trei focare

Fig. Nr. 8 ilustrează formele de evoluție a bolii în cele trei focare, respectiv, în primul focar sunt afectate de forma supraaccută un număr de 40 de păsări din totalul de 43, iar forma acută afectează doar 3 păsări. Forma cronică nu evoluează în acest focar.

În cel de- al doilea focar tot forma supraacută este predominantă înregistrându- se un număr de 25 de cazuri din totalul de 31 de păsări. În cazuș acestui focar apar și două cazuri de formă cronică.

În anul 2013, în al treilea focar predomină forma evolutivă cronică cu diverse localizări afectând un numar de 6 păsări dintr- un total de 14 cazuri.

3.3 Rezultatele examenelor necropsice

În urma necropsiei s-a constatat următoarele leziuni cu valoare deosebită în stabilirea diagnosticului:

În forma supraacută : cianoza crestei și bărbițelor (fig. nr.3.6 ), congestie generalizată, . În primul focar au fost depistate 40 de păsări, în cel de- al doilea 25, iar în cel de- al treilea doar 3 cazuri.

Fig. nr. 3. 6 Forma supraacută- cianoza crestei și bărbițelor

Fig. nr. 3.7 Forma supraacută- Stare tifică

Fig. nr.3.8– Forma supraacută- diateză hemoragică

În forma acută – la examaminarea cordului s- a constatat că sacul pericardit este plin cu un lichid citrin, iar la deschidere lichidul a coagulat în contact cu aerul. La baza cordului se evidențiază mici hemoragii sub formă de echimoze sau sufuziuni, leziune cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de “cord stropit cu fuxină” (fig. nr. 3.9).

Fig. nr.3.9 Forma acută- epicardită hemoragică(“cord stropit cu fuxină”)

La examinarea masei intestinale, la niveluol duodenului se constată hemoragii(duodenită hemoragică) (fig. nr.3.10). La nivelul pulmonului apar leziuni de pneumonie fibrino- necrotică, iar pe seroase și mucoase hemoragii.

Fig. nr.3.10 Forma acută- duodenită hemoragică

Fig. nr.3. 11 Aspect hemoragic al cadavrului- forma acută

Această figură ilustrează hemoragii prezente atât în cavitatea toracică, la nivel pulmonar cât și la nivelul masei gastrointestinale, mai ales la nivel duodenal- duodenită hemoragică. În forma acută toate organele au aspect congestiv.

În vederea stabilirii diagnosticului de holeră aviară, o importanță deosebită acordăm ficatului. Macroscopic, în holeră, el apare mărit în volum, congestionat, ușor distrofic, cu prezența în masa lui a numeroase focare cenusii- gălbui, fine, leziune cunoscută în tratatele de boli infecțioase sub denumirea de “hepatită necrotică miliară”(fig. ).

Fig. nr. 3.12 Forma acută- hepatită necrotică miliară

Această leziuni a fost întalnită la 10 păsări în primul focar, în al doilea focar la 7 păsări iar în focarul din 2013 doar la 5 păsări.

Formele acute de boală au fost ușor de diagnosticat, pe baza leziunilor caracteristice.

În forma cronică- leziunile diferă în funcție de localizarea procesului infecțios.

În această formă s- au constata: rinite, edeme, necroze la nivelul crestei și bărbițelor, artrite fibrino- necroticen sau purulente, pneumonie fibrinoasă.

Cadavrele erau într-o stare de slăbire avansată, cu musculatura atrofiată și musculatura decolorată.

Leziunile întâlnite în această formă nu erau caracteristice holerei aviare fiind nevoie de confirmare bacteriologică. Astfel s- au trimis la laborator cadavre și păsări în agonie confirmându- se diagnosticul de Pasteureloză aviară.

Măsuri de profilaxie

Vaccinurile, ca mijloc de luptă antiepizootică reprezintă una din soluțiile cele mai avantajoase de profilaxie în masă deoarece împiedică apariția și distribuirea bolii care produce pagube economice importante.

Pentru găini și curci s-a folosit un vaccin inactivat adsorbit pe hidroxid de aluminiu, Pestiholvac Forte continând o suspensie de virus Newcastle și germeni de Pasteurella multocida.Se administrează subcutanat, in doză de 0,5 ml în treimea dorsală a gâtului la vârsta de 4 săptămâni, iar revaccinarea se face după 4 săptămâni. Vaccinarea de întreținere se face din 2 în 2 luni la tineret și din 4 în 4 luni la adulte.

La palmipede s- a folosit cu succes vaccinul inactivat – HOLEPAL în doză de 2 ml, admibistrat subcutanat la varsta de 5- 7 săptămâni. Revaccinarea se efectuează după 2-3 săptămâni de la prima vaccnare cu o doză de 2 ml la rațe și 4 ml la gâște.

Pentru prevenirea holerei aviare în comuna Deleni s- au aplicat următoarele măsuri de profilaxie:

Supravegherea repetată a starii de sănătate a păsărilor receptive: găini, rațe, gâște, curci;

Urmărirea sistemică a starii de sănătate a efectivelor prin examene clinice, anatomopatologice cu scopul depistării din timp a semnelor de boală;

Păsările nou achiziționate se tin în canatină profilactică;

Se fac dezinfecții și deratizări regulate în adaposturi;

Respectarea condițiilor de microclimat și zooigienă;

În cazul suspiciunii bolii se anuntă:

Direcția Sanitar Veterinară

Agenția Națională Sanitar Veterinară

Laboratorul Central Sanitar Veterinar de Diagnostic.

În sectorul gospodăresc se efectuează vaccinări contra holerei aviare.

Măsuri de combatere în cele trei focare

În momentul apariției bolii s-au luat următoarele măsuri:

S- a declarat oficial boala;

S- a instituit carantina;

Păsările suspecte au fost izolate;

S-a interzis scoaterea ouălor și penelor din curți;

S-a verificat situația imunologică a întregului efectiv;

S- a interzis aducerea altor păsări în efectiv;

Tăierea păsărilor din curțile contaminate s-a facut doar sub supraveghere sanitar- veterinară;

Carnea și ouăle a fost dată în consum doar după prelucrarea prelucrare termică;

Penele, viscerele au fost distruse;

S-au aplicat dezinfecții riguroase cu DECONTAMINOL;

Dezinsecții cu ROMPARASECT 5%;

S-au impus măsuri de îmbunătățire a alimentației și a condițiilor de zooigienă;

Tratamentul s-a instituit cât mai precoce și constă în administrarea de substanțe antibacteriene (oxitetraciclină, lincospectin, norflox, enrofloxacină etc.), în apa de băut, sau în furaje, pe durata a 5-7 zile, se va face pauză de o săptămână, după care tratamentul poate fi reluat încă o dată. Pentru o mai bună eficacitate, în terapie, se vor asocia și produse care conțin aminoacizi și vitamine.

Păsările sănătoase din efectiv se vor vaccina.

Carantina s- a ridicat după 30 zile de la ultimul caz de boală și după efectuarea dezinfecției finale. Se curăță mecanic adăposturile, gunoiul din adăpost se arde, apoi se văruiește și se aplica substanța decontaminantă: Decontaminol.

Cap. 4. Concluzii

În urma investigațiilor epidemiologice, clinice, necropsice și a măsurilor de profilaxie și combatere din cele trei focare am constatat următoarele:

Investigațiile epidemiologice au evidențiat că în anii 2011- 2013 s-au descris trei focare de holeră aviară în comuna Deleni cu o mortalitate de 50- 100 %. Cele mai afectate au fost păsările cu o vârstă cuprinsă între 60- 180 zile.;

S- au imbolnăvit găinile, curcile, gâștele și rațele cu o predominanță a celor din urmă în focarul numărul I.

În toate cele trei focare forma acută evoluează cel mai des, afectând un număr mare de păsări.

Examenele necropsice au pus în evidență leziuni caracteristice: cianoza crestei și bărbitelor, hepatita necrotică miliară, cordul stropit cu fuxină, duodenită hemoragică- toate aceste leziuni corespund formei acute de boală. Boala bărbițelor apare frecvent în forma cronică de boală , formă întalnită si în focarul al treilea.

Măsurile de profilaxie și combatere au menirea de a limita răspândirea bolii către alte gospodării , vindecarea animalelor prin tratament adecvat, imbunătățirea condițiilor de hrană și zooigienă care sunt principalii factori declanșatori ai bolii, vaccinarea păsărilor sănătoase din efectiv din 4 în 4 luni.

Bibliografie

Bercea I. și col. – Boli infecțioase ale animalelor domestice- lucrări practice, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1966.

Bercea I., Mardare Al., Manzat R., Pop M., Popovici A. – Boli infecțioase ale animalelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1981;

Calnek B. W – Disease of Poultry – 10 Ed. Iowa State University Press, Ames, Iowa U.S.A 1997;

Christian P.J., Bisgaard M- Fowl holera- Rev. Sci. Tech. Off. Int. Epiz., 19(2 ) 2000;

Carp Cărare M., Guguianu Eleonora, Timofte Dorina – lucrări practice de Microbiologie Veterinară, USAMV, Iași, uz intern 1997;

Cood Zoo- Veterinar Internațional, Ed. Ceres, București, 1996;

Coțofan Otilia, Brădățan Ghe. – Diagnostic necropsic la păsări, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași 2000;

Cura Paul- Farmacologie veterinară, USAMV, Iași 1996;

Ministerul Agriculturii – Lucrări științifice ale Institutului de seruri și Vaccinuri Pasteur, vol. IV, Ed. Agro- Silvică, 1960;

Moga Mânzat R. –Boli infecțioase ale animalelor- Bacterioze , Ed. Brumar, Timișoara 2001;

Negrea A. – Controlul Sanitar- Veterinar al cărnii și organelor în boli parazitare și infecțioase, Ed. Pim 2002;

Paul Ioan- Diagnostic morfopatologic veterinar, Ed. Ceres, București 1982;

Paul Ioan- Etiomorfopatologie Veterinară, vol I, Ed. All, București 1996;

Perianu T și colab. – Boli infecțioase ale animalelor, Bacterioze, Vol I, Ed. Universitas XXI, Iași 2011;

Petersen D. Kaille, Christensen P. Jens, Permin Anders, Bisgaard Magne- Virulence of Pasteurella multocida subsp. Multocida izolated from outbreaks of fowl cholera in wild birds for domestic poultry and game birds, Avian Pathology, 30, 2001;

Podar Cornel- Bolile animalelor din gospodăriile populațiilor, Ed. Ceres, București 1994;

Pop M., Vasiu C., Răpuntean Ghe.- Profilaxia și combaterea în bolile infecțioase ale animalelor, Ed. Ceres, București 1981;

Răducănescu H., Valeria Bica Popii- Bacteriologie Veterinară, Ed Ceres, București 1986;

Răpuntean Ghe., Răpuntean S- Bacteriologie specială veterinară, Tipo Agronomia, Cluj- Napoca 1999;

Stratulat Ghe., Marin Ghe- Creșterea păsărilor, Ed. Ceres, București 1989;

Vasiu C.- Bacterioze la animale, Ed. Academicpres, Cluj- Napoca 2001;

Velescu E.- Patologia bolilor infecțioase la animale, Ed. Terra Nostra, Iași 1999;

Velescu E.- Diagnosticul bolilor infecțioase, manual practic, Ed. Vasiliana, Iași 2002;

Xxx Legea sanitar- veterinară nr. 60/ 1974- Norme și măsuri sanitar- veterinare, București 1976;

Xxx Manual of standards for diagnostic test and vaccines- O.I.E, 1992;

Xxx Manual of standards for diagnostic test and vaccines- 2 nd edition- O.I.E 1992;

Xxx The Merck Veterinary Manual 8- ed. Merck Co. Inc. Whitehouse Statin, N.J., 1998;

Xxx Catalog produse pentru uz veterinar- Societatea Națională, Institutul Pasteur, București 2001;

Zarnea G.- Tratat de microbiologie generală, Vol. V, ed. Academiei Române 1994.