Fabricatia Extractelor DE Plante Gemoterapice DIN Plante

CAPITOLUL I

GEMOTERAPIA ȘI PLANTELE DIN FAMILIA MORACEAE

Definiție .Gemoterapia este un concept terapeutic relativ nou , o nouă fitoterapie, care utilizează țesuturile embrionare ale plantelor ( aflate în fază de diviziune celulară) numite și țesuturi meristematice sau meristeme , pentru detoxifierea celulară și implicit pentru refacerea funcționalității celulare ,așa numitul drenaj biologic .Denumirea de gemoterapie vine din latinescul gemmae-mugure, denumire limitativă, dacă avem în vedere că în terapie sun folosite și alte părți tinere ale plantelor: mlădițe, amenți,scoarța de pe ramuri tinere,sevă sau semințe (denumirea mai corectă ar fi meristemoterapie).

Gemoterapicul este o entitate biologică complexă, dinamică și unitară, a cărui componente, dacă se studiază separat, pot prezenta calități biologice modificate,reduse sau chiar anulate, în timp  ce acțiunea lui ca un totum (fitocomplex) permite funcțiilor biologice ale componentelor să se completeze reciproc sau să acționeze sinergic. Acțiunea terapeutică a gemoterapicelor este diferită în multe cazuri de cea pe care o cunoaștem la părțile adulte de plante (din fitoterapia tradițională).Gemoterapia utilizează în scop therapeutic țesuturi embrionare care dețin capacitate reproductivă .

Spre deosebire de alte terapii naturale, gemoterapia folosește etape care pregătesc organismul, astfel încât acesta să răspundă foarte bine la tratament, mai ales că extractele din țesuturile proaspete ale plantelor și copacilor păstrează foarte mult din structura lor naturală, iar organismul trebuie să recepteze cât mai mult din calitățile extractelor. Avantajele gemoterapiei constau în primul rând în faptul că în planta tânără există o concentrație mai mare de principii active. Compoziția preparatelor gemoterapice este una complexă, alcătuită din enzime, factori de creștere, vitamine, proteine, aminoacizi, acizi nucleici, micropolipeptide, citokine și hormoni vegetali.

În plus, conține anumite substanțe benefice care nu se mai regăsesc în planta adultă, cum sunt giberelina, auxina, cinetina.

Gemoterapia este considerată o nouă fitoterapie, modernă, care utilizează țesuturi embrionare (în faza de diviziune) prelucrate în stare proaspată, față de fitoterapia clasică care utilizează părți de plantă adultă, care au pierdut puterea de regenerare și sunt prelucrate, în general, în stare uscată. Fitoterapia clasică acționează numai la nivel funcțional și metabolic, plantele urmând a fi ferite de stres. Multe plante sunt studiate atât din punct de vedere științific cât și din punct de vedere al industriei alimentare, precum și pentru determinarea în mod special a compușilor biologici și chimici. Gemoterapia acționează la nivel organic și celular.Gemoterapia ca ramură a bioterapiei, este o metodă de tratament al cărei specific este folosirea extractelor din țesuturi vegetale embrionare proaspete – țesuturi meristematice (muguri, ramuri tinere, scoarța ramurilor tinere, amenți, semințe, radicele, plantule).

Administrarea acestor preparate realizează și un drenaj biologic prin care se elimină substanțele nocive produse în țesuturi sau introduse în organism și astfel se restaurează echilibrul biologic perturbat al organismului uman.Terapia cu extracte din țesuturi vegetale embrionare nu este nouă. Nou, este principiul stabilității nelimitate a componentelor bioactive prezente în extractul glicerino-alcoolic la concentrații mari și eliberarea și restaurarea activității biologice a acestora prin diluare, procedeu ce permite păstrarea în timp a produsului gemoderivat. Există studii care pun în evidență în produsele gemoderivate fenomene de chemiluminescență la nivelul enzimelor.

Cu ajutorul gemoterapiei se realizează detoxifierea organismului (eliminarea deseurilor metabolice) la diferite nivele: ficat, rinichi, plamani, articulatii, stomac, intestine, circulație arterială sau venoasă, piele etc. De asemenea se refac țesuturile bolnave, fiecare gemopreparat având un organotropism specific. Maceratele glicerinice se administrează în cure de 1-3 luni. Ele pot limita utilizarea medicamentelor alopate (chimice) sau pot duce chiar la înlocuirea acestora în timp.

Gemoterapia poate fi utilizată ca terapie individuală sau ca suport pentru alte tipuri de terapii: alopatie, homeopatie.Obținute prin extracție într-o soluție glicero-alcoolică, maceratele glicerinice sunt diluate la prima diluție homeopatică decimală (MG=D1). Ele sunt ambalate în flacoane brune, de sticla farmaceutică, de 50 ml., cu dop picurator sau capac dozator pentru administrarea în ml.

Seva de mesteacan (Betula linfa MG=D1) este unul dintre produsele gemoterapice preparate din mesteacan (alaturi de muguri, amenti, seminte) cu o mare putere regeneratoare. Lemnul de mesteacan era cunoscut si utilizat din antichitate la celti si la triburile germanice ca elixir al tineretii, simbol al luminii si purității, deoarece toate substanțele straine lui le elimina la exterior si formeaza o crusta alba, iar interiorul este mereu „curat“.

Seva de mesteacan prin puterea sa regeneratoare-depurativ si antioxidant natural stimuleaza functionarea majoritatii organelor, prin activarea metabolismului la nivelul aparatului osteo-articular, endocrin, urinar, cutanat, a sistemului nervos central si a sistemului reticulo-endotelial. Bogata in betulina are proprietati diuretice si depurative, stimuland eliminarea acidului uric, a ureei seva de mesteacan are capacitatea de a reduce nivelul colesterolemiei. O cura de primavara cu extract din seva de mesteacan, in special la persoanele care au prezentat afecțiuni ale aparatului respirator in aceasta iarna si primavara, va reface organismul slabit.

Curele trebuie sa fie de trei-patru saptamani, administrandu-se cate 2 ml. de doua ori pe zi, dimineata si seara, sau un 1 ml. de doua ori pe zi, dimineata si seara la copiii de peste zece ani. Inafara de cura de primavara pe care v-o recomandam puteti folosi extractul din seva de mesteacan pe tot parcursul anului, pentru tratarea unor afectiuni cum ar fi: litiaza renala, cistita cronica, artroza si reumatism cronic degenerativ, reumatism muscular si articular cu tendinta la calcifieri, oligurie, albuminurie, hiperuricemie si guta, obezitate, hipercolesterolemie, celulita, dermatoze. Astenia de primavara dar si astenia fizica si psiho-fizica in general este marea problema a vietii agitate pe care o traim.

Arborii care au o viata indelungata pentru ca stiu sa-si regenereze forta vitala-stejarul si arborele de sequoia, sunt si cei recomandati in tratarea asteniei.Extractul din muguri de stejar (Quercus pedunculata MG=D1) este un antiastenic recomandat in surmenaj fizic si psihic, un revitalizant pentru organismul slabit sau imbatranit.

Acest extract este continut si in produsul Herbal Antistres cu recomandare in astenia de primavara, stari de stres, astenie sexuala si imunitate scazuta. La persoanele varstnice sau in cazurile de fenomene de imbatranire precoce se asociaza extractul din muguri de stejar cu extractul din mladite de sequoia (Sequoia gigantea MG=D1)-un antisenescent-revitalizant eficient la varstnici, actionand pe plan geriatric in sensul sporirii fortei fizice si morale. La cei care iau multe medicamente alopate se instaleaza cu timpul o stare de astenie, de „oboseala a organismului“ la bombardarea la care este supus cu substante „nenaturale“.

O combinatie de Quercus cu Sequoia in cure prelungite va duce la eliminarea toxinelor. Fenomenul este insotit de o modificare a mirosului si culorii urinei (miros neplacut) si trebuie continuat tratamentul pana cand urina revine la caracteristicile obisnuite, semn ca organismul a eliminat surplusul de „deseuri“. Cele doua gemopreparate se administreaza alternativ, de doua ori pe zi, cate doi ml., in putina apa.Un alt regenerator al organismului este extractul din muguri de coacaz negru (Ribes nigrum MG=D1) recomandat persoanelor care prezinta fenomene alergice, cu sensibilitate la diversi alergeni si in special la polen.

Prin actiunea imunostimulatoare (relansare la nivel cortico-suprarenalei) se pot diminua, pana la disparitie reactiile alergice puternice la intalnirea cu alergenii. In sezonul imediat urmator, la inflorirea salcamilor si a teilor (alergeni puternici) persoanele sensibile trebuie sa urmeze o cura cu Ribes nigrum MD=D1 pana cand trece sezonul acestor alergeni. Este totodata un intaritor pentru cei care au avut in timpul iernii bronsite spastice sau astm bronsic, precum si un depurativ pentru cei care au luat antiinflamatoare cortizonice sau necortizonice.

Persoanele alergice trebuie sa-l ia neantrerupt pana cand trece sezonul alergiilor care ii influenteaza. Trebuie subliniat ca administrarea acestui gemopreparat nu anuleaza terapia obisnuita, dar diminueaza reactiile la alergeni, astfel incat dupa utilizarea ritmica intr-un interval prelungit poate duce, in cazurile mai putin severe, la vindecare si la disparitia fenomenelor alergice. Extractul din muguri de coacaz negru poate preveni si trata starile inflamatorii (actiune cortizon-like) si toate tipurile de tulburari alergice.

Se poate asocia cu aproape toate gemopreparatele in tulburari asociate fiind un suport pentru cresterea imunitatii. Se administreaza in picaturi, cate doi ml. in putina apa, de doua-trei ori pe zi sau doi-trei ml. o data pe zi, in asocieri.Extractul din mladite de rozmarin (Rosmarinus officinalis MG= D1) este biogeneratorul care se adreseaza in special persoanelor cu hepatite in antecedente sau celor care sufera de sindroame dispeptice cu balonari, dischinezie biliara, fiind un activator metabolic prin stimularea sistemului reticulo-endotelial cu tropism de ficat, colecist si caile biliare. Acest preparat gemoterapic are si actiune euforizanta si eutrofica, stimuland memoria si restabilind tonusul psihic. Datorita actiunii stimulante cerebrale nu se va putea administra seara. Se administreaza in picaturi, cate doi ml., in putina apa, o data pe zi.

Caracteristicile produselor gemoterapice sunt specifice :

a.Recoltarea și prelucrarea parților tinere de plantă în stare proaspată, ceea ce permite păstrarea integrală a substanțelor active (organice si anorganice) și a capacitații de diviziune celulară. In aceste țesuturi embrionare se regăsesc, indiferent de vârsta plantei, proprietățile de menținere a reacțiilor anabolice ale celulei vegetale, capacitatea de reproducere și de multiplicare celulară.

b.Din punct de vedere biologic meristemul acționează asupra țesutului reticulo-endotelial, detoxificând celulele blocate la un anumit nivel (cu tropisme bine definite), intervenind astfel în metabolism într-un mod profund, dar non violent. Dacă fitoterapia clasică acționează numai la nivel funcțional și metabolic, gemoterapia acționează mai profund,la nivel organic și celular.Pentru a dezbate pe larg conținutul acestei lucrări , trebuie să facem câteva referiri la țesuturile embrionare sau meristeme .Nu voi intra în amănunte în ceea ce privește histologia vehetală , dar pentru înțelegerea potențialității gemoterapiei ( mersitemoterapiei ) trebuie examinate substanțele și țesuturile utilizate .Aceste țesuturi existente în vegetale superioare se pot împărți în două grupe principale :

*țesuturi embrionare sau meristeme

* țesuturi adulte sau definitive

*În timp ce fitoterapia clasică utilizează în scop therapeutic țesuturile adulte și definitive ale plantelor medicinal meristematerapia ( gemoterapia ) folosește în același scop numai țesuturi meristematemice .În concordanță cu funcțiile pe care le îndeplinesc diferitele țesuturi vegetale se pot grupa în sisteme .Se disting nouă sisteme :Sistem meristematic ;Sistem tegumentar ;Sistem scheletic ;Sistem absorbant ;Sistem asimilar ;Sistem conductor ;Sistem de rezervă ;Sistem aerifer ; Sistem secretor

Meristemul este un țesut celular tânăr care crește prin diviziune și poate ocupa diferite poziții în contextual corpuind tonusul psihic. Datorita actiunii stimulante cerebrale nu se va putea administra seara. Se administreaza in picaturi, cate doi ml., in putina apa, o data pe zi.

Caracteristicile produselor gemoterapice sunt specifice :

a.Recoltarea și prelucrarea parților tinere de plantă în stare proaspată, ceea ce permite păstrarea integrală a substanțelor active (organice si anorganice) și a capacitații de diviziune celulară. In aceste țesuturi embrionare se regăsesc, indiferent de vârsta plantei, proprietățile de menținere a reacțiilor anabolice ale celulei vegetale, capacitatea de reproducere și de multiplicare celulară.

b.Din punct de vedere biologic meristemul acționează asupra țesutului reticulo-endotelial, detoxificând celulele blocate la un anumit nivel (cu tropisme bine definite), intervenind astfel în metabolism într-un mod profund, dar non violent. Dacă fitoterapia clasică acționează numai la nivel funcțional și metabolic, gemoterapia acționează mai profund,la nivel organic și celular.Pentru a dezbate pe larg conținutul acestei lucrări , trebuie să facem câteva referiri la țesuturile embrionare sau meristeme .Nu voi intra în amănunte în ceea ce privește histologia vehetală , dar pentru înțelegerea potențialității gemoterapiei ( mersitemoterapiei ) trebuie examinate substanțele și țesuturile utilizate .Aceste țesuturi existente în vegetale superioare se pot împărți în două grupe principale :

*țesuturi embrionare sau meristeme

* țesuturi adulte sau definitive

*În timp ce fitoterapia clasică utilizează în scop therapeutic țesuturile adulte și definitive ale plantelor medicinal meristematerapia ( gemoterapia ) folosește în același scop numai țesuturi meristematemice .În concordanță cu funcțiile pe care le îndeplinesc diferitele țesuturi vegetale se pot grupa în sisteme .Se disting nouă sisteme :Sistem meristematic ;Sistem tegumentar ;Sistem scheletic ;Sistem absorbant ;Sistem asimilar ;Sistem conductor ;Sistem de rezervă ;Sistem aerifer ; Sistem secretor

Meristemul este un țesut celular tânăr care crește prin diviziune și poate ocupa diferite poziții în contextual corpului vegetal .El are propietatea de a-și crește în continuu elementele sale celulare , cu funcția precisă de a crește dimensiunile plantei în procesul acesteia de dezvoltare.În funcție de direcția spațială a planurilor de diviziune, diferite meristeme au modalități diferite de creștere; după particularitățile de creștere se deosebesc trei grupe de meristeme:

a.Meristeme masive : diviziunile celulare se realizează după planuri orientate în cele trei direcții ale spațiului rezultând corpuri aproximativ sferoidale sau care umplu un volum fără o formă clar definită; este întâlnit în organele reproducătoare (anteridii, sporangi, saci polinici etc.)

b.Meristeme placale (în forma de placă): diviziunile celulare sunt predominant anticlinale ceea ce duce la creșterea în suprafață, rezultând plăci unistratificate; este întâlnit în frunze tinere de dicotiledonate

c.Meristeme axiale (în șiruri longitudinale): diviziunile celulare sunt predominant periclinale, pereții celulari noi fiind orientați perpendicular atât față de axa longitudinală a celulei cât și a organului în care se găsește; aceste meristeme dau naștere la corpuri cilindrice – rădăcini, tulpini, petioluri, nervuri etc.

Clasificarea meristemelor După originea lor, meristemele sunt de trei categorii:

Meristeme primordiale (promeristeme) – rezultă din diviziunea zigotului; reprezentat de celule totipotente care formează embrionul în prime faze de dezvoltare; la planta adultă este reprezentat de celulele initiale localizate în varfurile de creștere ale axelor supra- si subterane; celulele inițiale (au dimensiuni puțin mai mari decât celelalte) împreună cu celulele cele mai apropiate care au derivat din cele inițiale, protejate de primordiile foliare și de catafile (la nivelul tulpinii) sau de piloriza (la nivelul rădăcinii) constituie vârfuri vegetative meristematice; vârful vegetativ meristematic = celule initiale+celule derivate apropiate+elemente de protecție .

Meristeme primare – situate la mică distanță de vârful vegetativ meristematic al rădăcinii și al tulpinii; celulele acestora prezintă deja un început de diferențiere – vacuolizare evidența și schimbare a formei; după poziția lor în corpul plantei pot fi: apicale și intercalare.

Meristeme primare apicale – reprezentate de celulele inițiale, derivatele lor și zonele axiale din rădăcina sau tulpina situate imediat în apropierea vârfului, dar deasupra celui mai tânăr primordiu foliar. Au fost elaborate mai multe ipoteze privind structura meristemului apical:

Hanstein (1868) – deosebește trei meristeme apicale (numite și histogene):

*dermatogenul (din care se diferențiază epiderma),

*periblemul (din care se diferențiază scoarta)

* pleromul (din care se diferențiază cilindrul central).

Aceste meristeme apicale pot fi identificate la multe rădăcini și foarte rar la tulpini.

Haberlandt – postulează existența a trei meristeme apicale:

a.Protoderma (dispusă superficial, din ea derivă epiderma/rizoderma și uneori țesuturile mecanice și asimilatoare; celulelei protodermei se divid prin pereți anticlinali rezultând creștere în suprafață)

* procambiul = desmogenul (alcătuit din celule prozenchimatice efilate la capete; din procambiu se diferențiază țesutul conducator – vase conducătoare și elemente anexe; celulele se divid numai prin pereți longitudinali; are cea mai lungă viață meristematică)

* meristemul fundamental (alcătuit din celule parenchimatice, cu spații intercelulare mici; celulele se divid prin pereți anticlinali și radiali; din acest meristem iau naștere țesuturile cortical, asimilator, aerifer, acvifer, de inmagazinare a substanțelor de rezervă, medular, uneori și țesuturile conducătoare).

Meristeme intercalare – Țesut meristematic localizat la distanȚĂ de vârful vegetativ meristematic. La tulpinile articulate (cu noduri) se găsesc la nivelul internodurilor. In stadiul tânăr al plantei întregul internod este meristematic; ulterior, pe măsura alungirii tulpinii, meristemul se localizează la baza internodului, deasupra nodului. Aceste meristeme asigură creșterea independentă în lungime a internodurilor. Funcționarea acestor meristeme este limitată în timp, în cele din urmă diferențiindu-se complet și dispărând.

Meristeme secundare – numite și meristeme laterale, derivă din țesuturi definitive vii (care sunt deja diferențiate). Aceste meristeme apar prin procesul de dediferențiere = pierderea de către un țesut definitiv a caracterelor dobândite prin diferențiere și redobândirea însușirii de a se divide (redevin meristeme, active mitotic). Se formează în profunzimea rădăcinii și a tulpinii și contribuie la creșterea în grosime a acestora (față de meristemele primare care asigură creșterea în lungime a organelor vegetative). Apar la majoritatea dicotiledonatelor și la toate gimnospermele, foarte rar la monocotiledonate.

Creșterea secundară în grosime este determinată de activitatea a doua meristeme secundare concentrice: cambiul vascular (cambiul libero-lemnos) și cambiul subero-felodermic (felogenul).

Cambiul vascular – este un meristem lateral care se dezvoltă sub formă de cilindru. Apare în cilindrul central (stel) între fasciculele libero-lemnoase. Generează centripetal (spre interiorul sau centrul organului) xilem secundar și centrifugal (spre exteriorul sau suprafața organului) floem secundar. La plantele tropicale celulele cambiale se divid continuu tot timpul anului, generand floem și xilem secundar. La plantele din zona temperată cambiul are activitate sezonieră – își încetează activitatea când condițiile de vegetație devin nefavorabile (sfârșitul toamnei, iarna). Cambiul vascular generează: vase conducătoare, parenchim și fibre (acestea din urmă lipsesc din țesutul conducator primar). Raportul lemn secundar sau liber secundar este de 3:1 la gimnosperme și de 10:1 la angiosperme. Rolurile cambiului vascular:

a. Produce floem și xilem secundar;

b. Generează calus = țesut de rană deasupra rănilor;

c. Participa la fuzionarea altoiului pe portaltoi prin generarea de calus care asigură racordarea țesuturilor conducătoare (al altoiului și al portaltoiului).

Felogenul – se formează în țesuturile primare vii, de diferite categorii, din afara cilindrului central (stelului). Este unistratificat. Celulele felogenului se divid generând suber (țesut mort la maturitate) spre exterior și feloderm (celule vii, izodiametrice, cu spații intercelulare; constituie scoarța secundară a organului) spre interior. Uneori sub suber din felogen se poate forma feloid care contribuie la exfolierea suberului. Suberul împreună cu feloidul constituie felemul (pluta), iar suberul împreună cu felogenul și cu felodermul constituie peridermul su periderma. Originea felogenului este variată: din celulele epidermei și din primul strat celular cortical subepidermal, din primele 2-3 straturi corticale, din parenchimul floemic, din periciclu. Celulele felogenului sunt strâns lipite, neexistând spații intercelulare. Numărul de straturi de suber este mai mare decât numărul de straturi de feloderm. Suberul nu se formează în frunze.

Meristemoide sunt grupări de celule din diferite țesuturi definitive primare care se pot divide generând diverse structuri. Aceste grupări de celule au activitate meristematică locală

Progresele gemoterapiei depind în mare măsură de cunoașterea compoziției chimice a produsului medicinal utilizat , de cunoașterea propietăților farmacologice ale extractului, a complexului de principia active isolate ( uleiul volatile, total alcaloidici) sau a invaziilor chimici puri izolați , de cunoașterea efectelor clinice experimentate pe forme farmaceutice cu doze bine precizate, standardizate la principia active, care ne permit să apreciem efectele terapeutice în funcție de doză, să cunoaștem efectele secundare, dozele și durata tratamentului .Forma farmaceutică sub care se prezintă un medicamente vegetal este foarte importantă, deoarece trebuie să răspundă unor exigențe din ce în ce mai pretențioase , normale de calitate care se cer unui medicament nefiind mai puțin exigent decât pentru alt medicament .Forma farmaceutică trebuie să fie stabilită în timp , să fie standardizată, adică să se menționeze doza de substanță activă conținută, să fie adecvată modului de administrare, de uz intern , extern , care trebuie să fie cât mai comod și ușor de aplicat .

La progresul gemoterapiei și-a adus o contribuție importantă și perfecționarea formelor farmaceutice de administrare , diversificarea lor în funcție de scopul therapeutic propus , acestea fiind posibile datorită progreselor realizate de însăși tehnologia formelor farmaceutice sau tehnica farmaceutică.

În domeniul gemoterapiei, îmbunătățirea formelor farmaceutice a fost posibilă și datorită progreselor realizate în cunoașterea fitochimică a plantelor medicinale , în cunoașterea propietăților farmacologice ale acestora , precum și a rezultatelor experimentărilor clinice .Toate aceste progrese au conferit medicamentului vegetal un statut nou, care îl situează la același nivel cu medicamentele chimice de sinteză sau cu cele biologice .Astfel un medicament vegetal gemoterapic trebuie să răspundă acelorași condiții de exigență ca și cele prevăzute pentru alte medicamente :

*să se cunoască compoziția chimică și să fie standardizat în principia active pe doze unitare de administrare ;

*să se cunoască efectele farmacologice și clinice și efecte eventuale secundare și contraindicații ;

*dozele terapeutice și mod de administrare ;

*durata tratamentului stabilitate de timp.

Medicamentul de origine vegetală trebuie să corespundă acelorași condiții de exigență ce se impun și pentru alte medicamente .Medicamentul vegetal trebuie să aibă o compoziție chimică bine precizată , să se cunoască substanța activă pe unitate de doză, să fie cunoscute doza toxică și a eventualelor riscuri , fenomene teratogene , mutagene , influența asupra metabolismului .Observația clinică se continuă și după avizare și dacă este necesar, se aduc unele modificări și îmbunătățiri ale formelor de preparare , se fac precizări asupra duratei de tratament.

Un medicament nou se acceptă în cazul în care se prezintă avantaje față de de cele existente prin acțiune mai pronunțată,effect mai rapid, toxicitate și efecte secundare mai slabe.

I.1.Principiul gemoterapiei cu cele 4 postulate și mecanisme de acțiune, organotropismul specific al extractelor gemoterapice

Gemoterapia este apropiată de alopatie prin modalitatea de prescriere clinică ce vizează vindecarea simptomelor clinice și normalizarea parametrilor biologici, pe baza organotropismului(acțiunii specifice la nivelul anumitor organe) fiecărui preparat gemoterapic (fapt demonstrat prin cercetări științifice în vitro și in vivo .

1.Întrucât viața este expresia dinamicii celulare, pentru vindecare este necesară utilizarea de celule în fază de diviziune potențială care pot acționa și stimula alte țesuturi celulare.

2.Viața animală depinde complet de viața vegetală, ceea ce alimentează esența vieții animale, o poate regenera atunci când apar alterări morfo-patologice.

3.Arborii reprezintă sediul vegetal în care energia vitală se exprimă în fiecare an sub forma unei reânoiri celulare masive .Din acest motiv ,toate țesuturile arborilor pe cale să apară sau care sunt în curs de diviziune (meristeme) sunt cele mai indicate pentru dezintoxicarea, regenerarea și vindecarea celulelor omului.

4.Printre plantele utilizate, mesteacănul (betula pubescens si betula verrucosa) și stejarul (querqus pedunculata) sunt cele care posedă cele mai clare și puternice capacități de adaptare, aclimatizare, rezistență și regenerare.Țesuturile embrionare ale acestor plante formează baza primară a terapiei de drenaj gemoterapic.În cuvinte simple aceste postulate pot fi explicate astfel : materia vie este într-o continuă mișcare și schimbare; viața vegetală, animală, umană, dar și minerală există datorită unei strânse legături și influențe reciproce .

Liantul îl reprezintă aminoacizii, respectiv PROTEINA, care stă la baza vieții , a materiei vii.Atâta timp cât vegetalele pot să interacționeze cu componentele organismelor animale si umane prin hrană, stimulând creștera și dezvoltarea acestora ,este limpede și logic că aceleași substanțe pot sa intervină și în cazul unor distrucții celulare sau funcționale pentru corecția lor.Acest lucru poate fi realizat doar cu ajutorul acelor structuri vii care își păstrează nealterat principiul de diviziune celulară . Țesuturile care au aceste proprietați sunt țesuturi vegetale tinere numite și țesuturi meristematice. În plus ,modul de preparare al acestora,în stare proaspătă,păstrează nealterate principiile active : enzime,fitohormoni,aminoacizi, substanțe cu structuri asemănătoare organismului uman care pot, datorită acestei calități să inițieze reacții la nivel celular, cu rol de fagocitare – eliminare a substanțelor străine , având ca rezultat detoxifierea celulelor blocate si reluarea

I.2.Generalități despre extractele gemoterapice – din ce părți de plantă, ce tip de extract

Meristemul nu se diferențiează niciodată complet, ci o parte din el va genera creșterea plantei în decursul întregii vieți.Astfel genomoterapia utilizează în scop therapeutic țesuturi care dețin capacitate reproductivă .Țesuturile utilizate în gemoterapie sunt :Amenti ; Boboci ;Muguri ;Ghinde ;Ramuri tinere sau mlădițe Rădăcini tinere ;Seva sau limfa ;Scoarța rădăcinilor sau contextual intern al rădăcinii ;Scoarța ramurilor sau cortexul intern al ramurilor tinere ;Semințe .

Oricare din aceste părți vegetale este bogată în țesut viu decreștere și are în mod specific anumite concentrații de principia active proprii fiecărei specii conținând printer altele substanțe hormonale , auxine , polypeptide , citochine , giberdine,acizi nucleic,ramuri minerale, vitamine,protein care pot interacționa cu structura proteică a mamiferelor și omului .

Amenti sau inflorescență.Amentul se mai numește spic ,este o inflorescență cu dimensiuni reduse , pedunculară ,format în general din numeroase plăci mici discret colorate care nu posedă calice și coloană și sunt dispuse sub formă de spic .Florile impugn inflorescența sunt unisexuate fiind fie staminifere ,fie pistilifere și pentru a fi attractive prezintă o cantitate semnificativă de nectar sau de parfum .Anterele acestor flori produc o cantitate important de polen ceea ce le confer o mare adaptabilitate la polenizarea anemofilă . Scoarța ramurilor tinere (sau scoarta tulpinii) este utilizată în terapie întrucât o ramură neoformată este bogată în țesuturi aflate în fază de creștere Printre altele partea internă a scoarței, numită partea de tranziție este formată dintr-un strat de celul vii și nediferențiate,ce reprezintă elmente meristematice este format dintr-un strat de cellule vii și nediferențiate ce reprezintă elemente meristematice formatoare de liber către exterior și propiu zis către interior .Este vorba de un meristem în care își au originea filament paralele de cellule nediferențiate importanță fundamentală pentru creșterea plantei .În gemoterapie se utilizează scoarța ramurilor tinere de citrus limonum și salix alba .

Muguri sunt organe vegetative ale plantelor și sunt formați din țesut meristematic al apexului vegetativ rezultând un țesut primordial al ramificațiilor laterale și numeroase schițe de frunze cu atât mai dezvoltate cu cât sunt mai depărtate de vîrf . Mugurii sunt astfel principalul rezervor de meristem primar , cu alte cuvinte de grupări de celule cu un raport crescut nucleo-citoplasmatic care se caracterizează printr-o capacitate rapidă de multiplicare .Mugurii reprezinta astfel principalul rezervor de meristem primar cu alte cuvinte de grupari de cellule tinere cu un raport crescut nucleo-plasmatic care se caracterizează printr-o foarte rapidă capacitate de multiplicare .

La toate plantele vascular , meristemul apical ( de la nivelul embrionului apical ) continuă se mențină caracteristicile țesutului embrionar chiar și atunci când celula vegetală pe calea diferențierii își începe propiul ciclu vital Chiar și ramurile primăvăratice ale unei bătrâne plante secular cresc și se regenerează în fiecare an datorită activității celulelor meristemice provenite din meristemul primitiv .

Toate genele plantei se regăsesc la nivelul meristemului ,astfel încît cu o singură celulă de țesut meristematic se poate recrea planta în întregime .Mugurii în funcție de poziția lor se impart în muguri terminali sau apicali situați la extremitatea tulpinii sau ramurilor , muguri axilari dispuși pe axul reprezentat de tulpină cu frunzele și mugurii laterali dispuși pe toată suprafața tulpinii .Se spune ca mugurii se suprapun dacă se formează pe verticală axială a unor frunze;

Ramuri tinere sau mlădițe.În gemoterapie se utilizează mlădițele de la plantele care din diferite motive practice este imposibilă recoltarea mugurilor (Ampelopsis veitichii , Buxus semprevires ,Colluna vulgariss ,Cedrus libani , etc.

Rădăcini tinere constituie sistemul absorbant și assimilator al plantei care pe lângă funcția de ancorare a vegetației în teren absoarbe și conduce apa , limfa și sărurile minerale din exterior către interiorul plantei .Rădăcinile pot avea forme suprafețe și consistență variate .Rădăcinile tinere și scoarța interioară a rădăcinilor sunt bogate în țesuturi meristematice .

Seva sau limfa este lichidul care transport în plante , substanțele nutritive .Originea sa provine din țesuturile aflate în contact direct cu mediul înconjurător , mai précis din perii radiculari.Din aceștia trecâd prin spațiile celulare , limfa ajunge către cavitățile primelor vase de rădăcini și de aici , prin sistemul de conducere din tulpină și ramuri transportând sărurile și substanțele în întreaga plantă .Astfel se formează așa numita substanță bogată în nutriimente sau seva îmbogățită .Circulația limfatică este astfel chiar viața plantei și arborelui petrecându-se către periferie , imediat dedesuptul scoarței în acea peliculă fiind situată imediat sub coajă .Prin intermediul său tubii poroși își desfpșoară funcția de conducere a sevei produse de către frunze , care transportă către rădăcini produșii vitali derivații din fotosinteză .Seva recoltată este întotdeauna săracă în glucide ( 0,5- 2 % glucide ) și cu gust plăcut .Seva de salix trebuie recoltată în momentul înfloririi sau când planta are flori .

Scoarța ramurilor sau cortexul intern al ramurilor tinere este utilizată în terapie întrucât ramură nefondată este bogată în țesuturi aflate în fază de creștere ; printer altele partea internă a scoarței numită parte de tranziție , este format dintr-un strat de cellule vii și nediferențiate ce reprezintă elemente meristematice formatoare de liber către exterior și de către lemn propiu zis spre interior .Administrarea acestor plante preparate realizează un drenaj biologic prin care se elimină substanțele nocive produse în țesuturi sau introduse în organism și astfel se restaurează echilibrul biologic perturbat al organismului uman.

Această metodă de terapie, puțin utilizată până în urmă cu cativa ani,este astăzi in plina ascensiune în întreaga lume .Terapia cu extracte din țesuturi vegetale embrionare nu este noua. Nou, este principiul stabilității nelimitate a componentelor bioactive prezente în extractul glicerino-alcoolic la concentrații mari și eliberarea și restaurarea activității biologice a acestora prin diluare, procedeu ce permite păstrarea în timp a produsului gemoderivat

I.3.Gemoterapia și plante din familia Moraceae din care

se pot prepara extracte gemoterapice

Gemoterapicul este o entitate biologică complexă, dinamică și unitară, în care se realizează o sinergie armonioasă a componentelor sale.Componentele gemoterapicelor, studiate separat, au calități biologice modificate,reduse sau chiar anulate. Compozitia complexă a gemoderivatelor determinată cu tehnici moderne, performante, a permis punerea în evidență a unor factori de creștere, enzime, proteine sau alte substanțe esențiale în procesul embriogenezei la plante, substanțe care posedă o activitate biologică semnificativă și asupra organismului uman cu potențial curativo-profilactic în diverse afecțiuni.

Pol Henry a preconizat utilizarea acestor preparate, bazându-se pe presupunerea că plantele, în faza lor inițială de creștere, conțin substanțe cu caracteristici particulare esențiale procesului de dezvoltare, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Ca urmare, studiile sale au fost aprofundate, iar aplicarea lor în patologia umană a fost evaluată experimental și clinic, de diverși cercetători printre care îi amintim pe cercetatorii francezi: Tetau (1989), Bergeret (1983).In particular, profesorului Netien de la Universitatea din Lyon i se datorează controlul sever de laborator al gemoderivatelor și încercările de a cerceta și stabili dozajul unor principii active.În prezent preparatele gemoterapice sunt utilizate atât ca remediu cu acțiune proprie, dar și ca adjuvant al terapiei aliopate.

Ele se extrag de regulă într-un amestec echilibrat de alcool, apă și glicerină și sunt cunoscute ca extracte glicerohiclroalcoolicc. Prin acest procedeu se realizează o extracție completă a componenților vegetali fără denaturarea principiilor active, lăsând acțiunea sinergică intactă.Activitatea enzimatică a componentelor existente în țesuturile vegetale embrionare proaspete este blocată în prima fază de extracție de către alcool și apoi de soluția hidroglicerinică, care permite extragerea în continuare și a altor substanțe cu activitate biologică pe care le stabilizează.Astfel, bioactivitatea acestor preparate lichide fitocomplexe de plante medicinale, este rezultatul interacțiunii multiplelor molecule bioactive care realizează programul genetic de dezvoltare al plantei.

Compoziția de săruri minerale, oligoelemente, vitamine, aminoacizi, polipeptide, enzime, auxine, gibereline, acizi nucleici, fitohormoni, factori de creștere etc, rămâne intactă în interacțiune.În momentul utilizării, extractul glicerohidroalcoolic prescris este diluat în puțină apă, astfel ca activitatea enzimatica este eliberată și restaurată și poate acționa în funcție de organotropismul specific al părții plantei din care s-a facut extracția.În jurul lumii vegetale gravitează toate procesele vitale ale pământului.Cantitatea de enzime și aminoacizi din gemoterapice este mult mai mare decât în părțile de plantă adultă.Importanța hormonilor de creștere din plante prezenți în maceratele glicerinice se caracterizează prin :

Auxine :

provin din triptofan care este aminoacid esențial ;

contribuie la creșterea rădăcinilor și florilor ;

mărește plasticitatea peretelui celular .

Gibereline :

*sunt diterpenoid cu structură izoprenică ;

*cresc viteza de germinare ;

*întrerupe perioada vegetativă a semințelor și declanșează formarea plăntuței

Citokine :

*este Structură adeninică, existând și în regnul animal ;

*stimulează diviziunea celulară ;

*determină dezvoltarea mugurilor și creșterea frunzelor;

* permite germinarea semințelor la întuneric ;

Acid abscisic (dormina) este :

*Inhibitor de creștere ;

*determină capac de rezistență a mugurelui iarna ;

*accelerează desprinderea frunzelor și fructelor  ;

*se acumulează în stări de stres, conferind rezistență plantei

Astfel, Gemoterapia utilizează în scopuri terapeutice soluții în prima diluție decimală de extracte glicerohidroalcoolice din aceste țesuturi vegetale embrionare, proaspete.Această metodă care aparține bioterapiei are ca principiu analogic de bază drenajul biologic al organismului uman, proces care restabilește și reglează potențialul energetic al sistemului reticulo-endotelial.În acest sens, acțiunea farmacologică specifică și lipsa de toxicitate a gemoderivatelor permite medicului, înainte de instituirea oricăror tratamente, prescrierea acestora, eventual și în asociere cu terapia homeopată, în scopul obținerii detoxifierii generale și restabilirii unei reactivități normale a organismului.

Gemoterapia se aplica într-o gamă largă de afecțiuni din patologia umana, este usor de folosit si este practic lipsita de efecte secundare.Gemoderivatele pot fi recomandate ca remedii cu acțiune proprie dar și sub forma de adjuvante ale terapiei aiopate cu rezultate benefice.

Pe parcursul unei zile gemoderivatele se pot administra singure sau în asociere pentru obtinerea unei acțiuni farmacologice complexe.Preparatele gemoterapice oferă arsenalului terapeutic existent o armă deosebit de eficace pentru abordarea eficientă și lipsita de efecte secundare a unor boli din clinica umana.O alta caracteristică ce deosebește gemoterapia de fitoterapie este faptul ca plantele medicinale se adresează în general întregului organism uman prin substanțele pe care le conțin, și nu numai unui anumit organ, în timp ce gemoderivatele prezintă un organotropism pronunțat care asigură o intervenție țintită a acțiunii terapeutice la nivel celular.Făcând comparație între cele două metode de terapie naturala, se poate sublinia faptul ca:

*gemoderivatele sunt lipsite de efecte secundare ;

*nu au restricții sau contraindicații ;

*se pot folosi timp îndelungat și la toate grupele de vârstă, în timp ce în fitoterapie trebuie știut că unele plante medicinale pot avea efecte nedorite când nu sunt dozate.

Genurile abordate sunt: Morus, Maclura, Ficus.Acestea au lujeri tineri ce conțin latex, muguri alterni cu solzi imbricați, frunze așezate spiralat sau distic, întregi, serate sau lobate, flori unisexuat-monoice sau dioice, mici, dispuse în amenți, spice false sau capitule. Fructele sunt achene sau drupe mici reunite ce dau naștere unui fruct compus (sincarp) cărnos, la care participă perigonul, receptaculul și axele inflorescenței.Frunzele sunt simple , dar neregulat , adeseori polimorfe .

Florile sunt unisexuate , dar adeseori se află printer ele și rudimente din sexul opus (uneori acestea se pot dezvolta). În acest gen sunt incluse peste 20 de specii de arbori și arbuști originari din Asia ,Africa și America de Nord .Ele prezintă muguri spiralați sau distici ,cu cicatrice așezată și de formă caracteristică , cu frunze întregi sau neregulate lobate , variabile ,flori monoice sau doice , grupate în amenți pedenți , cele mascule cu 4 sepale și 4 stamine ,iar cele female cu 4 lacinii , astfel încât se poate conchide că florile sunt pe tipul 4 .

I.4.Cele mai importante genuri și specii cu importanță terapeutică

cu scurt istoric

Gemoterapia îsi are originile, ca multe alte terapii, în antichitate.Galenus (c.130—c.190), medic și fizolof grec din Roma antică cunoscut și ca părintele farmaciei , a preparat un balsam cicatrizant din muguri de plop ( Acopon) , a cărui faimă a fost dusă mai departe de Unguentum populeum care este preluat din primele farmacopeei .

Paracelsius ( c.1493-1541,) medic și alchemist germane-elvețian intuiesc diferențierea acțiunii terapeutice în funcție de partea de plantă și perioada din ciclul de dezvoltare intuiește diferențierea acțiunii terapeutice în funcție de partea de plantă și perioada din ciclul de dezvoltare al plantei , cu mugure , ram , floare , frunză sau fruct .Susține deasemenea folosirea extractului total chintesența a plantei fapt ce poate fi comparat cu noțiunea de fitocomplex foarte susținută în zilele noastre considerându -se că extractele totale din plante (și nu doar un component extras)sunt mai active și mai puțin toxice.

Alexander Von Humboldt (1779 1804), cel mai mare explorator care a realizat cercetări  interdisciplinare, dorea să înțeleagă interacțiunea dintre vegetație, fauna, sol și climă și să explice importanța deosebită pentru sănătatea oamenilor și a planetei. Mulți dintre medici ignoră aceste conexiuni cu mediul înconjurător și importanța lor în viață și medicină. El a spus ca cea mai periculoasă viziune despre lume este cea a oamenilor care nu au privit niciodată lumea. Înțelegerea semnificației unei plante presupune înțelegerea misterelor vieții.Părintele gemoterapiei modern este medical Belgian Pol Henry,cel care a descoperit âcalitățile mugurilor și a înțeles și explicat paralelismul existent între evoluția pădurii și evoluția materiei proteice om.Aceste țesuturi embrionare din care an de an plantele se refac , conțin principiile active și energia necesară reluării ciclului annual de viață .Primele sale lucrari în domeniul gemoterapiei se publică în 1959 în Analele homeopatice din Normandia .

Pol Henry a denumit această metodă terapeutica cu mai mulți termeni: gemoterapie, blastoterapie și fitoembrioterapie. Dintre acestea, termenul de gemoterapie s- a impus, fiind mai uțor de reținut (dar și contestat de către unii specialiști care consideră că se poate confundă cu terapia cu pietre prețioase geme). Medicul italian Fernando Piterà propune termenul de meristemoterapie – de la meristeme tesuturi vegetale embrionare.Din meristem derivă toate țesuturile adulte, definitive, ale plantei.

Prin compoziția și calitățile deosebite ale gemoterapicelor, acestea acționează preponderent prin stimularea funcției de reechilibrare a homeostaziei celulare și tisulare.Dr. Pol Henry recomandă utilizarea gemoterapiei pe baza testelor de laborator, individualizând tipurile de alterari de la nivelul proteinelor sângelui, prin analogie cu ecosistemul în care planta se dezvoltă și pe baza studierii felului în care plantele influențează traseul electroforezei proteinelor. El a dezvoltat și experimentat metoda de tratament gemoterapic analogico biologică.

Acest model a fost preluat și folosit în practică de medici care i au continuat cercetările: Martin, Paquelet și Reymond.Gemoterapia s -a dezvoltat foarte mult după studiile întreprinse privind compoziția țesuturilor meristematice și punerea în evidență a factorilor de creștere (gibereline Netien și Combet), enzime,hormoni vegetali, vitamine, aminoacizi, acizi nucleici (ADN/ARN).O abordare terapeutică mai largă este cea clinică, în funcție de patologie, pe baza observațiilor clinice. Fiecare gemoterapic are un tropism special pentru anumite organe, care a fost evidențiat și folosit în terapie. Modelul clinic a fost experimentat de medicii francezi Julian, Bergeret, Tetau si Lernout. Este la ora actuala abordarea uzuală în gemoterapie.Marea majoritate a medicilor care au dezvoltat metoda gemoterapică au fost medici homeopați.

Astfel s- a evidențiat și o altă abordare a gemoterapiei, din perspectivă homeopatiei. Printre curentele care circulă în homeopatie este și acela al drenajului (dezin-toxicarii) necesar înainte de a administra un remediu homeopatic individualizat. Tehnica drenajului utiliza la început dilutii homeopatice joase din tincturi mamă care acționau la un anumit nivel: renal, hepatic, piele, etc. Gemoterapia, prin tropismul bine determinat al acestor extracte, a apărut ca o metodă modernă și deosebit de eficienta de drenaj. Atunci când boala nu a depășit un anumit grad de dezvoltare – acest drenaj poate fi suficient pentru vindecare. Primii care au sustinut aceasta tehnica în homeopatie au fost: medicul elvetian Nebel și ulterior medicii francezi Vannier și Roy.

Din meristem toate tesuturile adulte, definitive, sie tei. Prin compozitia si calitatile deosebite ale gemoterapicelor, acestea actioneaza preponderent prin stimularea functiei de reechilibrare a homeostaziei celulare si tisulare.
Dr. Pol Henry recomanda utilizarea gemoterapiei pe baza testelor de laborator, individualizand tipurile de alterari de la nivelul proteinelor sangelui, prin analogie cu ecosistemul in care ta se dezvolta si pe baza studierii felului in care tele influenteaza traseul electr of ore zei proteinelor. El a dezvoltat si experimentat metoda de tratament gemo-terapic analogico-biologica. Acest model a fost preluat si folosit in practica de medici care i-au continuat cercetarile: Martin, Paquelet si Reymond.

Gemoterapia s-a dezvoltat foarte mult dupa studiile intreprinse privind compozitia tesuturilor meristematice si punerea in evidenta a factorilor de crestere (gibereline-Netien si Combet), enzime,hormoni vegetali, vitamine, aminoacizi, acizi nucleici (ADN/ARN).O abordare terapeutica mai larga este cea clinica, in functie de patologie, pe baza obsertiilor clinice. Fiecare gemoterapic are un tropism special pentru anumite OTgane, care a fost evidentiat si folosit in terapie. Modelul clinic a fost experimentat de medicii francezi Julian, Bergeret, Tetau si Lernout. Este la ora actuala abordarea uzuala in gemoterapie.Marea majoritate a medicilor care au dezvoltat metoda gemotera-pica au fost medici homeopati. Astfel s-a evidentiat si o alta abordare a gemoterapiei, din perspecti homeopatiei. Printre curentele care circula in horneopatie este si acela al drenajului (dezintoxicarii) necesar inainte de a administra un remediu homeopatic individualizat.

Tehnica drenajului utiliza ia inceput dilutii homeopatice joase din tincturi ,mamă care actionau la un anumit nivel: renal, hepatic, piele, etc. Gemoterapia, prin tropismul bine determinat al acestor extracte, a aparut ca o metoda moderna si deosebit de eficienta de drenaj. Atunci cand boala nu a depasit un anumit grad de dezvoltare – acest drenaj poate fi suficient pentru vindecare. Primii care au sustinut aceasta tehnica in homeopatie au fost: medicul elvetian Nebel si ulterior medicii francezi Vannier si Roy.Studii preclinice si studii clinice cu produse gemoterapice s-au realizat in Franta de catre dr.Max Tetau, Andre Julian, Claude Bergeret, Henri Lernout.

O lucrare de gemoterapie deosebit de valoroasă este cea a dr. Fernando Pitera, medic italian, docent în homeopatie, fitoterapie și această lucrare valoroasă a dr. Pitera , procurată din Italia la inițiați specialiștilor firmei Plantextrakt, a fost tradusa in limba romana de catre dr. Sorina Soescu, medic de medicina generala cu competenta in homeopatie, fitoterapie si gemoterapie.Dr. Pitera continua sa studieze tesuturile meristematice ale unor te care nu au fost folosite inca in acest domeniu, and o serie de produse gemoterapice in experimentare preclinica si clinica.Alte date istorice :

*Galen – balsam cicatrizant din muguri de plop (Acopon);

*Unguentum populeum –timp de secole a avut o reputație deosebită;

*Hahnemann – prin legea similitudinii, demonstrează strânsa legătură între regnul mineral, vegetal, animal și lumea umană;

*Pol Henry – medic belgian – părintele gemoterapiei moderne,

fundamentată științific;

*Pol Henry –fundamentează modelul analogic de studiu al gemoterapiei continuată de dr. Martin, dr. Paquelet și dr. Reymond;

*Studiul compoziției chimice a fost revoluționat de prof. Netien și prof. Combet care au pus în evidență prezența factorilor de creștere (fitohormoni) în țesuturile meristematice;

*Metoda drenajului a fost utilizată pentru prima dată de medicul elvețian dr. Nebel, iar apoi de dr. Leon Vannier și dr. Roy .

În Antichitate era mult folosit faimosul „Unguentum populeum”, preparat din muguri de plop, ce a avut o deosebită reputație timp de secole. Dar gemoterapia modernă a luat ființă în urmă cu 60 de ani, „părintele” ei fiind medicul belgian Pol Henry, care a fundamentat, pe baze științifice, o nouă fitoterapie.Produsele gemoterapeutice pot fi recomandate în cure de întreținere pentru menținerea stării de sănătate sau pentru a trata diverse afecțiuni. Există astfel posibilitatea de a face o cură cu extract din muguri de smochin pentru durerile de stomac sau duoden – gastrite, ulcere – primăvara și toamna, o cură cu extract din muguri de stejar, pentru a trece mai ușor peste astenia de primăvară, o cură de slăbire cu extract din sevă de mesteacăn și extract din amenți de mesteacăn sau o cură cu extract din muguri de coacăz negru pentru prevenirea alergiilor de sezon – de exemplu alergia la polen.

O detoxificare generală a organismului o poate realiza extractul din sevă de mesteacăn prin puterea sa regeneratoare, depurativă și antioxidantă remarcabilă. Stimulează funcționarea majorității organelor, prin activarea metabolismului la nivelul aparatului osteoarticular, endocrin, urinar, cutanat, a sistemului nervos central și a sistemului reticulo-endotelial, acei gunoieri ai organismului de la nivel celular. Administrarea în cure repetate duce la eliminarea acidului uric, a ureei și reduce nivelul colesterolemiei.

Deosebit de utilă persoanelor cu litiază renală, cistită cronică, artroză și reumatism cronic degenerativ, reumatism muscular și articular cu tendință la calcifieri, oligurie, albuminurie, hiperuricemie și gută, obezitate, hipercolesterolemie, celulită, dermatoze. Două cure pe an cu extract din sevă de mesteacăn ne va face mai puțin vulnerabili în fața bolilor Este o terapie în general lipsită de reacții adverse sau contraindicații.Așadar, cantitatea de alcool din produse nu împiedică recomandarea acestora și în afectări ale funcției hepatice, la copii, celor vârstnici, persoanelor însărcinate sau celor care conduc autovehicule.

Așadar, cantitatea de alcool din produse nu împiedică recomandarea acestora și în afectări ale funcției hepatice, la copii, celor vârstnici, persoanelor însărcinate sau celor care conduc autovehicule. Pentru anumite produse există anumite atenționări: mlădițele de rozmarin nu se administrează seara, producând o excitabilitate la nivelul sistemului nervos ce poate provoca insomnia. Mugurii de arin negru și arin alb opresc lactația. Mlădițele de cimișir sau vâsc nu se vor administra în sarcină.Pentru întreținerea stării de sănătate sau cure de detoxificare, administrarea durează de la două-trei săptămâni la una-trei luni.

În cazul unor afecțiuni cronice, administrarea este bine să fie corelată cu investigații medicale care să stabilească stadiul și rezultatele obținute, medicul hotărând schema de tratament optimă. În cazurile acute se poate apela la gemoterapie ca tratament adjuvant și este indicat să se continue administrarea timp de cinci-șapte zile și după obținerea ameliorării

Smochinele erau foarte răspândită în Grecia antică si la Roma, dar si în nordul Africii (Cartagina), unde fructele lui erau foarte apreciate si se credea că au o actiune favorabilă asupra organismului din cauza virtutiilor sale întăritoare. De altfel, în Egipt se spune că erau degustate de preoti înainte de ceremonii.În Antichitate Egiptenii supranumindu-l alimentul multi functional. Cele mai noi descoperiri datează existenta plantei încă din 9400-9200 î. HR,arheologii descoperind 9 smochini fosilizati în asezarea neolitică Gilgal din Valea Iordanului.În cartea genezei (3:7) Adam si Eva sunt prezentati acoperindu-si goliciunea cu frunze de smochin,după căderea în păcat.În Roma antică smochinul era considerat un arbore sfânt deoarece în mitul fundatiei Romulus si Remus erau alăptati de lupoaică sub un smochin.

Nici Pliniu nu era străin de capacitătile curative si nutritive ale smochinelor, recomandându-le cu tărie pentru hrana atletilor.În tradiția populară: smochina caldă se rupea si se punea cu partea cărnoasă la buba neagră(cărbune). În Moldova, se fierbeau înfundat, în-tr-o ulcică acoperită cu capac, câteva roscove cu smochine se puneau la bubă. Fierte, cu roscove si stafide se luau contra tusei. În Dobrogea, fierte înlapte, se foloseau contra gâlcilor si a tusei la copii,sub formă de cataplasme puse în jurul gâtului, sau se bea lapte în care s-au fiert smochinele. Smochina cu miere se punea la durere de măsele.

Maclura pomifera (Maclura aurantia ) Maclura Aurantiaca a fost descoperită în 1804, de botanistul Nuttall. Numele planteivine însă de la William Maclure, un geolog care a finanțat expediția lui Nuttall, în zona statelor Arkansas și Oklahoma. La acea vreme, acolo era teritoriul indienilor Osage, care își spuneau Copiii Apei de Mijloc.Ei au denumit planta Bow Wood, adică Lemnul de Plecăciuni. A mai fost un pas până la Osage Orange, denumire generică păstrată în toată lumea și în present

I.5.Răspândirea lor pe glob

Smochinul .Denumirea de Ficus carica i-a fost atribuită după localitatea Carica din Asia Mică, considerată centrul genetic al speciei. După statistici F.A.O., producția mondială de smochine este de circa 1 milion tone anual, din care Europa produce 580 mii t, Asia 250 mii t și Africa 160 mii t. Țările mari producătoare de smochine sunt : Portugalia (200 mii t), Turcia (180 mii t),Grecia (130 mii t), Maroc (70 mii t), Algeria (60 mii t).

Dudul alb este originar din China și Japonia, fiind introdusă în Europa încă din sec. al VI-lea și apoi extinsă pentru creșterea viermilor de mătase.

Macul este o specie originară din Sudul Americii de Nord,unde vegetează în zona preeriilor. Maclura face parte dinfamilia Moracee, care includeaproximativ 1400 de specii de plante. Printre acestea sunt și câteva toxice: Antiaris toxicaria,care pricinuiește dermatite severe, sau Brounsettia, renumită pentru faptul că le provoacă o febră puternică celor vin în contact cu ea .

I.6.Principalele clase de compuși pe care le conțin

Tesuturile meristematice din care se obtin maceratele glicerinice sunt bogate in enzime, fitohormoni de crestere, aminoacizi, proteine, acizi nucleici, vitamine si minerale pe langa substantele acti caracteristice plantei. Dintre acestea, se acorda o importanta deosebita, pentru actiunea farmacologica a maceratelor glicerinice, fitohormonilor de crestere.Fitohormonii de crestere sunt clasificati :n 5 clase mari dintre care mai importante sunt 4;

Auxina este o substanță naturală (sau de sinteză) denumită și stimulator de creștere, care influențează în cantități infime activitatea vitală a plantelor. Evidențierea lor biologică (Went, 1926) a premers izolării lor din urina umană (Kogl, 1931: auxină a și din orz – auxină b). Ca substanță-standard a fost adoptată heteroauxina sintetică (acidul indolil-3-acetic). În plante se întâlnesc auxine biogene, compuși indolici, probabil precursori ai auxinei. În corelație cu alți fitohormoni, ele joacă un rol important în reglarea proceselor de creștere, dezvoltare, morfogeneză etc. la plante. În horticultura, agrobiologie etc. se folosesc numeroase auxine sintetice, între altele și pentru efectul lor ierbicid, acesta datorându-se sensibilității inegale la auxina monocotiledonatelor și a dicotiledonatelor. Provin din triptofan si sunt responsabile de cresterea radacinilor, a florilor, etc; intervin in sinteza ARN si a proteinelor;

Giberelínă sf Acid organic vegetal prezent în unele ciuperci și în florile plantelor, constituind un factor complementar al auxinei și stimulând înflorirea și creșterea acestora [< fr gibbérelline] .Giberelina este din punct de vedere chimic un terpenoid ,a cărui bază este soprenul .Aceasta spre deosebire de auxină se extinde în toate direcțiile exercitând efecte marcate asupra alungirii tulpinii , asupra creșterii mugurilor procesului de înflorire și de germinare a polenului .Dacă se administrează gibelerină unor varietăți pitice de plante acestea încep să crească până când ajung la dimensiunile normale ale plantelor respective .Dacă giberelina și auxina sunt utilizate împreună de către cultivatorii de pomi fructiferi , fructele își dublează dimensiunile normale ale plantelor respective .Prezența giberldinei întrerupe perioada vegetativă a semințelor și provoacă formarea plăntuței . Giberelinele – au structura de diterpenoid, izoprenica cu rol in cresterea vitezei de germinare, scoaterea tesuturilor din starea de latenta;

Cinetina este o ciorchină , substanță capabilă să determine celula să-și recapete caracteristicile meristemice .Este important interacțiunea sa cu auxina .Experimentele conduse pe tesuturi vegetale au demonstrate că adaosul de auxină determină o extensie celulară rapidă în timp ce adaosul ambilor hormone produce o diviziune celulară rapidă cu formarea de numeroase cellule mici .Dintr-un extras de țesut medular ,tratat cu concentrații crescute de auxină la care se adaugă apoi o contatiate de cinetină , se formează rădăcini dacă se inversează raportul și se adaugă concentrații mari de cinetină și după aceea se adaugă auxină din același extras de țesuturi se obțin muguri .Este apropiată de homeopatie prin modul de preparare : diluția 1 decimală (D1) care conferă produsului proprietatea de a regla potențialul energetic al sistemului reticulo-endotelial. Se inițiază astfel reacții care duc la eliberarea celulelor de toxine ( detoxifiere celulara) , producându-se așa- numitul drenaj celular , astfel încât celulele deblocate își pot reface structura si funcționalitatea.

Citokinele – sunt hormoni intalniti atat in regnul getal cat si in cel animal fiind responsabile de stimularea diviziunii celulare; au o structura de tip adenina (componenta a multor enzime si a acizilor nucleici); citokinele intervin in sinteza unor enzime si stimularea lor;

Acidul abscisic – este de fapt un inhibitor de crestere care se acumuleaza mai ales in stari de stres; are structura izoprenica.Atat giberelinele cat si acidul abscisic au la baza izoprenul, structura de baza a cortizonului si prezinta componentele structurale specifice actiunii antiinflamatoare de la cortizon.
Chiar daca multi cred ca produsele din plante, fiind folosite inca din cele mai chi timpuri, pot fi fabricate oricum si daca nu fac bine, oricum rau nu fac\", cei care folosesc astfel de produse trebuie sa stie ca exista norme la nil national si european care reglementeaza toate aspectele producerii si rificarii calitatii produselor din plante. In ultimii de ani s-a pus din ce in ce mai mult problema la nil mondial de a lasifica produsele de plante in clasa medicamentelor sau a alimentelor. Azi, exista anumite plante din care se pot obtine produse considerate me-dicamente si alte plante din care se pot obtine si suplimente alimentare, ndiferent in care clasa intra, produsele din plante trebuie fabricate si -ricate conform unor norme bine silite.

I.7. Importanța lor terapeutică în gemoterapie (principalele

afecțiuni în care se folosesc)

Efectele benefice ale acestor remedii variază în funcție de planta din care provin. Particularitatea gemoterapiei constă în faptul că folosește substanțe vegetale de origine embrionara, respectiv acele parti din planta care se dezvolta primavara. Tesuturile vegetale tinere in stare proaspata (amenti, muguri, mladite, radicele, scoarta de ramuri tinere, seva, seminte) contin un complex impresionant de minerale, oligoelemente si enzime necesare functionarii normale a organismului uman si ajuta la refacerea permanenta a energiei.

Acesta este momentul ideal in care, prin prelucrarea acestor elemente, se pot obtine remedii ce contin substante active intr-o concentratie mult mai mare decat din plantele care se afla la maturitate. In acest fel, prin compozitia deosebita pe care o au, reusesc sa regleze metabolismul si sa reechilibreze tulburarile ce apar în contextul unor afecțiuni acute sau cronice. Medicamentele se obtin prin extractie hidro-glicero-alcoolica, rezultand macerate glicerinice care se gasesc in orice farmacie si sunt simplu de utilizat, dar asta nu inseamna ca pot fi luate fara recomandări medicale .

In afara efectului de reglare a tulburarilor existente, gemoterapia are si proprietati diuretice si de drenaj. Elimina substantele toxice si rezidurile metabolice care, acumulate in timp, pot produce blocaje sau tulburari care se suprapun altora existente, facand dificila vindecarea sau ameliorarea unei afectiuni. Terapia se face pe o perioada de doua-trei luni sau mai mult, in functie de evolutia afectiunii. Gemoterapia poate fi folosita ca metoda de vindecare in cazul intregii patologii si nu doar al unui anumit grup de afectiuni.

Maceratele glicerinice nu dau efecte secundare, dar din cauza actiunii lor asupra sistemului neuroendocrin trebuie sa se tina seama de conditia de sanatate deja existenta. Exista si macerate obtinute din plante care au un potential toxic – acestea nu pot fi administrate intr-o concentratie mare pe o perioada lunga de timp. Din acest motiv, buxusul, nu este indicat femeilor insarcinate sau copiilor. Combinarea lor se face dupa anumite criterii care tin de particularitatile plantelor si arborilor si modificarile existente la nivelul celulelor si organismului uman, in functie de patologia respectiva.

Esentele florale se prepara din petalele florilor puse in apa si expuse la lumina soarelui sau prin fierbere, timp de 20-30 de minute. Trebuie menționat faptul că aceste remedii influenteaza foarte mult starea psihica. Contribuie la mentinerea starii de sanatate a oamenilor, modul in care ele actioneaza fiind unul delicat care, in timp, regleaza reactivitatea organismului si functionalitatea lui. Terapiile care se fac pentru multe boli cronice dureaza o perioada indelungata de timp si au numeroase efecte secundare.

I.8.Generalități despre extractele gemoterapice

Pentru prepararea extractelor gemoterapice se foloseste materialul vegetal proaspat pus la macerat intr-o sticla, timp de 4-5 zile in alcool de 90 grade cat sa acopere planta. Dupa aceasta faza se adauga un amestec de apa si glicerina de 1:1 astfel incat produsul final sa aiba o greutate de 20 de ori mai mare decat materia prima raportata la cea a esantionului uscat (raportul medicament/solvent trebuie sa fie de 1: 20 cu referire la greutatea uscata a mugurilor), se continua macerarea inca trei saptamani; o data macerarea incheiata se trece la decantare, filtrare, diluare (adica o parte solutie de baza si zece parti amestec de apa-alcool-glicerina preparat din 50 parti glicerina, 30 parti alcool, 20 parti apa); solutia finala are in general 18 Grade si o densitate de 1:1; se pastreaza la intuneric, in sticle brune (in nici un caz de plastic) .

Principiile active continute in muguri, mladite, radicele, seminte regleaza functiile vitale ale celulelor bolnave, actionand la nivel organic si celular intr-un mod bland, non violent, declansand procesul de vindecare, refacere, reconstructie tisulara fiecare gemopreparat avand organotropism specific (actioneaza cu predilectie asupra unui anumit organ) Gemoterapia poate fi utilizata ca terapie individuala dar mult mai adesea se alatura celorlalte terapii: homeopatia, acupunctura, fitoterapia, dietoterapia, avand efect sinergic si potentand actiunea acestora Administrare: in medie 40-50 de picaturi de 2,3 ori/zi diluate in putina apa, in cure de minim 2-3 luni; 50-70 picaturi o data/zi in asociere cu alte gemoterapice. Extractele pot fi administrate oricarei persoane aflate in suferinta, indiferent de varsta, precum si la femei insarcinate, fiind lipsite de orice efecte adverse sau toxicitate; cu conditia de respectare a instructiunilor de pe ambalajul produsului sau dupa sfatul medicului.Dozele variaza in functie de varsta: la nou-nascuti 1-15 picaturi/zi, la sugari 10-30 picaturi/zi, la copii intre 2-7 ani 20-60 picaturi/zi, adolescenti si persoane in varsta 30-90 picaturi/zi iar la adulti 50-150 picaturi/zi. Curele este indicat sa dureze intre 1 si 3 luni sau chiar mai mult.

CAPITOLUL II

EXTRACTE GEMOTERAPICE DIN PLANTE APARȚINÂND

FAMILIEI MORACEAE

Smochinul . În România,cele mai recomandate soiuri sunt cele care fac fructe:rosii,galbene si verzi,deoarece acestea au timp să se coacă în România.Specia cu fructe verzi poate face 3 recolte pe an,cea cu fructe galbene 2 recolte pe an si cea cu fructe rosii 2 recolte pe an. Smochinul poate creste si în România.Însă zonele recomandate sunt:Drobeta Turnu Severin,Oradea,Arad si în Delta Dunării. În primii doi ani,smochinii trebuie îngrijiti iarna cu materiale protectoare peste tulpină si ramuri,apoi trebuie lasat să se descurce singur,fără protective.

În țara noastră cultura, smochinului s-a dezvoltat în sudul Banatului (Lovrin,Lugoj), sudul Olteniei (Calafat, Tr. Severin, Orșova), depresiunea subcarpatică a Olteniei (Tismana, Baia de Aramă), Dobrogea (Tulcea, Mangalia, Ostrov), în principalele orașe din vestul și sudul țării : Oradea, Arad, Baia Mare, Craiova,București. Smochinul este reprezentat în aceste zone prin tipuri locale sau soiuricare rodesc partenocarpic, dând 1—2 recolte anual. De obicei smochinii sunt protejați iarna prin îngropare parțială. Exemplarele situate în apropierea unor clădiri, ziduri etc. cresc și rodesc fără a fi protejate în timpul iernii atingând înălțimi de 4—6 m .

Dudul .În România a devenit subspontană în regiunea de câmpie și dealuri, în lunca și Delta Dunării.Este o specie de climat blând (specie termofilă), suportă bine seceta și gerurile iernii, dar suferă la înghețurile târzii.Se dezvoltă bine pe soluri ușoare, fertile, cu suficientă umiditate, dar vegetează și pe terenuri bătătorite din curți, marginea șoselelor. Suportă și unele inundații de scurtă durată. Are un temperament de lumină, dar în tinerețe necesită o oarecare protecție.

Dudul negru este originar din Iran și Transcaucazia, iar în România este cultivat prin grădini, curți etc., dar mai rar decât dudul alb. Are o importanță sericicolă redusă datorită frunzelor ce nu sunt consumate de viermele de mătase. Se poate folosi în culturile forestiere din stepă și silvostepă.izarea gândirii.

Macul .În România se cultivă în scop ornamental, prin parcuri, grădini, garduri vii.Este rezistentă la secetă, dar suferă dincauza gerurilor târzii. Crește bine pesoluri fertile, unde are port arborescent.Temperamentul este de semiumbră.

II.1.Fabricația extractelor gemoterapice

Utilizînd muguri, mlădițe tinere, mîțișori, rădăcini tinere, scoarța rădăcinilor și a tijelor, semințe sau ghinde din peste 50 de varietăți de plante medicinale, gemoterapia este o terapie din ce în ce mai cunoscută la noi. Importanța acstor extracte este :

*provin din parti tinere de planta: muguri, mladite, amenti, radicele, seva,etc.

*actioneaza profund, la nivel celular

*detoxifica celulele blocate la anumite nivele in organism

*actiunea lor este diferita, in multe cazuri, de cea pe care o cunoastem la partile adulte de plante (din fitoterapia traditionala)

*sunt fabricate dupa o reteta, stabilita in urma unor studii farmaceutice si recunoscuta la nivel mondial, care prevede un raport planta:solvent de 1:200

*planta este prelucrata in stare proaspata, imediat dupa recoltare prin tipul de extractie – glicero-alcoolic – se pastreaza continutul integral al fitocomplexului

*concentrația alcoolică este de 18%, cu excepția a cateva extracte cu concentrație alcoolica de 33%

*cantitatea de alcool din produse nu impiedica recomandarea acestora si in afectari ale functiei hepatice, la copii, persoanelor insarcinate sau celor care conduc autovehicule

*sunt entitati biologice complexe, in care se realizeaza o sinergie armonioasa a componentelor

*contin in principal compusi sub forma de precursori ("celule stem" vegetale), dar si compusi care se acumuleaza si nu se mai transforma pe parcursul procesului de diferențiere a tesuturilor

*compozitia chimica este diferita de cea a partilor adulte ale plantei

*au un continut bogat in factori de crestere, enzime, proteine, aminoacizi, vitamine si saruri minerale, mult mai mare decat al partilor adulte ale plantei

*poarta denumirea generica de "macerat glicerinic", "produs/extract gemoterapic" sau "gemoderivat"

*notatia MG=D1 de dupa denumirea latina a plantei inseamna: macerat glicerinic (MG) – forma farmaceutica specifica gemoterapicelor, diluat 10% (D1) prin tehnica homeopata.

*sunt ambalate in flacoane din sticla, pentru a mentine in timp caracteristicile produsului

*nu prezinta toxicitate intrinseca si extrinseca

*pot fi prescrise la copii, batrani si femei insarcinate

*nu au reactii adverse si contraindicatii (excepție sunt cateva atentionari: pentru extractele gemoterapice din Arin alb si Arin negru, cu efect galactofug, extractele cu efect tonic asupra SNC care nu trebuie administrate decat in prima parte a zilei, etc. )

*sunt usor de administrat, individualizand doza in picaturi sau ml, in functie de varsta

*durata administrarii variaza de la o saptamana (in cazurile acute), la 1-2 luni de zile (in cazurile cronice, in cazurile acute recidivante sau in programele de detoxifiere).

*pot fi prescrise, de catre medic, ca terapie unica sau in combinatie cu remedii fitoterapice sau cu medicamente alopate sau homeopate

II.2.Extracte gemoterapice din plante aparținând familiei Moraceae

II.2.1.Ficus carica (Smochin)

Smochinul este un arbore cu fructe cultivat de milenii pe coastele mediteraneene, fiind probabil originar din orientul Asiatic .Are trunchiul scurt și sinuos, cu scoarța neteda și cenușie, lemnul este alb gălbui, moale și care se rupe ușor când este tânăr imbtrânind se întăreșe, devenind mai elastic și rezistent.

Descriere: arbust mediteranean, cu fructe co-mestibile, cultivat și în România, sporadic în Ba-nat, Oltenia și Dobrogea. Longevitate mare cu ro-dire timp de 60-70 ani. Se înmulțește prin drajoni,marcote, butași.Este un arbust de înălțime mică, el putând creștelent până la 3-10 metri. El are scoarța de culoare griși frunze căzătoare de dimensiuni 12-25 cm lungimeși 10-18 cm lățime.Smochina are forma conică și un miros dulceag, o aromă delicată și pătrunzătoare. Fructul se topeș-te în gură și lasă o senzație de prospețime, cu unparfum subtil, nedefinit. Smochinele sunt pline de semințe. Fructele atârnă în perechi când cresc. Dinpăcate, însă, ca fructe proaspete, smochinele sunt ușor perisabile, ele putând fi culese cu cel mult douăzile înainte de a fi consumate. În plus grație agen-tului de umectare pe care îl conține în mod natural,fructele pot fi folosite pe post de conservant pentruprodusele de panificație

Ramurile au măduva abundentă și putrezesc cu ușurință dacă terenul este prea umed. Din ramurile mai tinere, dacă sunt taiate se scurge un suc alb lăptos, lipicios, acru și iritant, care este conținut și în pețiol, în baca fructelor și în Frunze. Acestea sunt mari de până la 28 cm, ailterne și cu pețiol, impărțite în 4 sau 5, uneori 7 lobi palmați, uneori fără lobi dar totdeauna cu marginile dentate. Suprafafa lor superioară are culoare verde închis, este rugoasă la atingere datorită prezenței unor peri scurți și duri, cea inferioară este verde palid, fiind catifelată și cu peri, având nervurile în relief .

Inflorirea este specială ceea ce se mănâncă sub numele de smochini nu este altceva decdt inflorescența, un receptacul cărnos de culoare verde sau albistrui-negricios în formă de pară, care măsoară în medie 5-8 cm, în care sunt închise numeroase flori minuscule, lipite unele de altele, destinate în flori masculine către periferie și feminine, sub cele masculine, care au un mic peduncul .De fapt florile se descoperă la nivelul pulpei; odată fecundate, ele se inchide și receptaculul care sprijină inflorescența devine cărnos dezvoltându-se și crescând, ajunge să închidă impreună, cu minusculele achene și viitoarele semințe, lasând numai un mic ombilic pentru comunicarea cu exteriorul. Din acest motiv pare că, smochinul nu inflorește niciodată, dar în realitate florile nu sunt altceva decât fructele pe care le mâncăm ,

Adevdratele fructe lachenele) nu sunt decât numeroasele granule diseminate în pulpa, care sunt confundate în mod eronat cu semințele. Polenizarea și fecundația are loc prin intermediul unui himenopter: Blastophagus psenes, care trăiește în simbioză cu smochinul; în absența relației simbiontice, nici ficusul, nici insecta nu se pot reproduce.Planta necesită o expunere bună la soare, dar este indiferenta la natura mineralogică a solului nici la faptul că acesta este lejer sau profund, putând crește chiar în zone stâncoasen garduri vii, in locuri părăsite și calde

Simbolism. Smochinul este arborele genezei omenirii, sub care s-au ascuns Adam și Eva după pă,catul originar și ale cărui frunze le-au folosit stramoșii noștri .

Compoziție chimică: 84 % apă, conțin inver-tină, proteine 1%, glucide 15-18%, materii azotate0,79%, celuloză 1,23%, materii extractive 12,5%,acizi, potasiu, fier, un element iritant când sunt verzi, pectine, vitamina A, B1,B2, C, PP, late-xul conține o lipodiastază (enzimă analoagă sucului pancreatic) o amilază și protează, enzime, fier, fos-for, sodiu, calciu, magneziu, brom, etc. Vitamina B6. Conține un latex în toate părțile sale, atât în fructe cât și în arbore. O smochină conține 37-48 calorii, 0 grăsimi și 2 g fibră.Smochinele uscate: materii azotate 5,20%, materii grase 2,10%, materii extractive 79,94% din care 48,4% zahăr, celuloză 8,06% și cenușă 4,70%.

Acțiune farmacologică:fructele- emoliente,calmante, tonifiante recomandate sportivilor, feme-ilor însărcinate, convalescenților și copiilor, nutri-tive, vitaminizante, laxative, tonifiante, emoliente,afecțiuni renale. Un laxativ natural de excepție și totodată diuretic.

Contribuie la eliminarea nisipu-lui de la rinichi și vezică, relaxează țesuturile, di-minuează stările inflamatorii pulmonare și renale,favorizează expectorația, declanșează ciclul men-strual și ajută la dispariția constipației. Latexul citotoxic, caustic. Dacă se ung petele de vitiligo cu miez de smochine petele se atenuează foarte mult.Hemostatic prin precipitarea proteinelor, antiinfla-matoare diminuând inflamațiile. Cataplasmele cu smochine se folosesc tot mai mult cu mare succes încancerul pielii, ulcerații și diferite plăgi. Frunzele pot regla tulburările circulatorii și ciclul menstrual dereglat.Conform ultimelor cercetări smochinul conține întoate părțile sale un latex capabil să digere fibrina,fiind comparat cu sucul pancreatic. Acest latex cuprinde o amilază ce lucrează asupra amidonului și o proteoză care atacă mai ales laptele fiert.Când sunt culese prea devreme, aceste fructe potprovoca iritații pe mucoasele gurii și tubului diges-tiv (diaree) și la persoanele predispuse, pot provoca reacții cutanate (acnee, eczeme, etc.).Au potasiu, fier și vitamina B6 care favorizează producerea de serotonină, scad colesterolul și previn retenția apei.Nutriționiștii recomandă smochine tuturor, dar în special pacienților care au carență de minerale.În acest sens 100 g smochine conține 224 mg de potasiu, 53 mg calciu și 1,2 mg fier ceea ce repre-zintă cea mai mare parte din doza zilnică necesară recomandată unei persoane adulte. În plus 250 g smochine confiate consumate zilnic sunt de un ma-re ajutor pentru digestie, oferind organismului o cantitate considerabilă de fibre. Nu conțin grăsimi,sodiu și sunt ideale pentru orice tip de alimentație-fie că este vorba de o dietă bogată în fibre, dieteale diabeticilor, diete fără grăsimi, diete fără sare.Mai mult decât atât smochinele confiate reprezintăo sursă excelentă de acizi grași (Omega 3 și Omega 6) responsabili de menținerea unui nivel redus al colesterolului în organism.

Precauții și contraindicații: Seva de smochin nu se administrează intern.

Trebuie evitat expunerea la soare atunci când consumați aceste fructe gustoase deoarece ele induc fotosensibilitatea și pot cauza fotodermatoze.

Preparare și administrare:Smochinele proaspete pot fi consumate numai câteva zile în funcție de gradul de maturare al fruc-tului, iar cele confiate pot fi consumate timp decâteva luni însă trebuie ținute la întuneric într-unloc răcoros sau frigider.

– Se consumă fructe ca atare pentru afecțiunile interne zilnic de trei ori preferabil înainte de mese.

– Se vor fierbe 50 g de smochine în 500 ml de apătimp de 10 minute după care se strecoară. Se vaconsuma în cursul zilei mai ales la aparatul urinar,stomac, ficat, pancreas.

– Se vor pune 6-8 smochine în 250 ml de lapte și se fierb timp de 10 minute. Se consumă pentru constipație sau ca laxativ.

– Smochinele uscate se pot lăsa de seara până dimineața în lapte și dimineața se vor consuma cu lapte cu tot pentru constipație.

– 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafidese pun la 500 ml de apă. Se fierbe timp de 15-20minute și se va bea o cană dimineața și una searacontra constipației cronice.

– 6-8 smochine se lasă la macerat în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după ce se taie înbucăți mai mici. Se bea dimineața la trezire contraconstipației.

– Frunze- 2 lingurițe se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară. Sevor consuma 2 astfel de ceaiuri în cazul tulburărilor circulatorii, reglarea ciclului menstrual, etc.

– 500 g de smochine se vor fierbe cu un litru deapă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțeas-că cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunilelaringelui, traheii, etc. Se va lua 1 linguriță de 3-4 ori pe zi .

Componente principale .Smochinul conține xantotoxina, furocumarine, enzime digestive, mucilagii, vitamine, zaharuri oligoelemente Xantotoxina și furocumarineles sunt substanțe cu acțiune fotodinamică care pot fi responsabile de dermatite buloase Ia subiecții expuși la lumina soarelui după ingestia fructelor . Contine alcool etilic de cereale 33% vol.

Mod de administrare: În general, cate 30-50 de picaturi, în putina apa, de 2 ori pe zi, dimineata si seara, în gastrite si colite. În ulcer gastro-intestinal 70 de picaturi, în putina apa, o data pe zi, dimineata.
Asocieri:
Alnus glutinosa în ulcer cronic gastroduodenal

Cornus sanguinea în resorbtia hematoamelor post-traumatice

Ribes nigrum în alergie solara

Olea europaea în nevralgie faciala

Abies pectinata si Tilia tomentosa în spasmofilie

Tilia tomentosa în insomnia datorata tulburarilor neurovegetative.

Fructele în mod deosebit conțin substanțe ceroase, zaharuri( glucoz65 5-757o),c eluloză (3%), grăsimi (1,2% ) proteine(4 -5,2ko) ,săruri minerale (4,7 %) ,calciu 86 mg) , fosfor (1g1)1 fier (3mg) ,și vitamine B ,A și substante alcalinizante, mucilagii și enzime digestive: diastaze, lipaze, fosfataze.

Frunzele conțin furocumarine: psoralenebergaptene etc, substanțe lăujiijm ptoase (ficina).

Laptele conține substanțe enzimatice cu acțiune similară-celeli pancreatice chimaze, care coagulează caezina din lapte foiosit din timpul lui Homer, pentru închegarea laptelui) Lipaze, amilaze lipodiastaze și proteaze. Cravina, un ferment diastazic peptonizant, cu acțiune similară pepsinei.

Proprietați terapeutice traditionale . Folosit drept aliment,smochinul a fost dintotdeauna utilizat ca emolient, digestiv, laxativ, revulsiv și caustic Pliniu inIstoria Naturala relatează că, smochinele, conform medicilor greci și latini ,cresc forța la tineri, ameliorează sănătatea vârstnicilor și reduc oboseala .Prima utilizare terapeutică este amintită de profetul Isaia, carea aplică o cataplasmă de smochin pe ulcerațiile regelui Ezechel.Decoctul din smochin este un bun emolient și sedativ al tusei.

În trecut se prescria la femeile gravide cu câteva zile înainte de naștere,pentru a face ca aceasta să fie mai rapid și ușoară.Laptele și infuzia din frunze au fost utilizate atât pe cale internă (amenoree,guta),cât și pe cale externă dermatozele , lepră ințepături de insecte,de scorpioni și mușcături de animale,pentru extirpare de bătături,calusuri, pentru pălirea efelidelor și înegrirea părului.

Preparare și materie prima .Se folosesc muguri proaspeți de Ficus carica recoltați la începutul primăverii, care sunt puși la macerat în soluție hidrogliceroalcoolică 1DH

Organotroptsm și sindrom biologic experimentalMugurii de Ficus carica posedă un tropism electiv pentru mucoasa digestivă a stomacului și duodenului, acționdnd probabil ca reglatora al axei cortico-diencefalice. Gemoderivatul acționeazdă asupra sistemului neurovegetativ și asupra tulburărilor acestuia reglează tulburările motilității și secreției gastroduodenale dar pot fi uitili și la pacienții cu hipotrofia mucoasei și achilie gastrică,prin proprietățile sale enzimatice .

Alt organotropism: Ax cortico-diencefalic, sistem neurovegetativ, stomac, duoden, colon.

Mugurii de smochin reprezintă un remediu polivalent. Experimental s-a demonstrat că acționează asupra:

* Metabolismului proteic: cresc albuminele

*Metabolismului lipoproteic și lipidic: reduc nivelul beta-lipoproteinelor și colesterolului total.

*Asupra mielogramei acționează prin stimularea granulopoezei și într-o mai mică măsurd a eozinofiliei; cresc valorile hematocritului. Refac echilibrul testelor de labilitate plasmatocid.

*Asupra coagulării: alungesc constantele longitudinale și diminuează constantele transversale ale trombelastogramei.

Indicații clinice. Principalele indicații ale acestui gemoderivat sunt neurovegetative gastrice .

Mecanismul de acțiune de origine encefalică ,îl face să fie un remediu indicat în toate stările distonice :

*Reglator al axei cortico-hipotalamice ;distritmie ;

*Tulburări neurovegetative și psihomatice sau de origine funcțională la nivelul tubului gastro-duodeno-colic ;

*Tulburări dispeptice funcționale associate cu meteorism aerofagie , aerocolie

* vărsături ;

*Disfagie esofagiană cu tulburări ale motilității prin acalazie

*gastrită cronică cu anemie sederopenică

*ulcer duodenal

*suprapondere pentru reechilibrarea axei diencefalice în caz de hiperfagie și obezitate

*spasmofilie

*poliartrite ale adolescenților

*depresie și neuroastenie

*nevroze cu episoade obsesivo-fobice

*sciatică și ichtalgie

*amenoree funcțională

* Sterilitate masculină (cu Betula pub amenti,Q uercusp edunculatag i Sequoia

*sterilitate feminină

*surmenaj sau stress

*hematom posttraumatic

*sechele ale hematoamelor intracraniană postraumatice

*sindroame suggestive pentru un traumatism encephalic

*alergie solară

*alergie mucoasă hipoplazică

*epilepsie focală, post-traumatică

*crize motorii

*crize senzitivo- senzoriale

După tratamente prelungite( chiar și doi ani de zile) se constată o dispariție radiologică în 60 % intre cazurile tratate numai cu Ficus și 80 % in care Ficus-ul a fost combinat și cu alte gemoterapice. Favorizează caracterizarea ulcerelor și contribuițe a regularizarea secreției de suc gastric.

Prescriptie .Ficus carica muguri, Mac.Glic. 1 DH: 30-50 picături în puțină apă cu 15 minute inainte de mesele de prinz și seara in, gastrite și colite.In caz de ulcer 70 picături în administrare unică dimineața, cel puțin două luni de,,zile, urmat de 50 picături timp de 20 zile pe lună, ca terapie de intreținere sau chiar 30 picături de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.In ulcerele gastro-duodenale este utilă asocierea Alnus glutinosă 50-70 picituri o dată pe zi, iar in cazurile rebele se adaugă muguri tineri de Vaccinium vitis ideal după, mesele principale. La indivizi mai sensibili, poate apare după primele administrdați o reacție diareică care dispare odată cu reducerea dozelor de gemoterapic, sau se va opri administrareați de 3-5 zile și apoi se va relua. Ribes nigrum poate fi indicat în asocierea cu Ficus carica pe post de anti-inflamator .

Remedti complementare analogice .În ceea ce privește sinergismul analogic,este valabil ceea ce a fost scris .Remediile complementare pentru Ficus carica sunt acelea care corespund arealului de distribuție fitosociologică :Olea europaea Rosmarinuso officinalis și Tamarix gallica.Asocierile clinice mai frecvente sunt cele cu Alnus glutinosa,Cornus sanguine Corylus avellana,Crataegus

Oxyacantha Faguss ylvatica,Platanuso rientalis,Q uercusp edunculatag i Rosac anina.

D e exemplu:

Ficus carica + Alnus glutinosa = ulcere cronice gastroduodenale

Ficus carica+ Cornuss anguinea= resorbtia hematoamelor post-traurnatice

Ficus carica+ Oleae uropaea= nevralgie f acială

Ficus carica+ Platanuso rientalis= Chalazion

Ficus carica + Ribes nigrum = Alergie solari

Ficus carica + Tamarix gallica = granulom eozinofil

Ficus carica + Juglans regia + Tamarix gallica = scleroză medulară (Pommier)

Conform dr. Louis Pommier, asocierea intre Ficus carica, Juglans regia Si Tanmrix gallica ar fi indicată în scleroza multiplă, in scleroza medular in tabes și ataxia locomotorie progresivă,Gemoterapiceles unt administrate împreună. Câte 25 picăturii din fiecare, o dată pe zi.

Se poate folosi la următoarele afecțiuni:abcese, afecțiuni dermatologice, afecțiuni digestive,afecțiuni renale, amigdalită, anemie, angină, arsuri,astenie fizică și psihică, bătături, bronșite cronice,cancer, cancer sân, ciclu menstrual dereglat, cistite,colesterol crescut, colite, constipații cronice, coșuricu puroi, dereglări digestive, diabet, dureri, dureride gât, ficat, frigiditate, furuncule, gastrită, gingi-vite, gripă, guturai prelungit, inflamații pulmona-re sau renale, inflamațiile gâtului, insomnii, irita-ții gastro-intestinale, întărirea sistemului imunitar,iritații bronșice, laringită, leucoree, litiază renală,memorie dificilă, nefrite, negi, pancreatită, pneumonii, răceală, stadii febrile acute, stomatite, traheo-bronșite cronice, tulburări de circulație, tulburări de somn, tuse, ulcer, veruci, viermi intestinali, vitiligo.

Mod de administrare pe unele afecțiuni:

Abcese- se pune la cuptor o smochină proaspătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată, pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere,caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi, eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer.Se mai pot fierbe fructe în lapte și se aplică apoi calde pe locul abcesului.

Afecțiuni dermatologice- la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va facede mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Pe-tele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc.

Afecțiuni digestive- smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație.Pentru tratament există două variante: se pun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de15-20 minute. În caz de constipație cronică se vabea o cană dimineața și una seara.Alte afecțiuni digestive care se pot trata cu preparate din smochine sunt: colitele, iritațiile gastrice viermi intestinali, stomatite, gingivite, etc.

Afecțiuni renale- se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă căldură, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.

Amigdalită- smochinele au calități emoliente,calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fierb într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească.Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1linguriță de 3-4 ori pe zi.

Anemie- 500 g de smochine se vor fierbe cu un litru de apă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răciresă se mărunțească cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunile laringelui, traheii, etc. Se va lua câte o linguriță de 3-4 ori pe zi.

Angină – se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excellent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului.

Arsuri- la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vorcolora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc.

Astenie fizică și psihică- 500 g de smochine se vor fierbe cu un litru de apă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunile laringelui, traheii,etc. Se va lua 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.

Bătături- la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, bătături, etc.

Bronșite cronice- smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului res-pirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească.Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și să se adauge 250 ml miere. Se va lua apot 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.

Cancer- smochinele conțin o substanță numită benzaldehidă care este recunoscută ca o substanță cu acțiune foarte puternică anticancerigenă. Se vor consuma intern în fiecare zi 100 g fructe proaspete sau uscate. Se poate pune de asemenea cataplasme cu fructe proaspete sau uscate eventual umezite cu puțin alcool sanitar pe locurile cu tumori.

Cancer sân- smochinele reduc riscul cancerului la sân în timp ce potasiul și calciul împiedecă slăbirea oaselor fortificându-le.

Ciclu menstrual dereglat – se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de oserie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului.Ajută în foarte multe cazuri atât singur cât și cu alte plante împreună (Cerențel, Gălbenele).

Cistite se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.

Colesterol crescut

– fibrele conținute de smochine contribuie la reducerea colesterolului rău din organism. Se pot consuma câte 50 g de 3 ori pe zi.

Colite-În colitele de fermentație se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma câte 250 ml după fiecare masă.În cazul colitelor de putrefacție se pun 2-8 smochine și se fierb în apă sau lapte pentru 10 minute apoi se strecoară. La fel se consumă 2-3 căni pe zi.

Constipații cornice – smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație.Pentru tratament există două variante: se pun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de 15-20 minute. În caz de constipație cronică se va bea o cană dimineața și una seara

Coșuri cu puroi – se pune la cuptor o smochină proaspătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată,pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere, caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi, eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer.

Dereglări digestive – smochinele conțin o enzimă tămăduitoare numită fi cină care ajută la digestie și chiar la remedierea a o serie de afecțiuni ale sferei digestive.

Diabet- se infuzează 30 g frunze la un litru deapă clocotită. Acest ceai poate controla zahărul din sânge la diabetici și pot ajuta la diminuarea cantității de insulină dacă consumă acest ceai.Daratenție fructele smochinului nu sunt indicate diabeticului din cauza conținutului de glucoză și fruc-toză.

Dureri – la dureri interne sunt utile decocturile de smochine frunze. Se pun 2 lingurițe de frunze mărunțite și o jumătate de linguriță de Cuișoare la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute. Se strecoară și se consumă pentru trecerea durerilor.Extern se poate pune cataplasmă cu acest ceai.

Dureri de gât – În sezonul rece cu gripe, răceli,etc, este foarte frecventă durerea de gât. Se poate face un preparat simplu și foarte eficient: Siropul de smochine se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la jumătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 gmiere. Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamente de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot fi consumate ca atare având efect ușor laxativ.Grație proprietăților emoliente smochinele badijonează gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute,apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere. Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l înghiți să-l ține și puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Ficat – se lasă la macerat 6-8 smochine în 250ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimine-ții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatulurinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.

Frigiditate – în Orient și Asia smochinele sunt considerate un afrodiziac rebutabil mult mai puternic ca multe preparate de sinteză.

Furuncule – se pune la cuptor o smochină proas-pătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată, pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere, caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi,eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer.

Gastrită- se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.

Gingivite – se pun 1-2 lingurițe de frunze deSmochin și 1 linguriță de frunze de Salvie și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci cu miere polifloră după gust. Se fac spălături sau gargară demai multe ori pe zi, însă obligatoriu după fiecare masă.

Gripă – În sezonul rece cu gripe, răceli, etc, es-te foarte frecventă durerea de gât. Se poate faceun preparat simplu și foarte eficient: Siropul desmochine- se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la ju-mătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 g miere.Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamen-te de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot ficonsumate ca atare având efect ușor laxativ. Grație proprietăților emoliente smochinele badijonează gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute, apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere.Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l în-ghiți să-l ținei puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Guturai prelungit – smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favoriează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.

Inflamații pulmonare sau renale – se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu an-ghinare.

Inflamațiile gâtului – smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și să se adauge 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.

Inflamațiile pielii – pireul de smochine poate fiaplicat pe piele deoarece ameliorează inflamațiile,reduce coșurile și acneea. Se fierb 2 smochine înlapte timp de 10 minute și se înțeapă pentru a nu se sparge. Apoi se aplică pe zonele afectate și se schimbă din 4 în 4 ore.

Insomnii – se pun în 250 ml apă 4 smochine și cojile de la 2 mere. Se fierb pentru 10-15 minute,apoi se strecoară și se îndulcește cu miere de Tei dacă nu aveți contraindicații. Se consumă cu 2 ore înainte de culcare câteva zile la rând până începe să se regleze somnul.

Întărirea sistemului imunitar – Conțin beta-caroten, potasiu, fier și atât fibre solubile cât și insolubile consumate zilnic pot să întărească sistemul imunitar.

Iritații gastro-intestinale- smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație. Pentru tratament există două variante: sepun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de 15-20 minute. În caz de constipație cronică se va bea o cană dimineața și una seara

Iritații bronșice – sucul de smochine proaspete poate să calmeze aceste iritații și chiar să contribuie la vindecarea diferitelor afecțiuni. Se poate consuma de la 1 linguriță de suc, până la 100 ml de 3 ori pe zi, în cure de 90 de zile eventual și în combinații cu alte plante.

Laringită – smochinele au calități emoliente, cal-mante și tonifiante la nivelul tractului respirator,diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă10 minute, după care se lasă să se răcească.Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.Nu se va face acest tratament de către cei care au interdicție la miere sau sunt alergici la miere sau la produsele stupului. Pentru aceștia se face ceai de Nalbă.

Leucoree- se pun 2 lingurițe de frunze de smo-chin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute,după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului.

Litiază renlă- cura de smochine constituie un remediu pentru tratarea pietrelor la rinichi. Astfel acestea trebuie consumate la fiecare masă. De exemplu la micul dejun, smochinele uscate pot fi amestecate cu cereale integrale, masa de prânz poate fi urmată de o salată de smochine uscate cu suc de afine, pentru ca la cină să fie consumate cam 2-3 smochine proaspete ca desert.De asemenea în fiecare seară se fierb 2 smochine în aproximativ o cană de apă și se bea sucul re-zultat, după ce se scot fructele. Acest procedeu ar trebui repetat timp de 30 de zile.

Memorie dificilă- consumul smochinelor poate reduce tulburările de somn și totodată contribuie la refacerea memoriei. Se pot consuma în funcție de toleranța individuală în afară de diabetici care nu au voie să consume aceste fructe.

Nefrite – se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimine-ții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretic sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Se poate asocial cu orice ceai diuretic.

Negi- se stoarce sucul lăptos al unei frunze sau tulpini și se aplică pe neg. Înainte însă se unge în jurul lui pielea eventual cu un unguent de gălbenele,pentru a nu se irita. În jurul negului va apărea un inel din piele ușor inflamat, care se va usca treptat și va cădea. Este mai eficient ca și Rostopasca.

Pancreatită- se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.Se poate asocia și cu ceai de schinduf.

Plăgi atone- la abcese fructe calde pentru ma-turare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe oripe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc.Extern este eficient și suplimentar și intern se poate lua câte 50 ml vin de 2 ori pe zi.

Pneumonii- smochinele au calități emoliente,calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fierb într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească.Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1linguriță de 3-4 ori pe zi.

Răceală- În sezonul rece cu gripe, răceli, etc,este foarte frecventă durerea de gât. Se poate face un preparat simplu și foarte eficient: Siropul de smochine- se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la ju-mătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 g miere.Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamente de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot fi consumate ca atare având efect ușor laxativ. Gra-ție proprietăților emoliente smochinele badijonează gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute, apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere.Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l în-ghiți să-l țineți puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Riduri- smochinele reprezintă o alegere bună pentru măștile de înfrumusețare, mai ales pentru cele contra ridurilor.Amestecând două linguri de ulei de măsline cu 2 smochine se va obine o mască ce va curăța tenulși va preveni apariția ridurilor.

Stadii febrile acute- se vor consuma smochine uscate în funcție de toleranța individuală, dar totodată se vor consuma și cât mai multe lichide pentru a nu se deshidrata organismul. De asemenea se poate consuma vin de smochine care este foarte eficient și în scăderea temperaturii și are și vitamine multe.

Stomatite – se pun 1-2 lingurițe de frunze de Smochin și 1 linguriță de frunze de Salvie și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci cu miere po-lifloră după gust. Se fac spălături sau gargară de mai multe ori pe zi, însă obligatoriu după fiecare masă.

Traheo-bronșite cronice- smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fierb într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere.Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.

Tulburări de circulație- se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului.

Tulburări de somn- consumul smochinelor poate reduce tulburările de somn și totodată contribuie la refacerea memoriei. Se pot consuma în funcție de toleranța individuală în afară de diabeici care nu au voie să consume aceste fructe.

Tuse- se pun 1-2 lingurițe de miere în 50 ml vin. Se administrează 1 linguriță și imediat veți observa că tusea încetează. Se pot bea zilnic 100ml de astfel de vin.

Ulcer- se lasă la macerat 6-8 smochine în 250ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimine-ții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare.

Veruci- la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vorcolora mult. Pe veruci și negi se pune latex de larămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multeori până la dispariția lor. Se spune că în maximum7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc.

Viermi intestinali- se consumă 100 g de smo-chine uscate. Apoi se macină 50 g semințe de bos-tan (dovleac) fără coajă și se amestecă cu 2 lingurițede miere. Se administrează zilnic contra viermilorintestinali timp de 15 zile. Se mai repetă după 14zile încă 3 zile.

Vitiligo- la abcese fructe calde pentru matura-re, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochinăproaspătă tăiată lucru ce se va face de mai mul-te ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vorcolora mult. Pe veruci și negi se pune latex de larămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multeori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc .

II.2.2.Morus nigra ( Dudul negru )

Dudul negru este un arbore de talie mici spre medie, înalt de pând la 15-25 metri, in medie de 6-10 metri, cu frunziș de formă atmosferică. Are rădăcinile gălbui, trunchiul rugos cu scoarța gri-brunl, lemnoasă, groasă și cu șanțuri. Ramurile departate intre ele sunt roșii-brune.Are frunzele ovale, alterne, cu pețiol, mari (6-20 cm x 7-15 cm), de consistenfd cvasi-coriacee, cu fața superioară verde închis și aspră, iar cea inferioară moale și catifelată. Limbul este în formă de inimă, cu vârf ascuțit și cu mici incizuri ca dinții fierăstrău pe margini, care determină formarea de 3-5 lobi.

Frunzele sale sunt utilizate ca hrană pentru larvele viermelui de mătas

Florile au formă de amenti verzui și alungiți cele masculine sunt cilindrice și alungite, cele feminine ovalo-sferice.Înflorește intre aprilie-mai. Fructele au culoare negru inchis, ovoidale, suculente, dulci acidulate, sunt constituite din agregarea unor mici achene in jurul ovarului devenit cărmos, simulind astfel fructul de mur. Se recoltează, vara. Arbore indiferent la natura mineralogică a solului, preferă terenuri ușoare,profunde și fertile, adaptându-se chiar și la coaste mai aride, daci stinca are multe șesuri. Se teme de terenuri umede și compacte, precum și de inghețurile de primăvara. Creșterea sa este lentă, iar longevitatea mare.

Istoric .A fost introdus în Europa de peste 1000 ani și s-a extins până la latitudinea de 550 de metri. În România, primele preocupări legate de cultivarea duzilor și creșterea viermilor de mătase au apărut în secolul XIV, mai întâi în Transilvania (anul 1348) și apoi în Banat. În Moldova și Muntenia, sericicultura a fost introdusă de către turci, în secolul XVIII. De la turci ne-a rămas cuvântul borangic (rezultat din cuvântul turcesc „buriincuk”), denumire veche pentru mătasea naturală, care de fapt reprezintă fir nerăsucit, rezultat prin tragere de pe gogoșile viermilor de mătase.

Deși sericicultura a început să se răspândească mai mult în ținuturile românești în secolele XVII și XVIII, există păreri că plantațiile de dud și creșterea viermilor de mătase au constituit preocupări mult mai vechi, dar neorganizate și practicate la scară mică. În Transilvania și Banat, sericicultura a pătruns din Apus și în special din Italia, unde această îndeletnicire era deja bine cunoscută și dezvoltată. Dezvoltarea sericiculturii în Banat era favorizată de climatul potrivit creșterii duzilor în această parte a țărilor românești și în mod suplimentar de „legile” date de împărăteasa Imperiului romano-german, Maria Tereza (1740-1780), în perioada anilor 1764-1765, prin a căror aplicare multe șosele au fost plantate cu duzi, pe ambele părți.

La noi este cultivat la câmpie și dealuri, poate să apară și sălbăticit. Din păcate, cultura viermilor de mătase a scăzut brusc după 1990, drept urmare nici nu au mai fost înființate noi plantații de duzi și cele existente fie au rămas ale comunităților, fie au intrat pe parcele în proprietatea celor cărora le-au fost retrocedate terenurile. Principiile active din frunzele de dud au o acțiune hipoglicemiantă, sudorifică, antidiareică. Fructele sunt pline de minerale și conferă vitalitate, plus că sunt extrem de hrănitoare.

Compozitie: Morus nigra MG=D1 Contine alcool etilic de cereale 33% vol.

Organotropism: Pancreas.

Actiune farmacologica: Hipoglicemiant, hipocolesterolemiant.

Indicatii terapeutice: Adjuvant în diabet noninsulinodependent (tip II), intoleranta glucidica sau diabet subclinic complicatii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet.

Mod de administrare: Cate 50 de picaturi, în putina apa, de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale sau 50-70 de picaturi, o data pe zi, în asocieri.
Asocieri:
Acer campestre, Olea europaea si Juglans regia în diabet noninsulinodependent
Vaccinium myrtillus în complicatii vasculare în diabet sau hemoragii retiniene în diabet.

Aport caloric .Frunzele de dud conțin tanin, acid aspartic, arginină, acid folic, acizi organici, beta caroten,substanțe minerale. Fructele au un conținut bogat în glucide pectine, vitamina C, caroten vegetal, antociani, tanin etc.Fructele este bine să fie consumate crude, dar pot fi folosite și pentru dulceață (mai rar întâlnită).

Utilizare în alimentație .Dudul este un fruct de vară, astfel că utilizarea sa este restrânsă pe perioada acestui anotimp – se consumă fructele crude, de unele singure ori se mai pot folosi pentru dulceață sau prăjituri cu fructe. Din frunze și codițe se face ceai .

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale .Preparatele din frunze de dud sunt un mijloc adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. Mai pot fi folosite în diaree, gastrite, ulcer gastric și ulcer duodenal. Fructele au proprietăți depurative, antiscorbutice, astringente, laxative.

Ca uz intern, ceaiul de dud are efecte în diaree și diabet zaharat (eficacitatea este și mai sporită dacă la ceai se adaugă și frunze de afin, teci de fasole, frunze de nuc și urzică), gastrite, ulcer gastric și duodenal. Extern: angine, stomatite, constipație, afte (ca și spălături cu ceai sau comprese). Administrare și posologie .Produsele gemoterapice (macerate glicerinice): sunt, în general, lipsite de toxicitate și de reacții adverse; -se pot administra la sugari, femei însărcinate, persoane vârstnice.

Contraindicații relative :

Alnus incana MG=D1 și Alnus glutinosa MG=D1 nu se administrează lalăuze

–acțiune galactofugă;

-Rosmarinus officinalis MG=D1 nu se administrează după orele 18 ;are acțiune excitantă cerebrală;Buxus sempervirens MG=D1 și Viscum album MG=C1 nu seadministrează în timpul sarcinii ;au o doză de toxicitate; Prunus armeniaca MG=D1 și Prunus persica MG=D1 nu se administreazătimp îndelungat (maxim 7 zile), în sarcină, la nou născuți, sugari și copii mici – conține amigdalină

Preparare .Infuzie din o lingura frunze de dud alb/negru la 250 ml apa clocotita.
Sirop din fructe proaspete: se strivesc dudele bine coapte, cu mâna sau într-un mojar de lemn, trebuie avut în vedere că la fiecare kilogram de fructe se adaugă 300 ml apă. Se amestecă, se pun apoi într-o bucată de tifon și se stoarce compoziția deasupra unui vas în care urmează a se pune la fiert. Pentru un kilogram de suc se adaugă un kilogram de zahăr, se amestecă cu o lingură de lemn bine și se pune la fiert pentru un sfert de oră. Când este aproape gata, se adaugă trei linguri suc proaspăt de cătină și, așa fierbinte, se toarnă în sticle care vor fi înfășurate în prosoape ude. Înainte de a se pune dopul, se adaugă o linguriță de alcool alimentar de peste 45 de grade sau rom. Se păstrează la rece. Este folosit ca un bun laxativ, diuretic și depurativ.

Suc: fructele, înainte de a ajunge la completa maturizare, se introduc în storcătorul electric, iar sucul obținut se utilizează la prepararea siropului pentru gargară, contra anghinelor, stomatitelor și a aftelor. Tinctura din frunze se obține prin macerarea a 100 g frunze proaspăt culese, macerate timp de 21 de zile în 100 ml alcool alimentar. Se strecoară și se utilizează prin administrarea a câte 30 de picături, diluate în apă, înaintea meselor principale.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii :Nu exista.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA CERCETARII

Studiul de cercetare a actiunii unor gemoderivate urmareste influenta pe care o exercita gemoderivatele provenite de la mugurii de Betula pubescens, mugurii de Ribes nigrum, mladitele de Rosmarinus officinalis, mladitele de Vaccinum myrtillus, amentii de Salix alba asupra parametrilor biochimici. Asa cum a resiesit din prezentarea de la capitolul anterior dudul face parte din familia moraceelor. Se cunosc două speciide dud: cel ale cărui fructe sunt albe (Morus alba) și cel ale cărui fructe sunt negrela exterior și roșietice la interior (Morus nigra).Dudul este un arbore puternic, cu o înălțime de până la 15 metri.

Are frunze mari, lobate, fiind utilizate în hrănirea viermilor de mătase. Lemnul – bun pentru construcție – este căutat și de producătorii de băuturi alcoolice deoarece, pe lângă faptul că se lucrează bine, are și calități aromatizante și de pigmentare. În cazul dudului, valoare medicinală au frunzele (nu contează dacă sunt de la dudul alb sau dudul negru), din care se prepară o infuzie. Substanțele active importante sunt glucozide, carbonat de calciu, adenină, tanin,beta-caroten . S-a urmarit influenta pe care o au aceste gemoderivate asupra:

-glicemiei;

-lipidelor totale serice;

-colesterolemiei;

-substantelor azotate neproteice;

-activitatii transaminazelor serice.

Evaluarea statistica a rezultatelor s-a efectuat prin testul „t" student .

III.1.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

*metoda documentării teoretice;

*metoda observației;

*metoda experimentală;

*metode moderne de înregistrare;

*metoda interpretării a datelor .

III.2.Metoda documentării teoretice

Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre efectele gemoterapiei asupra organismului , și a modalităților de aplicare a tratamentului.

III.3.Metoda observației

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .

III.4.Metoda experimentului

Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei prezentată sub formă de tabele și grafice .

III.5.Metode moderne de înregistrare

Dintre tehnicile moderne de înregistrare folosite ca metode obiective și de susținere a conținutului cercetării și prezentarea lucrării am apelat la fotografiere surprinzând o serie de imagini reprezentînd trăsături, stări ale subiecților într-un anumit moment sau în momente succesive ale tratamentului tinand cont de faptul ca gemoterapia, se aplică într-o gamă largă de afecțiuni, este ușor de folosit și este lipsită de efecte secundare.Primăvara este momentul ideal pentru a face o cură cu produse gemoterapice.

III.5.Desfasurarea cercetarii

S-au luat in lucru loturi de cate 10 animale de laborator. Animalele au fost tinute in conditii standard de laborator hranite de doua ori pe zi si apa ad libitum.
Experimentul respecta directiva Consiliului European din 1986 (86/609/EEC) si Ordonanta nr. 37 a Guvernului Romaniei din 02.02. 2002. Tratamentul s-a facut oral cu solutiile de gemoderivate luate in studiu in concentratie de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile.

lot 1 = lot martor tratat cu ser fiziologic 10 mL/100 g animal oral;

lot 2 = lot tratat cu gemoderivat din muguri de Betula pubescens in concentratie

de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile;

lot 3 = lot tratat cu gemoderivat din muguri de Ribes nigrum in concentratie de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile;

lot 4 = lot tratat cu gemoderivat din mladite de Rosmarinus officinalis in concentratie de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile;

lot 5 = lot tratat cu gemoderivat din mladite de Vaccinum myrtillus in concentratie de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile;

lot 6 = lot tratat cu gemoderivat din amenti de Salix alba in concentratie de 5%, 1 mL/100 g animal oral, timp de 7 zile.

La doua ore de la ultima administrare animalele au fost sacrificate sub anestezie cu eter etilic si s-a recoltat sangele. Dupa separarea serului acesta s-a utilizat pentru determinarea glicemiei, lipemiei, colesterolemiei si a substantelor azotate neproteice (uree, creatinina, acid uric) si a activitatii transaminazelor serice.
Glicemia a scazut in urma tratamentului cu gemoderivat din mladite de Vaccinium myrtillus cu 18,55% si cu 17,02% pentru gemoderivatul din muguri de Ribes nigrum. Gemoderivatele din muguri de Betula pubescens, mladite de Rosmarinus officinalis si amenti Salix alba nu au influentat semnificativ valorile glicemiei comparativ cu lotul martor. (Tabel 1, Fig.nr.1)

Tabel nr.1 Actiunea gemoderivatelor luate in studiu asupra glicemiei

Grafic. nr.1. Actiunea gemoderivatelor luate în studiu asupra glicemiei

Legenda: x ± DS =media ± deviatia standard; a=amenti; m=muguri; rt=mladite

Lipidele totale si colesterolemia au scazut in urma tratamentului cu gemoderivatele din muguri de Betula pubescens cu 11,21% si respectiv cu 13,05%. Gemoderivatul din mladite de Rosmarinus officinalis a scazut lipidele totale cu 15,88%, colesterolemia cu 14,65% si LDL-colesterolul cu 10,53% (Tabel 2, Fig.nr. 2).

Tabel 2 Actiunea gemoderivatelor luate in studiu asupra lipidelor serice, colesterolului, trigliceridelor

Graphic nr.2. Actiunea gemoderivatelor luate in studiu asupra lipidelor serice, colesterolului, trigliceridelor

Valoarea acidului uric a scazut sub influenta gemoderivatului din mladite de Rosmarinus officinalis cu 33,78%, a gemoderivatului din muguri de Betula pubescens cu 27,86% si cu 18,97% pentru gemoderivatul din muguri de Ribes nigrum. Ureea serica a scazut sub influenta gemoderivatului din mladite de Vaccinium myrtillus cu 13,34% (Tabel 3; Fig.nr.3)

Tabel nr. 3. Actiunea gemoderivatelor luate in studiu asupra compusilor azotati neproteici

Graphic .nr. 3. Influenta gemoderivatelor asupra compusilor azotati neproteici

Creatinina si activitatea transaminazelor serice nu au fost modificate semnificativ de gemoderivatele luate in studiu (p>0,05) (Tabel 4, Fig.nr.4).

Tabel nr. 4. Actiunea gemoderivatelor luate in studiu asupra activitatii transaminazelor serice

Grafic .nr.4. Influenta gemoderivatelor asupra transaminazelor serice

DISCUTII

Gemoderivatele obtinute din muguri de Ribes Nigrum, si mladitele de Vaccinium myrtillus scad glicemia semnificativ din punct de vedere statistic (p<0,05).

Lipidele totale serice si colesterolemia au fost scazute de gemoderivatul din muguri de Betula pubescens si gemoderivatul din mladite de Rosmarinus officinalis.

Valoarea acidului uric a scazut sub influenta gemoderivatelor din mladite de Rosmarinus officinalis, muguri de Ribes nigrum, muguri de Betula pubescens si mladite de Vaccinium myrtillus.

Ureea sanguina a scazut sub influenta gemoderivatului din mladite de Vaccinium myrtillus, cu valori semnificative statistic (p<0,05).

Activitatea transaminazelor serice nu s-a modificat semnificativ din punct de vedere statistic (p>0,05).

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate , trebuie mentionat faptul ca gemoterapia are un rol deosebit de important in terapia diferitelor afectiuni , deoarece , asa cum reiese din literature de specialitate mugurii plantelor contin toata puterea viitoarei flori sau fruct. Tesuturile noi au chiar proprietati noi si necunoscute de planta adulta pana in momentul respectiv. Mugurii actioneaza in aceeasi raza de actiune ca plantele (rozmarinul asupra ficatului etc.), dar au particularitatea de regenerare a celulelor organelor vizate. Gemoterapia stimuleaza functionarea celulara, regenereaza celulele si imbunatateste legaturile intre acestea, sporind calitatea tesutului vizat. Ea are o actiune drenanta si antiimbatranire asupra organismului uman si animal.

Astfel, cel care a definit gemoterapia in anii '70 a ajuns la urmatoarea concluzie: gemoterapia intinereste tesuturile. Mugurii au proprietati multiple. Spre exemplu, gemoderivatele din mladita de vie au proprietati antiinflamatoare, regeneratoare asupra glandelor suprarenale, cresc tonusul general si pe cel sexual si detoxifica organismul. Actiunea lor ne protejeaza impotriva artrozei si asigura un fel de restaurare a cartilagiilor afectate. De asemenea, au efect antioxidant (antiimbatranire) si lupta impotriva acidozei.

O alta proprietate mai putin utilizata a mugurilor este actiunea lor, exact ca cea a florilor lui Bach, in scopul dezvoltarii personale. Maceratele sunt putin concentrate, dar foarte bogate in factori de crestere vegetala si hormoni vegetali. Preparatele pe baza de muguri poarta numele de gemoderivate si se administraza la fel ca cele homeopate, in afara meselor. In general, cu 15-30 de minute inainte de masa. Se iau intre 5 si 15 picaturi de preparat, diluate intr-un pahar cu apa care se bea inainte de mesele principale.Pentru o actiune terapeutica optima, mugurii trebuie culesi imediat ce incep sa se deschida, iar intervalul de timp dintre recolta si macerare trebuie sa fie cat mai scurt posibil. Maceratele glicerinate se conserva corect pe o perioada de 3 ani dupa deschiderea flaconului. Pentru asta trebuie sa fie ermetic inchise si pastrate la loc racoros si ferit de lumina.

Gemoterapia se foloseste singura sau in combinatie cu alte terapii. Ea are o actiune preventiva, dar si curativa in afectiunile cronice si acute. Ea necesita o buna cunoastere a proprietatilor si intrebuintarii plantelor.Maceratul glicerinat de tei are proprietati sedative, date de flori, si proprietati depurative, fiind un remediu bun pentru starile de anxietate si tulburarile usoare de somn, mai ales la copii.
Mugurii de pin au si proprietatile florilor – regulator cardiac – si pe cele ale fructelor – tonic al muschiului cardiac. Astfel, ei sunt recomandati atunci cand exista tulburari cardiovasculare de origine emotionala.Mugurii de smochine sunt un excelent regulator al sistemului nervos, fiind un tratament ideal impotriva stresului si a afectiunilor cauzate de acesta.

BIBLIOGRAFIE

IULIAN COSTACHE –Botanică ,vol I, Editura Scrisul Românesc, 2009

M.ANDREI-Anatomia plantelor , Editura Corint , București , 2002

I.Prodan , Al Buia –Flora Mică

MUNTEAN L.S., L. MUNTEAN, D. VÂRBAN, S. MUNTEAN, M. TĂMAS, I. ONIGA-Studiul unor proveniențe de Echinacea pallida Nutt. si inițirea lucrărilor de ameliorare la această specie în U.S.A.M.V. Cluj-Napoca,

TĂMAS M., CAPUSAN I., CONSTANTEA L., DRAGAN R., FILIPAS V., 1989, Tratamentul local a maladiilor hepatice cu Novastin, Clujul medical, 2(3), 259 – 261.

I.PRODAN –Flora mică industrial’ ,editura Agro –Silvică , București, 1989 , reeditată , 1996

AL.BUIA –Plantele medicinale , Flora mică industrial’ ,editura Agro – Silvică , București, 1988 , reeditată , 1998

BIBLIOGRAFIE

IULIAN COSTACHE –Botanică ,vol I, Editura Scrisul Românesc, 2009

M.ANDREI-Anatomia plantelor , Editura Corint , București , 2002

I.Prodan , Al Buia –Flora Mică

MUNTEAN L.S., L. MUNTEAN, D. VÂRBAN, S. MUNTEAN, M. TĂMAS, I. ONIGA-Studiul unor proveniențe de Echinacea pallida Nutt. si inițirea lucrărilor de ameliorare la această specie în U.S.A.M.V. Cluj-Napoca,

TĂMAS M., CAPUSAN I., CONSTANTEA L., DRAGAN R., FILIPAS V., 1989, Tratamentul local a maladiilor hepatice cu Novastin, Clujul medical, 2(3), 259 – 261.

I.PRODAN –Flora mică industrial’ ,editura Agro –Silvică , București, 1989 , reeditată , 1996

AL.BUIA –Plantele medicinale , Flora mică industrial’ ,editura Agro – Silvică , București, 1988 , reeditată , 1998