Factori de Complianta In Administrarea Tratamentului Antihipertensiv

LUCRARE DE DIPLOMǍ

„Factori de complianță în administrarea tratamentului antihipertensiv”

Cuprins

Partea generală

I. Importanța problemei

1. Prevalența hipertensiunii arteriale în România

2. Prevalența hipertensiunii arteriale în lume

3. Nosologie

Partea specială

II. Scopul și obiectivele lucrării

III. Material și metodă

IV. Analiza și comentarea datelor

Structura lotului studiat

Factorii de complianță

V. Discuții

VI. Concluzii

VII. Bibliografie

PARTEA GENERALĂ

I. Importanța problemei

De ce hipertensiunea arterială? Conform Organizației Mondiale a Sănătății hipertensiunea arterială sau tensiunea arterială crescută reprezintă principala cauză a mortalității cardiovasculare de aceea populația necesită o atenție sporită asupra aparatului cardiovascular în scopul prevenirii și nu în ultimul rând a tratării respectiv ținerii sub control a afecțiunii.[1],[21]

Potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la nivel global există peste un miliard de oameni suferinzi de hipertensiune arterială, afecțiune care prezintă riscul sa atingă numărul de 1,56 miliarde de persoane până în anul 2025. [1]

Tensiunea arterială crescută este cea mai întâlnită boală cronică, ce impune efectuarea vizitelor la medic, din Statele Unite. American Heart Association a aproximat costurile directe și indirecte ale afecțiunii la suma de $76,6 miliarde în anul 2010.[2]

În Statele Unite, 80% dintre hipertensivi sunt conștienți de starea lor de sănătate și 71% urmează un tratament medicamentos contra hipertensiunii arteriale. Cu toate acestea, numai 48% dintre persoanele conștiente că au hipertensiune arterială se trateză corespunzător și conform indicațiilor medicului.

Studiul INTERHEART a estimat că 22% din infarctele de miocard in Europa de Vest și 25% din infarctele din Europa centrala și de est se declanșează din cauza hipertensiunii arteriale iar cei cu antecedente de hipertensiune arterială sunt expuși unui risc de 2 ori mai mare de a face un infract miocardic decât cei cu tensiune arterială in limite normale.[15]

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai importante cauze care pot fi prevenite de morbiditate si mortalitate prematură. Această boală este cauzatoare de un număr crescut de complicații cardiovasculare: crește riscul de cardiopatie ischemică, boli vasculare periferice, insuficiență cardiacă, anevrism aortic, ateroscleroză difuză,embolie pulmonară, demență, insuficiență renală cronică, retinopatia hipertensivă și nefropatia hipertensivă.

1. Prevalența hipertensiunii arteriale în România

În România afecțiunea cardiovasculară cauzează peste 62% din totalul deceselor având o pondere de 26,6% din numărul total de DALY și respectiv 33% din numărul total de DALY cauzat de bolile netransmisibile.[9]

DALY=unitatea de măsură a încărcăturii unei boli care este egală cu numărul de ani din viață pierduți prematur secundar decesului cauzat de boala respectivă.[6],[7],[8]

România ocupa unul din locurile fruntașe din Europa la capitolul prevalenței crescute a hipertensiunii arteriale, anume 44,4%. Țările care au valori apropiate sau chiar mai mari decât România sunt: Bulgaria (44,5%), Ungaria (45,5%), Croația (46,7%), iar cele mai mici valori sunt înregistrate în Danemarca (34,5%), Franța (35,7%) și Olanda (36,6%).

Studiul SEPHAR( study for evaluation of prevalence of hypertension and cardiovascular risk in an adult population in Romania) desfășurat în perioada februarie-noimbrie 2005 de către prof dr. Maria Dorobanțu( șeful Clinicii de Medicina Internă si Cardiologie din Spitalul Clinic de Urgență “Floreasca”, București, președinte al Grupului de Lucru de Hipertensiune al Societății Române de Cardiologie în perioada 2002 – 2005) reprezintă primul studiu epidemiologic din țară derulat în România cu scopul determinării prevalenței tensiunii arteriale crescute precum și a factorilor de risc cardiovasculari întâlniți în rândul populației adulte.[10]

Conform acestui studiu, circa 40% din populația României suferă de hipertensiune arterială, una din două persoane adulte știe ce valori ale tensiunii are și cunoaște complicațiile pe care le poate da această afecțiune  iar 1/5 din totalul populației cu hipertensiune respectă întocmai tratamentul și își măsoară tensiunea arterială regulat.

Studiul a avut la bază completarea unor chestionare de către peste 2000 de subiecți intervievați cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 ani precum și măsurarea tensiunii arteriale, greutății corporale, a înălțimii, circumferinței taliei și prelevarea probelor de sânge (glucoză serică, colesterol total, HDL, LDL, TGL, PCR) in scopul prelucrarii rezultatelor.În urma studiului efectuat s-a concluzionat că din numărul participanților la studiu, 40% dintre aceștia au prezentat o tensiune arterială peste 140/90 mm Hg,49% fiind femei si 51% bărbați din rândul persoanelor tinere iar în populația vârstnică procentele fiind egale. Din numărul total 50% nu au fost diagnosticați niciodata cu hipertensiune și nici nu știau că au această afecțiune.Valorile tensiunii arteriale s-au împărțit în: ușoară la 55%, medie la 29%, severă la 16%. Prezența HTA izolată a fost mai rară decât cea însoțită de alți factori de risc. Din totalul de 42% persoane care se știau hipertensive, doar 17,8% respectau tratamentul. Se observă că la întrebarea: "medicul dvs a observat că aveti hipertensiune arterială?", 64% din subiecți au răspuns NU. Dintre hipertensivii cunoscuți, doar 39% sunt tratați, 37% cu monoterapie, predominant cu IECA, dar, ceea ce este remarcabil este biterapia – 43%, combinația cea mai utilizată fiind IECA plus diuretice, urmatã de betablocant plus diuretic. [11]
Obezitatea a fost identificată prin două metode: circumferința taliei, care se coreleazã cu grăsimea viscerală metabolic activă si IMC. Dupã primul indicator, obezitatea a fost prezentã la 37% din populatia cercetatã, 56% fiind obezi dupã criteriile calculului IMC. Conform acestor metode, în toată țara, sexul feminin la orice vârstă are o predispoziție mai mare către îngrășat decât bărbații la orice vârstă.
Dislipidemia este prezentã la 46% din populație, sub diverse forme: hipercolesterolemia totalã la 24%, LDL peste 130 mg/dl sau peste 100 mg/dl la diabetici la 24%, TGL peste 150mg/dl la 23% din populație, procentele fiind mai ridicate în Moldova si Oltenia.
În concluzie, doar 14% din populația adultă nu prezintă nici un factor de risc.

Ingrijorător este faptul că un procent ridicat de persoane nu se știau bolnave. Din totalul de 809 hipertensivi înregistrați, mai mult de jumătate au aflat cã sunt hipertensivi în urma studiului făcut pe aceștia. Acest lucru reflectã lipsa de educație a populației care nu își face un control periodic, dar si o lacună în sistemului nostru sanitar deoarece nu există o depistare activă a hipertensiunii arteriale la nivelul cabinetelor medicilor de familie. Prin urmare, populația trebuie să se autosesizeze și sa intervină în propriul stil de viață începând cu modificarea alimentației și să facă mai multă mișcare in vederea menținerii greutății în limite normale. Contribuția bolnavilor asupra propriului stil de viață poate aduce modificări semnificative la nivelul valorilor tensiunii arteriale asemeni unui medicament antihipertensiv iar combinarea mai multor modificări crește șansa rezultatelor vizibile într-un timp mai scurt.

Comparând România cu situația țărilor din zonă, constatăm o serie de asemănări cu Polonia și o situație mai proastă decat a Cehiei, țară care în 15 ani și-a redus mortalitatea cardiovasculară cu 5 procente impreună cu celelalte țări europene, față de România care în cotinuare se află în topul țărilor cu o tendință de creștere a mortalității.

2. Prevalența hipertensiunii arteriale în lume

În Statele Unite, în jur de 77,9 milioane(1 din 3) adulți suferă de hipertensiune arterială.[16]Conform Asociației „American Heart Association”, din 1999 până în 2009 rata mortalității din cauza hipertensiunii arteriale a crescut cu 17,1 procente.

Tabel 1: Clasificarea stadiilor hipertensiunii (JNC7) [34]

Hipertensiunea arterială se definește ca fiind presiunea sistolică de minim 140 mm Hg sau cea diastolică de minim 90 mm Hg. Diagnosticul se pune pe baza unei valori crescute a tensiunii arteriale in mod persistent iar stabilirea diagnosticului cu certitudine necesită vizita a cel puțin 2 medici sau personal medical. “Pre-hipertensiunea” reprezintă tensiunea sistolică de 120–139 mm Hg sau tensiunea diastolică de 80–89 mm Hg, asociată cu lipsa medicației anti-hipertensive și nediagnosticată în două ocazii de către un medic sau personal medical. Aproximativ 28% din americanii cu vârsta de peste 18 ani, adică aproape 59 de millioane de persoane, au “pre-hipertensiune.[22]

Hipertensiunea arterială este un factor major de risc pentru boli de inima si accident vascular cerebral. Ca primă cauză de deces, bolile de inima si accidentele vasculare cerebrale apar la aproximativ 30% dintre adulți cu vârsta ≥ 18 ani din Statele Unite ale Americii .[12] Disparitatea în prevalența hipertensiunii arteriale în rândurile rasiale au persistat cel puțin din 1960, insă prevalența cea mai mare rămâne în rândul adulților negri non-hispanici. Printre adulții cu hipertensiune arteriala, persoanele mexican-americane născute în afara Statelor Unite și a persoanelor fără asigurare de sănătate au avut valori mai mici alte tensiunii arteriale in 2005 – 2008(3). Printre persoanele suferinde de hipertensiune arterială, adulții negri non-hispanici au valori mai mari ale tensiunii arteriale(41,3%) în comparație cu non-hispanicii albi (28,6%) si hispanicii (27,7%). Bărbații au înregistrat o valoare mai scăzută a tensiunii arteriale decât femeile (42,7%).[13],[14]

În perioada 2007-2010, prevalența hipertensiunii arteriale ajustată pe vârste în rândul persoanelor cu vârsta ≥ 18 ani a fost de 29,6%. Diferențe substanțiale (diferență relativă> 10%), in prevalența hipertensiunii arteriale au fost determinate de grupa de vârstă, rasă,educație, țara de origine, venitul familiei, de asigurări de sănătate, diabet, obezitate, și statutul de dizabilitate.(13) Cele mai ridicate valori de tensiune arterială au fost observate în rândul celor cu vârsta≥ 65 ani (71,6%), adulții cu diabet zaharat(59,4%) și adulții negri non hispanici(41,3%).(12),(13) Prevalența hipertensiunii arteriale a rescut cu vârsta și a scăzut cu creșterea veniturilor.Adulții cu vârsta <65 ani, cu asigurare de stat au avut o rata mai mare de hipertensiune arterială (28,3%) decât cele cu asigurari private (20,0%) și cei care nu au asigurare (20,4%). Persoanele cu diabet zaharat au avut o rată semnificativ mai mare de hipertensiune arterială decât cei fără diabet zaharat (59,4% versus 27,7%), la fel ca cei care au fost obezi, comparativ cu cei care nu au fost (40,5% versus 25,0%) și cele cu un handicap, comparativ cu cei cu nici un handicap (40,2% față de 29,0%).

Prevalența hipertensiunii arteriale în rândul adulților din SUA cu vârsta minimă de 18 ani a fost de 28,6% în perioada 2009-2010 (figura 1). Nu a fost nici o schimbare semnificativă față de perioada 2007-2008. Prevalenta hipertensiunii arteriale a fost de 6,8% în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 18 – 39, 30,4% pentru cei cu vârsta de 40-59 ani și 66,7% pentru ce vârsta de 60 ani și peste.

Prevalența hipertensiunii arteriale a fost mai mare în rândul persoanelor de culoare non-hispanici(40,4%) decât în rândul persoanelor de culoare albă non-hispanici(27,4%) sau a persoanelor hispanice(26,6%).[13],[14]

Figura 1: Prevalența hipertensiunii arteriale în rândul adulților cu vârsta minimă de 18 ani din Statele Unite (2009-2010) [31],[37]

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), bolile cardiovasculare sunt cauzatoare, la nivel global, de moartea a 17 milioane de oameni anual.[1]

Echipa de cercetători a analizat numărul deceselor provocate de aceste maladii cardiovasculare în perioada 1980 — 2009 pentru sexul feminin si masculin sta minimă de 18 ani din Statele Unite (2009-2010) [31],[37]

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), bolile cardiovasculare sunt cauzatoare, la nivel global, de moartea a 17 milioane de oameni anual.[1]

Echipa de cercetători a analizat numărul deceselor provocate de aceste maladii cardiovasculare în perioada 1980 — 2009 pentru sexul feminin si masculin în funcție de patru grupe de vârstă: sub 45 de ani, 45 — 54 de ani, 55 — 64 de ani și peste 65 de ani.

S-a concluzionat că aproape toate țările din UE, excepție făcând România, au înregistrat scăderi importante ale ratelor de mortalitate de cauza cardiovasculara în ultimii 30 de ani, în cazul femeilor și al bărbaților, și la toate categoriile de vârstă.

Cele mai semnficative scăderi ale mortalității atât pentru sexul feminin cât și pentru cel masculin s-au observat în Danemarca, Olanda, Suedia și Marea Britanie pe când în Letonia, Lituania, Polonia și Ungaria se remarcă o scădere nesemnificativă statistic la sexul masculin. În schimb, situația României se inrăutățește deoarece se constată o creștere importantă a mortalității bărbaților.

Deși studiul nu are ca scop doar identificarea cauzelor, Nick Townsend consideră că această evoluție în bine la nivelul Europei se datorează cel mai probabil unor medicamente calitative așa cum sunt cele împotriva hipercolesterolemiei și împotriva hipertensiunii arteriale, dar și datorată scăderii numărului fumătorilor.

Singurele date legate de prevalența hipertensiunii arteriale în EUROPA provin din studiul MONICA(Multinational monitoring of trends and determinants in cardiovascular disease).[36] Aceste date au fost culese prin metode standardizate între anii 1989 și 1997 pentru un interval de vârstă (35- 64 de ani) în 29 de populații din 16 țări europene. Pentru identificarea factorilor de risc cardiovascular, subiecților participanți la studiu li s-au cules informații cu privire la statusul de fumător, înălțime, greutate, starea civilă, medicamentele folosite (contraceptive orale, aspirină, medicație pentru colesterol crescut) precum și recoltarea probelor de sânge de ser, plasma sau colesterol HDL și nu în ultimul rând măsurarea tensiunii arteriale. Acest studiu a indicat o prevalență a hipertensiunii arteriale cu o sistolica mai mare de 160 mm Hg diferită în funcție de țară: 2% (Toulouse, Franța) , 21% (North Karelia, Finlanda) la bărbați și 2% (Catalonia, Spania) la 17% (fosta RDG) la femei. S-a observat o scădere a tensiunii arteriale sistolice între 1980 și 1990 în marea majoritate a țărilor din Europa.[3], [4], [5]

3. Nosologie

Definiție: Hipertensiunea sau tensiunea arterială crescută reprezintă o afecțiune frecventă în care sângele exercită o presiune puternică asupra pereților arteriali fapt care predispune la o serie de complicații precum boli cardiace, accidente vasculare cerebrale și insuficiență renală.

Hipertensiunea arterială (HTA) este tensiunea arterială cu valori mai mari de 140/90 mm Hg indiferent de vârstă. Hipertensiunea arterială (HTA) constituie în prezent o problemă semnificativă de sănătate publică deoarece este cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară, cauza importantă de morbiditate si mortalitate a adulților. Al 7-lea raport al Comitetului National (American) de Prevenire, Depistare, Evaluare si Tratament (JNC VII) al bolilor cardiovasculare a denumit recent presiunea arterială normală ca având o valoare de 135/85 mmHg.[7]

Istoric: Medicul William Harvey(1578-1657) a inițiat înțelegerea aparatului și sistemului cardiovascular în cartea sa intitulată De out ordis ("Privind mișcarea inimii și a sângelui). Lista continuă cu o serie de alți oameni care s-au făcut remarcați la capitolul descoperirii bazei hipertensiunii arteriale din zilele noastre precum Thomas Young, Richard Bright si Frederick Akbar Mahomed(1849-1884) care a raportat pentru prima oară un caz de hipertensiune arterială la o persoană care nu avea nici o problemă cu rinichii. Prima măsurare a tensiunii arteriale a avut loc în anul 1733 de către clericul englez Stephan Hales. Însă, hipertensiunea ca afecțiune clinică a fost introdusă 1896, odată cu inventarea sfigmomanometrului cu manșetă, de Scipione Riva-Rocci, invenție îmbunătățită mai târziu de Nikolai Korotkoff. [18],[19]

Din punct de vedere istoric, tratamentul așa numitei la vremea respectivă „boala pulsului greu”, consta în reducerea cantității de sânge prin sângerare provocată sau aplicarea de lipitori.(19)Ulterior s-au folosit 3 modalități de tratament: restricția de sodiu, simpatectomia(rezecția chirurgicală a unor părți din sistemul nervos simpatic) și terapia cu substanțe pirogene care aveau la baza injectarea unor substanțe cauzatoare de febră.[19], [20]

Clasificarea tensiunii arteriale:

Conform JNC 7 ( The Seventh Report of the Joint National Committee on Prevention, Detection, Evaluation and Treatment of High Blood Preasure) o persoană cu vârsta mai mare de 18 ani care prezintă în mod constant o valoare a tensiunii arteriale mai mare de 139/89 mm Hg este diagnosticată cu hipertensiune arterială. În condițiile în care tensiunea arteriala este monitorizată în ambulatoriu pe 24 ore, atunci valorile de referință scad la 135/85 mm Hg.[17] Astfel, în standardele internaționale se deosebesc 4 stadii de hipertensiune: pre-hipertensiunea(120-139 mm Hg pentru sistolică și 90 mm Hg pentru diastolică), hipertensiunea arterială în stadiul I(140-159 mm Hg pentru sistolică și 90-99 mm Hg pentru diastolică), hipertensiunea arterială în stadiul II(sistolica mai mare sau egală cu 160 mm Hg si diastolica mai mare sau egală cu 100 mm Hg) si hipertensiunea arterială sistolică izolată, formă des întâlnită la persoanele în vârstă(sistolica mai mare sau egală cu 140 mm Hg iar diastolica mai mică decat 90 mm Hg).[23],[24],[25] Hipertensiunea arterială denumită si drept "rezistentă" apare în cazul în care tratamentul antihipertensiv nu scade valoarea tensiunii arteriale până la limitele normale.[32]

Diagonstic: Diagnosticul hipertensiunii arteriale se pune pe baza valorilor măsurate ale tensiunii arteriale de aceea este necesară o evaluare corectă si regulată a acesteia. În cazul în care pacientul prezintă in mod persistent valori crescute ale tensiunii arteriale, pentru stabilirea diagnosticului cu certitudine, se impune măsurarea a 3 tensiuni arteriale peste 140/90 mm Hg în 3 întâlniri separate. Pentru evitarea stabilirii unui diagnostic eronat, pacienții care prezintă așa-zisa hipertensiune de halat alb sunt vizitați la domiciliu în scopul măsurarii tensiunii arteriale.(Un diagnostic corect cuprinde analiza istoricului medical al pacientului precum și examinarea fizică. Cu cel puțin o oră înainte de măsurarea tensiunii arteriale se recomandă evitarea exercițiilor fizice extenuante, consumul de băuturi sau alimente cu conținut de cafeină(cafea, ceai, cola) și fumatul. Pentru cel puțin 5 minute înainte de măsurarea tensiunii arteriale e necesar repausul fizic și se impun două măsurari consecutive realizându-se media aritmetică a valorilor obținute. Dacă tensiunea arteriala este mărită, se recomandă efectuarea unui consult oftalmologic, neurologic si cardiologic.[26] În cazul în care aceste examinari nu oferă dovezi ale unei hipertensiuni arteriale vechi, medicul va efectua cel puțin înca 2 măsurari ale tensiunii arteriale la doua consultații diferite în timp pentru confirmarea diagnosticului.
În momentul diagnosticării hipertensiunii arteriale, pentru a se evalua posibilele complicații de la nivelul altor organe, sunt necesare o serie de alte examinări precum evaluarea funcției renale și electrocardiograma(EKG) pentru a identifica posibile anomalii ale inimii, ingroșarea miocardului sau alte anomalii cardiace minore. De asemenea se pot efectua și alte analize de laborator în scopul depistării posibilelor cauze de hipertensiune arterială secundară și pentru a stabili dacă aceasta a determinat afecțiuni oculare, renale sau ale inimii. Suplimentar se fac analize pentru depistarea diabetului zaharat și a hipercolesterolemiei, acestea din urmă fiind importanți factori de risc în dezvoltarea afecțiunilor inimii impunându-se administrarea tratamentului medicamentos.

Tabel 2: Analize obligatorii în depistarea hipertensiunii arteriale [28] [29] [30]

Investigațiile opționale în determinarea hipertensiunii arteriale sunt: ecocardiografia, Doppler carotidian(se observă îngroșarea peretelui arterial si prezența plăcilor de aterom) și microalbuminuria(la pacienții hipertensivi cu diabet zaharat, microalbuminuria este o investigație indispensabilă).

Factorii de risc: În timp, unii factori de risc pot fi ținuți sub control, pe când alții sunt preveniți cu ușurință.[27]

Vârsta: O data cu înaintarea în vârstă crește riscul apariției hipertensiunii arteriale

însă diferă perioada dezvoltării afecțiunii in funcție de sex: bărbații sunt predispuși la hipertensiune arteriala in jurul vârstei de mijloc pe când femeile au șanse mai mari sa sufere de tensiune arterială crescută la menopauză.

Rasa: Persoanele de culoare sunt cele mai predispuse hipertensiunii arteriale

precum și a complicațiilor ce pot insoți boala decât persoanele de rasă albă.

Istoricul medical al familiei: Hipertensiunea arterială este o boală care se

transmite genetic.

Supraponderabilitatea: Odată cu creșterea în greutate, crește si nevoie de sânge

pentru a suplimenta oxigenul și nutrienții din țesuturi asfel exercitându-se o presiune crescută asupra pereților vasculari.

Lipsa activității fizice: Persoanele sedentare au un risc mai mare de a suferi de

hipertensiune arterială. Dacă rata cardiacă crește, presiunea asupra arterelor este mai mare din cauza inimii care pompează mai puternic la fiecare contracție.

Fumatul: Tutunul crește tensiunea arterială și îngroașă arterele, iar substanțele

chimice din țigări afectează căptușeala pereților arteriali.

Comportament eronat în alimentație: Sarea in exces favorizează reținerea de

lichide în organism ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale. Carența de potasiu produce un dezechilibru al nivelului de sodiu provocând o acumulare excesivă de sodiu în organism. Dieta săracă in vitamina D poate avea efecte negative asupra rinichilor deși această ipoteză este incă nesigură potrivit cercetătorilor. Excesul de alcool crește tensiunea arterială deoarece alcoolul stimulează eliminarea unor hormoni capabili sa crească circulația sanguină și să intensifice bătăile inimii.

Stresul: Un factor important în creșterea activității cardiovasculare e reprezentat

de stres deoarece în această situație pacientul este predesipus să facă greșelile menționate mai sus.

Bolile cronice: Afecțiuni precum: hipercolesterolemie, diabetul zaharat, bolile

renale și apneea obstructivă cresc nivelul tensiunii arteriale. Sarcina este o stare fiziologică care poate declanșa hipertensiunea arterială.

Figura 2: Stratificarea riscului cardiovascular în funcție de valorile tensiunii arteriale

Tratamentul antihipertensiv:

Obiectivele tratamentului antihipertensiv sunt precise si bine stabilite:

Se urmărește scăderea valorilor tensiunii arteriale pănă la atingerea limitei normale. Ideal este reducerea tensiunii arteriale sub 140/90 mm Hg.

Urmărirea riscului total pe termen lung cu privire la mortalitatea si morbiditatea cardiovasculară precum și prevenirea și reducerea acestuia cât mai mult posibil.

Identificarea factorilor de risc reversibili (obezitatea abdominală, fumatul, diabetul zaharat, dislipidemia), combaterea lor și impunerea tratamentului adecvat.

După efectuarea unor studii s-a demonstrat că la pacienții cu hipertensiune arterială care necesită administrarea tratamentului pe durata întregii vieți, costul acestuia este eficient deoarece reduce incidența bolilor cardiovasculare si a mortalității. În schimb, la pacienții tineri, scopul principal al tratamentului nu constă în prevenirea evenimentelor morbide, ci în prevenirea afectării organelor țintă care în timp vor stabili gradul riscului de a dezvolta maladia la care pacientul este predispus. Totuși, unele evenimente cardiovasculare sunt greu de combătut iar restrângerea medicației antihipertensive strict la pacienții cu risc crescut sau foarte crescut nu reprezintă o soluție deși costul tratamentului este pus în balanță cu măsurile legate de schimbarea modului de viață fiind considerate gretuite.

Decizia impunerii tratamentului medicamentos împotriva tensiunii arteriale crescute se face pe baza valorilor tensiunii arteriale diastolice cât și a celei sistolice.

Hipertensiunea arterială sistolică izolată la tineri trebuie tratată doar prin metode nefarmacologice, pe când la vârstnici este permisă administrarea de medicamente. Durata tratamentului antihipertensiv este indefinită. Se poate ca în urma unui tratament eficient si de lungă durată, hipertensiunea arterială sa fie controlată prin doze mai mici de medicamente, dar acest lucru poate fi stabilit doar de către medic.

A) Tratamentul nefarmacologic: Constă în modificări ale stilului de viață și trebuie instituite la momentul oportun la orice pacient indiferent de gradul hipertensiunii arteriale. Scopul este de a scădea valorile tensionale, de a controla factorii de risc si de a reduce numărul agenților antihipertensivi. Aceste măsuri sunt acceptate la nivel global, iar cele mai importante si de luat în calcul sunt:

Încetarea fumatului

Reducerea obezității

Moderația consumului de alcool

Mișcarea fizică

Reducerea consumului de sare

Creșterea aportului de fructe si legume si scăderea grăsimilor saturate și totale(33)

Oprirea fumatului

Tabagismul este responsabil de creșterea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace însă și fumatul pasiv are un rol asupra riscului de a dezvolta boli coronariene. După fumatul unei țigarete, aceste modificări persistă minim 15 minute datorită stimulării terminațiilor nervoase ce determină creșterea catecolaminelor plasmatice,implicit a tensiunii arteriale.Studiile epidemiologice au demonstrat că valorile tensionale la fumători au fost la fel sau chiar mai mici decât la nefumători, creșterea fiind evidentă la fumătorii înrăiți si cu vechime. În concluzie, încetarea fumatului nu scade tensiunea arterială, însă scade riscul afecțiunilor cardiovasculare precum accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic. Fumătorii hipertensivi trebuie sfătuiți cu privire la riscurile fumatului si pot fi îndrumați să urmeze o terapie de substituție cu nicotină,bupropion sau varenilclina, aceasta din urmă având o eficență documentată pe termen scurt și pe termen lung pentru efectul placebo.

Moderarea consumului de alcool

Studiile arată că mortalitatea este asociată cu consumul de alcool, pe când cei care consumă alcool cu moderație sau deloc au o rată a mortalității scăzută semnificativ. Niveluri mari ale consumului necontrolat de alcool sunt strâns legate de riscul crescut de accident vascular cerebral. Consumul de alcool reduce efectele terapiei contra tensiunii arteriale ridicate însă reducerea consumului acestuia poate avea efecte reversibile in cel puțin o săptămână de în proporție de 80%. Persoanele care consumă mai mult de 5 doze de alcool pe zi pot înregistra o creștere bruscă a tensiunii arteriale după încetarea consumului de alcool. Cantitățile de alcool admise la persoanele hipertensive diferă în funcție de sex. Bărbații hipertensivi consumatori de alcool trebuie să consume maxim 20-30 grame de etanol pe zi pe când femeile trebuie să se limiteze la maxim 10-20 grame pe zi.

Restricția de sare

Consumul crescut de sodiu este un factor important care determină creșterea semnificativă a tensiunii arteriale. S-a constatat de către studiile randomizate pe pacienții hipertensivi că tensiunea arterială poate scădea cu până la 6 mmHg dacă se reduce aportul de sare cu 80-100(4,7-5,8 g) mmol pe zi la un consum inițial de 180 mmol (10,5g). La persoanele de rasă neagră, la cele de vârstă mijlocie, vârstnicii precum și bolnavii de hipertensiune, diabet zaharat sau boli ale rinichiului,efectul în urma restricției la sodiu este mai satisfacător datorită sistemului renină-angiotensină-aldosteron care se activează împreună cu sistemul nervos simpatic și determină scăderea hipertensiunii arteriale. Pacienții sunt îndrumați sa evite alimentele foarte sărate, în special cele procesate, sa nu adauge sare în mâncare și să folosească ingrediente naturale în preparerea mâncărurilor deoarece acestea conțin potasiu natural. În zilele noastre aportul zilnic de sare permis este de 65 mmol pe zi(3,8 g) ceea ce este greu de suportat.

3. Modificări în dietă

În ultimul timp, consumul crescut de potasiu precum și o dietă bogată în fructe, legume și săracă în grăsimi au determinat scăderea tensiunii arteriale. Câteva studii clinice și analize făcute atestă faptul că administrarea de suplimente cu acizi grași omega 3 polinesaturați au rol în scăderea tensiunii arteriale crescute deși efecte vizibile s-au înregistrat după administrarea de doze mari( tensiunea sistolică scade cu 4 unități iar cea diastolică cu 2,5 mmHg). Fibrele nu au un efect convingător asupra scăderii tensiunii arteriale însă suplimentele de calciu si magneziu sunt responsabile de scăderea acesteia. Așadar, hipertensivii trebuie sfătuiți să mănânce multe legume și fructe (4-5 porții sau 300 grame de legume pe zi), să mărească consumul de pește și să îl scadă pe cel de grăsimi saturate și colesterol.

Reducerea greutății corporale

Numeroase studii confirmă faptul că greutatea corporală este direct proporțională cu creșterea tensiunii arteriale, excesul de grăsime predispune la hipertensiune arterială iar reducerea greutății la pacienții obezi scade semnificativ valorile tensionale având efecte benefice si pe factorii de risc asociați: diabetul zaharat, hiperlipidemia, apneea obstructivă în somn, hipertrofia ventriculară stângă. Scăderile în greutate, cu sau fără restricție de sare previn hipertensiunea la indivizii supraponderali cu tensiune arterială normal-înaltă și pot facilita scăderea administrării medicamentelor. Deoarece o dată cu înaintarea în vârstă crește si greutarea corporală(0,5-1,5 kg pe an), se urmărește ca scop principal stabilizarea greutății.

Exercițiul fizic

Lipsa de mișcare fizică este un factor important de mortalitate cardiovasculară, independent de tensiunea arterială și de alți factori de risc. Nivelele moderate de exercițiu au scăzut tensiunea arterială crescută și totodată a redus greutatea corporală, grăsimea corporală și circumferința taliei și a crescut sensibilitatea la insulină și nivelurile de HDL-colesterol. Pacienții sedentari trebuie sfătuiți să desfășoare exerciții de intensitate moderată timp de 30-45 de minute pe zi(mers pe jos, jogging, inot) în combinație cu exerciții de rezistență însă trebuie evitate exercițiile intense care suprasolicită bolnavul deoarece pot avea un efect presor asupra acestuia. Dacă valorile tensiunii nu scad în urma exercițiilor fizice, atunci acestea trebuie scoase din schema pacientului și se urmărește efectul tratamentului medicamentos.

B) Terapia farmacologică: În momentul de față există multe medicamente indicate contra hipertensiunii arteriale, însă schema terapeutică diferă de la pacient la pacient. Este de reținut faptul că se prefera asociarea mai multor medicamente în doze mici în detrimentul monoterapiei deoarece sunt mai ușor de controlat valorile tensionale. Se recomandă controlul periodic la medic pentru verificarea eficienței tratamentului si urmărirea eventualelor reacții adverse iar în cazul acesta adaptarea si modificarea schemei terapeutice.

Conform Ghidului ESH/ESC 20333, terapia antihipertensivă are la bază îndeplinirea următoarelor cerințe: (33)

Medicația antihipertensivă trebuie să scadă valorile crescute ale tensiunii arteriale fapt care aduce beneficii datorită scăderii tensiunii arteriale per se indiferent de medicamentele folosite.

Cele mai eficiente medicamente care scad adecvat tesniunea arterială și reduc efectele cardiovasculare sunt: diureticile tiazidice (clortalidona și indapamina), betablocantele, calciu antagoniști, inhibitorii ECA și antagoniștii de receptori de angiotensină.

În momentul alegerii terapiei antihipertensive se ține cont de:

1) experiența și interacțiunea fiecărui pacient cu clasa de medicamente recomandate (eficiența lor cât și efectele adverse apărute)

2) efectele terapiei asupra factorilor de risc cardiovascular conform profilului de risc cardiovascular individualizat

3) prezența afecțiunii clinice cardiovasculare, a afectării renale si a dibetului zaharat, boli care pot fi tratate cu alte medicamente mai potrivite

4) prezența altor dereglări ce pot influența administrarea antihipertensivelor

5) posibilitatea de a interacționa cu alte medicamente folosite de pacient pentru alte afecțiuni

6) costul medicamentelor sa fie acceptabil atât pentru pacient cât și pentru furnizorul de sănătate

1) Monoterapia

Tratamentul se inițiază cu un singur medicament administrat în doză mică.

În cazul tensiunii arteriale controlate, pacientului i se dă o doză plină a agentului inițial sau se trece pe un agent dintr-o altă clasă care de asemenea trebuie să se administreze în doză mică si mai apoi în doză plină. Această schimbare e necesară dacă tensiunea arterială nu scade sau se înregistrează efecte adeverse importante. Termenul de "monoterapie secvențială" permite detectarea drogului la care fiecare bolnav reacționează cel mai eficient cu un nivel de toleranță cât mai crescut. Conform "ratei de responderi" (scăderea tensiunii sistolice > 20 mmHg și diastolice >10 mmHg) la orice agent în monoterapie este aproximativ 50% , totuși capacitatea oricărui agent folosit singur de a scădea valorile tensionale până la 140/90 mmHg nu depășește 20-30%. Această procedură este frustrantă si complicată pentru medici cât și pentru pacienți ceea ce poate scădea complianța și întârzierea pacienților hipertensivi cu risc mare la controlul medical de urgență al tensiunii arteriale.

2) Tratamentul combinat

Studiile au demonstrat că regimul de tratament cel mai eficient în reducerea tensiunii arteriale crescute constă în combinația a cel puțin două medicamente. Terapia combinată este des utilizată la pacienții diabetici, renali și cei cu risc înalt însă mai ales la pacienții a căror valori tensionale sunt urmărite. Într-un studiu recent efectuat pe hipertensivi cu risc mare, aproximativ 9 din 10 pacienți au fost tratați cu două sau mai multe medicamente antihipertensive pentru a scădea tensiunea arterială la < 140/90 mmHg. În Ghidul 2003 ESH/ESC3 se recomandă a nu se limita încetarea monoterapiei cu începerea unei combinații de doar 2 medicamente antihipertensive și ca primă abordare terapeutică să se ia în calcul tratamentul combinat ca o alternativă la monoterpaie. Un dezavantaj al tratamentului cu două medicamente este riscul de a expune pacientul la un agent inutil. Avantajele totuși sunt mai numeroase:

1) deoarece se folosesc 2 medicamente combinate, acestea se prescriu în doză mica fapt care scade riscul apariției efectelor secundare în comparație cu monoterapia în care se administrează un drog în doză mare.

2) se evită sentimentul de frustrare produs de căutarea medicamentului eficient în scăderea tensiunii arteriale

3) se pot combina cele 2 medicamente într-o singură tabletă pentru simplificarea tratamentului si pentru optimizarea complianței

4) se pot atinge valorile țintă ale tensiunii arteriale mai degrabă prin începerea tratamentului cu o combinație de medicamente decât în monoterapie

Următoarele combinații de două medicamente s-au dovedit a fi eficiente:

° Diuretic tiazidic și inhibitor ECA

° Diuretic tiazidic și antagonist de receptor de angiotensină

° Antagonist de calciu și inhibior ECA

° Antagonist de calciu și antagonist de receptor de angiotensină 21

° Antagonist de calciu și diuretic tiazidic

° Beta-blocant și calciu antagonist (dihidropiridinic)

Figura 3: Clasele de medicamente cele mai eficiente folosite în combinție

Tratamentul în combinație ar trebui sa fie cel mai frecvent utilizat în special la pacienții cu risc cardiovascular mare, la cei care prezintă o tensiune arterială foarte crescută ( mai mare de 200/100 mmHg),la pacienții cu factori de risc multiplii, cu leziune subclinică de organ, diabet zaharat și indivizii cu boli renale.

După ce tratamentul antihipertensiv a fost stabilit, pacientul are datoria de a se prezenta la control medical dupa 2 respectiv 4 săptămâni pentru a se evalua eficacitatea medicației. În momentul în care obiectivele tratamentului au fost îndeplinite, intervalul de vizită se modifică la câteva luni de zile. În funcție de organizația localaă de resurse de sănătate, unele vizite pot fi efectuate și de către non medicii personalului medical adică asistentele medicale.Se recomandă evaluarea factorilor de risc și afectarea organelor asimptomatice, cel puțin o dată la 2 ani. (40)

Prevenția secundară

a. Agenți hipolipemianți:

La pacienții hipertensivi cu valori ale colesterolului total sub 190 mg/dl și ale LDL-colesteroului sub 115 mg/dl se recomandă tratament hipolipemiant.

b. Tratamentul antiagregant:

Tratamentul cu doze mici de aspirină (75 mg/zi) se instituie doar la pacienții cu vârsta peste 50 ani care își țin sub control valorile tensionale.

Rolul asistentei medicale în monitorizarea tensiunii arteriale:

În momentul prezentării bolnavului la cabinetul medicului de familie, asistenta medicală are datoria de a trece în fișa de monitorizare a pacientului hipertensiv toate modificările apărute în urmă cu 3 luni de la ultimul control medical. Această fișă cuprinde mai multe rubrici cu privire la valorea tensiunii arteriale, măsurătorile pacientului(greutate, înălțime, circumferința abdominală), statusul de fumător, verificarea administrării medicației și sesizarea posibilelor efecte adverse importante, dieta alimentară implicit evaluarea consumului de alcool și notarea ultimelor analize de sânge(glicemia, HDL colesterol, LDL colesterol, colesterol total, TG).

Măsurarea tensiunii arteriale la cabinetul medical impune respectarea unor condiții standard:

utilizarea unui dispozitiv valid care este verificat periodic;

pacientul stă in poziție șezândă și i se măsoară tensiunea arterială după un repaus de 5 minute, cu brațul întins și susținut în liniște;

în cazul diferențelor mai mari de 20 mmHg între brațul stâng si cel drept precum și o valoare tensională mai mare de 140/90 mm Hg, se repetă procedura;

uneori e necesară măsurarea acesteia în ortostatism;

Pacientului i se aduce la cunștiință modul si ritmul de administrare a medicamentelor hipertensive precum și posibilele efecte secundare care pot apărea în urma ingerării acestora( hipotensiune permanentă sau ortostatică, aritmii, palpitații, constipație, diaree, tuse seacă, impotență, tulburări ale somnului și uscarea mucoaselor). Se verifică cu atenție modul de înțelegere a schemei terapeutice și corectitudinea respectării ei.Totodată, bolnavul este sfătuit să nu întrerupă tratamentul și sub nici o formă să nu îl asocieze cu alcool deoarece riscă o creștere bruscă a tensiunii arteriale. Consumul scăzut de sare și adoptarea unui regim de viață sănătos combinat cu o activitate fizică moderată contribuie de asemenea în procesul de reglare a valorilor tensionale cât mai aproape de limitele ideale. Pacientului i se pun la dispoziție materiale educative pentru înțelegerea mai eficientă a bolii și este îndrumat sa respecte programarea următorului control.

Cele mai folosite medicamente antihipertensive sunt împărțite în mai multe clase și acestea sunt:

diureticele( Furosemid, Bumetanid, Clortiazidă, Spironolactonă, Indapamidă) cu efect în scăderea tensiunii arteriale prin acțiune asupra rinichilor( sarea și apa se elimină prin urină)

inhinitorii de enzimă de conversie( Enalapril, Captopril, Rampiril,Lisinopril) care scad tensiunea arterială prin acțiune asupra vaselor de sânge

blocanții receptorilorr de angiotensină II( Losartan, Valsartan, Telmisartan)

beta-blocantele( Propranolol, Timolol, Metoprolol, Atenolol, Arotinolol, Celiprolol, Butaxamine) cu efect de scădere a tensiunii arteriale având acțiune asupra inimii

blocantele canalelor de calciu( Nimodipina, Verapamil, Benidipina, Diltiazem) care scad tensiunea arterială prin dilatarea vaselor de sânge

PARTEA SPECIALĂ

II. Scopul și obiectivele lucrării

Deși s-au efectuat numeroase studii și cercetări în scopul determinării complianței pacienților hipertensivi la tratamentul prescris, rezultatele nu au fost întotdeauna concludente. După cum reiese și din lucrare, complianța scăzută apare nu numai din cauza sistemului medical deficitar ci și din cauza pacienților care nu respectă recomandările medicului.

Scopul lucrării:

Acest studiu are la bază identificarea factorilor cei mai întâlniți de complianță în rândul populației hipertensive adulte.

Obiective:

evaluarea unui număr cât mai mare de pacienți hipertensivi cu privire la complianța tratamentului medicamentos prescris folosind metoda chestionarului

identificarea grupelor populaționale la risc care nu aderă la tratament

analiza profilului medical al fiecărui pacient chestionat

stabilirea unei corelații între datele bolnavilor, factorii declanșatori și valorile tensionale înregistrate precum și controlul tensiunii arteriale

III. Material și metodă:

În perioada ianuarie 2014 – mai 2014 am efectuat un studiu prospectiv, folosind metoda chestionarului pe un lot de 52 hipertensivi. Pentru 45 dintre aceștia răspunsurile s-au validat prin completarea integrală a chestionarului conform cerințelor întrebărilor . Pacienții au fost aleși de pe secția de Cardiologie a Spitalului Județean Brașov, din cabinetul de medicină de familie a Doamnei doctor Andrea Neculau și din cercul de rude si vecini diagnosticați cu hipertensiune arterială.

Chestionarul este structurat în 2 părți:

întrebări care stabilesc profilul medical al pacientului legate de: vârstă, sex, greutate, înălțime, status de fumător, vechimea bolii, gradul de hipertensiune arterială, încadrare în clasa de risc, modul în care se ține sub control tensiunea arterială, gadul de acuratețe a măsurătorilor

întrebări care vizează factorii de complianță legate de: factori care implică medicul și asistenta medicală, efectele adverse ale tratamentului medicamentos, lipsa cunoștințelor medicale, costurile tratamentului, schema de tratament dificil de înțeles, probleme de memorie, dificultate în prezentarea pacientului la cabinetul medicului de familie, stilul de viață adoptat în conformitate cu boala, percepția greșită față de boală

Structura chestionarului este următoarea:

1. Vă rugăm să specificați:

Vârsta dumneavoastră _ _ ani

Sexul M/F

Greutate _ _ kg

Înalțime _ _ _ m

Fumător DA/NU (daca DA de cati ani) ______ ani

~ La următoarele întrebări vă rugăm să bifați căsuța din dreptul răspunsului pe care îl considerați potrivit ~

2. De când ați fost diagnosticat/ă cu Hipertensiune Arterială?

Sub 1 an [ ]

Sub 5 ani [ ]

Sub 10 ani [ ]

Peste 10 ani [ ]

3. Care a fost cea mai mare valoare masurata a Tensiunii dumneavoastră Arteriale ?

Între 120-130 cu 80-85 mmHg [ ]

Între 130-140 cu 85-90 mmHg [ ]

Între 140-160 cu 90-100 mmHg [ ]

Între 160-180 cu 100-110 mmHg [ ]

Peste 180 cu 110 mmHg [ ]

4. Cum obisnuiți să vă masurați Tensiunea Arterială?

Singur, acasă [ ]

La medic [ ]

Membrii familiei [ ]

Prieteni, vecini [ ]

5. Ce aparat folositi pentru a va masura tensiunea arteriala?

Tensiometru manual [ ]

Tensiometru electronic [ ]

Nu imi masor singur acasa tensiunea arteriala [ ]

6. Vă rugăm să specificați pe care dintre următoarele boli știți să le mai aveți:

Diabet Zaharat [ ]

Infarct miocardic [ ]

Angină pectorala [ ]

Insuficiență cardiaca(inima mărită) [ ]

Accident vascular cerebral [ ]

Insuficiență renală [ ]

Circulație proastă la picioare [ ]

Obezitate [ ]

Grăsimi crescute în sânge [ ]

7. Părinții dumneavoastră au suferit de Hipertensiune Arterială sau de alte boli de inima?

DA [ ]

NU [ ]

8. Cat de des consumati cel putin unul dintre urmatoarele alimente: muraturi, mezeluri, branzeturi sarate/adaugati sare in plus mancarii?

Zilnic [ ]

O data pe saptamana [ ]

Mai mult de 10 zile pe luna [ ]

Deloc [ ]

9. In ce masura consumati alcool?(vin,bere,tarie)

Minim un pahar/zi [ ]

Mai putin de un pahar pe zi [ ]

Un pahar pe saptamana [ ]

Deloc

10.Ce activitati fizice desfasurati cel mai des?

Plimbatul in parc [ ]

Jogging [ ]

Mersul pe jos pana la piata [ ]

Urcatul scarilor [ ]

Sunt sedentar [ ]

11. Cand sunteti intr-un cabinet medical, preferati sa vi se masoare tensiunea arteriala de catre:

Asistenta medicala [ ]

Medic [ ]

Nu conteaza [ ]

12. Fructele si legumele sunt incluse in alimentatia dumneavoastra..

La cel putin o masa/zi [ ]

La mai mult de 5 mese pe saptamana [ ]

La mai putin de 5 mese/luna [ ]

Mai rar de o luna [ ]

13.Cunoașteți complicațiile Hipertensiunii Arteriale?

DA [ ]

NU [ ]

14. Vi s-a adus la cunoștință de către medicul dumneavoastră modul în care trebuie să vă luați medicamentele prescrise pentru tratamentul Hipertensiunii Arteriale?

DA [ ]

NU [ ]

15. Vi s-a întamplat să scădeți singur dozele medicamentelor dacă ați observat normalizarea Tensiunii Arteriale?

DA [ ]

NU [ ]

16. Considerați necesar tratamentul Hipertensiunii Arteriale pentru o perioadă lungă de timp?

DA [ ]

NU [ ]

17. Aveți probleme de memorie care să vă împiedice să vă luați singur/ă medicamentele ?

DA [ ]

NU [ ]

18. Familia sau prietenii vă ajută să aplicați tratamentul prescris de medic?

DA [ ]

NU [ ]

19. Ajungeți cu ușurință la cabinetul medicului sau la farmacie?

DA [ ]

NU [ ]

20.Cunoașteți valoarea Tensiunii Arteriale pe care e normal să o aveți?

DA [ ]

NU [ ]

21. Cât timp credeți că durează tratamentul Hipertensiunii Arteriale?

O lună [ ]

Un an [ ]

Toată viata [ ]

Pană la normalizarea tensiunii arteriale [ ]

22. Medicul dumneavoastră v-a informat în legatură cu valoarea optimă a Tensiunii Arteriale pe care dumneavoastră trebuie să o aveți?

DA [ ]

NU [ ]

Dacă răspunsul este DA ,vă rugăm să o precizați: _______mmHg

23. Vi s-a intamplat vreodată să opriți singur tratamentul din cauza faptului că medicamentele pe care le luați vă făceau să vă simțiți rău (amețeli, oboseală, dureri de cap, palpitații, depresie, tuse, greață, diaree, înroșirea feței, gură uscată, greutate la respirație, sufocare, impotență etc.) ?

DA [ ]

NU [ ]

24. Înțelegeți întotdeauna indicațiile legate de tratamentul dumneavoastră, pe care vi le oferă medicul?

DA [ ]

NU [ ]

25. Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă luați medicamentele din lipsă de bani?

DA [ ]

NU [ ]

~Va mulțumesc pentru cooperare~

Structurarea chestionarului pe întrebări:

I) Profilul medical al pacientului:

Gradul hipertensiunii artriale: întrebarea 3

Încadrearea în grupele de risc: întrebările 1,6,7

Acuratețea măsurătorilor: întrebările 4 și 5

Vechimea bolii: întrebarea 2

II) Factorii de complianță:

Cauze legate de medic și asistenta medicală: întrebările 11, 14, 22

Efecte adverse ale medicației: întrebarea 23

Percepția greșită față de afecțiune: întrebarea 13

Cunoștințe medicale: întrebările 15, 16, 20, 21

Regim și stil de viață: întrebările 8, 9, 10, 12

Costurile tratamentului: întrebarea 25

Indicații prea complicate: întrebarea 24

Deficite de memorie: întrebarea 17

Dificulate în a se prezenta la medicul de familie: întrebările 18, 19

IV. Analiza și comentarea datelor

Structura lotului studiat:

A)Profilul medical al pacientului

Vârsta

Graficul 1: Distribuția hipertensivilor pe grupele de vârstă

După cum reiese din graficul de mai sus, majoritatea hipertensivilor se încadrează în grupa de vârstă de peste 65 ani cu un procent majoritar de 53.3 %, fiind urmați de cei cu vârste cuprinse între 55 și 64 ani cu 24.4%, categorie aflată la doar 2.2 procente distanță de hipertensivii tineri care au cel mai mic procentaj: 22.2%.

Vârsta este un element valoros în aprecierea riscului cardiovascular al unui pacient hipertensiv, în special fiind corelata cu vechimea bolii.

2 . Sexul

Graficul 2: Distribuția hipertensiunii arteriale pe sexe

Se obervă o proporție mai crescută în rândul bărbaților decât a femeilor. Deși diferența nu este una substanțială( bărbați 53.3% și femei 46.6%), se poate deduce faptul că sexul masculin este mai predispus către hipertensiunea arterială decât sexul feminin din cauza lipsei conștienciozității de care femeile dispun intr-o măsură mai mare prin natura lor. Chiar dacă numeroase studii atestă faptul ca femeile la menopauză au un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare din cauza diminuării cantității estrogenului cu rol de protecție prin metabolizarea glucozei, bărbații stabilesc sexul majoritar prin stilul de viață mai agitat și alimentația bogată în grăsimi.

3. Indicele de masă corporală

Graficul 3: Distribuția hipertensiunii arteriale în funcșie de indicele de masă corporală

După cum se poate observa, majoritatea pacienților hipertensivi(46.6%) au un indice de masă corporală cuprins între 25 și 30 de unități, ceea ce ii clasifică ca fiind drept supraponderali. Nu este de omis nici procentul de 35.5% reprezentat de persoanele cu obezitate, fapt îngrijorător deoarece greutatea coroprala indică un element important în încadrarea pacienților în grupele de risc cardiovascular crescut. Un procent destul de mic este ocupat de persoanele normoponderale(17.7%). Din acest procent, 11.06% il reprezină femeile, iar restul de 6.63% aparține bărbaților, fapt care dovedește încă o dată că sexul masculin are un risc cardiovascular mai crescut comparativ cu cel feminin și din cauza grăsimii corporale.

4. Fumatul

Graficul 4: Distribuția tensiunii arteriale crescute în funcție de statusul de fumător

Deși tabagismul este unul dintre cei mai semnificativi factori cauzatori de hipertensiune arterială, surprinzător este faptul că un procent ridicat de hipertensivi(68.88%) nu sunt fumători și doar 31.11% fumează de cel puțin 15 ani.

Vechimea bolii

Graficul 5: Distribuția hipertensiunii arteriale în funcție de vechimea bolii

Cei mai mulți dintre pacienții chestionați sunt hipertensivi cu vechime, diagnosticați cu peste 10 ani în urmă.

Gradul hipertensiunii arteriale

Graficul 6: Distribuția hipertensiunii arteriale în funcție de gradul acesteia

Predomină hipertensivii de grad 3(57,77%), urmați de cei cu grad 2(40%), fapt deloc surprinzător având în vedere procentul persoanelor care suferă de această afecțiune de mai mult de 10 ani. Un procent infim îl reprezintă persoanele cu hipertensiune arterială de grad 1 existând o corelație strânsă între numărul vechilor hipertensivi si gradul acestei boli.

Valorile mari tensionale nu sunt cauzate doar de vârsta înaintată ci și din cauza stilului de viață nesănătos de care pacienții nu țin cont, fapt care va fi demonstrat în graficele ce vor urma mai jos.

7. Controlul valorilor tensionale

Graficul 7: Distribuția controlului valorilor tensiunii arteriale

Din eșantionul studiat s-a constat faptul că cel mai mare procent cumulat este cel al hipertensivilor care apelează la mai mult de o persoană pentru a-și măsura tensiunea arterială(42,44%). Majoritatea dintre aceștia își măsoară valorile tensionale singuri și la medic și un număr mai mic cer pe lângă aceștia inclusiv ajutorul familiei iar foarte puțini a prietenilor și a vecinilor. Secundar procentului majoritar aparține bolnavilor care își măsoară tensiunea arterială exclusiv singuri, acasă, fără un alt ajutor.(28,88%). Există o diferență procentuală mică între cei care merg doar la medic pentru a-și ține sub control hipertensiunea arterială și cei care sunt ajutați strict de membrii familiei, ceea ce denotă faptul că un număr mic de bolnavi ajung rar la cabinetul medicului de familie din motive de neîncredere, indiferență sau lipsă de posibilități.

Graficul 8: Distribuția aparatului folosit pentru monitorizarea tensiunii arteriale

51.11% din pacienții chestionați preferă să își țină sub control valoarea tensiunii arteriale cu tensiometrul electronic, fiind urmați cu un procent de 31.11% de cei care folosesc tensiometrul manual. Deoarece un procent mic de bolnavi(31.11%) merg la medic periodic în vederea controlului tensiunii arteriale, nu se exclude posibilitatea

automedicației prin ajustarea dozelor medicamentoase de către pacient din cauza erorilor produse de aparaturile folosite modificând în sens negativ acuratețea măsurătorilor. Astefel se instalează insuccesul teraputic iar pacienții prezintă complianță scăzută la tratamentul prescris din motive independente de medic.

8. Riscul cardiovascular

Riscul cardiovascular se apreciază în funcție de gradul hipertensiunii arteriale + numărul factorilor de risc asociați și reprezintă un element central în evaluarea clinică a pacienților.

Graficul 9: Distribuția bolilor asociate hipertensiunii arteriale

În graficul de mai sus observăm că cele mai frecvente boli asociate hipertensiunii arteriale sunt obezitatea și hiperlipidemia, boli care reprezintă la rândul lor, factori de risc în declanșarea tensiunii arteriale crescute.

Graficul 10: Distribuția antecedentelor heredo colaterale

Deloc surprinzător este faptul că 64% din persoanele suferinde de hipertensiune arterială au moștenit această afecțiune de la unul sau ambii părinți.

Graficul 11: Distribuția riscului cardiovascular

Este îngrijorător faptul că un procent crescut(55.55%) prezintă un risc cardiovascular foarte crescut și absolut niciun pacient dintre cei chestionați nu au risc scăzut. Acest aspect este strâns corelat de valorile tensionale și de bolile asociate, reprezentate grafic mai sus. 31.11% de hipertensivi au risc cardiovascular moderat iar întermediari sunt cei care se incadrează în riscul înalt, fapt care dovedește că bolnavii de hipertensiune arterială sunt predispuși într-o oarecare măsură extremelor.

B) Factorii de complianță

1. Regim și stil de viață

Graficul 12: Distribuția consumului de sare

Distribuția consumului de sare este cea mai interesantă distrbuție de până acum datorită procentelor care au reieșit aproape egale în toate cele 4 categorii.S-a constat că procentul hipertensivilor care consumă sare zilnic, o dată pe săptămână și mai mult de 10 zile pe lună, este egal(24.44%), însă este îmbucurător faptul că predomină procentul celor care susțin că nu consumă sodiu deloc (26.66%). Totuși, numărul persoanelor care recunosc consumul sării în alimentație(indiferent de frecvență), deși nu ar trebui, este semnificativ mai crescut decât cel al bolnavilor care nu adaugă sodiu în mâncare deloc. Acest lucru întărește faptul că populația hipertensivă nu este receptivă la sfaturile medicului și nu tratează cu seriozitate această afecțiune.

Graficul 13: Distribuția consumului de sodiu

Era de așteptat ca cel mai ridicat procent să fie înregistrat de către hipertensivii care nu consumă alcool deloc, având în vedere creșterea tensiunii arteriale în urma ingerării acestuia. Totuși, majoritar este procentul celor care consumă alcool indiferent de cantitate. Surprinzător este procentul bolnavilor care consumă minim un pahar de tărie de zi(20%). Aceștia prezintă un risc foarte crescut de accident vascular cerebral și mortalitate coronariană.

Graficul 14: Distribuția activițășii fizice a activității fizice

Din această statitiscă reiese că cel mai mare procent de bolnavi, respectiv 82.22% desfașoară o activitate fizică moderată practicând mersul pe jos până la piață, plimbatul prin parc sau urcatul scărilor. Acest lucru este benefic pentru populația hipertensivă și se încurajează mișcarea de orice fel datorită efectelor pozitive asupra reducerii tensiunii arteriale crescute. Din păcate, 13.33% dintre cei chestionați se declară sedentari și doar 4.44% fac jogging, un antrenament eficace și chiar recomandat pentru persoanele suferinde de hipertensiune arterială medie.

Cauze legate de medic și de asistenta medicală

Graficul 15: Distribuția în funcție de preferințele în materie de persoana care să măsoare tensiunea arterială

Observăm că 80% dintre pacienții hipertensivi nu au preferințe in privința persoanei care îi va măsura tensiunea arteriala, fie medic sau asistentă medicală. Însă, secundar acestui procent se află bolnavii care preferă că medicul să fie acela care îi va confirma valorile tensionale, cel mai probabil datorită faptului că acesta exercită o mai mare credibilitate și impunere asupra propriilor pacienți, față de asistenta medicală care este preferată de doar 6.66%.

În acest tabel se examinează factorii de complianță legați strict de relația medicului cu pacientul. Bolnavul este chestionat cu privire la indicațiile medicului despre modul de administrare a tratamentului antihipertensiv dar și faptul dacă acestuia i s-a comunicat valoarea optimă a tensiunii arteriale pe care pacientul ar trebui sa o aibă în conformitate cu profilul medical al acestuia.

Graficul 16: Distribuția cauzelor legate de medic

În această statistică se înregistrează procentul suprem de 100% în rândul pacienților care au răspuns că li s-au oferit toate informațiile necesare în vederea automedicației. Dintre aceștia, doar 77.77% susțin că pe lângă aceste informații, au fost și vizați în privința valorii tensionale pe care ar trebui să o aibă, pe când 22.22% nu știu, acest aspect reflectând relaționarea defectuoasă dintre medic și pacient precum și lipsa informațiilor de care pacientul ar trebui să dispună indiferent de circumstanțe. Deși marea majoritate susține că știe ce tensiune arterială trebuie să aibă, în căsuța destinată trecerii valorii acesteia, câțiva pacienți au scris valori irelevante precum “13-14” sau “15”, ceea ce denotă că mulți pacienți au răspuns fals afirmativ și nu acordă atenția cuvenită acestei afecțiuni care din nefericire necesită tratament continuu.

Se poate concluziona că impresia generală a pacienților chestionați este una pozitivă în ceea ce privește relația stabilită de aceștia cu medicul lor curant, majoritatea respondenților considerându-se mulțumiți de cantitea și calitatea informațiilor precum și a gesturilor medicale de care au beneficiat în interrelaționarea cu cadrul medical.

Efecte adverse ale medicației

Graficul 17: Distribuția efectelor adverse ale medicației antihipertensive

În acest lot se pare că majoritatea pacienților tolerează bine medicația prescrisă. Doar 35.55% au manifestat cel puțin o dată unul sau mai multe dintre efectele adverse menționate în întrebarea 23. Totuși această treime care se declară nemulțumită în privința efectelor secundare provocate de tratamentul antihipertensiv pune semne de întrebare asupra respectării schemei prescrise. Aceștia pot compromite tratamentul prin întreruperea acestuia din cauza inconvenientelor produse fapt care demonstrează încă o dată cât de importantă este abordarea medicului vis a vis de problemele pacienților.

Percepția greșită față de afecțiune

Graficul 18: Distribuția cunoștințelor complicațiilor hipertensiunii arteriale

La întrebarea “Cunoașteți complicațiile Hipertensiunii Arteriale?”, 77.77% au răspuns afirmativ. Acest lucru ar fi îmbucurător dacă intr-adevăr se dovedește că pacienții au fost sinceri.

Cunoștințe medicale despre boală

Graficul 19: Distribuția hipertensivilor care și-au scăzut singuri dozele medicametoase

Graficul 20: Distribuția cunoțtințelor pacienților cu privire la durata tratamentului

În urma celor 2 statistici se poate concluziona că lotul studiat deține o serie de cunoștințe medicale despre hipertensiunea arterială. Mai mult de 70%, nu au intervenit niciodată în schema prescrisă de medic si au urmat indicațiile conform cerințelor, 78% sunt conștienți că tratamentul antihipertensiv se administrează pentru toată viața indiferent de modificările apărute pe durata acestuia iar peste 90% dintre cei chestionați consideră necesară medicația pentru o perioadă indelungată de timp. Totuși, se evidențează câteva discrepanțe la răspunsurile unor pacienți. Deși aceștia răspundeau afirmativ la întrebarea “Cunoașteți valoarea Tensiunii Arteriale pe care e normal să o aveți?”, mai jos la întrebarea 22, se contraziceau singuri deoarece valoarea tensiunii arteriale notată în căsuța destinată valorii optime a acesteia sunt trecute numere aleatorii care nu pot fi corelate cu o tensiune arterială sau nu e trecut nimic. Acest lucru răstoarnă tabloul conturat anterior în care populația s-a dovedit a fi mai puțin receptivă la sfaturile medicale deoarece, aparent, aceștia posedă un minim de cunștințe legate de boala lor.

Costurile tratamentului

Graficul 21: Distribuția problemelor financiare

Aspectul financiar este important având în vedere contextul socio-economic al României în zilele noastre. Era de așteptat ca imposibilitatea achiziționării medicamentelor prescrise de medic să fie majoritară deoarece cei mai mulți dintre cei chestionați sunt pensionari, o categorie socială știută cu probleme de ordin pecuniar. Totuși, cel mai mare procent de hipertensivi(80%) nu întâmpină probleme legate de bani iar acest aspect nu influențează aderența la tratament. Cei 20% care nu au o situație materială bună, au intererupt schema terapeutică și nu au obținut rezultatele așteptate.

Indicații prea complicate

Graficul 22: Distribuția indicațiilor prea complicate

Se pare că indicațiile medicale nu reprezintă un impediment în administrarea tratamentului antihipertensiv. Deși conform acestei statistici reiese faptul că nu există probleme de comunicare între pacienți si cadrul medical și nici dificultăți de receptare a informațiilor legate de modul de administrare a medicației de către bolnav, totuși apare o discrepanță între rezultatul acestei statistici si rezultatele anterioare. Aparent există pacienți care încă renunță sau își ajustează singuri dozele medicamentoase, fapt care necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale. Acestea au datoria de a implementa în comportamentul și gândirea bolnavilor o responsabilitate în vederea administrării tratamentului și de a urma indicațiile medicale cu strictețe.

Deficite de memorie

Graficul 23: Distribuția pacienților cu probelem de memorie

Nu s-au semnalat probleme de memorie care să împiedice respectarea tratamentului. Doar un procent foarte mic de pacienți(8.88%) au prezentat hipo sau amnezie, probeleme care aparțin oricum propriei sfere patologice.

Acest studiu s-a bazat pe conturarea unei imagini generale a factorilor care contribuie la nerespectarea schemei teraputice și a vizat o anumită categorie de vârstă, cea de peste 65 ani care este și cea mai numeroasă. Vârstnicii se confruntă frecvent cu probleme de ordin biologico-social care le îngreunează aderența la tratament. În schimb, la populația sub 65 ani, principalele cauze care modifică această aderență sunt legate în principal de lipsa de informare și ignoranța vis a vis de propria boală. Acest lucru s-ar putea traduce și prin stilul de viață mai alert al tinerilor dar și prin faptul că aceștia refuză să accepte că suferă de o afecțiune deși unii nici nu sunt conștienți de existența acesteia fiind asimptomatici.

Dificultate de prezentare la medic

Graficul 24: Distribuția pacientților care beneficiză de ajutor din partea familiei

Graficul 25: Distribuția pacienților care ajung greu la medic sau farmacii

În rândul persoanelor vârstnice și care locuiesc în mediul rural s-a semnalat o dificultate de acces la medicul de familie, din fericire însă acest procent este destul de mic în comparație cu cei 75.55% care nu întâmpină astfel de probleme.

Chiar dacă majoritatea hipertensivilor sunt în vârstă, nu există o diferență foarte mare între procentul celor care sunt sprijiniți si ajutați de către familie, prieteni sau vecini și cei care depind 100% de ei însuși. Din această cauză, putem sa identificăm un alt factor care contribuie la complianța scăzută la tratament, anume lipsa ajutorului familial.

V. Discuții

După prelucrarea datelor referitoare la vârstă, s-a constatat că marea majoritate a hipertensivilor au cel puțin 65 ani, clasificarea fiind făcută pe 3 categorii: 18-54 ani, 55-64 ani și ≥65 ani.

Hipertensiunea arterială este rar întâlnită la persoanele tinere. Tensiunea arterială începe să crească după vârsta de 30-40 ani iar după 65 ani prevalența acestei boli crește cu fiecare decadă, aspect demonstrat în studiul efectuat. Vârsta este un element important în aprecierea profilului medical al pacientului mai ales că majoritatea hipertensivilor chestionați erau diagnosticați de multă vreme fapt care facilitează stabilirea riscului cardiovascular.

În ceea ce privește împărțirea pe sexe, în lotul studiat se observă o proporție mai mare a bărbaților decât a femeilor. Totuși, deși nu se remarcă o diferență substanțială între cele 2 procente, sexul masculin predomină. Și acest lucru este posibil datorită conștiiciozității de care femeile dau dovadă când vine vorba de vizitele medicale și de respectarea indicațiilor administrării tratamentului. Chiar dacă acestea sunt mai predispuse hipertensiunii arteriale în special după vârsta de 50 de ani din cauza instalării menopauzei prin dispariția protecției hormonale estrogenice, bărbații își cresc riscul de a dezvolta afecțiunea prin obiceiul de a fuma și prin stresul fizic și psihic la care sunt supuși de-a lungul vieții.

Se remarcă în distribuția indicelui de masă corporală că majoritatea bolnavilor suferinzi de hipertensiune arterială sunt supraponderali și obezi. Acest aspect este foarte important în încadrarea pacienților în grupele de risc cardiovascular. De aceea se impune educația acestora cu privire la modul de viață pe care trebuie să îl adopte: reducerea greutății corporale si evitarea alimentației bogate în grăsimi, dulciuri și sodiu.

Surprinzătoare a fost evaluarea statusului de fumător. Aproape 70% dintre respondenți se declară nefumători, fapt care vine în contradicție cu bagajul factorilor de risc asociați afecțiunii. Tabagismul repezintă una din cauzele principale în declanșarea hipertensiunii arteriale, iar renunțarea sau inexistența fumatului nu poate decât sa reducă riscul cardiovascular.

În cazul evaluării vechimii bolii, s-a constat că cel mai mare procent este ocupat de hipertensivii diagnosticați cu peste 10 ani în urmă, fapt care oferă stabilirea cu ușurință a unui prognostic pe termen lung al pacienților.

Îngrijorător dar nu surprinzător este faptul că majoritatea persoanelor care au participat la studiu suferă de hipertensiune arterială de grad 3, secondați fiind de cei de grad 2. Stadializarea hipertensiunii arteriale ține cont nu doar de valorile tensionale ci și de factorii de risc implicați. Aparent,o dată cu trecerea timpului, pacienții sunt neglijenți cu propria afecțiune și din cauza instalării acesteia la vârste tinere, se poate agrava determinând un prognostic rezervat.

Din punct de vedere al controlului valorilor tensionale, a reieșit faptul că cei mai mulți dintre hipertensivi depind de minim o persoană pentru a-și măsura valoarea tensională. Acuratețea măsurătorilor poate fi modificată prin automonitorizarea tensiunii arteriale care nu întotdeaună relevă un rezultat corect așa cum reiese din măsurătorile medicului de familie. Insuccesul terapeutic depinde în mare pare de bolnavii care preferă sa își țină sub control valorile tensionale singuri acasă, folosind tensiometrul electronic, un dispozitiv cu cele mai mari șanse de eroare ceea ce poate determina ajustarea de către pacient a dozelor medicamentoase.

Aprecierea riscului cardiovascular reprezintă cel mai important element care permite formarea unei imagini de ansamblu asupra profilului medical al fiecărui pacient. Din nefericire cei mai mulți dintre cei chestionați prezintă un risc cardiovascular foarte înalt, date fiind cumulul de factori de risc adiționali prezenți. Acest lucru este corelat cu bolile asocitate și cu valorile tensiunii arteriale. Conform antecedentelor heredo colaterale, 64% au în familie cel puțin un caz de hipertensiune.

În urma primei analize a pacientului hipertensiv, se poate contura un profil al acestuia în felul următor:

Hipertensivul tipic are peste 65 ani, este de sex masculin, supraponderal sau obez, nefumător, diagnosticat cu mai mult de 10 ani în urmă, cu grad 2 și 3 de hipertensiune arterială, risc cardiovascular foarte înalt, a moștenit boala de la unul dintre părinți și preferă să își măsoare tensiunea arterială acasă singur cu tensiometrul electronic decât să meargă la medic.

În a 2-a parte destinată întrebărilor legate de complianța la tratament se vor reliefa următoarele aspecte:

Analiza regimului și stitlului de viață a evidențiat modul în care pacientul este conștient de însemnătatea propriei stări de sănătate prin prisma acțiunilor dependente de el. Un regim de viață sănătos raportat la bolnavul hipertensiv cuprinde nu doar o alimentație săracă în grăsimi și sodiu, dar și evitarea sedentarismului și a stresului psihic. În lotul studiat, pacienții recunosc că adaugă sare în mâncare, unii chiar și zilnic, fapt care întărește ideea conturată mai sus conform căreia bolnavii nu sunt receptivi la sfaturile medicului și nu sunt conștienți de gravitatea afecțiunii. Doar o pătrime dintre cei chestionați respectul regimul desodat.

Din punct de vedere al consumului de alcool, 42% nu ingeră deloc alcool, pe când restul de 58% au răspuns afirmativ. În cazul de față cantitatea face diferența iar 20% consumă minim un pahar de alcool pe zi, o cantitate exagerată raportată cu boala si restricțiile acesteia.

La capitolul activității fizice, pacienții prezintă o situație îmbucurătoare datorită procentului de 82% căruia ii corespunde activitatea fizică moderată. Mișcarea fizică periodică împiedică creșterea tensiunii arteriale mai mult decât bolnavul o înregistrează la momentul respectiv.

În privința preferințelor asupra persoanei care să măsoare tensiunea arterială, răspunsul majoritar a fost „Nu contează” cu un procent de 80%. Totuși asistenta medicală este cea mai puțin preferată și acest lucru se datorează faptului că medicul exercită o mai mare încredere asupra pacientului. Suprinzător este faptul că marea majoritate se declară mulțumiți de activitatea medicului curant, de informațiile primite, fapt care vine în contradicție cu comportamentul adoptat față de boală manifestat prin nerespectarea regimului și a stilului de viață impus. Se pare că medicul este un factor principal în acest studiu iar activitatea acestuia are o pondere considerabilă în cazul complianței scăzute la tratament.

În ceea ce privește administrarea medicației, se remarcă procentul crescut de hipertensivi care tolerează medicamentele fără să fi experimentat vreodată efectele adverse. Nu trebuie însă ocolită treimea de populație care s-a plâns de apariția inconvenientelor în urma ingerării medicației. Acest lucru pune sub semnul întrebării respectarea schemei terapeutice în continuare având în vedere disconfortul provocat. Este incert câți dintre cei afectați pot trece mai departe cu administrarea pilulelor și câți renunță la ele.

Un număr de câteva întrebări, alături de cea legată de conștientizarea complicațiilor acestei boli și cele care au sondat cunștințele medicale au avut ca scop formarea unei imagini pe care pacientul o deține despre hipertensiunea arterială. E interesant faptul că majoritatea pacienților declară că știu complicațiile acestei boli, că nu au intervenit niciodată în schema medicației și că toată viața vor fi nevoiți să își administreze tratamentul antihipertensiv. Cu toate acestea apar discrepanțe la câțiva pacienți care susțin că își știu valoarea optimă pe care ar trebui să o aibă dar aparent mint deoarece nu știu să o numească în căsuța destinată trecerii tensiunii arteriale iar o parte din cei care cred că o știu, au scris valori irelevante precum 13-14 sau 15.

În concluzie, percepția greșită față de boală, față de riscurile asociate netratării ei într-un mod corespunzător, precum și lipsa unei conduite corecte în ceea ce privește respectarea indicațiilor medicale sau a administrării medicamentelor concură într-un mod fruntaș la complianța scăzută la terapia antihipertensivă.

Era de așteptat ca imposibilitatea achiziționării medicamentelor prescrise de către medic să greveze așteptările medicului curant în materie de normalizare a valorilor tensionale. Se pare că prețul medicamentelor antihipertensive nu au reprezentat o problemă pentru persoanele din lotul studiat și doar un procent mic de hipertensivi au afectat continuitatea tratamentului din lipsuri de ordin financiar.

Dacă analizăm rezultatul în urma întrebării care face referire la înțelegera indicațiilor oferite de medic, reiese că nu există dificultăți în comunicarea dintre medic și pacient și nici dificultăți în receptarea de către bolnav a informațiilor ce vizează modul de administrare a medicamentelor. Totuși este vizibilă o discrepanță între mesajul aparent fidel recepționat și actul propriu-zis de luare a medicației, fiind semnalate frecvente omisiuni în ceea ce privește luarea pastilelor, renunțare la unele dintre medicamentele din cadrul politerapiei sau chiar abandonul total al terapiei din diverse motive subiective.

Așadar, chiar dacă schemele medicamentoase nu ridică dificultăți deosebite de receptare din partea pacienților, continua lor modificare, ajustare, cuplată cu lipsa unor ameliorări semnificative din partea valorilor tenionale face ca ele să se constituie în realitate un real potențial de depreciere a complianței terapeutice.

Un procent foarte mic a semnalat probeleme de memorie. Hipo sau amnezia este o problemă de ordin biologic și este întâlnită frecvent în rândul persoanelor vârstnice. În schimb, la populația tânără lipsa aderenței la tratament s-a semnalat din cauza lipsei informării care ii determină să adopte o atitudine superficială față de boală.

Mulți dintre hipertensivi sunt persoane în vârstă, însă un procent mai ridicat de respondenți au declarat că primesc ajutor din partea familiei sau a cunoscuților pentru aplicarea tratamentului prescris de către medic, ceea ce exclude acest aspect ca fiind o cauză de aderență scăzută la tratament. De asemenea, nu s-au semnalat dificultăți de acces la cabinetul medicului de familie sau la farmacii iar cei care au parte de astfel de probleme fac parte din mediul rural.

Așadar, portretul pacientului hipertensiv tipic se mai completează cu următoarele caracteristici:

Duce un stil de viață nesănătos(alimentație cu sodiu și consum de alcool), desfășoară o activitate fizică moderată, se declară mulțumit de activitatea medicului curant, nu prezintă efecte adverse la tratament, susține că știe complicațiile hipertensiunii arteriale deși acest fapt vine în contradicție cu atitudinea sa față de boală, deține un minim de cunoștințe medicale, nu are lipsuri de ordin financiar pentru achiziționarea medicației, înțelege indicațiile medicului, nu are probleme de memorie, este susținut de familie și prieteni și ajunge cu ușurință la cabinetul medicului de familie.

VI. Concluzii

Deși acest studiu nu a avut în vizor un lot numeros, s-au conturat o serie de aspecte care merită să fie expuse:

S-au investigat factorii de complianță pe baza informațiilor legate de cunoștințele medicale și atitudinea față de boală.

Analizând datele obținute s-a constat că factorii cei mai importanți care influențează complianța la tratament sunt legați de educația medicală deficitară a pacienților, nivelul redus de cunoștințe, urmată de lipsa sprijinului familial.

Din punct de vedere al vârstei, se concluzionează că în rândul tinerilor este necesară întărirea educației și a conștientizării bolii, iar pentru vârstnici, ameliorarea condițiilor medicale asociate.

În legătură cu educația medicală a pacientului, există o discrepanță între informațiile pe care acesta crede că le deține și veridicitatea lor.

Marea majoritate dintre cei analizați au declarat cum că nu au fost niciodată fumători. Cu toate acestea se impune necesitatea promovării unui stil de viață care să excludă fumatul deoarece reprezintă un important factor de risc cardiovascular.

Lucrarea nu a evidențiat o diferență semnificativă pe sexe în ceea ce privește complianța la tratament, cu mențiunea că la sexul masculin, gradul 3 de hipertensiune arterială a predominat pe când la femei distribuția gradului de hipertensiune a fost mai puțin severă.

Creșterea complianței trebuie facută la nivel nivelul de conștientizare în populație prin accentuarea acestuia dar și prin intervenții la nivelul personalului medical.

VII. Bibliografie

Chockalingam A (1 mai 2007). „Impact of World Hypertension Day”. Canadian Journal of Cardiology 23 (7): 517-9. doi:10.1016/S0828-282X(07)70795-X. PMID17534457

Lloyd-Jones D, Adams RJ, Brown TM, et al. (1 februarie 2010). „Heart disease and stroke statistics—2010 update: a report from the American Heart Association”. Circulation 121 (7): e46-e215.doi:10. 1161/CIRCULATIONAHA. 109. 192667. PMID 20019324

Wang PS, Bohn RL, Knight E, et al. (2002) Non-compliance with antihypertensive medications. J Gen Intern Med 17: 504–511.

Almas A, Hameed A, Ahmed B, Islam M (2006) Compliance to antihypertensive therapy JCPSP 16: 23–26

Wang PS, Bohn RL, Knight E, Glynn RJ, Mogun H, et al. (2002) Noncompliance with antihypertensive medications: the impact of depressive symptoms and psychosocial factors. J Gen Intern Med 17: 504–511

Lopez A.D., Mathers C.D., Ezatti M.: The Global Burden of Disease and Risk Factors, Oxford, England, Oxford University Press and Washington, The World Bank, 2006.

C.J., Lopez A.D.: The Global Burden of Disease, , Mass, Harvard School of Public Health, 1996

Mathers C.D., Lopez A.D., Stein D. et al: Deaths and disease burden bz cause: Global Burden of disease estimates for 2001 bz the World Bank Country Groups. Disease Control Priorities Working Paper: April 204, revised 2005.

Marcu A., Galan A.: Raportul asupra politicilor existente și a capacităților pentru prevenția și controlul integrat al bolilor netransmisibile, inclusiv cancerul:Contractul Bianual de Colaborare 2006-2007 dintre Organizația Mondială a Sănătății și Ministerul Sănătății Publice din România; http___www.insp.gov.ro_soft_www.ispb.ro__stats_visits3c79.pdf_url=_web_pd_

Rezultate SEPHAR I, 2009, Disponibil pe http://www.sephar.ro/?page_id=49, Accesat la 20.06.2014

Studiul SEPHAR, Disponibil pe http://www.mymed.ro/studiul-sephar.html, Accesat la 16.07.2014

CDC. Vital signs: prevalence, treatment, and control of hypertension—United States, 1999–2002 and 2005–2008. MMWR 2011;60:103–8.

CDC. Prevalence of hypertension and controlled hypertension—United States, 2005–2008. MMWR 2011:60;94–97. In: CDC. CDC health disparities and inequalities report—, 2011. MMWR 2011, 60(Suppl; January 14, 2011).

for Health Statistics. , 2012: with special feature on emergency care. : US Department of Health and Human Services; 2013.

15. INTERHEART: A Global Case-Control Study of Risk Factors for Acute Myocardial Infarction, Sep 21 2004, Disponibil la http://www.medscape.com/viewarticle/489738#1, Accesat la 15.07.2014

16. http://www.drg.ro/DOC/nlt12k4ro.pdf

National Clinical Guidance Centre (1 august 2011). „7 Diagnosis of Hypertension, 7.5 Link from evidence to recommendations”. Hypertension (NICE CG 127). National Institute for Health and Clinical Excellence. p. 102

Kotchen TA (1 octombrie 2011). „Historical trends and milestones in hypertension research: a model of the process of translational research”.Hypertension 58 (4):52238. doi:10.1161/HYPERTENSIONAHA.111.177766.PMID 21859967

Esunge PM (1 octombrie 1991). „From blood pressure to hypertension: the history of research”. J R Soc Med 84 (10): 621. PMID1744849.

Dustan HP, Roccella EJ, Garrison HH (1 septembrie 1996). “Controlling hypertension. A research success story”. Arch. Intern. Med 156 (17): 1926-35.doi: 10.1001/archinte. 156. 17. 1926. PMID 8823146

Ghid pentru prevenția, diagnosticul și tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale a adultului, în practica medicinei de familie, Editura Infomedica 2005

Centrul Național de Studii pentru Medicina Familiei- Rețeaua de Dispensare Santinelă MEDINET, ed Brumar Timișoara , 2004, pag 71, 17

Haynes RB, McDonald HP, Garg AX (2002) Helping patients follow prescribed treatment: clinical applications. JAMA 288: 2880–2883

Thompson DW, Furlan AJ (1996) Clinical epidemiology of stroke. Neurol Clin 14: 309–315

Inkster ME, Donnan PT, MacDonald TM, Sullivan FM, Fahey T (2006) Adherence to antihypertensive medication and association with patient and practice factors. J Hum Hypertens 20: 295–297

Hipertensiunea arterială- Generalități, Disponibil la http://www.sfatulmedicului.ro/Hipertensiunea-arteriala–HTA-/hipertensiunea-arteriala-generalitati_153, Accesat la 10.06.2014

Hipertensiunea arterială, 2013, Disponibil la http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/cardiologie/hipertensiunea-arteriala–factori-de-risc/, Accesat la 12-06.2014

 Padwal RS, Hemmelgarn BR, Khan NA et al. (1 mai 2009). „The 2009 Canadian Hypertension Education Program recommendations for the management of hypertension: Part 1 – blood pressure measurement, diagnosis and assessment of risk”. Canadian Journal of Cardiology 25 (5): 279–86. doi:10.1016/S0828-282X(09)70491-X. PMID 19417858.

Loscalzo, Joseph; Fauci, Anthony S.; Braunwald, Eugene; Dennis L. Kasper; Hauser, Stephen L; Longo, Dan L. (2008). 's principles of internal medicine. McGraw-Hill Medical. ISBN 0-07-147691-1

 Padwal RJ, McAllister FA, Myers MG et al. (1 iunie 2005). „The 2005 Canadian Hypertension Education Program recommendations for the management of hypertension: part 1- blood pressure measurement, diagnosis and assessment of risk”. Canadian Journal of Cardiology 21 (8): 645–56. PMID 16003448.

Hyperttension Among Adults in the United States, 2009-2010, Disponibil la http://www.cdc.gov/nchs/data/databriefs/db107.htm, Accesat la 05.06.2014

 Chobanian AV, Bakris GL, Black HR, et al. (1 decembrie 2003). „Seventh report of the Joint National Committee on Prevention, Detection, Evaluation, and Treatment of High Blood Pressure”. Hypertension 42 (6): 1206–52. doi:10.1161/01.HYP.0000107251.49515.c2. PMID 14656957.

PROTOCOLUL DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AL HIPERTENSIUNII ARTERIALE, 2009, Disponibil la http://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-cardiologie-ascar/protocol-diagnostic-tratament-hipertensiune-arteriala.pdf , Accesat la 03.05.2014

Hipertensiunea arteriala, Disponibil la http://ro.wikipedia.org/wiki/Hipertensiune_arterial%C4%83 , Accesat la 10.05.2014

World Health Organization. Chapter XIII Hypertension in Adherence to Long-Term Therapies-Evidence for Action. 2003. pp. 129–136

Evans A, Tolonen H, Hense HW, Ferrario M, Sans S, Kuulasmaa K, for the WHO MONICA Project (2004) Trends in coronary risk factors in the WHOMONICA Project. International Journal of Epidemiology, 30 (Suppl 1): S35-S40

Fongwa Marie N, Evangelista Lorraine S, et al. Adherence to Treatment Factors in Hypertensive African American Women. Journal of Cardiovascular Nursing. May/June 2006; 21(3):201-207

Garfield FB, Caro JJ (1999) Compliance and hypertension. Curr Hypertens Rep 1: 502–506

William J. Elliott (1 octombrie 2003). „The Economic Impact of Hypertension”.The Journal of Clinical Hypertension 5 (4): 3–13. doi:10.1111/j.1524-6175.2003.02463.x. PMID 12826765.

Essential Messages from ESC Guidelines, 2013, Disponibil la http://www.escardio.org/guidelines-surveys/esc-guidelines/GuidelinesDocuments/Web_EM_Hypertension_2013.pdf, p: 8, Accesat la 20.07.2014

Centrul Național de Studii pentru Medicina Familiei- Rețeaua de Dispensare Santinelă MEDINET, ed Brumar Timișoara , 2004, pag 71, 17

American Journal og Hypertension, Disponibil la http://ajh.oxfordjournals.org/content/10/7/697.abstract, Accesat la 16.06.2014

43. Baune BT, Aljeesh Y, Bender R (2005) Factors of non-compliance with the therapeutic regimen among hypertensive men and women: a case-control study to investigate risk factors of stroke. Eur J Epidemiol 20(5): 411–9.

VII. Bibliografie

Chockalingam A (1 mai 2007). „Impact of World Hypertension Day”. Canadian Journal of Cardiology 23 (7): 517-9. doi:10.1016/S0828-282X(07)70795-X. PMID17534457

Lloyd-Jones D, Adams RJ, Brown TM, et al. (1 februarie 2010). „Heart disease and stroke statistics—2010 update: a report from the American Heart Association”. Circulation 121 (7): e46-e215.doi:10. 1161/CIRCULATIONAHA. 109. 192667. PMID 20019324

Wang PS, Bohn RL, Knight E, et al. (2002) Non-compliance with antihypertensive medications. J Gen Intern Med 17: 504–511.

Almas A, Hameed A, Ahmed B, Islam M (2006) Compliance to antihypertensive therapy JCPSP 16: 23–26

Wang PS, Bohn RL, Knight E, Glynn RJ, Mogun H, et al. (2002) Noncompliance with antihypertensive medications: the impact of depressive symptoms and psychosocial factors. J Gen Intern Med 17: 504–511

Lopez A.D., Mathers C.D., Ezatti M.: The Global Burden of Disease and Risk Factors, Oxford, England, Oxford University Press and Washington, The World Bank, 2006.

C.J., Lopez A.D.: The Global Burden of Disease, , Mass, Harvard School of Public Health, 1996

Mathers C.D., Lopez A.D., Stein D. et al: Deaths and disease burden bz cause: Global Burden of disease estimates for 2001 bz the World Bank Country Groups. Disease Control Priorities Working Paper: April 204, revised 2005.

Marcu A., Galan A.: Raportul asupra politicilor existente și a capacităților pentru prevenția și controlul integrat al bolilor netransmisibile, inclusiv cancerul:Contractul Bianual de Colaborare 2006-2007 dintre Organizația Mondială a Sănătății și Ministerul Sănătății Publice din România; http___www.insp.gov.ro_soft_www.ispb.ro__stats_visits3c79.pdf_url=_web_pd_

Rezultate SEPHAR I, 2009, Disponibil pe http://www.sephar.ro/?page_id=49, Accesat la 20.06.2014

Studiul SEPHAR, Disponibil pe http://www.mymed.ro/studiul-sephar.html, Accesat la 16.07.2014

CDC. Vital signs: prevalence, treatment, and control of hypertension—United States, 1999–2002 and 2005–2008. MMWR 2011;60:103–8.

CDC. Prevalence of hypertension and controlled hypertension—United States, 2005–2008. MMWR 2011:60;94–97. In: CDC. CDC health disparities and inequalities report—, 2011. MMWR 2011, 60(Suppl; January 14, 2011).

for Health Statistics. , 2012: with special feature on emergency care. : US Department of Health and Human Services; 2013.

15. INTERHEART: A Global Case-Control Study of Risk Factors for Acute Myocardial Infarction, Sep 21 2004, Disponibil la http://www.medscape.com/viewarticle/489738#1, Accesat la 15.07.2014

16. http://www.drg.ro/DOC/nlt12k4ro.pdf

National Clinical Guidance Centre (1 august 2011). „7 Diagnosis of Hypertension, 7.5 Link from evidence to recommendations”. Hypertension (NICE CG 127). National Institute for Health and Clinical Excellence. p. 102

Kotchen TA (1 octombrie 2011). „Historical trends and milestones in hypertension research: a model of the process of translational research”.Hypertension 58 (4):52238. doi:10.1161/HYPERTENSIONAHA.111.177766.PMID 21859967

Esunge PM (1 octombrie 1991). „From blood pressure to hypertension: the history of research”. J R Soc Med 84 (10): 621. PMID1744849.

Dustan HP, Roccella EJ, Garrison HH (1 septembrie 1996). “Controlling hypertension. A research success story”. Arch. Intern. Med 156 (17): 1926-35.doi: 10.1001/archinte. 156. 17. 1926. PMID 8823146

Ghid pentru prevenția, diagnosticul și tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale a adultului, în practica medicinei de familie, Editura Infomedica 2005

Centrul Național de Studii pentru Medicina Familiei- Rețeaua de Dispensare Santinelă MEDINET, ed Brumar , 2004, pag 71, 17

Haynes RB, McDonald HP, Garg AX (2002) Helping patients follow prescribed treatment: clinical applications. JAMA 288: 2880–2883

Thompson DW, Furlan AJ (1996) Clinical epidemiology of stroke. Neurol Clin 14: 309–315

Inkster ME, Donnan PT, MacDonald TM, Sullivan FM, Fahey T (2006) Adherence to antihypertensive medication and association with patient and practice factors. J Hum Hypertens 20: 295–297

Hipertensiunea arterială- Generalități, Disponibil la http://www.sfatulmedicului.ro/Hipertensiunea-arteriala–HTA-/hipertensiunea-arteriala-generalitati_153, Accesat la 10.06.2014

Hipertensiunea arterială, 2013, Disponibil la http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/cardiologie/hipertensiunea-arteriala–factori-de-risc/, Accesat la 12-06.2014

 Padwal RS, Hemmelgarn BR, Khan NA et al. (1 mai 2009). „The 2009 Canadian Hypertension Education Program recommendations for the management of hypertension: Part 1 – blood pressure measurement, diagnosis and assessment of risk”. Canadian Journal of Cardiology 25 (5): 279–86. doi:10.1016/S0828-282X(09)70491-X. PMID 19417858.

Loscalzo, Joseph; Fauci, Anthony S.; Braunwald, Eugene; Dennis L. Kasper; Hauser, Stephen L; Longo, Dan L. (2008). 's principles of internal medicine. McGraw-Hill Medical. ISBN 0-07-147691-1

 Padwal RJ, McAllister FA, Myers MG et al. (1 iunie 2005). „The 2005 Canadian Hypertension Education Program recommendations for the management of hypertension: part 1- blood pressure measurement, diagnosis and assessment of risk”. Canadian Journal of Cardiology 21 (8): 645–56. PMID 16003448.

Hyperttension Among Adults in the United States, 2009-2010, Disponibil la http://www.cdc.gov/nchs/data/databriefs/db107.htm, Accesat la 05.06.2014

 Chobanian AV, Bakris GL, Black HR, et al. (1 decembrie 2003). „Seventh report of the Joint National Committee on Prevention, Detection, Evaluation, and Treatment of High Blood Pressure”. Hypertension 42 (6): 1206–52. doi:10.1161/01.HYP.0000107251.49515.c2. PMID 14656957.

PROTOCOLUL DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT AL HIPERTENSIUNII ARTERIALE, 2009, Disponibil la http://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-cardiologie-ascar/protocol-diagnostic-tratament-hipertensiune-arteriala.pdf , Accesat la 03.05.2014

Hipertensiunea arteriala, Disponibil la http://ro.wikipedia.org/wiki/Hipertensiune_arterial%C4%83 , Accesat la 10.05.2014

World Health Organization. Chapter XIII Hypertension in Adherence to Long-Term Therapies-Evidence for Action. 2003. pp. 129–136

Evans A, Tolonen H, Hense HW, Ferrario M, Sans S, Kuulasmaa K, for the WHO MONICA Project (2004) Trends in coronary risk factors in the WHOMONICA Project. International Journal of Epidemiology, 30 (Suppl 1): S35-S40

Fongwa Marie N, Evangelista Lorraine S, et al. Adherence to Treatment Factors in Hypertensive African American Women. Journal of Cardiovascular Nursing. May/June 2006; 21(3):201-207

Garfield FB, Caro JJ (1999) Compliance and hypertension. Curr Hypertens Rep 1: 502–506

William J. Elliott (1 octombrie 2003). „The Economic Impact of Hypertension”.The Journal of Clinical Hypertension 5 (4): 3–13. doi:10.1111/j.1524-6175.2003.02463.x. PMID 12826765.

Essential Messages from ESC Guidelines, 2013, Disponibil la http://www.escardio.org/guidelines-surveys/esc-guidelines/GuidelinesDocuments/Web_EM_Hypertension_2013.pdf, p: 8, Accesat la 20.07.2014

Centrul Național de Studii pentru Medicina Familiei- Rețeaua de Dispensare Santinelă MEDINET, ed Brumar Timișoara , 2004, pag 71, 17

American Journal og Hypertension, Disponibil la http://ajh.oxfordjournals.org/content/10/7/697.abstract, Accesat la 16.06.2014

43. Baune BT, Aljeesh Y, Bender R (2005) Factors of non-compliance with the therapeutic regimen among hypertensive men and women: a case-control study to investigate risk factors of stroke. Eur J Epidemiol 20(5): 411–9.